Oboseala Si Stresul In Munca

CAPITOLUL I. Oboseala si stresul in munca

Oboseala în muncă

Metode de investigare și evaluare a oboselii în muncă

Stresul organizațional

CAPITOLUL I

OBOSEALA ȘI STRESUL ÎN MUNCĂ

Oboseala în muncă

În urma solicitărilor la care este supus organisuml, apare o stare de oboseală.

Această stare sau senzație de oboseală este determinată de consumul de energie în timpul activității, urmând ca aceasta să fie compensată prin odihnă și alimentație.

Oboseala se prezintă ca o reacție a organismului de readaptare și de refacere. Este un fenomen normal care apare în urma solicitărilor la care este supus individul în timpul muncii. Mai este considerat și un fenomen care poate reveni la starea inițială, deoarece dacă oboseala este urmată de somn și odihnă, organismul își reface funcțiile sale. Nu trebuie considerată o boală, dar în timp poate avea consecințe negative asupra organismului, cum ar fi slăbirea atenției față de munca care trebuie îndeplinită în fiecare zi sau scăderea randamentului activității fizice și intelectuale.

Această senzație sau stare de oboseală depinde și de constituția fizică, pshihică, de starea de sănătate și de antrenamentul fiecărei persoane. Ea poartă amprenta acestor caracteristici personale și poate fi definită ca o senzație subiectivă.

Oboseala în muncă îndeplinește o funcție foarte importantă, cea de protecție a organismului uman, deaorece semnalează individul asupra faptului că i-au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul său nu le mai poate depăși. Datorită acestui fapt, senzația de oboseală este mai mult sau mai puțin vagă, adică poate fi o slăbiciune generală, care nu poate fi localizată și definită, cu o senzație care variază de la sentimentul nevoii de repaus până la stări chinuitoare.

Oboseala este o reacție a organismului, care la intervenția sistemului nervos central, prin diferite reacții de reținere și inhibiție, urmărește să permită organismului să se refacă și să se readapteze. Reacțiile de reținere, oprire și inhibiție de la nivelul sistemului nervos central au rolul de protecție. Prin aceste reacții, în centrii nervoși se crează cele mai bune condiții de restabilire sau reînoire a puterilor cheltuite în timpul efortului.

Cauzele care determină oboseala în muncă, aparțin tuturor elementelor care compun sistemul om-solicitări. Astfel, avem cauze legate de factorul uman, de mașină și de condițiile de mediu.

Cauzele oboselii legate de factorul uman, de mașină și de condițiile de mediu

Cauzele oboselii legate de factorul uman sunt următoarele:

deficiențe de ordin fizic, biologic și fiziologic;

deficiențe la nivelul proceselor și calităților psihice;

deficiențe în sfera afectivității nervoase superioare;

insuficiența cunoștințelor generale și de specialitate;

stări afectiv-emoționale negative.

În continuare sunt prezentate cauzele oboselii legate de factorul tehnic (mașina):

caracteristicile constructive și funcționale ale utilajului;

caracteristicile câmpului informațional;

caracteristicile comenzilor;

câmpul semnalelor de control și de reglare;

gradul de automatizare a funcționării;

starea utilajului.

Și mediul este cel care poate genera oboseala în următoarele cazuri:

particularitățile fizice și chimice ale mediului (temperatură, iluminat, zgomot,

trepidații, etc.);

ambientul social;

satisfacerea nevoilor materiale și culturale.

Cauzele generatoare de oboseală în ceea ce privește sarcinile de muncă sunt:

regimul muncii;

diminuarea activității pe o anumită durată de timp;

responsabilitatea;

suprasolicitarea sau subsolicitarea din partea sarcinii de muncă;

monotonia muncii.

Formele oboselii

În literatura de specialitate sunt distinse mai multe forme ale oboselii cum ar fi:

Oboseala musculară sau periferică – care este provocată de suprasolicitarea

mușchilor prin efortul muscular și prin concentrarea fixa a mușchilor;

Oboseala senzorială – cauzată de tensiunea nervoasă a simțurilor, mai ales a celor

vizuale și auditive;

Oboseala vizuală – este determinată de suprasolicitarea aparatului vizual prin

iluminatul neadecvat sau din cauza expunerii ochilor timp îndelungat asupra calculatorului. Simtomele acestei forme ale oboselii sunt: cefalee, iritație la nivelul globului ocular, lacrimare etc. Datorită acestor simtome se observă o iritare psihică, o reducere a capacității de muncă, risc de accidente, tulburări de somn etc.;

Oboseala auditivă – este provocată de creșterea pragului sonor și de timpul

Îndelungat de expunere la sunete cu o intensitate care depășește 60 dB;

Oboseala generală – este provocată de solicitarea întregului organism;

Oboseala nervoasă – este provocată de solicitarea funcțiilor psihomotorii;

Oboseala provocată de monotonia muncii;

Oboseala mintală – este provocată de munca intelecutală;

Oboseala cronică – este provocată de însumarea unor influențe nefavorabile de lungă

durată;

Oboseala afectivă – este provocată de emoții foarte puternice.

Dacă privim mai cu atenție această clasificare, observăm ca în fond sunt doar două

forme de oboseală: oboseala musculară și cea nervoasă, care sunt strans legate intre ele.

De exemplu, persoanele care au munca în birou și lucrează cu publicul au parte de o oboselă profesională, care afectează mai ales persoanele care lucrează cu publicul. Dificultatea sarcinilor de serviciu și stresul contactelor inter-umane determină această oboseală profesională care poate ajunge până la epuizare.

În momentul în care simtomele oboselii zilnice se acumulează pe o perioadă mai lungă de timp, se instalează oboseala cronică. Persoanele care ajung în această stare, devin irascibile, nesociabile și este foarte greu să te mai înțelegi cu ele. Au tendința de a cădea în depresie și pot prezenta anumite stări generale maldive cum ar fi durerile de cap, tulburări cardiace, tulburări digestive, insomnii etc. Indivizii care mai au și dificultăți de natură psihologică sunt mai predispuși la oboseala cronică.

Metode de investigare și evaluare a oboselii în muncă

Metodele de investigare și evaluare a oboselii în muncă se împart în două mari

categorii și anume: metode directe și metode indirecte.

Metodele directe sunt adesea folosite pentru identificare oboselii care se instalează la nivelul mușchilor cu ajutorul unor aparate speciale, cum ar fi ergograful și dinamometrul. Metode directe mai sunt considerate și unele teste folosite pentru determinare oboselii musculare.

Cea mai importantă metodă de măsurarea indirectă folosită pentru măsurarea oboselii este mărimea producției, care la rândul ei depinde de mai mulți factori importanți, cum ar fi condițiile din societate, interesul de a câștiga, etc. Alte metode de măsurare indirectă sunt: testele frecvenței fuziunii optice și descrierea senzațiilor subiective.

Diagnosticarea și depistarea factorilor care generează oboseala presupune o

observație și o studiere atentă a muncii fiecărui individ. Pentru a înlătura cauzele oboselii este nevoie de o cunoaștere riguroasă a modului în care factorii de natură fizică, psihică și nervoasă se resfrâng asupra potențialului de muncă al omului.

Este foarte important să se prevină starea de oboseală profesională, pentru a nu afecta doar o singură persoană, deoarece aceasta se poate transmite si celor din jur. Un specialist pe nume Beth Belevins spune că atunci când un angajat se plânge de condițiile de lucru sau de utilitatea și de rostul muncii sale, atitudinea lui va influența și pe ceilalti angajați. Pentru ca aceste simtome să nu se răspândească, managerii trebuie să le sesizeze și să încerce să le prevină. Prevenirea apariției oboselii și atenuarea ei permit menținerea capacității de muncă la un nivel mai înalt și cu efecte pozitive asupra activității desfășurate. De asemenea, tot managerul are un rol important în găsirea unor alternative potrivite între durata orelor de muncă, durata și numărul pauzelor, astfel încât să se asigure o eficiență sporită a capacității de muncă.

Stresul organizațional

Stresul, în general, și cel organizațional, în particular – stresul organizațional mai

este demunit și ocupațional sau profesional – au încetat să fie fenomene care dețin doar o semnificație personală, devenind , între timp, în condițiile societății actuale, o adevărată problemă socială.

La început, când a apărut stresul, studiile s-au axat pe o definire a stresului ca fiind o forță exterioară. Recent stresul este privit ca o reacție la presiune. Cu timpul, stresul a devenit un femomen global care este foarte răspândit și care afectează toate țările, toate locurile de muncă, toate profesiile și toate categoriile de oameni.

Stresul afectează orice persoană de la orice nivel și orice organizație, care se manifestă în diferite moduri și care poate compromite nu doar sănătatea indivizilor, ci și sănătatea organizației sau chiar a economiei.

Termenul de „stres” are mai multe înțelesuri, dar deobicei este folosit ca sinonim cu temenul „presiune”. În ziua de azi, stresul este înțeles ca o reacție fizică și psihologică care apare atunci când oamenii se confruntă cu diferite provocări, iar ei nu au capacitatea de a le depăși.

Conform unui savant pe nume Selye, viața noastră de zi cu zi este alcătuită din stres și tensiuni, de aceea nimeni nu se poate apară și nimeni nu are cum să evite stresul. De aceea este mai bine ca stresul să fie cunoscut și controlat, decât ignorat.

Componentele stresului

Unele studii au arătat că stresul poate să fie generat și de bucurie, nu doar de

agresiune, tensiune sau amenințări din exterior. În mod normal stresul poate să apară în orice situație în care organismul este amenințat de orice factori interni și externi față de care individul nu poate să se apere.

Stresul este format din două mari componente:

agentul stresor;

starea organismului.

Agentul stresor – tot ceea ce ne inconjoară și tot ceea ce acționează asupra noastră

poate ca fie considerat o sursă generatoare de stres.

Greenberg și Baron oferă o clasificare a agenților stresori legați de muncă care sunt divizați în două mari categorii: unii agenți stresori care țin de organizație, iar ceilalți agenți stresori sunt referitori la o serie de aspecte ale vieții indivizilor. Aceștia sunt:

Solicitările ocupaționale (unele profesii sunt mai stresante decât altele);

Conflictul de rol (stresul care provine din solicitări conflicuale);

Ambiguitatea de rol (este stresul care provine din incertitudine);

Subsolicitarea și suprasolicitarea (să faci prea puțin sau să faci prea mult);

Responsabilitatea pentru alții;

Costurile izolării;

Absența participării la decizii;

Evaluările activității, condițiile de lucru și schimbările care intervin la locul de

muncă

Cauzele personale legate de viața fiecărui individ;

Diferite evenimente din viață care sunt stresante;

Problemele vieții cotidiene

O altă tipologie a agenților stresori organizaționali dată de către Le Blanc, Jonge și

Schaufeli este următoarea:

Conținutul muncii (substanțe toxice, diferite condiții precare cum ar fi: zgomot,

vibrații, iluminare, iradiații, temperatură; postura muncii; situații periculoase, igienă nesatisfăcătoare; lipsa mijloacelor de protecție);

Condiții de angajare (salariu mic, posibilități limitate de promovare, nesiguranța

postului);

Relațiile sociale de la locul de muncă (conducere proastă și neeficientă, susținere

socială redusă, participarea insuficientă la luarea deciziilor, discriminări).

Cooper, Dewe, O’Driscoll emuneră șase tipuri de agnți stresori:

Caracteristicile intrinseci ale muncii;

Rolurile organizaționale;

Relațiile de muncă (cu șefii, egalii și subalternii);

Dezvoltarea carierei;

Factori organizaționali (structura și climatul organizațional, comunicarea, politicile și cultura organizațională);

Interfața om/muncă (conflictul dintre roluri legate de muncă și cele legate de viața particulară).

Tipuri de stres

Stresul poate avea efecte atât pozitive, cât și negative.

Stresul pozitiv (eustres) este cel care acționează ca factor energizant, ajutând

persoana să abordeze situațiile ca pe niște provocări, într-un mod mult mai eficient.

Stresului negativ (distres), organismul supramobilizat refuză să revină la starea

normală, individul fiind nervos, gata de reacție, are tensiunea arterială crescută și musculatura încordată. Cu alte cuvinte această forma de stres se dovedește a fi o greutate asupra mentalului și a organismului.

Cu toate acestea, din cercetările efectuate până în prezent s-a constatat faptul că ambele forme de stres pot fi dăunătoare dacă sunt menținute timp îndelungat.

O altă clasificare a tipurilor de stres în funcție de frecvența manifestării agenților stresori este următoarea:

Stresorul este orice stimul fizic sau psihic la care un individ răspunde. Cerințele pe care individul trebuie să le îndeplinească în organizații și condițiile în care acesta lucrează pot constitui de multe ori stresori.

stres acut (episodic), care încetează odata cu dispariția agentului stresor;

stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se menține o perioadă

îndelungată de timp afectând starea de echilibru a organismului și stres ciclic provocat de apariția agentului stresor cu o anumită regularitate.

stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar

anticiparea stresului poate duce la apariția situațiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanța, negocierea contractului de muncă sau a salariului).

O altă clasificare a formelor de stres are în vedere natura agenților stresori

Aceștia se clasifică astfel:

Stresul psihic în care se regăseste acțiunea combinată a mai multor tipuri de agenți

stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se regasește combinată acțiunea următorilor stresori: teamă de eșec; evaluarea consecințelor pe plan scolar, familial, al microgrupului; starea de start premergătoare examenului; solicitarea intensă din timpul examenului.

Stresul profesional este determinat de acțiunea concomitentă sau nu a stresorilor

fizici (zgomot, vibrații, variații de temperatură, luminozitate), chimici (substanțe chimice volatile, iritabile).

Stresul preoperator și postoperator are la bază caracterele stresului psihic, dar la

care se adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator și postoperator.

Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor

activități profesionale. Creșterea ponderii activităților de supraveghere și control, a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în echipă conduc la diminuarea comunicării, monotonie excesivă, izolare. De asemenea, obligația de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone cărora subiectul nu le găsește nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru

prelungit și cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rândul managerilor, mai ales a celor de nivel superior și mediu. Studiile efectuate în acest sens au evidențiat faptul că, de regulă, managerii acordă o pondere ridicată din timp problemelor profesionale și reduc progresiv timpul destinat familiei și relaxării. Deși stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu intensități diferite, ca de altfel toate tipurile de stres în funcție de particularitățile individuale, datele studiului indică faptul că depășirea mediei de 65 de ore pe săptamână afectează majoritatea managerilor.

Stresul situațional este cauzat de schimbări recente în modul de viață al indivizilor.

Acest tip de stres mai este denumit și stres cultural, deoarece schimbările pot viza factori de perenitate din viața și educația indivizilor. Societatea și cultura din care provine individul poate intra în conflict puternic cu situațiile generate de schimbarea locului de muncă (cazul emigrării), a domiciliului (cazul căsătoriei cu o persoană de altă naționalitate), divorțului (atunci când tradiția culturală, religia, normele sociale dezaprobă acest act).