Particularitati In Ingrijirea Copiilor Abuzati

Cea mai mare bogăție din această lume sunt copiii,

mai mare decît toți banii din lume

și toată puterea de pe pămînt

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ

I.1.ABUZUL FIZIC

I.1.1.Semne la copil:

I.1.2.Semne la părinte sau tutore:

I.2.ABUZUL PSIHIC/EMOȚIONAL

I.2.1.Semne la copil:

I.2.2.Semne la părinți:

I.3.ABUZUL SEXUAL

I.3.1.Simptome:

I.3.2.Semne la copil:

I.3.3.Semne la părinte

I.3.4.Teste și examene:

I.3.5.Tratamentul:

I.4.NEGLIJAREA

1.4.1.Semne la copil:

I.4.2.Semne la părinți:

I.5.ABANDONUL

I.5.1.Semne la copil:

I.5.2.Semne la părinți:

I.5.3.Semne între părinte și copil:

I.6.CONSECINȚE PE TERMEN LUNG

I.6.1.FACTORI CARE AFECTEAZĂ CONSECINȚELE ABUZULUI ȘI NEGLIJĂRII

I.6.2.SĂNĂTATE FIZICĂ-CONSECINȚE

I.6.3.TRAUMATISM CRANIAN

I.6.4.AFECTAREA DEZVOLTĂRII CREIERULUI

I.6.5.SĂNĂTATEA FIZICĂ DEFICITARĂ

I.6.6.CONSECINȚE PSIHOLOGICE

I.6.7.CONSECINȚE COMPORTAMENTALE

CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ

II.1.Scopul cercetării

II.2.Obiectivele cercetării

II.3.Ipotezele de cercetare

II.4.Material și metodă

4.a. Descrierea lotului de cercetare

4.b.Descrierea instrumentului de cercetare

4.c. Proceduri de colectare, analiză și prelucrare a datelor

II.5.Rezultate și discuții

II.2.Rolul AM

II.2.1.Rolul asistentei medicale în comunicarea cu copilul:

II.2.2. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat fizic

II.2.3. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat sexual:

II.2.4. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat emoțional

II.2.5. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil neglijat:

II.2.6. Rolul asistentei medicale în acordarea suportului psihologic copilului abuzat în timpul discuției:

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

În ultimii ani, mass-media a adus în fața publicului nenumărate cazuri în care părinții sau familia își maltratează copii. Se pare că suntem în fața unei noi probleme sociale: abuzul asupra copiilor. Oare oamenii din ziua de astăzi își iubesc mai puțin copii? Ce urmări au aceste abuzuri pe termen lung? Care sunt semnele vizibile că un copil este abuzat? Acestea și multe alte întrebări își așteaptă răspunsul.[14]

Abuzul părinților asupra copiilor pare a fi mai frecvent în familiile cu un statut economic și o educație scăzute, dublate de particularitățile psihologice, precum lipsa afectivității între soți și o relație precară cu celelalte rude. Cea mai mare parte a părinților abuzivi provin din familii cu grad crescut de violență, fiind abuzați în copilărie.

Copii de 5 și până la 5 ani au cel mai mare risc de abuz și moarte din cauza abuzului. Abuzul și neglijarea pot avea efecte devastatoare pe termen scurt și lung. Mulți copii pot dezvolta probleme mentale, ca tulburări de personalitate sau abuz de substanțe, sau probleme fizice de sănătate, cum ar fi durere, dizabilități și probleme de sănătate pe termen lung.

Numeroși factori cresc riscul ca un copil să fie abuzat sau neglijat.Copii care sunt îngrijiți de familii cu cunoștințe limitate despre cum să aibă grijă de un copil au un risc crescut de abuz și neglijare. Copii din următoarele familii au și ei un risc crescut: relații tensionate sau rele, consum de droguri și izolare socială(care nu au familia sau prieteni aproape pentru a-i ajuta). Sărăcia, de asemenea, crește șansa ca un copil să fie abuzat sau neglijat. Majoritatea copiilor sunt abuzați sau neglijați de adulți care în copilărie au trecut prin aceste evenimente traumatizante.[5]

DEF: A face sau a nu face ceva care dăunează sau supune un copil la un risc de vătămare.Abuzul asupra copilului este o alegorie care cuprinde un grup de conduite adesea coexistente:

Abandonul

Abuzul fizic

Abuzul emoțional

Abuzul sexual

Neglijarea, dar și neîndeplinirea nevoilor unui copil pot fi de asemenea, o formă de abuz.

Abuzul de substanțe face parte din definiția abuzului asupra copilului sau neglijării în multe țări. Printre circumstanțele care sunt considerate abuz sau neglijare în unele țări se numără:

Expunerea prenatală a unui copil la vătămare din cauza consumului mamei de droguri ilegale sau alte substanțe

Fabricarea sau prelucrarea de metamfetamină în prezența unui copil

Vânzarea, distribuirea sau oferirea de droguri ilegale sau alcool unui copil

Utilizarea de către părinte, tutore sau alt îngrijitor de substanțe care alterează capacitatea acestuia de a avea grijă de copil.

Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului;[35] Conform acestui act normativ, copiii au dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a drepturilor lor.[7]

CAPITOLUL I. PARTEA GENERALĂ

I.1.ABUZUL FIZIC

Fiecare medic care se întâlnește cu un copil ar trebui să fie conștient de cele mai frecvente tipuri de leziuni și situații care pot da motive de îngrijorare asociate cu abuzul asupra copilului. Când se confruntă cu un copil care a fost/ este suspectat de a fi abuzat, până și medicii pot devenii anxioși și nesiguri la ceea ce ar trebui să facă. Este bine de amintit că la început, cel mai bun mod în care medicul poate ajuta copilul este să aibă grijă de aspectele de bază ale muncii sale: examenul clinic atent, înregistrările medicale anterioare și raportarea cazului autorităților.[2]

Abuzul fizic poate fi tradus ca o atingere sau un contact fizic non-accidental(variind de la echimoze minore la fracturi severe sau chiar moarte) ca urmare a unei loviri(cu o mână, băț, curea sau alt obiect),bătăi, mușcături, aruncări, scuturări, înțepări, îmbrâncire, sufocări, arderi sau rănirii unui copil în orice fel, ce este indus de un părinte, îngrijitor sau orice altă persoană responsabilă de copil. Asemenea prejudicii sunt considerate abuz, indiferent dacă îngrijitorul a intenționat sau nu să rănească copilul. Pentru profesioniști abuzul fizic este principalul criteriu de apreciere a îngrijirii acordate copilului, aceștia făcând diferența între rănirile dovedite a fi intenționate și cele asupra cărora există doar suspiciunea de abuz. Disciplina fizică, cum ar fi bătaia la fund, nu este considerată abuz atâta timp cât este rezonabilă și nu cauzează vătămări fizice ale copilului.[24]

Bătaia instaurează mai degrabă haos în comportamentul copilului, în loc de disciplină, și devalorizează în același timp rolul de părinte. Între pedeapsă și abuz există o graniță foarte subțire, iar aceasta se depășește cu ușurință mai ales atunci când părintele caută metode de corecție mai noi și mai dure atunci când cele vechi nu își mai fac efectul.

Categoria de copii ce sunt exploatați prin muncă face parte din categoria copiilor cu risc deoarece se referă la includerea copilului în activități care depășesc capacitățile rezistenței sale fizice. Totodată, ele pot afecta echilibrul psihic al copilului, dacă sunt contrare activităților particulare vârstei sale, sau sunt înjositoare (exemplu: cerșitul) și împiedică realizarea sa școlară sau profesională. Pentru cei implicații în acordarea diferitelor forme de asistență copiilor (asistente medicale, medici, educatori, psihologi, asistenți sociali, etc.) gradul de sănătate fizică al unui copil reprezintă principalul semn de evaluare a îngrijirii acordate copilului de către persoanele care au această îndatorire.[44] Sănătatea fizică este un standard central al calității vieții copilului.

Abuzul fizic asupra copiilor este o problemă majoră. Iată câteva fapte:

La fiecare 10 secunde este raportat un caz de abuz în întreaga lume

5 copii mor anual din cauza abuzului fizic. Majoritatea copiilor au vârsta sub 3 ani

Majoritatea copiilor sunt abuzați acasă sau de cineva cunoscut. De cele mai multe ori iubesc această persoană sau le este teamă de ea, de aceea nu spun nimănui de abuz

Abuzul se poate întâlni la copii de orice rasă, religie, vârsta sau statut economic[16]

I.1.1.Semne la copil:

Are arsuri, mușcături, echimoze, fracturi inexplicabile

Are echimoze, după ce a absentat de la școală

Pare speriat de părinți și protestează sau plânge atunci când trebuie să meargă acasă

Dau înapoi atunci când un adult se apropie

Raportează vătămări de către un părinte sau tutore

Abuzează animale sau animalele de companie[49]

I.1.2.Semne la părinte sau tutore:

Oferă informații contradictorii, neconvingătoare sau nici o explicație pentru semnele de vătămare ale copilului

Are o legătură diminuată față de copil, îl descrie ca fiind „rău” sau în alte moduri negative, nu pune accent pe calitățile acestuia

Folosește pedeapsa fizică grea cu copilul

A fost abuzat în trecut

A abuzat animale sau animale de companie în trecut

Este consumator de substanțe nocive

Este lipsit de empatie în relația cu copilul, nu se arată preocupat de starea acestuia, de rănile și evoluția lor

Părintele este singur sau adolescent

Are mai mulți copii cu vârste apropiate[23]

Forme ale abuzului fizic

Unii copii abuzați sunt speriați sau rușinați să recunoască abuzul și să ceară ajutor, iar alții au încetat de mult să-l mai caute. Semnele uzuale ale abuzului fizic sunt:[45]

Contuziile cauzate de tăieri, loviri, aruncări ale copilului. Rănile devin suspecte dacă sunt simetrice, istoricul lor nu se potrivește cu tipul, aspectul, localizarea tipului de leziune. Contuziile pot fi: lovituri, echimoze, fracturi în diferite stadii de vindecare.

Scuturarea puternică a sugarilor(„sindromul bebelușului scuturat”) este o altă formă de abuz fizic, o formă gravă care pe termen scurt nu are consecințe, dar pe termen lung poate produce: epilepsie, paralizie, diverse forme de handicap, întârzierea în dezvoltare, etc.

Otrăvirea prin forțarea unui copil să ia pastile, un drog sau alte substanțe nocive, ca formă de pedeapsă

Arsuri cauzate de obiecte metalice fierbinți, arsura de țigară, arsuri datorate fricțiunii(când copilul este târât pe podea), arsuri radiante(afectează aspectul unui antebraț sau al piciorului; pielea este roșie și bășicată), arsuri cauzate de fire electrice(cu punct de intrare și ieșire)

Sindromul Munchaussen prin transfer. Părintele pare îngrijorat și inventează afecțiuni ale copilului prin născocirea semnelor, simulate sau provocate(mutilări, otrăviri).[12]

Abuzul fizic produce traume ce au repercusiuni în comportamentul copilului; el este retras, speriat sau dimpotrivă, agresiv, dominator și netolerant. Observând copilul la joacă se pot recunoașteun număr de indicatori ai abuzului:

Copilul exagerat de cuminte, retras și emotiv, tremură, se bâlbâie sau nu răspunde atunci când este întrebat ceva

Copilul răzbunător are un părinte dominator. Jocul trebuie să se desfășoare după regulile lui, își alege roluri superioare: general de armată, căpitan de vas, profesor sever, etc.

Copilul matur este protector și îi ajută pe ceilalți, face tot ceea ce acasă nu primește din partea părinților. În joc, își alege roluri ca: polițist, soldat, erou, etc.

Copilul deprimat care nu se joacă, nu are prieteni, este resemnat cu situația lui și nu mai cere ajutorul nimănui.[45]

Efecte ale abuzului fizic

Efectele abuzului sunt direct proporționale cu frecvența și severitatea lor, de relația cu abuzatorul.

Efecte fizice:

1. Întârzierea în dezvoltare-greutatea și înălțimea nu ating limite normale vârstei

2. Tulburări de alimentație

Efecte emoționale: apar în adolescență sau mai târziu

Sentimentul de nedreptate-copilul a înțeles că este o victimă din cauza dezavantajului său fizic și va căuta mereu pe cineva inferior lui, deasupra căruia va putea să fie: animale de companie, copii mai mici.

Lipsa de afecțiune-copilul consideră că nu este iubit și că nu merită iubirea adultului, atâta timp cât este certat, umilit, lovit și amenințat.

Dorința de răzbunare-neavând un model de toleranță și înțelegere, ei nu pot ierta abuzul. În final,datorită dorinței de răzbunare se ajunge la delicvență, fuga de acasă, sfidare, etc.[25]

Efecte psihologice:

Anxietatea patologică-Anxietatea excesivă, difuză, generează copilului incapacitatea de a face față în condiții de stres. Copilul are dificultăți de concentrare, mereu agitat, irascibil, preocupat de competența sa.

Fobia socială- apare la adolescenți, se manifestă ca o teamă de a nu fi umilit sau batjocorit în public.

Tulburarea de stres posttraumatic-apare la copii care au fost martori sau au participat la un eveniment traumatic, din care a rezultat vătămarea integrității sale. Copilul are amintiri vizuale și auditive care îi dau impresia că evenimentul se produce din nou. Astfel apar tulburările de somn: nictofobia(frica de întuneric), monofobia(teama de a fi singur), iritabilitatea și hipervigilența.

Tulburarea de personalitate borderline-copilul are dificultăți în controlarea furiei, stima de sine este scăzută si are o teamă permanentă de abandon.

Impulsivitate

Disocierea-efortul inconștient de autoapărare contra unui eveniment traumatizant, prin blocarea lui

Mentalitatea unui învins și nu a unui învingător

Suicid sau idei suicidare

Regresia

Declin în performanța școlară[17]

I.2.ABUZUL PSIHIC/EMOȚIONAL

Abuzul emoțional este cel mai dificil de determinat dintre toate formele de abuz și poate să apară în situații foarte diferite de viață. Pe scurt, poate fi caracterizat caun gest sau o faptă cronică a părinților sau a altor persoane îngrijitoare, care dăunează sau împiedică dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.[30]

Abuzul emoțional este un model de comportament care afectează dezvoltarea emoțională a unui copil sau stima de sine. Acesta poate include critica constantă, amenințări sau respingere, neacordarea de dragoste, susținere sau îndrumare. De cele mai multe ori abuzul emoțional este greu de dovedit, de aceea serviciul pentru protecția copilului nu poate intervenii fără dovada vătămării sau prejudiciului mental. Abuzul emoțional este aproape întotdeauna prezent când alte tipuri de abuz sunt identificate.

Cele mai frecvente forme de abuz asupra copilului sunt cele la care recurg părinții sub formă de pedepse diverse: separarea copilului(legarea, încuierea lui în pivniță, în toaletă), privarea copilului de afecțiune, terorizarea copilului, refuzarea în a-l ajuta la nevoie; înjosirea lui; exploatarea lui, folosirea lui ca slujitor; coruperea copilului prin pregătirea sau recompensarea comportamentelor neadecvate, antisociale, violente, imorale, rasiste sau criminale.[44]

Iată câteva exemple de abuz emoțional:

Neasigurarea unui mediu sigur pentru copil. Copilul este martor la violență sau abuz grav între părinți sau adulți.

Amenințarea copilului cu violența sau abandonul

Criticarea constantă sau blamarea copilului pentru problemele existente în familie

Părintele sau îngrijitorul copilului nu își arată preocuparea pentru copil, și refuză ajutorul din partea altor persoane pentru copil[9]

Privarea copilului de practicile sociale adecvate vârstei sale îl rupe pe copil de mediul prietenos care îi poate asigura relațiile sociale indispensabile dezvoltării competențelor sociale și formării identității sale. Interzicerea constantă a jocului cu ceilalți copii, a plăcerii de a se juca cu cei de aceeași vârstă, împiedică copilul sau adolescentul să lege prietenii și să-și alcătuiască un punct de reper în mediul social din afara familiei. Acestea îl vor face să se simtă singur pe lume și lipsit de speranța de a primi ajutor de la altcineva.[26]

I.2.1.Semne la copil:

Probleme la școală

Tulburări de alimentație, ce duc la scădere în greutate sau creșteri în greutate minime

Probleme emoționale cum ar fi stima de sine scăzută, depresie, și anxietate

Are comportamente extreme, pasivitate extremă sau agresivitate

Este neobișnuit de matur(de exemplu se comportă ca un părinte cu alți copii) sau neobișnuit de infantil

Are întârzieri în dezvoltarea fizică sau emoțională

Încearcă să se sinucidă

Declară lipsa atașamentului în relație cu părinții

Comportamente extreme, cum ar ieșiri necontrolate, încercări grele de a mulțumii și agresivitate

Probleme de somn

Se plâng rar de probleme fizice[49]

I.2.2.Semne la părinți:

Acuză, ceartă sau înjosește copilul constant

Nu îi pasă de copil și refuză ajutorul pe care îl poate primi copilul

Respinge copilul

I.3.ABUZUL SEXUAL

Abuzul sexual este frecvent, conține componente ale abuzului fizic și psihologie – o categorie deosebită de rele tratamente aplicate copilului. Abuzul sexual conține: atragerea, folosirea, convingerea, coruperea, obligarea și forțarea minorului să participe la activități de natură sexuală sau ajutarea unei alte persoane în timpul unor activități care servesc obținerea de către adult a plăcerii. În aceastăclasă sunt cuprinse toate comportamentelehetero sau homosexuale și formele de relații în care este inclus un adult și un minor, între indivizi înrudiți sau nu, de la atingerile cu caracter sexual, la intruziunea[44] realizată pe cale genitală, orală sau anală, sau violul, precum și în cazurile de tutori sau relații inter-familiale, viol, prostituție, molestare, sau alte forme de exploatare sexuala a copiilor, sau incest cu copii.[4]

Dintre formele de abuz sexual fac parte:

hărțuirea sexuală (propuneri verbale, gesturi sau atingeri de tip sexual)

comportamentul exhibiționist de față cu un copil.

intruziunea în organele sexuale ale copilului a unor obiecte

penetrarea sexuală – pe cale genitală, orală sau anală

exploatarea sexuală –forțarea minorului să participe la prostituție sau pornografie în folosul adultului.

Se traduce că expunerea deliberată a copiilor minori la activitatea sexuală. Asta înseamnă că un copil este forțat sau atras spre sex sau activități sexuale de către o altă persoană. Astfel de abuz include:

Sex oral

Pornografie

Act sexual

Atingeri(mângâieli)

Cauze: societatea a fost reticentă în a face față abuzurilor sexuale asupra copiilor acum câteva decenii. Astăzi, este considerată a fi o problemă majoră.

Este dificil de spus cât de des apare abuzul sexual asupra copiilor, deoarece este mult mai secret decât abuzul fizic. Copii sunt de cele mai multe ori prea speriați ca să spună cuiva despre abuz. Multe cazuri de abuz sexual nu sunt raportate.

Abuzatorii sunt de cele mai multe ori bărbați. Ei cunosc copilul pe care îl abuzează. Agresorul încalcă încrederea persoanei mai tinere, ceea ce face abuzul sexual și mai devastator.[11]

Abuzul sexual asupra copiilor apare în toate clasele economice și sociale de oameni. Are același tip de factori de risc ca și abuzul fizic, incluzând:

Consumul de alcool și droguri

Probleme în familie

Sărăcia[19]

Câțiva dintre abuzatori au fost ei înșiși abuzați fizic sau sexual în copilărie, iar un grup mic de agresori au o tulburare psihiatrică, pedofilia; contactul lor sexual preferat este cu copii.

*Incestul

Incestul este relația sexuală între un copil și un partener cu care se află într-o relație de rudenie biologică apropiată (tată, mamă, frate sau soră, bunici). În funcție de mediul cultural în care trăiește, prin întindere, se vorbește despre incest când este vorba despre un părinte adoptiv sau un părinte vitreg. Există trei tipuri principale de incest: incestul tată – fiică, cel mai clasic (între 75-90% din cazurile cunoscute), incestul mamă – fiu și incestul frate – soră. În cazurile de incest tată – fiică, mama poate fi complice la incest preferând să nu vadă (ignoră semnalele fiicei) și continuă de teama destrămării familiei și a consecințelor care pot apărea (instabilitate financiară și insecuritate). Mamele care reacționează atunci când fiicele le dezvăluie ce se întâmplă sunt de cele mai multe ori dominatoare și independente din punct de vedere financiar. Ele sunt de partea fiicei și se organizează pentru a pune capăt situație de abuz separându-se de partener.

I.3.1.Simptome:

Simptomele abuzului sexual la copii sunt similare cu cele ale depresiei sau anxietății severe. Acestea pot include:

Tulburări intestinale

Tulburări de alimentație, cum ar fi anorexia nervoasă

Simptome genitale sau rectale, cum ar fi dureri în timpul defecației sau la urinat, sau prurit vaginal

Dureri de cap repetate

Tulburări de somn

Dureri de stomac

I.3.2.Semne la copil:

Are dificultăți în a merge sau a se așeza

Refuză să se schimbe în echipamentul pentru sport sau să participe la activități fizice

Are coșmaruri sau face în pat

Își pierde dintr-o dată pofta de mâncare

Are cunoștințe sau comportament sexual bizar, sofisticat sau anormal

Fetele pot ajunge gravide sau pot căpăta o boala cu transmitere sexuală, în special la o vârsta sub 14 ani

Fuge de acasă

Declară abuzul sexual de către un părinte sau tutore

Se atașează foarte repede de străini[49]

I.3.3.Semne la părinte:

Este excesiv de protector cu copilul sau îi interzice contactul cu alți copii, mai ales cu cei de sex opus

Este discret și izolat

Este gelos și controlează relația dintre copil și ceilalți membrii ai familiei

I.3.4.Teste și examene:

Dacă se suspectează un copil abuzat sexual, acesta ar trebui examinat cât mai repede posibil de un medic. Cei mai mulți pediatrii, medici de familie, și personalul din camera de urgențe au fost instruiți cum să examineze cazurile care includ abuz sexual.

Este de preferat să nu se întârzie examinarea de către un medic din nici un motiv. Multe semne legate de abuzul sexual sunt temporare. Examinarea ar trebui făcută în primele 72 de ore de la producerea evenimentului sau descoperirii.

Un examen fizic complet trebuie întotdeauna efectuat, astfel încât medicul să se poată uita după orice semn al abuzului fizic sau sexual; de cele mai multe ori acestea pot exista împreună.

Zonele afectate pot include: gura, gâtul, penisul, rectul și vaginul, incluzând și himenul. Medicul poate de asemenea să ceară și teste de sânge pentru a verifica existența unor boli transmisibile sexual cum ar: HIV sau sifilis, dar și sarcina la o femeie. Aceste teste pot ajuta la stabilirea tratamentului.

I.3.5.Tratamentul:

Tratamentul semnelor fizice ale abuzului sexual este același ca și pentru orice tip de tăieturi, echimoze, leziuni cutanate. Pacienții pot avea nevoie de tratament pentru a preveni sau trata bolile cu transmitere sexuală. Minorele cu o vârsta mai mare pot primi medicamente pentru a preveni o eventuală sarcină.

Orice copil care a fost abuzat sexual sau traumatizat în orice fel trebuie să primească consiliere psihologică.

Orice suspiciune de abuz sexual la un copil trebuie raportat la Protecția Copilului și Poliție. Personalul medical, profesorii și cei ce au în îngrijire copii au obligația prin lege să întocmească un raport.

Odată ce cazul este raportat, agenția de ProtecțiaCopilului și Poliția trebuie să investigheze. Dacă raportul se dovedește a fi adevărat, copilul trebuie protejat de alte abuzuri. El poate fi plasat la un părinte non-abuziv, rudă de familie sau un cămin temporar.

PREVENȚIE

Prevenția include educarea copilului să nu țină niciodată secrete și diferența dintre atingerile „bune” și „rele”. Părinții sunt cei care ar trebui să înceapă acesteexerciții acasă. Multe școli au acum programe care îi învață pe copii despre abuzul sexual și prevenirea lui.[48]

I.4.NEGLIJAREA

Vorbim de neglijare atunci când persoana care răspunde de copil omite gesturile necesare unei bune dezvoltări a acestuia. Neglijarea gravă se întâlnește în momentul în care viața copilului este prin ignorarea nevoilor sale vitale în pericol. Se descoperă atunci o malnutriție severă sau un eșec în menținerea copilului într-o bună stare de sănătate.[29]

Este eșecul unui părinte, tutore sau alt îngrijitor să îndeplinească nevoile de bază ale unui copil. Neglijarea poate fi:

neglijare alimentară (lipsirea de hrană, lipsa unui număr mare de alimente cruciale pentru creștere, mese neregulate)

neglijare vestimentară (haine neadecvate pentru anotimp, prea mici, sau haine murdare).

neglijarea igienei ( igienă corporală insuficientă, mirosuri dezagreabile, paraziți).

neglijarea medicală (absența îngrijirilor necesare, omiterea vaccinărilor și a vizitelor la medic pentru control, ignorarea tratamentelor prescrise).

neglijarea locuinței (locuințăinsuficient întreținută, neîncălzită, cu risc de incendiu, mobilier în stare proastă sau absent, substanțe toxice la îndemâna copilului, instalare superficială din cauza frecventelor mutări).[44]

neglijare educațională (lipsa impulsionării, o fluctuație a sistemului de recompense și pedepse, lipsa modelelor de învățare, a limbajului, lipsa de urmărire la intrarea în școală, incapacitatea de a educa un copil).

neglijare emoțională (lipsa de atenție, a contactelor afectuoase cu membrii familiei, a vorbelor de apreciere),permiterea unui copil săconsume alcool sau droguri[4]

Uneori valorile culturale, standardele de îngrijire din comunitate și sărăcia pot contribuii la abuz, indicând faptul că familia are nevoie de informații sau ajutor. Când o familie nu reușește să folosească informațiile și resursele, și sănătatea sau siguranța copilului sunt la risc, atunci este nevoie de o intervenție pentru protecția copilului. Cu toate acestea, multe țări fac excepție de la regulă pentru părinții care nu oferă îngrijiri medicale copiilor din cauza religiei.[1]

Neglijarea gravă dăunează sferei emoționale și în aceeași măsură afectează și dezvoltarea fizică a copilului. Uneori neglijarea poate avea consecințe mult mai serioase decât abuzul fizic. Se știe faptul că lipsa unei alimentații adecvate afectează întotdeauna dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijarea legată de căutarea unui tratament medical sau de urmărirea acestuia poate avea serioase consecințe.

Mulți copii neglijați preiau într-un fel rolul de adult la o vârstă fragedă pentru a compensa ceea ce părinții lor nu le-au oferit. Ei trebuie să se îngrijească de ei înșiși și adesea de proprii părinți.Se întâmplă ca acest copil să fie lăudat de către adulți pentru precauțiile și comportarea sa matură fără însă ca cineva să observe faptul că el este privat de copilăria sa; este poate cea mai importantă daună care s-ar putea să nu fie observată decât mult mai târziu.

1.4.1.Semne la copil:

Este des absent de la școală

Cerșește sau fură mâncare sau bani

Îi lipsește îngrijirea medicală sau dentară de care are nevoie, vaccinuri sau ochelari de vedere

Este murdar tot timpul și are un miros neplăcut

Nu este îmbrăcat corespunzător vremii de afară

Consumă alcool sau alte droguri

Declară că nu este nimeni acasă care să aibă grijă de el

I.4.2.Semne la părinți:

Pare a fi indiferent față de copil

Este apatic sau în depresie

Are un comportament irațional sau bizar

Consumă alcool sau alte droguri[31]

I.5.ABANDONUL

Este definit în multe țări ca o formă de neglijare. În general, un copil este considerat abandonat când identitatea părinților sau unde sunt aceștia este necunoscută, copilul a fost lăsat singur în condiții ce-i pot afecta sănătatea sau siguranța, sau părintele nu a reușit să țină contactul cu copilul sau să-i ofere ajutor sau sprijin pentru o perioadă specifică de timp.

În dicționarul enciclopedic de psihologie se spune că termenul de abandon provine din vechea expresie franceză„etre a l’abandon”, „etre a la mercie de”. Înseamnă faptul de a se îndepărta de o persoană (aici de un copil) sau de a nu-i arăta interes sau afecțiune. Abandonul categoric se defineșteîn momentul în care o mamă celibatară naște în secret la spital și își lasă copilul, rezultând refuzul de a semna nașterea lui. Există și alte forme deabandon, prin indiferență sau rele tratamente aplicate minorului.

PREVENȚIE

Pentru a preveni abuzul sau neglijarea unui copil este important de recunoscut situațiile cu risc crescut și semnele și simptomele abuzului. Dacă se suspectează că un copil este abuzat, raportarea acestora îl poate proteja și familia poate primii ajutor. Orice persoană îngrijorată poate raporta suspiciunile abuzului sau neglijării unui copil. Raportarea acestora nu înseamnă acuzarea; este mai degrabă o cerere de investigare și evaluare pentru a determina dacă este nevoie de ajutor.

I.5.1.Semne la copil:

Are schimbări bruște în comportament sau performanțele școlare

Nu a primit ajutor pentru problemele medicale sau fizice aduse în atenția părinților

Are probleme de învățare(sau dificultăți de concentrare) care nu pot fi atribuite unor cauze fizice sau psihologice specifice

Este întotdeauna în alertă, ca și când se pregătește pentru ceva rău

Nu este supravegheat de un adult

Este mult prea supus, pasiv, sau retras

Vine la școală sau alte activități mai devreme, stă mai mult, și nu vrea să meargă acasă

Nu dorește să fie în prezența unei anumite persoane

Dezvăluie abuzul

I.5.2.Semne la părinți:

Neagă existența sau acuză copilul de problemele pe care acesta le are la școală sau acasă

Cere profesorilor sau altor îngrijitori să folosească disciplina fizică dură atunci când copilul nu este cuminte

Vede copilul ca fiind doar rău, lipsit de valoare, sau chiar o povară

Cere un nivel fizic sau școlar crescut pe care copilul nu îl poate îndeplinii

Nu își face griji pentru copil

I.5.3.Semne între părinte și copil:

Se ating sau se uită rar unul la celălalt

Consideră relația lor ca fiind una negativă

Declară că nu se plac unul pe altul

I.6.CONSECINȚE PE TERMEN LUNG

Impactul abuzului asupra copiilor și neglijenței este adesea discutat în următorii termeni: consecințe fizice, psihologice, comportamentale, și în societate. Cu toate acestea, în realitate este imposibil de separat tipurile de impact. Consecințele fizice, cum ar fi leziuni ale creierului unui copil în creștere, poate avea implicații psihologice, cum ar fi o întârziere a funcțiilor cognitive și dificultăți emoționale.

Problemele psihologice se manifestă de cele mai multe ori ca și comportamente cu risc crescut. Depresia și anxietatea de exemplu, pot face o persoană mult mai probabil să fumeze, să consume alcool sau droguri, sau poate mânca prea mult.

Comportamentele cu risc crescut, la rândul lor, pot duce la probleme de sănătate fizică pe termen lung cum ar fi boli cu transmitere sexuală, cancer și obezitate.

Nu toți copii care au fost abuzați sau neglijați pot avea consecințe pe termen lung, dar pot avea o sensibilitate crescută.[46]

I.6.1.FACTORI CARE AFECTEAZĂ CONSECINȚELE ABUZULUI ȘI NEGLIJĂRII

Rezultatele individuale variază considerabil și sunt afectate de o combinație de factori, incluzând:

Vârsta și gradul de dezvoltare a copilului atunci când abuzul a apărut

Tipul de abuz(abuz fizic, neglijare, abuz sexual, etc)

Frecvența, durata și severitatea abuzului

Relația dintre copil și făptaș

Cercetătorii s-au întrebat de ce, în aceleași condiții, unii copii au consecințe pe termen lung în urma abuzului sau neglijării, în timp ce alții au părut relativ nevătămați. Capacitatea de a face față,și chiar să prospere în urma unei experiențe negative este adesea menționată ca „rezistență”. Este important de spus că rezistența nu este o trăsătura inerentă la copii, dar rezultă dintr-un amestec de factori de risc și de protecție care determină o reacție pozitivă sau negativă a unui copil la reacții adverse. Un număr de factori de protecție și promovare-individuali, dintr-o familie, sau dintr-o comunitate-pot contribuii la rezistența unui copil abuzat sau neglijat. Aceștia includ afecțiune pozitivă, stima de sine, inteligență, reglare emoțională, umor și independență.[47]

I.6.2.SĂNĂTATE FIZICĂ-CONSECINȚE

Efectele imediate ale abuzului sau neglijării pot fi relativ minore(echimoze sau leziuni minore) sau severe(fracturi, hemoragii sau chiar moartea). În unele cazuri, efectele fizice sunt temporare; cu toate acestea, durerea și suferința cauzată unui copil nu ar trebui promovate.

I.6.3.TRAUMATISM CRANIAN

Traumatismul cranian, o rănire indusă capului și conținutului acestuia cauzată de agitare și impactul cu un obiect dur, este cea mai frecventă cauză de deces la sugari. Poate să nu fie observată imediat și poate include hemoragii intraoculare sau ale creierului și poate vătăma coloana vertebrală sau gâtul. Dezvoltarea creierului este semnificativă în perioada copilăriei, iar această dezvoltare importantă este compromisă la copii abuzați. Unul din fiecare 4 victime ale „sindromului copilului scuturat” moare, și aproape toate victimele au consecințe grave ale sănătății.[43]

I.6.4.AFECTAREA DEZVOLTĂRII CREIERULUI

Abuzul asupra copiilor și neglijarea face ca regiuni importante ale creierului să nu se mai formeze sau să crească adecvat, rezultând afectarea dezvoltării. Aceste întârzieri în maturizarea creierului au consecințe pe termen lung pentru abilitățile cognitive, de limbaj și de învățare și sunt conectate cu tulburările de sănătate mentală.

Perturbarea neuro-dezvoltării ca rezultat al maltratării poate da copiilor o stare de frică persistentă, ca și atributele care în mod normal sunt de ajutor în momentele amenințătoare, dar contraproductive în absenta amenințării, precum hipervigilența, anxietatea, și comportamentul impulsiv.[28]

I.6.5.SĂNĂTATEA FIZICĂ DEFICITARĂ

Există o relație între diferitele forme de abuz și sănătatea deficitară. Adulții care au fost abuzați sau neglijați în copilărie sunt mai predispuși să sufere de probleme cardio-vasculare, boli de plămâni și ficat, hipertensiune, diabet, astm și obezitate. Un studiu arată cum copii neglijați au un risc crescut pentru diabet și funcția pulmonarăscăzută, în timp ce abuzul fizic crește riscul pentru diabet și malnutriție. În plus, s-a dovedit că abuzul asupra copiilor crește riscul de obezitate în adolescență.

I.6.6.CONSECINȚE PSIHOLOGICE

Efectele emoționale imediate ale abuzului și neglijenței-izolare, frica și o incapacitate în a avea încredere -se pot traduce în consecințe psihologice continue, incluzând stima de sine scăzută, depresie și probleme în relație cu alții. S-a dovedit că există legături între abuz și următoarele:

Dificultăți în copilărie: aproape jumătate din copii în asistența maternală, care au fost abuzați prezintă o formă de întârziere cognitivă și au un scor IQ scăzut, dificultăți lingvistice, și provocări neonatale comparativ cu copii care nu au fost abuzați sau neglijați.

Sănătate mentală și emoțională slabă: experiența unei traume în copilărie, ca abuz fizic sau sexual, este un factor de risc pentru tulburările de personalitate, depresie, anxietate, și alte tulburări psihice. Relele tratamente aplicate copilului au un impact negativ în dezvoltarea emoțională, care de cele mai multe ori persistă în adolescență și la maturitate.

Dificultăți cognitive: copii abuzați au risc pentru probleme cognitive și de dezvoltare, incluzând repetarea claselor la școală.

Dificultăți sociale: copii care au fost neglijați sunt mai susceptibili de e dezvolta comportamente antisociale pe măsură ce cresc. Neglijarea parentală este asociată cu tulburări de personalitate, probleme de atașament sau comportament afectuos cu străini, modelarea neadecvată a unui comportament matur și agresiune.

I.6.7.CONSECINȚE COMPORTAMENTALE

Nu toate victimele abuzului și neglijenței vor avea consecințe comportamentale. Cu toate acestea, problemele de comportament par a fi mai dese în acest grup.

Dificultăți în adolescență: mai mult de jumătate din copii abuzați sau neglijați au un risc de corigență, abuz de substanțe, delicvență, chiul sau sarcină; aceștia au comportamente sexuale cu risc în adolescență, crescând astfel șansele de a contacta o boală cu transmitere sexuală.

Delicvența juvenilă și criminalitatea la maturitate: copii care au fost abuzați au de nouă ori mai multe șanse de a se implica în activități criminale.

Abuzul de droguri și alte substanțe: copii abuzați au un risc crescut de consum de țigări, alcool sau alte droguri ilicite în timpul vieții.

Comportament abuziv[39]

CAPITOLUL II. PARTEA SPECIALĂ

II.1.Scopul cercetării

Scopul studiului care a stat la baza elaborării lucrării de licență este aducerea în prim-plan a importanței cunoașterii tipurilor de abuz, a semnelor și simptomelor specifice fiecăruia, și bineînțeles a îngrijirilor imperios necesare, fără de care un copil care a fost abuzat nu va putea trece peste evenimentul traumatic.

II.2.Obiectivele cercetării

Studiul a avut ca obiectiv informarea privind cunoașterea tehnicilor de îngrijire a copiilor abuzați, a regulilor care trebuie îndeplinite pentru ca discuția cu un astfel de copil să poată avea loc și să fie productivă. Avantajele acestui studiu sunt: asistenta medicală va fi capabilă să recunoască un copil care a fost abuzat, să reușească să facă o anamneză completă care o va ajuta pe ea și pe celelalte cadre medicale să îl îngrijească corespunzător pe copil.

II.3.Ipotezele de cercetare

Există un număr mare de copii abuzați în Județul Brașov.

Abuzul poate avea consecințe pe termen lung asupra copiilor.

Există o strânsă legătură între cel puțin două din cele șase tipuri de abuz.

II.4.Material și metodă

4.a. Descrierea lotului de cercetare

În această cercetare, am investigat un lot de copii, în număr de 1424, cazuri de abuz raportate și investigate de DGASPC Brașov, în perioada ianuarie 2010-august 2015. Dintre acești copii, 608 au fost fete și 572 băieți, cu vârste cuprinse între > 1 an și <18 ani. Motivele investigării lor au fost diferite tipuri de abuz, de la abuzul fizic, sexual și emoțional, până la neglijare, exploatare și trafic de peroane.

4.b.Descrierea instrumentului de cercetare

Analiza statistică

4.c. Proceduri de colectare, analiză și prelucrare a datelor

Datele au fost colectate prin culegerea din baza de date a DGASPC Brașov, au fost centralizate în baza de date Excel și au fost prelucrate cu ajutorul funcțiilor statistice și al diagramelor.

Nu ai luat datele de la DGPC????? De unde observație clinică????

II.5.Rezultate și discuții

Analiza statistică reprezintă un studiu retrospectiv pe un lot de 1424 de copii înscriși la Direcția Generală de Protecție a Copilului Brașov în perioada 01.01.2010-31.08.2015(1270 de copii în perioada ian 2010-dec 2014).

S-au analizat:

Distribuția numerică anuală a cazurilor de abuz în funcție de tipul de abuz

Distribuția numerică anuală a tuturor cazurilor de abuz

Distribuția cazurilor de abuz pe sexe

Distribuția cazurilor de abuz în raport cu mediul de proveniență

Procentajul cazurilor în funcție de tipul de abuz

Distribuția cazurilor de abuz în raport cu vârsta

Procentajul cazurilor de abuz în funcție de locul în care acestea s-au produs

Distribuția numărului de copii în funcție de decizia DGASPC

Graficul nr 1. Distribuția numerică anuală a cazurilor de abuz în funcție de tipul de abuz

Graficul nr 2. Distribuția numerică anuală a tutror cazurilor de abuz

În graficul distribuției numerice anuale a cazurilor de abuz asupra copiilor, se poate observa că s-au înregistrat cazuri de abuz în fiecare an al perioadei studiate. În anul 2010 s-au înregistrat 170 de cazuri(13,37% din totalul cazurilor analizate) cu o creștere ușoară în anul 2011, 199 de cazuri(15,66% din totalul cazurilor analizate), și o creștere semnificativă în anul 2012, 341 de cazuri(26,85% din totalul cazurilor analizate). În anul 2013 rata înregistrărilor a scăzut la 244 de cazuri(19,21% din totalul cazurilor analizate), ca mai apoi să crească din nou în anul 2014 la 316 cazuri(24,88% din totalul cazurilor analizate).

În anul 2015 sunt înregistrate 154 cazuri de abuz în perioada ianuarie-septembrie(trim I+II+III).

Faci și procentele; toată lumea știe să citească despre grafic deci, refaci textul peste tot

Nu poți să compari 2015 cu ceilalți ani pentru că 2015 nu s-a încheiat

În consecință – faci graficele fără 2015, lași 2015 numai în text

Scrii dedesubt la fiecare grafic conform modelului

Toate procentele se scriu cu 2 zecimale

Graficul nr 3. Distribuția cazurilor de abuz pe sexe

Conform graficului, cazurile de abuz au fost întâlnite atât la genul masculin cât și la cel feminin.

În anul 2010 a existat o diferență relativ mică între cazurile de abuz împotriva copiilor în funcție de sex, înregistrându-se 90 de cazuri de abuz asupra fetelor(7.08% din totalul cazurilor analizate) și 80 asupra băieților(6.29% din totalul cazurilor analizate).

În anul 2011, au predominat cazurile de abuz asupra fetelor în numar de 129(10.15% din totalul cazurilor analizate), abuzul asupra băieților fiind rezumat la 70 de cazuri5.51% din totalul cazurilor analizate), în timp ce în anul 2012 distribuția cazurilor de abuz pe sexe a fost aproape egal, 170 asupra băieților(13.38% din totalul cazurilor analizate) și 171 asupra fetelor(13.46% din totalul cazurilor analizate).

Anul 2014 este singurul an în care numărul cazurilor de abuz împotriva băieților 175(13.77% din totalul cazurilor analizate), îl depășește pe cel al fetelor 141(11.10% din total).

În urma acestui grafic, putem concluziona că numărul de cazuri de abuz asupra fetelor este mult mai mare decât cel asupra băieților, astfel că fetele au un risc crescut de a fi abuzate.

Graficul nr 4. Distribuția cazurilor de abuz în raport cu mediul de proveniență

În serviciul de Protecție a Copilului Brașov s-au înregistrat copii atât din mediul urban cât și din cel rural, predominând pe toată durata studiată copii ce provin din mediul urban, cu o creștere a numărului de cazuri în anul 2012, 238 de cazuri(18.74% din totalul cazurilor analizate), față de 103(8.11% din totalul cazurilor studiate) din mediul rural.

Graficul nr 5. Procentajul cazurilor în funcție de tipul de abuz

Conform graficului, în lotul de copii studiat s-au găsit următoarele tipuri de abuz în proporție de:

Abuz fizic 18 %

Abuz emoțional 16 %

Abuz sexual 9 %

Neglijare 47 %

Exploatare prin muncă 5 %

Exploatare sexuală 5 %

Exploatare pentru comitere infracțiuni 0%

Conform acestui grafic putem concluziona că cea mai frecventă formă de abuz asupra copiilor este neglijarea 47 %, urmată de abuzul fizic, emoțional și sexual aflate în strânsă legătură.

Graficul nr 6. Distribuția cazurilor de abuz în raport cu vârsta

Conform graficului cea mai frecventă formă de abuz la toate vârstele este neglijarea, dar mult mai pronunțată la grupa de vârstă 3-6 ani(15.19% din totalul cazurilor analizate). Exploatarea sexuală se găsește în cel mai mare procent(3,14% din totalul cazurilor analizate) la grupa de vârstă 14-17 ani, iar abuzul fizic este cel mai frecvent la grupa de vârstă 3-6 ani(5,11% din totalul cazurilor analizate), în timp ce abuzul sexual are cea mai mare pondere la 1a 10-13 ani(3,07% din totalul cazurilor analizate); în strânsă corelație cu abuzul fizic se află abuzul emoțional, dar totuși mai frecvent tot la grupa de vârstă 7-9 ani(4,48% din totalul cazurilor analizate).

În urma acestora rezultă faptul că grpa de vârstă 3-6 ani este un factor de risc pentru abuzul fizic și neglijare.

Tabel 7.Distribuția numerică a cazurilor de abuz în funcție de locul în care s-au produs

Graficul nr 7. Procentajul cazurilor de abuz în funcție de locul în care acestea s-au produs

Conform graficului 89% din cazurile de abuz asupra copiilor au avut loc în familie. Un procentaj aproape egal se găsește la cazurile de abuz în colectivitate 5% și la traficul de persoane 4%. Abuzul asupra copiilor poate avea loc și în alte locații cum ar fi: poliție, ONG, Medic de familie, Unități de învățământ, însă acestea au un procent mult mai scăzut, aproape de 0%.

Graficul nr 8. Distribuția numărului de copii în funcție de decizia DGASPC

Potrivit graficului, când un copil este neglijat, DGASPC preferă ca acesta să rămână în familie(37.71% din totalul cazurilor analizate în neglijență, 14,96% în cazul abuzului fizic, 11,49% în cazul abuzului emoțional și 6,53% în cazul abuzlui sexual) dar cu servicii oferite pentru ca acestea să nu mai aibă loc. Cel mai bun loc în care un copil poate crește este familia, însă atunci cănd acolo integritatea copilului este vătămată și nu există sanșe de recuperare a familiei, directorul DGASPC poate dispune plasamentul în regim de urgență(5,03% în caz de neglijență, 0,70% în cazul abuzului fizic), asa cum se poate vedea și în grafic. În toate formele de abuz asupra copiilor se inițiaza urmărirea penală a agresorului(3,14% în abuz fizic, 2,36% în abuz emoțional, 5,03% în abuz sexual, 10,07% în neglijare, 1,33% în cazul copiilor exploatați prin muncă, 3,54% în caz de exploatare sexuală).

II.2.Rolul AM

Un copil maltratat care este adus pentru consult medical va trece mai întâi printr-un examen fizic general. Copilul poate fi examinat ambulator, la o clinică privată, la un cabinet al unui medic de familie, sau cabinet de pediatrie . De asemenea el se poate prezenta la camerele de urgență, sau poate fi vizitat la domiciliu, poate fii chiar internat în spital atunci când se consideră necesar aceest lucru. Indiferent de locul în care copilul este adus, rolul asistentei medicale este de a trece în revistă istoricul medical și să facă o anamneză completă, întrebând părinții sau persoanele de îngrijire de starea de sănătate a copilului. Copiii care pot vorbii vor fi separați de persoana de îngrijire ca să li se pună întrebări. 

Stabilirea contactului cu copilul este o etapă foarte importantă. Discuția trebuie să înceapă pe ton blând, familiar, să atingă teme care îl interesează pe copil: școală, sportul, jocurile, literatura etc. (În cazul în care membrii familiei sunt în calitate de abuzatori, subiectele legate de familie nu pot fi considerate neutre). Prima prioritate în stabilirea contactului cu copilul o constituie reducerea neliniștii și nesiguranței.

II.2.1.Rolul asistentei medicale în comunicarea cu copilul:

În toate formele de abuz asupra copiilor, cel mai important lucru este comunicarea cu acesta. Asistenta medicală trebuie să câstige încrederea copilului, să-i fie alături și să-l susțină, să îi explice pe înțelesul lui, cu cuvinte simple și pe un ton blând toate investigațiile ce urmează să i se facă, faptul că trebuie să ia pastile pentru că este bolnav și nu pentru că a fost rău.

• Folosiți limbajul înțeles de copil.

• Folosiți fraze simple, care conțin o singură întrebare, cu cuvinte simple, fără negare dublă.

• Ajungeți la o înțelegere comună de a folosi aceiași termeni în numirea persoanelor, acțiunilor, părților corpului. Acceptați versiunea copilului. De exemplu, dacă copilul nu dorește să spună „unchiul Andrei”, ci doar „unchiul”, acceptați versiunea propusă de copil.

• Întotdeauna rugați copiii să explice cuvintele sau expresiile pe care nu le înțelegeți.

• Ajustați ritmul discuției la abilitățile copilului de a se deschide în cadrul discuțiilor. Fiți îngăduitor.36

• Dacă în timpul răspunsului la întrebări copilul acoperă ochii sau fața, micșorează vocea ori vorbește in șoaptă, permiteți-i să o facă.

• Controlați-vă emoțiile, tonalitatea vocii, gesturile, nu arătați curiozitate, șoc sau indiferență față de ceea ce spune copilul.

• Dacă copilului îi este dificil să verbalizeze cele întâmplate, rugați-l să arate în jocul cu păpușile sau prin desen.

• Permiteți copilului să facă anumite acțiuni mecanice (hașurare, joaca cu un obiect mic), care, deși distrag atenția, totuși, în esență, temperează starea emotivă a copilului.[20]

• Spuneți-i copilului că veți discuta despre ceea ce s-a întamplat cu el, chiar și despre unele secrete.

• Explicați ce înseamnă noțiunile de „minciună” și „adevăr” (în special, pentru copiii mici), oferind exemple ca el să înțeleagă.

• Explicați foarte clar copilului diferența dintre „secret bun” și „secret rău” („secret bun” – o surpriză pregătită pentru cineva; „secret rău” – te obligă cineva să-l ții și ai emoții negative în legătură cu aceasta).

• Explicați copilului că, dacă nu știe să răspundă la vreo întrebare, nu trebuie să ghicească sau să presupună, este normal să spună „Nu știu”. Oferiți exemple, mai ales pentru cei mici ca ei să înțeleagă.

• Asigurați copilul că, dacă veți adresa repetat niște întrebări, aceasta nu înseamnă că el a răspuns incorect, ci Dvs. nu ați înțeles bine și aveți nevoie de o precizare.

• Spuneți-i copilului că dacă va avea nevoie de o pauză, de apă sau să iasă la WC, să spună fără jenă.

Stabilirea contactului cu copilul este o etapă foarte importantă. Discuția trebuie să înceapă pe ton blând, familiar, să atingă teme care îl interesează pe copil: școală, sportul, jocurile, literatura etc. (În cazul în care membrii familiei sunt în calitate de abuzatori, subiectele legate de familie nu pot fi considerate neutre). Prima prioritate în stabilirea contactului cu copilul o constituie reducerea neliniștii și nesiguranței.

• Respectarea personalității copilului

Orice copil este unic în felul lui, cu însușiri particulare, cu drepturi menționate în Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului și alte acte internaționale și naționale.[36]

• Protecția specială a copilului

În funcție de vârstă, copii au nevoie de protecție distinctivă. Copiii abuzați au nevoie de imixțiune și recuperare, medicală, psihologică și socială specifică, efectuată de o echipă multidisciplinară.[33]

• Tratarea copilului cu sinceritate

Copii au nevoie de sinceritate de la adulți. Un mesaj sincer este format din cuvinte, expresii vocale și mișcări ale corpului solide (copii preferă să stea față în față cu interlocutorul, privindu-l pe acesta în ochi, toate acestea reprezentând comunicarea non-verbală).

Nesatisfacerea nevoii unui copil de a se simții protejat, îl face pe acesta să fie derutat și îi creează un sentiment de amenințare.Sinceritatea este principala caracteristică necesară în comunicarea cu un copil abuzat pentru ca acesta să se deschidă.

• Susținerea unei imagini de sine pozitive a copilului

De dragoste și apreciere nu trebuie privat nici un copil. Copiii care sunt victimele unor evenimemte traumatizante se simt vinovați și au o stimă de sine scăzută. Aceștia au o mare nevoie de grijă, atenție și protecție pentru îmbunătățirea imaginii de sine, toate aceste ducând la o comunicare fructuoasă.[46]

În toate formele de abuz asupra copiilor, cel mai important lucru este comunicarea cu acesta. Asistenta medicală trebuie să câstige încrederea copilului, să-i fie alături și să-l susțină, să îi explice pe înțelesul lui, cu cuvinte simple și pe un ton blând toate investigațiile ce urmează să i se facp, faptul că trebuie să ia pastile pentru că este bolnav și nu pentru că a fost rău.

II.2.2. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat fizic:

participarea la examenul clinic general

măsurarea pulsului, temperaturii, tensiunii arteriale, înalțime, greutate

recoltarea probelor biologice pentru sânge și urină

participarea la investigații: ecografie, radiografie, CT, RMN, puncție lombară( în caz de leziune craniana intențională)

recunoașterea semnelor abuzului fizic: echimoze de diferite grade, leziuni cu sau fără substanță de continuitate, dureri în orice parte a corpului, tumefacții, arsuri, hematom, fracturi închise sau deschise, anxietate, plâns, timiditate, stare de disconfort accentuată, agitație

acordarea tratamentului specific: în funcție de fiecare tip de traumatism în parte, asistenta medicală trebuie să cunoască metodele de tratament. Ea trebuie să pregătească fizic și psihic copilul, să-i câștige încrederea, să-i explice pe înțelesul lui cum se va desfășura administrarea tratamentului, ce o să simta și dacă o sa-l doară sau nu. Tratament în caz de :

Excoriație: necesită doar badijonare cu antiseptice

Impregnările: necesită spălare cu apă și săpun

Flictena: necesită puncționare și pansament steril

Echimoza: necesită comprese reci

Hematomul: necesită aplicații reci, unguent cu Lasonil

Asistenta medicală trebuie să cunoască de asemenea: evoluția plăgii(vindecara primară, secundară, terțiară), complicațiilor acesteia(imediate: șoc traumatic, hematom, infecție, dehiscența, sau tardive:cicatrici, malignizare). Tratarea fiecărei plăgi se face în următoarea ordine:

Spălarea pe mâini cu apă și săpun, dezinfectarea cu alcool

Se curăță și se dezinfectează tegumentele din jurul plăgii de impurități

Spălare abundentă cu apă oxigenată, cloramină

Regim igieno-dietetic variat și bogat

În cazul entorselor trebuie cunoscute principalele simptome: durere de intensitate variabilă, impotență funcțională, tumefacție, mobilitate anormală. Asistenta medicală trebuie să îl liniștească pe copil, să inlature durerea pe cât posibil și să-i asigure un climat liniștit.

În cazul unei fracturi, cunoașterea manifestărilor generale este importantă: agitație, anxietate, paloare, durere, echimoza, deformarea regiunii, întreruperea continuității osoase. În tratamentul de urgență, asistenta medicală linișteste copilul pe cât posibil, combate durerea pentru prevenirea complicațiilor prin administrare de antialgice uzuale, îndepărtează hainele prin tăiere, imobilizează membrul fracturat, ajută copilul să se îmbrace și îl transportă la salon. Asistenta medicală asigură condițiile de mediu(inclusiv îndepărtarea obstacolelor din jurul copilului), îi asigură igiena(lenjerie de pat și de corp schimbată ori de câte ori este nevoie), ajută copilul la efectuarea toaletei parțiale, aplică tehnicile de relaxare, asigură alimentația la pat sau pasivă atunci când este cazul, supraveghează funcțiile vitale și vegetative, îi explic copilului necesitatea imobilizării și a repausului la pat, este aproape de copil și îl încurajează în a-și exprima sentimentele pentru a preveni anxietatea, alterarea imaginii de sine.

Educarea familiei pentru a reduce potențialul comportament violent al unui copil ce a fost abuzat, pentru a-i crește stima de sine

Identificarea comportamentului agresiv

Îndemnarea copilui spre a merge într-un loc sigur pentru recunoațterea sentimentelor, cum ar fi școala, grupuri de sprijin sau alte resurse

Informarea asupra strategiilor de control a furiei, modalități alternative pentru a face față problemelor

Instituirea acținilor ce vor duce la scoaterea copilului dintr-un mediu nesigur

II.2.3. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat sexual:

participarea la examenul clinic general

măsurarea pulsului, temperaturii, tensiunii arteriale, înalțime, greutate

recoltarea probelor biologice pentru sânge și urină

prelevarea secrețiilor biologice pentru depistarea ADN-lui străin din vagin

Examinarea organelor genitale și a anusului

Utilizarea de halate și draperii adecvate pot proteja intimitatea copilului și îl pot face să se simtă mai puțin vulnerabil

Testarea pentru a se vedea dacă există o infecție cu transmitere sexuala(N gonorrheae, C trachomatis, T vaginalis, virusul herpes simplex, veruci genitale)

Administrarea tratamentului în cazul bolilor cu transmitere sexuală

Administrarea contracepției de urgență dacă abuzul a fost recent

Educarea familiei pentru a menține un copil într-un mediu sigur

Monitorizarea comportamentului și observarea schimbărilor bruște

Asigurarea unui mediu sigur

II.2.4. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil abuzat emoțional:

participarea la examenul clinic general

măsurarea pulsului, temperaturii, tensiunii arteriale, înalțime, greutate

recoltarea probelor biologice pentru sânge și urină

colaborarea cu psihologul

observă gradul de malnutriție și deshidratare

administrarea medicației pentru a combate tulburările de somn, și asigurarea unui climat liniștit

asigurarea unei alimentații corespunzătoare și a unui mediu sigur

educația părinților cu privire la nevoile unui copil pentru a se putea dezvolta normal

asistarea familiei în identificarea pericolelor din mediu ce pot afecta dezvoltarea și creșterea copilului

evaluează capacitatea adulților de a oferi copiilor un mediu sigur, protectiv

evaluarea interacțiunilor sociale și sentimentul de încredere în ceilalți

II.2.5. Rolul asistentei medicale în cazul unui copil neglijat:

participarea la examenul clinic general

măsurarea pulsului, temperaturii, tensiunii arteriale, înalțime, greutate

recoltarea probelor biologice pentru sânge și urină

colaborarea cu psihologul

observarea îmbrăcăminții, a mirosurilor neadecvate

monitorizarea stării nutriționale a copilului și a curbei de creștere

monitorizarea statusului de dezvoltare al copilului

monitorizarea capacității familiilor de luare a deciziilor

susșinerea pentru consultații psihiatreice și alte servicii atunci când este nevoie

asistență în stabilirea obiectivelor

identificarea factorilor fizici și psihici ce afectează siguranța copilului

asistarea familiilor în a face față problemelor ca: oboseală, îngrijorare financiară, abuz de sustanțe, lipsa îngrijilor adecvate oferite copilului

monitorizarea curbei de creștere a copilului

Medicii și asistentele medicale, pe lângă semnele vizibile ale unui abuz fizic sau ale unei neglijări, pot deveni suspicioși atunci când: 

leziunea este neobișnuită sau este foarte puțin probabil să fie cauzată de un accident, în special la vârsta acelui copil

explicațiile date de părinți sau de persoanele de îngrijire se schimbă sau nu sunt în acord cu starea copilului

nu există martori în momentul rănirii

documente medicale care atestă că în trecut copilul a avut leziuni similare sau probe de neglijare 

consultul medical și solicitarea de ajutor medical au fost amânate de către părinți sau persoanele de îngrijire, fără o explicație adecvată sau credibilă

în timpul unui examen fizic nu pot să fie identificate semnele unui abuz sexual

O mare varietate de terapii pot fi folosite atât pentru copii cât și pentru părinți. 
În funcțide tipul de abuz, de cine l-a impus (autorul) și în ce context a avut loc se instituie tratamentul specific. Personalul legal și medical formează o echipă pentru a pune la punct cel mai eficient program, folosind experiența, pregătirea, rațiunea și creativitatea lor.[3] 

Asistenta medicală ar trebui:

Să cunoască legile obligatorii de raportare a abuzului asupra copilului și să știe cum să facă un raport la agenția responsabilă din jurisdicția lor, care investighează cazurile de abuz sexual asupra copiilor

Să recunoască faptul că abuzul sexual asupra copiilor are loc în mod obișnuit și să fie pregătită să răspundă în mod corespunzător în practica lor clinică

Să cunoască diferențele de comportament ale unui copil abuzat sexual

Să cunoască anatomia genitală și anală normală și anomaliile din această zonă la copii

Să caute o a doua opinie a unui expert în cazurile de abuz sexual asupra copiilor, atunci când examinarea organelor genitale este considerată a fi anormală

Să știe când și unde se raportează cazurile de presupus abuz sexual care necesită examinare medico-legală, profilaxia pentru BTS și HIV, și contracepția de urgență

Să știe cum să sprijine copii și familiile atunci când se suspectează un abuz sexual asupra copiilor

Să cunoască efectele abuzului sexual asupra sănătății mintale a copiilor și să fie capabilă săîndrume copii abuzați la medici profesionaliști, care au experiență în tratarea copiilor traumatizați.[34]

Se recomandă consilierea pentru toți copii care sunt victime ale abuzului sau neglijenței. La copii de vârstă mică, tratamentul include terapia prin joc. 
La toate vârstele de copii, consilierea cuprinde de obicei discuții despre: 
– ce părere au despre ei înșiși 
– experiențele lor din trecut 
– temeri sau îngrijorări pe care le pot avea, în legătură cu prezentul și viitorul 
– tratamentul pentru părinți și persoane de îngrijire 
– chiar și persoanele de îngrijire și părinții care au abuzat sau au neglijat un copil au nevoie de tratament. 
Tratamentul depinde de evenimentul traumatic care s-a produs. 

II.2.6. Rolul asistentei medicale în acordarea suportului psihologic copilului abuzat în timpul discuției:

1. Punerea în evidență a părților forte ale personalității copilului.

2. Acceptarea individualității copilului.

3. Evitarea accentuării nereușitelor copilului.

4. Demonstrarea faptului că sunteți mulțumit de copil.

5. Manifestarea respectului față de copil.

6. Introducerea umorului in comunicarea cu copilul (la etapa stabilirii

contactului).

7. Ajutorul copilului de a diviza sarcina în mai multe părți, astfel ca el să se

poată descurca mai bine.

8.Evitarea disciplinării copilului

9. Manifestarea încrederii și a empatiei față de copil.

10. Demonstrarea optimismului.[32]

Concluzii

Abilitățile și puterea pe care un copil trebuie să le aibă de-a lungul vieții depind de evoluția emoțională.

În urma studiului efectuat am constatat că maltratarea copiilor se produce mai ales în familiile reconstituite sau în cele în care părinții nu sunt căsătoriți. Există cazuri tipice în care mama, fiind bătută de concubinul ei, își bate ea propriul copil și îl respinge.

Am putut observa că factori de risc pentru copii de a fi abuzați sunt:

Părinții cu un nivel educațional scăzut

Părinții cu un nivel socio-economic scăzut

Părinții care nu au un loc de muncă stabil

Familiile cu mai mulți copii de aceeași vârstă

Familiile care locuiesc în case prea mici pentru numărul de copii

Copil care nu a fost dorit de unul sau ambii părinți

Copilul cu dizabilități și boli psihice

Părinți care au fost abuzați la rândul lor în copilărie, de aici transmiterea intergenerațională[10]

În cazurile de divorț, copilul rămâne cu unul dintre părinți și îi este interzis să mențină legătura cu celălalt părinte; în cazul în care această „dorință” este încălcată, minorul va fi supus la rele tratamente, ce drept pedeapsă.[13]

O altă concluzie este aceea că abuzul fizic este însoțit de abuz emoțional și neglijare, dar poate fi însoțit de asemenea și de abuz sexual. În astfel de familii, copilul nu este doar bătut în mod frecvent, ci este și umilit, batjocorit, certat mereu, jignit, dar pot exista și acte subordonate abuzului sexual cum ar fi săruturile, atingerile în zone intime, comentarii compromițătoare.

Familia în care acest timp de copil trăiește este condusă de episoade frecvente de violență fizică, verbală în special pe fondul consumului de alcool sau alte substanțe nocive. Astfel de părinți își neglijează copii din mai multe puncte de vedere, nu le oferă sprijinul și atenția necesare, nu le îndeplinesc nevoile și nu au sentimente pozitive față de copii. Ei sunt văzuți ca un fel de „țap ispășitor” pentru toate problemele care există în familie.[22]

În astfel de situații, copii sunt puși să muncească pentru a aduce un venit. Cea mai mare problemă a acestor copii este lipsa de reacție a comunității; oamenii văd ce li se întâmplă copiilor, dar nu raportează cazurile, nu iau nici o măsură în vederea încetării abuzurilor. Astfel că părinții abuzatori continuă să umilească copii, iar aceștia ajung fie să fugă de acasă, fie să dezvolte boli psihice odată cu înaintarea în vârstă, mai ales dacă rezistența lor este scăzută.

Odată cu înaintarea în vârstă se dezvoltă și celulele creierului. Atunci când intervine abuzul, de orice natură, dezvoltarea este întreruptă ireversibil. Astfel, copii iși iau ca model comportamente abuzive ce modifică personalitatea copilului, și astfel concepția lui despre oameni și viață este una dezamăgitoare.

Persistența abuzului, timp îndelungat,asupra copilului îl face pe acesta să nu se mai dezvolte din punct de vedere fizic și mental și să se comporte inadecvat vârstei lui.

Atunci când nevoia de cunoaștere, de prieteni, de frumos, de progres nu sunt satisfăcute de către părinți, ele vor dispărea. Lucrurile de care a fost privat, și mai ales nevoile de bază(hrană, adăpost, protecție) vor deveni motive dominante în viața lui.

Problema abuzurilor asupra copiilor trebuie luată în serios și studiată mai îndeaproape. Este nevoie de mai multe studii și cercetări, de implicarea comunității, de mai mulți specialiști care sa reintegreze copii abuzați în societate.

Înființarea unui Avocat al Poporului ar fi o idee bună, care să fie însărcinat doar cu problemele care privesc calitatea serviciilor oferite familiei și copiilor.

În cazurile de abuz asupra copilului, în sprijinul diagnosticului pot veni următoarele:

Multiple leziuni diseminate pe întreg corpul .

Prezența leziunilor traumatice pe diferite stadii de vechime, ce duce cu gândul la abuz repetat pe o perioadă de timp.

Atitudinea copilului: izolat, temător, nu comunică, nu se joacă cu alți copii, nu plânge și nu reacționează

Dintre toate formele de abuz, cele mai frecvente au loc în cadrul familiei. În studiul realizat în perioada 2010-2015 am constatat că 89% din cazurile de abuz au loc în familie. Cifrele sunt îngrijorătoare, mediul în care un copil ar trebui să fie protejat și în care să se dezvolte armonios, devine unul cu factor de risc pentru abuz.

În raport cu vârsta, neglijarea este cea mai frecventă formă de abuz, în special la grupa de vârsta 3-6 ani. Dacă unui copil din această grupă de vârsta nu îi sunt îndeplinite nevoile de bază(hrană, adăpost, atenție, educație) atunci dezvoltarea lui armonioasă ca și adult este întreruptă. Va deveni mai întâi un adolescent fie prea introvertit, fie mult prea sociabil, existând riscul de atașament față de persoane periculoase.

Dintre toate formele de abuz, în lotul studiat, abuzul fizic este cel mai frecvent. Existând o graniță subțire între pedeapsă și violență, de cele mai multe ori părinții reușesc să o încalce. La maturitate copii devin din abuzați abuzatori, de aici transmiterea transgenerațională.

Populația ar trebui informată despre aceste statistici îngrijorătoare, și sensibilizată atunci când vine vorba despre abuzul asupra copiilor. Mass-media poate avea un impact benefic asupra sensibilizării populației. Vor fi mai multe cazuri raportate și implicit investigate de către autoritățile competente, iar numărulr de cazuri de abuz asupra copiilor poate scădea simțitor.

Bibliografie

Rădulescu, Sorin M. Reglementări legislative cu caracter internațional și național vizând prevenirea abuzului sexual asupra copiilor, precum și protecția acestora. Revista Romana de Sociologie, 2012, 23

Johnson CF. Abuseandneglect of children. In: Kliegman RM, Behrman RE, Jenson HB, Stanton BF, eds.NelsonTextbook of Pediatrics

Nistorescu, Diana; Gheorghe, Psih Daniela. Art-terapia pentru adolescenții abuzați.

DE POLIȚIE, Academia; CUZA, A. I. Abuzul și neglijarea copiilor.Revista de investigare a criminalității

Poiana, Alina; PAIS, Ofelia. Impactul asistentei medicale comunitare asupra serviciilor locale la nivel comunitar. Social ResearchReports, 2010, 18: 3-86.

Roth, Maria. Revalențaabuzului asupra copilului în rândurile elevilor de liceu. Rezultate din studiul Becan. La început a fost ciudat… m-am cunoscut pe mine. rezultate dintr-un studiu analizând unitățile rezidențiale pentru tineri, 56

Ursa, Elena. Conștientizarea drepturilor copiilor ca metodă de prevenire a abuzului.

Marian, Claudia; Călăuz, Ioan; Călăuz, Adriana Florentina. Intensitatea violenței asupra copiilor în contextul crizei actuale. Societate si politica, 2010, Vol. 4/1: 135-145

Vicovan, Magdalena. EarlyEducationandEarlyIntervention-Long-term Investment in theHuman Capital. 2012

Dâmboeanu, Cristina. Forme și particularități ale abuzului fizic săvârșit de părinți asupra copiilor. Revista Romana de Sociologie, 2009, 20.

Rădulescu, Sorin M. Incidența și prevalența abuzului sexual asupra copiilor în lumea contemporană. Revista Romana de Sociologie, 2010, 21

Mihaela, Vîlcu Claudia. Rezumatul tezei de doctorat. Migrația părinților la muncă în străinătate și efectele ei asupra copiilor rămași în țară

Coman, Varvara Licuta. Probleme juridice privind abuzurile săvârșite asupra minorilor în internet. EIRP Proceedings, 2011, 2.

Florian, Gheorghe; Pușcaș, Mihaela. Abuzurile asupra copilului. Forme, motivație, consecințe.

Copilului, AsociaŃia Telefonul. Raport anual. 2009

16.Cuza A,Voicu C, 2011, Abuzul și neglijarea copiilor.Revista de investigare a criminalității, available at http://www.cij.ro/index.html

Muntean, Denisa Monica. Abuzul fizic în familie, efecte asupra adolescentului, aspecte legate de intervenție. Revista de consiliere educațională, 31.

Gavrilescu, A.G. Aspecte teoretice și de practică judiciară privind măsurile de protecție specială a copilului/ Theoretical aspects and judicial prectictice aspects regarding the measures of special protection of the child..Analele Universitatii" Constantin Brâncusi" din Târgu Jiu. Serie Stiinte Juridice, 2013, 2: 91.

Preda, Drd Raluca Nicoleta. Rolul părinților și impactul sărăciei în procesul educativ al copiilor școlari. Agenda socială a Uniunii Europene privind sprijinirea familiilor, lupta împotriva sărăciei copiilor și promovarea bunăstării acestora, 74.

Mighiu, Corina. Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat/neglijat. JustiŃia pentru minori în interesul superior al copilului-Practici de lucru cu copilul victimă, 142.

Blanaru, Psiholog Cristina; Vaslui, DGASPC. Stresul la vârsta copilăriei. Protecția socială a copilului, 2012, 27

Manu, Beatrice. Studii și cercetări asupra violenței în familie realizate în România. 6HULD 6RFLRORJLH 3VLKRORJLH, 73.

Gimnazială, Școala; Văcărescu, Elena. Teorii despre violența intrafamilială și efectele acesteia asupra copiilor.

Popescu, Speranța. Model pentru practicarea psihoterapiei cu copii și adolescenți Model for the practice of psychotherapywithchildrenandadolescents. Revista de Neurologie și Psihiatrie a Copilului și Adolescentului din România–Decembrie, 2014, 20.4: 33.

Enache, Alexandra, et al. Triada simptomatică în diagnosticul copilului maltratat. Romanian Journal of Legal Medicine, 2007, 15.2: 106-110.

25.Universitatea Pedagogică de Stat, et al. Tulburări emoționalela copiii aflați în situație de abuz și neglijare. 2015

Rogozea L, Tatiana,Îngrijirea pacienților, Vol 4, Brașov, Romprint,2007, ISBN 973-86350-7-1, 978-973-7761-42-2

Grădinaru C.Organizația Salvați Copii, București.Abuzul și neglijarea copiilor în familie,studiu sociologic la nivel național, 2013, ISBN 978-606-8344-06-5, 364.442.6-053.2(498)

Biji A, 2013, Neglijarea-cea mai frecventă formă de violență la adresa copilului. Manuscris nepublicat

Veleanovici A.C., 2015, Tulburări emoționale la copii aflați în situație de abuz și neglijare,C.Z.U 159.942(043.2). Titlu de manuscris

Petre C, Universitatea Ovidiu Constanța, Afecțiune și neglijare-experiențe cu rol instrumetal pentru copil, 2013, vol XV, nr 3(29)

Prițcan V, Chinai J, Popa C, Popenco G, Înțelege-mă, ascultă-mă…Ghid pentru specialiștii din domeniul îngrijirii și protecției copiilor, Bălți 2011

Heredea L, 2009, Abuzul sexual asupra copilului.Factori de risc și criterii de identificare, manuscris nepublicat

Cronch LE, Viljoen JL, Hansen DJ. Forensicinterviewing in child sexual abusecases: currenttechniquesandfuturedirections. Aggress Violent Behav. 2006;11:195-2007

România. Guvernul României.Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor, în Monitorul Oficial al României, Partea I nr 159 din 5 martie 2014

România.Guvernul României. HG920/2009.Legea 286/2009 privind Codul Penal publicată în Monitorul Oficial, nr. 180 din 20.martie.2009

Cheianu D, Gramma R, Prițcan V, Rusnac V, Milicenco S, Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare, Chișinău, 2011, ISBN 978-9975-71-124-1

Iimescu, Gabriela. Copii și copilării sau mediul familial și (re) victimizarea copilului. Revista de Cercetare și Intervenție Socială, 2007, 17: 66-78.

Mighiu, Corina. Rolul psihologului în lucru cu copilul abuzat/neglijat. Justiția pentru minori în interesul superior al copilului-Practici de lucru cu copilul victimă, Iași.2009.

Preda, Drd Raluca Nicoleta. Rolul părinților și impactul sărăciei în procesul educativ al copiilor școlari. Agenda socială a Uniunii Europene privind sprijinirea familiilor, lupta împotriva sărăciei copiilor și promovarea bunăstării acestora, 74.

GHITIU, Monica; BUMB, Ioana. Relația dintre suportul social și atașamentul față de copil în cazul mamelor adolescente. Revista de Asistență Socială, 2010, 2: 285-297.

Pavelescu, Tiberiu; Stancu, Ligia. Protecția și promovarea drepturilor copiilor. Starea de fapt și perspective. Pro Patria Lex, 2013, 63.Volumul XI, Nr.1(22)/2013, ISSN 1584-3556

Grădinaru C, stamin A, Andreescu L, Evaluarea fenomenului „copiii și tinerii străzii” – Cercetare socială de tip cantitativ /Organizația Salvați Copiii. – București : SpeedPromotion, 2014 ISBN 978-606-8344-08-9

***Consecințele abuzului și maltratării copilului din familie asupra dezvoltării psihosociale. Manuscris nepublicat ,https://xa.yimg.com/kq/groups/70991867/1522977484/name/Consecintele-Abuzului-Si-Maltratarii-Copilului.doc

Sfatul Medicului, 2006Maltratarea-agresarea fizică și psihică a copilului [online].Available at : http://www.sfatulmedicului.ro/Arta-de-a-fi-parinte/maltratarea-agresarea-fizica-si-psihica-a-copilului [accesat 3.09.2015]

Sîmboteanu D, Audierea legală a copiilor victime/martori ai abuzului și neglijării, Chișinău 2009

ChildWelfare Information Gateway, Long-TermConsequences of ChildAbuseandNeglect, july 2013, https://www.childwelfare.gov/ pubs/factsheets/sp_long_ term_consequences.

ChildWelfare Information Gateway, Preventingchildabuseandneglet, july 2013, https://www.childwelfare.gov/pubs/ factsheets/preventingcan_sp.cfm

ChildWelfare Information Gateway,WhatIsChildAbuseandNeglect? RecognizingtheSignsandtheSymptoms, https://www.childwelfare.gov/ pubs/factsheets/ques.cfm