Motivatii Si Beneficii ale Voluntariatului. Implicatii Pentru Profesia de Asistent Social

CUPRINS

PRECIZĂRI INTODUCTIVE

Rezumatul lucrării

Motivația alegerii temei

Actualitatea temei

CAPITOLUL 1. VOLUNTARIAT .MOTIVAȚII.SUPERVIZARE

1.1. Operaționalizarea conceptului de voluntariat

1.2. Motivația voluntarilor

1.2.1 Teorii motivaționale

1.3. Supervizarea voluntarilor

CAPITOLUL 2. EVALUAREA MOTIVAȚIILOR ȘI BENEFICIILOR VOLUNTARIATULUI

2.1. Definirea problemei de cercetat

2.2. Formularea scopului, obiectivelor și ipotezelor cercetării

2.3.1 Metode tehnici și instrumente utilizate în demersul de cercetare

2.3.2 Lotul studiat

2.3.3 Elemente de deontologie

2.4 Rezultatele cercetării

2.4.1 Rezultatele și interpretarea datelor canlitative

2.4.2 Rezultatele și interpretarea datelor cantitative

2.4.3 Concluzii

CAPITOLUL 3. RECRUTAREA ȘI FORMAREA VOLUNTARILOR

3.1 Premisele intervenției

3.2 Scopul și obiectivele intervenției

3.3 Structura pe etape a intervenției

3.4 Metode și tehnici utilizate în intervenție

3.5 Descrierea intervenției

3.6 Supervizarea voluntarilor

3.7 Concluzii

CONCLUZII FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

PRECIZĂRI INTRODUCTIVE

Rezumatul lucrării

În cadrul prezentei lucrări am realizat o analiză a motivațiilor care stau la baza implicării în activitățile de voluntariat și care sunt beneficiile aferente acestor acțiuni.

Motivațiile care ne conduc spre a deveni voluntari nu sunt de sine stătătoare, ele se află în corelație unele cu altele.

Beneficiile care apar în urma efortului depus de persoanele implicate în astfel de acțiuni nu sunt de ordin material. Ele reprezintă satisfacerea nevoilor resimțite (ex: dezvoltare personală, dezvoltare profesională, etc) atunci când decidem să devenim voluntari.

Scopul general al acestei lucrări este de a evidenția importanța voluntariatului în perioada de pregătire a profesiei de asistent social. Pentru a-mi îndeplini acest scop am ales ca în partea de cercetare să inventariez care sunt cele mai importante motivații pe care le au studenții de la Facultatea de Asistență Socială și frecvența care o înregistrează acestea. Pe lângă aceste aspecte am făcut și o analiză a beneficiilor, când apar ele.

Pentru a pune în evidență rezultatele obținute în partea de cercetare, în etapa de intervenție am format o echipă de voluntari pentru a se implica în activitățile organizației World Vision. La baza recrutării voluntarilor, formării și a menținerii lor au stat motivațiile și beneficiile cele mai importante, obținute în partea de cercetare.

Motivarea alegerii temei

Am ales această temă pentru lucrarea de licență din simplul motiv că pe parcursul celor trei ani de facultate m-am implicat în marea majoritate a proiectelor care s-au derulat în cadrul organizației World Vision. Echipa de voluntari căreia m-am alăturat și eu a fost alcătuită în mare parte din studente de la secția Asistență Socială. Acest aspect mi-a atras atenția și m-a făcut să reflectez asupra importanței voluntariatului în perioada de pregătire a profesiei de asistent social. Dacă atunci când m-am alăturat grupului, în primul an de facultate, nu știam exact ce pot câștiga în urma acestor activități, pe parcursul desfășurării lor mi-am dat seama cât de mult poți învăța implicându-te în acțiuni care la început par simpliste, cât de mult te poate ajuta interacțiunea cu profesioniștii, pe de-o parte, și interacțiunea cu diferiți beneficiari, pe de altă parte.

Deoarece am ajuns la concluzia că voluntariatul este o parte importantă în pregătirea profesiei de asistent social, mi-am propus să arăt și colegilor din anul I și II cât de importante sunt aceste acțiuni ,nu doar pentru beneficiarii organizațiilor sau pentru organizații în sine, ci și pentru noi ca viitori profesioniști. Și pentru că echipa de voluntari a început încet, încet să își piardă unii membrii pentru că au intrat în câmpul muncii sau pentru că sunt implicați în alte activități și timpul nu le mai permite să voluntarieze, am decis că este un bun prilej de a iniția un astfel de proiect pentru recrutarea și formarea voluntarilor.

Actualitatea temei

Din punctul meu de vedere voluntariatul este o temă de actualitate, mai ales pentru că, de curând s-a adoptat noua lege conform căreia, voluntariatul este recunoscut ca experiență în domeniu. În urma studierii bibliografiei de specialitate am constatat faptul că la noi în țară nu a fost și nici nu este o temă des întâlnită în cercetări sau dezbateri, aș spune eu chiar deloc, deși există numeroase organizații care pun mare accent pe activitățile de voluntariat, dar în urma adoptării acestei legi a început să prindă puțină viață; sper eu, să înceapă să se dezvolte din ce în ce mai mult.

Sunt de părere că schimbarea ar trebui să înceapă de la voluntari, de la noi cei care ne implicăm în activități și credem cu adevărat în importanța voluntariatul pentru acest domeniu.Activitatea de voluntar nu este altceva decât punerea în practică a teoriei învățate la cursuri ,ori teoria fără practică este de multe ori de neînțeles.

Capitolul 1. VOLUNTARIAT. MOTIVAȚII. SUPERVIZARE

Am ales această temă pentru lucrarea de licență deoarece, voluntariatul nu este un subiect despre care să se vorbească foarte des.Acum trei ani când am ajuns pe băncile Facultății de Asistență Socială nu știam mai nimic despre voluntariat. M-am înscris ca voluntar la organizația World Vision și aici am aflat ce înseamnă acest concept și cât de important este voluntariatul pentru domeniul asistenței sociale.

Prin lucrarea de față vreau să arăt și altor persoane ce înseamnă voluntariatul, de ce este important el și care este rolul lui în asistența socială. Ideea de la care am pornit este să arăt și altor colegi, viitori asistenți sociali, câte oportunități ne oferă voluntariatul; oportunități pe care nu le conștientizăm la început, ci doar pe parcursul anilor de studiu și atunci când suntem puși în fața unei situații specifice asistenței sociale.

Deși pentru țara noastră nu sunt realizate numeroase cercetări despre voluntariat, la nivel național, pe plan mondial există cercetări pentru diferite țări; cel mai bine dezvoltat sector de voluntar îl regăsim în SUA, de unde avem și cele mai multe cercetări, dar și în alte țări. (Huntix et al, 2010). La noi în țară sunt realizate cercetări doar la nivel de universități, cum este cazul Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași, sau la nivel de organizații. (Netedu, Blaj, 2012)

Contextul actual al voluntariatului s-a schimbat foarte mult. Definiția și parametrii voluntariatului schimbându-se odată cu trendul de a mări beneficiile voluntarilor și de a face ca perioada de voluntariat să fie considerată experiență de muncă. Legislația din românia este deschisă către ramura voluntarilor, astfel regăsim în Legea Asistenței Sociale (292/2011 actualizată) art.123 menționat faptul că “(1) în procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicați voluntari care, pentru activitatea desfășurată, beneficiază de facilități.
(2) Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilități pentru accesarea de fonduri din bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internaționale.” Acest lucru poate fi trecut pe lista îmbunătățirilor deoarece a adus cu sine o mai mare responsabilitate a celor care se ocupă de voluntari și acțiunile specifice, înspre a face serviciile lor să fie mai bune, mai eficiente și de durată. Contractele de voluntariat au și ele un rol important în redefinirea termenilor după care se ghidează voluntarii și organizațiile. S-a trecut de la înțelegerile formale la contractele de voluntariat în care sunt specificate clar atributele și obligațiile unui voluntar, acest lucru aducând doar beneficii. Aceste schimbări sunt bine venite pentru a atrage voluntari talentați cărora să le fie recunoscută munca și pe plan mondial. (Wardell et al, 2008)

1.1 Operaționalizarea conceptului de voluntariat

Voluntariatul este un domeniu nou pentru țara noastră, el a luat amploare abia după anii ’90. (Voicu, 2010) .Pe tot parcursul acestor ani, din ’90 până în prezent, sectoarele public și privat au invocat utilizarea voluntarilor ca fiind cu succes pentru punerea în aplicare a proiectelor lor. (Gage, Thapa, 2012)

Voluntariatul este un pilon important în formarea și durabilitatea societății civile din întreaga lume. Pentru ca organizațiile non-profit și non-guvernamentale să existe și să fie eficiente este nevoie de implicarea a numeroși voluntari. Activitățile de voluntariat din țările care adoptă acest aspect se desfășoară în funcție de caracteristicile societății. (Huntix et al, 2010)

La nivelul cunoașterii comune voluntariatul este perceput în mai multe feluri. Unii sunt de părere că este o muncă neremunerată pe care o depui pentru a ajuta persoanele aflate în situații dificile. Alții consideră munca voluntară ca fiind donațiile pe care le fac persoanelor aflate în dificultate. Acest aspect este evidențiat și de Wardell et al (2008) care sunt de părere că mulți dintre așa-zișii voluntari nu oferă servicii pe deplin gratuit. Din aceste motive trebuie clarificat foarte bine conceptul de voluntariat deoarece, nu orice muncă relizată din proprie inițiativă se poate încadra în voluntariat.

Conform Legii actuale a voluntariatului, acesta reprezintă “activitatea de interes public, desfășurată în domenii precum asistența în domeniul serviciilor sociale, activismul civic, drepturile omului, dezvoltare comunitară, dezvoltare socială, etc, neobligatorie, neremunerată și bazată pe decizia liber consimțită a voluntarului persoană fizică, prin intermediul unei persoane juridice, de drept public sau de drept privat, fără scop lucrativ, individual sau de grup.” (Art.3, Legea Voluntariatului în România republicată în februarie 2014)

După Voicu (2010) voluntariatul înseamnă orice activitate realizată din proprie inițiativă, într-un cadru organizat, fără ca cel ce desfășoară această activitate să obțină profit de pe urma acestei implicări; beneficiile care apar în urma acestor activități sunt la nivel individual, de orgnaizație, beneficiari, comunitate.

Din punctul meu de vedere, cea mai reprezentativă definiție pentru voluntariat este cea dată de Gage și Thapa (2012), adaptată după definiția dată de (Farmer și Fedor, 1999), conform căreia voluntariatul reprezintă o contribuție la îmbunătățirea stării societății fără a aștepta o recompensă bănească. Satisfacția deplinei reușite a activității desfășurate, zâmbetul de pe fața celui ajutat, cuprinderea a cât mai multor persoane în derularea activității respective reprezintă unele unele dintre cele mai importante recompense ale voluntariatului.

Musick (2008) a tratat și el conceptul de voluntariat. Din punctul lui de vedere, pe lângă formele de ajutor unu-la-unu, conceptul de voluntariat este utilizat făcând referire la ajutorul reciproc, ca și atunci când un grup de persoane lucrează împreună pentru a îndeplini scopurile comune.

Conform literaturii de specialitate, există mai multe tipuri de volutari în funcție de activitățile pe care le desfășoară. În prezenta lucrare vom analiza aspectele ce țin de voluntarii care se implică în activități sociale. Voicu (2003) definește aceste activități ca fiind “un fel de practică pentru că se întinde pe o durată mai mare de timp și constă în lucru adevărat. De obicei fiind proaspăt absolvenți de facultate sau chiar studenți.” (p.95) Acest lucru pot să-l confirm și eu în urma experienței mele de trei ani de voluntariat într-o organizație nonguvernamentală.

Voluntariatul în domeniul asistenței sociale este un bun prilej de a acumula experiență în acest domeniu.

Acțiunile voluntare se află în legătură directă cu intervenția socială și economia socială. Motivația implicării în astfel de acțiuni depinde, pe lângă alți factori, și de statutul social. (Netedu, Blaj, 2012)

Analizând scrierile lui Shin și Kleiner observăm faptul că aceștia ne prezintă trei tipuri de voluntari; aceste tipuri au fost preluate și adaptate după Powers (1998). Primul tip de voluntari se referă la voluntarii care se immai multe tipuri de volutari în funcție de activitățile pe care le desfășoară. În prezenta lucrare vom analiza aspectele ce țin de voluntarii care se implică în activități sociale. Voicu (2003) definește aceste activități ca fiind “un fel de practică pentru că se întinde pe o durată mai mare de timp și constă în lucru adevărat. De obicei fiind proaspăt absolvenți de facultate sau chiar studenți.” (p.95) Acest lucru pot să-l confirm și eu în urma experienței mele de trei ani de voluntariat într-o organizație nonguvernamentală.

Voluntariatul în domeniul asistenței sociale este un bun prilej de a acumula experiență în acest domeniu.

Acțiunile voluntare se află în legătură directă cu intervenția socială și economia socială. Motivația implicării în astfel de acțiuni depinde, pe lângă alți factori, și de statutul social. (Netedu, Blaj, 2012)

Analizând scrierile lui Shin și Kleiner observăm faptul că aceștia ne prezintă trei tipuri de voluntari; aceste tipuri au fost preluate și adaptate după Powers (1998). Primul tip de voluntari se referă la voluntarii care se implică “aici și acum”, acest lucru având loc ocazional, nu se realizează după un program stabilit și este centrat doar pe anumite sarcini. Cel de-al doilea tip de voluntari îl reprezintă cei care au un angajament personal față de organizația gazdă, iar în urma efortului depus obțin sentimete de satisfacție și realizare. Adaptând această definiție pentru activitățile din zilele noastre, putem spune că această categorie de voluntari este cea mai reprezentativă pentru lucrarea de față, deoarece se desfășoară într-un cadru organizat, formal. Ultimul tip, care ne este prezentat, este reprezentat de persoanele care voluntariază din obligație. Există cazuri în care angajatorii pretind acest lucru de la personal sau poate fi obligat și de alte aspecte.(Shin, Kleiner, 2003)

Pe lângă aceste tipuri de voluntari amintite mai sus, am constatat faptul că și alți autori au abordat această temă și anume construirea unor tipuri de voluntari. McCurly et al (1996) evidenția opt categorii de voluntari, dintre care amintim: voluntari neangajați – aceștia se angajează în astfel de activități pentru a-și dezvolta noi abilități și pentru a-și dezvolta relații care să conducă la identificarea unui loc de muncă; persoane care își schimbă des locul de muncă și privesc voluntariatul ca pe o perioadă de tranziție; există și voluntari cu loc de muncă, chiar dacă au un loc de muncă stabil ei se pot implica și în activități de voluntariat în timpul serviciului; acest domeniu nefiind reprezentativ doar pentru tineri, observăm faptul că există și voluntari care au ieșit la pensie. Este un lucru îmbucurător deoarece experiența lor de muncă și de viață este folosită în folosul comunității. O altă categorie de voluntari sunt cei care se implică doar în anumite proiecte, la diferite organizații; aceștia sunt numiți voluntari episodici. Am amintit doar aceste categorii de voluntari deoarece se pliază cel mai bine pe domeniul asistenței sociale și se întâlnesc și la noi în țară. (McCurly et al, 1996)

Categoria de vârstă unde se înregistrează cei mai mulți voluntari este reprezentată de tinerii între 15-24 de ani. Motivația cel mai des menționată de aceștia este referitoare la dobândirea de noi comportamente și formare în domeniul care voluntariază. (Huntix et al, 2010)

Analizând definițiile prezentate mai sus observăm faptul că la baza realizării acestor acțiuni stau anumite motivații și chiar dacă beneficiile nu sunt de ordin material, ele există.

O responsabilitate importantă care susține voluntariatul și îi revine coordonatorului de voluntari este de a crea un climat în care indivizii să încerce să-și petreacă timpul liber, să contribuie cu energiile și talentele lor pentru a participa la grup, pentru a lucra cu indivizii sau pentru o altă cauză. Prin crearea climatului corespunzător realizării acestor aspecte, managerul de voluntari își pune în evidență talentul, abilitățile și capacitatea de a coordona un grup, lucru foarte important în menținerea voluntarilor și pentru desfășurarea activităților într-un mod plăcut, fară să apară tensiuni între membrii grupului. (Finkelstein 2007 )

În continuare vom discuta despre motivațiile care stau la baza voluntariatului.

1.2 Motivația voluntarilor

Conform lui Hatch (1983) cercetări recente arată faptul că motivația voluntarilor este diversificată, aceasta incluzând: altruismul, interesul personal, dorința de a umple timpul liber sau de a câștiga experiență profesională care ar putea fi folositoare în viitor. (Wardell, 2008)

Analiza motivațională a voluntariatului derivă din principiul cum că acțiunile umane sunt motivate de anumite scopuri și nevoi .( Finkelstein 2007 )

Pentru că voluntariatul reprezintă desfășurarea unor activități fără ca cei implicați să fie remunerați (Millette, Gagne, 2008), la baza implicării în activitățile de voluntariat stau o multitudine de alte motive. Cel mai importante dintre acestea sunt legate de: crearea unor noi rețele sociale, dezvoltarea personală și cea profesională, etc (Voicu, 2010).

Aspectele motivaționale care conduc tinerii să se implice în voluntariat reprezintă un complex de factori de care trebuie să țină cont nu doar persoanele în cauză ci și organizația gazdă. Aceste lucruri sunt importante pentru organizație deoarece constituie puncte de atracție pentru voluntari.(Esmond și Dunlop, 2004)

Complexitatea motivației de a voluntaria este evidențiată în numeroase cercetări care prezintă o dualitate în ceea ce privește voluntariatul. Acestea contestă presupunerea tradițională referitoare la faptul că voluntarii sunt altruiști. În cercetarea despre motivația voluntarilor s-a identificat o serie de aspecte motivaționale care includ nu doar altruismul, interesul personal și răspunsul la o solicitare directă sau preocupări religioase, ci evidențiază noi categorii de motivații care includ dorința de a face ceva util în timpul liber, dorința de a câștiga abilități și experiențe relevante pentru dezvoltarea peronală și cea profesională. (Wardell et al, 2008)

Pe lângă aspectele motivaționale precizate de Voicu (2010) și Wardell (2008), în cercetarea realizată de Gage și Thapa (2012) putem identifica și alte aspecte care stau la baza voluntariatului. Aceste aspecte fac referire la influența din partea grupului de apartenență și a familiei; crearea de noi rețele sociale atât cu profesioniști, cât și cu alți beneficiari; deasemenea amintește și el de dezvoltarea personală și influențele asupra carierei; una dintre motivațiile cel mai des întâlnite în cercetările despre voluntariat o reprezintă valorile personale.(Gage și Thapa, 2012)

Organizațiile folosesc informațiile legate de motivații pentru a recruta și menține voluntari implicați în activități.

1.2.1 Teorii motivaționale

Teoriile întâlnite în cercetările și literatura de specialitate care fac referire la implicarea în activitățile de voluntariat sunt: Teoria altruismului, Teoria instrumentalismului, Teoria lui Maslow, Teoria întăririi, Teoria așteptării, Teoria nevoilor învățate, Teoria funcțională a motivelor.

Teoria altruismului

Deși nu toți cercetătorii văd altruismul ca o motivație puternică pentru voluntariat, cu toate acestea în literatura de specialitate întâlnim această teorie.

Dacă cercetătorii acceptă sau nu existența altruismului ca atare, o parte din voluntari menționează dorința de a-i ajuta pe ceilalți fără să aștepte ceva în schimb, ca fiind motivul principal al implicării lor în activitățile de voluntariat. Teoriile sociobiologice arată că altruismul este un comportament care acționează în favoarea evoluției oamenilor și manifestarea sa este puternic susținută prin procesul de selecție naturală. Din această perspectivă, devine clar că împărțirea artificială între motivația altruistă și cea egoistă ar trebui să fie eliminată. Cu alte cuvinte, este necesar să înțelegem că trăim într-un sistem unitar, unde bunăstarea individuală este strâns legată de bunăstarea comunității. Altruismul este unul din importanții factori motivaționali ai implicării în activitățile de voluntariat, context în care altruismul și voluntariatul devin răspunsul creativ la provocările umanității. (Grabara, Voicu, 2013)

Teoria instrumentalismului

Dacă prima dată am vorbit de dorința de a ajuta fără a aștepta ceva în schimb, în cele ce urmează vom vorbi despre implicarea în activități de voluntariat cu scopul de a obține ceva la sfârșit. Aceste beneficii așteptate de voluntari nu sunt beneficiile bănești sau materiale, ci sunt reprezentate de satisfacerea așteptărilor voluntarilor. Ca urmare a dorinței de implicare în activități, voluntarii au o serie de întrebări care pot conduce la satisfacerea dorinței. Aceste întrebări fac referire la ce le oferă voluntariatul după terminarea activităților. La baza acestei teorii putem spune că stă principiul reciprocității, cu alte cuvinte spunem “cât dai , atâta primești”. Unii voluntari știu care sunt urmările acestor acțiuni, dar cei mai mulți dintre ei au doar niște idei vagi despre ce o să obțină în urma acestor activități. Chiar dacă știu sau nu care sunt beneficiile, acestea vor fi descoperite pe parcursul desfășurării activităților împreună cu specialiștii care sunt implicați și ei în desfășurarea acțiunilor; acestea vor și clarificate, înțelese și acceptate ca fiind baza relației între voluntari și organizație. (Brown și Korten, 2009-consideration)

Teoria lui Maslow

Teoria lui Maslow poate fi și ea adaptată temei mele de studiu. Conform lui Maslow există cinci nivele ale nevoilor oamenilor: nevoi fizice, nevoia de siguranță, nevoia de relaționare, încrederea personală și nevoia de recunoștere a valorii individuale. Fiecare persoană în parte se situează pe una din cele cinci trepte ale nevoilor. Datorită acestei situări, un aspect foarte important pe care trebuie să-l îndeplinească coordonatorul de voluntari este identificarea nivelului de nevoi care nu este satisfăcut în totalitate. În urma celor identificate se poate realiza o evidență a acestor trebuințe pentru fiecare voluntar în parte. Această teorie poate fi aplicată în motivarea voluntarilor pentru fiecare nivel al piramidei nevoilor:

Dacă nevoile nesatisfăcute ale voluntarului sunt cele de bază, atunci trebuie identificate resursele din cadrul proiectului care pot satisface aceste nevoi.

Dacă preocupările voluntarilor sunt legate de nevoia de securitate, organizația trebuie să asigure desfășurarea activităților fără niciun fel de risc.

Dacă este identificată ca fiind nesatisfăcută nevoia de relaționare, atunci corpul organizator facilitează munca în echipă, integrarea într-un grup care este format deja.

Pentru cazurile în care stima de sine înregistrează un nivel scăzut, voluntarii sunt implicați în activități (în public sau în grupuri restrânse) în care să li se recunoască efortul depus pentru îndeplinirea sarcinilor echipei. Acest lucru poate fi întărit prin încurajări permanente (să i se spună că este un membru important al echipei și este nevoie de contribuția lui pentru a realiza obiectivele propuse) și feed-back pozitiv. (Maslow, 2007)

Este dezirabil ca organizațiile gazdă să creeze condiții necesare pentru ca voluntarii care au nevoie de realizare/auto-împlinire să își poată pune în evidență abilitățile și competențele și să-și poată dezvolta talentele. (Maslow, 2007)

Teoria nevoilor învățate

Pornind de la faptul că fiecare voluntar este motivat de dorințele nesatisfăcute, o strategie care are mare succes este aceea nu numai de a dezvolta talente ascunse din fiecare voluntar, ci și de a crea activități special menite înspre a-i ajuta să își dezvolte acele calități. Pentru a se realiza aceste aspecte, McClelland propune teoria nevoilor învățate și arată trei motive ale comportamentului uman: satisfacerea nevoii de reușită personală “trebuie să reușesc”, satisfacerea nevoii de acceptare “trebuia să fiu acceptat așa cum sunt și să mi se aprecieze eforturile” și satisfacerea nevoii de putere “vreau ca tot ce fac eu să fie bine”. Se pot întâlni situații în care, într-un anumit context, să se simtă mai tare nevoia satisfacerii uneia dintre aceste dorințe decât celelalte; pe lângă acest aspect trebuie să se mai țină cont și de faptul că motivele care stau la baza implicării în activitățile de voluntariat sunt izvorul de energie al implicării și al dorinței de satisfacere a comportamentului dorit. Asemeni teoriei lui Maslow, cel care trebuie să țină cont de aceste aspecte este coordonatorul de voluntari. El este responsabil de organizarea echipei astfel încât în fiecare echipă să existe voluntari cu nevoi diferite; trebuie să mai țină cont de faptul că fiecare voluntar acționează pentru a-și satisface nevoia resimțită în acel moment; pentru a se realiza aceste lucruri coordonatorii de voluntari trebuie să diversifice aspectele motivaționale prezente în recrutarea voluntarilor, deoarece fiecare răspunde la un alt gen de motivare. (Voicu și Grabara, 2013)

Teoria întăririi

Dacă până acum am făcut o scurtă prezentare a câtorva teorii care se bazează pe motivația interioară, în cele ce urmează vom discuta despre modelarea comportamentului voluntarului, căci desprea acest aspect este vorba în teoria întăririi (Skinner). Cu alte cuvinte putem spune că dacă un anumit comportament, în cazul nostru implicarea în acțiunile de voluntariat, este apreciat și scos în evidență prin diferite forme, atunci implicarea persoanei în cauză în noi activități este foarte probabilă. Coordonatorul de voluntari trebuie să găsească, în permanență noi soluții prin care să scoată în evidență munca depusă de voluntari, trebuie să găsească metode potrivite prin care să încurajeze și să rasplătească efortul voluntarilor. (Voicu, Grabara, 2013). Aș putea aici adăuga faptul că modalitatea cea mai bună prin care se poate realiza întărirea și modelarea comportamentului este supervizarea, despre care o să vorbim mai detaliat în subcapitolul 2.3 .

Teoria așteptărilor

Întemeietorul acestei teorii este Victor Groom care este de părere că motivarea, în cazul nostru, a volutarilor, ține de măsura în care așteptările lor se regăsesc în realitate; adică dacă ceea ce se întâmplă în organizația gazdă este ceea ce se așteptau ei să fie. Dacă acest lucru nu se întâmplă persoanele în cauză vor fi dezamăgite, demoralizate. De aceea este important ca la începutul colaborării dintre voluntari și organizație să fie clarificate următoarele aspecte: ce așteptări au voluntarii de la această colaborare; ce așteptări are personalul organizației de la voluntari; aceste aspecte sunt foarte importante de discutat pentru a nu apărea stări tensionate și pentru a reduce discrepanțele dintre așteptările celor două părți. Toți cei implicați trebuie să-și recunoască posibilitățile și să nu promită mai mult decât pot oferi. Atunci când are loc procesul de recrutare al voluntarilor trebuie să se țină cont cont de toate aspectele realității (să nu se lase o impresie falsă asupra activităților pe care urmează să le desfășoare) și să fie prezentate așa cum sunt pentru ca mai târziu voluntarii să nu fie înșelați în așteptările lor. Un alt aspect important de care trebuie să se țină cont în faza de recrutare este prezentarea misiunii, a scopului și a obiectivelor organizației și care vor fi responsabilitățile voluntarilor; deasemenea trebuie să fie prezentate unele restricții, dacă este cazul, cu privire la activitățile în care sunt implicați și beneficiarii; tot aici este inclusă și confidențialitatea datelor aflate în timpul activităților derulate, etc. (Voicu, 2003)

Teoria funcțională a motivelor

Una dintre cele mai cunoscute și cele mai sofisticate teorii psihologice despre motivațiile voluntarilor are o abordare funcțională. Această analiză funcțională este concentrată asupra motivelor și scopurilor care întăresc și generează convingeri și acțiuni. Oamenii se angajează în acțiuni când ei cred că anumite activități vor deservi funcții psihologice importante pentru ei. Conform acestei teorii, fiecare se angajează în acțiuni de voluntariat dacă ei cred că se va satisface una sau mai multe nevoi psihologice. (Musick, 2008) Această teorie are la bază același princiu ca și teoria instrumentalistă: voluntarii se angajează în activități pentru a-și satisface una sau mai multe nevoi.

Musick (2008) împarte motivațiile în șase categorii, dar în cercetarea realizată de Esmond și Dunlop (2004) observăm că sunt prezentate zece categorii de motivații; cele șase care le regăsim și la Musick, iar pe lângă acestea mai sunt prezentate încă patru. Acești primi doi autori menționați împart motivațiile în mai multe categorii. Studiind mai în profunzime bibliografia de specialitate observăm faptul că Houle și colaboratorii săi, în cercetarea lor realizată în anul 2005, abordează voluntariatul prin prisma funcțiilor pe care le îndeplinește.Ei nu împart motivațiile în categorii așa cum au făcut ceilalți autori, ci le grupează în funcții. Același lucru îl observăm și la Finkelstein (2007) ,care în lucrarea sa, pentru a înțelege de ce persoanele aleg să se implice în acțiuni de voluntariat abordează această temă prin evidențierea funcțiilor pe care le deservește voluntariatul.

În lucrarea de față voi prezenta cele 10 categorii de motivații prezente și în cercetarea realizată de Esmond și Dunlop (2008) făcând completări și din perspectiva celorlalți cercetători.

Prima categorie despre care vom vorbi o reprezintă valorile. Valorile reprezintă convingerile, credințele, concepțiile după care fiecare voluntar acționează cu tărie cu privire la importanța pentru fiecare de a ajuta persoanele aflate în situații dificile. (Esmond și Dunlop, 2004) Prin propria conduită ei își exprimă valorile lor. Cel mai important lucru este faptul că individul a internalizat anumite valori, iar prin aceste activități dorește să și le actualizeze, are plăcerea să se implice în activități în așa fel încât să pună în practică aceste valori. (Musick, 2008)

O altă categorie de motivații o reprezintă învățarea prin experiență, adică voluntarii se implică în activități cu scopul de a învăța mai multe despre oameni prin interacțiune directă; vor să-și exercite aptitudinile/competențele care sunt de multe ori neutilizate. (Esmond și Dunlop, 2004) Conform lui Houle și colaboratorii săi (2005), această funcție se referă la faptul că tinerii voluntari percep munca lor de voluntariat ca pe o învățare și o experiență de auto-dezvoltare

O a treia categorie de motivații comune acestor cercetători o reprezintă influența socială. Voluntarii acționează din cauza presiunii sociale sau a grupului de referință.(Esmond și Dunlop, 2004)

A patra categorie evidențiată este reprezentată de stima de sine. Voluntarii care se angajează în astfel de activități, fac acest lucru pentru a-și crește propriile sentimente despre încrederea în sine și stima de sine. (Esmod și Dunlop, 2004) Sentimentele pozitive despre sine ne pot îmbunătății capacitatea de a lega noi prietenii și de a spori prieteniile existente .(Tschirchart el al, 2001) Astfel putem observa cum motivațiile au legătură una cu cealaltă. Prin satisfacerea uneia dintre ele are loc, de fapt, satisfacerea mai multora.

Cea de-a cincea categorie de motivații care poate interveni în favoarea voluntariatului este formată din aspecte ce țin de careieră/dezvoltare profesională (Esmond, Dunlop, 2004) Voluntariatul poate servi pentru a crește persoanelor implicate în astfel de acțiuni, perspectivele găsirii unui loc de muncă și de a le spori cariera. Un alt aspect important este faptul că voluntariatul poate constitui o treaptă în ocuparea unui loc de muncă. (Houle et al, 2005) Deși Houle afirmă că această categorie de motivații este una importantă, conform lui Musick (2008) există multe sondaje care indică faptul că doar o mică minoritate de oameni privesc voluntariatul ca un principal mijloc de îmbunătățire a perspectivelor de locuri de muncă. Pe de altă parte, tot ei afirmă că luând în considerare faptul că există numeroși oameni care nu sunt familiarizați cu ideea că voluntarii ar putea să-și materializeze beneficiile survenite în urma implicării lor, această proporție este destul de mare, mai ales în anumite subgrupuri ale populației. (Musick, 2008). Categoria de persoane cel mai des întâlnită, care au această motivație o reprezintă tinerii, în special cei care nu au intrat în câmpul muncii și consideră voluntariatul un bun prilej de a obține experiență și de a-și construi noi rețele sociale. Observăm din nou legătura între categoriile de motivații.

Literatura de specialitate îmi confirmă experiența trăită de mine în domeniul voluntariatului și anume organizațiile neguvernamentale care au în componență și o echipă de voluntari preferă să angajeze în primul rând persoane instruite de ei, persoane cărora le cunosc aptitudinile și competențele. (Musick, 2008)

Cea de-a șasea categorie de motivații sau cea de-a șasea funcție pe care o îndeplinește voluntariatul este cea de protecție. Cu alte cuvinte putem spune că voluntarii se implică în activități pentru a reduce sentimentul de “vinovăție” de a fi mai norocoși decât ceilalți, sau pentru a scăpa de propriile probleme. (Houle et al, 2005)

A șaptea categorie face referire la principiul reciprocității. Voluntarii acționează pe principiul “cât dai, atâta primești”. În procesul de ajutorare a celorlalți și de “a face bine”, munca lor de voluntariat va aduce de asemenea lucruri bune pentru ei înșiși (voluntari). (Esmond, Dunlop, 2004)

Există și voluntari care acționeză doar pentru a le fi recunoscută munca, pentru a le fi recunoscute aptitudinile și contribuția lor, și se bucură de recunoșterea pe care o primesc. (Esmond, Dunlop, 2004) Această recunoaștere a aptitudinilor și a contribuției voluntarului este un punct important în menținerea și motivarea lor pentru a se implica pe mai departe în alte activități.

Cea de-a noua categorie de factori motivatori o reprezintă aspectele ce țin de interacținea socială. Voluntarii se angajează în astfel de activități pentru a-și crea noi rețele sociale, pentru a lega noi prietenii. Prin crearea unei legăturii cu profesioniștii au oportunitatea de a participa la diferite evenimente care le pot creea o gamă largă oportunități. (Esmond, Dunlop, 2004) Construirea unor noi relații sociale îi împinge pe mulți dintre voluntari să se implice în activități. Relațiile care se pot construi sunt atât între voluntari și profesioniști, dar și între voluntari din cadrul mai multor organizații. Aceste rețele se pot construi prin intermediul întâlnirilor organizate pe diferite teme, al schimbului de experiențe, etc.

Nici motivațiile ce țin de dezvoltarea personală nu sunt mai prejos. Numeroase studii indică faptul că acestea stau la baza multor acțiuni de voluntariat.(Esmond, 2004)

Finkelstein (2007) susține ideea lui Clary et al(1998) cum că atunci când experiența de voluntariat se potrivește cu motivele lor de a ajuta, indivizii au raportat o mai mare satisfacție și intenții puternice pentru a continua să se implice în astfel de activități decât atunci când motivele lor au rămas nesatisfăcute. De aici putem conchide că implicarea continuă în activități ține de satisfacția obținută în urma îndeplinirii motivelor pentru care s-au angajat în aceste activități.

1.3 Supervizarea voluntarilor

Pe lângă toate cele discutate mai sus, un alt aspect foarte important în voluntariat este supervizarea. Din punctul meu de vedere, în urma experienței acumulate în cei trei ani de voluntariat, supervizarea este un lucru esențial în motivarea și menținerea voluntarilor cât mai mult timp în organizație.

Conform literaturii de specialitate, supervizarea este văzută ca o activitate de îmbunătățire a cunoștințelor, a abilităților și a atitudinilor; cu alte cuvinte putem spune că este un proces de învățare. Această activitate este moderată de un profesionist cu experiență și este realizată cu scopul de a dobândi noi cunoștințe persoanele cu mai puțină experiență. (Muntean, 2007)

Sălăjeanu (2007) ne prezintă domeniile în care se poate utiliza supervizarea și vedem că printre altele se află și voluntariatul. Acest lucru îmi confirmă spusele mele cum că supervizarea este esențială în munca cu voluntarii. De asemenea, același autor, face o trecere în revistă a scopurilor pe care trebuie să le îndeplinească supervizarea:

Facilitarea dezvoltării profesionale, dar și a dezvoltării personale.

Conștientizarea rolurilor și responsabilităților voluntarilor.

Stimularea motivației pentru implicarea în activități.

Dezvoltarea capacității de muncă (interacțiune) cu oamenii, de înțelegere a situațiilor și a problemelor.

Dezvoltarea încrederii profesionale, a creativității și a unor moduri de gândire, etc. (Muntean 2007, p.203)

În Revista de Supervizare (2006) Jourdan-Ionescu prezintă clasificarea rolurilor pe care trebuie să și le asume un supervizor în munca sa, adaptare făcută după clasificarea lui Williams (2004).

În munca pe care o depune de-a lungul procesului de supervizare, supervizorul poate să îndeplinească patru roluri, în funcție de situația în cauză. Cele patru roluri sunt:

Formator sau profesor; el este cel care dirijează procesul de învățare, după cum spunea și Muntean (2007). El este cel care furnizează informațiile de care are nevoie supervizatul pentru a-și îmbunătăți munca pe care o desfășoară. (Jourdan-Ionescu, 2006);

Cel de-al doilea rol pe care poate să și-l asume este cel de facilitator (“supervizatul trebuie să exploreze modele și să găsească propriul stil”). (Jourdan-Ionescu, 2006, p.20).

Cel de-al treilea rol este cel de consultant, oferă indicații pentru depășirea situației problematice.

Cel de-al patrulea rol pe care și-l poate atribui supervizorul este cel de evaluator; el oferă feedback, în cazul nostru, voluntarilor. Evaluează modul de desfășurare a acțiunii, dacă obiectivele au fost atinse și în ce fel fiecare supervizat și-a îndeplinit sarcinile. (Jourdan-Ionescu, 2006)

În acord cu aceste roluri, conform lui Neamțu (2008 )supervizarea îndeplinește patru funcții. Fiecare funcție va fi adaptată pentru tema noastră de discuție, voluntariatul în asistența socială:

Funcția de sprijin a supervizării. Supervizorul și supervizatul trebuie să facă față numeroaselor surse de stres. Pentru a nu se îngreuna munca lor, supervizorul trebuie să găsească aceste soluții de diminuare a factorilor stresori. În cadrul supervizării, ambele părți implicate trebuie să aibă în prim plan nevoia de autodezvoltare a voluntarilor, viitorilor asistenți sociali.

Funcția educativă a procesului de supervizare. Conform acestei funcții, supervizorul trebuie să ajute persoanele supervizate (voluntarilor) să învețe să-și dezvolte aptitudinile și competențele astfel încă să poată răspunde cerințelor societății și ale organizațiilor deoarece ei sunt percepuți ca resurse pentru îndeplinirea sarcinilor organizației, dar și să învețe cum să-și gestioneze munca astfel încât să răspundă nevoilor continue de schimbare.

Funcția de evaluare. Această funcție are rolul de a spori dezvoltarea personală. Evaluarea are rol administrativ, educativ și de sprijin pentru viitorii asistenți sociali(în cazul nostru), dar și pentru asistenții sociali încadrați în câmpul muncii.

Funcția managerială. Această funcție este puțin mai diferită decât celelate deoarece ea presupune dirijarea muncii. Cu alte cuvinte, prin intermediul acestei funcții se stabilesc obiectivele care trebuie îndeplinite de către asistenții sociali, dar și standardele (cum trebuie să realizeze acea muncă și care sunt rezultatele așteptate de la ei.)

Sintetizând cele prezentate mai sus pot spune că la baza implicării în activitățile de voluntariat stau mai multe motivații care conduc la satisfacerea unor nevoi. Mecanismul de acțiune al acestor motivații este descris de teoriile motivaționale prezentate. Supervizarea este procedeul prin care verificăm munca voluntarilor pentru a interveni în acolo unde este nevoie de îmbunătățiri. Totodată este un proces de creștere a motivației și de formare continuă a voluntarilor.

În partea de cercetare a cestei lucrări voi încerca să aflu dacă cele enunțate mai sus se potrivesc și studenților de la Facultatea de Asistență Socială, care se implică în activități de voluntariat.

Capitolul 2. EVALUAREA MOTIVAȚIILOR ȘI BENEFICIILOR VOLUNTARIATULUI

2.1 Definirea problemei de cercetat

Asistentul social, din sectorul public sau privat, este cel mai în măsură să coordoneze o echipă de voluntari deoarece, el cunoaște cel mai bine categoria de beneficiari, ce nevoi și resurse au ei , dar și ce nevoi și resurse are instituția. Asistentul social știe cum să plieze activitățile pe nevoile beneficiarilor astfel încât aceștia să nu se simtă tensionați, inconfortabil. Voluntariatul este important în asistența socială, mai ales în timpul facultății, dar nu numai, deoarece poți explora mai multe domenii, te poți implica în proiecte și activități pe care nu le descoperi în timpul practicii. Poți interacționa cu mai mulți profesioniști.

Voluntariatul în domeniul asistenței sociale, nu este ceva ce poate fi făcut de toată lumea deoarece, trebuie să fii foarte motivat pentru a te implica în astfel de activități și trebuie să-ți asumi o foarte mare responsabilitate. Dacă esti motivat lupți pentru a-ți îndeplini obiectivele și, în minte, îți planifici ce o să faci data viitoare în funcție de rezultatele obținute la activitatea curentă. Motivația voluntarilor este legată și de tipul de personalitate a persoanei în cauză, de aceea este necesar să identificăm ce îi motivează pe tineri să se implice în acest domeniu pentru a vedea care sunt activitățile în care s-ar descurca cel mai bine și unde trebuie îmbunătățite unele abilități.

Am ales să-mi desfășor cercetarea și intervenția lucrării de licență în organizația World Vision deoarece sunt voluntar din anul 2011, iar în anul II și III mi-am desfășurat și practica de semestru și cea de vară. Prin urmare cunosc atât personalul din cadrul instituției cât și activitățile specific lor.

Recrutarea voluntarilor nu se face într-o anumită perioadă; sunt deschiși pentru a primi forțe noi ori de câte ori este cazul, de aceea am creat o nouă echipă de voluntari care să continue activitățile începute de cei care s-au retras, dar și să se implice în activități noi.

Această organizație pune un accent foarte mare asupra voluntariatului. Tinerii nu se implică doar în activități desfășurate împreună cu beneficiarii, sau pentru aceștia , ci se implică și în activități de ordin administrativ sau colaborează la elaborarea unor cercetări/proiecte. Prin urmare, voluntarii nu colaborează doar cu un singur asistent social, ci colaborează cu mai mulți specialiști în funcție de fiecare activitate desfășurată.

2.2 Formularea scopului, ipotezelor si obiectivelor cercetării

Scopul cercetării mele este de a observa, identifica și evalua modul în care voluntarii, din cadrul organizației World Vision-Cluj, se implică în activitățile desfășurate.

Obiectivele cercetării:

O1. Identificarea motivelor pentru care tinerii se implică în activități de voluntariat.

O2. Identificarea beneficiilor pe care acești tineri le-au avut datorită acestor activități.

Întrebări de cercetare:

1. Care sunt beneficiile pentru care tinerii se implică în activități de voluntariat?

2. Are voluntariatul influențe asupra dezvoltării personale/profesionale a tinerilor?

3. Cum influențează gradul de satisfacție implicarea în alte activități?

Ipoteze de cercetare:

1.Implicarea în activitățile de voluntariat are influențe asupra dezvoltării personale și profesionale a tinerilor.

3.În urma desfășurării activităților de voluntariat intervin mai multe motivații simultan.

2.3 Metodologia cercetării

2.3.1 Metodele, tehnicile și instrumentele utilizate în cercetare

În realizarea cercetării am utilizat atât metode cantitative cât și calitative. Cercetarea de tip cantitativ, conform lui Chelcea (2004: 631) “este bazată pe analiza statistică a unui număr mare de cazuri, cu scopul verificării ipotezelor, pentru descoperirea legilor privind acțiunea și interacțiunea indivizilor în societate”. Cercetarea de tip calitativ reprezintă descoperirea unor semnificații pentru interpretările observațiilor făcute în timpul muncii de teren. (Babbie, 2010)

Pentru a realiza cercetarea din cadrul lucrării de licență am ales să utilizez ca metodeă focus-grupul având la bază interviul nestructurat. O tehnică folosită de mine a fost chestionarul.

Focus-grupul (interviul de grup) este o metodă care are la bază interviuri structurate, semistructurate sau nestructurate. Cu ajutorul acestei tehnici poți intervieva mai mulți subiecți simultan. (Babbie, 2010:423)

Eu am ales să folosesc interviul nestructurat pentru ca discuția să fie liberă, să pot afla părerea fiecăruia, să construim o discuție cursivă în care fiecare să-și expună punctul de vedere. Folosind interviul de grup, participanții au putut să intervină atunci când au simțit că trebuie să o facă, s-au completat unii pe alții, astfel încât am putut să aflu informații prețioase pe care, consider eu, nu le puteam obține prin interviurile individuale. În cercetarea mea am utilizat două focus-grupuri, iar pentru a nu devia de la subiect, acestea au avut fiecare la bază un ghid de interviu nestructurat (ANEXA 1 și 2). Ghidul utilizat pentru prima întâlnire (ANEXA 1) urmărea următoarele aspecte: Cum am devenit voluntar, ce m-a motivat să fac acest lucru, de ce am continuat să fiu voluntar și nu mi-am încheiat contractul după terminarea proiectului. Cel utilizat pentru a doua întâlnire (ANEXA 2) cuprinde aspecte despre :Când au început să apară primele beneficii?Ce beneficii am avut după primele activități? Cum mi-au influențat beneficiile gradul de implicare în activitățile următoare?

Chestionarul este definit de către Chelcea (2007), făcând o coeziune între definiția dată de psihologul francez P.Pichot (1954) și cea dată de Paul Albou, ca fiind: “o tehnică și un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini

grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris” (Chelcea 2007:212)

Clasificarea chestionarelor se face după mai multe criterii. Pentru cercetarea realizată de mine am folosit chestionarul de opinie. Acest tip de chestionar este folosit pentru înregistrarea datelor imposibil de observant în mod direct. Cu ajutorul lui putem analiza psihologia persoanei. Conținutul lui cuprinde întrebări referitoare la motivația, interesele, atitudinile, înclinațiile și dispozițiile unei persoane.(Chelcea 2007)

Corelând informațiile obținute în urma focus-grupului cu informațiile obținute în urma studierii bibliografiei de specialitate am realizat chestionarul (ANEXA 3) care a stat la baza identificării gradului în care voluntarii sunt motivați de un anumit aspect pentru a se implica în activitățile de voluntariat.

Cu ajutorul chestionarelor am reușit să aflu în ce măsură, anumite lucruri, îi motivează pe studenți să se implice în activități de voluntariat și care sunt cele mai frecvente motive pentru care fac acest lucru.

Chestionarul cuprinde 44 de afirmații cu privire la aspect legate de motivația voluntarilor. Afirmațiile au fost construite în urma informațiilor culese în timpul focus-grupurilor și în urma studierii bibliografiei de specialitate. Cele 44 de afirmații au fost împărțite în 10 categorii: motivații ce țin de propriile valori, motivații ce țin de carieră, interacțiune socială, apreciere din partea celorlalți, stima de sine, dezvoltare personală, influențe sociale, reciprocitate, reactivitate și protecție. Pentru a răspunde afirmațiilor au existat 5 variante de răspuns în funcție gradul de motivație:” dezacord total”,”nu prea sunt de acord”, “indecis”, “sunt de acord”, “total de acord”.

2.3.2 Lotul studiat

Populația specifică cercetării mele este formată din studenții din cadrul facultăților cu specializarea Asistență Socială.

Lotul (eșantionul) a fost ales din categoria studenților, de la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Asistență Socială, care sunt sau au fost implicați în activități de voluntariat specifice domeniului asistenței sociale. Am ales atât studenți de la nivel licență cât și de la nivel master.

Pentru a identifica studenții care se implică sau au fost implicați în astfel de activități am luat legătura cu șefii de an și am mers împreună cu ei la cursurile la care sunt prezenți în număr cât mai mare. Deoarece nu am mai interacționat cu studenții din anul I și II sunt de părere că au fost sinceri atunci când au completat chestionarul și nu au completat doar pentru a obține rezultate foarte bune.

Focus-grupul realizat pentru a identifica motivele pentru care să devii voluntar a fost alcătuit din 13 studenți, nivel licență anul III și nivel master anul II. Am ales acest grup deoarece ei au avut minim 2 ani experiență în domeniul voluntariatului. Interviul de grup a fost realizat la sediul Organizației Neguvernamentale World Vision, situat pe strada Republicii, numărul 70. Chestionarul a fost aplicat unui număr de 53 de studenți din cadrul aceleași facultăți; studenți care în momentul de față sunt voluntari, activi, în cadrul diferitor organizații.

2.3.3 Elemente de deontologie

Pe parcursul demersului aplicativ, pentru a se desfășura conform principiilor asistenței sociale am expus mai întâi tema persoanelor cuprinse în cercetare. Le-am prezentat pe scurt scopul și obiectivele mele pentru a informa participanții cu privire la răspunsurile primite din partea lor. În urma acestor precizări am primit acordul din partea loc cu privire la utilizarea datelor obținute în urma completării chestionarului. I-am asigurat că nimeni nu o să știe care și ce a răspuns.

Am folosit ca date de indentificare inițialele numelor lor, o parte le-am păstrat în ordinea nume, prenume, iar o parte le-am inversat prenume, nume.

Am primit acordul și din partea organizației pentru a-i utiliza numele în cercetarea mea.

2.4 Rezultatele cercetării

2.4.1 Rezultatele și interpretarea datelor calitative

În cadrul primei întâlniri am realizat un focus-grup cu tema “Ce mă motivează să fiu voluntar?”. Pe parcursul desfășurării acestei întâlniri am purtat discuții libere despre motivele pentru care membrii grupul de discuție se implică în acțiuni de voluntariat.(Grupul a fost format din voluntarii Organizației World Vision). Fiecare motivație a fost scrisă pe flipchart, iar atunci când vedeam că unul din voluntari vrea să ne spună mai multe despre un anumit motiv notam. De asemenea notam ideile cele mai importante pentru ca la final să putem concluziona fară a omite vreo informație. În urma acestei întâlniri am obținut o serie de motivații pe care le-au avut ei atunci când s-au hotărât să devină voluntari și pe care continuă să le aibă.

Primul subiect discutat a fost “Cum am devenit voluntar?”. În urma discuțiilor am identificat diverse modalități prin care studenții au devenit voluntari: “Au venit la facultate doi asistenți sociali ai organizației și ne-au prezentat un proiect de-al lor care urma să se desfășoare de Ziua Internațională Împotriva Traficului de Persone, pe lângă acesta ne-au mai vorbit și despe alte proiecte în care au nevoie de voluntari. M-a surprins felul în care își prezentau proiectele și convingerea cu care vorbeau. Așa m-am hotărât să sun coordonatorul de voluntari și să devin voluntar; totul se întâmpla în anul I, la o lună după începerea facultății.”(A.A, 22 ani, 3 ani de voluntariat)

“Am ajuns să devin voluntar cu ajutorul unei cunoștințe care lucrează ca lucrător social, mi-a povestit despre un proiect care urma să se desfășoare în școlile din mediul rural, mi-a plăcut foarte mult ideea lor și m-am gândit că am doar de câștigat pe urma acestor activități și așa am ajuns să devin voluntar.(C.M, 23 ani, 4 ani de voluntariat)”

“Prima dată am fost beneficiar, mă bucuram de fiecare activitate desfășurată, de fiecare cadou primit, iar când am început facultatea și am avut timpul necesar pentru astfel de activități, m-am hotărât să ajut și eu la rândul meu și cum puteam să o fac mai bine decât să devin voluntar?!” (M.I, 22 ani, 3 ani de voluntariat)

”Am devenit voluntar datorită unei colege de la facultate, ea se implica în astfel de activități și m-a chemat și pe mine să particip la o întâlnire. Mi-a plăcut ceea ce am văzut și mi s-au părut interesante proiectele pe care le aveau în derulare. Am considerat că e șansa mea de a face ceva nou unde pot să-mi pun creativitatea la încercare și așa m-am hotărât să continui să mă implic în astfel de activități; sunt aproape 5 ani de când fac acest lucru.” (B.A, 24 ani, 5 ani de voluntariat)

A doua temă dezbătută a fost “Ce m-a motivat să mă implic în astfel de activități?”. Motivele au fost diverse, tinerii se implică în activități datorită valorilor pe care le-au dobândit de-a lungul vieții “vreu să-i ajut pe cei care se află într-o situație mai puțin bună”(D.C, 4 ani voluntariat), “aceste persoane sunt importante pentru mine”(M.I 3 ani voluntariat)), datorită dorinței de dezvoltare personală “cu ajutorul voluntariatului pot vedea lucrurile altfel”,(S.A 4 ani voluntariat), “pot explora mai multe domenii(S.C, 4 ani voluntariat)”, “cu ajutorul acestor activități pot interacționa atât cu beneficiari cât și cu profesioniști, în același timp; astfel pot să-mi verific și munca pe care o fac”( B.A, 5 ani voluntariat) etc.), pentru a face ceva util pentru ei “voluntariatul este un bun prilej de a face ceva nou”(P.A, 3 ani voluntariat)); unii văd voluntariatul ca pe o oportunitate de a se pregăti pentru cariera ce vor să o urmeze “pot să-mi construiesc relații importante care să mă ajute pe viitor”(A.I, 4 ani voluntariat), “voluntariatul reprezintă șansa de a acumula puțină experință în domeniul în care vreau să lucrez”(B.A, 5 ani voluntariat) etc); există și persoane care se implică în activități de voluntariat datorită faptului că și ele au fost ajutate la rândul lor; motivații semnificative sunt legate și de stima de sine (“mă simt util”(S.C, 4 ani voluntariat)); interacțiunea socială este și ea un factor motivator pentru tinerii care aleg să devină voluntari “pot participa la evenimente importante”(R.D, 4 ani voluntariat), “am ocazia de a interacționa atât cu profesioniști cât și cu alti voluntari”(I.V, 4 ani voluntariat)); am identificat că și aspectele ce țin de aprecierea din partea celorlalți (profesioniști sau voluntari cu experiență), recunoașterea muncii lor, reprezintă factori motivatori pentru un număr semnificativ de voluntari.

În cadrul celei de-a doua întâlniri am discutat despre beneficiile voluntariatului, când apar ele și în ce constau și cum ne influențează gradul de implicare în următoarele activități. La fel ca la prima întâlnire, am purtat discuții libere, nu am avut un ghid structurat pentru a nu ne limita doar la anumite aspecte.

În urma desfășurării focus-grupului am aflat faptul că voluntarii au pornit de la început cu premiza că nu vor fi beneficii materiale, ci vor fi beneficii folositoare pentru ei ca și studenți și pentru ce vor să facă pe viitor.

Beneficiile menționate au fost: “mi-am dat seama că pot profesa în acest domeniu”(B.A 4 ani voluntariat), “am învățat cum se desfășoară activitățile într-un ONG”(I.A, 3 ani voluntariat), “mi-am descoperit noi abilități”(I.A, 3 ani voluntariat), “am participat ca și colaborator într-un proiect”(M.I, 3 ani voluntariat), “am explorat mai multe ramuri ale asistenței sociale în domeniul protecției copilului”(B.A, 4 ani voluntariat), “am făcut parte din echipa de scriere și implementare a unui proiect”, “am interacționat cu mai multe categorii de beneficiari”, “am învățat diferite lucruri de la profesioniști”, ”am participat la activități care, ulterior, mi-au ușurat munca la facultate ”, “mi-am dat seama că deși îmi plac copiii și îmi place să desfășor activități cu ei, nu aș putea lucra cu copiii ca și asistent social”(P.A 3 ani voluntariat), “am lucrat 6 luni, part-time într-un proiect al organizației”(C.M, 4 ani voluntariat), “mi-am făcut noi prieteni și am descoperit că avem aceleași pasiuni, iar acum nu facem doar voluntariat împreună, ci ne implicăm și în alte activități”(I.A, 3 ani voluntariat),”datorită faptului că interacționez atât cu beneficiari cât și cu profesioniști, învăț din fiecare experiență și pot să-mi exprim mai ușor părerile, să cer feed-back pentru ceea ce am de gând să fac”(V.I 4 ani voluntariat)

Beneficiile precizate de ei au apărut atât după primele activități, având ca efect implicarea lor și în următoarele proiecte care au fost desfășurate, cât și după o perioadă îndelungată de implicare în activități. Beneficiile care au urmat după o lungă perioadă de implicare în activități au fost: colaborarea în desfășurarea unui proiect pentru care ulterior s-a oferit o adeverință care atestă acest lucru; un alt exemplu este și angajarea, part-time, cu contract de colaborare, pe o perioadă determinată de timp (6 luni), muncă remunerată conform legislației în vigoare .

Implicarea continuă, a voluntarilor, în activități este datorată satisfacției pe care o au atât ei, cât și beneficiarii la sfârșitul fiecărei întâlniri: “Când vezi copiii cum se bucură după fiecare activitate, te strâng în brațe și-ți mulțumesc, ți se umple sufletul de bucurie și te face să mergi de fiecare dată cu bucurie și cu activități noi pentru a-i implica și mai mult, pentru a-i învăța de fiecare dată lucruri noi de care să se bucure ulterior. Aceste lucruri nu pot decât să te facă să te simți mulțumit și împlinit că scopul a fost atins.”(echipa de socioanimație “După Nică”).

“Cu adolescenții e puțin mai greu să lucrezi pentru că găsesc tot felul de motive pentru a nu se implica în activități, iar acest lucru ne face pe noi să găsim soluții pentru a-i atrage în activități și tot timpul trebuie să fim inventivi pentru a nu-i plictisi. La sfârșitul activității, analizând situația, vedem că încăpățânarea lor are efecte pozitive asupra noastră dezvoltându-ne creativitatea în astfel de situații și facându-ne să fim tot mai implicați în găsirea de soluții pentru a-i atrage în activități și pentru a-i face să se simtă utili” (voluntari implicați în proiectul “KOSS” (Keep Orphans Safe, off the Streets -Atelier de creație).

Sintetizând rezultatele privind aspectele motivaționale și beneficiile putem conchide că cele mai importante motivații și cele mai importante beneficii sunt următoarele:

Rezultatele și interpretarea datelor cantitative

Analizând informațiile obținute în urma interpretării răspunsurilor primite, identificăm măsura în care aceste motive îi influențează pe respondenți să se implice în activitățile de voluntariat.

Fig.1 Influența grupului de apartenență asupra deciziei de implicare în acțiuni de voluntariat

Un prim aspect important este faptul că o mare parte din studenții noștri (peste 75% din respondenți) nu se implică în astfel de activități de dragul grupului de apartenență sau a familiei (Fig.1). Ceea ce înseamnă că aspectele motivaționale țin doar de aspectele care îi interesează pe tineri, fără a fi împinși de la spate.

Un alt aspect important important care reiese din această analiză este faptul că voluntariatul are influențe și asupra dezvoltării personale și profesionale. Chiar dacă la început s-ar putea să nu conștientizăm aceste lucruri, în urma beneficiilor aferente implicării noastre o să vedem îmbunătățiri ale acestor două aspecte importante din viața fiecăruia.

Fig.2 Influența dezvoltării personale asupra deciziei de implicare în activități de voluntariat

Graficul de mai sus relevă faptul că voluntarii cred că acțiunile de voluntariat îți schimbă viziunea despre oameni, despre ce înseamnă cu adevărat o problemă și nu numai. Peste 90% dintre respondenți sunt de părere ca voluntariatul produce aceste schimbări în gândirea lor și chiar dacă la început de drum nu au conștientizat aceste aspecte ca fiind motivaționale, după o perioadă de timp și-au dat seama că într-adevăr acest aspect, prezentat mai sus, trebuie să constituie una din principalele motivații.

De asemenea și faptul că voluntariatul oferă șansa de a învăța prin experiențe practice este un lucru recunoscut de aproape toți respondenții la acest chestionar (peste 95%). Acest fapt nu poate fii decât unul îmbucurător deoarece, avem șansa de a ne verifica și de a ne aprofunda cunoștințele, aspect care ne ajută atât în viața personală cât și în cea profesională.(fig. 3)

Fig.3 Influența desfășurării activităților practice asupra deciziei de a implicare în activități de voluntariat

Învățarea prin experiențe practice nu este de sine stătătoare, odată cu ea apare și explorarea punctelor forte ale tinerilor viitori asistenși sociali. 54 dintre respondenți (94,8%) sunt de părere că voluntariatul este un bun prilej de a-și explora punctele forte, de a-ți testa limitele. (Fig.4)

Fig.4 Explorarea punctelor forte ca factor motivator

Trecând de la dezvoltarea personală la dezvoltarea profesională/carieră identificăm următoarele aspecte:

Un punct important al dezvoltării profesionale este formarea de noi competențe de muncă, lucru care este posibil prin intermediul voluntariatului.

Fig 5. Influența formării de noi competențe de muncă asupra deciziei de implicare în activități de voluntariat

După cum se poate observa în figura de mai sus (Fig. 5) există și o persoană (1,8% reprezintă un respondent) care nu este de accord cu afirmația cum că voluntariatul oferă posibilitatea de a dezvolta noi competențe de muncă. Am abordat această persoană pentru a afla de ce nu este de accord cu afirmația de mai sus și am obținut următorul răspuns: “Sunt voluntar pentru că vreau să mă implic în astfel de activități, îmi fac mare plăcere, dar nu fac aceste activități pentru a obține ceva, nici măcar pentru a dobândi noi competențe de muncă deoarece nu cred că voi lucra ca asistent social, mă pasionează mai mult alt domeniu. ” (M. F, 1.6 ani de voluntariat)

Cu toate acestea, marea majoritate (93% dintre respondenți) sunt de părere că da, voluntariatul este un bun prilej de a dezvolta noi competențe de muncă.

Pe lângă faptul că pot dezvolta noi competențe muncă, studenții se implică în activități de voluntariat fiind motivați și de faptul că acestea le dau ocazia de a-și creea o imagine despre ceea ce o să facă pe viitor. (fig.6)

Fig.6 Innfluența viitoarei profesii asupra deciziei de implicare în activități de voluntariat

După cum putem observa în urma corelării aspectelor motivaționale caracteristice dezvoltării personale și profesionale, acestea acționează împreună fiind puternic corelate. Dacă una din motivațiile care stau la baza implicării în voluntariat este faptul că acesta ne dă ocazia de a ne implica în activități ce ne sunt folositoare pentru profesia ce dorim să o avem pe viitor, atunci există tendința de a fi motivați și de faptul că voluntariatul ne dă prilejul de a dezvolta noi competențe de muncă (r=0,54; p=0,00). De asemenea putem observa faptul că, deși există o corelație între motivația legată de schimbarea viziunii despre anumite aspecte legate de asistența socială și cea legată de învățarea prin experiențe practice, aceasta nu este una puternică; între cele două motivații există o legătură medie având coeficientul de corelație r=0,39, p=0,03. Cea mai puternică legătură identificată, între aspectele legate de dezvoltarea profesională și cea personală este cea dintre posibilitatea de a ne crea noi competențe de muncă și posibilitatea de a ne explora punctele forte (r=0,58; p=0,00)

Aceste motivații prezentate mai sus nu sunt singurele, sunt doar cele care țin de dezvoltarea profesională și personală, în cele ce urmează voi prezenta rezultatele obținute în urma corelării categoriilor de motivații cum sunt: motivații ce țin de valori, carieră, interacțiune socială, aprecierea din partea celorlalți, stima de sine, dezvoltare personală, influențe sociale, reciprocitate, reactivitate și protecție.

Făcând referire la corelațiile existente între categoriile de motivații putem evidenția faptul că la baza implicării în activitățile de voluntariat nu stă doar o motivație anume, ci există mai multe astfel de aspecte care ne conduc spre acest drum.

Putem observa prin analiza rezultatelor obținute în urma “procesării” datelor cu ajutorul programului SPSS că legături puternice întâlnim între motivațiile ce țin de valori și stima de sine (r=0,50 p=0,00), de asemenea, dacă la baza implicării în voluntariat stau valorile, atunci există tendința ca și dezvoltarea personală să aibă același rol (r=0,41 p=0,02); corelând și stima de sine cu dezvoltarea personală se poate remarca faptul că și între ele există o legătură (r=0,47 p=0,00) Cu alte cuvinte, putem spune că persoanele care țin cont, în primul rând, de propriile valori atunci când desfășoară astfel de activități, țin cont și de faptul că își pot mări încrederea în sine și stima de sine, dar și de măsura în care pot să-și dezvolte anumite abilități, să afle mai multe despre cauza pentru care voluntariază.

Dezvoltarea personală și cariera sunt corelate la nivel r=0,57, p=0,00 ceea ce înseamnă că , o persoană, cu cât vrea mai mult să afle informații despre o anumită problemă/cauză, cu atât îi cresc șansele de a-și construi relații cu oamenii de specialitate și de a acumula experiență, care mai apoi pot fi folosite în găsirea unui loc de muncă. Analizand din punct de vedere al legăturii dintre carieră, interacțiune socială și stima de sine (scorul pentru carieră este corelat la nivel r=0,45 cu scorul pentru interacțiune socială, p=0,00, iar scorul pentru carieră este corelat la nivel r=0,40 cu scorul pentru stima de sine, p=0,02) putem afirma că cu cât ne implicăm mai mult și ne construim rețele sociale cu atât ne crește gradul de a afla despre oportunități de angajare, iar acest lucru nu face decât să crească nivelul stimei de sine.

Observăm, de asemenea, că persoanele care sunt motivate de faptul că prin intermediul voluntariatului își pot rezvolta rețele sociale importante sunt motivate și de anumite aspecte ce țin de dezvoltarea personală; nivelul de corelație al acestor două scoruri este de r=0,54, p=0,00.

Cu cât voluntarii primesc mai des un feedback pentru munca depusă, cu atât crește stima de sine a voluntarilor, nivelul de corelație este de r= 0,51, p=0,00.

Analizând variabila reactivitate, adică faptul că voluntarii acționează pe principiul că trebuie să ajute și ei la rândul lor pentru că au fost ajutați și ei, putem observa că este corelată cu variabila stimă de sine r=0,55 (p=0,00) și cu variabila protecție (reducerea sentimentelor negative față de propria persoană) r=0,52 (p=0,00).

Cei care se angajează în activități voluntare pentru a-și reduce sentimentele negative față de sine acționează și pentru a-și mări nivelul stimei de sine, coeficientul de corelație al acestor două variabile este r=0,83; p=0,00.

Voluntarii care se implică în astfel de activități doar din cauza influențelor venite din partea familiei sau a grupului de apartenență, observăm ca fac acest lucru doar pentru a primi apreciere din partea celorlați și pentru a le fi recunoscute aptitudinile (r=0,41, p=0,02).

2.4.3 Concluzii

Concluzionând în urma datelor prezentate mai sus putem afirma faptul că voluntariatul are efecte asupra dezvoltării personale și profesionale a tinerilor ce se implică în astfel de activități. Argumentele pentru susținerea acestei afirmații sunt frecvențele mari obținute la răspunurile “sunt de acord” și ”total de acord” corespunzătoare afirmațiilor ce țin de aspectele motivaționale corespunzătoare dezvoltării personale și profesionale/carieră. Acest fapt este scos în evidență și în cercetările realizate de alte țări, după cum este prezentat și în partea de teorie.

În urma rezultatelor obținute corelând toate categoriile de motivații studiate, observăm faptul că la baza implicării în acțiunile de voluntariat stau o serie de motivații care au legături puternice între ele și sunt direct proporționale unele cu celelalte; acest lucru ne face să mergem cu entuziasm mai departe.

Capitolul 3. RECRUTAREA ȘI FORMAREA VOLUNTARILOR

3.1 Premisele intervenției

Intervenția mea constă în formarea unei noi echipe de voluntari care să se implice în activitățile desfășurate de organizația World Vision. Am ales să fac acest lucru deoarece fac parte, de trei ani, din echipa de voluntari a organizației, iar în momentul de față suntem puțini voluntari activi. Un alt motiv pentru care am ales să fac acest lucru este faptul că organizația pune foarte mare accent pe voluntari. Echipa care era s-a despărțit din cauza joburilor pe care le au foștii voluntari și se resimte nevoia unei noi echipe care să vină cu forțe proaspete, dornici de a învăța lucruri noi și care să se implice în activitățile specifice acestei organizații. Am considerat că acesta este un bun prilej pentru a realiza această echipă.

Scopul principal al organizației World Vision este de a depăși sărăcia și nedreptatea. Prin diversele proiecte pe care le-au inițiat și susținut există și alte scopuri cum ar fi: reintegrarea socială a tinerilor care părăsesc centrele de plasament (proiectul “Tineri în tranziție”), prevenirea abandonului școlar prin susținerea elevilor la liceu (proiectul “Vreau în clasa a 9-a”), prevenirea abandonării copilului într-o comunitate predispusă acestui risc (proiectul “Copiii României”), dezvoltarea comunitară și îmbunătățirea condițiilor de studiu în școlile și grădinițele rurale, oferirea de oportunități de educare non-formală și extrașcolară (proiectul “Împreună pentru copiii noștri”).

Pentru a dezvolta noi proiecte este nevoie și de implicarea voluntarilor. Fiecare idee nouă este bine-primită și pusă în aplicare la momentul potrivit.

Activitățile în care se pot implica voluntarii se desfășoară atât la sediul fundației cât și pe teren. Activitățile care se desfășoară la birou sunt pregătirea campaniilor pentru strângerea de fonduri, activități de ordin administrativ, etc. Activitățile de teren constau în implicarea voluntarilor în munca directă cu copiii din comunitățile partenere; un exemplu de astfel de proiect desfășurat a fost programul de socio-animație “După Nică” desfășurat în mai multe comunități.

Fiecare activitate în parte are înainte un training ce se desfășoară la sediu. În cadrul acestui training sunt discutate activitățile ce vor fi desfășurate. Această întâlnire este moderată de coordonatorul de voluntari. Voluntarii sunt așteptați să vină cu idei pentru a face ca activitățile ce urmează a fi desfășurate să se realizeze într-o atmosferă destinsă, relaxantă. Scopul general al acestor întâlniri este ca la sfârșitul lor fiecare voluntar, și desigur, de ce nu, și profesioniștii implicați, să învețe ceva nou. Scopurile specifice sunt centrate pe motivul desfășurării fiecărei activități în parte.

În urma rezultatelor obținute în partea de cercetare am ales ca la baza acestei intervenții să stea cele mai importante motivații și beneficii identificate și prezentate mai sus. Acestea vor fi pilonul de susținere al recrutării și al distribuirii (alegerea activităților în care să se implice voluntarii) sarcinilor de lucru.

3.2 Scopul și obiectivele intervenției

Scopul intervenției este de a forma o nouă echipă de voluntari în organizația Wolrd Vision.

Obiectivele intervenției sunt:

Recrutarea unui număr minim de 7 voluntari, fete și băieți, din anul I și II, secția Asistență Socială.

Motivarea lor pentru a se implica în activități specifice organizației.

Stimularea și mobilizarea energiei tinerilor în desfășurarea unor astfel de activități.

3.3 Structurarea pe etape a interveției

Înainte de a începe intervenția propriu-zisă am analizat împreună cu coordonatorul de voluntari din cadrul organizației nevoia de voluntari. Am identificat toate activitățile și programele unde este nevoie de voluntari și numărul minim necesar. După identificarea acestor nevoi a început recruturarea voluntarilor.

Durata intervenției a fost de 5 săptămâni, perioadă în care am desfășurat 2-3 întâlniri săptămânal, în funcție de programul voluntarilor.

Pentru a îndeplini obiectivele propuse a trebuit să trec mai multe etape (ANEXA 4). Fiecare etapă a avut un număr diferit de întâlniri în funcție de complexitatea ei.

Prima etapă a fost cea de prezentare a organizației, misiunea ei și recrutarea voluntarilor. Pentru a realiza acest lucru am avut nevoie de două întâlniri. Prima întâlnire a constat în deplasarea mea la cursul unde studenții din anul I și II merg în număr cât mai mare. Le-am prezentat pe scurt cine este această organizație și de ce are nevoie de voluntari. A doua întâlnire s-a realizat la sediu unde am detaliat aspectele discutate la prima întâlnire și am chemat să participe la acest focus-grup și profesioniști care au nevoie de voluntari pentru a se implica în activitățile derulate de ei. Tot în cadrul acestei întâlniri le-am prezentat contractele de voluntariat.

A doua etapă a fost cea de alegerea și programare a activităților în care vor să se implice. Această etapă a avut doar o întâlnire în care fiecare potențial voluntar și-a exprimat opinia privind dorința de a se implica în activitatea respectivă. A fost discutat și programul astfel încât să fie convenabil pentru toți. Unii dintre ei au ales mai multe activități.

A treia etapă a constat în supervizarea acțiunilor de voluntariat. Aceasta se poate realiza atât în timpul desfășurării activităților cât și la final; poate fi individuală sau de grup. Noi (eu și echipa de voluntari ) am ales ca supervizarea să aibă loc o dată pe săptămână. Supervizarea a constat în realizarea unei întâlniri de grup în care discutam despre ce ne-a ieșit, ce nu ne-a ieșit, ce am vrea să schimbăm/îmbunătățim; care a fost atmosfera în care s-a desfășurat activitatea și dacă am învățat ceva nou. Această ultimă etapă constituie faza de evaluare a rexultatelor intervenției mele. Cu ajutorul supervizării am reușit să aflu dacă mi-am atins sau nu obiectivele.

3.4 Metode și tehnici utilizate în intervenție

Am utilizat abordarea la nivel de de grup, ca metodă de intervenție.

Motivul pentru care am preferat să folosesc aceste întâlniri de grup rezidă în ideea de echipă și atunci, tot ceea ce ne propunem să realizăm, realizăm în echipă. Aici fiecare are ocazia să-și aducă aportul la îmbunătățirea unor aspecte, toți pot să-și exprime, deschis, părerile. Discuțiile sunt libere și fiecare poate să intervină când dorește pentru a face completări. Întâlnirile de grup sunt un bun prilej de a învăța unii de la alții. Pentru a putea desfășura aceste grupuri există două reguli de baza care se aplică: prima regulă este că nimeni nu greșește, iar a doua regulă este dacă cineva greșește se aplică prima regulă. De aceea suntem o echipă ca să ne sprijinim unii pe alții.

Am utilizat și supervizarea ca demers acțional. Supervizarea, așa cum este ea definită, reprezintă activitatea în care un profesionist transmite informații unei persoane cu mai puțină experiență. Este procesul prin care se dobândesc noi abilități și se formează noi atitudini. (Lunden, 2007)

Dirijare (direcționarea) este o componentă a supervizării și constă în evaluarea activităților ce derulează. Diriijarea constă în evaluarea obiectivelor, altfel spus, dacă ceea ce facem noi ne ajută sau nu să ne îndeplinim obiectivele. (Neamțu, 2008)

Etapa supervizării este una foarte importantă în menținerea unei echipe de voluntari deoarece, printre altele, are și un rol motivator. Aspectele pozitive pe care le-am obținut pot fi dezvoltate și utilizate și de ceilalți atunci când este cazul, iar acolo unde lucrurile nu au mers așa cum trebuia, prin această întâlnire aflăm idei despre cum să gestionăm aceste momente. Observația participativă activă înseamnă, conform lui F. Kluckhohn (1956) și citat de Chelcea (2007:411): “a lua parte – cât permite situația – conștient și sintetic la viața activă, ca și la interesele și sentimentele grupului studiat”. Am putut să utilizez această metodă deoarece sunt voluntar la această organizație și m-am implicat activ în toate programele derulate, astfel am putut observa direct modul în care se desfășurau activitățile, gradul de implicare al voluntarilor și modul de interacționare între voluntari , dar și între voluntari și personalul organizației. La baza acestei metode a stat grila de observație. Grila de observație utilizată se regăsește în ANEXA 5.

3.5 Descrierea intervenției

În cele ce urmeză voi prezenta în detaliu desfășurarea întâlnirilor de grup a noii echipe de voluntari.

Prima etapă a constat în prezentarea organizației, misiunea ei, cine sunt beneficiarii și recrutarea voluntarilor.

Prima întâlnire a constat în deplasarea mea la anii I și II din cadrul Facultății de Sociologie și Asistență Socială, secția Asistență Sociala, la cursurile unde ei sunt prezenți în număr cât mai mare. Le-am pregătit un power-point (ANEXA 6) cu informații despre organizație, care este misiunea ei, ce programe s-au desfășurat și care programe se desfășoară în prezent precum și rezultatele ultimelor programe încheiate, cu alte cuvinte, schimbările care s-au produs. Pentru a face și mai atractivă prezentarea și pentru a le stârni curiozitatea și dorința de a deveni voluntari le-am spus că o parte dintre angajați au terminat facultatea de Asistență Socială; unii dintre ei chiar dacă nu au absolvit această facultate s-au înscris la Master aici. Cu alte cuvinte, voluntariatul ne deschide drumul spre viitor, ne introduce în provocările acestui domeniu. După prezentare am avut câteva minute pentru a răspunde la întrebările adresate de ei. Întrebările au fost diverse, unele chiar surprinzătoare.

“Cât de des avem contact cu beneficiarii?” (A.S, an I)

“Avem ocazia să interacționăm și cu alți profesioniști în timpul activităților, sau doar cu coordonatorul de voluntari și ceilalți voluntari?” (R.I, an II)

“Putem folosi implicarea noastră în activități pentru realizarea unor proiecte de la facultate?” (P.L, an I)

La sfârșitul acestei întâlniri am stabilit o dată și o oră în care să ne întâlnim cu cei interesați.

Făcând o evaluare a primei întâlniri pot spune că studenții au fost interesați de ceea ce le-am prezentat. Unii dintre ei au știut de această organizație, dar nu au încercat să devină voluntari până în acel moment, iar pe alții am reușit să-i captez încă de la început.

Această primă întâlnire a durat 30 de minute deoarece s-a desfășurat în timpul cursurilor și nu am putut să avem o dezbatere mai amplă.

A doua întâlnire s-a desfășurat la sediul organizației după programul stabilit. La focus-grup au participat 10 studenți (8 studente și 2 studenți). Pentru a ne cunoaște mai bine și pentru a destinde atmosfera, le-am propus să ne jucăm puțin. Primul joc a fost propus de mine; ne-am așezat cu scaunele în formă de cerc și am început pe rând să ne spunem numele. Fiecare dintre noi a trebuit să spună numele lui și a celor de dinainte lui. Am făcut acest lucru de două ori, o dată de la dreapta spre stânga și o dată de la stânga spre dreapta. După terminarea acestor două tururi, am reluat jocul, dar de data aceasta a trebuit să ne spunem numele și un lucru/aspect reprezentativ despre noi, ce am vrea să știe ceilalți despre noi.

Prin intermediul acestui joc am vrut să facilitez cunoașterea între noi, aspect pe care îl consider esențial la prima întâlnire pentru formarea unei echipe.

Următoarele două jocuri au fost propuse de ei (un joc a fost propus de studenții participanți din anul I și unul de cei din anul II). Jocul propus de cei din anul I a fost “Ghemul Magic” , spre surprinderea mea a fost tot un joc de cunoaștere.Aveam nevoie de un obiect care se arunca de la un participant la altul.Cel care îl prindea trebuia să spună la ce se gândește în acel moment referitor la activitatea de voluntariat, ce activitate i-ar plăcea să desfășoare în cadrul acțiunii de voluntariat și cum se simte în acel moment participând la această acțiune . Jocul propus de cei din anul II a fost “Eu pot/nu pot”. Fiecare participant a primit câte o bucată de hârtie pe care trebuiau să completeze o calitate pe care o dețin, un defect pe care îl au ,o deprindere sau o aptitudine pe care se bazează în activitățile ce le vor desfășura și ceva la care nu se pricep deloc și nu ar face față dacă ar fi puși să realizeze așa ceva. Bilețelele au fost puse într-o cutiuță după care au fost amestecate. Pe rând, fiecare voluntar a extras câte un bilețel și a trebui să recunoască persoana căreia îi corespunde bilețelul.

Participanții au intrat repede în ambele jocuri îndeplinind sarcinile cerute.

Prin provocarea lor în a propune câte un joc am vrut să le pun imaginația la încercare, spontaneitatea deoarece, în voluntariat aceste două aspecte sunt importante. Pot apărea multe momente/întâmplări neprevăzute în munca cu beneficiarii și trebuie să găsim soluții rapide și inovatoare pentru a ieși din impas.

La finalul jocurilor i-am întrebat cum li s-a părut această parte, cum s-au simțit. Din afirmațiile lor am conchis că le-a plăcut, de aceea am mai folosit această metodă de cunoaștere și pe parcursul următoarelor întâlniri..

“Interesant jocul pe care ni l-ai prous, prima dată am crezut că o să fie plictisitor, dar n-a fost.” (V. I, an I)

“Mi s-a părut un joc foarte bun, poate fi adaptat pentru mai multe situații.” (R.I, an II)

“Jocul poate fii folosit în mai multe situații, pentru copii putem introduce și niște pedepse distractive atunci când nu sunt atenți și uită un nume sau un alt aspect” (G.M, an I)

“Mi-a fost cam greu să mă gândesc la un joc, nu m-am mai jucat așa ceva de când eram și eu copil.” (I.C, an II)

În a doua parte a celei de-a doua întâlniri am rugat doi asistenți sociali să se alăture grupului și să ne vorbească despre ce înseamnă protecția copilului, ce trebuie să știm înainte de a interacționa cu beneficiarii. Un alt aspect discutat a fost legat de activitățile care urmează a fi derulate, dar și cele care sunt în derulare; care sunt activitățile în care ne putem implica și în ce fel.

După aceste prezentări a urmat o sesiune de întrebări adresate de către voluntari angajaților pentru a-și clarifica neînțelegerile sau pentru a aprofunda un anumit aspect. Studenții au avut ocazia de a-și exprima dorința de a se implica în activități. Fiecare a trebuit să-și motiveze alegerea făcută.

“Eu prefer să desfășor activități la sediu. Nu îmi e foarte ușor să vorbesc în public, nu-mi place când cineva refuză să asculte și în plus sunt unii care refuză într-un mod urât.”(A.S, an I)

“Eu vreau să mă implic în toate, nu se știe niciodată ce talente ascunse avem și așa poate descopăr ceva nou despre mine.”(G. M, an II)

Le-am cerut voluntarilor să-și motiveze alegerea făcută pentru că, după o perioadă de timp în care ei se vor implica în activități, vom avea o întâlnire în care vom discuta despre aspectele motivaționale care s-au schimbat, dacă s-au îmbunătățit sau nu.

Pentru că activitățile de voluntariat se desfășoară după legislația în vigoare, la sfârșitul acestei întâlniri le-am dat tinerilor un contract în dublu exemplar și am discutat fiecare componentă în parte pentru a nu avea neînțelegeri la completare. Pe lângă contract, cei din organizație utilizează și o fișă prin care vor să afle informații despre:

-Cum au aflat despre organizație

-Dacă cunosc vreun program de al lor

-Dacă știu ce înseamnă voluntariatul

-Dacă au mai fost voluntari

-Ce i-a determinat să devină voluntari

-Cât timp vor să-l aloce voluntariatului, pe săptămână

Această fișă a trebuit de asemenea completată și ea. Reamintesc că World Vision este o organizație cu tradiție în profesionalizarea voluntariatului.

Pentru următoarea întâlnire aceștia au trebuit să se gândească dacă într-adevăr vor să devină voluntari, iar cei care sunt siguri de acest lucru au completat contractele și le-au adus la întâlnirea următoare.

Scopul acestei întâlniri a fost de a face o introducere mai detaliată a ceea ce înseamnă să fii voluntar în cadrul organizației World Vision. Pentru a fi voluntar la această organizație trebuie să îndeplinești câteva condiții: în primul rând trebuie să-ți placă ceea ce faci, în al doilea rând trebuie să ai dorința de a învăța continuu, în al treilea rând trebuie să-ți placă să lucrezi cu copii și tineri aflați în situații dificile. Un alt aspect foarte important de care trebuie să ținem cont dacă vrem să ajungem voluntari este faptul că trebuie să lăsăm prejudecățile de-o parte. Durata acestui focus-grup a fost de 90 de minute.

A treia întâlnire s-a desfășurat pe o durată mai scurtă de timp, 45 de minute. Focus-grupul a început cu același joc, ne-am așezat pe scaunele aranjate în formă de cerc. Acest aranjament spațial nu a mai vizat prezentarea voluntarilor ci a urmărit exprimarea activităților care ne plac să le desfășurăm în timpul liber și care este sportul preferat al fiecăruia dintre participanți. Am vrut să aflu aceste lucruri deoarece la un moment dat ele pot fi folosite în activități și e bine de știu din timp la ce se pricepe fiecare și ce-i place să facă.

După acest joc de încălzire, întâlnirea de grup a continuat cu strângerea contractelor completate și semnate de către voluntari, urmând a fi semnate de către coordonatorul de voluntari și managerul organizației. Acolo unde au fost neînțelegeri le-am clarificat și am făcut completările aferente.

A doua etapă a constat în planificarea activităților.

La momentul desfășurării intervenției, activitățile în care s-au putut implica voluntarii au fost atelierul de creație “Mâini dibace”, strângerea de fonduri prin completarea formularelor 2% și introducerea în calculator a datelor obținute în cadrul unei cercetări comunitare asupra nivelului de educație. Pe lângă aceste activități, voluntarii au mai fost solicitați pentru a da o mână de ajutor profesioniștilor, atunci când era nevoie. Programul acestor activități era stabilit de voluntar împreună cu asistentul social care a solicitat ajutor. Pe viitor sunt prevăzute și alte proiecte în care sunt așteptați să se implice voluntarii.

Voluntarii au trebuit să-și aleagă ziua și intervalul orar în care sunt dispuși să desfășoare activitățile. Pentru atelierul de creație programul trebuia făcut astfel încât să poată veni mai mulți voluntari în același timp. De fiecare dată, înainte de a începe activitatea propriu-zisă fiecare dintre noi trebuia să spună un cuvânt prin care să definească starea lor din acel moment, iar la finalul întâlnirii repetam acest mic joc pentru a vedea dacă starea lor s-a înbunătățit sau nu. Pe parcursul desfășurării activităților din cadrul atelierului de creație, pentru a nu fi o întâlnire monotonă, pregăteam câte o temă de dezbatere.(“Care este sportul meu preferat?”, “De ce să devii voluntar?”, “De ce am ales această facultate?”, “Cum îmi petrec timpul liber?”).

Scopul acestor teme de discuții a fost de a ne cunoaște mai bine unii pe alții, de a descoperi dacă avem ceva în comun și pentru a afla informații despre domeniile noastre de interes. Am ales aceste teme deoarece au legătură cu dezvoltarea personală și profesională; aspecte motivaționale importante pentru tineri, după cum a reieșit în partea de cercetare.

Întâlnirile din cadrul celei de-a doua etape a intervenției “Atelierul de creație” s-a desfășurat după planificarea realizată (ANEXA 7). Obiectivele acestor întâlniri au fost:

O1. Realizarea unor obiecte decorative în număr cât mai mare.

O2. Socializarea la nivelul grupului.

O3. Dezvoltarea atenției distributive.

Prima întâlnire din cadrul “Atelierului de creație” s-a desfășurat la sediul organizației și a durat 60 minute. La această activitate au participat toți cei 10 voluntari.

Pentru început le-am făcut o scurtă prezentare a aestui proiect. Scopul lui este strângerea de fonduri pentru a duce un grup de tineri, beneficiari ai organizației, în excursie în afara Clujului. Pe parcursul acestor întâlniri o să participe și ei la desfășurarea activităților, în funcție de timpul liber.

După această prezentare le-am explicat în detaliu ce trebuie să facem noi. Din materiale reciclabile și din materialele de care dispunea organizația la acel moment (hârtie colorată, panglici colorate, mărgele, etc.) noi a trebuit să realizăm obiecte decorative sau felicitări, pentru ca mai apoi coordonatorul de proiect să poată realiza un târg cu aceste obiecte în cadrul unei companii partenere.

Pentru a-și creea o imagine despre ce trebuie să facă și cum, le-am expus modelele realizate până în acel moment de unii dintre angajații organizației și le-am lansat provocarea de a-și pune imaginația la contribuție și de a crea ceva inedit.

Pentru ca întâlnirea să nu fie monotonă am propus o temă de discuție. Întrucât se promovează sportul din ce în ce mai mult, am propus tema “Care este sportul meu preferat?”. Pe tot parcursul întâlnirii au avut loc discuții libere pe această temă creându-se o atmosferă relaxantă favorabilă muncii intense.

La finalul întâlnirii am realizat o mini expoziție pentru a vedea toate obiectele create. Pentru întâlnirea următoare i-am rugat să aducă fiecare un obiect pe care nu-l mai folosesc și cred ei că poate fi recondiționat.

În cadrul celei de-a doua întâlniri am avut parte de câțiva musafiri. S-au deplasat la sediu 7 beneficiari pentru a ni se alătura echipei de lucru.

La început am făcut cunoștință între noi pentru a ști cui ne adresăm și cu cine interacționăm, după care le-am prezentat și lor scopul acestei echipe de lucru, de ce ne aflăm noi acolo și ce trebuie să facem.

Pentru a se simți confortabil le-am propus să ne împărțim în echipe de câte două persoane, un beneficiar și un voluntar astfel încât fiecare dintre musafiri să aibă o persoană care să-i ajute și să le arate acolo unde nu se descurcă. Această întâlnire a fost un bun prilej pentru ca beneficiarii să iasă din rutina zilnică, să socializeze, să interacționeze cu persoane noi.

Tema de discuții abordată la această întâlnire a fost: “Cum îmi petrec timpul liber?”. Am propus această temă deoarece am considerat că este un bun prilej de a afla și beneficiarii cum pot să-și valorifice timpul liber, ce activități pot să desfășoare pentru a ieși din rutina zilnică.

Pentru a putea vorbi toți și pentru ca fiecare să fie ascultat, la începutul acestei întâlniri am enunțat câteva reguli:

-toți trebuie să spunem cum ne petrecem timpul liber;

-ascultăm fiecare participant la grup fără a-l deranja;

-nu vorbim în același timp mai multe persoane, după ce o persoană termină de își exprimat opinia, atunci poate să intervină o altă persoană.

În aceste cazuri responsabilitatea voluntarilor era de a menține o atmosferă plăcută, iar atunci când cineva nu respecta o regulă ei erau cei care trebuiau să găsească soluția optimă pentru a ieși din impas.

Prin această responsabilizare a voluntarilor am vrut să le pun imaginația la încercare și tot odata am vrut să le testez puterea de auto-control. Dacă erau momente în care beneficiarii continuau să încalce regulile, chiar dacă li se atrăgea atenția de mai multe ori, voluntarii trebuiau să-și gestioneze gesturile și mimica feței pentru a nu părea iritați și pentru a nu le crea un disconfort beneficiarilor, dar în același timp ei trebuiau să atragă atenția beneficiarilor spre activitatea în curs de derulare și de a-i asculta pe ceilalți.

Activitatea a fost un bun prilej și pentru voluntari de a interacționa cu benefiarii, de a lucra împreună cu ei.

“Am rămas uimită cât de deschis pot să vorbească chiar dacă nu ne-am cunoscut.” (R.I, an II)

“Ne trebuie multă putere de convingere pentru a-i menține în activități, se plictisesc repede.” (P.L, an I)

La sfârșitul întâlnirii am completat mini expoziția începută la prima întâlnire și am răsplătit efortul depus prin oferirea de suc și prăjituri tuturor participanților. Acest lucru a fost foarte bine primit de către beneficiari și am obținut promisiunea lor că o să mai participe la astfel de activități.

Cea de-a treia întâlnire s-a desfășurat în același loc, având aceleași obiective. La această activitate au participat 9 voluntari. Unul dintre ei lipsind motivat. La această întâlnire am avut o surpriză din partea coordonatorului de proiect și anume, a chemat să ni se alăture echipei 4 foști beneficiari ai organizației care în urma finalizării proiectului unde au fost beneficiari, au continuat să vină în vizită la asistenții sociali cu care au lucrat și așa la acea întâlnire am ajuns să lucrăm împreună. Am făcut cunoștință și le-am prezentat pe scurt ce avem noi de făcut și s-au arătat foarte încântați de ce urmează să realizeze.

Întrucât ei nu mai sunt beneficiari ai organizației, dar au venit să se implice în activități, m-am gândit să-i numim și pe ei voluntari și prin urmare, tema propusă pentru această întâlnire a fost “De ce să devii voluntar?”. Am ales această temă și pentru a afla părerea voluntarilor despre acest lucru, dar mai ales pentru a afla și ceilalți participanți cum pot să-și valorifice cu folos timpul liber. Fiind de vârste apropiate toti participanții au schimbat păreri despre cum aleg să-și petreacă timpul liber și ce cred ei despre voluntariat. Provocându-i la această dezbatere, dacă putem să-i spunem așa, am reușit să aflu ce cred ei despre voluntariat, dacă studenții și ceilalți tinerii văd voluntariatul la fel.

Un lucru important care s-a realizat prin această întâlnire a fost faptul că voluntarii au putut interacționa cu persoane care au fost beneficiare ale serviciilor acordate de organizație și, pe lângă tema de discuție propusă de mine, au putut să afle informații despre cum s-a desfășurat acel program și care a fost relația asistenți sociali-beneficiari-voluntari.

La finalul aceste activități am completat expoziția noastră, mărindu-ne considerabil numărul de obiecte create, lucru îmbucurător pentru toată lumea.

Musafirii noștri s-au bucurat de participarea la această activitate și au plecat acasă cu noi informații despre ce înseamnă voluntariatul și la ce ajută el.

Cea de-a patra întâlnire, și ultima din cadrul acestui proiect, a avut același loc de desfășurare, sediul organizației. Întâlnirea a durat 60 minute. La această întâlnire nu am mai avut musafiri, am fost doar noi voluntarii. Fiind ultima întâlnire, am ținut să abordez o temă destul de interesantă, spun eu, deoarece deși pare simplu de abordat descoperim lucruri interesante. Această temă a fost “De ce am ales această facultate?” și am propus-o spre discuție pentru a vedea care sunt planurile lor de viitor, dacă alegerea acestei facultăți are sau nu legătură cu ce vor să facă pe viitor.

Am fost surprinsă să aflu că toți cei 10 voluntari sunt foarte siguri pe ei când spun de ce au ales facultatea și ce au de gând să facă pe viitor. Din experiența mea anterioară, credeam că nu o să știe exact ce vor să facă, mă așteptam să fie indeciși, dar acest lucru nu s-a întâmplat; fiecare a știut exact ce vrea să facă mai departe.

La sfârșitul discuțiilor despre această temă am aranjat toate obiectele realizate de noi și am chemat toți angajații care se aflau în acel moment la sediu pentru a le arăta ce am realizat noi. Toți au fost foarte încântați, coordonatoarea de proiect ne-a spus că dacă o să poată o să continue cu acest proiect pentru a dezvolta și mai mult idea de a folosi ceva ce pare inutil pentru ceva util.

La sfârșitul acestor întâlniri am ajuns la concluzia că un rol foarte important al acestor activități este cel de dezvoltare a atenției, formarea atenției distributive, dar a fost și un bun prilej de socializare.

O altă activitate desfășurată de noi a fost cea de introducere a datelor, obținute în urma unei cercetări comunitare despre nivelul educației în mediul rural, în calculator. Programele utilizate au fost SPSS și EXCEL.

În cadrul primei întâlniri pentru a introduce datele în calculator le-am făcut o scurtă prezentare despre cum trebuie introduse datele, ce înseamnă fiecare scor, unde pot apărea erori, etc. Atunci când apăreau neînțelegeri sau erori, ele erau notate și întrebam coordonatorul de proiect cum să procedăm, dacă nu găseam noi o soluție potrivită înainte.

Pentru început s-au înscris la această activitate doar 3 persoane, iar după ce acestea au solicitat ajutor pentru a face o echipă de două persoane și a le ușura munca , au început să participe mai mulți. Până la finalizarea chestionarelor de introdus, toti cei 10 voluntari au participat cel puțin o dată la această activitate.

Această activitate nu a avut o planificare struturată de la început deoarece, nu puteam să venim deodată decât doi voluntari pentru că erau doar două calculatoare permanent libere unde se putea lucra. Acest lucru nu a fost un impediment. Voluntarii și-au făcut programul astfel încât să nu se suprapună mai mulți de doi în același interval orar.

Această activitate le-a fost folositoare și pentru a învăța cum trebuie construit un chestionar pentru a nu omite anumite aspecte care pot stârni confuzii și care ulterior pot compromite cercetarea; au învățat cum să introducă datele în SPSS, lucru folositor și pentru activitățile de la facultate.

“La început credeam că o să terminăm imediat, părea simplu, dar după ce întâmpinăm unele dificultăți câan introduceam datele, adică mici neînțelegeri, am văzut ce greșeli se pot comite când construim un chestionar. Acest lucru mă va ajuta cu siguranță la temele de seminar, deocamdată, și în ceea ce va urma. ”(A.M, an II)

“Deși pare o activitate banală, care nu necesită prea mult efort din partea noastră, doar puțină atenție, putem învăța din ea. De exemplu eu nu prea știam să folosesc SPSS-ul, dar cu ajutorul colegilor care s-au implicat și cu ajutorul coordonatorilor, am învățat lucruri utile.”(I.C, an II)

Pentru campania de strângere de fonduri a fost nevoie de mai multă supervizare. Activitatea s-a desfășurat într-un mare centru comercial și au trebuit respectate anumite reguli: nu trebuia să fie depășit spațiul alocat pentru desfășurare, oamenii trebuiau abordați într-un mod plăcut, indiferent dacă acceptau sau nu să completeze formularul, se impunea respectarea unui anumit interval orar.

Noi trebuia să abordăm lumea cu ajutorul prezentarii proiectelor care se vor desfășura cu acei 2% strânși de la fiecare persoană. Trebuia să ne formulăm ideile astfel încât să putem să convingem cât mai multe persoane.

Odată cu fiecare refuz, noi trebuia să găsim noi metode de abordare a oamenilor pentru a le capta atenția și pentru a-i motiva să doneze acei 2% către organizație.

Această activitate a fost o oportunitate de a învăța să vorbim în public și de a accepta refuzul altor persoane, chiar dacă acesta nu este făcut într-un mod adecvat, prietenesc.

La fel ca și în cadrul activităților de introducere a datelor, această activitate s-a desfășurat puțin diferit față de “Atelierul de creație”. Nu a trebuit să venim toți la aceeași oră, trebuia doar să anunțăm intervalul orar, ziua și numărul de participanți pentru a putea anunța resposabilul de acel sector în care vom avea standul.

Pe lângă aceste activități, voluntarii au fost solicitați de către asistenții sociali din cadrul organizației de fiecare dată când aveau nevoie de ajutor (traducerea scrisorilor din partea beneficiarilor pentru sponsori, verificarea dosarelor noilor beneficiari, separarea dosarelor copiilor eligibili de cele ale copiilor neeligibili, etc). La aceste activități participau fiecare în funcție de timpul liber pe care-l aveau. Respectivele activități erau bune oportunități de a interacționa cu diverși profesioniști, de a vedea cum interacționează profesioniștii între ei, de a afla ce proiecte pregătesc pentru viitor și în care se pot implica voluntarii.

3.6 Supervizarea voluntarilor

Faza de evaluare a intervenției s-a realizat prin supervizare și observare participativă. Această etapă a început în săptămâna a treia deoarece am vrut ca ei să se implice în câteva activități pentru a-și forma o părere despre ce înseamnă voluntariatul în această organizație.

Prin intermediul observației participative am urmărit aspectele legate de interacțiunea voluntar-voluntar, voluntar-profesionist, voluntar-beneficiar. Am urmărit dacă se produce o evoluție a acestor relații pe parcursul acestor 5 săptămâni cât a durat intervenția.

Cu ajutorul supervizării am reușit să clarific anumite aspecte pe care le-am observat pe parcursul activităților. Pe lângă acestea am reușit să aflu părerea lor despre cum au evoluat în această perioadă, dacă au învățat ceva noi, dacă vor să continue să fie voluntari și anul viitor, deoarece peste puțin timp o să intrăm în vacanță.

Această fază de evaluare a vut loc pe tot parcursul intervenției, o dată pe săptămână. Locul unde se desfășura supervizarea era ales de noi; uneori rămâneam la sediu, alteori ieșeam toți într-un spațiu informal, în funcție de tema de discuție.

Aspectele discutate în cadrul întâlnirilor de supervizare au fost aspecte suprinse cu ajutorul observației participative. Am utilizat această metodă deoarece și eu am fost implicată în aceleași activități.

Prima întâlnire de supervizare a avut loc la sediul organizației. La acest grup au participat toți cei 10 voluntari. Scopul acestei întâlniri a fost de a evalua activitatea nostră din primele trei săptămâni de implicare activă. Această întâlnire a durat 60 minute.

Pentru început am dat startul discuției despre cum ne-am acomodat, care este relația dintre noi,voluntarii și profesioniștii. Eu am fost cea care a deschis discuția și le-am spus părerea mea despre cele observate pe parcursul acestor săptămâni; după care i-am lăsat pe ei să continue.

“Sper să nu supăr pe nimeni, dar mă așteptam să interacționăm mai mutlt cu beneficiarii, să participle și ei la activități.”(P.L, an I)

“Sper ca pe viitor să fie activități mai antrenante, care să ne pună mai mult în mișcare și să ne solicite mai mult imaginația. Până acuma mi-am testat doar atenția și răbdarea. Eu zic că m-am integrat bine în grup, comunic cu toată lumea.” (R.I, an II)

“La început mi-a fost greu să vorbesc cu asistenții sociali la persoana a II-a singular,apoi am început să mă acomodez, credeam că trebuie să păstrăm formalitățile pentru că noi nu suntem profesioniști, dar îmi place cum suntem tratați. Cred că asta e un prim pas spre o colaborare frumoasă, faptul că suntem tratați la fel, unul dintre asistenții sociali a uitat cum mă cheamă și m-a strigat colega, am rămas uimită, dar mi-a plăcut.”(A.S, an I)

După toate aceste discuții i-am rugat să se gândească la o situație care li s-a părut dificilă și la care cred că nu s-au descurcat foarte bine. Pentru a vedea exact cum s-a desfășurat această situație am propus un joc de rol. Voluntarii descriau puțin situațiile, iar noi ceilalți trebuia să ne punem în situație pentru a vedea fiecare cum ar proceda în continuare și care este cel mai bun răspuns.

Situația prezentată de A.M (an II) a fost următoarea: “La întâlnirea din cadrul grupului de creație la care au participat și beneficiarii, am început să vorbesc cu beneficiarul care a fost cu mine în echipă, l-am tot ascultat și răspundeam doar unde știam ce să-i spun fără, ca să-l fac să se simtă prost. La un moment dat, după ce i-am spus să-mi zică pe nume nu doamna pentru că suntem de vârste apropiate, a început să-mi pună întrevări despre ce aș face eu dacă aș fi în situația lui. Tot a insistat cu aceste întrebări și nu am știut cum să schimb subiectul.” După această relatare am început jocul de rol. Unul dintre noi a fost beneficiarul, iar altul a jucat rolul voluntarului. În acest fel am aflat ce ar răspunde alte persoane dacă ar fi într-o asemenea situație.

“I-aș fi atras atenția prin a-i cere ajutorul la realizarea obiectului.”(V.I, an I)

“I-aș fi spus să lăsăm puțin vorba și să realizăm obiectele pentru că echipa de lângă noi ne întrece.”(I.C, an II)

Evaluare: La această întâlnire am aflat faptul că voluntarii s-au integrat bine în colectivul organizației, dar vor să se implice în mai multe activități, să nu devină monotonă implicarea lor. Cu ajutorul relatărilor lor am putut să-mi dau seama că ei sunt deschiși acestei colaborări pe termen lung, iar aici intervine activitatea mea, menținerea lor în noul grup de voluntari.

Prin faptul că am putut identifica situațiile care li s-au părut dificile, pentru că le-au expus și au găsit împreună soluții ajutătoare în astfel de momente, înseamnă că își dau interesul ca totul să iasă perfect și că sunt motivați să facă totul bine, sunt deschiși în a primi sfaturi și le acceptă cu plăcere.

A doua întâlnire din cadrul supervizării a avut loc în săptămâna a patra a intervenției și s-a desfășurat în același loc, la sediul organizației, în sala de ședințe. La această activitate au participat doar opt dintre voluntari. Doi dintre ei nu au putut să ajungă din motive personale. Obiectivul acestei întâlniri a fost clarificarea aspectelor observate de mine pe tot parcursul implicării lor în activități.

Le-am expus aspectele observate de mine în care ei au întâmpinat mici dificultăți. Am abordat această temă deoarece aceste aspecte nu au fost evidențiate la prima întâlnire de supervizare și eu le-am considerat importante. Pentru a nu creea discomfort în cadrul grupului, nu am dat numele voluntarului care s-a aflat în respectiva situație, ci le-am prezentat ca pe niște situații oarecare.

Cea de a treia întâlnire de supervizare, și ultima, s-a desfășurat într-un cadru informal într-un loc ales de comun acord pentru a ne simți bine toți. Am ales să schimbăm locul desfășurării supervizării deoarece a fost ultima întâlnire din cadrul intervenției mele, și ne-am hotărât să o realizăm asemenea unei finalizări de proiect. Scopul acestei întâlniri a fost evaluarea finală a muncii realizate de noi pe parcursul celor cinci săptămâni. Pentru a putea realiza o evaluare a muncii noastre a trebuit să răspundem la niște întrebări:

Sunt mulțumit de ceea ce am făcut în perioada aceasta?

Ce am învățat nou din această experiență?

Ce aș îmbunătăți ?

Ce nu mi-a plăcut la aceste activități?

O să mă mai implic și după vacanța de vară în tip de activități?

“Mie mi-a plăcut această experiență, o să mă implic și pe viitor. Am vorbit cu unul dintre asistenții sociali și când are nevoie de ajutor o să mă contacteze. Am să mai vorbesc și cu alte personae, poate sunt doritoare de experiențe noi” (V.I, an I)

“Pentru mine a fost prima experiență de voluntariat. Îmi place ce se întâmplă aici, am să mă gândesc și poate o să-mi desfășor și practica, de ce nu?!” (M.I, an I)

“Dacă interacționam mai mult cu beneficiarii ar fi fost totul perfect, din punctul meu de vedere. În rest, m-am înțeles bine cu colegii de echipă, dar și cu profesioniștii și când o să am ceva proiecte practice pentru facultate știu unde trebuie să apelez.”(P.L, an I)

“Am învățat multe lucruri noi și am ajuns la concluzia că cel mai bine așa ne dăm seama ce înseamnă asistența socială, teoria e una, practica e alta. E un bun prilej de a ne da seama dacă într-adevăr putem lucra unu-la-unu cu beneficiarii sau vrem să facem altceva. Eu vreau să vin și după vacanță.”(A.M, an II)

“Nu cred că trebuie imbunătățit ceva, sper să ne adaptăm din mers și să facem treabă bună și în proiectele ce urmează.” (S.N, an II)

3.7 Concluzii

Am ales să realizez evaluarea intervenției în acest mod pentru a-mi confirma sau infirma cele observate pe parcursul intervenției (la început nu au cerut ajutor de fiecare dată când aveau nevoie, când au avut contact cu beneficiarii au întâmpinat mici dificultăți de relaționare, etc.)

Voluntarii s-au implicat în activități după programul stabilit împreună și am observat faptul că de fiecare dată veneau cu zâmbetul pe buze, acest lucru m-a bucurat deoarece se creea o atmosferă plăcută și de fiecare dată rezultatul final era unul foarte bun.

Relația lor cu personalul organizației a fost una foarte bună, au răspuns afirmativ fiecărei provocări lansate de către profesioniști. Faptul că s-au implicat și în alte activități, pe lângă cele de grup, nu poate decât să-mi confirme faptul că ceea ce fac le place și le stârnește curiozitatea de a se implica în continuare. Acest lucru nu poate fi decât îmbucurător pentru ambele părți implicate în activități, pe de-o parte pentru personalul organizației pentru că au o mână de ajutor în plus, iar pe de altă parte pentru voluntarii înșiși, care nu pot avea decât de câștigat din aceste experiențe.

Un lucru care m-a bucurat a fost faptul că toți au respectat programul stabilit, astfel am putut să-mi desfășor intervenția după planul întocmit, fără să trebuiască să trag de ei pentru a respecta cele stabilite.

An încercat să mobilizez echipa să rămână activă și după vacanță, să continuăm să colaborăm împreună.

Prin devotament și implicare s-au dezvoltat și ei ca persoane, dar au ajutat la rândul lor la îndeplinirea obiectivelor organizației, la realizarea proiectelor.

CONCLUZII ȘI DISCUȚII FINALE

În lucrarea de față am prezentat care sunt motivațiile care stau la baza implicării în voluntariat, care sunt beneficiile ce survin în urma acestor activități și cum putem forma o echipă de voluntari ținând cont de aceste aspecte.

Pentru a putea realiza toate aceste aspecte am creat o relație de egalitate între mine și voluntari. Toti am fost egali, am stabilit de la început că nu există persoane care să greșească; toate situațiile care au loc sunt experiențe din care învățăm ceva. Tot ce se întâmplă pe parcursul desfășurării activităților este folosit pentru a ne dezvolta noi înșine ca oameni și ca viitori profesioniști. Chiar dacă eu am fost cea care am condus și supervizat activitățile nu am fost cu nimic mai presus decât ceilalți voluntari și m-am implicat în activități în aceeași măsură ca și ei.

Scopul acțiunilor derulate a fost de a evidenția importanța voluntariatului în perioada de pregătire a profesiei de asistent social.

La început început mi s-a părut dificilă postura de coordonator, dar cu ajutorul implicării voluntarilor și a bunei dispoziții cu care veneau la activități, am prins curaj și mi-am dus planul la bun sfârșit. Din această situație mi-am dat seama cât de greu este să coordonezi o echipă dacă participanții nu sunt motivați, dar dacă ai sprijinul lor, lucrurile se schimbă.

Un aspect foarte important care mi-a ușurat intervenția a fost faptul că o singura dată au participat la activități doar 8 din 10 voluntari, în rest la celelalte activități au participat toți după programul stabilit împreună. Acest lucru mi-au confirmat faptul că au găsit o serie de motivații pentru care să se implice în aceste activități și în urma cărora vor apărea anumite beneficii.

Făcând referire și la partea de cercetare am observat un lucru important, toți cei care au fost dispuși să completeze chestionarul au facut-o cu responsabilitate, nelăsând nici o afirmație necompletată, aspect care mi-a facilitat cercetarea.

Cele mai frecvent motivații menționate de voluntari au fost: dezvoltare personală (ex:în urma acestor activități văd lucrurile dintr-o altă perspectivă), dezvoltare profesională (ex: formarea unor noi competențe de muncă), interacțiune socială (ex: interacțiunea cu diverși profesioniști, dar și cu beneficiari).

Un aspect pe care l-am observat a fost buna colaborare dintre voluntari și profesioniști. Acest lucru este confirmat de răspunsul afirmativ la solicitările suplimentare din partea profesioniștilor. De fiecare dată când un asistent social avea nevoie de puțin ajutor pentru a-și finaliza munca a solicitat ajutorul voluntarilor. Aceste implicări au fost un bun prilej de a discuta unu-la-unu cu profesioniștii, au aflat informații despre noile proiecte care se vor desfășura, astfel putând afla informații importante pentru dezvoltarea lor profesională.

Modul de relaționare între voluntari a fost unul foarte bun. De fiecare dată când unul dintre ei solicita ajutorul celorlați, îl primea imediat. Din temele de discuții abordate în timpul “Atelierului de creație” am observat că s-au legat noi prietenii ,unii dintre ai au hobby-uri comune și pot schimba impresii între ei, aspect important pentru dezvoltarea personală.

Voluntarii au fost percepuți ca o resursă pentru asistenții sociali din sistem nu ca niște pioni pe tabla de șah; adică ei nu se aflau acolo doar pentru a îndeplini sarcinile date și pentru a le ușura munca asistenților sociali, ei erau priviți ca și colegi.

Datorită faptului că la cercetare au fost dispuși să participe, fără niciun fel de constrângere sau influențe 57 de studenți, atât de la nivel licență, cât și de la nivel master (în număr mult mai mic, deoarece nu sunt mulți dintre cei care sunt și la master și lucrează și se implică și în activități de voluntariat) pot spune că rezultatele obținute pot fi generalizate pentru toți stundenții voluntari din domeniul asistenței sociale.

Recomand ca astfel de cercetări se se realizeze mai des pentru a vedea dacă se înregistrează diferențe între generații. Pe lângă aceste cercetări realizate la nivel de facultăți recomand și o cercetare la nivel național deoarece, in experiența mea de voluntar am observat că în activitățile specifice asistenței sociale nu se angajează doar studenți de la facultatea de Asistență Socială, ci și de la alte facultăți și chiar de la liceu. Ar fi interesantă o astfel de cercetare care să cuprindă o gamă mai largă de voluntari.

În final afirm că mi-am îndeplinit atât scopul și obiectivele din cadrul cercetării, cât și cele din cadrul intervenției și mă declar mulțumită de munca depusă și de rezultatele obținute.

În urma rezultatelor obținute la finalul acestei lucrări am ajuns la concluzia că voluntariatul este ramura asistenței sociale cea mai potrivită asupra căreia pot interveni eu ca viitor asistent social, mai exact asupra dezvoltării calității de voluntar.

Bibliografie

Babbie, Earl (2010) Practica cercetării sociale, Editura Polirom, București

Brown D., Korten A. (2009). Understanding voluntary organizations. Washington: World Boocks

Carlo Gustavo, Okun Morris A., Knight George, de Guzman Maria Rosario T. (2005) The interplay of traits and motives on volunteering: agreeableness, extraversion and prosocial value motivation. Faculty Publications, Department of Psychology.

Chelcea, Septimiu (2007) Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București

Esmond Judy Ph.D., Dunlop Patrick (2004) Developing the Volunteer Motivation Inventory To Assess the Underlying Motivational Drives of Volunteers in Western Australia

Finkelstein Marcia A. (2007) Correlates of satisfaction in Older Volunteers: A motivational Perspective. The International Journal of Volunteer Administration, Volume XXIV, Nr. 5, pag 6-18

Gage Richard L. III, Thapa Brijesh (2012) Volunteer Motivations and Constraints Among College Students : Analysis of the Volunteer Function Inventory and Leisure Constraints Models. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly. Pag 405-430

Grabara Janusz, Voicu Ioan (2013) Consideration on volunteers motivation assessment and commensuration of their activitz in non-governmental organizational entities. Vol 5, Nr.8

Houle, Barbara J., Sagarin, Brad J., Kaplan, Martin F. (2005) A functional approach to volunteerism: Do volunteer motives predict task preference?

Hustinx Lesley, Handy Femida, Cnaan Ram A., Brudnez Jeffrey L., Pessi Anne B., Yamauchi Nauto (2010) Social and cultural origins of motivation to volunteer: A comparison of university students in six countries

Ionescu Colette J., (2007) “Metodele și evaluarea supervizării” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Ionescu Colette J., Supervizarea-instrument esențial pentru o intervenție eficace. Revista de supervizare accesat de pe http://www.supervizare.com/revista/revista_rom.pdf la data de 20.05.2014

Karin Lunden (2007) “Supervizarea ca sprijin pentru profesioniști” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Krueger Robert (2005) Metoda Focus-grup ghid practice pentru cercetarea plicată, Editura Polirom, Iași

Legea voluntariatului în România accesată pe http://www.cdep.ro/proiecte/2014/000/70/6/se92.pdf la la data de 14.05.2014

Legea Asistenței Sociale 292/2011 (actualizată) accesată pe http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf la data de 20.05.2014

Maslow, Abraham M. (2007) Motivație și personalitate, Editura Trei, București

McCurley, Steve, Linch, Rick, (1996), Volunteer Management, Heritage Arts Publishing

Millette Valerie, Gagne Marylene (2008) Designing volunteers’ tasks to maximize motivation, satisfaction and performance: The impact of job characteristics on volunteer engagement. Vol.32 Pag. 11-22

Neamțu, Nicoleta (2008) Managementul serviciilor de asistență social, Editura Accent, Cluj-Napoca

Netedu Adrian, Blaj Andreea (2012) Acțiuni voluntare. Câteva observații privind prezentările sociale și opiniile studențești despre voluntariat. Revista de economie socială, nr.3, pag. 141-152

Sălăjeanu Florian (2007) “Supervizarea-practică sau teorie în România” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Shin, Sunney; Kleiner, Brian H, (2003), How to manage unpaid volunteers in organizations, Management Research Review, Volumul 26, numărul 2/3/4

Tschirhart Marz, Mesch Debra J., Perry James L., Miller Theodore K., Lee Geunjoo (2001) Stipended Volunteers: Their Goals, Experiences, Satisfaction, and Likelihood of Future Service. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly, vol. 30, nr. 3, pag 422-443

Voicu, Bogdan (2010) Capital social în România. Pag 91-110, Editura Lumen, Iași

Wardell Fiona, Lishman Joyce, Whalley Lawrence J. (2000) Who Volunteers?. British Journal of Social Work. Vol 30, pag. 227-248

ANEXE

ANEXA 1. Ghid de interviu focus-grup 1

Cum am devenit voluntar?

Ce m-a motivat să fac acest lucru?

De ce am continuat să fiu voluntar și nu mi-am încheiat activitatea după finalizarea proiectului?

ANEXA 2. Ghid de interviu focus-grup 2

Când au început să apară primele beneficii?

Ce beneficii am avut după primele activități?

Cum mi-au influențat beneficiile grandul de implicare în activitățile următoare?

ANEXA 3. Chestionar privind motivația voluntarilor

Instrucțiuni
Acest chestionar conține o listă de declarații, care se referă la experiențele tale în calitate de voluntar. Te rog să încercuiești numărul corespunzător declarației, care este cel mai apropiat de tine ca răspuns la fiecare afirmație, folosind scala de mai jos, 1 fiind "dezacord total", iar 5 fiind "total deacord". Nu există răspunsuri corecte sau greșite, dar te rog să completezi doar un singur răspuns pentru fiecare afirmație și te rog să răspunzi la toate pozițiile. Dacă trebuie să modifici un răspuns, fă un "X" peste răspunsul eronat și încercerciește răspunsul corect.

Organizația:

1 – Dezacord total (D) Vârsta:

2 – Nu prea sunt de acord (N) Sexul: 

3 – Indecis (I) 

4 – Sunt de acord (A) Perioada de voluntariat:

5 – Total de acord (T)  Nivel de studiu:

An de studiu:

Mulțumesc pentru completare!

*Chestionarul a fost preluat de la Fundația Alpha Transilvania și adaptat lucrării de față conform bibliografiei studiate.

ANEXA 4. Grilă de observație

Modul în care se desfășoară activitățile

Măsura în care se implică voluntarii în activități

Relația voluntar-voluntar

Relația voluntar-profesionist

Relația voluntar-beneficiar

ANEXA 5. Power Point-prezentarea organizației (Sursa: http://www.worldvision.ro/)

*Informații au fost luate de pe site-ul organizației http://www.worldvision.ro/

*Informații au fost luate de pe site-ul organizației http://www.worldvision.ro/

ANEXA 6. Structurarea pe etape a intervenției

ANEXA 7. Planificarea activităților “Atelierului de creație”

Bibliografie

Babbie, Earl (2010) Practica cercetării sociale, Editura Polirom, București

Brown D., Korten A. (2009). Understanding voluntary organizations. Washington: World Boocks

Carlo Gustavo, Okun Morris A., Knight George, de Guzman Maria Rosario T. (2005) The interplay of traits and motives on volunteering: agreeableness, extraversion and prosocial value motivation. Faculty Publications, Department of Psychology.

Chelcea, Septimiu (2007) Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București

Esmond Judy Ph.D., Dunlop Patrick (2004) Developing the Volunteer Motivation Inventory To Assess the Underlying Motivational Drives of Volunteers in Western Australia

Finkelstein Marcia A. (2007) Correlates of satisfaction in Older Volunteers: A motivational Perspective. The International Journal of Volunteer Administration, Volume XXIV, Nr. 5, pag 6-18

Gage Richard L. III, Thapa Brijesh (2012) Volunteer Motivations and Constraints Among College Students : Analysis of the Volunteer Function Inventory and Leisure Constraints Models. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly. Pag 405-430

Grabara Janusz, Voicu Ioan (2013) Consideration on volunteers motivation assessment and commensuration of their activitz in non-governmental organizational entities. Vol 5, Nr.8

Houle, Barbara J., Sagarin, Brad J., Kaplan, Martin F. (2005) A functional approach to volunteerism: Do volunteer motives predict task preference?

Hustinx Lesley, Handy Femida, Cnaan Ram A., Brudnez Jeffrey L., Pessi Anne B., Yamauchi Nauto (2010) Social and cultural origins of motivation to volunteer: A comparison of university students in six countries

Ionescu Colette J., (2007) “Metodele și evaluarea supervizării” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Ionescu Colette J., Supervizarea-instrument esențial pentru o intervenție eficace. Revista de supervizare accesat de pe http://www.supervizare.com/revista/revista_rom.pdf la data de 20.05.2014

Karin Lunden (2007) “Supervizarea ca sprijin pentru profesioniști” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Krueger Robert (2005) Metoda Focus-grup ghid practice pentru cercetarea plicată, Editura Polirom, Iași

Legea voluntariatului în România accesată pe http://www.cdep.ro/proiecte/2014/000/70/6/se92.pdf la la data de 14.05.2014

Legea Asistenței Sociale 292/2011 (actualizată) accesată pe http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/LEGI/L292-2011.pdf la data de 20.05.2014

Maslow, Abraham M. (2007) Motivație și personalitate, Editura Trei, București

McCurley, Steve, Linch, Rick, (1996), Volunteer Management, Heritage Arts Publishing

Millette Valerie, Gagne Marylene (2008) Designing volunteers’ tasks to maximize motivation, satisfaction and performance: The impact of job characteristics on volunteer engagement. Vol.32 Pag. 11-22

Neamțu, Nicoleta (2008) Managementul serviciilor de asistență social, Editura Accent, Cluj-Napoca

Netedu Adrian, Blaj Andreea (2012) Acțiuni voluntare. Câteva observații privind prezentările sociale și opiniile studențești despre voluntariat. Revista de economie socială, nr.3, pag. 141-152

Sălăjeanu Florian (2007) “Supervizarea-practică sau teorie în România” în Muntean Ana (coord), Supervizarea. Aspecte practice și tendințe actuale. Editura Polirom, București

Shin, Sunney; Kleiner, Brian H, (2003), How to manage unpaid volunteers in organizations, Management Research Review, Volumul 26, numărul 2/3/4

Tschirhart Marz, Mesch Debra J., Perry James L., Miller Theodore K., Lee Geunjoo (2001) Stipended Volunteers: Their Goals, Experiences, Satisfaction, and Likelihood of Future Service. Nonprofit and Voluntary Sector Quarterly, vol. 30, nr. 3, pag 422-443

Voicu, Bogdan (2010) Capital social în România. Pag 91-110, Editura Lumen, Iași

Wardell Fiona, Lishman Joyce, Whalley Lawrence J. (2000) Who Volunteers?. British Journal of Social Work. Vol 30, pag. 227-248

ANEXE

ANEXA 1. Ghid de interviu focus-grup 1

Cum am devenit voluntar?

Ce m-a motivat să fac acest lucru?

De ce am continuat să fiu voluntar și nu mi-am încheiat activitatea după finalizarea proiectului?

ANEXA 2. Ghid de interviu focus-grup 2

Când au început să apară primele beneficii?

Ce beneficii am avut după primele activități?

Cum mi-au influențat beneficiile grandul de implicare în activitățile următoare?

ANEXA 3. Chestionar privind motivația voluntarilor

Instrucțiuni
Acest chestionar conține o listă de declarații, care se referă la experiențele tale în calitate de voluntar. Te rog să încercuiești numărul corespunzător declarației, care este cel mai apropiat de tine ca răspuns la fiecare afirmație, folosind scala de mai jos, 1 fiind "dezacord total", iar 5 fiind "total deacord". Nu există răspunsuri corecte sau greșite, dar te rog să completezi doar un singur răspuns pentru fiecare afirmație și te rog să răspunzi la toate pozițiile. Dacă trebuie să modifici un răspuns, fă un "X" peste răspunsul eronat și încercerciește răspunsul corect.

Organizația:

1 – Dezacord total (D) Vârsta:

2 – Nu prea sunt de acord (N) Sexul: 

3 – Indecis (I) 

4 – Sunt de acord (A) Perioada de voluntariat:

5 – Total de acord (T)  Nivel de studiu:

An de studiu:

Mulțumesc pentru completare!

*Chestionarul a fost preluat de la Fundația Alpha Transilvania și adaptat lucrării de față conform bibliografiei studiate.

ANEXA 4. Grilă de observație

Modul în care se desfășoară activitățile

Măsura în care se implică voluntarii în activități

Relația voluntar-voluntar

Relația voluntar-profesionist

Relația voluntar-beneficiar

ANEXA 5. Power Point-prezentarea organizației (Sursa: http://www.worldvision.ro/)

*Informații au fost luate de pe site-ul organizației http://www.worldvision.ro/

*Informații au fost luate de pe site-ul organizației http://www.worldvision.ro/

ANEXA 6. Structurarea pe etape a intervenției

ANEXA 7. Planificarea activităților “Atelierului de creație”