Noi Aspecte Psihologice Privind Problematica Fumatului
Noi aspecte psihologice privind
problematica fumatului
Rezumat
Cercetarea de față a avut ca scop observarea anumitor comportamente ale studenților fumători de la facultățile de psihologie din București, anul I, II și III. S-au formulat 9 ipoteze.
Ipoteza 1: persoanele care fumează peste 10 țigări pe zi înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele care fumează sub 10 țigări pe zi.
Ipoteza 2 are aceeași structură ca ipoteza 1 doar că variabila stres este înlocuită cu variabila anxietate.
Ipoteza 3 afirmă faptul că există o corelație semnificativă din punct de vedere statistic între nivelul de stres, nivelul de anxietate, nivelul de depresie și nivelul de vulnerabilitate.
Ipoteza 4 presupune că persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani sunt mai stresate în comparație cu persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
Ipoteza 5 schimbă variabila stres cu variabila anxietate și ipoteza 6 schimbă variabila stres cu variabila vulnerabilitate, structura fiind aceeași.
Ipoteza 7 afirmă faptul că femeile înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu bărbații.
Ipoteza 8 schimbă variabila stres cu variabila anxietate si ipoteza 9 schimbă variabila stres cu variabila vulnerabilitate, structura fiind aceeași.
Participanții la momentul cercetării erau studenți la facultățile de psihologie, secția psihologie, anul I, II și III, ai Universitații București, Universității Titu Maiorescu și ai Universității Hyperion. Pentru studierea variabilelor s-au ales instrumentul Revised NEO Personality Inventory (NEO Pi-R) și chestionarul Fagerston Test for Nicotine Dependence. Rezultatele au confirmat ipotezele 3, 4, 5 și 6 respingându-le pe celelalte 5. Din concluzii s-a putut observa corelația semnificativă din punct de vedere statistic care există între nivelul stresului, nivelul anxietății, nivelul depresiei și nivelul vulnerabilității. De asemenea, s-a observat faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani înregistrează un nivel al stresului, al vulnerabilității și al anxietății mai ridicat în comparație cu persoanele cu vârste cuprinse între 26 – 40 ani.
Summary
This research was made in order to observe the behaviour of the students who smoke, from the University of Psychology in Bucharest in the 1st, 2nd and 3rd year. There were made 9 assumptions.
Assumption 1: the people who smoke more than 10 cigarettes per day have a higher level of stress than the people who smoke less than 10 cigarettes per day.
Assumption2: it is the same structure as in the assumption one but stress is replaced by anxiety.
Assumption3: sustains the fact that from a statistic point of view there is a strong relationship between the level of stress, the level of anxiety, the level of depression and the level of vulnerability.
Assumption 4: presume the fact that people between 18-25 years old are more stressed than people with age 26-40.
Assumption 5: changes the stress factor with the anxiety factor and assumption 6 changes the stress factor with the vulnerability factor, the structure remains the same.
Assumption 7: sustains the fact that women are more stressed than men.
Assumption 8: changes the stress factor with the anxiety factor and
Assumption 9 changes the stress factor with the vulnerability factor, the structure remains the same.
The people who took part in this research were students at the University of Psychology, Psychology section, from year I, II and III, from the University of Bucharest, Universty Titu Maiorescu and University Hyperion. For studying the variables were chosen the instrument called Revised NEO Personality Inventory (NEO Pi-R) and the questionnaire Fagerston Test for Nicotine Dependence. The results confirmed the assumptions 3, 4, 5 and 6, rejecting the other 5 left. From conclusions has been observed the statistic correlation that exists between the level of stress, the level of anxiety, the level of depression and the level of vulnerability. Has been observed as well the fact that people with age 18 – 25 have a higher level of stress, vulnerability and anxiety comparing to people with age 26 – 40.
Cuprins
Rezumat
Summary
INTRODUCERE
CAPITOLUL I: Fundamentarea teoretică
1.1 Descrierea generală a conceptului de stres
1.1.1 Abordarea cauzală a stresului
1.1.2 Abordarea fiziologică a stresului
1.1.3 Abordarea psihologică a stresului
1.2 Dependența de fumat
1.3 Anxietatea
1.4 Vulnerabilitatea
1.5 Caracterizarea NEO Pi-R
1.6 Studii recente
CAPITOLUL II: Metodologia cercetării
2.1 Obiectivele cercetării
2.2 Ipoteza cercetării
2.3 Participanții
2.4 Variabilele cercetării
2.5 Instrumente
2.6 Procedura
CAPITOLUL III: Rezultatele cercetării
3.1 Statistica descriptivă
3.2 Testarea ipotezelor
3.3 Interpretarea psihologică a datelor
CAPITOLUL IV: Concluzii și aprecieri finale
4.1 Aprecieri cu privire la rezultatele obținute și la îndeplinirea obiectivelor
4.2 Limite
4.3 Direcții viitoare
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
Curriculum Academic
Introducere
Aceasta studiu are ca scop cercetarea anumitor aspecte ale personalității persoanelor fumătoare. Mai exact cercetarea nivelului de stres, nivelului anxietății și nivelului vulnerabilității pe care fumătorii îl înregistrează. Pe lângă acestea, se dorește observarea nivelului corelației care există între nivelul de stres, nivelul anxietății, nivelul vulnerabilității și cel al depresiei. Ca populație țintă, va fi urmărită atingerea populației studenților fumători de la facultățile de psihologie din București, anul I, II și III.
A fost aleasă această temă deoarece, problematica fumatului este una de durată, cu multă istorie în cercetarea psihologică, dar cu rezultate interesante de fiecare dată. Este foarte greu de explicat de ce un om fumează, chiar dacă toate cercetările din domeniul medicinei și chiar din domeniul psihologiei, afirmă faptul că fumatul slăbește sănătatea personală în primul rând pe plan fizic, putând provoca chiar boli incurabile. Pe lângă ceea ce afirmă medicii, inclusiv companiile producătoare de țigări, își înștiințează consumatorii despre periculozitatea fumatului.
Fumatul afectează în primul rând capacitatea pulmonară, dar efectele negative nu se opresc aici. Inima, circulația sângelui, dantura, gingiile, potența, capacitatea de efort, aspectul fizic și multe altele sunt afectate de fumat. În ciuda acestor lucruri, un procent ridicat din populația României are acest viciu. Făcându-se referire strict la populația studențească, se poate observa faptul că majoritatea studenților sunt fumători, iar în această cercetare se dorește observarea motivelor pentru care se întâmplă acest lucru destul de dăunător.
Chiar dacă campaniile contra fumatului sunt prezente și numeroase, rezultatele lor sunt precare, tinerii continuând să se apuce de fumat. O mare problemă o reprezintă imaginea pe care o au fumătorii, fiind considerați mai atractivi, mai populari în grupul lor social și mai îndrăzneți. Prin cercetarea personalității și comportamentelor fumătorilor, aceste campanii ar putea fi mult mai productive pentru că ar știi pe ce puncte să pună accentul în dezvoltarea unui program contra fumatului și pentru că ar știi care sunt motivele care îi fac pe tineri să se apuce de fumat.
S-a ales cercetarea nivelului stresului, cel al anxietății, nivelului depresiei și cel al vulnerabilității deoarece, se presupune că aceștia ar fi principalii factori care corelează cu fumatul în sine și în particular cu nevoia de a fuma. Factorii prezentați mai sus reprezintă stări negative, care manifestându-se provoacă o stare de rău pentru o persoană. Această stare poate persista pentru multă vreme, dacă persoana nu reușește să depășească motivul principal pentru care resimte aceste stări. În acel moment persoana dorește să își diminueze stările de rău, apelând uneori la fumat (vorbind de o persoană nefumătoare), deoarece foarte multă lume crede că fumatul diminuează acest gen de stări. Studiul de față dorește să demonstreze contrariul, presupunând că fumatul crește nivelul anxietății și nivelul stresului. Această asumpție se va confirma sau infirma pe parcursul acestei cercetări.
Conținutul acestui studiu exploratoriu este format în primul rând de fundamentarea conceptelor, explicarea fiecărui concept în parte cu scopul de a familiariza și facilita înțelegerea lor. Această etapă este urmată de cercetări realizate de-a lungul timpului ce tratează aceleași teme ca acest studiu, cu scopul de a face o incursiune a evoluției conceptelor de-a lungul timpului și de a observa asemănări și diferențe la nivel cultural.
În cea de-a doua parte se va explicat metodologia cercetării fiind reprezentată de prezentarea clară a obiectivelor și a ipotezelor cercetării prezente. După definirea clară a acestora, se trece la explicarea felului în care au fost aleși participanții și de prezentarea particularităților lor (vârsta, gen). Apoi, se va prezenta foarte clar eșantionul, numindu-se numărul participanților și explicându-se grupurile în care au fost împărțiți aceștia. Vor urma definirea variabilelor independente și dependente ale cercetării și explicarea modului în care se dorește a fi cercetate acestea. Urmează descrierea clară a instrumentelor folosite pentru studierea variabilelor. Aceste instrumente trebuie să fie valabile și fidelizate, fiind preferabil să fi fost folosite în trecut în cercetări asemănătoare. După prezentarea instrumentelor, urmează ultima parte din metodologie, cea în care se explica procedura. Aceasta este reprezentată de modul în care au fost administrate instrumentele, de locul în care au fost administrate și metoda aleasă pentru interpretarea rezultatelor.
În cea de-a treia parte al studiului se vor regăsi interpretarea rezultatelor obținute din punct de vedere statistic și din punct de vedere psihologic. Se vor testa ipotezele și se va observa care dintre ipoteze se confirmă și care dintre ipoteze vor fi infirmate și totodată respinse.
Ultima parte a cercetării este reprezentată de elaborarea concluziilor. În această parte se vor numi lucrurile care au reieșit din interpretarea rezultatelor, povestindu-se cum influențează rezultatele populația ținta a cercetării, se vă numi ceea ce s-a făcut bine și ceea ce trebuie îmbunătățit în viitor în elaborarea unei alte cercetării care să aibă aceeași temă și aceleași metode.
CAPITOLUL I
FUNDAMENTARE TEORETICĂ
1.1 Descrierea generală a conceptului de stres
Datorită impactului puternic asupra calității vieții individuale și asupra aspectelor sociale și economice stresul a devenit un subiect de cercetare important în ultima perioadă. Fie ca acesta poate proveni de la locul de muncă, din cauza familiei, din cauza lipsei banilor sau a viciilor, trebuie să înțelegem că acesta poate duce la declanșarea unor boli ale sănătății fizice și psihice, pentru a dezvolta strategii de reducere și control al stresului.
În literatura de specialitate există mai multe definiții ale conceptului de stres, în funcție de specificul disciplinei care-l studiază. Fiziologia și endocrinologia definesc stresul ca fiind un răspuns fizic al organismului la stimulări externe, sociologia afirmă că stresul se datorează mediului înconjurător, iar psihologia are mai multe abordări asupra acestui subiect (Floru, 1974).
1.1.1 Abordarea cauzală a stresului
Stresul este tratat ca un stimul caracteristic mediului, definit în termeni de încărcare sau nivel de solicitare a individului sau a unor elemente amenințătoare ale mediului. În acest sens, stresul ocupațional este tratat ca rezultat al mediului de lucru și de obicei este prezentat ca un aspect măsurabil al mediului respectiv. Spilberg (1976) aduce în discuție faptul că termenul de stres ar trebui să se refere la o caracteristică obiectivă a unei situații. Prin prisma acestei idei stresul produce o reacție afectivă ce este de obicei reversibilă, însă în anumite situații poate deveni ireversibilă și poate aduce prejudicii majore. Ideea fiind un răspuns fizic al organismului la stimulări externe, sociologia afirmă că stresul se datorează mediului înconjurător, iar psihologia are mai multe abordări asupra acestui subiect (Floru, 1974).
1.1.1 Abordarea cauzală a stresului
Stresul este tratat ca un stimul caracteristic mediului, definit în termeni de încărcare sau nivel de solicitare a individului sau a unor elemente amenințătoare ale mediului. În acest sens, stresul ocupațional este tratat ca rezultat al mediului de lucru și de obicei este prezentat ca un aspect măsurabil al mediului respectiv. Spilberg (1976) aduce în discuție faptul că termenul de stres ar trebui să se refere la o caracteristică obiectivă a unei situații. Prin prisma acestei idei stresul produce o reacție afectivă ce este de obicei reversibilă, însă în anumite situații poate deveni ireversibilă și poate aduce prejudicii majore. Ideea limitei stresului a depășit acest concept și a fost utilizată pentru a defini diferențele dintre rezistența și vulnerabilitatea la stres. Această teorie identifică stresul ca factori de stres, numiți și stresori, stimuli sau agenți stresanți. Mai mult decât atât, Spilberg (1976) sugerează că termenul de stres trebuie să se refere la caracteristicile obiective ale situației.
1.1.2 Abordarea fiziologică a stresului
Abordarea fiziologică a stresului se bazează pe teoriile lui Selye (1950, 1956). Selye (1950) a definit stresul ca fiind o stare manifestată prin sindrom specific ce constă în toate modificările non-specifice în sistemul biologic când organismul este supus stimulilor agresivi sau toxici. Stresul este tratat ca răspuns fiziologic, generalizat și nonspecific. Pentru o perioadă de mulți ani, răspunsul la stres a fost perceput în termeni de activare a celor două sisteme neuroendocrine, sistemul anterior pituitar-adrenal cortical și cel simpatic-adrenal medular. Selye (1950) susține că răspunsul fiziologic este trifazic, implicând o stare inițială de alarmă, urmat de un stadiu de rezistență (activare adrenal-corticală) și culminând cu un stadiu final de epuizare. Activarea repetată sau stadiul prelungit de activare al acestui răspuns fiziologic ar duce la ce Selye (1956) denumește boala adaptării. Acest termen apare în contrastul între avantajele imediate și pe termen scurt ce decurg din răspunsul fiziologic la stres și dezavantajele pe termen lung.
Investigând mecanismele fiziologice și consecințele sindromului general de adaptare, Selye (1956) demonstrează că stresul implică adaptare, stimulare și uzura organismului. Pentru a face o dinstincție între concepte, același autor introduce termenii eustres (stimulare optimă, antrenare, adaptare) și distres (solicitare intensă și prelungită, supraîncărcare, efecte de încordare și tensionare, de dezadaptare).
Dismsdale și Moss (1980) au examinat 10 fizicieni ce au susținut discursuri publice și au descoperit că nivelele de adrenalină și nonadrenalina din sânge au crescut în funcție de sarcina vorbitorului. Astfel, nivelul de adrenalină este foarte sensibil la schimbări. Această sensibilitate a fost asociată cu sentimentul de arousal emoțional ce însoțește vorbitul în public.
1.1.3 Abordarea psihologică a stresului
Această abordare a studiului stresului conceptualizează conceptul de stres în termeni de interacțiune între persoană – mediu. Această abordare a fost dezvoltată pentru a rezolva criticile aduse abordărilor anterioare. Variantele ce s-au impus sunt abordările interacțională și tranzacțională. Abordarea tranzacțională este o dezvoltare a abordării interacționale în sensul analizei mecanismelor cognitive, fiind consistentă cu aceasta.
Experiențele de viață stresante au un impact major asupra sănătății. Majoritatea avem și am avut mai multe experiențe legate de stres decât am vrea să ne amintim. Experiența umană este în mod fundamental psihologică. Corpul devine brusc foarte încordat, gura devine uscată, inima bate mai repede, mâinile tremură ușor și poate chiar transpiră mai mult, subiectul nu se mai poate concentra decât asupra evenimentului (stresant) care îi revine obsedant în minte. Stresul poate duce la boli de inimă, hipertensiune arterială, diabet sau chiar cancer.
Unii oameni înfruntă stresul, sau privesc optimist situațiile, dar cred că dacă abuzează de alcool, droguri sau tutun scapă de stres, ceea ce este complet fals, aceste vicii aduc un stres mai mare.
Roșca (1956) afirmă faptul că acțiunile umane sunt declanșate, orientate și susținute de anumite motive, mobiluri interne, de la cele primare, de ordin biologic, până la motivele de ordin social, legate de viață, de familie sau de colectivul de muncă și privesc respectul, aprecierea celorlalți, recompensele morale și materiale, idealurile etice etc. Motivația dinamizează și orientează conduita omului către atingerea scopurilor sale. Ivirea unui obstacol în calea realizării, ca și nerecunoașterea sau aprecierea defavorabilă obținute la capătul unei activități intens motivate, constituie cauze de stres psihic.
S-a presupus că stresul s-ar datora faptului că recompensa nu mulțumește efortul depus. Dar cercetările nu confirmă acest punct de vedere, întrucât chiar obținerea unei recompense mai mari după o muncă efectuată cu succes nu înlătură în mod necesar stresul și, în orice caz, nu s-a putut stabili o relație directă între stresul psihic și recompensa propriu-zisă, deși amenințarea de a pierde recompensa mare poate produce stres. Dar și în acest caz, tensiunea psihică își are originea într-o relație mai profundă a persoanei cu ambianța socială în „sancțiunea socială” a activității lui: este vorbă nu atât de pierderea recompensei propriu-zise cât a prestigiului, de expunerea la mediocritate, de neconfirmarea propriei valori. S-a spus că cel care are de investit ultimul milion se află într-o stare de stres mai mare decât dacă investește primul milion; perspectiva pierderii materiale e aceeași, dar amenințarea echilibrului psihic este diferită.
Stresul este subiect important în psihologia din ziua de azi, și este din ce în ce mai mult studiat. Au fost alcătuite mai multe chestionare care evaluează senzațiile subiective de bunăstare, de integrare socială, de buna funcționare în cadrul serviciului, de agerime și capacitatea de a înfrunta dificultățile și vicisitudinile. Altele măsoară capacitatea de a conserva această bunăstare și de a ști cum să o recuperezi dacă ai pierdut-o, iar alte chestionare estimează senzația de a fi în stare să-ți dezvolți propriile capacități.
S-a observat că, dintr-o populație normală, circa 70% din respondenți se declară satisfăcuți. Procentajul descrește cu vârsta și în grupurile caracterizate printr-o școlaritate redusă sau prin poziții profesionale subordonate. În planul trăirilor psihologice, anumite sondaje au evidențiat că un procentaj de 30% de persoane nemulțumite se plâng de plictiseală, neliniște, izolare, singurătate. Alte sondaje au evidențiat că cei care declară un anumit tip de tulburare suferă probabil de o stare de distres (stresul negativ), o stare de slăbiciune generalizată, de oboseală, cu dureri de spate, dificultăți de a dormi, chiar insomnie, dureri musculare și cefalee.
Anumite sondaje au evidențiat prezența unor sentimente, în esență, negative (depresie, frică, agresivitate), a unor reacții comportamentale (impresia de a se angaja într-o muncă în totalitate inutilă și monotonă) și a unor reacții fiziologice (iritabilitate, oboseală, dureri, tulburări ale somnului și ale digestiei).
În acest fel pare plauzibil faptul că stresul nesupravegheat s-ar afla la originea perturbațiilor psihice și sociale, reprezentând deci un factor de tulburare și apoi chiar boală care va influența negativ relațiile familiare, pe cele sociale, precum și starea de echilibru psihic. Nu este doar o problemă individuală. Este și o gravă problemă socială, avându-se în vedere consecințele stării de rău psihosocial: pierderea sănătății și prețul asociat, pierderea locului de muncă ca urmare a bolii, etc,.
1.2. Dependența de fumat
Fumatul este unul dintre cele mai răspândite vicii, acesta având o relație strâns legată cu stresul. Multe persoane consideră că fumatul reduce stresul. Acest lucru este total neadevărat. Cu cât o persoană este mai dependentă de țigări cu atât este mai stresată deoarece aceasta trebuie de fiecare dată să aibă țigări, bani de țigări etc. Fumatul poate produce stres inclusiv indirect deoarece, rudele și prietenii individului fumător se îngrijorează la gândul că acesta poate dezvolta diferite boli. Un exemplu mai elaborat este următorul: părinții pot dezvolta anumite comportamente de stres din cauza fricii survenite în momentul în care apare gândul că ai lor copii se pot apuca de fumat. Acest lucru se poate petrece în momentul în care copilul este puber sau adolescent, deoarece este perioada, când datorită anturajului majoritatea persoanelor se apucă de fumat. Un alt aspect, care favorizează fumatul la vârsta adolescenței, este faptul că adolescentul începe să meargă în locuri în care se fumează precum pub-uri, cafenele etc, iar acesta cu toate că nu fumează, miroase a fum de țigară. În acel moment părinții devin suspicioși, iar încrederea în copiii lor scade, acest lucru afectează atât părinții cât și copilul, ambele părți dezvoltând stres.
Dependența este o stare particulară, caracterizată printr-o regresiune sau o imaturitate, de regulă emoțional-afectivă, a persoanei, și care duce la instalarea unui tip de comportament subordonat altei persoane. Fenomenul apare frecvent în cursul stărilor de boală, de convalescență sau de handicap, ca o consecință a slăbiri Eului sau ca expresie a mecanismelor de apărare ale Eului, legate de teama de boală sau de o stare de anxietate difuză permanentă. Dependența este o stare de handicap afectiv și intelectual pasager.
Din punct de vedere psihanalitic acest gen de tulburare a personalității este asociat cu stadiul oral al dezvoltării psihicului, în sensul că, persoana cu acest gen de tulburare a parcurs în mod distorsionat acest moment trăit în primii ani ai existenței. Abraham (1927) explică geneza și conturarea personalității dependente astfel: în existența sa, persoana dependentă are nevoie de o altă persoană care să-i poarte de grijă și să-i ofere tot ceea ce are nevoie, în felul acesta fiind condamnată la inactivitate.
Oamenii descriu nevoia de a fuma în diferite moduri, care exemplifică atât mecanismul psihologic cât și pe cel biologic. Cele mai frecvente modalități de a descrie nevoia de a fuma sunt: pofta, obișnuința, am nevoie să mă calmez, tic, automatism, devin nervos, e un drog. Din punct de vedere psihologic, dependența de tutun este un comportament observabil și măsurabil, reprezentat prin fumat. Ca orice comportament, acesta se învață. Dezvoltarea dependenței psihologice de tutun este un proces de învățare, iar comportamentul de a fuma este rezultatul interacțiunilor repetate ale creierului cu nicotină și cu contexte relaționate de aportul de nicotină, urmate de o serie de beneficii (stare de bine, relaxare calm, etc).
Din punct de vedere psihologic, există două mecanisme care explică menținerea fumatului și dificultatea renunțării la fumat (Carr, 2004):
Mecanismul condiționării clasice sau reflexul condiționat: persoana fumătoare simte nevoia de a fuma și își aprinde o țigară ca urmare a contactului cu un stimul care declanșează această poftă. De exemplu, faptul că se uită la televizor, bea cafea, termină de mâncat, completează rebus, lucrează la calculator, gătește, îi declanșează nevoia de a fuma. În aceste situații, nevoia de a fuma este psihologică și este generată de asocierea repetată a respectivei activități. Trebuie doar să apară respectivul stimul, ca persoana să simtă „pofta”, „cheful”, nevoia de a fuma. Acest mecanism face dificilă renunțarea la fumat deoarece respectivele activități sau contexte fac parte din viața cotidiană a persoanei (vizite la prieteni, servirea cafelei, a mesei etc.). După renunțarea la fumat, persoana va continua viața ei obișnuită, în care, multe situații vor declanșa nevoia de a fuma pe baza mecanismului condiționării clasice (Prelipceanu, 2004).
Mecanismul condiționării operante sau instrumentale este diferit de reflexul condiționat prin faptul că se centrează pe schimbările și pe efectele pe care comportamentul le produce și nu pe stimulii care apar înaintea comportamentului. Comportamentul de a fuma este o funcție a efectelor sale. Tot timpul când oamenii fumează, oamenii obțin beneficii imediate: plăcere, relaxare, calm, adică obțin foarte repede ceea ce își doresc, sau elimină plictiseala, starea de neliniște, disconfortul din situațiile de așteptare, stări emoționale neplăcute (furie, teamă etc.), stări pe care nu și le doresc. Astfel, învață fumatul ca modalitate de autoreglare emoțională. Aceste beneficii apar imediat și ajută oamenii să perceapă fumatul ca o metodă prin care pot obține astfel de efecte benefice (Prelipceanu, 2004).
În trecut, fumatul era considerat un privilegiu al nobilimii, un obicei pe care îl practicau cu multă eleganță oameni bine priviți în societate. Bărbații în gereral fumau trabucuri, iar femeile fumau țigarete folosind o diversivitate de suporturi și de filtre. A fost o perioadă în care fumatul era susținut de doctori, aceștia considerând că ajută dicția, liniștește căile vocale sau ajută persoanele pentru a se calma, inhibând stresul. În ziua de astăzi fumatul este un blestem, o cauză foarte serioasă a apariției cancerului; fumatul poate duce la moarte, dacă nu este oprit la timp. Pe lângă afectarea fizică, fumatul afectează inclusiv psihicul, acesta fiind unul din motivele pentru care fumatul provoacă dependență. Oamenii fumători, cu toate că sunt conștienți de răul pe care și-l fac singuri, fumează pentru a se relaxa, fumează pentru a scăpa de stres, fumează după ce mănâncă, înainte să mănânce, când conduc, când beau cafea etc. Toate aceste reflexe pe care și le formează fumătorul, rămân întipărite în mintea lui, iar în momentul în care bea cafea (de exemplu) intervine o dorință enormă de a fuma, iar acesta nu se poate abține.
Indiferent de felul în care medicina privea, în trecut, fumatul, astăzi practic medicii își avertizează pacienții de pericolele fumatului în cei mai duri termeni posibili. Și, deși industria tutunului continua să dezmintă acest lucru, în prezent pare de necontrazis faptul că tutunul duce la dependența. Acest lucru se produce din cauza substanțelor aflate în tutun dar și din cauza psihicului persoanei care fumează.
Fumul de tutun conține în jur de 400 de compuși chimici diferiți – inclusiv monoxid de carbon, acid cianhidric, amonică și formaldehidă – dar se știe că principalele efecte psihoactive ale fumatului derivă din nicotină. Cercetătorii au opinii diferite despre puterea efectelor acesteia în comparație cu substanțe precum cocaină sau anfetaminele, dar fără îndoială nicotina dă o puternică dependență. Între 3% și 20% dintre cei care au încercat cocaină au devenit dependenți, dar o treime și jumătate dintre fumătorii „experimentali” au devenit dependenți de tutun. Cercetările arată că un adolescent care fumează patru țigări are aproximativ 94% șanse să continue consumul de tutun o mare parte a vieții lui (Choopra, 2003).
Există mai multe abordări ale tratamentului dependenței de tutun și de nicotină. Practic, toate sunt eficiente în cazul anumitor fumători, în vreme ce alți oameni nu reușesc să renunțe oricât ar încerca. Aceasta arată faptul că secretul stă mai puțin în metoda de tratament și mai mult în mintea, dorința și inima fumătorului. Pentru a te lăsa de fumat nu e de ajuns să spui că vrei, trebuie să îți dorești cu adevărat. Niciodată o persoană nu o să se lase de fumat pentru că altcineva i-a spus că nu e bine că fumează, deoarece fumătorii sunt conștienți de cât de dăunător este tutunul. Pentru a te lăsa de fumat ai nevoie de o motivație foarte puternică coroborată cu o instruire îndelungată a voinței. De exemplu, există fumători care au renunțat la viciul lor deoarece mai mulți doctori le-au spus că vor muri dacă nu se opresc. Alți fumători nu se opresc nici în astfel de cazuri. Aici intervine și stima de sine și autorealizarea pe care o are fiecare persoană. Persoanele care iubesc viața, care au copii și nepoți și care au atins un nivel de autorealizare ridicat, de obicei, renunță la fumat. Persoanele care au o stimă de sine scăzută, consideră că nu au realizat destul în viață, sau cele care nu prețuiesc viața îndeajuns nu renunță la fumat.
Choopra (2003), povestește în cartea „Comportamente dependente”, despre faptul că a fost un fumător timpuriu, (a început să fumeze la vârsta de 17 ani). Acesta, cu toate că conștientiza răul pe care îl făcea fumatul nu putea să renunțe. Ajunsese să își disprețuiască viciul și voința. A avut mai multe încercări de a se lăsa de fumat, total nereușite. De mai multe ori își aruncă ultimele țigări din pachet, urmând ca în câteva ore să își deschidă altul și să fumeze cu mai multă poftă. Până într-o zi, în care a fost la un spectacol de balet. Acolo observând grația artiștilor care se manifestau pe scenă, s-a pus pe el în antiteză cu aceștia, dându-și seama că se chinuie să respire. Ziua următoare, în momentul în care și-a dorit să deschidă următorul pachet de țigări, și-a reconfigurat în minte imaginea artiștilor baletând și și-a aruncat pachetul de țigări la gunoi. În următoarele săptămâni de fiecare dată când își dorea să fumeze se gândea la acei artiști. În acest fel, Choopra (2003) a reușit să renunțe total la fumat. Din această experiență se poate observa faptul că, pentru ca o persoană să reușească să se lase de fumat, are nevoie de o motivație puternică, dar chiar și de un eveniment care, la un moment dat, te mișca sau șochează. Deepak Chopra, sigur nu a fost prima oară când a privit un spectacol de balet, dar în seara aceea punându-se în locul artiștilor a fost mișcat și șocat de proastă lui condiție fizică, datorată fumatului.
Faptul că fumatul, de obicei, este un viciu care se capătă de la o vârstă fragedă, continuându-l ani buni, nu înseamnă că el provoacă dependența numai tinerilor. Există multiple cazuri în care persoane trecute bine de vârstă de 40 de ani, care nu au fumat niciodată, au căpătat acest obicei (dependența). Pentru tineri, motivele pentru care aceștia devin dependenți de nicotină sunt: curiozitatea, anturajul sau neștiință, însă pentru adulți intervine plictiseală, anxietatea, depresia și chiar stresul. Acesta din urmă niciodată nu se va inhiba, ba chiar se va intensifica deoarece fumătorul trebuie de fiecare dată să aibă țigări la el, bani, să își facă timp să fumeze, să găsească un loc în care să fumeze etc. În aceste cazuri intervine efectul placebo, fumătorul crede că fumatul îl destresează. Dacă ar sta să reflecteze ar vedea că fumează și dacă este bucuros și dacă este nervos sau supărat și fumează chiar și când este pasiv.
Marele număr de fumători din lumea întreagă ne arată în mod evident faptul că această dependență nu se limitează la un grup de oameni bine definiți.
Din perspectiva ayurvedică, putem vedea că toate cele trei tipuri de entități minte-grup (Vată, Pitta, Kapha) pot fi atrase de fumat în diverse moduri (Choopra, 2003).
Indivizii de tip Vata ar putea să folosească tutunul ca mijloc de a calma energia nestăvilită. Manevrarea țigării oferă o supapă pentru nervozitate și pentru incapacitatea de a sta liniștit, caracteristice pentru tipul Vata atunci când e în dezechilibru. Cei de acest tip pot fi mai înclinați să renunțe la fumat decât tipurile Pitta sau Kapha. Această reacție se datorează în mare parte faptului că individul Vata este în general înclinat către schimbare. Deși s-ar putea să li se pară mai ușor să se lase, tot ei sunt cei mai predispuși să reînceapă. Rar întâlnești un fumător de tip Vată, între cele două vârste care să nu fi aruncat țigările de cel puțin trei sau patru ori (Choopra, 2003).
Pentru tipul Pitta, fumatul exprimă nevoia de putere și de exprimare caracteristică acestei categorii. Celor de tipul Pitta nu le place să li se ordone, așadar nici un fel de publicitate negativă făcută fumatului nu are mari sorți de izbândă în cazul lor. De fapt întreaga experiență a „jocului cu focul” – atât la propriu, cât și la figurat – are o mare trecere la o personalitate de tip Pitta. Aceștia sunt în general legați de comportamente foarte organizate și ritualizate, astfel încât este probabil ca ei să simtă foarte tare nevoia de o țigară în anumite momente ale zilei, mai ales după masă (Choopra, 2003).
Persoanele cu dominanță Kapha folosesc cel mai adesea fumatul ca pe o extensie a stilului lor de viață lent și contemplativ. Trabucurile sunt în mod special interesante pentru bărbații Kapha; să se așeze într-un fotoliu confortabil cu un trabuc enorm în mână este o experiență mult mai atractivă pentru cineva cu o sensibilitate de tip Kapha decât Vata sau Pitta. Ca și indivizii de tipul Pitta, cei care au Kapha dosha dominantă s-ar putea să se opună cu încăpățânare sfatului de a se lăsa de fumat (Choopra, 2003).
Majoritatea persoanelor fumătoare au dorința de a fuma în momente în care sunt stresate, deoarece ele consideră că fumatul elimină (inhibă) stresul. Cei care încearcă să renunțe la fumat, declară că în momente foarte stresante, starea de „fumat continuu” este generată de faptul că le este foarte „poftă”. Pofta de fumat este total diferită față de poftă pe care ți-o produce o mâncare apetisantă. În cazul fumatului cuvântul potrivit este „dorința”, deoarece țigările nu au un gust bun, și în nici un caz nu au un gust foarte diferit de la o țigară la alta (Choopra, 2003).
Pentru a continua discuția despre stres și fumat, trebuie menționat faptul că fumatul nu reduce stresul, ba chiar îl amflifică. Spre exemplu, dacă o persoană obligă un fumător să renunțe la acest viciu, fumătorul devine foarte stresat și chiar dacă o săptămână nu va fuma nicio țigară, în momentul în care rămâne singur, acesta va fuma foarte mult, tocmai din cauza stresului care s-a acumulat de-a lungul zilelor în care s-a abținut. Atunci apare unul dintre singurele momente în care fumatul chiar inhibă stresul. Persoana fumătoare scapă de stresul produs de lipsa țigărilor, tocmai prin reapariția lor. Concomitent cu eliminarea acestei surse de stres, vor apărea altele: vinovăția față de persoană care încercă să îl facă pe fumător să se lase, teama de a nu fi prins, gândul că va rămâne fără țigări, gândul că în anumite circumstanțe va trebui să se abțină, etc.
În cele mai multe cazuri o persoană se apucă de fumat în adolescență, perioada în care se consideră că există mai multe motive pentru a se ajunge la acest viciu:
Cel mai frecvent motiv pentru care un adolescent se apucă de fumat este anturajul, în care majoritatea membrilor fumează. Dorința de afiliere la grup, dorința de a ieși în evidență îl fac pe adolescent să înceapă să fumeze. Uneori membrii grupului îl șantajează emoțional pe adolescent, îl tachinează că nu este modern pentru că nu fumează, râd de el și chiar îl obligă să își aprindă o țigară. În cele mai multe cazuri, adolescenții cedează, chiar dacă acasă au fost educați că fumatul dăunează sănătății și este un viciu nedorit și costisitor.
Un alt exemplu este acela în care în componența familiei adolescentului se află persoane fumătoare. Mă refer la acele persoane cu care adolescentul conviețuiește (părinții, frații, bunicii, unchii etc.). Niciodată o persoană fumătoare nu va avea credibilitate în momentul când aceasta sfătuiește pe cineva să nu fumeze și când vorbește negativ despre fumat. Pentru adolescenți „Modelul” este foarte important, aceștia adoptând atât trăsăturile pozitive, cât și trăsăturile negative ale „Modelului”. Dacă „Modelul” este o persoană fumătoare, adolescentul va considera normal acest comportament și îl va adopta fără prea multe întrebări.
Informația primită de la fumători, că tutunul inhibă stresul este încă un motiv pentru care adolescenții se apucă de fumat. Ei cred, că prin fumat vor scăpa de stresul cotidian și își vor însuși acest viciu. Mai mult, din cauza efectului placebo, la început se pot păcăli, și pot crede că stresul chiar dispare în momentul în care fumează, continuând cu acest obicei până devin dependenți.
Fumatul ameliorează depresia. Unele cercetări au găsit unele legături între depresie, alcoolism, nicotina și alte stări de dependență. Fumatul nu produce depresie. În cazul unui fumător care încetează să fumeze există o probabilitate mai mare de apariție a depresiei, dacă a avut antecedente depresive, decât în cazul unui fumător fără antecedente depresive, înainte de inițierea în fumat. O persoană cu antecedente depresive are o probabilitate mai mare de a începe să fumeze și o mai mică probabilitate de a renunța cu succes la fumat, decât o persoană care nu înregistrează comportamente depresive. Adolescenții consideră că pot scăpa de micile depresii care intervin la vârsta lor, prin fumat, și recurg la acest viciu nedorit.
Fumatul schimbă starea de dispoziție. Această informație îi face pe adolescenți să încerce fumatul și, tot din cauza efectului placebo, aceștia cred că funcționează, continuând să fumeze. Starea de dispoziție se schimbă în mod normal în viața de zi cu zi. Oamenii, de obicei, învață să își regleze oscilațiile stării de dispoziție prin metode mai naturale și mai puțin vătămătoare. Se consideră în mod eronat (de către fumători) că fumatul ameliorează stările de dispoziție negativă și uneori determină stări de dispoziție pozitivă. S-a demonstrat faptul că ambele fenomene au loc independent și nu sunt corelate cu fumatul.
Se spune că fumatul îmbunătățește performanța, crește atenția și stimulează învățarea și memoria. Acest lucru s-a dovedit a fi un mit. Cu toate acestea, adolescenții aflând acest mit, doresc să încerce și majoritatea chiar o fac. Un exemplu pentru a întări ideea de mit este acela că, în cazul atenției, fumând, mai apare un stimul care are nevoie de atenție: țigară. Pe lângă stimulii la care trebuie să fii atent, sau pe lângă informația pe care trebuie să o înveți, apare și țigara de care trebuie să ai grijă (să o cumperi, să o ai la dispoziție).
Fumatul este implicat în trei din cele patru cauze majore de deces: boala cardiovasculară, cancerul și atacurile cerebrale, la care se adaugă 25% din decesele provocate de boli coronariene, 80% din cazurile de boală cronică obstructivă a căilor respiratorii și 90% din decesele asociate cu cancerul de plămâni – pentru toate acestea fumatul fiind responsabil. Cancerul de laringe, esofag, cavitate bucală, pancreas sau bilă, complicații ale hipertensiunii arteriale, tulburări gastrointestinale, emfizem pulmonar sau bronșita cronică (Sarafino, 1990) sunt și alte consecințe grave ale fumatului.
Nivele crescute de morbiditate cauzată de fumat s-au înregistrat și la femei fumătoare. Fumatul îi afectează și pe nefumători sau pe fumătorii pasivi, prin expunere involuntară la efectele acestuia: cancerul pulmonar, boli cardiace, tusea, greața, tahicardiile, performanțe mentale scăzute (Wald et al., 1986 apud Bennett, 1997). Fumătorii sunt mai puțin conștienți de starea sănătății lor și foarte rezistenți când este vorba de a-și schimba stilul de viață. Mai mult, expunerea la factori de stres (de regulă provocări cognitive) produce la fumători ritm cardiac crescut și hipertensiune arterială (Boutcher & Stocker, 1996; Jorgensen, Abdul – Karim, Kahan & Frankowski, 1995; Myrtek; Weber, Brugner & Muller, 1996 apud Byrne, 2000). Efectele nicotinei și ale sresului psihologic asupra aparatului cardiovascular au fost independent implicate în evaluarea riscului pentru boli coronariene.
În numeroase studii s-a arătat că întreruperea fumatului reduce stresul (West & Hajek, 1997), cu o stare de indispoziție în primele săptămâni, dar mai apoi reduceri ale stărilor de stres și anxietate. Într-un studiu condus de Cohen și Lichtenstein în 1990 un număr de fumători care au încercat să renunțe de fumat fără ajutor au fost atent monitorizați. Cei care nu au reușit au semnalat aceleași nivele ridicate de stres pe când fumătorii care s-au abținut timp de șase luni au declarat că stresul scade treptat. Acest lucru s-a datorat îndepărtării agentului anxiolitic – nicotina (West & Hajek, 1997 apud Parrott, 1998). Așadar, abstinența trebuie să fie totală, pentru că orice recădere ar restabili dependența de nicotină.
Principala substanță vinovată pentru dependență pe care țigările o dau este celebra nicotină. Aceasta este un drog foarte puternic și cu o putere de răspândire foarte mare, deoarece ajunge foarte rapid în creier și în sistemul nervos central. Pe lângă această rapiditate extremă, provoacă, în creier, declanșarea unei substanțe, care se numește dopamină, aceasta afectând în sens pozitiv starea generală a organismului, mărind atenția și resimțindu-se sub forma unei stări de calm.
Nicotina se absoarbe în organism pin mucoasa și țesuturile care căptușesc cavitatea bucală și pe cea nazală. Durata ei de a ajunge în sânge este de doar zece secunde de la momentul inhalării fumului de țigară. În timp, creierul se obișnuiește cu acest ciclu constant, astfel nivelul dopaminei scade, iar fumătorul simte nevoia să fumeze din ce în ce mai multe țigări. Se apreciază că nivelul dopaminei are o tendință de scădere, chiar dacă inițial crește pentru o perioadă scurtă, deoarece se produce aceeași obișnuință a creierului cu numărul de țigări, acesta cerând din ce în ce mai multe țigări pentru că starea de bine să reapară. Nu durează mult până când individul are nevoie de un număr mare de țigări pe zi pentru a se simți normal. Din păcate, organismul care este deja dependent, dacă nu primește nicotină, începe să își schimbe starea și apar stări depresive, dureri de cap, anxietate, insomnii și chiar furie. În momentul în care pe lângă nicotină, apar și reflexele pe care individul și le formează inconștient, se poate spune ca dependența devine completă, iar acțiunea de a renunța la fumat devine foarte dificilă.
Nicotina face parte din categoria drogurilor psihoactive care au un puternic efect asupra stimulării creativității creierului. Aceasta are uneori efect chiar de calmare, evidențiate în momentele de stres și de neliniște, motiv pentru care fumătorii simt nevoia de a fuma în momente de stres și de anxietate. Cu toate că nu are efecte atât de puternice, comparativ cu alte droguri, nicotina poate ajunge să stimuleze și să activeze centrii plăcerii din creier, cum ar fi sistemul mesolimbic și al dopaminei, lucru care explică, într-o oarecare măsură starea de plăcere pe care o simt indivizii dependenți în momentul în care își satisfac nevoia de a fuma.
1.3 Anxietatea
Anxietatea a fost obiect de studiu pentru psihologii din toate domeniile. Anxietatea a fost legată de răspunsurile sugarilor (Watson, 1959), de conflictele intrapsihice (Freud, 1936), de separarea copiilor de părinți (Bowlby, 1969), de condiționare clasică și operantă (Mowrer, 1947), de nivelul de antrenare (Spence, 1964), de reacție emoțională (Taylor, 1951), de leziuni ale creierului (Goldstein, 1939), de dezaprobare interpersonală (Sullivan, 2013), de libertate auto-creativă (May, 1950), de eșecul așteptărilor personale (Kelly, 1955), de preocupări personale (Sarason, 1975) și de excitare excesivă (Epstein, 1972). În cartea lui May (1950), „The meaning of Anxiety”, sunt prezente 18 teorii ale anxietății, 3 filozofice, 4 biologice, 7 psihologice, 3 culturale și teoria lui personală. Fischer (1970) discută despre 9 teorii, iar Epstein (1972) despre 13 teorii.
În prezent, în continuare structura anxietății este discutată îndelung de mulți psihologi (Spielberg, 2013). Absența unei definiții clare a personalității este, pe de-o parte din cauza diversității orientării tuturor teoriilor și pe de altă parte din cauza complexității anxietății în sinea ei.
Teama, în doze moderate, crește acuitatea perceptivă, capacitatea de concentrare a atenției, face ca gândirea să fie mai clară și mai rapidă, mobilizează energiile, activează reflexele, astfel încât subiectul să fie în stare să acționeze mai repede și mai bine. Fricile sau temerile iraționale apar atunci când subiectul se simte și se comportă ca și în cazul unui pericol major, în cazul unui pericol minimal sau chiar inexistent. Anxietatea este definită de specialiști ca o teamă difuză, fără un obiect bine precizat. Subiectul trăiește o încordare continuă, simțindu-se permanent amenințat.
Fensterheim și Jean Baer (1984) sunt de părere că orice teamă care este atât de puternică încât împiedică persoana să îndeplinească o acțiune este, de fapt, o reacție cu caracter patologic. Anxietatea este definită ca o teamă difuză, fără obiect bine precizat, în timp ce fobia este definită ca fiind o teamă cu obiect bine precizat.
Dintre teoriile explicative ale comportamentelor de tip anxios sau fobic cele mai interesante rămân, teoria psihanalitică, teoria comportamentalistă și cea cognitivistă. În timpul perioadei analitice, prin intermediul unor metode specifice, dintre cele mai cunoscute sunt asociația liberă și analiza viselor, subiectul lucrează asupra sa pentru a scoate la iveală din inconștient complexele și conflictele nerezolvate. Pe măsură ce aceste complexe și conflicte de natură inconștientă sunt aduse la lumină, dispar anxietățile și fobiile, pentru că subiectul nu mai are nevoie de ele ca mecanisme de apărare. Datorită anxietății persoana poate renunța la o serie de obiective dezirabile, cum ar fi stabilirea unor relații interpersonale apropiate, alegerea unor profesii dorite sau de a trăi o viață agreabilă, plină de satisfacții. Cu alte cuvinte, fricile iraționale pot face dintr-o persoană sănătoasă și inteligentă o persoană infirmă.
Motivele unei stări de anxietate pot fi multiple datorită complexității indivizilor : poate fi anxietate legată de starea de boală, anxietate legată de frică de moarte etc., însă cele mai răspândite sunt legate de teama de a nu face față dificultăților vieții, teama ce derivă din caracteristicile societății actuale în care predomină starea de nesiguranță și incertitudine cu privire la viitor. De fapt, această teamă de a nu face față dificultăților vieții, deși generată de contextul social, ascunde o neîncredere în propriile forțe, o proastă imagine de sine și o stimă de sine scăzută.
Astfel, o psihoterapie scurtă a stărilor de anxietate, pe lângă intervențiile inițiale de prim-ajutor ar putea fi:
1. Exerciții de control al respirației
2. Relaxarea musculară progresivă.
Psihoterapia se axează pe intervenția asupra cauzelor mai profunde ale anxietății și anume imaginea de sine, stima de sine. Deci, după intervenția inițială – în criză, psihoterapia are ca obiectiv reabilitarea imaginii de sine și a stimei de sine.
Ceea ce trebuie reținut este că aceste comportamente de tip anxios sunt învățate, astfel că pot fi abordate cu succes prin intervenții cognitiv-comportamentale și pot dispărea în câteva luni de la începutul intervenției. Persoana anxioasă va învăța să își gestioneze starea de teamă, atribuind-o în mod adecvat fiecărui "obstacol" pornind de la o imagine de sine îmbunătățită cu ajutorul tehnicilor terapeutice, bine conturată, dar realistă.
O stare accentuată de anxietate are numeroase cauze, printre care tulburări medicale sau psihiatrice, diverse medicamente, diferite substanțe de abuz (inclusiv cofeină). Totuși, cea mai frecventă cauză este incapacitatea individului de a face față agenților care cauzează stres. Aceasta poate fi definită ca orice solicitare de natură fizică sau psihică la care este supus individul. Stările anxioase accentuate pot fi cauzate și de tulburări de ordin medical (cum ar fi afecțiunile tiroidei) sau psihiatric (cum ar fi atacurile de panică sau depresia). La populația tânără, tulburările psihiatrice sunt o cauză frecventă de anxietate. Asemănător durerii, anxietatea poate fi un semnal pentru individ. Acest semnal îl avertizează că organismul este suprasolicitat (Holdevici, 2011).
Anxietatea este un răspuns multidimensional la stimulii din mediul persoanei sau stimulii interni rezultați din combinarea proceselor psihologice individuale cu cele biologice generale. Ea poate fi un răspuns fizic la stres, poate fi rezultat al interpretării proprii din perspectiva personalității sau poate fi un efect al unor boli sau medicații (inclusiv consumul de droguri).
Vom prezenta pe scurt aceste posibile cauze:
a) Efectul evenimentelor stresante de viață și al stresorilor
Anxietatea poate începe într-o perioadă de timp în care vă simțiți foarte stresați. Pe parcursul vieții, în mod constant, ne adaptăm diverselor solicitări care apar. Luarea unei decizii importante, schimbarea locului de muncă sau a rutinelor, probleme legate de familie, de sănătatea acesteia sau de propria sănătate, de bunăstarea financiară, schimbarea comportamentului față de ceilalți etc. – toate necesită ajustări. Uneori, fie că ne confruntăm cu o singură problemă majoră, fie cu nenumărate mici probleme, simțim că acestea ne depășesc capacitatea de adaptare. Când apar nivele crescute ale stresului poate apărea anxietatea.
b) Efectul personalității
Personalitatea se referă la modul nostru obișnuit de a reacționa, de a simți și a ne comporta. Majoritatea oamenilor care solicită consiliere se consideră persoane iritabile, nervoase nu doar datorită nivelului crescut de anxietate pe care îl resimt ci și datorită sensibilității, emotivității și ușurinței cu care se îngrijorează. Desigur, există și avantaje pentru a fi astfel. A fi sensibil înseamnă a fi înțelegător cu ceilalți; în consecință aceștia te vor plăcea. De asemenea, probabil, înseamnă a te comporta corect, cinstit și decent față de ceilalți. Însă emotivitatea și predispoziția spre îngrijorare pot fi dăunătoare atunci când se manifestă fără motive întemeiate, reale. Acest aspect poate reprezenta punctul de plecare al anxietății.
c) Efectul unor boli sau medicației
Anxietatea poate fi un simptom al unor condiții medicale, ca de exemplu al tulburărilor endocrine care sunt caracterizate prin secreția prea mare sau prea mică de hormoni ai glandei tiroide. Alte condiții medicale care pot produce anxietate sunt boli ale plămânilor, ficatului, inimii și chiar diabetul. Apariția unei dureri cu frecvență neperiodică este suficientă pentru a produce anxietatea.
Numeroase medicamente pot cauza anxietate ca efect secundar: anticoncepționalele, medicamente pentru tiroidă sau astm, anestezicele locale. Totodată consumul de cafea, nicotină, alcool și droguri poate produce aceleași efecte, chiar mai grave.
1.4 Vulnerabilitatea
Dezvoltarea omenirii a făcut ca cercetătorii să își dorească să explice și să idealizeze propriile obiceiuri și elementele din mediu pentru a putea vedea corelațiile dintre acestea. Vulnerabilitatea este încă un termen confuz, care este încă în plină descoperire și este explicat îndelung. Cu toate acestea, lucrul care se știe sigur este ca vulnerabilitatea a ajutat să se clarifice conceptul de risc. Pentru multă vreme, acest concept a fost asociat cu un singur lucru, mai exact cu un fenomen fizic inevitabil și necontrolabil (Cardona, 2004).
Una dintre primele definiții ale vulnerabilității a fost dată de către Perloff (1983), care a definit conceptul ca pe o susceptibilitate la rezultate negative, o slăbiciune la pericol, ca pentru o persoană neprotejată. Din punct de vedere afectiv, vulnerabilitatea este reprezentată de sentimente de anxietate, frică și teamă. Perloff și Fetzer (1986) au elaborat un studiu în care și-au dorit să cerceteze percepția vulnerabilității în corelație cu victimizarea, dorind să măsoare vulnerabilitatea prin percepția riscului relativ. Acesta a sugerat că invulnerabilitatea unică percepută ar putea fi un lucru negativ deoarece, duce la luarea a mai puține măsuri de precauție decât este necesar, când vorbim de o situație de risc. Acest lucru poate duce la o adaptare mai dificilă când vorbim de evenimente neprevăzute sau imprevizibile, iar pierderea bruscă a controlului poate reprezenta un șoc. Astfel, individul se poate victimiza. Această victimizare poate duce la termenul vulnerabilitate unică (te privești pe tine foarte vulnerabil și pe ceilalți deloc vulnerabili) și de vulnerabilitate universală (te privești și pe tine și pe ceilalți la fel de vulnerabili). Autorii au sugerat faptul că vulnerabilitatea unică este asociată cu un grad mai ridicat de anxietate și de depresie și cu o imagine de sine mult mai scăzută. Conceptele mai recente despre vulnerabilitate, vorbeau despre legătura acesteia cu victimizarea criminală. Killias (1990) a extins domeniul de aplicare al conceptului, incluzând o serie de aspecte de personalitate, sociale și situaționale, legând aceste aspecte de trei dimensiuni cheie: percepția expunerii la risc, anticiparea consecințelor grave și sentimentul de pierdere a controlului. Killias (1990) a spus că toate acestea în corelație sunt necesare pentru a produce frică, fiecare în parte nefiind de ajuns. Apoi, el a sugerat, faptul că aceste dimensiuni, se pot combina pentru a forma altfel de efecte complexe. O astfel de abordare a vulnerabilității are cu siguranță un domeniu de aplicare mai mare, în comparație cu abordarea pe care au elaborat-o Perlof și Fetzer (1986).
Un pas înainte ar putea fi acela de a da o definiție mai concentrată asupra vulnerabilității – care să aibă o mai mare precizie – care să se bazeze doar pe trei elemente: control, consecință și percepția asupra riscului.
Killias și Clerici (2000) au descoperit faptul că puterea de a te apăra pe tine însuți a fost asociată cu percepția anticipată de siguranță personală în diferite situații. Controlul poate fi un element foarte important asupra percepției vulnerabilității. Houts și Kassab (1997) au arătat faptul că unele aspecte ale controlului au fost asociate cu percepția asupra siguranței personale. Aceștia au mai afirmat faptul că printr-un control normal și realist, percepția asupra invulnerabilității poate fi una corectă, în acest fel scăzând inclusiv vulnerabilitatea la situațiile de risc.
1.5 Caracterizarea NEO Pi-R
NEO Pi-R este probabil cel mai nou instrument Big-Five la nivel mondial, chiar dacă mulți dintre psihologi sunt reticenți atunci când vorbesc despre el. Cei care au compus instrumentul NEO Pi-R și NEO FFI sunt P.T. Costa & R.R. Mc Crae (Costa, & Mc Crae, 1992). Cu toate că au existat și versiuni anterioare, astăzi se utilizează versiunea din anul 1992. Cei care au realizat adaptarea românească a NEO Pi-R sunt Dragoș Iliescu, Mihaela Minulescu, Nedelcea Cătălin și Dan Ispas (Costa, McCrae, Iliescu, Minulescu, Nedelcea, & Ispas, 2008). Normele își au baza pe răspunsurile unui eșantion cu reprezentativitate națională, format din 900 de persoane de sex feminin și 900 de persoane de sex masculin. Răspunsurile se primesc cu ajutorul unei scale în cinci trepte, care descrie gradul de acord/dezacord pentru afirmațiile făcute prin itemi. Trebuie menționat faptul că inventarul nu dispune de modalități de verificare cantitativă a validității răspunsurilor. Astfel pot rezulta unele distorsiuni pe care respondenții le pot provoca în mod voluntar. De aceea autorii sfătuiesc ca acest instrument să nu fie folosit în momentul în care posibilul respondent este suspect că dorește să își creeze o anumită imagine. Un respondent, în momentul în care răspunde la itemi, este de preferat să adopte o atitudine de auto- dezvăluire, pentru ca răspunsurile date să fie cât mai valide.
În modelul asupra personalității, elaborat de Costa și McCrae, se pune accentul pe câteva concepte, care vor fi prezentate în cele ce urmează. Trăsăturile de bază ale personalității, nu sunt privite precum constructe biologice deoarece acestea sunt dispoziții psihice fundamentale. Mai bine spus, acestea sunt constructe psihice, deservite, influențate de bazele biologice. Trăsăturile măsurate prin modelul Big Five pot fi cel mai bine înțelese dacă sunt privite ca explicații pentru o categorie intermediară de fapte psihice, denumite adaptări caracteristice, acestea la rândul lor, putând furniza explicații pentru comportamente observabile (Costa, & Mc Crae, 1992). Punând în raport trăsăturile de personalitate, cu manifestările observabile, trăsăturile au rol doar de explicații distale. Imaginea de sine, ocupă un rol foarte important la nivelul adaptărilor caracteristice, apărând ca o subdiviziune. Conținuturile itemilor inventarului sunt legate direct și în mare măsură de nivelul imaginii de sine. Influențele externe includ cadrul socio-cultural de formare a persoanei, evenimentele de viață și întăririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul acesteia. Ele operează asupra individului în ontogeneză și pot fi rezumate prin conceptul de situație existențială. Biografia obiectivă este construită din cursul real al comportamentelor și trăirilor care formează viața individului. Comportamentul observabil este o secțiune temporală a biografiei obiective și include gânduri, sentimente, atitudini, acțiuni etc.
Itemii inventarelor pot fi plasați, prin analogie cu modelul, la nivelul biografiei obiective. Fațetele evaluate în cadrul fiecărui factor s-ar plasa la nivelul adaptării caracteristice, iar cei cinci mari factori la nivelul tendințelor bazale.
În NEO Pi-R, fiecare dintre cei 5 superfactori este descris prin 6 fațete, acestea fiind validate prin analiza factorială. Având în vedere specificitatea înaltă a acestui tip de instrument pentru cultura limbii respective, este posibil ca structura infactorială (fațetele) a celor 5 superfactori să difere în spații lingvistice și culturale diferite, conform a ceea ce populația vorbitoare consideră util pentru evaluarea comportamentului sau a personalității. Structura normelor, de asemenea, diferă de la o populație la alta. Inventarul are în total 35 de scale, 5 dintre ele sunt pentru domeniile mari, iar 30 sunt pentru fațetele acestora (Nedelcea, & Ion, 2014).
În continuare, se pune accent pe nevrotism deoarece, acesta este scala care va fi folosită în această cercetare, urmând ca celelalte scale prezente în NEO Pi-R să fie prezentate succint.
Nevrotismul (N) este considerat a fi domeniul cel mai cercetat al personalității și se definește ca stabilitate emoțională vs instabilitate, neadaptare. Scorurile înalte definesc trăsătura generală de a trăi afecte negative, de a avea idei iraționale, scăderea capacității de control și de a nu face față stresului. Scorurile joase definesc stabilitatea emoțională și capacitatea de autoreglaj emoțional. Nevrotismul este văzut ca o dimensiune a normalității, deci nu este de așteptat ca o persoană cu scor mare pe această scală să aibă o tulburare din zona nevrozelor. Scorurile extreme (foarte înalte) se interpretează în sens de risc de dezvoltări psihiatrice fără ca semnificația patologică să fie obligatorie (Nedelcea, & Ion, 2014).
În continuare se prezintă cele 6 fațete ale Nevrotismului:
– Anxietatea: Reprezintă tendința de a trăi afecte în zona anxietății. Scorurile înalte pot indica fobii.
– Ostilitate: Aceasta reprezintă tendința de a trăi stări frecvente de mânie, frustrare, înverșunare. Exprimarea lor depinde de nivelul agreabilității.
– Depresie: Cel mai bun predictor, când vorbim de scorurile mici, pentru starea de fericire generală, de bine. Scorurile mici nu indica predominanță stărilor de veselie și lipsa de griji, care țin de extroversie.
– Timiditate: Conține anxietate socială și timiditate, stări de rușine, sensibilitate la ridicol, sentimente de inferioritate, tensiune în contactele interpersonale. Scorurile joase nu atrag stări de încredere sau abilități sociale, ci indică faptul că persoana nu se tulbură în situații sociale penibile.
– Impulsivitate: Incapacitatea auto-percepută și auto-resimțită de control asupra impulsurilor și dorințelor, urmată uneori de regrete. Scorurile mici indică capacitatea de a rezista la tentații și frustrări. Impulsivitatea nu înseamnă spontaneitate, timp scurt de decizie și nici asumarea riscului.
– Vulnerabilitatea: Vulnerabilitatea față de stres, cu tendința de a deveni dependenți, panicați, fără speranță în situațiile de urgență. Scorurile joase indică autoaprecierea, competența de stăpânire în fața stresului.
Ceilalți superfactori, ai instrumentului NEO Pi-R, pe lângă nevrotism sunt: extroversia (E), deschiderea (O), agreabilitatea (A), conștiinciozitatea (C).
Extroversia reprezintă trăsături care sunt sesizabile în comportamentul curent. Comportamentul introvert (fiind mai puțin observabil) este mai sărac în aspecte diferențiale. Este un superfactor care face referire la domeniul interpersonal. Fațetele extroversiei sunt: căldură/entuziasm (E1), spirit gregar (E2), asertivitate (E3), activism (E4), căutarea stimulării (E5) și emoții pozitive (E6).
Deschiderea (openess) este un factor mai puțin cunoscut, între autori existând un relativ dezacord cu privire la conținutul său de trăsături. Este caracterizată prin imaginație activă, sensibilitate estetică, atenție pentru viața și sentimentele interne, preferința pentru varietate, curiozitate intelectuală, independentă în gândire, aspecte care nu se asociază în mod necesar cu educația sau inteligența generală. Polul opus indică un comportament conservator, preferința pentru familiar, viața afectivă „în surdină”. Lipsa deschiderii nu înseamnă intoleranță, agresivitate autoritară (regăsite în agreabilitate) sau lipsă de principii. Fațetele deschiderii sunt: spre fantezie (O1), pe plan estetic (O2), către modurile proprii de a simți (O3), în planul acțiunilor (O4), în plan ideatic (O5), în planul valorilor (O6).
Agreabilitatea este o dimensiune pregnant interpersonală a personalității, asemeni extroversiei. Aspectele centrale sunt: altruism, cooperare pe plan interpersonal, un comportament simpatetic și de ajutorare a altora, uneori o persoană dependentă. Polul opus descrie un comportament dominant și agnostic, egocentric, competitiv, uneori narcisist, hedonist, antisocial. Fațetele agreabilității sunt: încrederea (A1), onestitatea (A2), altruismul (A3), complianță (A4), modestia (A5) și blândețea (A6).
Conștiinciozitatea se referă la autocontrol, sub aspectul capacității de auto-organizare, de planificare și îndeplinire a datoriilor, voință, finalizare. Este un predictor (după autorii americani) pentru realizările de valoare din orice profesie. Polul opus se caracterizează printr-o exactitate mai scăzută în aplicarea principiilor morale, o manieră ușuratică de a urmări scopurile, de a realiza sarcinile, tendința spre hedonism și interesul dominant pentru viața sexuală. Fațetele conștiinciozității sunt: competența (C1), ordinea (C2), simțul datoriei (C3), dorința de realizare (C4), auto-disciplina (C5), deliberarea (C6).
1.6 Studii recente
Hampel și Petermann (2006) au elaborat un studiu în care și-au dorit să observe efectele pe care le au genul și vârsta adolescenților timpurii și adolescenților de mijloc, pentru percepția asupra stresului și asupra mecanismelor de coping (proces prin care un individ face față vieții) și felul cum aceștia fac față stresului interpersonal. Eșantionul a fost format din 286 de adolescenți austrieci, cu vârste cuprinse între 10 și 14 ani (Mean = 11.89) dintre care 131 de sex masculin și 155 de sex feminin. Subiecții erau, la momentul studiului în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a. Majoritatea subiecților din eșantion erau vorbitori nativi de limbă germană (95.1%). Mai mult de atât, cercetătorii au aflat cu ajutorul părinților că nici unul dintre subiecți nu a suferit niciodată de boli psihice. Înainte de a începe studiul, subiecții și părinții acestora au fost informați despre ce implică participarea la această cercetare și s-au semnat formularele de confidențialitate. Subiecții au fost puși să completeze chestionarele de-a lungul orelor de școală, sub atentă supraveghere a unor studenți care au absolvit Universitatea din Bremen, Germania.
Pentru a măsura stresul perceput s-au folosit o serie de itemi, măsurați pe o scală Likert de la 1 la 5 unde 1 însemnă: deloc, iar 5 însemnă foarte mult. Prin acești itemi, adolescenții au fost întrebați cât de mult s-au simțit deranjați de bârfele din clasă și de certurile care apar între ei și părinți sau între ei și prieteni. Consistența internă a acestei scale s-a măsurat cu ajutorul Crombach Alpha, acest indice fiind în valoare de 0.65. Mecanismele de coping au fost măsurate cu ajutorul chestionarului privind copingul manifestat la adolescenți și la copii, varianta în limba germană. Pentru a măsura problemele comportamentale și emoționale s-a folosit varianta în limba germană a testului RAASI.1
Elevii de clasa a V-a au avut scoruri mai mici când vine vorba de mecanisme dezadaptative de coping și de probleme externalizate. În schimb, s-a observat că folosesc mai multe mecanisme adaptative de coping, în comparație cu elevii din clasele a VI-a și a VII-a. În comparație cu băieții, fetele au prezentat un nivel mai mare de stres interpersonal perceput și s-a observat că acestea au nevoie de mai mult suport social. De asemenea, fetele au înregistrat scoruri mai înalte pentru mecanismele dezadaptative de coping și pentru suferința emoțională, dar au avut scoruri mai mici în comparație cu băieții pe scala care măsoară neatenția. Date fiind aceste rezultate, o sugestie ar fi dezvoltarea anumitor programe care să împiedice apariția acestor comportamente negative la adolescenții timpurii și cei de mijloc.
Michalowski și Erblich (2014) au efectuat un studiu referitor la dependența de fumat, pofta de fumat corelate cu stresul și cu recompensa. Acest studiu s-a desfășurat în New York, NY, SUA, eșantionul cercetării fiind format din locuitori ai orașului, care sunt fumători.
Dependența de fumat este o problemă importantă care afectează sănătatea la nivel mondial. Centre pentru controlul și prevenirea bolilor au spus că în anul 2011, un procent de 52% dintre fumătorii în vârstă de 18 ani sau mai în vârstă, își doresc să renunțe la fumat, dar dintre aceștia doar 6% reușesc. Poftele pe care fumătorii le au, sunt cele mai importante motive pentru care aceștia nu au succes în încercarea lor de a se lăsa de fumat. Cercetările de până acum au arătat că mai mult de jumătate dintre fumătorii care doresc să renunțe la acest viciu, dar manifestă un nivel foarte ridicat al poftei, recidivează și se apucă din nou de fumat, în comparație cu persoanele care înregistrează un nivel mai scăzut al poftei (Killen & Fortmann, 1977). În plus, cercetătorii au pus accentul pe importanța mediului social în care fumătorul trăiește. Chiar dacă dorința de a renunța la acest viciu este foarte mare, dacă persoanele din grupurile sociale în care individul trăiește sunt fumătoare, la un moment dat pofta învinge, și persoana, care până în acel moment și-a impus să nu mai fumeze niciodată, va ceda, și va fuma. O situație, chiar mai dificilă este atunci când partenerul de viață, sau persoanele cu care fumătorul conviețuiește, împărtășesc același viciu, dar acestea nu au nici o dorință să renunțe. În acel moment, este aproape imposibilă renunțarea la fumat (Ferguson & Shiffman, 2009). Alte cercetări similare au arătat că inclusiv factorii stresori fac ca pofta de fumat să crească foarte mult și îi fac pe indivizi să cedeze. Pe lângă asta, în condiții de laborator, în care stresul era indus, s-a mai arătat că acest stres poate fi predictor al fumatului sau chiar îl poate înrăutății.
Pe de altă parte, alte cercetări au arătat că factorii de personalitate joacă un rol foarte important în apariția și menținerea dependenței (Munfao et al., 2007). Cercetătorii au afirmat că un predictor foarte sigur al dependenței este dat de Teoria Tridimensională a Personalității elaborată de Cloninger în anul 1986 (Pomerleau et al., 1992). Pornind de la această teorie, Cloninger a elaborat în anul 1987 Chestionarul Tridimensional de Personalitate (TPQ), care evaluează trei trăsături care sunt considerate importante în evaluarea dependenței: noutate-căutare (NS), recompensă-dependență (RD) și evitare-rău (HA).
Studiile recente au investigat potențiala interacțiune între factorii de personalitate și poftele aduse de stres în ceea ce privește fumatul, arătând ca unul dintre factorii principali care duce la acest viciu este impulsivitatea. Totuși, până acum nu s-a făcut o corelație între RD, NS, HA și pofta de fumat indusă.
Eșantionul acestui studiu a fost compus din 96 de participanți, locuitori ai orașului New York, fumători, care au acest viciu de cel puțin 5 ani și fumează peste 10 țigări pe zi. Persoanele care primeau tratament pentru a se lăsa de fumat, cei care au fost dependenți și de alte substanțe, exceptând nicotina și cei care în trecut au fost internați pentru boli mintale nu au fost acceptați în acest studiu. Din acești 96 de participanți, 63% au fost femei, și 36% bărbați. Patruzeci și șapte la sută au afirmat că sunt de etnie Afro-Americană, 17% au afirmat că sunt de proveniență Caucaziană, 22% au spus că au etnie hispanică, iar ceilalți 14% au afirmat că au alte etnii. Treizeci și trei la sută dintre participanți au absolvit doar liceul sau au un nivel de studii chiar mai slab și 29% dintre participanți au afirmat că au câștiguri anuale mai mici sau egale cu suma de 20.000 de dolari americani.
Ca instrumente s-au folosit un chestionar demografic (vârsta, gen, nivel de educație, câștiguri anuale, etnie și stare civilă), un chestionar despre istoricul de fumător al fiecărei persoane în parte (vârsta la care a început să fumeze, numărul de țigări pe zi și de cât timp fumează). Pe lângă aceste chestionare pentru a afla date despre participanți s-au folosit chestionarul Fagerston Test for Nicotine Dependence (Heatherton, Kozlowski, Frecker și Fragerston, 1991) pentru determinarea nivelului de dependență de nicotină, Chestionarul Tridimensional de Personalitate, un chestionar care determină pofta de țigări a fumătorilor, iar ultima probă a fost proba Intensității Imaginilor.
Din rezultate s-a putut observa faptul că media de țigări fumate pe zi a fost de 19,3 de-a lungul a 21,3 ani. Media pentru chestionarul Fagerston a fost de 7.5. Din primele rezultate s-a observat asocierea puternică între fumat, stres și răspunsul la poftă. Cu cât subiecții erau fumători de mai multă vreme, cu atât erau mai stresați. Astfel numărul de țigări fumate pe zi și numărul de ani de când subiectul este fumător au fost incluse pe post de covariabile în analiză. Fumătorii care au avut un scor mare la RD au avut o reacție mai puternică la pofta de fumat și nu numai doar din cauza fumatului (p<0.02), ci și din cauza stresului (p<0.03).
Zvolensky, Bakhshaie, Sheffer, Perez & Goodwing (2014) au inițiat un studiu în care și-au dorit să observe relația dintre tulburarea depresivă majoră și recidiva fumatului. Acest studiu s-a întins pe durata a 10 ani și a fost făcut în SUA. Studiile din trecut au arătat faptul că 6,7% dintre fumătorii din SUA suferă de depresie majoră, iar alți 16,5% au suferit de depresie la un moment dat (Kessler, et al., 2003). Un număr mare de studii clinice au cercetat ipoteza, conform căreia, o istorie depresivă este asociată cu rezultate mai slabe în studiile clinice privind renunțarea la fumat. Acest subiect a fost dezbătut foarte mult timp, găsindu-se dovezi de ambele părți (dovezi care confirmă ipoteza și dovezi care contrazic ipoteza) (Brown, et al., 2001, Zvolensky, et al., 2009). În prezent, dovezile par să sugereze că, fie depresia curentă sau istoricul depresiv, conferă un impact negativ moderat și semnificativ asupra renunțării la fumat. Acest lucru, îi fac pe cei care oferă sprijin pentru renunțarea la fumat, să acorde o mai mare atenție persoanelor care au avut sau au depresie majoră (Histman, et al., 2003).
Datele au fost strânse în două valuri, la diferență de 11 ani. Prima oară participanții au fost sunați și chestionați în anii 1994 și 1995, a doua oară participanții au fost sunați și chestionați în anul 2005. S-a observat faptul că tulburarea depresivă majoră crește riscul de recidivă al fumatului în rândul adulților, crescând vulnerabilitatea pe termen lung față de fumat. Aceste rezultate sugerează, persoanelor care se ocupă cu ajutarea renunțării la fumat, să considere aplicarea de tratamente pentru tulburarea depresivă majoră, în rândul persoanelor care suferă sau au suferit de această boală, pentru că metodele de renunțare la fumat să fie cât mai eficiente.
În anul 2011, Alberich (2011) împreună cu mai mulți psihologi au inițiat un studiu în care au vrut să cerceteze gradul de renunțare la fumat, în funcție de gen pentru pacienții cu boli psihice. Aceștia au pornit de la ideea conform căreia pacienții care suferă de schizofrenie sau sunt bipolari prezintă mai multe probleme în legătură cu acțiunea de a se lăsa de fumat în comparație cu populația generală. Mai mult de atât, genul persoanelor și nereușita de a se lăsa de fumat sunt asociate cu depresia și cu emoții negative puternice trăite de către subiecți. În acest studiu s-a acordat mai puțină atenție asociației dintre fumatul la femei și consumul de alte substanțe halucinogene.
Obiectivul acestui studiu a fost de a arăta influența pe care o are genul persoanei și abuzul de unele substanțe în nereușită de a te lăsa de fumat, într-o cercetare desfășurată pe pacienți care au avut cel puțin un episod psihotic.
Studiul s-a desfășurat pe parcursul a 8 ani de zile, pacienții fiind cercetați în anul 1, 3 și 8, de fiecare dată obținându-se informații despre consumul lor de tutun și de alte substanțe, precum alcool sau medicamente. Subiecții au fost împărțiți în două grupuri: cei care s-au lăsat de fumat de-a lungul studiului și cei care au continuat să fumeze. Rezultatele au arătat că nu există mari diferențe de gen când vorbim de consumul de țigări. Dificultatea de a renunța la fumat a fost asociată strâns cu genul feminin (p = 0.017) și cu consumul de antipsihotice tipice (p = 0.032). S-a mai observat faptul că pentru persoanele care consumă alcool este mai puțin probabil să renunțe la fumat în comparație cu cele care nu consumă alcool. Consumul de canabis nu a fost asociat cu renunțarea la fumat, dar s-a arătat că e mai puțin probabil ca femeile care consumă canabis regulat să se lase de fumat în comparație cu bărbații.
Concluzia pentru acest studiu a fost ca persoanele de gen feminin, care suferă de boli psihice, renunța mult mai greu la fumat în comparație cu persoanele de gen masculin care suferă de boli psihice. Ar trebui să se ia în considerare tratamente diferite pentru femei și bărbați când vine vorba de lăsarea de fumat.
Fernandez del Rio, Lopez-Duran, Rodriguez-Cano, Martinez, Martinez-Vispo și Becona (2015) au elaborat un studiu în care și-au dorit să observe relația dintre fațetele NEO Pi-R și renunțarea la fumat. Aceștia au vrut să pornească acest studiu deoarece, au afirmat că dacă se reușește să se cunoască cât mai bine personalitatea fumătorilor, s-ar putea perfecționa tratamentele care ajută oprirea fumatului și chiar s-ar putea preveni apariția fumatului. Scopul acestui studiu a fost de a analiza datele extrase cu ajutorul celor 30 de fațete de personalitate ale NEO Pi-R, la finalul tratamentului pentru lăsarea de fumat și la 12 luni după finalizarea tratamentului.
Participanții au fost în număr de 281, dintre care 60,5% erau de sex feminin, iar 39,5% de sex masculin. Media vârstelor lor a fost de 41,80 ani. Toți participanții au primit tratament psihologic pentru a renunța la fumat în cadrul universității din Santiago de Compostela, Spania. Cincizeci și doi la sută dintre ei erau căsătoriți la momentul desfășurării studiului, iar 42,7% dintre ei aveau studii superioare. Selectarea lor s-a desfășurat ținând cont de anumite criterii: trebuiau să aibă peste 18 ani, trebuiau să fumeze un minim de 10 țigări pe zi și trebuiau să își dorească să participe la programul pentru renunțarea la fumat deschis la universitate. Nici unul dintre participanți nu suferea de boli psihice, nu era dependent de alte substanțe (alcool, canabis, cocaină etc.), nu a mai beneficiat de un tratament pentru renunțare la fumat niciodată și nici unul dintre ei nu au eșuat în prima parte a tratamentului.
Înainte de a începe tratamentul, toți participanții au completat chestionarul Smoking Habit Questionnaire (Becona, 1994). Cu ajutorul acestui chestionar, cercetătorii au aflat, pe lângă informații despre obiceiurile legate de fumat ale subiecților (numărul de țigări pe zi etc.) și date socio-demografice (genul, vârsta, nivelul de educație, starea civilă). Pentru a se stabili gradul de dependență de fumat s-a folosit chestionarul Fagerston Test for Nicotine Dependence (Heatherton, Kozlowski, Frecker și Fragerston, 1991) în varianta lui pentru Spania.
NEO Pi-R (Costa, McCrae, 1992) s-a folosit în varianta lui în spaniolă tradusă de Costa (2008). Cele 30 de fațete sunt compuse din 240 de itemi. Pentru a primi răspuns la acești itemi, s-a folosit o scală Likert unde 1 însemnă „dezaprobare totală”, iar 5 însemnă „aprobare totală”. Scorurile au fost raportate folosindu-se testul T. Consistența internă a NEO Pi-R a fost mare pentru fiecare superfactor în parte (Nevrotism = 0.92, Extroversie = 0.89, Deschidere = 0.87, Agreabilitate = 0.86, și Conștiinciozitate = 0.90). Consistența internă a fațetelor a avut valori între 0.56 și 0.81.
Pentru a fi siguri că participanții spun adevărul, în momentul în care afirmau că nu au fumat s-a folosit un test care măsoară monoxidul de carbon din aerul expirat. Acest test se numește Micro+ Smokerlyzer.
Rezultatele au arătat faptul că dependența de nicotină și câteva fațete ale personalității (depresie, pe plan estetic, auto-disciplină, încredere, anxietate și modestie) reușesc să explice anumite rezultate pozitive sau negative ale acțiunii de renunțare la fumat. Aceste constatări susțin necesitatea de a integra informații despre unele aspecte generale ale personalității fumătorilor, în programe de renunțare la fumat.
David Dunkley, Kirk Blankstein și Gordon Flett (1997) au efectuat un studiu în care și-au dorit să măsoare trăsăturile de personalitate, cognitive, specifice care indică un grad de vulnerabilitate, de exemplu dependența și autocritica sau sociotropia și autonomia utilizând scala de măsurare a personalității NEO Pi-R. Eșantionul a fost format din studenți dintre care 102 de sex masculin și 131 de sex feminin. Aceștia au completat scala de măsurare a personalității NEO Pi-R, chestionarul care măsoară experiențele depresive, scala Revised Sociopropy-Autonomy și CES-D Depression. În rezultate, s-a observat faptul că cele 30 de fațete ale testului NEO Pi-R au pus accentul pe asemănările și deosebirile dintre dependență, sociotropie, autocritică și autonomie. Pe de altă parte, s-au evidențiat diferitele forme de conținut interpersonale, reflectate de construcțiile specifice de vulnerabilitate și de nevrotism împreună cu fațetele sale. Al treilea rezultat important al acestui studiu arată faptul că principalele efecte ale factorilor menționați mai sus sunt explicați prin variație în comun cu nevroză.
În anul 1998, Ian Gotlib împreună cu Elena Krasnoperova (1998) au inițiat un studiu în care și-au dorit să demonstreze că vulnerabilitatea este un factor al apariției depresiei. Ei au susținut faptul că persoanele au suferit de depresie la un moment dat, în viața acestora, sunt mult mai vulnerabile pentru un nou episod depresiv în comparație cu persoanele care nu au avut niciodată un episod depresiv. Această constatare sugerează faptul că există un factor de vulnerabilitate stabil sau un set de factori, care predispun unele persoane pentru a fi deprimate în mod repetat, de-a lungul vieții lor. Teoriile cognitive ale depresiei susțin faptul că stocarea unor informații, care au o tonalitate afectivă negativă, pot constitui un factor pentru debutul și/sau menținerea depresiei. Această cercetare a fost, mai mult un studiu de caz, în care s-a consultat literatura de specialitate cu referire la acest subiect, pentru a ajunge la o concluzie coroborată. Una dintre concluzii este cea care spune că depresia este în strânsă legătură cu prejudecățile și cu dorința de concurență care eșuează. În plus, pe baza studiilor de cercetare, se susține faptul că unele aspecte ale funcționării cognitive, în special cele care implică procesul memoriei, pot reprezenta un factor de vulnerabilitate pentru apariția depresiei.
Vassend și Skrondal (2011) au efectuat un studiu în care și-au dorit să exploreze metodele de măsurare și cei cinci factori de personalitate ai instrumentului NEO Pi-R. Autorii au dorit să cerceteze acest instrument deoarece, chiar dacă NEO Pi-R este un test foarte cunoscut, are unele aspecte care trebuie în continuare studiate. Participanții au fost în număr de 856 dintre care 478 de sex feminin și 378 de sex masculin. Vârsta participanților a fost între 18 și 85 de ani (Mean = 50.8). Aceștia au fost recrutați de Institutul de Cercetări Oregon din SUA, pentru participarea la acest studiu, aceștia fiind recompensați financiar. Subiecții au completat cele 30 de fațete ale NEO Pi-R încorporate în cei 5 superfactori: Nevrotism, Extroversie, Deschidere, Agreabilitate și Conștiinciozitate (Costa, McCrare, 1985).
Rezultatele, după aplicarea testelor, au fost acceptabile. Totuși, luate factor cu factor, scala Extroversie și scala Agreabilitate nu au avut scoruri foarte înalte când vine vorba de corelație, acest lucru lăsând să se înțeleagă faptul că aceste două scale s-ar putea perfecționa în viitor.
Mnif, Yaich, Ammar, Masmoudi, Damak și Jaoua (2011) au elaborat un studiu în care și-au dorit să valideze scala nevrotism a NEO Pi-R (Costa, McCrae, 1985) printre studenții din Tunisia. Nevrotismul este una dintre cele 5 dimensiuni fundamentale de personalitate conform modelului Big Five. Această dimensiune este definită ca o tendință generală de a trăii emoții negative precum ostilitate, anxietate sau depresie. Pentru a valida această dimensiune s-a folosit scala nevrotismului din NEO Pi-R (Costa, McCrae, 1985), împreună cu cele 6 subscale ale acesteia: anxietate, depresie, furie, impulsivitate, conștiința de sine și vulnerabilitate. Validarea s-a produs pe un eșantion de 500 de subiecți selectați randomizat. Principalele proprietăți studiate au fost: acceptabilitate, fiabilitate (coeficientul de corelație Pearson „r”) și validitatea de conținut (Crombach alpha).
Acceptabilitatea față de chestionar a fost bună, mai puțin de 10% dintre studenți nu au putut sau nu și-au dorit să completeze chestionarul. Coeficientul de corelație Pearson a arătat o fiabilitate foarte bună, pentru această scală r = 0.96 și p<0.05. Crombach alpha a fost acceptat pentru absoluți toți itemii din scală, α = 0.73. În concluzie, s-a reușit validarea scalei nevrotismului din NEO Pi-R (Costa, McCrae, 1985) asupra studenților din Tunisia, acum fiind disponibil clinicienilor, pentru a-l folosi asupra studenților.
Davis & Fisher (2013) au elaborat un studiu din care își doreau să arate legătura dintre furie, anxietate și dorința patologică de a mânca. Aceștia au afirmat faptul că afectivitatea negativă, împreună cu impulsivitatea prezintă un potențial risc pentru dorința patologică de a mânca. Ambele sunt construcții eterogene și produc efecte de mărimi variate în predicția patologiei. Furia împreună cu anxietatea reprezintă un grad de excitare mare, emoții cu valența negativă, dar uneori, promovează și diferite interacțiuni cu mediul; abordare vs evitare.
La această cercetare au participat 460 persoane de sex feminin, studente în anul I, la o universitate din Sud-Est-ul SUA. Vârsta medie a subiecților a fost de 18,04 ani. 79% dintre studente au afirmat că sunt de origine caucaziană, 10,7% au afirmat că au origine afro-americană, 7,4% asiatici, 3,0% baricial, iar 1,3% au afirmat că sunt de alte etnii decât cele menționate.
Pentru testare s-au folosit 3 instrumente. În primul rând s-a folosit unul dintre cei 5 superfactori ai NEO Pi-R, mai precis, scala pentru nevrotism. Din această scală, autorii au ales doar două fațete, din cele 6: furie și depresie. Aceștia au calculat Cronbach alpha: pentru furie de 0.86 și pentru anxietate de 0.91. Al doilea instrument folosit a fost UPPS-R. Acesta este o scală Likert care evaluează patru fațete ale impulsivității: urgența, lipsa de planificare, lipsa de perseverență și căutarea de senzații. Pentru eșantionul cercetării Cronbach alpha a fost de 0.84. Pentru a testa dorința patologică de a mânca s-a folosit instrumentul Ede-q. Acest instrument s-a folosit de două ori, la o diferență de 28 de zile pentru a se putea observa diferențele.
Rezultatele au arătat că furia, singură, nu se corelează cu dorința patologică de a mânca, dar în momentul în care furia se corelează cu anxietatea și această dorință devine semnificativă. Această corelație arată faptul că furia împreună cu anxietatea pot fi buni predictori pentru dorința patologică de a mânca.
Sloman, Farvolden, Gilbert și Price (2006) au făcut un studiu în care au dorit să observe relația dintre depresie și anxietate când vine vorba de reconcilieri. Cercetătorii susțin faptul că cearta, amenințarea, pierderea, înfrângerea afectează individul din punct de vedere al personalității, acesta putând începe să aibă stări depresive și/sau anxioase. De aceea individul este într-un conflict cu o persoană apropiată, iar acest conflict nu se rezolvă, stările depresive sau anxioase nu numai că nu devin adaptative, ci nivelul lor crește. Acest lucru poate duce la afectarea sistemului de control al fiecărei persoane, acestea putând dezvolta anumite comportamente negative sau se pot marginaliza singuri. Mai mult de atât, anxietatea și depresia pot ajunge la nivel clinic, pentru rezolvarea lor fiind nevoie de tratament psihiatric.
Gilbert și Miles (2000) au elaborat o cercetare în care și-au dorit să observe felul cum oamenii privesc decăderea socială. Ei au privit această decădere ca pe o relație între rușine, percepția rangului social, anxietate, depresie, furie și alte auto-culpabilizări. S-a descoperit faptul că auto-învinovațirea, fără a da vina pe cei care critică, a fost asociată cu anumite comportamente psihopatologice cum ar fi anxietatea, depresia și rușinea. A da vina pe tine însuți și nu pe alții, a fost de asemenea asociată cu sentimentul de furie și cu atitudini ostile. Studiul a mai arătat faptul că cei care au o stimă de sine scăzută, spunând despre ei că au un rang social scăzut, au tendința de a da vina pe ei înșiși și de a se auto critica într-un mod exagerat. Pe de altă parte, cei care se cred superiori, au, întotdeauna, tendința de a-i învinui pe ceilalți. Acest studiu a fost conceptualizat, plecând de la teoria rangului social (Gilbert, 1989), care susține faptul că percepțiile personale asupra rangului social afectează o serie de comportamente sociale și afective.
CAPITOLUL II
METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1 Obiectivele cercetării
Un prim obiectiv al acestei cercetări a fost acela de a observa diferența dintre gradul de stres și de anxietate, pe care îl înregistrează persoanele fumătoare, în funcție de numărul de țigări pe care acestea le fumează zilnic (sub 10 țigări și peste 10 țigări).
Un al doilea obiectiv a constituit observarea corelației care există între stres, anxietate, vulnerabilitate și depresie, raportându-ne la toți subiecții.
Un al treilea obiectiv a fost, de a observa diferențele, în ceea ce privește gradul de stres, de anxietate și de vulnerabilitate înregistrate de participanți acestui studiu, în funcție de vârsta lor (18 – 25 ani și 26 – 40 ani).
Un al patrulea obiectiv, și ultimul, s-a concentrat pe observarea diferențelor în ceea ce privește gradul de stres, de anxietate și de vulnerabilitate pe care l-au înregistrat participanții acestui studiu, în funcție de genul lor (masculin sau feminin).
2.2 Ipotezele cercetării
S-au formulat următoarele ipoteze ale cercetării:
1. Se presupune o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de persoanele fumătoare, în funcție de numărul de țigări fumate zilnic, mai exact, persoanele care fumează un număr mai mic de țigări zilnic (sub 10) au un grad de stres mai scăzut în comparație cu persoanele care fumează un număr mai ridicat de țigări zilnic (peste 10).
2. Este de așteptat observarea unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul anxietății înregistrat de persoanele fumătoare, în funcție de numărul de țigări fumate zilnic, mai exact, persoanele care fumează un număr mai mic de țigări zilnic (sub 10) au un grad de anxietate mai scăzut în comparație cu persoanele care fumează un număr mai ridicat de țigări zilnic (peste 10).
3. Se presupune existența unei corelații semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres, de anxietate, de vulnerabilitate și de depresie pe care îl înregistrează participanții la această cercetare.
4. Se așteaptă existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
5. Este de așteptat existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul anxietății înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad al anxietății mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
6. Se presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește gradul vulnerabilității înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad al vulnerabilității mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
7. Se așteaptă existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
8. Este de așteptat existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește gradul anxietății înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad al anxietății mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
9. Se presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de vulnerabilitate înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad al vulnerabilității mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
2.3 Participanții
La acest studiu, participanții au fost în număr de 121 (N = 121), toți fiind persoane fumătoare. Aceștia au fost selectați nerandomizat, o parte fiind studenți la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, specializarea Psihologie, anul I, II și III, studii de licență, din cadrul Universității București. Cealaltă parte este formată din studenți de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Titu Maiorescu, București, profilul Psihologie, anul I, II și III, studii de licență, iar ultima parte studenți la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Hyperion, București, studii de licență, anul I, II și III. În ceea ce privește vârsta participanților, 91 dintre aceștia au vârsta cuprinsă între 18 și 25 de ani, iar 30 au vârsta cuprinsă între 26 și 40 de ani (acesta fiind primul grup constituit). Din numărul total de 121 de persoane, participante la această cercetare, 31 sunt de sex masculin, iar 90 de sex feminin. Am specificat faptul că toți cei 121 de participanți sunt fumători, dar dintre aceștia, 52 fumează sub 10 țigări pe zi, iar 69, peste 10 țigări zilnic. Pe lângă grupul menționat (în funcție de vârstă, 18-25 ani un grup, 26-40 ani celălalt grup), participanții au mai fost împărțiți în grupuri în funcție de gen (masculin-feminin) și în funcție de numărul de țigări fumat zilnic, respectiv sub 10 și peste 10.
La acest studiu nu ar fi putut să participe persoane cu vârsta mai mică de 18 ani deoarece, în Legea nr. 394 din 06/06/2002, pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, adoptată de Parlamentul României, se specifică în cadrul Art. 3, aliniatul (6) lit. a), faptul că este strict interzisă vânzarea produselor care conțin tutun persoanelor cu vârsta mai mică de 18 ani. În același timp, nu au putut participa la acestă cercetare, studenți de la alte specializări, sau de la alte secțiuni ale facultăților, înafară de cea specificată mai sus (secțiunea Psihologie). Aceste limitări au fost introduse pentru ca eșantionul să fie cât mai reprezentativ și să fie în acord cu obiectivele cercetării prezente.
Se dorește ca eșantionul să fie reprezentativ pentru populația studenților fumători de la facultățile de psihologie din București. Nu s-a avut în vedere orașul de proveniența al participanților.
2.4 Variabilele cercetării
În acest studiu, variabilele independente sunt reprezentate de genul participanților (masculin și feminin), de vârsta acestora (18 – 25 ani și 26 – 40 ani), și ultima variabilă independentă a acestui studiu este reprezentată de numărul de țigări fumate pe zi de aceștia (sub 10 și peste 10). Se presupune că aceste variabile explică variația altor variabile incluse în studiu.
În raport cu genul participanților (masculin sau feminin), variabilele dependente sunt reprezentate de gradul de stres, gradul de anxietate și gradul vulnerabilității înregistrate de aceștia, în momentul testării.
În raport cu vârsta participanților (18 – 25 ani și 26 – 40 ani), variabilele dependente sunt reprezentate tot de gradul de stres, gradul de anxietate și gradul vulnerabilității înregistrate de aceștia, în momentul testării.
În raport cu numărul de țigări fumate pe zi (sub 10 și peste 10), variabilele dependente sunt reprezentate de gradul de stres și de gradul anxietății înregistrate de subiecți la momentul testării.
Pentru investigarea corelațiilor, toate cele patru variabile (nivelul de stres, nivelul anxietății, nivelul vulnerabilității, nivelul depresiei) din studiul prezent, luate două câte două, sunt considerate a fi dependente unele în raport cu celelalte, deoarece nu se studiază diferența dintre două medii pe un grup de subiecți, ci gradul de asociere existent între două variabile măsurate pe respectivul grup de participanți.
2.5 Instrumente
În această cercetare, pentru măsurarea dimensiunilor personalității: anxietate, vulnerabilitate, depresie și stres a fost folosit superfactorul Nevrotism din cadrul instrumentul Revised NEO Personality Inventory (NEO Pi-R).
NEO Pi-R este una dintre cele mai bune și cunoscute operaționalizări ale modelului Big Five. Acesta a fost pentru prima oară publicat în varianta revised (refăcut), în anul 1992 de către Costa și McCrae (1992). Prima formă a fost publicată de aceeași autori în anul 1985, sub numele de NEO-PI (Costa, McCrae, 1985). În această formă, erau incluși doar 3 superfactori, mai exact Nevrotism, Extroversie și Deschidere. Ceilalți doi superfactori, Agreabilitate și Conștiinciozitate, au fost introduși în anul 1992, în momentul publicării NEO Pi-R. În construcția sa, autorii au pornit de la ideea că trăsăturile de personalitate sunt organizate ierarhic, de la global la particular, putând fi abordate la două niveluri: unul specific (analiza detaliată a comportamentelor observabile ale unei persoane, prin intermediul fațetelor) și unul global (gruparea trăsăturilor în cinci mari domenii, prin care personalitatea poate fi descrisă într-o formă mai generală). Această interpretare a personalității pe două niveluri se caracterizează, în principal, prin simplitate, garantând totodată și o finețe și precizie în descrierea particularităților individuale ale unei persoane. Trăsăturile și factorii măsurați fac posibilă o evaluare amplă a personalității adolescenților și adulților de orice vârstă.
În această cercetare s-au folosit fațete aparținând factorului Nevrotism (N). Acesta se referă la stabilitatea emoțională a unei persoane, la tendința generală a acesteia de a trăi afecte cu încărcătura negativă (tristețe, teamă, mânie, dezgust, vinovăție, jenă, stres). Scorurile ridicate înregistrate, semnifică riscuri legate de dezvoltări psihiatrice, fără prezență obligatorie a semnificației patologie. În cazuri în care scorurile sunt foarte ridicate, se poate pune problema de semnificații patologice, iar persoana care a completat chestionarul ar trebui investigată în detaliu. Scorurile scăzute reprezintă în principal stabilitatea emoțională: persoane calme, relaxate și controlate. Nevrotismul prezintă următoarele fațete: anxietate (N1): tendința de a trăi temeri, îngrijorări, neliniști, nervozitate; furie (N2): tendința spre stări frecvente de mânie, frustrare, înverșunare; depresie (N3): înclinația spre tristețe, scorurile mici sunt cel mai bun predictor pentru bunăstarea personală; conștiința de sine (N4): această fațetă este descrisă ca factor de anxietate socială și timiditate în sensul stărilor afective de rușine, sensibilitate la ridicol, sentimente de inferioritate; impulsivitate (N5): incapacitatea de autocontrol a propriilor impulsuri și dorințe care sunt percepute ca fiind prea puternice; vulnerabilitate (N6): aspecte psihice ale acestei trăsături se referă în principal la vulnerabilitatea față de stres.
În studiul prezent fațetele Nevrotismului folosite au fost: anxietate (N1), furie (N2), depresie (N3), conștiința de sine (N4) și vulnerabilitate (N6). S-a considerat faptul că, fiecare dintre aceste fațete măsoară într-o oarecare măsură stresul, astfel scorul total obținut de un participant, prin completarea tuturor itemilor, fațetelor, reprezintă nivelul stresului.
Fațeta anxietate (N1) este compusă din 10 itemi, dintre care 5 sunt inversați (itemul 6, itemul 7, itemul 8, itemul 9, itemul 10). Crombach alpha pentru România calculat pentru această fațetă pe un eșantion de 282 de persoane (N = 282) este de 0.82. Indicele consistenței interne pentru fiecare item în parte a înregistrat scoruri cu valori cuprinse între 0.77 și 0.84. Pentru eșantionul studiului prezent, format din 121 de participanții (N = 121), Crombach alpha a înregistrat valoarea de 0.78, pentru această fațetă, iar Crombach alpha privind fiecare item în parte a avut valori cuprinse între 0,74 și 0,78. Participanții au dat răspunsurile folosindu-se de o scală Likert cu cinci puncte, unde 1 reprezenta „Nu mă caracterizează deloc” și 5 „Mă caracterizează în totalitate”.
Fațeta furie (N2) este compusă din 10 itemi, dintre care 5 sunt inversați (itemul 6, itemul 7, itemul 8, itemul 9, itemul 10). Indicele consistenței interne pentru România calculat pentru această fațetă folosind un eșantion de 282 de persoane (N = 282) este în valoarea de 0.88. Crombach alpha pentru fiecare item în parte are valori cuprinse între 0.86 și 0.90. Referindu-ne la eșantionul studiului prezent (N = 121), Crombach alpha este în valoare de 0.87. Indicele consistenței interne pentru fiecare item în parte a înregistrat valori cuprinse între 0.85 și 0.89. Participanții au oferit răspunsurile folosindu-se de o scală Likert cu cinci puncte, unde 1 reprezenta „Nu mă caracterizează deloc” și 5 „Mă caracterizează în totalitate”.
Fațeta depresie (N3) este compusă din 10 itemi, dintre care 3 sunt inversați (itemul 8, itemul 9, itemul 10). Corombach alpha înregistrat pe populația României (N = 282) este în valoare de 0.83. Valoarea consistenței interne pentru fiecare item în parte a fost cuprinsă între 0.79 și 0.86. Pentru eșantionul studiului prezent (N = 121), Crombach alpha a înregistrat valoarea de 0.87. Referindu-ne la fiecare item în parte, valorile au fost cuprinse între 0.85 și 0.88. Participanții și-au înregistrat răspunsurile folosindu-se de o scală Likert cu cinci puncte, unde 1 reprezenta „Nu mă caracterizează deloc” și 5 „Mă caracterizează în totalitate”.
Fațeta conștiința de sine (N4) este formată dintr-un total de 10 itemi, dintre care 4 sunt inversați (itemul 7, itemul 8, itemul 9 și itemul 10). Indicele consistenței interne înregistrat pentru România (N = 282) este în valoare de 0.77. Pentru fiecare item în parte, Crombach alpha a avut valori cuprinse între 0.71 și 0.81. Referindu-ne la eșantionul studiului prezent, indicele consistenței interne a avut valoarea egală cu 0,84. Luând fiecare item în parte, valoarea Crombach alpha a fost cuprinsă între 0.81 și 0.86. Participanții au dat răspunsurile folosindu-se de aceeași scală Likert cu cinci puncte, unde 1 reprezenta „Nu mă caracterizează deloc” și 5 „Mă caracterizează în totalitate”.
Fațeta vulnerabilitate (N6) este compusă dintr-un total de 10 itemi, dintre care care 5 sunt inversați (itemul 6, itemul 7, itemul 8, itemul 9, itemul 10). Crombach alpha înregistrat pentru populația României (N = 282) are valoarea egală cu 0.80. Pentru fiecare item în parte, indicele consistenței interne a avut valori cuprinse între 0.75 și 0.83. Ținând cont de eșantionul cercetării prezente, Crombach alpha are valoarea de 0.85. Uitându-ne la fiecare item în parte, indicele consistenței interne a înregistrat valori cuprinse între 0.83 și 0.85. Participanții au oferit răspunsurile folosindu-se de o scală Likert cu cinci puncte, unde 1 reprezenta „Nu mă caracterizează deloc” și 5 „Mă caracterizează în totalitate”.
Referindu-ne la stres, acesta fiind reprezentat de cumularea fațetelor prezentate mai sus, a avut un număr total de 50 de itemi, dintre care 22 inversați (itemi inversați sunt numiți în dreptul fiecărei fațete, prezentate mai sus). Indice consistenței interne înregistrat de stres este în valoare de 0.93, referindu-ne la eșantionul studiului prezent, format din 121 de participanți (N = 121). Pentru fiecare item în parte, Crombach alpha a înregistrat doar valori de 0.93, singura cifra care diferă fiind a treia zecimală, considerată de statistică psihologică neimportantă.
În această studiu, pentru cercetarea fumatului a fost folosit Fagerston Test for Nicotine Dependence (FTND). Fagerston Test for Nicotine Dependence a fost construit în anul 1991 de către Heatherton, Kozlowski, Frecker și Fagerstrom (1991), fiind un instrument standard pentru evaluarea intensității dependenței fizice de nicotină. Testul a fost conceput pentru a oferi o metodă pentru a măsura dependența de nicotină a persoanelor, reprezentată de consumul de țigări. Acest instrument este cel mai cunoscut în domeniul lui de utilizare fiind folosit de multe platforme online. Este compus din 6 itemi care evaluează cantitatea de țigări fumate zilnic, constrângerea de a fuma și dependența în sine. Itemii sub forma DA/NU sunt scorați de la 0 la 1, iar itemii cu mai multe variante de răspuns sunt scorați de la 0 la 3. Scorul maxim pe care îl poate obține un participant este de 10, acesta reprezentând gradul cel mai ridicat de dependență în raport cu nicotina. Cu cât scorul este mai ridicat, cu atât dependența de nicotină a participantului este mai intensă. FTND se folosește în special în mediul clinic, deoarece cu ajutorul lui, medici pot prescrie medicamente pentru ajutarea renunțării la fumat.
În cercetarea prezentă, din Fagerston Test for Nicotine Dependence (Heatherton, et all., 1991), s-a folosit doar itemul 4, deoarece acest item ne oferă informații despre numărul de țigări pe care o persoană fumătoare, le fumează zilnic. Acest item a fost scorat cu 1 = sub 10 țigări fumate zilnic; și cu 2 = peste 10 țigări fumate zilnic. Datele totale înregistrate, cu ajutorul acestui instrument pot fi utilizate într-o cercetare viitoare, care va avea o temă comună.
2.6 Procedura
Administrarea și colectarea datelor s-a desfășurat în perioada martie, aprilie, 2015. Aplicarea pe studenții de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, secția Psihologie, din cadrul Universității București, s-a desfășurat la sediul instituției. Studenții au fost înștiințați despre desfășurarea acestui studiu, iar în funcție de dorința acestora și în funcție de criteriile de selectare a eșantionului, au fost îndrumați într-o sală unde s-a produs aplicarea. Aceasta s-a desfășurat în mai multe zile, chiar de mai multe ori pe zi, de fiecare dată participând un număr diferit de studenți (între 3 și 7). Aplicarea de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Titu Maiorescu, București și de la Facultatea de Psihologie din cadrul Universității Hyperion, București s-a desfășurat în două zile consecutive, studenții fiind informați de desfășurarea studiului, iar cei doritori care respectau inclusiv criteriile, au participat. Toți subiecții au fost majori, astfel încât nu a fost necesară înștiințarea părinților și obținerea acordului acestora.
Înainte de administrarea instrumentelor, subiecții au fost informați în legătură cu scopul cercetării. Au fost asigurați de faptul că răspunsurile pe care le oferă sunt confidențiale, li s-a comunicat că pentru binele cercetării, răspunsurile oferite trebuie să fie adevărate și li s-a spus că pot renunța oricând își doresc și din orice motiv. Aceste informații au fost incluse și în consimțământul informat pe care participanții l-au completat înainte de a începe aplicarea instrumentelor. În acest consimțământ, participanților li s-a cerut menționarea genului, vârstei, nivelului educațional, ocupației și, opțional, completarea inițialelor.
Cele două instrumente, NEO Pi-R și FTMD au fost administrate împreună. Prima oară au fost așezați în foaie cei 6 itemi ai FTMD, apoi fațetele NEO Pi-R, în ordinea numerotării acestora (N1, N2, N3, N4, N6). Subiecții nu au știut, în momentul completării chestionarului din ce fațetă face parte fiecare item.
Informarea, instrucțiunile, prezentarea instrumentelor, întrebările aferente și completarea testelor au durat în jur de 25 de minute pentru fiecare aplicare în parte. Participanților li s-a oferit posibilitatea de a afla ulterior rezultatele cercetării, fiecare doritor lăsându-și adresa de e-mail în secțiunea specială pentru inițiale de pe consimțământul informat.
Pentru testarea ipotezelor s-a avut în vedere alegerea unui eșantion reprezentativ pentru populația studenților fumători din facultățile de psihologie din București. Toți participanții sunt fumători și toți participanții sunt studenți la secția Psihologie în anul I, II sau III.
După colectare, datele au fost prelucrate cu programul de analiză statistică a datelor SPSS 20. Primul pas a fost introducerea datelor, apoi inversarea itemilor în cazul testelor care conțineau astfel de itemi. După aceea, au fost calculați indicii Cronbach alpha pentru fiecare scală și subscală, valoarea indicilor demonstrând o bună consistență internă, nefiind necesară renunțarea la anumiți itemi. La final, s-a calculat media scorului total pentru fiecare scală, precum și indicii de normalitate a distribuției. Valoarea acestora, precum și mărimea eșantionului au permis rularea testelor statistice: testul T pentru două eșantioane independente și testul de corelație liniară Pearson. Rezultatele acestora, precum și testarea ipotezelor vor fi prezentate și explicate în capitolul următor.
CAPITOLUL III
REZULTATELE CERCETĂRII
3.1 Statistica descriptivă
Prima etapă a interpretării rezultatelor este statistica descriptivă. În cadrul acestei operațiuni s-au efectuat anumite analize pentru a se determina dacă distribuțiile îndeplinesc condiția de normalitate, având în vedere următoarele variabile: stres, anxietate, vulnerabilitate și depresie. În Tabelul 1 (afișat mai jos) sunt prezentați următorii indicatori statistici: media, abaterea standard, valoarea maximă și valoarea minimă aferentă fiecărei scale înregistrate în completarea chestionarelor.
Tabel 1. Statistica descriptivă
Din acest tabel se poate observa faptul că pentru întregul eșantion al cercetării (N = 121) s-au calculat indicii numiți mai sus, în funcție de fiecare variabilă în parte. Se poate observa că pentru toate variabile (stres, vulnerabilitate, depresie și anxietate), valoarea minimă a fost 1. Valoarea maximă pentru vulnerabilitate, depresie și anxietate a fost de 5, stresul fiind singura variabilă unde valoarea maximă a fost de 4. Cea mai ridicată medie a avut-o anxietatea (3,06), cea mai mică fiind media depresiei în valoare de 2,38. De altfel, din aceste cifre se poate observa diferența mică între medii, vulnerabilitatea înregistrând o medie de 2,56, iar stresul o medie de 2,68.
Comparând valorile deviațiilor standard ale variabilelor, se observă faptul că scorurile obținute la stres (s = 0,559) și depresie (s = 0,772) diferențiază cel mai bine participanții acestui studiu.
În continuare, pentru a verifica normalitatea distribuției, s-au calculat valorile indicilor de simetrie (skewness) și de boltire (kurtosis). Pentru interpretarea acestor indici, Kline (2011) sugerează o valoare maximă de 3 a indicelui de simetrie (skewness) și o valoare maximă de 8 a celui de boltire (kurtosis). Dacă aceste valori sunt peste cele menționate se încalcă condiția de normalitate. Valorile calculate în studiul prezent pentru cele patru variabile sunt următoarele:
Stres: Skewness = 0,084; Kurtosis = 0,169;
Vulnerabilitate: Skewness = 0,445; Kurtosis = 0,160;
Depresie: Skewness = 0,559; Kurtosis = 0,379;
Anxietate: Skewness = -0,368; Kurtosis = 0,131.
Din valorile prezentate se poate observa că scorurile înregistrate de Skewness se află între -0,368 (anxietate) și 0,559 (depresie), iar pentru Kurtosis între 0,131 (anxietate) și 0,379 (depresie). Date fiind obținute aceste valori, se demonstrează faptul că distribuția datelor îndeplinește condiția de normalitate, fapt ce explică utilizarea testelor statistice parametrice pentru testarea ipotezelor.
3.2 Testarea ipotezelor
În continuare se vor prezenta ipotezele și interpretarea lor statistică.
Prin ipoteza 1 se presupune o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de persoanele fumătoare, în funcție de numărul de țigări fumate zilnic, mai exact, persoanele care fumează un număr mai mic de țigări zilnic (sub 10) au un grad de stres mai scăzut în comparație cu persoanele care fumează un număr mai ridicat de țigări zilnic (peste 10).
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Este de menționat faptul că numărul țigărilor fumate pe zi este variabila independentă, iar nivelul stresului este variabila dependentă. Rezultatele testului sunt afișate în Tabelul 2 și în Tabelul 3:
Tabel 2. Statistica descriptivă a celor doua grupuri
Din Tabelul 2 se poate observa faptul că eșantionul a fost împărțit în 2 grupuri: participanți care fumează sub 10 țigări zilnic (N = 52) și participanți care fumează peste 10 țigări zilnic (N = 69).
Pentru analiza Tabelului 3, se analizează în primul rând, valorile prezentate în testul Levene, acesta testând egalitatea variantelor. Se observă că valoarea lui p este mai mare de 0,05 (p = 0,865), acest lucru însemnând că variantele din acest test sunt egale, în consecință, rezultatele testului t se citesc pe prima linie a tabelului. Observăm faptul că indicele t = -0,18, p > 0,05 (p = 0,986), CI = 95%. Aceste rezultate nu indică o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între numărul țigărilor fumate zilnic și gradul de stres înregistrat de participanți. Acest lucru face ca ipoteza 1 a cercetării să nu se confirme, în acest caz acceptându-se ipoteza de nul.
Tabel 3. Testul t pentru eșantioane dependente
În ipoteza 2 este de așteptat observarea unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul anxietății înregistrat de persoanele fumătoare, în funcție de numărul de țigări fumate zilnic, mai exact, persoanele care fumează un număr mai mic de țigări zilnic (sub 10) au un grad de anxietate mai scăzut în comparație cu persoanele care fumează un număr mai ridicat de țigări zilnic (peste 10).
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit același test t pentru eșantioane dependente. Pentru această ipoteză, variabila independentă este tot numărul de țigări fumate zilnic, iar variabila dependentă este reprezentată de nivelul anxietății. Trebuie menționat faptul că cele două grupuri au fost formate din aceiași participanți, ca la ipoteza precedentă.
Tabel 4. Statistica descriptivă a celor două grupuri
Pentru analiza Tabelului 5, se vor citi tot datele de pe primul rând deoarece valoarea p a testului Levene este mai mare decât 0,05 (p = 0,374). Se observă următoarele valori: t = 0,940, p > 0,05 (p = 0,349), CI = 95%. Aceste scoruri nu indică o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între numărul țigărilor fumate zilnic și gradul de anxietate înregistrat de participanți. De aici reiese următorul rezultat: ipoteza 2 a cercetării nu se confirmă, în acest caz acceptându-se ipoteza de nul.
Tabel 5. Testul t pentru eșantioane dependente
Ipoteza 3 presupune existența unei corelații semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres, de anxietate, de vulnerabilitate și de depresie pe care îl înregistrează participanții la această cercetare.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a utilizat testul corelație liniară Pearson. Rezultatele aplicării acestui test vor fi afișate în Tabelul 6. Este de menționat faptul că variabilele din această ipoteză sunt: nivelul anxietății, nivelul depresiei, nivelul vulnerabilității și nivelul stresului.
Tabel 6. Testul de corelație liniară Pearson
Din rezultatele oferite de Tabelul 6, se poate observa corelația pozitivă, semnificativă din punct de vedere statistic, care există între toate cele patru variabile prezente în această ipoteză. Valoarea r este mai mică decât 1 și mai mare decât -1 pentru toate corelațiile prezentate în acest tabel. Din aceste valori rezultă confirmarea ipotezei 3 a cercetării și respingerea ipotezei de nul.
În ipoteza 4 se așteaptă existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Este de menționat faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este vârsta, iar variabila dependentă este reprezentată de gradul de stres.
Din Tabelul 7 (tabelul prezentat mai jos), se poate observa faptul că cele două grupuri sunt formate din 91 de participanți (vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani) și 30 de participanți (26 – 40 ani). Se poate observa faptul că primul grup, reprezentat de persoanele sub 25 de ani, înregistrează o medie mai mare (2,74) în comparație cu celălalt grup, acesta înregistrând o medie de 2,50.
Tabel 7. statistica descriptivă
Tabel 8. Testul t pentru eșantioane independente
Din datele prezentate în Tabelul 8, se analizează prima linie, datorită testului Levene (p = 0,321). Aici se pot observa următoarele valori: t = 2,115; p = 0,036, CI = 95%. Din interpretarea acestor valori reiese o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Din moment ce media grupului format din persoane cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani, este mai mare (2,74 > 2,50), se poate afirma faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani înregistrează un grad de stres mai ridicat, în comparație cu persoanele cu vârste cuprinse între 26 – 40 de ani (referindu-se la populația țintă a studiului). Acest lucru face ca ipoteza de nul să se respingă și să se accepte ipoteza 4 a cercetării.
Ipoteza 5 presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul anxietății înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad al anxietății mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Este de menționat faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este vârsta, iar variabila dependentă este reprezentată de nivelul anxietății înregistrat de participanții la cercetare.
Tabel 9. Statistica descriptivă
Din Tabelul 9 se poate observa faptul că grupurile sunt formate din aceiași participanți. Media mai mare o înregistrează tot grupul format din persoane cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani (3,14), în comparație cu media înregistrată de grupul format din persoane cu vârstele cuprinse între 26 – 40 ani (2,82).
Tabel 10. Testul t pentru eșantioane dependente
Din datele prezentate în Tabelul 10, vom citi prima linie, datorită testului Levene (p = 0,299). Aici se pot observa următoarele valori: t = 2,382; p = 0,019, CI = 95%. Din interpretarea acestor valori reiese o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Din moment ce media grupului format din persoane cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani, este mai mare (3,14 > 2,82), se poate afirma faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani înregistrează un nivel al anxietății mai ridicat, în comparație cu persoanele cu vârste cuprinse între 26 – 40 de ani (referindu-se la populația țintă a studiului). Acest lucru face că ipoteza de nul să se respingă și să se confirme ipoteza 5 a cercetării.
Prin ipoteza 6 se presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește gradul vulnerabilității înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de vârstă, respectiv, persoanele cu vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează un grad al vulnerabilității mai ridicat în comparație cu persoanele care au vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Trebuie spus faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este vârsta, iar variabila dependentă este reprezentată de nivelul vulnerabilității înregistrat de participanții la cercetare.
Tabel 11. statistica descriptivă
Din Tabelul 11 se poate observa utilizarea acelorași două grupuri, că la ipoteza precedentă. Cu privire la medii, se poate observa faptul că media înregistrată de grupul persoanelor care au vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani, înregistrează o medie mai ridicată (2,63) în comparație cu grupul persoanelor care au vârste cuprinse între 26 – 40 ani, media fiind în valoare de 2,33.
Din datele prezentate în Tabelul 12, se poate citi prima linie, datorită testului Levene (p = 0.629). Aici se pot observa următoarele valori: t = 1.986; p = 0.049, CI = 95%. Din interpretarea acestor valori reiese o diferență semnificativă din punct de vedere statistic între cele două grupuri. Din moment ce media grupului format din persoane cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani, este mai mare (2,63 > 2,33), se poate afirma faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani înregistrează un nivel al vulnerabilității mai ridicat, în comparație cu persoanele cu vârste cuprinse între 26 – 40 de ani (referindu-se la populația țintă a studiului). Acest lucru duce la confirmarea ipotezei 6 a cercetării și la respingerea ipotezei de nul.
Tabel 12. Testul t pentru ețantioane independete
În ipoteza 7 se așteaptă existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de stres înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Trebuie menționat faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este genul participanților, iar variabila dependentă este reprezentată de gradul de stres înregistrat de participanții la această cercetare.
Tabel 13. Statistica descriptivă
Din Tabelul 13 se pot observa cele 2 grupuri în care s-a împărțit eșantionul (31 masculin – 90 feminin). Pe de altă parte se poate observa o diferență foarte mică în ceea ce privește mediile celor două grupuri. Grupul format din persoane de sex feminin înregistrează o medie foarte puțin mai ridicată (2,69) în comparație cu grupul format din persoane de sex masculin (2,66).
Tabel 14. Testul t pentru eșantioane independente
Din valorile înregistrate pe prima linie din Tabelul 14, cel afișat mai jos, (t = -0,186, p = 0,853, CI = 95%), se poate observa că această diferență foarte mică este nesemnificativă din punct de vedere statistic. De aceea nu se poate afirma că există o diferență între bărbați și femei (referindu-ne la populația cercetării) în ceea ce privește gradul de stres înregistrat. Date fiind acestea, ipoteza 7 a cercetării nu se confirmă, ipoteza de nul fiind acceptată.
Ipoteza 8 presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic în ceea ce privește gradul anxietății înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad al anxietății mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Trebuie menționat faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este genul participanților, iar variabila dependentă este reprezentată de nivelul anxietății înregistrat de participanții la această cercetare.
Tabel 15. Statistica descriptivă
Din Tabelul 15 se poate observa prezenta acelorași grupuri folosite și la ipoteza precedentă. În ceea ce privește media, grupul format din persoane de sex feminin (3,08) înregistrează o diferență mică din punct de vedere numeric, în favoarea lui, în comparație cu grupul format din persoane de sex masculin (2,99).
Tabel 16. Testul t pentru eșantioane independente
Din valorile înregistrate pe prima linie a Tabelului 16 (test Levene, p = 0,547), se poate observa faptul că diferența, prezentată mai sus, nu se consideră a fi reprezentativă din punct de vedere statistic (t = -0,709, p = 0,480, CI = 95%). De aceea se poate afirma faptul că ipoteza de nul se acceptă, ipoteza 8 a cercetării neconfirmându-se.
În ipoteza 9 se presupune existența unei diferențe semnificativă din punct de vedere statistic între gradul de vulnerabilitate înregistrat de participanții acestui studiu în funcție de gen, mai exact, persoanele de sex feminin înregistrează un grad al vulnerabilității mai ridicat în comparație cu persoanele de sex masculin.
Pentru testarea acestei ipoteze s-a folosit testul t pentru eșantioane independente. Este de menționat faptul că variabila independentă din cadrul acestei ipoteze este genul participanților, iar variabila dependentă este reprezentată de nivelul vulnerabilității înregistrat de participanții la cercetare.
Tabel 17. Statistica descriptivă
Din Tabelul 17 se observă aceleași grupuri formate, în funcție de gen. Se poate observa faptul că grupul format din femei înregistrează o medie (2,57) într-o mică măsură mai mare, în comparație cu media (2,50) grupului format din bărbați. Observând valorile prezente pe prima linie a Tabelului 18 (t = -0,456, p = 0,649, CI = 95%), se poate afirma faptul că diferența prezentă nu este semnificativă din punct de vedere statistic. De aceea ipoteza 9 a cercetării se respinge, iar ipoteza de nul se acceptă.
Tabel 18. Testul t pentru eșantioane independente
În finalul acestei părți a studiul, cea a testării ipotezelor, se poate observa faptul că din cele 9 ipoteze ale cercetării, atribuite populației studenților fumători de la facultățile de psihologie din București, 4 ipoteze (ipoteza 3, ipoteza 4, ipoteza 5, ipoteza 6) au fost confirmate, iar 5 ipoteze (ipoteza 1, ipoteza 2, ipoteza 7, ipoteza 8, ipoteza 9) au fost respinse, în aceste cazuri acceptându-se ipotezele de nul.
3.3 Interpretarea psihologică a datelor
Datele au confirmat o parte dintre ipoteze, iar o parte au fost respinse. Pentru început se va face referire la primele două ipoteze, deoarece acestea se bazează pe aceeași variabilă independentă, numărul de țigări fumate de o persoană zilnic (sub 10 – peste 10). Acestea presupuneau faptul că persoanele care fumează un număr de țigări mai mic pe zi au nivel de stres și de anxietate mai scăzut în comparație cu persoanele care fumează un număr mai ridicat de țigări zilnic. Aceste două ipoteze nu au fost confirmate, fiind acceptate cele de nul. Din această neconfirmare a ipotezelor se poate trage concluzia că stresul și anxietatea nu au o legătură foarte strânsă cu numărul de țigări fumate de o persoană. Acest lucru are legătură cu faptul că fumatul nu este singurul factor care influențează acești factori de personalitate. Stresul poate fi produs și de anumite situații în care se află individul, de anumite sarcini pe care acesta le are de îndeplinit la muncă sau la facultate, de anumite termene limită, de anumite lipsuri pe care le are individul în viața cotidiană sau chiar în viața de familie. Acestea sunt doar câțiva factori de stres, care sunt destul de des resimțiți de participanții la eșantion (studenți la profilul psihologie la diferite universități din București). Pe de altă parte, anxietatea, în cazul participanților, apare în principal din cauza apropierii unor examene importante sau din cauza incertitudinii pe care aceștia o au față de viitor. Nu trebuie să nu se ia în seamă anxietatea socială, care este regăsită la unii dintre studenții. Chiar dacă toți participanții la studiu sunt fumători, fumatul face parte din viața lor, dar nu este singurul factor care poate produce anxietate sau stres. Ceea ce se poate afirma este că fumatul se poate adăuga, factorilor menționați mai sus. Acestea ar fi principalele motive pentru care ipoteza 1 și ipoteza 2 a cercetării nu au fost confirmate și principalele concluzii care pot fi trase din aceste 2 neconfirmări.
În continuare, se va face referire la ipoteza 3 a cercetării. Aceasta susținea existența unei corelații semnificativă din punct de vedere statistic care există între stres, anxietate, vulnerabilitate și depresie. Datele au acceptat și au confirmat această ipoteză. În sens larg, se poate afirma că anumite situații în care un individ se simte vulnerabil, pot induce un grad de stres și un nivel de anxietate ridicat și chiar comportamente depresive, care îl pot demoraliza pe subiect, îi pot induce o imagine de sine negativă, sau chiar în cazurile foarte grave, pot face ca individul să manifeste comportamente patologice. Referindu-se la participanți, problema patologică este destul de rar întâlnită, dar pot fi anumite situații întâlnite în timpul facultății (de exemplu pierderea locului la buget și intrarea la locurile cu taxă), în care persoanele au manifestat într-o oarecare măsură fiecare dintre factorii menționați mai sus, manifestările putând combina acești factori.
Continuând această trecere în revistă a rezultatelor, se ajunge la ipoteza 4 a cercetării. Variabila independentă din această ipoteză era reprezentată prin vârstă (18 – 25 ani și 26 – 40 ani), iar variabila dependentă prin nivelul stresului. Prin această ipoteză se consideră faptul că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 de ani înregistrează un grad de stres mai ridicat în comparație cu persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 – 40 de ani, referindu-ne la eșantionul compus din studenți la psihologie. Această ipoteză a fost confirmată, ipoteza de nul respingându-se. Principalul motiv pentru confirmarea acestei ipoteze este experiența de viață pe care o au persoanele de peste 26 de ani care încă sunt studente. Tinerii, pe de-o parte din cauza lipsei lor de experiență și probabil, chiar din cauza unei maturități care încă se dezvoltă, consideră toate problemele ca fiind foarte importante și se consumă foarte mult pe plan psihic din cauza acestor probleme. Persoanele tinere nu știu foarte bine să sorteze problemele importante de cele mai puțin importante, tratându-le pe toate în același mod. Acesta este unul dintre cei mai importanți și des întâlniți factori care provoacă stres. Persoanele peste 26 de ani, datorită experienței lor mai ridicate de viață, reușesc oarecum să își selecteze problemele, nelăsându-se stresate de absolut toate lucrurile negative pe care le trăiesc. Se poate afirma faptul că unul dintre motivele apariției fumatului în mediile studențești este acest grad ridicat de stres.
Ipoteza 5 este structurată pe același principiu ca ipoteza 4, doar că variabila dependentă, în acest caz, este reprezentată de nivelul anxietății înregistrat de participanți. Variabila independentă este tot vârsta participanților (18 – 25 ani și 26 – 40 ani). Această ipoteză a fost acceptată și confirmată, ceea ce înseamnă că persoanele care au vârsta cuprinsă între 18 – 25 ani au înregistrat un nivel mai ridicat al anxietății în comparație cu persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani. Continuând în aceeași notă, că la ipoteza anterioară, se poate readuce în discuție experiența mai mare a persoanelor studente cu vârsta peste 26 de ani. Luând cazul particular al anxietății de testare, persoanele mai tinere privesc cu mult mai multă anxietate astfel de momente în comparație cu persoanele care au mai multă experiență. În această situație se poate vorbi și de incertitudinea viitorului. Probabil persoanele cu vârsta cuprinsă între 26 – 40 ani și-au găsit drumul în viață și cunosc ceea ce doresc să facă, în comparație cu persoanele mai tinere care încă caută acest drum. Căutarea lui poate aduce în anumite momente comportamente anxioase. Pe de altă parte, facultățile de Psihologie implică foarte mult interacțiunea și vorbitul în public. Se poate ca persoanele cu mai puțină experiență să aibă mai mult trac în astfel de momente sau să privească cu mai multă frică astfel de situații în comparație cu persoanele care au mai multă experiență în astfel de cazuri. Experiența într-o anume situație face ca anxietatea să scadă.
Ipoteza 6 are ca variabilă independenta tot vârstă (18 – 25 ani și 26 – 40 ani), la fel ca la anterioarele două ipoteze. Ca variabilă dependentă este nivelul vulnerabilității înregistrat de participanți. S-a presupus că persoanele cu vârste cuprinse între 18 – 25 ani au un nivel al vulnerabilității mai ridicat în comparație cu persoanele cu vârste cuprinse între 26 – 40 ani. În acest caz ipoteza cercetării s-a acceptat și s-a confirmat, acest lucru dovedind vulnerabilitatea pe care o au persoanele mai tinere în comparație cu persoanele mai în vârstă. Vulnerabilitatea este în continuare un concept dezbătut de psihologia actuală. Se poate vorbi de vulnerabilitate în raport cu o situație anume sau cu un anumit stimul. Se poate afirma faptul că acest rezultat are legătură cu momentul în care studenții pleacă din casele părintești, din provincie și ajung în București pentru a studia, (o situație pe cont propriu). Această afirmație este veridică pentru cercetarea de față deoarece participanții sunt studenți aflați în anul I, II și III la facultăți de psihologie din București. Cu toate că nu există date care să susțină această afirmație, se poate spune că o mare parte dintre acești studenți sunt originari din provincie, astfel că au venit în București pentru a începe o nouă viață. Pe de altă parte, este mai probabil ca studenții cu vârste cuprinse între 26 – 40 ani să aibă o viață construită în acest oraș, și să nu se mai simtă atât de vulnerabili în legătură cu noul lor stil de viață.
Ipotezele 7, 8 și 9 vor fi discutate împreună. Variabila independentă a acestor ipoteze este reprezentată de genul participanților, iar variabile dependente de stres, anxietate și vulnerabilitate. S-a presupus că persoanele de sex feminin au un nivel mai ridicat al stresului, al anxietății și al vulnerabilității. Niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost confirmată, acest lucru însemnând că nu este foarte important genul persoanelor când vorbim de anxietate, stres și depresie, ambele grupuri înregistrând scoruri foarte apropiate. Chiar dacă prima presupunere a fost că femeile sunt mai predispuse la astfel de comportamente, valorile statistice obținute după rularea răspunsurilor primite de la participanți au contrazis această presupunere.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE
4.1 Aprecieri cu privire la rezultatele obținute și la îndeplinirea obiectivelor
Scopul acestei cercetări a fost acela de a verifica anumite comportamente ale studenților fumători de la anumite facultăți de psihologie, în funcție de o serie de variabile (numărul de țigări fumate pe zi, genul și vârsta). În același timp, s-a dorit verificarea corelației existente între stres, anxietate, vulnerabilitate și depresie, făcându-se referire la aceeași populație menționată mai sus. Studiul a propus 9 ipoteze, 4 dintre acestea confirmându-se, iar 5 dintre acestea fiind respinse. Indiferent de confirmarea sau respingerea impotezelor asumate, din fiecare s-au putut extrage anumite concluzii relevante pentru populația țintă a cercetării.
Ipotezele 1 și 2 ale cercetării nu au fost confirmate, rezultatele arătând inexistența unei corelații semnificative din punct de vedere statistic, între nivelul stresului și numărul de țigări fumate zilnic pe de-o parte, pe de altă parte între nivelul anxietății și numărul de țigări fumate zilnic de o persoană. Chiar dacă Michalowski și Erblich (2014), au observat o corelație puternică între fumat și stres, afirmând că persoanele cu cât fumează de mai multă vreme cu atât nivelul stresului lor este mai ridicat, în cercetarea de față nu s-a observat această corelație. Fernandez del Rio, et al. (2015) au arătat faptul că anxietatea este asociată cu dependența de fumat și cu recidiva acestui comportament dependent. Chiar dacă aceste ipoteze nu s-au confirmat se poate trage o concluzie importantă din rezultatele obținute. Fumatul nu mărește direct nivelul anxietății și al stresului, indivizii manifestând aceste comportamente în relații cu multe situații, iar fumatul poate fi un rezultat al acestor comportamente.
Ipoteza 3 a cercetării a fost confirmată. S-a dovedit o corelație importantă și semnificativă din punct de vedere statistic existența între nivelul stresului, nivelul anxietății, nivelul vulnerabilității și nivelul depresiei. Aceste rezultate sunt asemănătoare cu cele obținute de Krasnoperova, et al. (2006), Gilbert și Miles (2000), Mnif, et al. (2011) și Sloman, et al. (2006). Toate aceste cercetări au testat diferite asocieri între factorii menționați mai sus, demonstrând existența acestor corelații. Concluzia confirmării acestei ipoteze este reprezentată de starea de rău înregistrată de o anumită persoană. Fie că se vorbește de frică, de tristețe sau de presiune psihică, aceste stări sunt date de anumite întâmplări negative pe care le întâlnește acea persoană. Reacțiile și manifestările aferente acelor întâmplări negative nu pot fi doar specifice anxietății sau doar specifice stresului, persoana putând manifesta câte puțin din fiecare.
Continuând se ajunge la ipotezele 4, 5 și 6. Aceste ipoteze au fost confirmate, arătându-se legătura dintre nivelul anxietății, nivelul vulnerabilității, nivelul stresului și variabila independentă reprezentată de vârsta participanților (18 – 25 de ani și 26 – 40 de ani). Rezultatele acestor ipoteze au fost îndelung discutate în secțiunea: „interpretarea psihologică a rezultatelor”. Concluzia generală, provenită din aceste ipoteze confirmate, este aceea că persoanele mai tinere (18 – 25 ani) sunt mai predispuse stărilor anxioase, stărilor care manifestă vulnerabilitate sau stărilor de stres. Acest lucru este în mare parte din cauza experienței puține pe care o au tinerii în anumite domenii sau chiar în viața cotidiană, în comparație cu persoanele care au vârste cuprinse între 26 și 40 de ani.
Ipotezele 7, 8 și 9 nu au fost confirmate de cercetarea prezentă. S-a dorit demonstrarea relației dintre gradul de stres, nivelul anxietății și nivelul vulnerabilității în funcție de genul participanților, asumând faptul că persoanele de sex feminin sunt mai predispuse apariției acestor comportamente în comparație cu persoanele de sex masculin. Chiar dacă în cercetarea lui Alberich (2011), s-a arătat oarecum, predispunerea pe care o au persoanele de sex feminin către comportamente care se caracterizează printr-o putere psihică mai slabă, în studiul de față nu s-au înregistrat diferențe semnificative din punct de vedere statistic. Concluzia ar fi reprezentată de faptul că, cel puțin referindu-ne la populația țintă a cercetării, nu există diferențe mari între persoanele de sex feminin și cele de sex masculin când se face referință la stres, anxietate și vulnerabilitate.
Davis & Fisher (2013), Vassend și Skrondal (2011), David Dunkley, et al. (1997), Mnif, et al. (2011), au inițiat câteva dintre cercetările studiate în care s-a folosit instrumentul NEO Pi-R pentru măsurarea gradelor de anxietate, de furie, de depresie, de vulnerabilitate etc. Toți acești autori au pus accentul pe utilitatea instrumentului și pe predicția lui precisă și ridicată din punct de vedere calitativ.
Concluziile elaborate după testarea ipotezelor se extrapolează doar la populația țintă a cercetării, aceasta fiind reprezentată de studenții fumători, care studiază psihologia la diferite facultăți din București și sunt în anul de studiu I, II și III.
4.2 Limite
Prima limită observată în acest studiu, pe care o putem enunța este reprezentată de generalitatea pe care cercetarea a oferit-o conceptelor de stres, anxietate, depresie și vulnerabilitate. Fiecare dintre aceste variabile sunt împărțite într-un anume număr de părți (de exemplu pentru anxietate avem anxietate socială, anxietate de testare, anumite fobii etc.). O conceptualizare mai strictă a variabilelor ar fi putut duce la obținerea unor rezultate mult mai specifice.
O a doua limită prezentă în această cercetare este reprezentată de numărul inegal al grupurilor în care au fost împărțiți participanții. În funcție de numărul de țigări fumate: 52 – 69, în funcție de vârsta: 91 – 30 și în funcție de gen 31 – 90. Un număr cât mai aproape de egal de participanți, pentru fiecare grup în parte ar fi oferit observarea mult mai exactă a diferențelor existente între grupuri.
Încă o limită a acestui studiu, fiind cea de-a treia, se referă la modul de eșantionare nerandomizat, utilizat în selectare a participanților care au compus eșantionul. Dacă s-ar fi folosit modul de eșantionare randomizată, eșantionul avut ar fi fost mult mai reprezentativ pentru populația țintă.
De asemenea, o a patra limită este reprezentată de folosirea doar a câțiva factori ai fațetei Nevrotismului din cadrul NEO Pi-R. Dacă s-ar fi folosit un număr mai mare de fațete, sau chiar toți cei cinci superfactori, rezultatele în ceea ce privește descrierea populației țintă, ar fi fost mult mai elaborate.
Limita cu numărul cinci, și ultima o reprezintă modul în care a fost scorat chestionarul Fagerston Test for Nicotine Dependence. Din acest chestionar s-a folosit doar un item. Dacă ar fi fost scorat în totalitate, s-ar fi putut cunoaște nivelul de dependență în ceea ce privește fumatul pe care îl înregistrau fiecare participant. Cercetarea s-ar fi putut utiliza de această dependență cunoscută sub forma unei variabile dependente.
4.3 Direcții viitoare
Cu privire la posibile direcții viitoare avem în primul rând posibilitatea de a folosi o metodă de eșantionare randomizată care să ajute eșantionul să devină cât mai reprezentativ pentru populația țintă, iar în al doilea rând împărțirea participanților în grupuri cât mai egale din punct de vedere numeric.
În continuarea direcțiilor viitoare, s-ar putea împărții variabilele independente în mai multe subscale ale acestora pentru a avea rezultate care să surprindă detalii mult mai particulare pentru fiecare variabilă în parte.
S-ar putea folosi instrumentul Neo Pi-R în întregime pentru ca acesta să ofere mult mai multe detalii despre personalitatea fumătorilor.
O altă posibilitate ar fi elaborarea unui studiu longitudinal care să poată observa diferențele care pot apărea în timp, o dată cu înaintarea în vârstă a fiecărui participant. În acest mod populația ținta a cercetării se poate mări considerabil.
O ultimă sugestie ar fi aceea de a avea participanți din mai multe centre universitare importante din România, nu doar din București. În acest mod, rezultatele cercetării s-ar putea extrapola la populația studenților fumători de la diferite facultăți de psihologie din România, iar studiu ar căpăta un alt prestigiu. Totuși trebuie menționat faptul că această sugestie ar implica costuri mult mai ridicate.
BIBLIOGRAFIE
Alberich, S., Fernández, M., Barbeito, S., González-Oliveros, R., Valcárcel, C., de la Rosa, I., & González-Pinto, A. (2011). Smoking cessation and gender in first psychotic patients after long-term follow-up. International Clinical Psychopharmacology, 26, e170-e171.
Abraham, K. (1927). The influence of oral erotism on character-formation.International Journal of Psycho-Analysis, 6, 247-258.
Aniței, M. (2007). Psihologie experimentală. Editura Polirom.
Azagba, S., & Sharaf, M. F. (2012). The association between workplace smoking bans and self-perceived, work-related stress among smoking workers.BMC public health, 12(1), 123.
Becona, E., & Vázquez, F. L. (1997). La evaluacion de la conducta de fumar. Psicología Conductual, 5(3), 345864.
Bennett, P. (1997). Psychology and health promotion. McGraw-Hill Education (UK).
Bowlby, J. (1969). Maternal care and mental health. New York: Schocker Books.
Brown, R. A., Kahler, C. W., Niaura, R., Abrams, D. B., Sales, S. D., Ramsey, S. E., Goldstein, M. G., Burgess, E. S. & Miller, I. W. (2001). Cognitive–behavioral treatment for depression in smoking cessation. Journal of consulting and clinical psychology, 69(3), 471.
Byrne, D. G. (2000). Cigarette smoking, psychological stress, and cardiovascular arousal. Australian Journal of Psychology, 52(1), 1-8.
Carr, A. (2004). În sfârșit nefumător. Editura Humanitas.
Cardona, O. D. (2004). The need for rethinking the concepts of vulnerability and risk from a holistic perspective: a necessary review and criticism for effective risk management. Mapping vulnerability: Disasters, development and people,17.
Choopra, D. (2003). Comportamente dependente. Editura Curtea Veche, București.
Cordero, A., Pamos, A., & Seisdedos, N. (2002). Inventario de Personalidad Neo Revisado (NEO PI-R). Inventario Neo Reducido de Cinco Factores (NEO-FFI), 2.
Costa, P. T., & MacCrae, R. R. (1992). Revised NEO personality inventory (NEO PI-R) and NEO five-factor inventory (NEO FFI): Professional manual. Psychological Assessment Resources.
Davis, K. R., & Fischer, S. (2013). The influence of trait anger, trait anxiety and negative urgency on disordered eating. Personality and Individual Differences,54(2), 307-310.
del Río, E. F., López-Durán, A., Rodríguez-Cano, R., Martínez, Ú., Martínez-Vispo, C., & Becoña, E. (2015). Facets of the NEO-PI-R and smoking cessation. Personality and Individual Differences, 80, 41-45.
Dimsdale, J. E., & Moss, J. (1980). Plasma catecholamines in stress and exercise. Jama, 243(4), 340-342.
Dunkley, D. M., Blankstein, K. R., & Flett, G. L. (1997). Specific cognitive-personality vulnerability styles in depression and the five-factor model of personality. Personality and Individual Differences, 23(6), 1041-1053.
Epstein, S. (1972). The nature of anxiety with emphasis upon its relationship to expectancy. Anxiety: Current trends in theory and research, 2, 291-337.
Ewen, R. B. (2012). Introducere în teoriile personalității. Editura Trei.
Fisher, W. F. (1970). Theories of anxiety. New York: Harper & Row.
Floru, R. (1974). Stresul psihic. Editura Enciclopedia Romană, București.
Freud, S. (1936). The problem of anxiety. New York: Norton.
Gilbert, P. (1989). Human nature and suffering. Psychology Press.
Gilbert, P., & Miles, J. N. (2000). Sensitivity to Social Put-Down: it's relationship to perceptions of social rank, shame, social anxiety, depression, anger and self-other blame. Personality and Individual Differences, 29(4), 757-774.
Goldstein, K. (1939). The organism. New York: American Book Company.
Gotlib, I. H., & Krasnoperova, E. (1998). Biased information processing as a vulnerability factor for depression. Behavior Therapy, 29(4), 603-617.
Hampel, P., & Petermann, F. (2006). Perceived stress, coping, and adjustment in adolescents. Journal of Adolescent Health, 38(4), 409-415.
Heatherton, T. F., Kozlowski, L. T., Frecker, R. C., & FAGERSTROM, K. O. (1991). The Fagerström test for nicotine dependence: a revision of the Fagerstrom Tolerance Questionnaire. British journal of addiction, 86(9), 1119-1127.
Hiebert, B. (2006). Creating a resilient workplace. Division of applied psychology, University of Calgary. NATCON Papers.
Hitsman, B., Borrelli, B., McChargue, D. E., Spring, B., & Niaura, R. (2003). History of depression and smoking cessation outcome: a meta-analysis.Journal of consulting and clinical psychology, 71(4), 657.
Holdevici, I (2011). Psihoterapia anxietății. Abordări cognitiv-comportamentale. Editura Universitară, București.
Houts, S., & Kassab, C. (1997). Rotter's social learning theory and fear of crime: Differences by race and ethnicity. Social science quarterly, 122-136.
Iuban-Plozza, B. Et al. (2000). Conviețuirea cu stresul. Editura Medicală, București.
Jackson, J. (2009). A psychological perspective on vulnerability in the fear of crime. Psychology, Crime & Law, 15(4), 365-390.
Kelly, G. A. (1955). The psychology of personal constructs. New York: Norton.
Kessler, R. C., Berglund, P., Demler, O., Jin, R., Koretz, D., Merikangas, K. R., Rush, A. J., Walters, E. E., & Wang, P. S. (2003). The epidemiology of major depressive disorder: results from the National Comorbidity Survey Replication (NCS-R). Jama,289(23), 3095-3105.
Killias, M. (1990). Vulnerability: Towards a better understanding of a key variable in the genesis of fear of crime. Violence and victims, 5(2), 97-108.
Killias, M., & Clerici, C. (2000). Different measures of vulnerability in their relation to different dimensions of fear of crime. British Journal of Criminology,40(3), 437-450.
Killen, J.D., & Fortmann, S. P. (1997). Craving is associated with smoking relapse: Findings from three prospective studies. Experimental and Clinical Psychopharmacology, 5(2), 137–142.
Kline, R. B. (2011). Principles and practice of structural equation modeling (3rd ed.). New York, IL: The Guilford Press.
Lantz, P. M., House, J. S., Mero, R. P., & Williams, D. R. (2005). Stress, life events, and socioeconomic disparities in health: results from the Americans' Changing Lives Study. Journal of Health and Social Behavior, 46(3), 274-288.
Lincoln, T. M., Peter, N., Schäfer, M., & Moritz, S. (2009). Impact of stress on paranoia: an experimental investigation of moderators and mediators.Psychological Medicine, 39(07), 1129-1139.
Marshall, G. D., & Agarwal, S. K. (2000, July). Stress, immune regulation, and immunity: applications for asthma. In Allergy and Asthma Proceedings (Vol. 21, No. 4, pp. 241-246). OceanSide Publications, Inc.
May, R. (1950). The meaning of anxiety. New York: Ronald pres.
Micale, R. T., La Maestra, S., Di Pietro, A., Visalli, G., Baluce, B., Balansky, R., … & De Flora, S. (2013). Oxidative stress in the lung of mice exposed to cigarette smoke either early in life or in adulthood. Archives of toxicology,87(5), 915-918.
Mnif, L., Yaich, S., Ammar, Y., Masmoudi, J., Damak, J., & Jaoua, A. (2011, January). Validation of the neuroticism scale of the NEO-Pi-R among tunisian students. In European Psychiatry (Vol. 26). 23 rue linois, 75724 Paris, France: Elsevier.
Mowrer, O. (1947). On the dual nature of learning—a re-interpretation of" conditioning" and" problem-solving.". Harvard educational review.
Munafo, M. R., Zetteler, J. I., & Clark, T. G. (2007). Personality and smoking status: A meta-analysis. Nicotine & Tobacco Research, 9, 405–413
Nedelcea, C., Ion, A. (2014). Evaluare psihologică. Editura Sitech, Craiova.
Parrott, A.C. (1998). Nesbitt’s Paradox Resolved? Stress and Arousal Modulation during Cigarette Smoking. Addiction, vol. 93, p. 27-40.
Păsălău, A. M., & Chraif, M. (2011). Salarization system, age and work experience as predictors of perceived stress in a public educational organization. Romanian Journal of Experimental Applied Psychology, 2(2), 29-32.
Pomerleau, C. S., Pomerleau, O. F., Flessland, K. A., & Basson, S. M. (1992). Relationship of Tridimensional Personality Questionnaire scores and smoking variables in female and male smokers. Journal of substance abuse, 4(2), 143-154.
Prelipceanu, D. Et al. (2004). Abuzul și dependența de substanțe psihoactive. Editura Medicală, București.
Perloff, L. S. (1983). Perceptions of vulnerability to victimization. Journal of Social Issues, 39(2), 41-61.
Perloff, L. S., & Fetzer, B. K. (1986). Self–other judgments and perceived vulnerability to victimization. Journal of Personality and social Psychology,50(3), 502.
Rașcanu, R. (2010). Stres, stres post-traumatic și modalități de intervenție psihologică.
Roșca, A. (1956). Procesele științei.
Sarafino, E. P., & Smith, T. W. (2014). Health psychology: Biopsychosocial interactions. John Wiley & Sons
Sarason, I. G. (1975). Anxiety and self-preoccupation. Stress and anxiety, 2, 27-44.
Sells, S. P.(2005). Adolescenții scăpați de sub control. Editura Humanitas.
Selye, H. (1950). The physiology and pathology of exposure to stress.
Selye, H. (1956). The stress of life.
Sloman, L., Farvolden, P., Gilbert, P., & Price, J. (2006). The interactive functioning of anxiety and depression in agonistic encounters and reconciliation. Journal of affective disorders, 90(2), 93-99.
Spence, K. W. (1964). Anxiety (drive) level and performance in eyelid conditioning. Psychological Bulletin, 61(2), 129.
Sperlich, S., Maina, M. N., & Noeres, D. (2013). The effect of psychosocial stress on single mothers’ smoking. BMC public health, 13(1), 1125.
Spielberg, S. P., & Schulman, J. D. (1976). Reduction of disulfide-containing amines, amino acids, and small peptides. Analytical biochemistry,75(2), 674-675.
Spielberger, C. D. (Ed.). (2013). Anxiety: Current trends in theory and research. Elsevier.
Sullivan, H. S. (2013). The interpersonal theory of psychiatry. Routledge.
Taylor, J. A. (1951). The relationship of anxiety to the conditioned eyelid response. Journal of Experimental Psychology, 41(2), 81.
Vassend, O., & Skrondal, A. (2011). The NEO personality inventory revised (NEO-PI-R): Exploring the measurement structure and variants of the five-factor model. Personality and Individual Differences, 50(8), 1300-1304.
Watson, J. B. (1959). Behaviorism. Chicago: University of Chicago Press.
Zaharia, C. M. (2010). Prevalența și cauzalitatea în abordarea stresului. Editura Psihomedia.
Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom.
Zvolensky, M. J., Stewart, S. H., Vujanovic, A. A., Gavric, D., & Steeves, D. (2009). Anxiety sensitivity and anxiety and depressive symptoms in the prediction of early smoking lapse and relapse during smoking cessation treatment. Nicotine & Tobacco Research, 11(3), 323-331.
Zvolensky, M. J., Bakhshaie, J., Sheffer, C., Perez, A., & Goodwin, R. D. (2015). Major depressive disorder and smoking relapse among adults in the United States: A 10-year, prospective investigation. Psychiatry research,226(1), 73-77.
ANEXE
Anexa 1. Fațeta Anxietate NEO Pi-R (N1)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 2. Fațeta Furie NEO Pi-R (N2)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 3. Fațeta Depresie NEO Pi-R (N3)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 4. Fațeta Constiința de sine NEO Pi-R (N4)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 5. Fațeta Vulnerabilitate NEO Pi-R (N6)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 6. Fagerston Test for Nicotine Dependence
1. Când fumați prima țigară după trezire?
În primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1
Peste 60 minute = 0
2. Este dificil să nu fumați în locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0
3. La ce țigară renunțați mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0
4. Câte țigarete fumați pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
peste 30 = 3
5. Fumați mai mult dimineața decât după-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0
6. Fumați când sunteți bolnav și trebuie să rămâneți la pat o zi întreagă?
Da = 1;
Nu = 0
Anexa 7. Formular de consimțământ
Stimați studenți/studente
Vă rugăm să aveți amabilitatea de a colabora la realizarea unei cercetări asupra dependenței de fumat.
Scopul acestei cercetări este elaborarea lucrării de licență a studentului Moiceanu Ștefan, anul , Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, cu coordonarea științifică a prof.univ. Dr. Nicolae Mitrofan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.
Dacă acceptați să participați la cercetare și mai târziu vă răzgândiți, este suficient să comunicați acest lucru. Dacă doriți să treceți peste anumite părți ale chestionarului vă rog să mă anunțați.
Colaborarea dumneavoastră constă în a răspunde, prin selecția unor variante prestabilite, la o suită de itemi care se referă la problema studiată.
La afirmațiile/propozițiile care urmează nu sunt răspunsuri bune sau rele, ci numai răspunsuri adevărate sau false (în diferite grade) pentru dumneavoastră personal. Este deci esențial să vă pronunțați sincer și spontan în legătură cu toate aspectele desemnate de aceste enunțuri.
Confidențialitatea datelor raportate de dumneavoastră este garantată, acestea fiind utilizate doar în scopul cercetării.
Vă mulțumim cu căldură și vă asigurăm de bunele intenții cu care vor fi prelucrate și interpretate datele pe care le oferiți.
FORMULAR DE ACCEPTARE A PARTICIPĂRII STUDENTULUI LA CERCETARE
Dacă doriti să luați parte la acest proiect, vă rugam să vă completați si semnați mai jos:
Nume:
Vârsta:
Gen:
Ocupație:
Nivel educațional:
Inițialele:
Semnătura.
Anexa 8. Tabele indice de consistență internă (Crombach alpha)
BIBLIOGRAFIE
Alberich, S., Fernández, M., Barbeito, S., González-Oliveros, R., Valcárcel, C., de la Rosa, I., & González-Pinto, A. (2011). Smoking cessation and gender in first psychotic patients after long-term follow-up. International Clinical Psychopharmacology, 26, e170-e171.
Abraham, K. (1927). The influence of oral erotism on character-formation.International Journal of Psycho-Analysis, 6, 247-258.
Aniței, M. (2007). Psihologie experimentală. Editura Polirom.
Azagba, S., & Sharaf, M. F. (2012). The association between workplace smoking bans and self-perceived, work-related stress among smoking workers.BMC public health, 12(1), 123.
Becona, E., & Vázquez, F. L. (1997). La evaluacion de la conducta de fumar. Psicología Conductual, 5(3), 345864.
Bennett, P. (1997). Psychology and health promotion. McGraw-Hill Education (UK).
Bowlby, J. (1969). Maternal care and mental health. New York: Schocker Books.
Brown, R. A., Kahler, C. W., Niaura, R., Abrams, D. B., Sales, S. D., Ramsey, S. E., Goldstein, M. G., Burgess, E. S. & Miller, I. W. (2001). Cognitive–behavioral treatment for depression in smoking cessation. Journal of consulting and clinical psychology, 69(3), 471.
Byrne, D. G. (2000). Cigarette smoking, psychological stress, and cardiovascular arousal. Australian Journal of Psychology, 52(1), 1-8.
Carr, A. (2004). În sfârșit nefumător. Editura Humanitas.
Cardona, O. D. (2004). The need for rethinking the concepts of vulnerability and risk from a holistic perspective: a necessary review and criticism for effective risk management. Mapping vulnerability: Disasters, development and people,17.
Choopra, D. (2003). Comportamente dependente. Editura Curtea Veche, București.
Cordero, A., Pamos, A., & Seisdedos, N. (2002). Inventario de Personalidad Neo Revisado (NEO PI-R). Inventario Neo Reducido de Cinco Factores (NEO-FFI), 2.
Costa, P. T., & MacCrae, R. R. (1992). Revised NEO personality inventory (NEO PI-R) and NEO five-factor inventory (NEO FFI): Professional manual. Psychological Assessment Resources.
Davis, K. R., & Fischer, S. (2013). The influence of trait anger, trait anxiety and negative urgency on disordered eating. Personality and Individual Differences,54(2), 307-310.
del Río, E. F., López-Durán, A., Rodríguez-Cano, R., Martínez, Ú., Martínez-Vispo, C., & Becoña, E. (2015). Facets of the NEO-PI-R and smoking cessation. Personality and Individual Differences, 80, 41-45.
Dimsdale, J. E., & Moss, J. (1980). Plasma catecholamines in stress and exercise. Jama, 243(4), 340-342.
Dunkley, D. M., Blankstein, K. R., & Flett, G. L. (1997). Specific cognitive-personality vulnerability styles in depression and the five-factor model of personality. Personality and Individual Differences, 23(6), 1041-1053.
Epstein, S. (1972). The nature of anxiety with emphasis upon its relationship to expectancy. Anxiety: Current trends in theory and research, 2, 291-337.
Ewen, R. B. (2012). Introducere în teoriile personalității. Editura Trei.
Fisher, W. F. (1970). Theories of anxiety. New York: Harper & Row.
Floru, R. (1974). Stresul psihic. Editura Enciclopedia Romană, București.
Freud, S. (1936). The problem of anxiety. New York: Norton.
Gilbert, P. (1989). Human nature and suffering. Psychology Press.
Gilbert, P., & Miles, J. N. (2000). Sensitivity to Social Put-Down: it's relationship to perceptions of social rank, shame, social anxiety, depression, anger and self-other blame. Personality and Individual Differences, 29(4), 757-774.
Goldstein, K. (1939). The organism. New York: American Book Company.
Gotlib, I. H., & Krasnoperova, E. (1998). Biased information processing as a vulnerability factor for depression. Behavior Therapy, 29(4), 603-617.
Hampel, P., & Petermann, F. (2006). Perceived stress, coping, and adjustment in adolescents. Journal of Adolescent Health, 38(4), 409-415.
Heatherton, T. F., Kozlowski, L. T., Frecker, R. C., & FAGERSTROM, K. O. (1991). The Fagerström test for nicotine dependence: a revision of the Fagerstrom Tolerance Questionnaire. British journal of addiction, 86(9), 1119-1127.
Hiebert, B. (2006). Creating a resilient workplace. Division of applied psychology, University of Calgary. NATCON Papers.
Hitsman, B., Borrelli, B., McChargue, D. E., Spring, B., & Niaura, R. (2003). History of depression and smoking cessation outcome: a meta-analysis.Journal of consulting and clinical psychology, 71(4), 657.
Holdevici, I (2011). Psihoterapia anxietății. Abordări cognitiv-comportamentale. Editura Universitară, București.
Houts, S., & Kassab, C. (1997). Rotter's social learning theory and fear of crime: Differences by race and ethnicity. Social science quarterly, 122-136.
Iuban-Plozza, B. Et al. (2000). Conviețuirea cu stresul. Editura Medicală, București.
Jackson, J. (2009). A psychological perspective on vulnerability in the fear of crime. Psychology, Crime & Law, 15(4), 365-390.
Kelly, G. A. (1955). The psychology of personal constructs. New York: Norton.
Kessler, R. C., Berglund, P., Demler, O., Jin, R., Koretz, D., Merikangas, K. R., Rush, A. J., Walters, E. E., & Wang, P. S. (2003). The epidemiology of major depressive disorder: results from the National Comorbidity Survey Replication (NCS-R). Jama,289(23), 3095-3105.
Killias, M. (1990). Vulnerability: Towards a better understanding of a key variable in the genesis of fear of crime. Violence and victims, 5(2), 97-108.
Killias, M., & Clerici, C. (2000). Different measures of vulnerability in their relation to different dimensions of fear of crime. British Journal of Criminology,40(3), 437-450.
Killen, J.D., & Fortmann, S. P. (1997). Craving is associated with smoking relapse: Findings from three prospective studies. Experimental and Clinical Psychopharmacology, 5(2), 137–142.
Kline, R. B. (2011). Principles and practice of structural equation modeling (3rd ed.). New York, IL: The Guilford Press.
Lantz, P. M., House, J. S., Mero, R. P., & Williams, D. R. (2005). Stress, life events, and socioeconomic disparities in health: results from the Americans' Changing Lives Study. Journal of Health and Social Behavior, 46(3), 274-288.
Lincoln, T. M., Peter, N., Schäfer, M., & Moritz, S. (2009). Impact of stress on paranoia: an experimental investigation of moderators and mediators.Psychological Medicine, 39(07), 1129-1139.
Marshall, G. D., & Agarwal, S. K. (2000, July). Stress, immune regulation, and immunity: applications for asthma. In Allergy and Asthma Proceedings (Vol. 21, No. 4, pp. 241-246). OceanSide Publications, Inc.
May, R. (1950). The meaning of anxiety. New York: Ronald pres.
Micale, R. T., La Maestra, S., Di Pietro, A., Visalli, G., Baluce, B., Balansky, R., … & De Flora, S. (2013). Oxidative stress in the lung of mice exposed to cigarette smoke either early in life or in adulthood. Archives of toxicology,87(5), 915-918.
Mnif, L., Yaich, S., Ammar, Y., Masmoudi, J., Damak, J., & Jaoua, A. (2011, January). Validation of the neuroticism scale of the NEO-Pi-R among tunisian students. In European Psychiatry (Vol. 26). 23 rue linois, 75724 Paris, France: Elsevier.
Mowrer, O. (1947). On the dual nature of learning—a re-interpretation of" conditioning" and" problem-solving.". Harvard educational review.
Munafo, M. R., Zetteler, J. I., & Clark, T. G. (2007). Personality and smoking status: A meta-analysis. Nicotine & Tobacco Research, 9, 405–413
Nedelcea, C., Ion, A. (2014). Evaluare psihologică. Editura Sitech, Craiova.
Parrott, A.C. (1998). Nesbitt’s Paradox Resolved? Stress and Arousal Modulation during Cigarette Smoking. Addiction, vol. 93, p. 27-40.
Păsălău, A. M., & Chraif, M. (2011). Salarization system, age and work experience as predictors of perceived stress in a public educational organization. Romanian Journal of Experimental Applied Psychology, 2(2), 29-32.
Pomerleau, C. S., Pomerleau, O. F., Flessland, K. A., & Basson, S. M. (1992). Relationship of Tridimensional Personality Questionnaire scores and smoking variables in female and male smokers. Journal of substance abuse, 4(2), 143-154.
Prelipceanu, D. Et al. (2004). Abuzul și dependența de substanțe psihoactive. Editura Medicală, București.
Perloff, L. S. (1983). Perceptions of vulnerability to victimization. Journal of Social Issues, 39(2), 41-61.
Perloff, L. S., & Fetzer, B. K. (1986). Self–other judgments and perceived vulnerability to victimization. Journal of Personality and social Psychology,50(3), 502.
Rașcanu, R. (2010). Stres, stres post-traumatic și modalități de intervenție psihologică.
Roșca, A. (1956). Procesele științei.
Sarafino, E. P., & Smith, T. W. (2014). Health psychology: Biopsychosocial interactions. John Wiley & Sons
Sarason, I. G. (1975). Anxiety and self-preoccupation. Stress and anxiety, 2, 27-44.
Sells, S. P.(2005). Adolescenții scăpați de sub control. Editura Humanitas.
Selye, H. (1950). The physiology and pathology of exposure to stress.
Selye, H. (1956). The stress of life.
Sloman, L., Farvolden, P., Gilbert, P., & Price, J. (2006). The interactive functioning of anxiety and depression in agonistic encounters and reconciliation. Journal of affective disorders, 90(2), 93-99.
Spence, K. W. (1964). Anxiety (drive) level and performance in eyelid conditioning. Psychological Bulletin, 61(2), 129.
Sperlich, S., Maina, M. N., & Noeres, D. (2013). The effect of psychosocial stress on single mothers’ smoking. BMC public health, 13(1), 1125.
Spielberg, S. P., & Schulman, J. D. (1976). Reduction of disulfide-containing amines, amino acids, and small peptides. Analytical biochemistry,75(2), 674-675.
Spielberger, C. D. (Ed.). (2013). Anxiety: Current trends in theory and research. Elsevier.
Sullivan, H. S. (2013). The interpersonal theory of psychiatry. Routledge.
Taylor, J. A. (1951). The relationship of anxiety to the conditioned eyelid response. Journal of Experimental Psychology, 41(2), 81.
Vassend, O., & Skrondal, A. (2011). The NEO personality inventory revised (NEO-PI-R): Exploring the measurement structure and variants of the five-factor model. Personality and Individual Differences, 50(8), 1300-1304.
Watson, J. B. (1959). Behaviorism. Chicago: University of Chicago Press.
Zaharia, C. M. (2010). Prevalența și cauzalitatea în abordarea stresului. Editura Psihomedia.
Zlate, M. (2000). Introducere în psihologie. Editura Polirom.
Zvolensky, M. J., Stewart, S. H., Vujanovic, A. A., Gavric, D., & Steeves, D. (2009). Anxiety sensitivity and anxiety and depressive symptoms in the prediction of early smoking lapse and relapse during smoking cessation treatment. Nicotine & Tobacco Research, 11(3), 323-331.
Zvolensky, M. J., Bakhshaie, J., Sheffer, C., Perez, A., & Goodwin, R. D. (2015). Major depressive disorder and smoking relapse among adults in the United States: A 10-year, prospective investigation. Psychiatry research,226(1), 73-77.
ANEXE
Anexa 1. Fațeta Anxietate NEO Pi-R (N1)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 2. Fațeta Furie NEO Pi-R (N2)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 3. Fațeta Depresie NEO Pi-R (N3)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 4. Fațeta Constiința de sine NEO Pi-R (N4)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 5. Fațeta Vulnerabilitate NEO Pi-R (N6)
Date de identificare
Itemii scalei
* Itemii marcați cu (R) trebuie inversați la scorare.
Anexa 6. Fagerston Test for Nicotine Dependence
1. Când fumați prima țigară după trezire?
În primele 5 minute = 3
6-30 minute = 2;
31-60 minute = 1
Peste 60 minute = 0
2. Este dificil să nu fumați în locuri interzise?
Da = 1;
Nu = 0
3. La ce țigară renunțați mai greu?
Prima = 1;
La celelalte = 0
4. Câte țigarete fumați pe zi?
Sub 10 = 0;
10-20 = 1;
21-30 = 2;
peste 30 = 3
5. Fumați mai mult dimineața decât după-amiaza?
Da = 1;
Nu = 0
6. Fumați când sunteți bolnav și trebuie să rămâneți la pat o zi întreagă?
Da = 1;
Nu = 0
Anexa 7. Formular de consimțământ
Stimați studenți/studente
Vă rugăm să aveți amabilitatea de a colabora la realizarea unei cercetări asupra dependenței de fumat.
Scopul acestei cercetări este elaborarea lucrării de licență a studentului Moiceanu Ștefan, anul , Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București, cu coordonarea științifică a prof.univ. Dr. Nicolae Mitrofan, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.
Dacă acceptați să participați la cercetare și mai târziu vă răzgândiți, este suficient să comunicați acest lucru. Dacă doriți să treceți peste anumite părți ale chestionarului vă rog să mă anunțați.
Colaborarea dumneavoastră constă în a răspunde, prin selecția unor variante prestabilite, la o suită de itemi care se referă la problema studiată.
La afirmațiile/propozițiile care urmează nu sunt răspunsuri bune sau rele, ci numai răspunsuri adevărate sau false (în diferite grade) pentru dumneavoastră personal. Este deci esențial să vă pronunțați sincer și spontan în legătură cu toate aspectele desemnate de aceste enunțuri.
Confidențialitatea datelor raportate de dumneavoastră este garantată, acestea fiind utilizate doar în scopul cercetării.
Vă mulțumim cu căldură și vă asigurăm de bunele intenții cu care vor fi prelucrate și interpretate datele pe care le oferiți.
FORMULAR DE ACCEPTARE A PARTICIPĂRII STUDENTULUI LA CERCETARE
Dacă doriti să luați parte la acest proiect, vă rugam să vă completați si semnați mai jos:
Nume:
Vârsta:
Gen:
Ocupație:
Nivel educațional:
Inițialele:
Semnătura.
Anexa 8. Tabele indice de consistență internă (Crombach alpha)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Noi Aspecte Psihologice Privind Problematica Fumatului (ID: 165754)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.