Modalitati DE Realizare A Consilierii Psihopedagogice A Elevilor DIN Invatamantul Primar

TEMA : MODALITĂȚI DE REALIZARE A CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE A ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR .

CUPRINSUL LUCRĂRII

DELIMITARI CONCEPTUALE.

De ce consiliere și orientare?

Nevoia de consiliere și orientare.

MODULE TEMATICE ȘI CONȚINUTURI

Autocunoaștere și dezvoltare personală.

1.1. Autocunoașterea.

2. Comunicare și abilități sociale.

2.1. Comunicare.

2.2. Familie.

3. Managementul informației și învățării.

3.1. Managementul informației.

3.2. Învățare eficientă.

4. Planificarea carierei.

4.1. Explorarea carierei.

5. Calitatea stilului de viață.

5.1. Calitatea vieții personale.

III. OBIECTIVELE CONSILIERII.

Argument

Consiliere școlară- proces, obiective, strategii.

Forme și modele de consiliere accesibile cadrului didactic.

MODULE TEMATICE. GENERALITĂȚI.

Modul I. Autocunoaștere și dezvoltare personală.

Imaginea de sine

Aptitudinile

Sistemul motivațional al individului

Autoeficacitatea.

Modul II. Comunicare și abilităță sociale.

Argument

Procesul de comunicare

Abilități de ascultare

Modalități de optimizare a comunicării

Limbajul responsabilității

Explorarea soluțiilor alternative

Exprimarea emoțională

Managementul emoțiilor.

Identificarea și conștientizarea

Acceptarea emoțiilor

Eliberarea de emoții.

Modul III. Managementul informațiilor și al învățării.

Managementul informațiilor

Managementul învățării

Modul IV. Planificarea carierei.

Direcții și tendințe în orientarea școlară și profesională

Modul V. Calitatea stilului de viață.

Calitatea vieții individuale

Calitatea vieții sociale

Dezvoltarea carierei

Stresul și managementul stresului.

Rolul școlii în promovarea sănătății.

MODALITĂȚI DE REALIZARE A CONSILIERII PSIHOPEDAGOGICE A ELEVILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR.

Metode de facilitare a interacțiunii și comunicării dintre elevi.

Portocala

Oglinda fermecată

Bomboanele

Floarea

Simbolul

Jocul cu mingea

Podul

Oglinda

Desenul

Pantomima

Turul galeriei

Mici enunțuri

Salata de fructe

Starea vremii

Răspunde cel din dreapta.

Activități care facilitează exprimarea emoțională

Metoda fotolangage

Vocabularul emoțiilor

Parola emoțiilor

Statuile emoțiilor

Imaginile emoțiilor

Sunetele emoțiilor

Fântâna miraculoasă

Picasso

Cele 10 activități plăcute

Familia de marionete

Analogia personală

Prietenul imaginar

Exercițiu de conștientizare a trebuințelor

Persoana din fața mea

Desenul lumii interioare

Tufa de trandafiri

Desenul serial

Învățarea prin cooperare. Metode moderne ce stimulează învățarea prin cooperare.

Metoda învățării reciproce

Metoda mozaicului

Cubul

Tehnica florii de nufăr

Digrama cauză- efect

Starbursting ( explozia stelară)

Metoda pălăriilor gânditoare

Tehnica 6-3-5

Tehnica Sinelg

Tehnica Fishbowl

Metoda Frisco

Masa rotundă simultană

Tehnica blazonului

Călătorie misterioasă.

Metode de cunoaștere a copilului

Chestionar de caracter

Chestionar de apreciere a trăsăturilor temperamentale

Probă pentru cunoașterea personalității elevilor

Probă pentru evidențierea judecății morale

Probe pentru aprecierea climatului familial

Probă sociometrică

Chestionar de apreciere a manifestărilor de hiperactivitate

Chestionar de apreciere a manifestărilor de tip opozant

Interpretarea desenelor.

METODE DE EVALUARE.

1.Observarea sistemică a activității și comportamentului elevului.

Fișa de evaluare

SCARA DE CLASIFICARE

Lista de control- verificare

Proiectul

Portofoliul

Autoevaluarea

STUDIU/PROIECT DE CERCETARE –ACȚIUNE

Metode de cercetare.

Proiect de cercetare- acțiune ,, Eșecul școlar “

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

I. DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1. DE CE CONSILIERE ȘI ORIENTARE?

Reforma învățământului în România subliniază importanța comutării accentului de pe latura informativă a procesului educativ spre cea formativă, atât de deficitară. Învățământul de tip tradițional se focalizează pe aspecte cognitive ale elevului, urmărind preponderent pregătirea lor secvențială pe discipline școlare.Într-un astfel de cadru educațional , elevul este tratat ca un recipient pentru informații și mai puțin ca o persoană reală, cu individualitate și reacții emoționale determinate de tribulațiile unei personalități în formare.Școala riscă să devină , astfel, un mediu artificial, rupt de exigențele și presiunile vieții reale.

Învățământul modern românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenți bine informați, ci și formarea de persoane cu resurse adaptative la solocitările sociale și psihologice ale vieții, cu un sistem axiologic ferm conturat. Scopul ultim al educației este pregătirea pentru viață a elevului. În acest sens, este vitală conceperea școlii ca o instituție socială cu funcții multiple, aptă să răspundă eficient nevoilor psihologice și sociale ale elevului, să asigure cadrul optim pentru starea sa de bine, pentru diminuarea și prevenirea tulburărilor de adaptare specifice vârstei, pentru formarea unor cetățeni responsabili ai societății civile.

2. NEVOIA DE CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Creșterea numărului de eșecuri și abandonuri școlare, de comportamente delicvente sau nesănătoase, de tulburări emoționale, reprezintă indicatori ai faptului că școala trebuie să facă mai mult în acestă direcție.Pentru a răspunde acestor nevoi reale, Ministerul Educației și Cercetării propune introducerea disciplinei – Consiliere și orientare.Noua disciplină vine în intâmpinarea nevoilor fundamentale ale oricărui copil și adolescent: cunoaștera de sine și respectul de sine , de a comunica și a relaționa armonios cu ceilalți, de a poseda tehnici de invățare eficientă și creativă, de luare de deciziiși rezolvare de probleme, de a rezista presiunilor negative ale grupului. Formarea unui stil de viață sănătos, controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea școlară, sunt condiții esențiale în dezvoltarea armonioasă a personalității elevului.

Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie largă de intervenții care impun o pregătire profesională de specialitate.Un profesor sau invățător nu posedă competențele necesare pentru intervenții de specialitate. De asemenea, profesorul consilier nu are ca obiectiv și competență evaluarea psihologică a elevului. Obiectivul orelor de consiliere nu este cunoașterea elevului de către profesor, ci acela de a facilita autocunoașterea. Procesul de consiliere pune accent pe dimensiunea de prevenție a tulburărilor emoționale și comportamentale,pe aceea a dezvoltării personale și a rezolvării de probleme. Așadar , responsabilitatea noastră de dascăli presupune nu doar să oferim cunoștințe și date copilului, să-i învățăm tabla inmulțirii sau care sunt capitalele lumii; noi avem datoria de a-i învăța pe copii abilități de supraviețuire necesare spre a facer față vieții în lumea contemporană.

II. MODULE TEMATICE ȘI CONȚINUTURI

AUTOCUNOAȘTERE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ.

Autocunoașterea.

Unicitatea persoanei.Diferențe individuale.

Diversitatea culturală și etnica a oamenilor.

Înțelegerea și exprimarea emoțiilor.

Emoții și comportamente legate de diferite situații de viață.

Spațiul personal,nevoia de intimitate, granițe personale.

COMUNICARE ȘI ABILITĂȚI SOCIALE.

Comunicare.

Comunicarea: vorbire , ascultare, comportamente non-verbale. Consecințele unei ascultări deficitare.

Familia.

Tipuri de familie.

Comunicare în familie.

3.MANAGEMENTUL INFORMAȚIILOR ȘI ÎNVĂȚĂRII.

3.1. Managementul informațiilor.

Factori motivaționali ai învățării.

Criterii de selectare a informației: veridicitatea și autoritatea sursei.

3.2. Învățare eficientă.

Metode de învățare eficientă.

Planificarea carierei: obiective săptămânale, orarul unei zile, planul de lucru, stabilirea termenelor.

PLANIFICAREA CARIEREI.

Explorarea carierei.

Meserii individuale și de echipă-beneficii și efecte.

Termeni specifici unei meserii: denumirea activitățălor principale, instrumente utilizate.

Opțiunea pentru meseria aleasă. Factori care determină alegerea unei meserii.

CALITATEA STILULUI DE VIAȚĂ.

Calitatea vieții personale.

Etapele luării unei decizii și consecințele care decurg.

Aplicarea luării deciziei în situații relevante pentru copii în situații de risc și criză.

Rezolvarea de probleme: alternative ale rezolvării de probleme, analiza critică a alternativelor de rezolvare a unei probleme.

III. OBIECTIVELE CONSILIERII

ARGUMENT

,,…În toată confuzia creată în zilele noastre văd prea puțin respect față de adevăratele valori ale vieții. Pretutindeni în jurul nostru este frumusețe, dar cați sunt orbi pentru ea! Ei văd minunile acestei lumi și par a nu zări nimic. Oamenii sunt într-o permanentă mișcare febrilă, fără să se gândească încotro duce călătoria lor. Ei caută agitația cu orice preț, ca și cum ar fi pierduți fără nici o speranță. Lucrurile simple și naturale le fac puțină plăcere. Fiecare secundă pe care o petrecem în acest univers este unică. Și ce le explicăm copiilor noștri? Că doi ori doi fac patru și că Parisul este capitala Franței? Când îi vom învăța ce sunt ei înșiși? Fiecărui copil ar trebui să-i spunem: dar știi tu ce ești? Tu ești o minune! Tu esti unic! În toată lumea nu mai există un copil ca tine! Milioane de ani au trecut fără să fi existat un copil ca tine. Priveste-ți organismul; ce minune! Picioarele tale, brațele tale degetale tale îndemânatice,mersul tău. Tu poți deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Nu există nimic ce nu ai putea deveni. Și când vei deveni mare, vei putea să faci rău cuiva, care este și el o minune ca tine? Nu, voi trebuie să vă iubiți. Trebuie să vă perfecționați, toți trebuie să muncim pentru ca această lume să devină mândră de copii ei.” ( Pablo Casals ).

Așadar, responsabilitatea noastră de dascăli presupune nu doar să oferim cunoștințe și date copiilor, să-i învățăm tabla înmulțirii sau care sunt capitalele lumii; noi avem datoria de a-i învăța pe acești copii abilități de supraviețuire necesare spre a face față vieții în lumea contemporană.

Ora de opțional din cadrul ariei curriculare Consiliere și orientare răspunde, cred eu, acestei necesități. Această oră oferă cadrul propice realizării unor activități specifice de cunoaștere a elevilor, de formare a personalității acestora prin descoperirea, orientarea și dezvoltarea intereselor, aspirațiilor și trăsăturilor pozitive de caracter. Multe activității din cadrul consilierii și orientării asigură și orientarea școlară și, în perspectivă, orientarea profesională în scopul unei cât mai bune integrări sociale a copilului.

De asemenea , această oră presupune un timp special afectat identificării și soluționării problemelor grupului de elevi și ale fiecărui elev în parte, îmbunătățirii parteneriatului școală-familie și potențării valențelor educative ale familiei. Astfel se urmărește inițierea copilului în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranță și respect față de sine și de ceilalți.

Consider că acestă oră se impune, este pe cât de necesară, pe atât de benefică; la ora de cosiliere și orientare copilul este ajutat să își exploreze gândurile, sentimentele, comportamentul, să capete o înțelegere mai clară despre sine, să își regăsească și să își folosească propriile forțe pentru a face față eficient problemelor vieții, luând hotărâri mai potrivite sau acționând intr-un mod adecvat situațiilor.

OBIECTIVELE CONSILIERII

Scopul fundamental al consilierii educaționale este funcționarea psihosocială optimă a persoanei.Acest scop poate fi atins prin urmarirea realizarii obiectivelor procesului de consiliere:

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI A STĂRII DE BINE. – funcționare optimă din punct de vedere somatic , fiziologic, mental, emoțional, social și spiritual.

DEZVOLTARE PERSONALĂ.- cunoaștere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaționare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficiente, atitudini creative, opțiuni vocaționale,…În toată confuzia creată în zilele noastre văd prea puțin respect față de adevăratele valori ale vieții. Pretutindeni în jurul nostru este frumusețe, dar cați sunt orbi pentru ea! Ei văd minunile acestei lumi și par a nu zări nimic. Oamenii sunt într-o permanentă mișcare febrilă, fără să se gândească încotro duce călătoria lor. Ei caută agitația cu orice preț, ca și cum ar fi pierduți fără nici o speranță. Lucrurile simple și naturale le fac puțină plăcere. Fiecare secundă pe care o petrecem în acest univers este unică. Și ce le explicăm copiilor noștri? Că doi ori doi fac patru și că Parisul este capitala Franței? Când îi vom învăța ce sunt ei înșiși? Fiecărui copil ar trebui să-i spunem: dar știi tu ce ești? Tu ești o minune! Tu esti unic! În toată lumea nu mai există un copil ca tine! Milioane de ani au trecut fără să fi existat un copil ca tine. Priveste-ți organismul; ce minune! Picioarele tale, brațele tale degetale tale îndemânatice,mersul tău. Tu poți deveni un Shakespeare, un Michelangelo, un Beethoven. Nu există nimic ce nu ai putea deveni. Și când vei deveni mare, vei putea să faci rău cuiva, care este și el o minune ca tine? Nu, voi trebuie să vă iubiți. Trebuie să vă perfecționați, toți trebuie să muncim pentru ca această lume să devină mândră de copii ei.” ( Pablo Casals ).

Așadar, responsabilitatea noastră de dascăli presupune nu doar să oferim cunoștințe și date copiilor, să-i învățăm tabla înmulțirii sau care sunt capitalele lumii; noi avem datoria de a-i învăța pe acești copii abilități de supraviețuire necesare spre a face față vieții în lumea contemporană.

Ora de opțional din cadrul ariei curriculare Consiliere și orientare răspunde, cred eu, acestei necesități. Această oră oferă cadrul propice realizării unor activități specifice de cunoaștere a elevilor, de formare a personalității acestora prin descoperirea, orientarea și dezvoltarea intereselor, aspirațiilor și trăsăturilor pozitive de caracter. Multe activității din cadrul consilierii și orientării asigură și orientarea școlară și, în perspectivă, orientarea profesională în scopul unei cât mai bune integrări sociale a copilului.

De asemenea , această oră presupune un timp special afectat identificării și soluționării problemelor grupului de elevi și ale fiecărui elev în parte, îmbunătățirii parteneriatului școală-familie și potențării valențelor educative ale familiei. Astfel se urmărește inițierea copilului în practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranță și respect față de sine și de ceilalți.

Consider că acestă oră se impune, este pe cât de necesară, pe atât de benefică; la ora de cosiliere și orientare copilul este ajutat să își exploreze gândurile, sentimentele, comportamentul, să capete o înțelegere mai clară despre sine, să își regăsească și să își folosească propriile forțe pentru a face față eficient problemelor vieții, luând hotărâri mai potrivite sau acționând intr-un mod adecvat situațiilor.

OBIECTIVELE CONSILIERII

Scopul fundamental al consilierii educaționale este funcționarea psihosocială optimă a persoanei.Acest scop poate fi atins prin urmarirea realizarii obiectivelor procesului de consiliere:

PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI A STĂRII DE BINE. – funcționare optimă din punct de vedere somatic , fiziologic, mental, emoțional, social și spiritual.

DEZVOLTARE PERSONALĂ.- cunoaștere de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, relaționare interpersonală armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficiente, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste.

PREVENȚIE. – a dispoziției afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de criză.

Consilierea este mai interestă de starea de bine decât de starea de boală. Ce reprezintă starea de bine? Sănătatea nu este condiționată de absența bolii și a disfuncției, ci se referă la un proces complex și multidimensional, în care starea subiectivă de bine este un element fundamental.

COMPONENTELE STĂRII DE BINE

ACCEPTAREA DE SINE : atitudine pozitivă față de propria persoană, acceptarea calităților și a defectelor personale, percepție pozitivă a experiențelor trecute și a viitorului.

RELAȚII POZITIVE CU CEILALȚI:încredere în oameni, sociabilitate, nevoie de a primi și de a da afecțiune, atitudine empatică, deschisă și caldă.

AUTONOMIE: independent, hotărât, rezistent la presiunile de grup, se evaluează pe sine după standarde personale, nu este excesiv preocupat de expectanțele și evaluările celorlalți.

CONTROL: sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, îșî crează oportunități pentru valorizarea nevoilor personale, face opțiuni conforme cu valorile proprii.

SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚĂ: direcționat de scopuri de durată medie și lungă, experiența pozitivă a trecutului, bucuria prezentului și relevanța viitorului, convingerea că merită să te implici, curiozitate.

DEZVOLTARE PERSONALĂ: deschidere spre experiențe noi, sentiment de valorizare a potențialului propriu, capacitate de auto-reflecție, percepția schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate, nevoia de provocări, respingerea rutinei.

Familia și școala au un rol esențial în dezvoltatea și menținerea stării de bine. În același timp , se constată că , nu de puține ori, tocmai familia și școala sunt instituțiile care generează condiții care subminează încrederea în sine a copiilor și a elevilor, îngrădesc autonomia și independența lor, șablonează individualitățile, implică competiții neproductiveîn detrimentul cooperării și colaborării, cenzurează bucuriile și plăcerile cotidiene. Focalizarea exclusivă a școlii pe latura intelectuală a elevilor și pe performanțele lor școlare, ignorând nevoile lor emoționale și sociale, este o cale de diminuare a stării de bine și de creștere a riscului pentru disfuncții și boli fizice și psihice. Școala modernă nu mai poate ignora, în numele nevoii imperative de cunoștințe și rezultate școlare performante, starea de bine și sănătatea fizică, psihică, spirituală și socială a elevilor săi. Înainte de a fi o instituție care conferă diplome, școala trebuie să fie locul în care se formează persoane armonioase cu sine, cu ceilalți, cu lumea, capabile astfel să transpună în instrumente conținutul diplomei, să opereze eficient cu ele, să se bucure de procesul și produsul activității lor.

Reacția școlii ca instituție de educație, formare și orientare, la mobilitatea socială și economică trebuie să fie de adaptare rapidă a conținutului structurilor si funcțiilor sale, de creare a premiselor favorabile pentru elevi care să permită integrarea socială rapidă, flexibilitatea, inițiativa și rezolvarea de probleme, diminuarea imprevizibilului sau a hazardului in alegerea carieriei.

Școala trebuie să facă tot ce-i stă în putință pentru valorizarea maximă a fiecarui individ prin stimularea intelectuală a elevilor, aptitudinilor si trăsăturilor de personalitate.

Aria curriculară ,,Consiliere și orientare” reprezintă una din modalitățile esențiale prin care școala trebuie să-și urmeze scopul primordial: de proces formativ centrat pe elev, capabilă să valorizeze tipuri diverse de elevi și abilități, să răspundă nevoilor comunitații și să ofere societeții persoane competente pentru viața privată, profesională și publică.

De asemenea aria curriculară ,, Consiliere și orientare” constituie cadrul organizat de întalnire între profesori și elevi, în care profesorul poate să lucreze nu doar cu dimensiunea rațional-intelectuală a elevului, ci și cu cea afectivă, motivațională, atitudinală și socială.

Aria curriculară ,,Consiliere și orientare” tinde să rezolve în prezent, simultan următoarele aspecte:

dezvoltarea personală și înzestrarea elevilor cu cunoștințe și abilități necesare pentru managementul propriei vieți;

informarea elevilor privind oportunitățile de educație și formare în România;

facilitarea accesului la întreaga ofertă de educație și formare profesională;

sprijinirea bunei inserții socio-profesionale viitoare a tinerilor;

ameliorarea continuă a procesului de utilizare a resurselor umane de care societatea dispune.

Nevoia de consiliere educațională în școală a fost impusă de realitățile vieții: creșterea numărului de eșecuri și abandonuri școlare, de comportamente delicvente sau nesănătoase, de creștere a violenței în rândul minorilor, de tulburări emoționale în rândul elevilor.

Consilierea educațională este impusă de conștientizarea faptului ca elevul este mai întâi de toate o personalitate cu limite și posibilități, aflat la răspântia căutării propriului ,,eu” și cel al tatonării și rezolvării problemelor de integrare socială. Școala este primul mediu în care se descoperă pe sine și învață să cunoască lumea din jurul său. Din această cauză este greu de realizat procesul învățării cu succes, dacă se ignoră problemele și obstacolele din calea formării personalității elevilor.

Consilierea educațională vine în întampinarea nevoilor fudamentale ale oricărui copil și adolescent: cunoașterea de sine și respectul de sine, de a comunica și relaționa armonios cu ceilalți, de a poseda tehnici de învățare eficientă și creativă, de luare de decizii și rezolvare de probleme, de a rezista presiunilor negative ale grupului.

Pentru realizarea finalităților educației – dezvoltarea armonioasă a personalității elevului – condițiile esențiale sunt: formarea unui stil de viață sănănătos,controlul stresului, dobândirea de repere în orientarea școlară și profesională.

Diferențierea în vederea dezvoltării personalității este posibilă prin adoptarea unor procedee și metode, tehnici de educație care să permită punerea în valoare a potențialului individual. Importanța este comutarea fundamentului pedagogic al demersului educativ de la tratarea elevului ca membru al unei clase, al unui colectiv, la cunoașterea potențialului individual în vederea asigurării valorizării maxime.Acest deziderat devine posibil dacă se acceptă și se întelege ca diferențierea trebuie să înceapă cu instruirea și să continuie cu educarea tânărului încredințat de societate și familie, școlii.

Consilierea educațională prin conținutul activităților specifice, prin metodele de lucru poate deveni cea mai importantă formă de diferențiere a educației, adaptata nevoilor de formare și dezvoltare a personalității elevului, în deplina concordanță cu particularitățile individuale și de vârstă.

Experiența unor țări cum ar fi: Belgia, Franța, Marea Britanie, care au inclus în curriculum această arie ,, Consiliere și orientare” sugerează importanța acestor demersuri:

rezultate școlare mai bune;

climat școlar constructiv;

vehicularea unei cantități mai mari de informații despre carieră;

o relație mai bună între elevi și profesori;

creșterea motivației pentru învațare;

creșterea satisfacției fată de calitatea procesului educațional din școala;

obținerea unor scoruri mai mari la testele naționale de cunoștințe.

Scopul primordial al învățământului contemporan este procesul formativ centrat pe elev.

Consilierea educațională permite valorizarea tipurilor diverse de elevi și abilități, răspunde nevoilor comunității și asigură infuzarea societății cu persoane competențe pentru viața privată profesională și socială.

CONSILIERE ȘCOLARĂ

PROCES- OBIECTIVE- STRATEGII

Consilierea reprezintă o activitate prin care se urmărește sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie adoptat de o persoană consiliată într-o situație dată sau, în general, în viață și activitatea sa cotodiană. În cadrul grupurilor școlare, consilierea reprezintă o formă particulară de interacțiune și influențare , care contribuie la sprijinirea elevilor în rezolvarea problemelor cu care se confruntă, precum și la omogenizarea și dezvoltarea clasei de elevi ca grup educațional.

1. Conceptul de consiliere și accepțiunile sale

În literatura de specialitate există numeroase definiții și accepțiuni date conceptului de consiliere.

,,Consilierea presupune existența unei persoane care are temporar sau permanent rolul de consilier și care oferă sau acceptă în mod explicit să acorde timp, atenție și respect uneia sau mai multor persoane, cu rolul temporar de client. Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi și clarifica moduri de a trăi valorificându-și resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, îndreptându-se spre o cât mai bună existență”. (Asociația Britanică pentru Consiliere, 1991)

,,Consilierea este o activitate care este inițiată de o persoană care caută ajutor. Oferă oportunitatea clientului de a identifica ceea ce-l perturbă, de a se autoexplora și de a se înțelege. Procesul de consiliere îl va ajuta să-și identifice gândurile, emoțiile și comportamentele, care conștientizate fiind, îl fac să se simtă plin de resurse și să hotărască schimbarea”. (Janice Russel, Graham Dexter, Tim Bond, 1992)

,,Conceptul de consiliere este prezent în multe domenii, cum ar fi: juridic, economic, religios, imobiliar, afaceri, management, psihologic, educație, etc. De aici s-au dezvoltat și diferite tipuri de consiliere: informațională, educațională, de dezvoltare personală, suportivă, vocațională (de carieră sau OSP), de criză (asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate), pastorală”. (Adriana Băban, 2001)

În sens larg, consilierea școlară reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenței psihopedagogice elevilor și celorlalte persoane implicate în procesul educațional (profesori, părinți, tutori și autorități școlare). Rolul consilierii este unul proactiv, ce presupune prevenirea situațiilor de criză personală și educațională a elevilor.

Consilierea școlară se axează pe unitatea triadică: familie- copil- școală, în vederea desfășurării unei educații eficiente și a dezvoltării optime a personalității copilului.

Consilierea psihopedagogică are drept obiectiv în școală dezvoltarea unui sistem coerent de scopuri în viață și întărirea comportamentului intențional. O persoană orientată spre scop este capabilă sa pună în acțiune modele alternative de comportament, să abordeze problemele de viață din perspective diferite, dar fără a se cantona rigid în anumite soluții prefabricate. (Tomșa Ghe., 2000)

Prin urmare, în procesul de consiliere se încearcă “provocarea” unei schimbări voluntare în atitudinile și comportamentul clientului, astfel încât persoana sau grupul „să funcționeze optim din punct de vedere psihosocial”. (Băban A., 2001)

Consilierea este: – o relație

– o formă specială de comunicare

implică ascultarea

previne situațiile de criză – rol proactiv

persoană este ajutată de alta

persoană ajută un grup de persoane

formă confidențială de a oferi ajutor

bazată pe principiul dezvoltării personale

presupune „împuternicirea” (engl. „empowerment”) persoanelor care caută ajutor

înseamnă a-i ajuta pe alții să-și identifice și să-și clarifice problemele

activitate efectuată de profesioniști

se ghidează după anumite teorii și după metode specifice domeniului.

(după Hough M. , 1998)

Consilierea nu este:

relație de prietenie

a avea grijă asemenea unui părinte

a trata pe cineva ca un doctor

a instrui sau a preda

a sfătui

a judeca

doar folosirea deprinderilor și abilităților de consiliere. (Sanders P., 1999)

Trăsăturile definitorii ale consilierii educaționale

Este un proces de dezvoltare

Are un rol de prevenire și proactiv

Optimizează modul în care elevul relaționează cu școala

Abordează diverse probleme ale subiectului consiliat (personale, educaționale, sociale, de orientare școlară și profesională)

După Ch. H. Patterson, consilierea reprezintă un proces care implică o relație interpersonală între consilier și unul sau mai mulți clienți cu care el folosește metode psihologice bazate pe cunoașterea sistematică a personalității umane, în încercarea de a îmbunătăți ,,sănătatea mintală” a clientului sau a clienților săi. Prin urmare, în procesul de consiliere se încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile și comportamentul clientului. Strategiile folosite în acest scop depind însă atât de scopurile clientului cât și de orientarea teoretică a consilierului. Indiferent însă de natura celor două elemente, strategiile adoptate de consilier nu trebuie să se refere la sfaturi și recomandări, la admonestări, constrângeri sau amenințări. Prin strategiile utilizate, consilierul urmărește de fapt să ofere sprijin clientului său, pentru ca el să se adapteze mai eficient atât propriei sale personalități, cât și realității în care trăiește.

Într-o asemenea perspectivă, consilierea școlară are ca scop fundamental sprijinirea clientului (elev, profesor sau părinte), pentru ca acesta să devină capabil să se ajute singur, să se înțeleagă atât pe sine însuși, cât și realitatea înconjurătoare. Prin urmare, sarcina consilierului școlar nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta ca persoana aflată în dificultate să devină aptă să-și rezolve singură problemele cu care se confruntă. De aici pot spune că rezultă idea că cel care consiliază (dascălul sau consilierul specialist) nu are niciodată soluții dinainte stabilite pentru cazul respectiv. El doar ajută persoana ca, pe parcursul procesului de consiliere, să găsească singură soluțiile cele mai eficiente.

Abordată ca proces, consilierea seamănă în mai multe privințe cu psihoterapia și orientarea școlară și profesională. Termenul de consiliere este folosit, de asemenea, și pentru a desemna profesiunea ca atare. În esență, consilierea intră în categoria profesiunilor de sprijin, alături de psihoterapie, orientare școlară și profesională, asistență socială etc.

Ca urmare cele trei domenii de activitate se diferențiază între ele prin accentul pe care-l pun una sau alta din cele trei modalități de intervenție psihopedagogică. Astfel, psihoterapia pune accentul pe recuperare, consilierea pe dezvoltarea psihocomportamentală, iar orientarea școlară și profesională pe prevenirea unor situații viitoare neplăcute sau inacceptabile individului.

Există mai multe tipuri de consiliere, cum ar fi:

Consilierea educațională- furnizarea de repere psihoeducaționale pentru sănătatea mentală, emoțională, fizică, socială și spirituală a copiilor;

Consilierea informațională- oferirea de informații pe domenii, teme specifice;

Consilierea de dezvoltare personală- formarea de abilități și atitudini care permit o funcționare personală și socială flexibilă și eficientă în scopul atingerii stării de bine;

Consilierea suportivă- oferirea de suport emoțional, apreciativ, material;

Consilierea vocațională- dezvoltarea capacității de planificare a carierei;

Consilierea de criză- asistarea psihologică a persoanelor aflate în dificultate;consilierea pastorală- realizată din perspectivă religioasă.

Fiecare domeniu de intervenție, prezentat mai sus, presupune o specializare riguroasă, așa încât se impune ca fiecare dascăl să cunoască foarte bine care sunt posibilitățile, dar și limitele sale de acțiune în consilierea elevilor.

Principii în consilierea educațională

Toate persoanele sunt speciale și valoroase pentru că sunt unice

Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii

Clientul (elevul, părintele, cadrul didactic, familia) „trebuie” să se simtă „împuternicit” (engl. empowered), să manifeste autonomie personală și auto-înțelegere, „satisfăcut și plin de resurse” (See Russell, apud Pete Sanders, 1999)

Elevul este acceptat ca persoană și tratat în consecință

Consilierea este în esență o relație permisivă

Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat

De fiecare dată când oferim ajutor cuiva, ar trebui să avem în vedere propria noastră atitudine. Ar fi indicat să ne întrebăm:

Cel fel de ajutor putem oferi?

Cum ne putem da seama că ajutorul nostru este eficace?

Care sunt motivele noastre pentru a-i ajuta?

Avem unele prejudecăți care ar putea afecta ajutorul dat?

Cum ne putem îmbunătăți abilitățile?

Ne vom menține în cadrul limitelor competențelor noastre profesionale?

Avem destule resurse pentru a oferi un sprijin eficace fără să ne dăunăm nouă înșine sau personei pe care o ajutăm?

Cadrul didactic, în ipostaza sa de consilier, poate aborda cu succes consilierea educativă, care implică și elementele de consiliere vocațională, suportivă, de dezvoltare personală sau informațională, dar nu se poate substitui specialistului (psihologului) care posedă competențele și expertiza necesară pentru rezolvarea situațiilor specific în care s-ar afla elevul. De asemenea trebuie evitată tendința unor dascăli de a utiliza, în activitățile de consiliere, testarea psihologică, în virtutea scopului de cunoaștere a elevilor, întrucâtt, utilizarea testelor psihologice (de inteligență, proiective, de pesonalitate), deși poate apărea ca o activitate facilă, presupune vaste cunoștințe de psihodiagnostic, pe care numai specialistul psiholog le poate aplica.dascălul poate utiliza însă diverse scale de cunoștințe și atitudini, fișe de lucru, întrucât obiectivul orelor de consiliere nu este cunoaștera elevului, de către cadrul didactic, ci facilitarea autocunoașterii.

În învățământul primar, orele cuprinse în aria curriculară Consiliere și Orientare au un specific anume, ținând cont de particularitățile de vârstă ale școlarului mic. Astfel, învățătorul trebuie să aibe în vedere , în procesul de consiliere, realizarea următoarelor obiective:

Promovarea sănătății și a stării de bine a elevului- funcționarea optimă din punct de vedere somatic, fiziologic, mental, emoțional, social, spiritual.

Dezvoltarea personală- cunoașterea de sine, imaginea de sine, capacitatea de decizie responsabilă, releționare interpersonal armonioasă, controlul stresului, tehnici de învățare eficientă, atitudini creative, opțiuni vocaționale realiste.

Prevenție- a dispoziției afective negative, a neîncrederii în sine, a comportamentelor de risc, a conflictelor interpersonale, a dificultăților de învățare, a dezadaptării sociale, a disfuncțiilor psihosomatice, a situațiilor de criză.

Conceptul de sănătate este definit, de către Organizația Mondială a Sănătății, ca fiind un proces complex și multidimensional, în care starea subiectivă de bine este un element fundamental.

Starea de bine circumscrie următoarele componente:

Acceptarea de sine – exprimată printr-o atitudine pozitivă față de propria persoană, acceptarea calităților și defectelor personale, percepția pozitivă a experiențelor trecute și a viitorului.

Autonomie – manifestată prin independență, hotărâre, autoevaluare după standarde personale, nu sub presiunea grupului.

Control – sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor, identificarea oportunităților pentru valorizarea nevoilor personale, opțiuni în concordanță cu valorile proprii.

Relații pozitive cu ceilalți – bazate pe încredere în oameni, nevoia de a primi afecțiune, atitudine empatică, deschisă și caldă.

Dezvoltarea personală – realizată prin deschiderea spre experiențe noi, sentimente de valorizare a sentimentului propriu, percepția schimbărilor de sine pozitive, eficiență, flexibilitate, creativitate.

Activitatea de consiliere nu rezolvă independent dezvoltarea și menținerea stării de bine, existând o paralelă largă de factori cum ar fi: familia, școala, alte medii educaționale care condiționează acest proces. Din păcate se constată că nu de puține ori familia și școala devin condiții și context ce perturbă încrederea în sine a elevilor, restrângând autonomia și independența lor, șablonează individualitățile, supralicitează eficiența competițională, în defavoarea cooperării și colaborării, induc percepții eronate asupra lumii și a vieții. Tendința școlii de a se focaliza în special pe latura intelectuală a educației și pe atingerea unor performanțe superioare pe aceste directive, eludând nevoile emoționale și sociale ale elevilor, nu face decât să accentueze riscul perturbării stării de bine a acestora.

Caracteristicile relației de consiliere (Pete Sanders, 1999)

sunt într-adevăr auzit – sentimentul că o altă persoană este real interesată de mine și încearcă să mă înțeleagă, să mă asculte.

căldura – mă simt bine primit de cineva, ca și când ei ar fi bucuroși să mă vadă cu adevărat.

confidențialitate – este foarte important să mă simt în siguranță, să fiu sigur că altcineva nu va afla ceea ce spun, astfel încât să mă simt jenat.

egalitate – îmi place să mă simt pe picior de egalitate cu altă persoană. Astfel consilierii nu se poartă ca și cum mi-ar fi superiori, ca niște “experți” sau să aibă putere asupra mea.

non – judecare – nu-mi place să mă simt judecat sau să mi se spună ce să fac. Unii mă fac să mă simt ca și cum aș fi făcut ceva rău. Prefer să mă simt acceptat ca persoană, astfel mă simt în siguranță.

numai pentru oamenii cu probleme – Consilierea este pentru oamenii cu probleme. Eu nu am probleme, deci nu am nevoie de consilier.

fără limite – Dacă merg la consilier, voi putea să vorbesc despre orice cred eu că este important pentru mine.

plânsul – este O.K. să plângi când ești supărat. Consilierea te ajută să-ți exprimi emoțiile, sentimentele

relația – Consilierea este o relație de ajutorare, de suport. Este ceva despre ceea ce se întâmplă între oameni. Fiecare relație are aspecte unice. Relația de consiliere este construită cu ajutorul instrumentelor de comunicare și cunoaștere a vieții cotidiene. Clientul furnizează propria experiență de viață.

respect pentru client, încredere și cooperare – Consilierul trebuie să învețe să se raporteze adecvat la diferențele culturale și atitudinale care influențează relația și să le respecte.

responsabilitate pentru realizarea scopurilor fixate – “A fi pregătit” și așteptările sunt factori importanți în construirea relației între client și consilier.

autodezvăluirea – clientul, „expert în propria lui viață” este ajutat de consilier, „expert în strategii de consiliere” să se descoperă. Importantă este latura umană a consilierului.

Forme și modele de consiliere accesibile cadrului didactic

În genere, dascălul poate utiliza, în limitele impuse de competențele sale, ambele forme

sau modalități de consiliere- consilierea individuală și consilierea de grup. Cîât privește modelele de consiliere, acestea sunt relativ numeroase și divesificate. Ele pot fi grupate în:

modele psihodinamice sau de factură psihanalistă, unde intră modele elaborate de S. Freud, A. Adler și C. Jung;

modelele acționale, unde intră modelul behaviorist sau comportamental, analiza tranzacțională, modelul rațional-emoțional și modelul de consiliere bazat pe realitate;

modelele experențiale, unde intră modelul non directiv sau consilierea centrată pe o persoană, modelul existențialist și modelul gestaltist.

Dintre cele trei categorii enumerate mai sus, mai accesibile învățătorului și, în același timp, mai adecvate vârstei școlare sunt modelele acționale, cu accentul pe modelul behaviorist sau comportamental, unde se pot utiliza cu succes următoarele tehnici: stingerea comportamentelor nedorite, desensibilizarea sistematică, tehnica modelării, tehnica asertivă și tehnica contractului.

a) Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizată în vederea diminuării și înlăturării atitudinilor și comportamentelor negative destul de frecvente la elevi. Ele se bazează pe faptul că diversele comportamente învățate au tendința de a slăbi și dispărea atunci când ele nu sunt întărite corespunzător. Spre exemplu, în cazul unui copil care detestă școala, care are un comportament agresiv și deranjează lecțiile, se poate apela la tehnica stingerii comportamentelor nedorite. Învățătorul va stabili un program de consiliere, în colaborare cu familia, structurat pe următoarele etape sau acțiuni concrete:

Părinții trebuie ajutați și învățați să facă deosebirea între comportamentele reale (autentice) ale copilului și cele cu caracter demonstrative, adică intenționat negative.

La școală, trebuie de asemenea să se ignore comportamentele necorespunzătoare ale elevului și să se acorde atenție numai celor pozitive (deziderabile)

Practica consilierii școlare ne arată că, în primele zile ale funcționării acestui program comportamentele demonstrative sau nedorite ale copilului se accentuează, după care ele slăbesc din ce în ce mai tare, până la dispariție. Cauza este lipsa de întărire a acestora prin nebăgarea lor în seamă, nici de către părinți și nici de către învățătoare.

Tehnica stingerii comportamentelor nedorite poate fi utilizată și pentru înlăturarea stărilor de frică la copii sau a tulburărilor anxioase (teama de locuri înalte, teama de spații închise etc.). în asemenea situații pot fi folosite două tehnici concrete, și anume: tehnica implozivă și tehnica expunerii.

Tehnica implozivă constă în punerea copilului să se confrunte, în plan imaginar cu situația anxiogenă (care-i provoacă teamă). El trebuie să-și imagineze situații care-i produc teamă. În timpul ședinței de consiliere, învățătorul în loc să-l liniștescă, trebuie să manevreze în așa fel situația, încât să se producă o creștere masivă a anxietății, adică a stării de teamă. Practica a dovedit că, prin expuneri repetate la situații anxiogene în condiții de securitate afectivă a copilului, ,,stimuli anxiogeni își pierd forța, iar comportamentul de evitare a respectivelor situații are tendința să se stingă”.

Tehnica expunerii presupune confruntarea reală a copilului cu stimulul anxiogen (generator de teamă). Confruntarea reală a copilului cu situații anxiogene este eficientă, îndeosebi în cazul copiilor care au capacități imaginative limitate. De exemplu, copilul care are teamă de locuri înalte poate fi dus de învățător sau de părinți în asemenea locuri, cel care manifestă teamă față de spații închise sau deschise trebuie dus și însoțit în asemenea spații etc.

b) Tehnica desensibilizării sistematice constă în diminuarea și înlăturarea unor comportamente nedorite prin punerea în acțiune a altor comportamente antagoniste sau opuse acestora. Prin această tehnică, elevul este învățat să se relaxeze și să se comporte într-un mod în care este incompatibil cu apariția stării de teamă în prezența unor stimuli anxiogeni reali sau imaginativi. Utilizarea tehnicii desensibilizării sistematice presupune parcurgerea a trei etape:

Învățarea relaxării, care se derulează pe parcursul primelor 5-6 ședințe de consiliere, după metoda relaxării musculare progresive a lui Jacobson (1938), când se crează condiții pentru destinderea musculară și liniștea psihică a subiectului.

Stabilirea ierarhiilor- etapă în care învățătoarea stabilește, împreună cu copilul, o ierarhie a situațiilor generatoare de teamă (anxietate) în ordine descrescătoare, de la situația cea mai anxiogenă până la cea mai puțin anxiogenă. Spre exemplu, în cazul unui copil căruia îi e feică de câini, ierarhia poate fi următoarea: contactul direct cu animalele reprezintă stimulul cel mai anxiogen; pozele cu câini reprezintă un stimul mai puțin anxiogen; prezența unor animale mici cu blană (pisici, iepurași, veverițe) stimul cel mai puțin anxiogen.

A treia etapă constă în procedeul concret de desensibilizare. În această etapă, învățătoarea îi cere subiectului să se relaxeze cu ochii închiși, în timp ce ea îi descrie diverse scene începând cu unele neutre și înaintând progresiv pe linia ierarhiei stimulilor generatori de anxietate. Copilul este solicitat să-și imagineze fiecare situație descrisă, iar în momentul în care el spune că simte teamă, ședința se încheie. Procesul de consiliere continuă în alte ședințe, până când copilul devine capabil să rămână relaxat în timp ce el îți reprezintă scene care înainte îi trezeau o stare de teamă mare.

c) Tehnica modelării presupune asimilarea unor modele comportamentale pozitive prin imitarea altor persoane, cum ar fi, spre exemplu, învățătoarea sau părinții. De regulă, copilul este confruntat cu anumite comportamente realizate de învățătoare și încurajat apoi să le imite. Modelarea comportamentelor s-a dovedit eficientă în formarea unor deprinderi corecte și civilizate de conduită, deprinderi gospodărești și de autoservire, deprinderi de raportare la semeni etc.

d) Tehnica asertivă – provine din engleză assert = a afirma, a căuta să se impună, a-și impune punctul de vedere etc.; tehnica asertivă = tehnică prin care individul caută să se impună). Această tehnică numită și antrenament asertiv poate fi utilizată atât ca modalitate de sensibilizare a copilului, cât și de formare și dezvoltare a abilităților de a face față diverselor situații de viață. Ea este ineficientă îndeosebi în cazul copiilor cu dificultăți în stabilirea unor relații interpersonale, datorită stării lor de anxietate (teamă), care-i împiedică să se exprime liber sau să-și manifeste sentimentele de afecțiune. De asemenea, tehnica asertivă este recomandată și în cazul subiecților care-și manifestă tendința de a-i lăsa pe alții săâi manipuleze sau să profite de pe urma lor. Prin antrenamentul asertiv, învățătoarea îl pote învăța pe copil să-și exprime în mod ,,deschis și adecvat gândurile și sentimentele”. Procesul de consiliere bazat pe antrenamentul asertiv se desfășoară în două etape: în prima etapă, comportamentul asertiv trebuie practicat direct în clasă în relația concretă dascăl – elev, iar în a doua etapă de către copil în viața școlară și în afara școlii. O atenție deosebită trebuie acordată aici dezvoltării la copil a unor deprinderi și dezvoltării la copil a unor deprinderi și abilități de relaționare interpersonală.

În cazul copiilor timizi învățătorul trebuie să-i determine pe cei în cauză să adreseze celor din jur remarci directe și mai puțin confortabile., dar fără ca în spatele acestora să se afle sentimentul de ostilitate, agresivitate, ură etc. Spre exemplu, copilul poate fi pus să se adreseze unor colegi din clasă remarci de tipul: ,,nu-mi place cum te-ai îmbrăcat”, ,,nu-mi place cum ai scris tema”, ,,nu trebuie să te porți urât cu ceilalți” etc.

e) Tehnica contractului presupune o înțelegere între cei doi termeni ai relației de consiliere. Învățătoarea cade de acord cu elevul sau elevii, care manifestă anumite atitudini și comportamente negative, asupra unui plan specific de acțiune sau asupra unui scop precis între diversele momente de discuții purtate cu elevii respectivi.

Pe ansamblu tehnicile de consiliere, specifice modelului behaviorist sau comportamental, pun accentul pe schimbările produse în comportamentul exterior al individului. După opinia consilierilor de factură behavioristă ,,modificarea directă a comportamentului duce la schimbări în atitudini și sentimente”.

Tomșa, Ghe., (coord.)- ,,Dicționar de orientare școlară și profesională”, București, Editura Afeliu, 1996

Holdevici, I., Vasilescu, I. P. – ,,Psihoterapia” , București, Editura Ceres, 1993

Patterson, Ch. H. – ,,Counceling and psychoterapy”, New York, Harper and Row, 1986

*** ,,Învățământul primar”, numerul4, Editura Discipol, 1997

*** ,,Consiliere și Orientare”, Ghid metodologic, Editor Consiliul

Național pentru Curriculum, București, 2001

IV. MODULE TEMATICE- GENERALITĂȚI

MODUL I- AUTOCUNOAȘTERE ȘI DEZVOLTARE PERSONALĂ

,,Îndrăznește să devii ceea ce ești ! Există posibilități minunate în fiecare ființă. Convinge-te de forța ta. Să știi să spui mereu: nu depinde decât de mine."

Conceptul de autocunoastere se refera la ,,procesul de explorare si structurare a propriilor caracteristici (de exemplu. abilitati, emotii. motivatii, atitudini, credinte, mecanisme de aparare si adaptare. etc.) in urma caruia rezulta imaginea de sine a persoanei". Functionarea eficienta in mediul socio-profesional contemporan este facilitata de capacitatea de autocunoastere si autoreglare eficienta a persoanei.

Aspectele relevante ale autocunoasterii sunt:

. imaginea de sine;

. aptitudinile si abilitatile personale;

. sistemul motivational al individului;

. emotiile si mecanismele de aparare si adaptare;

. autoeficacitatea perceputa.

Cunoasterea de sine se dezvolta o data cu varsta si cu experientele prin care trecem. Pe masura ce o persoana avanseaza în etate, dobandeste o capacitate mai mare de autoreflexie. Totusi. niciodata nu vom putea spune ca ne cunoastem pe noi înșine în totalitate; cunoasterea de sine nu este un proces care se încheie o data cu adolescenta sau cu tineretea. Pusi în fata unor obstacole, a unor provocari, vom gasi de multe ori resurse de care poate nu eram constienți până în acele momente.

Cunoasterea de sine este un proces cognitiv, afectiv si motivational individual, dar suportă influente puternice de mediu.

Comunicarea interpersonala este una dintre sursele de autocunoastere. 0 comunicare eficienta poate asigura un climat securizant, facilitator al autodezvaluirii si intercunoasterii.

I. IMAGINEA DE SINE este modul în care o persoana îsi percepe propriile caracteristici fizice, cognitive, emotionale, sociale si spirituale.

In limbaj curent, imaginea de sine este parerea pe care o avem despre noi, despre "cine suntem noi" si "ce putem face noi" Aceasta evaluare, fondata sau nu, a calitatilor si defectelor noastre, este un stalp al stimei de sine.. Imaginea de sine pozitiva este o forta interioara care ne permite sa ne bucuram de sansa noastra în ciuda obstacolelor si presupune a fi satisfacut de sine la un moment dat.

Pe masura ce copilul înainteaza în varsta si se confrunta cu situatii din ce în ce mai numeroase și mai diverse incepe sa-si dezvolte cunoasterea de sine. Acesta este un proces complex, care dureaza întreaga viata și care duce mai întai la conturarea, iar apoi la structurarea si îmbogatirea imaginii de sine. Cu alte cuvinte, imaginea de sine este o reprezentare mentala a propriei persoane, un "tablou" în care sunt incluse cunostintele despre sine (abilitați, comportamente, emotii, cunostințe, valori, etc.), si care ne ajuta sa ne reglam comportamentui în societate.

Imagineu de sine nu reflecta întotdeauna realitatea. 0 adolescenta cu o înfatisare fizica atractiva se poate percepe cu fiind urata si grasa, si invers. Cu cat o persoana se percepe mai corect, îsi interpreteaza caructeristicile mai precis si îsi dezvolta convingeri mai realiste despre sine, cu atat si functionarea sa generals este mai buna. Imaginea de sine (Eul) nu este o structura omogena. in cadrul sau se pot diferentia mai multe componente:

. eul actual, care se refera la ceea ce individul considers ca este într-un anumit moment al dezvoltarii sale;

. eul ideal, care reflectă ceea ce individul ar dori sa fie;

. eul viitor. care exprimă ceea ce individul poate deveni în viitor.

Eul actual este modul în care persoana îsi percepe propriile caracteristici fizice,

cognitive, emotionale, sociale si spirituale la un moment dat.

Eul actual are mai multe dimensiuni:

(1) eul fizic (ce cred despre corpul men):

(2) eul cognitiv (ce cred despre modul în care gandesc, memorez, etc.);

l3) eul emoțional (ce cred despre emotiile si sentimentele mele);

(4) eul social (cum cred ca ma percep ceilaiti);

(5) eul spiritual (ce cred ca este important si reprezinta o valoare pentru mine).

Eul ideal este modul in care o persoana îsi reprezinta mental ceea ce ar dori sa fie, dar este în acelasi rimp constienta ca nu are in prezent resursele reale sa devina. Eul ideal se exprima prin nivelul de aspirație, adica nivelul la care si-ar dori sa ajunga persoana in viitorul mai mult sau mai putin îndepartat. Ca multe idealuri. Eul ideal uneori poate fi atins, alteori nu.

Eul viitor este modul în care o persoana îsi reprezinta mental ceea ce poate deveni în viitor, folosind resursele de care dispune în prezent. Eul viitor se exprima prin nivelul de expectanță, adica mvelul la care este foarte probabil sa ajunga persoana, într-un timp dat, folosind resursele pe care le are. De pilda. absolvirea liceului este un scop realizabil pentru cei mai multi dintre adolescent (Eul viitor -imaginea proprie ca absolvent de liceu). Este important ca, în cursul formarii personalitatii lor, tinerii sa fie ajutati sa îsi contureze un Eu viitor centrat pe calitatile si resursele de care ei dispun.

Modalitatile de manifestare a imaginii de sine negative sunt:

-Evitarea. Un elev cu o imagine de sine negativa poate adopta atitudini de genul "Daca nu încerci nu gresesti". Retragerea si comportamentele timide, de evitare a confruntarii cu probleme sunt indici ai imaginii de sine negative.

-Agresivitatea defensive. Un elev cu o imagine de sine negativa compenseaza atacand sursa frustrarii (de exemplu, îl ironizeaza pe un coleg care a luat o nota mai mare).

-Compensarea. Un elev care nu are succes la unele materii, le minimalizeaza importanta si încearca sa aiba succes la altele, pe care ajunge sa le considere mai importante.

-Rezistenta. Elevii încearca sa îsi "conserve" imaginea de sine si manifesta rezistenta la schimbari, chiar daca aceste schimbari pot fi în beneficiul lor. Elevii cu o imagine de sine negativa sunt mai rezistenti la schimbare, reducand astfel riscul unui esec în situatiile dificile.

-Motivatia scazuta. Un elev cu o imagine de sine negativa va manifesta lipsa de încredere în fortele proprii. In consecinta, el va fi mult mai putin motivat sa initieze sau sa se implice în diverse activitati, deoarece nu se va simti în stare sa le finalizeze cu succes.

Stima de sine reprezinta dimensiunea evaluativa a imaginii de sine si se refera la modul în care ne consideram ca persoane în raport cu propriile asteptari si cu ceilaiti (de exemplu, mai buni sau mai putin buni).Valoarea unei fiinte umane nu decurge din performantele realizate de aceasta într-un anumit domeniu, ci din ansamblul tuturor comportamentelor, actiunilor si potentialitatilor sale trecute, prezente si viitoare, pe toate palierele vietii.

Copiii mici încep sa îsi evalueze imaginea de sine pornind de la parerile si reactiile parintilor si educatorilor lor. Aprecierile sau criticile acestora sunt preluate si interiorizate de catre copil, ducand la tormarea unei stime de sine scazute sau ridicate. Stima de sine ridicata reflecta recunoasterea valorii inn'in.seci a oricarei fiinte umane. autoaprecierea si increderea în fortele proprii.

Satisfactia stimei de sine consta în sentimentui de a fi iubit si sentimentui de a fi competent; de aceea. toata viata, de-a lungul activitatii noastre, cel mai adesea cautam sa satisfacem cele doua mari nevoi. În egala masura indispensabile stimei noastre de sine: sa ne simtim iubiti (apreciati, simpatizati, populari, doriti) si sa ne simtim competenți (performanti, înzestrati, capabili).

Desi cerintele exagerate fata de copil pot duce la o stima de sine scazuta, nici lipsa oricaror cerinte sau constrangeri nu este utila dezvoltarii acestuia deoarece reduce implicarea în sarcini. Se poate vorbi astfel despre un nivel optim al cerinfelor impuse copilului. Astfel, cerintele:

– trebuie sa fie suficient de ridicate ca sa motiveze copilul;

– nu trebuie sa fie prea ridicate. pentru a nu genera stres si emotii negative inutile Abuzul emotional si fizic reprezinta obstacole majore in formarea stimei de sine. Principiile preventiei abuzului emotional sunt:

– Ascultarea activa a copilului:

• Perceperea copilului ca pe o persoana valoroasa si speciala

• Oferirea de sprijin in asumarea de responsabilitati si decizii personale

• Evitarea etichetarilor

• Evitarea criticilor adresate persoanei

• Evitarea judecarii

• Dezvoltarea stimei de sine a elevului si a sentimentului de competenta

• Învățarea modalitatilor de a face fata situatiilor de stres

//. APTITUDINILE

Aptitudinile reprezintă potentialid unei persoane de a obține performanțelor într-un anumit domeniu. Spunem despre o persoana ca are aptitudini superioare intr-un domeniu daca identificam un potential al acesteia de a obtine performance superioare in acel domeniu.

Tipuri de aptitudini:

a) Dupa nivelul de generalitate, aptitudinile pot fi: .

-aptitudini generale- sunt acele aptitudini care permit obținerea de performanțe superioare în mai multe domenii.

– aptitudini speciale- sunt aptitudinile care permit obtinerea de performanțe superioare într-un numar mai restrans de domenii.

b) Dupadlomeniul în care se manifesta, aptitudinile pot fi:

– cognitive – reprezinta capacitatile individului implicate în prelucrarea informației.: abilitatea generala de invatare, aptitudinea verbala, aptitudinea numerica, aptitudinea spatiala, aptitudinea de percepe a formei, aptitudinea decizionala

– sociale – se refera la capacitatea de a comunica, a stabili contacte sociale si de a utiliza reguli sociale pentru mentinerea relatiilor

– profesionale

– academice

– artistice

– muzicale

Aceste aptitudini sunt masurate de BTPAC (BATERIA DE TESTE PS1HOLOGICE DE APTITUDINI COGNITIVE). BTPAC-ul este cel mai recent instrument de masurare a aptitudinilor cognitive, cuprinde 23 de teste de ultima generatie pentru a masura 8 aptitudini cognitive.

Dezvoltarea aptitudinilor prin urmare se poate realiza prin invatare si exersare si implica dezvoltarea:

a) volumului si organizarii cunostintelor;

b) bazei de strategii rezolutive;

c) metacognitiei.

/// SISTEMUL MOTIVA TIONAL AL INDIVIDULUI

Motivatia se refera la acele stari si procese emotionale si cognitive care pot declansa, orienta si sustine diferite coinportamente si activitati. Ceea ce motiveaza oamenii pentru realizarea comportamentelor sunt:

a) nevoia de a mentine echilibrul de funcționare fizica și psihica (de exemplu, fiziologice,

de securitate si stima de sine).

b) nevoia de a se adapta la mediii (de exemplu, nevoia de exprimare si relaționare,de autocontrol si influenta asupra mediului).

c) nevoia de dezvoltare personală (de exemplu, nevoia de cunoastere, autonomie, competenta, autorealizare).

Cei mai buni indicatori ai motivatiei sunt reacțiile și conduitele pe care le declanșeaza. Acestea pot fi de apropiere fata de o anumita activitate sau de evitare a ei.

Strategii de sustinere,motivationala:

Acest tip de strategii se aplica cu preponderenta copiilor care deja au o motivatie relativ pozitiva pentru studio si dezvoltare personala, dar care trec prin perioade de blocaj sau atenuare motivationala, care au diverse dileme decizionale sau stari motivationale conflictuale. Adesea este usor sa se declanșeze o stare motivationala, dar foarte greu sa se mentina pentru o perioada mai indelungata de timp. Prin strategiile de sustinere motivationala se vizeaza;

– Asigurarea confortului fizic și psihic bazal- Daca echilibrul fizic si psihic bazal nu este asigurat, organismul va aloca foarte multe resurse energetice si cognitive spre rezolvarea acestor deficite.

-Creșterea sentimentului eficacitatii personate și al stimei de sine- Credintele despre propria eficacitate in învatare – fie ea generala sau referitoare la domenii specifice de activitate – sunt factori esentiali în declansarea si sustinerea motivatiei pentru studiu.

– Formarea unor atribuiri realiste ale succesului și eșecului (respectiv ale așteptărilor de reușită)

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate in optimizarea motivatiei pentru sustinerea activitatii:

a) Dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv

b) Formularea unor scopuri specifice

c) Crearea unei retele de suport

d) Evitarea suprasolicitarii printr-un management eficient al timpului (vezi managementui informatiei)

IV. AUTOEFICACITATEA

Omul incearca sa controleze evenimentele care și afecteaza viata. Aceasta tentativa de control este vizibila în majoritatea activitatilor întreprinse, producand beneficii personale si sociale. Incapacitatea de a controla evenimentele determina o stare de incertitudine care, in multe cazuri, poate duce la stari de teama, îngrijorare, apatie si depresie.

Autoeficacitalea perceputa reprezinta convingerile oamenilor despre propriile abilitati necesare pentru atingerea obiectivelor si îndeplinirea sarcinilor propuse.

Autoeficacitatea influenteaza:

-Paternul de gindire- Capacitatea individului de a-si stabili scopuri este influentata de anticiparea scopuri lor propuse si autoevaluarea capacitati lor proprii

-Procesele motivationale

-Procesele afective

-Procese de selectie- Din cauza convingerilor despre propriile abilitati, indivizii pot evita sau nu situatiile si activitatile pe care le considera incontrolabile. Prin astfel de selecții, ei ajung sa cultive anumite abilitati, interese, retele sociale care ulterior pot influenta cursul vietii lor.

Persoanele cu un sentiment puternic de auto-eficacitate:

-abordeaza sarcinile dificile ca fiind mai degraba provocari decat amenințari care ar trebui evitate;

-se implica mai mult în activitati;

-îsi stabilesc obiective mai complexe si mai provocatoare, perseverand pana la finalizarea acestora;

in cazul unui esec, ei sporesc efortul depus si îsi recapata mai repede sentimentui de autoeficacitate;

-de obicei atribuie nereusitele unui efort insuficient, cunostintelor deficitare sau lipsei unor abilitati care pot fi dobandite în timp;

-abordeaza situatiile amenintatoare cu sentimentui ca le pot (le vor putea) controla.

Dezvoltarea autoeficacitatii:

a)obtinerea unor succese repetate

b)inlature indirecta (observationala)- Ea se bazeaza pe observarea anumitor modele sociale.

c)procesul de persuasiune-Persoanele care pot fi convinse pe cale verbala despre posesia abilitatilor necesare realizarii unei sarcini, se implica mai mult

d)informațiile despre stările lor emoționale și somatice- Indivizii tind să interpreteze propriile reacții la stress și situații tensionate ca fiind semnele unor abilitati insuficient dezvoliate sau inexistente

Bibliografie

1. Lemeni, Gabriela; Miclea, Mircea-..Consiliere și orientare", Ed ASCR,

CluJ- Napoca, 2004

2, Băban, Adriana- ..Consiliere educationala". Cluj -Napoca, 2001

3. Salomia, Elena: Marcinschi, Marcela- ..Ghidul carierei mele", Ed. Humanitas Educational. București, 2003

4. Băban, Adriana.; Petrovai. Domnica; Lemeni. Gabriela-,.Consiliere și orientare", Ed. Humanitas educațional, București, 2002

MODULUL II. COMUNICARE ȘI ABILITATI SOCIALE

,,Comunicarea înseamnă putere. Cei care îi stapanesc modul de utilizare, pot schimba modul in care percep lumea și modul în care sunt ei înșiși percepuți de lume." (Anthony Robbins)

a.ARGUMENT

Comunicarea – cea mai uzuala forma de interactiune sociala. 0 abilitate de care nimeni nu se poate dispensa (7()% -80% din timpul petrecut la locul de munca).

Abilitatile de comunicare sunt importante pentru initierea si mentinerea relatiilor cu ceilalti. Modul de comunicare are impact atat asupra relatiilor cotidiene cat si asupra procesului de constructie si dezvoltare a carierei. Deprinderile sociale insuficient dezvoltate sunt asociate cu performante academice scazute, probleme emotionale și comportamentale, dificultati de adaptare sociala. Dezvoltarea astazi a unor abilitati de comunicare, va duce mâine la o cariera de succes.

b. PROCESUL DE COMUNICARE

Eficiența procesului de comunicare este asigurata de manifestarea urmatoarelor

abilitati:

• ascultare activa

• transmiterea asertiva a mesajului

• identitficarea surselor de conflict si utilizarea strategiilor de rezolvare

• utilizarea acestora în contexte de comunicare diferite. Procesul comunicarii presupune:

1. receptarea mesajului celuilalt

2. transmiterea mesajului propriu

Receptarea mesajului – conditii ale ascultarii active:

> contactul vizual

> raspunsul minimal si al încurajarii

> concentrarea atentiei pe ceea ce spune vorbitorul (idei si emotii)

> evitarea judecarii /interpretarii a ceea ce spune celalalt

> reflectarea sentimentelor celuilalt

> adresarea întrebarilor

> evitarea întreruperii persoanei care vorbeste

interlocutorul se simte inteles cresterea calitații relatiilor interpersonale

c. Abilități de ascultare

1. Tehnica dezarmarii

– cea mai eficienta tehnica de ascultare

– descoperirea unui anumit adevar în afirmatiile interlocutorului, în pofida convingerii ca tot ceea ce ne spune el este gresit

-eficienta atunci cand suntem criticati, atacati, avand un efect calmant asupra adversarului

2. Empatizarea (cognitiva și afectiva)

– tentativa de a ne situa pe pozitia celuilalt în incercarea de a întelege ceea ce gandeste si simte acesta (pozitii perceptuale in managementui conflictului)

3. Tehnica interogarii

– furmularea mai multor întrebari pe un ton bland pentru a afla ce simte și gândeste celalalt

Transmiterea mesajului – clar, concis

Ceea ce spunem conteaza mai putin în comparatie cu modul în care o spunem. Pentru a influenta prin comunicare trebuie sa folosim un limbaj ce antreneza inima si mintea celuilalt.

Comunicare verbala -7%.

Comunicare paraverbala – 38%

Comunicare nonverbala – 55%

Stiluri de transinitcre a mesajului: Pasiv Agresiv Asertiv

Asertivitatea – abilitatea de a-ti comunica nevoile, emotiile. opiniile si convingerile într-o maniera ce nu incalca drepturile celorlaiti;

comunicare directa. deschisa si onesta care ne permite sa avem încredere în noi si sa

castigam respectui celorlaiti. Cel mai avantajos stil de comunicare

Pasivitatea – raspunsul unei persoane ce încearca sa evite confruntarile, sa multumeasca pe toata lumea fara a tine însa cont de drepturile sau dorintele personale. Agresivitatea – o reactie prin care celalalt este blamat, îti sustii drepturile tale fara a respecta sentimentele si drepturile celorlaiti.

Modalitati de optimizare a comunicarii

1. Limbajul responsabilitatii – mesaje la persoana I (Eu simt…)- focalizate pe ceea ce simte persoana care comunica si pe comportamentui interlocutorului:

– se previn reacțiile defensive în comunicare prin evitarea criticii si a evaluarii. Utilizeza 3 componente:

– descrierea comportamentului (Atunci cand întarzii la ore…)

– exprimarea propriilor emotii (ma enervez…)

– formularea consecințelor comportamentului (deoarece trebuie sa-mi intrerup

discursul si imi uit ideea)

2. Explorarea solutiilor alternative prin folosirea brainstormingului, identificarea avantajelor si dezavantajelor optiunilor. Nu trebuie confundata cu oferirea de soluții.

3. Exprimarea emotionala

discutarea miturilor despre emotii.

identificarea si recunoasterea emotiilor

identificarea evenimentelor declansatoare (relatia ganduri – emotii)

identificarea modalitatilor de exprimare comportamentala a emotiei

Dezvoltarea emotionala a elevilor este decisiva pentru succesul lor în viața, nu doar pentru rezultatele scolare. Capacitatea de a recunoaste si de a face fata emotiilor duce la performante mai mari la scoala, munca si relatii interpersonale.

Inteligenta emotionala – capacitatea de control și autocontrol al stresului și emotiilor negative. Componente:

-percepția eficienta a propriilor emotii si ale celorlaiti

-controlul emotiilor

-utilizarea emotiilor în mod productiv

-întelegerea emotiilor Managementui emotiilor;

1. identificarea și conștientizarea a ceea ce simtim (putem considera ca suntem iritati cand de fapt suntem doar îngrijorati). Capacitatea de a-ti identifica si simti emotiile le mai reduce din intensitate. Cuvintele pe care le folosim pentru a ne defini emotiile ne influenteaza felul în care simțim, gandim, traim. Datorita etichetei puse ne putem intensifica/diminua o stare emotionala. Se recomanda focalizarea atentiei spre aceea zona a corpului supraîncordata datorita emotiilor.

2. acceptarea emotiilor

3. eliberarea de emotii – prin comunicarea cu prietenii, jurnal. relaxare, sport, etc. E necesar sa schimbarn gandurile si credintele irationale care ne conduc la trairile afective negative, acestea fiind determinate nu de ceeu ce ti se intampla sau de eeea ce fac cei din jur , ci de modul în care gandesti.

– scufundarea situatiei într-o alta dimensiune temporara (sa ne întrebăm cum vom percepe situatia peste 3 luni sau 5 ani)

– schimbarea expresiei faciale sau agesturilor Schimbarea atitudinii este cheia pentru viata emotionala pe care o dorim.

Comunicarea eficienta este esentiala în arta de a face fata conflictelor. Stiluri de abordare a conflictului:

• cașlig-pierdere (competiție și cooperare – accentul trebuie pus pe cooperarea in grup si competitia cu sine)

• pierdere – pierdere

• castig – castig Principii de management al conflictelor:

1. mentinerea unei relatii pozitive pe perioada conflictului prin ascultare activa, întrebari deschise pentru clarificarea mesajelor

2. diferentierea între evenimente, comportamant si interpretarea lor

3. focalizarea pe problema, folosirea termenilor specifici, comportamentali in descrierea situatiei

4. utilizarea comunicarii directe, evitarea mvinovatirii si etichetarii interiocutorului

5. identificarea barierelor în rezolvarea conflictului (judecarea persoanei si nu evaluarea mesajului, ascultarea interiocutorului pentru a identifica greselile si nu pentru a întelege mesajul).

Bibliograne:

Baban, A. – Consiliere educationala, ghid metodologic pentm orele de dirigentie fi consiliere,Cluj Napoca 2001

Baiasu, N., Predonescu., E.,- Consilierea în școala, Conphys, Rm. Valcea,2001 Goleman, D., – Inteligenta emotionala, Curtea veche, București, 2001 Hayes N., Orrell, S – Introdiicere in psihologie. All, Bucure$ti, 1998

Lemeni, G., Miclea, M – Consiliere și orientare, ghid de educatie pentru cariera, ed. ASCR,Cluj Napoca, 2004

Prutianu, Ș., – Negocierea și analiza tranzactionala, Sagittariuss, Ia$i 1996

Roco, M. – Creativitate și inteligenta emotionala, Polirom, lasi, 2001

-Comunicarea și conflictele – un ghid prin labirintul artei de a face fata conflictelor. Arc, 1998, cu sprijinul Fundatiei SOROS

MODUL III- MANAGEMENTUL INFORMATIILOR Sl AL INVATARII

“Ia exemplul timbrului, fiul meu! El asigură reușita unei operațiuni; prin capacitatea sa de a rămâne pe poziție până când ajunge la destinație "

1. Managementul informatiilor se refera la identificarea, evaluarea si utilizarea adecvata a inlormatiilor pe care le avem la dispozitie la un moment dat, pentru a rezolva probleme si a lua decizii optime. Un management eficient al informatiilor este un element esential al functionarii si adaptarii persoanei la mediul social si economic aflat în permanenta schimbare.

Fie ca este vorba despre informatie orala, scrisa sau in format electronic, principalele abilitati care permit exploatarea eficienta a informatiilor vizeaza:

-identificarea surselor utile de informatie si descoperirea în cadrul acestora a informatiilor relevante pentru o sarcina data – abilitati de identificare/cautare a. informatiilor;

-evaluarea calitatii informatiilor §i identificarea surselor de distorsiune- abilitati de evaluare și prelucrare a informației;

-utilizarea informatiei in rezolvarea de probleme si in luarea de decizii- abilitati de utilizare eficientă a informației.

Etapele managementului informatiilor:

a) Cautarea informatiilor presupune identificarea surselor utile de informatie si descoperirea în cadrul acestora a informatiilor relevante pentru o sarcina data. Strategiile de cautare a informatiilor sunt cu atat mai importante cu cat sursele de informatie disponibile se diversifica, iar deciziile implica în general combinarea informatiilor provenind din aceste surse.

În functie de suportul comunicarii, exista mai multe tipuri de informatii:

-Informatie pe suport scris: se gaseste în general în carti, reviste, brosuri, pliante, culegeri de texte, de exercitii, etc. Accesul la acest tip de informatie e facilitat de librarii, biblioteci sau alte spatii destinate lecturii. În ultimul timp, posibilitatea de comanda electronica a unor carti favorite, prin Internet, faciliteaza si mai mult accesul la informatia de acest tip.

-Informatie orala: poate fi receptata prin participarea la prelegeri, cursuri, întalniri pentru discutii. De asemenea, pot fi ascultate casete care sintetizeaza continutui unor carti, permit învatarea unei limbi straine, etc.

-Informație in format electronic: poate fi aecesata prin intermediul computerului, fie pe suport magnetic (discheta. CD) fie prin Internet.

Cea mai cunoscuta si mai eficienta strategic de cautare a informatiei este tehnica celor 6 pași (a lui Eisenberg si Berkowitz).

b) Prelucrarea informatiilor:

Bombardarea informationala a lumii moderne nu mai e o noutate. Primim tot timpul mai multe informatii decat putem prelucra, mai multe informatii decat ne sunt necesare. Aspectele care influenteaza prelucrarea informatiei tin de:

( 1) sursa din care provine informatia;

(2) forma mesajului;

(3) caracteristicile persoanei.

c) Utilizarea informatiilor:

Pornind de la premisa ca am reusit sa identificam si sa extragem dintr-o multime de informatii pe cele mai relevante și am evaluat în ce masura ele corespund nevoilor noastre, pasul urmator ar fi utilizarea cat mai adecvata a lor.

Datele sunt simboluri care exista pur si simplu si nu au o semnificatie in sine. Ele reprezinta un fapt sau o stare a unui eveniment si constituie materia prima a cunoașterii. Datele sunt informatii potențiale. Ele descriu o parte dintr-un eveniment si nu furnizeaza vreo judecata sau interpretare si nici nu determina actiuni. Cantitatea datelor nu reprezinta intotdeauna un argumet al calitatii informatiilor.

Informațiile sunt date prelucrate înzestrate cu o anumita semnificatie si sens prin raportarea lor la alte date sau cunostinte. Informatia poate fi perceputa ca o parte utilizabila dintr-un ansamblu de date.

"Comercializarea" informatiilor:

Informaliile sunt produse vandabile. Asa cum se vinde un autoturism ca instrument pentru deplasarc, asa si informatiile pot fi vandute, respectiv cumparate, pentru a rezolva probleme, a lua decizii sau pur si simplu pentru a largi baza de cunostinte si a deveni mai informat. Furnizorii de informații de pe piata ofera aceste servicii contra cost sau gratuit, dupa caz.

Tehnologia informatica si de comunicare (TIC)

Produsele (serviciile) societatii informationale (Internet, e-mail, web, site-uri, calculatoare) au devenil obiecte de larga utilizare deoarece asigura o comunicare mai rapida si asigura accesul la un voliim imens de informatii. Argumentele pe care se sprijina afirmatiile de mai sus tin de uriasa capacitate a sistemelor electronice de înmagazinare si prelucrare a datelor, de posibilitatea de structurare rapida a acestora dupa diferite criterii, etc.

. Avantajele si dezavantajele TIC:

Avantaje:

Facilitarea comunicării la distanță ( e-mail, chat-room )

Susținerea acumulării de cunoștințe ( stocarea și organizarea informațiilor )

Acces la surse variate de informații ( biblioteci virtuale, site-uri, soft-uri educaționale )

Eliminarea constrângerilor legate de timp și spațiu ( învățământ la distanță )

Dezavantaje:

Dependența de tehnologie

Confindențialitatea informațiilor ( nu poate fi pe deplin asigurată )

Securitatea informațiilor

Acces contra cost la informațiile valoroase

Pierderea caracterului personal al relațiilor interumane ( anonimatul )

II. Managementui învațarii

Pe masura înaintarii în scoala, elevii trebuie sa proceseze o cantitate tot mai mare de informatie si sa opereze cu informatia la un nivel tot mai abstract. Aceasta necesita utilizarea unor strategii de studiu din ce în ce mai sofisticate.

Orele de consiliere si orientare pot oferi cadrul de desfasurare al unui program de dezvoltare a unor strategii eficiente de învatare, prin care se poate valorifica si îmbogati experienta de mvatare a elevilor.

Stilul de invatare reprezinta modalitatea de receptare, prelucrare, stocare si reactualizare a informatiei. Acesta are atat componente determinate genetic, cat si componente care se dezvolta ca urmare a expunerii frecvente si preferentiale la o anumita categorie de stimuli;

Dupa modalitatea senzoriala implicata, exista trei stiluri de invatare principale:

1. stilu! auditiv

2. stilul vizual

3. stilul kinestezic

Motivele pentru care elevii nu utilizeaza strategii eficiente de invatare:

-nu sunt informati sau sunt informati gresit asupra conditiilor de utilizare a strategiilor eficiente de invatare

-au prea putinc informatii anterioare care pot fi relationate cu cele noi, prin urmare întampina dificultati in ințelegerea materialului si recurg la metode mai uzuale. cum ar fi simpla lui memorare

-sarcinile de invațare nu necesita sau nu permit utilizarea lor

-scopurile lor sunt inconsistente cu utilizarea strategiilor eficiente de invatare

– au o stima de sine scazuta relativ la capacitatea lor de a învata in mediul academic

Deprinderi enciente de studiu:

a. luarea de notite – este una din deprinderile bazale de studiu întrucat notitele luate

constituie o sursa alternativa importanta pentru studiu

b. sublinierea- scopul este de a reduce cantitatea de material ce trebuie reactuaUzata foarte specific si de a oferi o ancora in reactualizarea informatiilor adiacente

c. monitorizarea comprehensiunii (intelegerii) textului – reprezinta deprinderea de verificare sistematica a gradului de intelegere a textului citit sau prezentat verbal

d. gandirea critica- reprezinta deprinderea de a interactiona cu textul / informatia în mod activ, de a obtine. interpreta si evalua informatia continuta mtr-un material în mod eficient (cand gandim critic, formulam de fapt o serie de întrebari asupra textului)

e. managementui timpului de studiu- este deprinderea de utilizare eficienta a momentelor dedicate învatarii. Acesta presupune: alegerea momentelor propice pentru studiu, utilizarea eficienta a timpului acordat studiului si evitarea amanarii sarcinilor de lucru.

Bibliografie:

1. Dumitru, I. Al.- ,,Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta", Ed. de Vest, Timisoara, 2000

2. Băban, A-,,Consiliere educationala",, Cluj-Napoca, 2001

3. Lemeni, G; Miclea, M- ,,Consiliere si orientare", Ed. ASCR, Cluj- Napoca, 2004

MODUL IV. PLANIFICAREA CARIEREI

"Fiecare este expert în propria viață"

Argument

Cariera nu este un lucru pe care il obtii la un moment dat. Ea se construiește pas cu pas si

este reprezentată de o suita de experiente si evenimente trecute, prezente si viitoare.

Planificarea carierei este procesul prin care elevii îsi stabilesc scopuri in legatura cu

propria cariera si inițiază acțiuni in vederea atingerii acestora:

-este un proces continuu de ajustare a scopurilor de cariera la caracteristicile personale si la oferta educationala si profesionala aflate in permanenta dezvoltare; schiinbarea traseului profesional în decursul vietii active este o modalitate adaptativa la dinamica pietei muncii;

Eficienta planificarii carierei depinde de abilitatile elevilor în urmatoarele domenii:

• autocunoaștere – explorarea si structurarea informatiilor despre sine (interese, valori, aptitudini, personalitate)

• explorare educationala și ocupationala

• decizia de cariera

• promovarea personala

Dezvoltarea abilitatilor de planificare a carierei – o necesitate in conditiile diversificarii ofertei educationale si ocupationale.

Explorarea traseelor educationale și profesionale:

-se refera la colectarea sistematica a informatiilor despre oportunitatile educationale si ocupationale; Aceste informanții vizeaza natura muncii ce urmeaza a fi efectuata, cerinte educationale pentru a accede la post, perspective de angajare, mediul, muncii, castiguri. Corectitudinea informatiilor este esentiala pentru a putea face alegeri compatibile cu interesele, valorile si stilul de viata dorit.

– surse de explorare:

• formale: materiale tiparite(broșuri, monografii profesionale, profile ocupationale, pliante, ziare, revist), sisteme computerizate (site-uri de Internet, programe de testare aptitudinala ), materiale audioviziiale (casetele , CD emisiuni radio TV), direct de la institutii specializate ONG, AJOFM, ISJ, etc

• informale: interviiil informational (persoane aflate în pozitii ce pot oferi informatii precise despre oprtunitatile educationale si ocupationale). experienta directa (activitati de voluntariat, munca în perioada vacantei , reteaua sociala (parinti, rude, prieteni, – 80% dintre posturile vacante nu sunt facut publice în timp util, multi angajatori prefera sa angajeze persoane recomandate de cunoscuti.)

Decizia de cariera:

-procesul ce duce la selectia unei alternative de ariera Componente:

• Continutui deciziei (ce decizie sa iau): alegerea unei școli si a profilului de studiu alegerea unei profesii, alegerea unui anumit traseu educational, alegerea unor modalitati de formare a competentelor profesionale.

• Procesul deciziei (cum voi lua decizia)

Etape. – definirea deciziei fi identificarea alternativelor

– explorarea fi evaluarea alternativelor existentre; criterii cele mai importante sunt: concordanta cu caracteristicile personale, cu asteptarile persoanei, costurile si beneficiile implicate în alegere.

– planul de carieră – presupune stabilirea unui plan de actiune pentru punerea in pracica a deciziei. Un plan de cariera cuprinde scop, obiective, strategii.

– implementarea deciziei

– reevaluarea deciziei – asigura optimizarea procesului de luare a deciziei

• Contextui deciziei (factorii de influenta):

-cunoștințele despre sine

-cunoștințele despre oferte ( bariere – mituri, stereotipuri)

-abilitățile decizionale

-parintii, prietenii

-modelele de cariera

-oportunitatile materiale, statut socio-economic, dizabilitate fizica si psihica, genul copiilor

Marketingul/promovarea personala:cuprinde modalitatile prin care o persoana îsi sistematizeaza si prezinta informatiile despre abilitatile, interesele, experientele educationale si profesionale proprii, in vederea atingerii unor scopuri de cariera.

– implica 2 componente:

Componenta instuimentala Componenta atitudinala

-CV european – comunicare asertiva

-scrisoare de intentie, – dezvoltarea retelei de contacte

-carte de vizita, – pregatirea pentru interviul de angajare

-portofoliu personal (cele mai relevante produse

ale activității unei personae în raport cu un anumit scop )

( pregătirea motivațională și emoțională, anticiparea unor întrebări, optimizarea comunicării nonverbale )

DIRECTII ȘI TENDINTE ÎN ORIENTAREA ȘCOLARA ȘI PROFESIONALA

Accentuarea caracterului formativ-educativ – În vederea realizarii unui echilibru

dinamic intre aptitudinile si interesele individului, cerintele profesiunilor si nevoile sociale de forta de munca

Inceperea cat mai de timpuriu a actiunilor de orientare – inca din clasele primare, prin actiunile de cunoastere a elevilor si cele de informare scolara si profesionala

Intensificarea actiunilor de cunoațtere și respectare a cerintelor social- economice

Considerarea activitatilor practice ca mijioc esential de orientare

Considerarea informarii scolare si profesionale ca metoda eficienta de educare a

intereselor profesionale

Intensificarea preocuparilor pentru sporirea eficientei serviciilor de orientarea

Amanarea momentului alegerii studiilor si profesiunii – prin prelungirea duratei scolaritatii obligatorii si diversificare învatamantului secundar

Bibliografie :

Baban, A. – Consiliere educationala, ghid metodologic pentru orele de dirigentie fi consiliere, Cluj Napoca 2001

Baiasu, N., Predonescu., E.,- Consilierea in școala, Conphys, Rm. Valcea,2001

Grigoras, M., Șoldanescu, P.,-Consilierea fi orientarea in alegerea carierei, Danubius, Braila, 2001

Lemeni, G., Miclea, M – Consiliere și orientare, ghid de ediicatie pentru cariera, ed. ASCR,Cluj Napoca, 2004

Tomsa, Gh., – Consilierea și dezvoltarea carierei la elevi, Viata Romaneasca, Bucuresti, 1999

MODULUL V – CALITATEA STILULUI DE VIATA

,,Succesul nu este numai succes financiar, este un stil de viață – oamenii fac ceea ce ei doresc să facă. Este un clișeu classic, dar oamenii care fac mulți bani nu sunt întotdeauna fericiți”

Conceptul de stil de viață se refera la totalitatea comportamentelor si deciziilor care au relevanta pentru calitatea vietii individului in urmatoarele domenii:

a)Calitatea vietii individuale, care cuprinde urmatoarele dimensiuni:

-Fizică (sanatate fizica, igiena personala, alimentatie, exercițiu)

-Psihologica (sanatate si adaptare psihologica, cognitii)

-Spirituală (valori personale, standarde de conduita, convingeri spirituale)

b)Calitatea vietii sociale, cu urmatoarele dimensiuni:

-Apartenența fizica (camin, scoala/loc de munca, vecini, comunitate)

– Apartenența sociala (partener, famile, prieteni, colegi, vecini si membrii comunitatii)

– Apartenența comunitara (servicii sociale și de sanatate, loc de munca, programe educationale si recreationale, activitati comunitare)

c)Dezvoltarea carierei ți calitatea vietii profesionale, cu dimensiunile:

-Dezvolarea carierei (activitați domestice, activitați școlare si de voluntariat, munca remunerata)

-Organizarea timpului liber (activitati care promoveaza relaxarea si reducerea stresului)

-Dezvoltare personala (activitati care promoveaza mentinerea sau îmbunatatirea cunostintelor si abilitaților, adaptarea la schimbare).

Domeniile calitatii vietii sunt interrelationate. Deficitele sau excesele la nivelul unuia dintre ele le afecteaza pe celelalte (munca in exces poate duce la epuizare fizica si boala).

a) Calitatea vietii individuale:

Definitia actuala a sanatatii propune o perspectiva pozitiva care se focalizeaza pe incercarile persoanei de a obtine starea de bine in limitele realiste ale potentialului individual. Organizatia Mondiala a Sanatalii (QMS) defineste sanatatea ca "integritate anatomica si functionala, capacitate de confruntare cu stresul fizic, psihic si social, capacitate de protectie impotriva imbolnaviriior si mortii premature, confort fizic, psihic, social si spiritual".

În primul rand se considera a fi esentiale: exercitiile fizice, reducerea / eliminarea consumului de substante daunatoare fizicului si psihicului unui individ,dezvoltarea unor Comportamente preventive pentru situatiile de rise.

b) Calitatea relatiilor sociale:

Relatiile sociale se refera la ansamblul complex de interactiuni si schimburi interpersonale în care sunt angajați indivizii in cadrul familiei, cercului de prieteni si a altor grupuri de afiliere.

Relatiile sociale sunt determinate în primut rand cultural si ele implica o serie de reguli, roluri si responsiibiliiati.

Suportul social este un tip de ajutor bazat pe o relatie sau o configuratie de relatii care ofera individului resurse pentru a face fata cu succes responsabilitatilor sale si a depasi obstacolele cu care se confruntă.

Suportul social este important pentru:

• cresterea eficientei activitatilor si a modului de relationare prin încurajare si eliminarea distresului care împiedica acest lucru;

• depasirea unor dificultati cu care se confrunta persoana;

• dezvoltarea încrederii în sine si formarea unei imagini de sine adecvate; obtinerea unui feedback pentru anumite comportamente sau activitati; clarificarea unor aspecte confuze sau ambigue;

• gasirea unor solutii mai creative la anumite probleme;

• utilizarea experientei si a modelului celuilalt pentru rezolvarea unor situatii eu care se confrunta individul;

• invatarea unor reguli sociale;

• dezvoltarea capacitații de a oferi suport altor persoane.

Suportul social este de patru tipuri:

suport emotional- reprezentat de anumite lucruri pe care le facem sau le spunem si prin care persoana se simte acceptata, încurajata, iubita. Cateva forme de suport emotional sunt:discutarea problemelor cu care se confrunta persoana, încurajarea si oferirea unui feedback pozitiv, etc.;

suportul instrumental – se refera la modalitati mai tangibile de oferire a ajutorului, cum ar fi: ajutor în cresterea copiilor, în activitatile casnice, suportul financiar, servicii de transport, etc.;

suportul informational- se refera la oferirea de informatii, în special pentru situatiile în care persoana trebuie sa ia o decizie dificila;

suport apreciativ – se refera la mesajele oferite de ceilalți cu privire la valoarea șicalitatea unei persoane, la respectul manifesat fața de ea. Suportul social presupune existenta unei situatii în care prezenta unei alte persoane creste eficienta activitaților individului. De exemplu în achizitiile cognitive specifice varstei, scoala, cu configuratia de profesori si elevi, asigura suport pentru studiu si învatare.

Surse de suport social pot fi: familia, prietenii, colegii, profesorii, consilterul sau

orice altă persoana care poate oferi acest gen de ajutor.

c) Dezvoltarea carierei si calitatea vietii profesionale:

In mod frecvent angajatorii selecteaza personalul în functie de o serie de caracteristici care descriu stilul de viata al acestora: sa nu fumeze, sa practice regulat exercitiul fizic, sa aiba o alimentatie echilibrata. Aceste caracteristici indica un risc scazut de dezvoltare a unor boli, si ca urmare o probabilitate scazuta din partea angajatorului de a fi nevoit sa plateasca asigurarile de sanatate ale personalului angajat. Ca urmare, promovarea stilului de viata sanatos dincolo de prescriptiile comportamentale de gen, este principalul obiectiv al campaniilor de sanatate pentru optimizarea proiectului de dezvoltare al carierei.

d) Stresul si managementui stresului

Stressul este un raspuns al organismului la confruntarea persoanei cu situatii si sarcini pe care le percepe ca fiind dificile sau amenintatoare.

Categorii de surse de stres:

• scoala -schimbarea scolii, începutui sau sfarsitui scolii;

• familia – probleme de comunicare în familie, divortul. decesul unui membru al familiei, conflicte cu fratii, violenta in familie;

• propria persoana – nemultumirea fata de aspectui fizic, de anumite caracteristici de personalitate;

• decizia pentru cariera;

• starea de boala fizica sau psihica;

• situația financiara precara;

• pierderea locului de munca;

• dezastre naturale – cutremur, inundatii:

• lipsa de prieteni, singuratatea, conflicte;

• abuz fizic/ emotional sau sexual.

Reactiie- la stres:

a) Reacții fizice/fiziologice: dureri de cap sau migrene oboseala, dureri musculare, dureri de inima,palpitații, apetit alimentar scazut sau crescut, insomnii, transpiratii excesive, ameteli, stare generala de rau

b)) Reacții cognitive: blocaje ale gandirii, scaderea capacitatii de concentrare dificultati de reactualizare, diminuarea creativitatii, dificultati in luarea deciziilor, ganduri negative despre sine, lume si viitor. cognitii pesimiste, ideatie suicidara

c) Reactii emotionale: iritabilitate crescuta, proasta dispozitie, pierderea interesului pentru prieteni si activitati preferate, instabilitate emotionala, anxietate, depresie, nemcredere în viitor

d) Reactii componamentale:performante scazute la locul de munca sau scoala lipsa entuziasmului, fumat excesiv si consum exagerat de alcool tulburari de somn, dificultati in adormire, un management ineficieni al timpului, izolarea de prieteni, comportament impulsiv, comportamente agresive

Rolul scolii în promovarea sanatatii:

Promovarea unui stil de viata sanatos se poate realiza în medii variate cum sunt spitalele, locul de munca, scoala. Aceasta din urma joaca un rol cheie ca spatiu de desfasurare a unor campanii și programe de educatie pentru sanatate din mat multe puncte de vedere:

1. perioada scolaritatii este cea a copilariei si adolescentei, etape importante din punctui de vedere al dobandirii de cunostinte si comportamente legate de sanatate;

2. intervalul lung de timp pe care copiii si tinerii îl petrec în scoala permite elaborarea unor progame comprehensive si coerente care tin cont de particularitatile stadiilor de dezvoltare;

3. scoala reprezinta un mediu propice implicarii parintilor. Datele de cercetare scot în evidenta cresterea eficacitatii programelor de educatie pentru sanatate în conditiile implicarii familiei;

4. scoala are potentialul de a deveni centrul unor activitati de promovare extinse care sa se rasfranga asupra întregii comunitati;

5. programele de educatie pentru sanatate din scoala tree dincolo de rolul informativ si de trezirea interesului campaniilor mass-media, oferind copiilor si tinerilor posibilitatea de a-si dezvolta si exersa efectiv competentele.

CONSILIERE SCOLARA

METODE DE PREDARE / ÎNVĂȚARE

Exerciții individuale, în perechi, în grup

Dezbaterea – prezentarea argumentelor por și contra unei idei

Tehnici art – creative

Căutarea de informații, resurse suplimentare, accesare internet

Jocul de rol, simularea – metodă în care participanții adoptă poziții diferite de poziția lor sub aspectul personalității, motivației și rolului

Brainstorming-ul – metodă de soluționare a unei probleme prin emiterea cât mai multor idei, într-o atmosferă stimulativă

Conversația

Chestionar de interese și aptitudini

Tehnici ale gândirii critice

Analiza SWOT

Studiul de caz – analiza în grup a unor scenarii reale pe anumite teme sau probleme

Imageria mentală – exercițiu care solicită elevii să își imagineze anumite situații și îi ajută să se focalizeze pe propriile dorințe, aspirații și trăiri relaționate cu situația imagimată

Învățarea prin cooperare

Învățarea prin descoperire

Fișe de lucru

METODE DE FACILITARE A INTERACTIUNII ȘI COMUNICĂEII DENTRE ELEVI

Metodele de facilitare a interacțiunii și comunicării dintre elevi mai sunt numite și exerciții de incălzire sau ,, spargere a ghetii. Aceste metode sunt utilizate în general la începutul fiecărei ore de consiliere deoarece ajută la relizarea unei atmosfere relaxante și dezinhibante , care săp faciliteze abordarea unor teme mai complexe.Aceste exerciții au și un important rol în a sparge barierele în relaționarea interpersonală și în comunicare.

Multe din aceste exerciții se pot folosi și pe parcursul activității , având funcție de relaxare.

Portocala( mingea)

Portocala sau mingea se aruncă de la un elev la altul. Cel care o prinde trebuie să spună cum se si,te, ce evenimente deosebite au avut loc în familia sa, în grupul de joacă sau în clasă în perioada respectivă, probleme ce ar putea fi împărtășite colegilor sau orice altceva vrea să comunice. Restul copiilor sunt încurajați să aplaude, să pună întrebări, să felicite.

Oglinda fermecată

Este ales un elev căruia fiecare coleg îi va scrie pe o foaie unul sau două lucruri frumoase, aspecte pozitive referitoare la cel caracterizat. Elevul caracterizat are ca sarcină să adune biletele nesemnate și să le citească. În fiecare oră se va face portretul altui elev.Biletele rămân la elevul portretizat.

Bomboanele

Fiecare elev servește bomboane dintr-un bol, fără a se preciza câte are voie să ia. Apoi fiecare trebuie să spună despre sine atâtea lucruri pozitive câte bomboana a luat.

Floarea

Copii se așază în cerc. Copilul care începe jocul va oferi o floare unui coleg și va spune un lucru pozitiv despre acesta, folosind formula,, Eu cred despre tine că ești…. ,, . Jocul se încheie atunci când toți copii au primit floarea și au fost apreciați.

Simbolul

Fiecare elev desenează pe o bucată de hârtie un simbol caracteristic , un desen reprezentativ pentru el. După ce își prinde ecusonul acesta în piept, fiecare elev se prezintă clasei, explicând semnificație simbolului ales.

Jocul cu mingea

Mingea se aruncă de la un elev la altul.În momentul atingerii mingii elevii rostesc un cuvânt relaționat cu o temă dată.

Podul

Clasa este impărțită în două grupe: primul grup desfășoară jocul, iar celălalt îl observă. Fiecare participant are sub picioare o bucată de ziar. Bucățile de ziar puse cap la cap reprezintă podul, iar tot ce se află în jurul podului este o mare mlaștină cu crocodili.Învățătoarea dă comenzi de reașezare în rând după diferite criterii:ordine alfabetică înălțime,…Modul de desfășurare a jocului este observat de ceilalți colegi. Apoi aceștia desfășoară jocul. Căștigă echipa ai cărei membri s-au ajutat și s-au susținut reciproc.

•Oglinda

Elevii formeaza perechi: copilul si oglinda. Copilul se mișcă iar ,,oglinda” trebuie să il reflecte, să facă exact ce face si perechea lui. Dupa 2-3 minute se schimbă rolurile.

•Desenul

Unui elev voluntar i se oferă o imagine cu o figura geometrică. Ceilalți elevi nu au văzut figura. Sarcina elevului voluntar este să descrie numai verbal figura, in timp ce ceilalți elevi incearcă să o reproducă pe foaia lor. (ex. Desenați in partea de sus a foii un pătrat; in colțul de jos in dreapta desenați un dreptunghi, etc). Ceilalți elevi nu au voie să pună intrebări. In final figurile desenate se compară cu figura inițială.

•Pantonomia

Se scriu pe bilețele șase roluri. Elevii sunt imparțiți in 6 grupe si li se oferă o hârtie cu un rol. Ei vor trebui să incerce să exprime rolul prin limbaj nonverbal pentru ca celelalte grupe să poată identifica despre ce este vorba. Rolurile trebuie sa fie amuzante si complexe ( ,,Nu am apă caldă de trei zile” ).

•Turul galeriei

Produsele unei activitați sunt expuse in clasa. La semnul invațătorului, grupurile de elevi se rotesc prin clasă, pentru a examina si discuta fiecare produs. Iși iau notițe si pot face comentarii pe hârtiile expuse. La sfârsit, copiii din fiecare grup isi reexaminează produsul prin comparație cu celelalte și citesc comentariile făcute de colegi.

•Mici enunțuri

Copiii sunt așezati in cerc. Unul dintre ei este in mijlocul cercului și dă o comandă: ,,Cei care au cravată!”. Toți cei care poartă cravată iși schimbă locul, iar cel care nu găsește loc vine in mijloc si oferă o altă sugestie. Copiii iși dau astfel seama că pot fi, asemănători si diferiți.

•Salata de fructe

Toți elevii vor lua loc pe scaune. Un singur elev trebuie să rămână in picioare, neavând scaun. Fiecare elev va purta numele unui fruct. Elevii care au ales același fruct, formează o echipă (ex. echipa bananelor ). Învățătoarea poate spune : ,,Mi-ar plăcea să mănânc o salată de fructe cu multe banane si portocale!”.Toți elevii care poartă numele acestor fructe se vor ridica de pe scaune, încercând să ocupe un alt loc decât cel pe care au stat. Odată cu aceștia va încerca să-ți găsească un loc si elevul care la începutul jocului a rămas in picioare. Locul lui va fi luat de un alt coleg care nu a reușit să găsească un scaun.

•Starea vremii

Copiii sunt așezați in coloana și se deplasează într-un sens indicat de învățătoare. Când învățătoarea spune ,,Iese soarele!”, copiii trebuie să atingă cu mișcări circulare spatele colegului din față. Când învățătoarea spune ,,Plouă!”, ei vor trebui să-și plimbe degetele pe umerii colegului din față. Cerințele pot fi formulate mai multe si mai complexe.

•Răspunde cel din dreapta

Copiii sunt dispuși in cerc. Învățătoarea sau un voluntar adresează diferite intrebari: ,,Cum te cheamă?”, ,,Ce ai mâncat la micul dejun?”,etc. Regula jocului este să răspundă doar elevul din dreapta celui căruia i-a fost adresată întrebarea.

ACTIVITĂȚI CARE FACILITEAZĂ EXPRIMAREA EMOȚIONALĂ

Metoda photolangage.

Metoda photolangage presupune prezentarea unui ansamblu de fotografii sau desene variate puse la dispoziția elevilor ca ,, intermediar,, pentru a facilita conversația pe un subiect dat.Copilul alege o fotografie, descrie și justifică alegerea făcută. Fotografia este un subiect de proiecție, deci cel care o alege îi atribuie proprietăți care există in subconștientul său . Astfel fotografia devine o proiecție a sinelui celui care alege, iar procedeul permite elevilor să discute despre fotografie discutând de fapt despre ei înșiși.

,,Vocabularul emoțiilor.

Se utilizează un set de cărți de joc care au notate pe un din părți denumirea unei emoții (trist, fericit, nervos); fiecare elev sau grup de elevi alege câte o carte și încearcă să exprime emoția notată printr-un comportament. Ceilalți elevi trebuie să identifice emoția exprimată.

“Parola emoțiilor,,

Elevul sau grupul de elevi alege o carte de joc ce are notate pe una din părți denumirea unei emoții. Apoi elevul verbalizează ce ar gândi o persoană ce are o asemenea emoție (fără a denumi emoția respectivă și nici sinonime). Ceilalți elevi trebuie să identifice emoția.

,,Statuile emoțiilor”

Copiii vor avea trei roluri: sculptori, statui si observatori. Sculptorul alege o carte de joc pe care este notate denumirea unei emoții si va încerca să ,, modeleze” o statuie in funcție de emoția pe care tebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială, postura. Observatorul va nota toate modalitățile prin care sculptorul a incercat să modeleze statuia. Restul colegilor trebuie să identifice emoția exprimată de elevul cu rol de statuie.

,, Imaginile emoțiilor”

Fiecare elev extrage câte o carte de joc care are notată pe una din părți denumirea unei emoții. Citește denumirea emoției și încearcă să o reprezinte printr-un desen semnificativ. Exercițiul se poate realiza si folosind aceeași emoție pentru toți elevii tocmai pentru a-i face pe copii conștienți de diferențele in manifestarea unei emoții.

,, Sunetele emoțiilor”

Fiecare elev extrage cate o carte de joc care are notate pe una din părți denumirea unei emoții. Citeste denumirea emoției și încearcă să o reprezinte printr-un sunet caracteristic, fără să folosească cuvinte .Cine va identifica primul emoția exprimată de un coleg va descrie o situație în care a simțit acea emoție, ce a gândit si cum s-a comportat.

Fântâna miraculoasă

Cercul în care sunt așezați copiii se imaginează ca fiind marginea unei fântâni miraculoase. Fiecare copil va spune , pe rând, 2-3 dorințe . Jocul se poate juca și pe grupe mai mici sau perechi.

Picasso

Un elev desenează o figură abstractă pe tablă. Fiecare elev trebuie să spună care este semnificația figurii pentru el.

Cele 10 activități plăcute

Fiecare elev va face o listă cu 10 activități plăcute care ne determină să ne simțim bine. Toate listele vor fi afișate in sala de clasă pentru ca elevii să constientizeze modalitățile prin care ne putem îmbunătăți starea emoțională.

,, Familia” de marionete

Apelând la toate mijloacele simple (decupaje din carton colorat, figurine construite din plastilină, argilă, deșeuri textile, etc), fiecare copil își confecționează o familie de marionete , din care o figurină îl reprezintă. Copilul le dă un nume, descrie si explică raporturile pe care le întreține cu fiecare dintre membrii familiei. Se poate imagina si scenariul unei ceremonii sau al unor evenimente familiale deosebite, care să cuprindă si alte personaje care intră în relație cu membrii familiei.

Analogia personală

Fiecare elev trebuie să se identifice cu un obiect , persoană sau fenomen real sau imaginar. Se poate recurge la o metaforă de genul:,, Sistemul Planetar” în care fiecare elev se identifică cu o parte a acestui sistem: o planetă, un spațiu imponderabil, o rază de lumină, un meteor. În final se descriu sentimentele, fantasmele , percepțiile, gândurile pe care le încearcă fiecare.

Prietenul imaginar

Așezați in poziție lejeră, cu ochii închiși, copii sunt învățați să respire profund și apoi să expire lent, în trei reprize; apoi li se cere să-și imagineze o imprejurare specială , un loc preferat, nu contează unde(pe Pământ sau chiar in spațiu). Copiilor li se va spune că ajung la o casă, unde vor găsi ceva special. Pe un perete se găsește o ușă care alunecă lent in sus, descoperind mai întâi picioarele, apoi fața unui prieten deosebit, pe care nu l-au intalnit înainte niciodată. Nu conteaza vârsta acelui prieten. Foarte important este faptul că el nu și-a încălcat niciodată cuvântul și atunci când copiii au nevoie să vorbească cu cineva, i se poate adresa, i se poate destăinui, pot cere un sfat. Ușa se închide. Copiii se întorc în clasă și povestesc ce și-au imaginat, fie adresându-se tuturor colegilor, fie numai unui interlocuitor sau unui grup mic de colegi.

Exercițiu de conștientizare a trebuințelor

Variante ale exercițiului

,, Eu acum am nevoie de…să…”

,, Eu cred că tu ai nevoie…”

,, Eu cred că tu ai nevoie…iar asta mă face să…”

,, Eu vreau de la tine…vreau ca tu…”

,, Îmi place la tine…pentru că”

,, Nu-mi place de tine … pentru că”

Doi copii stau față în față și se țin de mâini. Încearcă să comunice colegului motivațiile sale prezente pe cât mai multe enunțuri care încep ca în model. Se schimbă partenerul de 2-3 ori. Primul partener poate fi o persoană cu care copilul dorește să comunice, cel de-al doilea o persoană neutra, iar cel de-al treilea, o persoană cu care crede că nu poate comunica.

Persoana din fața mea

Elevii se împart în grupe de câte 4, în care fiecare este pe rând emițător. Copiii trebuie să se gândească cu ochii închiși la o persoană iubită, o persoană pe care nu o plac și o persoană care le este indiferentă. Restul copiilor din grupa trebuie să deducă, în funcție de expresia facială a emițătorului ce sentimente are acesta față de persoana pe care și-a imaginat-o.

Desenul lumii interioare

Copilul este rugat să închidă ochii și să pătrundă în lumea sa interioară. Poate fi ghidat de catre învățător cu ajutorul întrebărilor : ,, Cum îți pare lumea ta din interior ?”, ,, Ce culori apar in lumea ta? “ , ,,Unde este plasat fiecare lucru și unde te afli tu acolo? “, Acum desenează tot ce ți-ai imaginat.

O variantă a acestui exercițiu este să lăsăm copilul să deseneze cu degetele. Pictura cu degetele este relaxantă pentru elev și oferă îvățătorului multe informații despre lumea interioară a copilului.

Tufa de trandafiri

I se sugereză copilului să închidă ochii șișă-și imagineze că este o tufă de trandafiri. Eventual poate fi stimulat cu intrebari : Ce fel de tufa de trandafiri esti tu ? Esti foarte mica? Esti foarte mare? Esti groasa sau subtire? Ai flori? Ce fel de flori? Ce culoare au florile? Ai multe flori sau cateva? Ai si frunze? Cum sunt radacinile tale? Sau poate nu ai? Sunt puternice? Unde te afli? Ce se gaseste in jurul tau? Ai un gard? Te protejeaza cineva? Cum reusesti sa supravietuiesti?

Dupa aceste intrebari , copiiideschid ochii si deseneaza tufa de trandafiri pe care si-au imaginat-o. Desenul se poate discuta cu ajutorul unor intrebari similare.

Desenul serial

Timp de 5 săptămâni , în fiecare săptămâna, copilul va desena ceva la alegere; În prima sătămâna își alege tema, după care, in celelalte săptămâni va continua povestea cu un alt desen. O variană a acestui joc îl poate reprezenta modelajul cu ajutorul plastilinei, aluatului sau lutului.

ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE

EXERCIȚII PENTRU FORMAREA ECHIPELOR

Învățarea prin cooperare presupune folosirea grupurilor mici în scopuri instrucționale, astfel încât, lucrând împreună, elevii își maximizează atât propria învățare , cât și a celorlalți colegi.

Motto:”Este imposibil ca elevii să învețe ceva cât timp

gândurile lor sunt robite și tulburate de vreo patimă.

Întrețineți-i deci într-o stare de spirit plăcută ,

dacă vreți să vă primească învățăturile.Este tot atât

de imposibil să imprimi un caracter frumos și armonios

într-un suflet care tremura,pe cât este de greu să tragi linii

frumoase și drepte pe o hârtie care se mișcă.”

(John Locke-“Some Thoughts Concerning Education”)

Societatea prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al al informației, al complexității. De aceea, investiția în inteligența,creativitatea si capacitatea de inovare a indivizilor, a grupurilor va extrem de rentabila in viitor.

Copilul este un proiect “aruncat” in lume ,aflat intr-o stare de “facere” ,pentru ca apoi,devenit adult,sa se formeze continuu de-a lungul vietii .

Fenelon compara creierul copilului cu o lumanare aprinsa expusa in bataia vantului car e determina tremurul acestei mici flacari.Spiritul contemporan trebuie sa faca fata unor mari sfidari:explozia informationala,stresul,accelerarea ritmului vietii,cresterea gradului de incertitudine.Aceste argumente duc la o noua ecologie educativa,care presupune dezvoltarea unei gandiri de tip holistic,a unor competente de procesare informationala ,dezvoltarea memoriei vii.

Rolul invatatorului in procesul de modelare a omului este poate cel mai important.Punand-si elevii in situatii variate de instruire,el transforma scoala “intr-un templu si un laborator”(M. Eliade ).

Metodele si tehnicile interactive de grup se clasifica,dupa functia principala didactica in :

a)Metode de predare –invatare interactiva in grup :

metoda predarii / invatarii reciproce

metoda “mozaicului”

citirea cuprinzatoare

metoda “Cascadei”

metoda invatarii pe grupe mic)

metoda “turnirului intre echipe”

metoda schimbarii perechii

metoda “Piramidei”

invatarea dramatizata

b)Metode de fixare si sistematizare a cunostintelor si de verificare :

harta cognitiva / conceptuala

matricile

”Lanturile cognitive”

”Scheletul de peste”

diagrama cauzelor si a efectului

”Panza de paianjen”

”Tehnica florii de nufar”

”Cartonase luminoase”

c)Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativitatii :

”Brainstorming”

”Explozia stelara”

”Metoda palariilor ganditoare”

”Caruselul”

”Multi-voting”

”Masa rotunda”

interviul de grup

studiul de caz

”Incidentul critic”

”Phillips 6/6”

”Tehnica 6/3/5”

”Controversa creativa”

”Tehnica acvariului”

”Tehnica focus-grup”

”Patru colturi”

”Metoda Frisco”

Sinectica

”Buzz-groups”

”Metoda Delphi”

d)Metode de cercetare in grup :

tema / proiectul de cercetare in grup

experimentul pe echipe

portofoliul de grup.

SINELG ( Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii si a Gandirii )

Pasul 1~~Citirea textului cu atentie;

~~In timpul lecturii elevii trebuie sa isi noteze intr-un tabel:

a)pasajele care confirma ceea ce stiau cu v ;

b)pasajele care infirma ceea ce stiau cu – ;

c)informatiile noi cu + ;

d)pasajele pentru care au intrebari ,neclaritati ,confuzii cu ? ;

Pasul 2~~Sustinerea elevilor in monitorizarea propriei intelegeri;

Pasul 3~~Reflectie in perechi;

Pasul 4~~Reflectie cu intreaga clasa.

Avantaje:

*schimb de idei;

*stimularea gandirii critice;

*dezvoltarea vocabularului / capacitatii de exprimare;

*elevii cauta cai de acces spre propriile cunostinte / convingeri.

CADRANELE

Pasul 1~~Impartirea tablei in 4 parti egale;

Pasul 2~~Se propune cate un criteriu pentru fiecare cadran obtinut;

Pasul 3~~Se citeste textul;

Pasul 4~~Se formuleaza raspunsuri scurte pentru fiecare cadran;

Pasul 5~~Se evalueaza rezultatele.

Avantaje:

*stimuleaza atentia si gandirea:

*scoate in evidenta modul propriu de intelegere;

*conduce la sintetizare/esentializare.

“STIU/VREAU SA STIU/AM INVATAT”

Pasul 1~~Se formeaza 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:

a)ceea ce stim/credem ca stim;

b)ceea ce vrem sa stim;

c)ceea ce am invatat.

Pasul 2~ ~Elevii fac o lista cu :

a)ce stiu deja despre o anumita tema;

b)intrebari care evidentiaza nevoile de invatare legate de tema;

Pasul 3~~Se citeste textul;

Pasul 4~~Se revine asupra intrebarilor (coloana aII-a) si elevii fac o lista cu:

c)raspunsurile la intrebarile din coloana I ,scriindu-le in coloana

a III-a;

Pasul 5~~Compararea a ceea ce stiau inainte de lectura cu ceea ce au dorit sa afle si au aflat ;

Pasul 6~~Discutia finala va contine mesajul central.

MOZAICUL

Pasul 1~~Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi ;

Pasul 2~~Se numara pana la 4,astfel incat fiecare membru al celor 4 echipe sa

aiba un numar de la 1 la 4;

Pasul 3~~Se imparte tema in 4 sub-teme ;

Pasul 4~~Fiecare membru al grupelor va primi o fisa de invatare (elevii cu nr.1 –fisa nr.1,cei cu nr. 2 –fisa nr. 2…)

Pasul 5~~Se da sarcina:fiecare elev va trebui sa studieze intreaga lectie,care va fi insa predata de colegii de grup pe fragmente;

Pasul 6~~Toti elevii cu nr. 1 se aduna intr-un grup,cei cu nr. alt grup…si se vor numi “experti”;

Pasul 7~~”Expertii” citesc fragmentul care le revine ,discuta intre ei,hotarasc modul in care vor preda;

Pasul 8~~Se refac grupele initiale si “expertii” predau celorlalti colegi de grupa ceea ce au studiat;

Pasul 9~~Invatatorul ve raspunde intrebarilor la care “expertii” nu au stiut sa dea raspuns si corecteaza eventualele informatii eronate.

Avantaje:

*anihilarea “efectului Ringelmann” (lenea sociala,cand individul isi imagineaza ca propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);

*dezvolta interdependenta dintre membrii grupului;

*amelioreaza comunicarea.

CUBUL

Pasul 1~~Se anunta tema pusa in discutie;

Pasul 2~~Se imparte clasa in 6 grupuri;

Pasul 3~~Prezentarea unui cub din carton cu fetele divers colorate;

Pasul 4~~Pe fetele cubului sunt notate cuvintele:

a)”descrie”;

b)”compara”;

c)”asociaza”;

d)”analizeaza”;

e)”aplica”;

f)”argumenteaza”.

Pasul 5~~Se atribuie rolurile membrilor fiecarui grup

“cititorul”-rostogoleste cubul si anunta grupului cerinta inscrisă pe fata de deasupra;

”ascultatorul activ”/”cercetasul” repeta sarcina,o reformulează pentru a fi inteleasa de fiecare membru,adreseaza intrebari invatatorului;

”interogatorul”solicita idei legate de modul de rezolvare a

sarcinii de la membrii grupului;

”rezumatorul”va fi “raportorul”grupului,va trage concluziile,le va nota si le va comunica intregii clase;

Pasul 6~~Elevii vor lucra pe grupe(unii la tabla,altii pe caiete,altii pe foi);

Pasul 7~~” Raportorul” grupului va prezenta intregii clase modul in care grupul sau a rezolvat cerinta;

Pasul 8~~Se aduc lamuriri,completari de catre invatatorul “consultant”/”participant”- “observator”.

Avantaje:

*permite diferentierea sarcinilor de invatare;

*stimuleaza gandirea logica;

*sporeste eficienta invatarii(elevii invata unii de la altii).

INTELIGENTELE MULTIPLE

Conform teoriei lui Haward Gardner,exista si se manifesta 8 tipuri de inteligente:

a)verbala/lingvistica;

b)vizuala/spatiala;

c)corporala/kinestezica;

d)logica/matematica;

e)intrapersonala;

f)interpersonala;

g)muzicala/ritmica;

h)naturalista.

Gardner a observat ca suntem tentati sa-i numim “inteligenti” doar pe acei copii care sunt buni la literatura sau matematica,iar pe ceilalti ii numim “talentati”.Gardner considera aceste concepte “inteligente” si sugereaza abordari care sa fructifice fiecare tip de inteligenta.

Pasul 1~~Constituirea echipelor(se pot numi in diverse feluri ,iar nr. lor poate fi mai mic decat cel dat):

*”actori”;

*”cantareti”;

*”pictori”;

*”matematicieni”;

*”scriitori”:

*”avocati”/”acuzatori”/”jurati”;

*”dansatori”;

Pasul 2~~Se da tema;

Pasul 3~~Echipele gandesc si propun abordari ale aceleiasi teme,dar in moduri

diferite(“actorii”scriu roluri si le interpreteaza ,”cantaretii”pun versuri date pe o melodie,”pictorii”reprezinta printr-un desen tema,”matematicienii compun probleme despre tema respectiva,”scriitorii”compun un text/articol

de ziar/poezie,”avocatii”construiesc pledoaria pro/contra unui personaj al temei/fapt sugerat de tema,”dansatorii”propun un dans tematic sau concep

un joc pentru pauza mare legat de tema data);

Pasul 4~~Fiecare echipa va prezenta intregii clase produsul muncii in echipa.

Avantaje:

*atmosfera ludica;

*solicitarea abilitatilor fiecarui copil;

*valorizarea copiilor in cadrul colectivului.

CIORCHINELE

Pasul 1~~Se scrie un cuvant/tema in mijlocul tablei;

Pasul 2~~Se cere elevilor sa noteze toate ideile /sintagmele care le vi in minte legate de cuvant/tema si se traseaza linii intre acestea si cuvantul/tema initiala;

Avantaje:

*nu se critica ideile propuse;

*poate fi utilizata ca metoda libera sau cu indicare prealabila a categoriilor de

informatii asteptate de la elevi.

TURUL GALERIEI

Pasul 1~~Se comunica sarcina de lucru;

Pasul 2~~Se formeaza grupurile;

Pasul 3~~Elevii lucreaza in grup,pe o foaie de format mare(afis)-produsul poate fi un desen/o caricatura/o schema/scurte propozitii;

Pasul 4~~Elevii prezinta in fata clasei afisul,explicand semnificatia si raspund

intrebarilor puse de colegi;

Pasul 5~~Se expun afisele pe pereti,acolo unde doreste fiecare echipa;

Pasul 6~~Langa fiecare afis se lipeste cate o foaie goala;

Pasul 7~~Se cere grupurilor sa faca un tur ,cu oprire in fata fiecarui afis si sa noteze pe foaia alba anexata comentariile ,sugestiile,intrebarile lor;

Pasul 8~~Fiecare grup va citi comentariile facute de celelalte grupe si va raspunde la intrebarile scrise de acestea pe foile albe.

Avantaje:

*elevii ofera si primesc feed-back referitor la munca lor;

*sansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe si de a lucra in mod organizat si productiv.

TEHNICA LOTUS-FLOAREA DE NUFAR

Pasul 1~~Se da problema sau tema centrala care se va scrie in mijlocul tablei/

plansei;

Pasul 2~~Se cere copiilor sa se gandeasca la ideile sau aplicatiile legate de tema

centrala;

Pasul 3~~Ideile copiilor se trec in cele 8 “petale”,de la H,in sensul acelor de ceasornic;

Pasul 4~~Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte cate 8”petale”;

Avantaje:

*este o metoda ce poate fi desfasurata cu succes in grup;

*se poate aplica excelent ca un exercitiu de stimulare a creativitatii si pentru autoevaluare.

EXPLOZIA STELARA

Pasul 1~~Se scrie problema in centrul unei stelute cu 5 colturi ;

Pasul 2~~In varful fiecarui colt al stelutei se scriu intrebari de tipul:

*ce?

*cine?

*unde?

*de ce?

*cand?

Pasul 3~~Se imparte clasa in grupuri;

Pasul 4~~Se lucreaza la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu intrebari multe si diverse;

Pasul 5~~Se comunica intregii clase rezultatele muncii de grup.

Lista de intrebari initiale poate genera altele,neasteptate;

Optional,se poate proceda si la elaborarea de raspunsuri.

Avantaje:

*usor de aplicat oricarei varste si unei palete largi de domenii;

*este in acelasi timp o modalitate de relaxare si o sursa de noi descoperiri;

*obtinerea a cat mai multe intrebari duce la cat mai multe conexiuni intre concepte.

METODA FRISCO

Pasul 1~~Propunerea spre analiza a unei situatii-problema:

Pasul 2~~Stabilirea rolurilor:

*conservatorul;

*exuberantul;

*pesimistul;

*optimistul;

Pasul 3~~Dezbaterea colectiva:

#conservatorul apreciaza meritele solutiilor vechi,fara a exclude

posibilitatea unor imbunatatiri;

#exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat in practica;

#pesimistul va releva aspectele nefaste ale oricaror imbunatatiri;

#optimistul va gasi posibilitati de realizare a solutiilor propuse de exuberant.

Pasul 4~~Se trag concluzii si se sistematizeaza ideile emise.

Avantaje:

*rolurile se pot inversa,participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc,dar

sa fie in acord cu rolurile pe care le joaca;

*dezvolta competentele inteligentei lingvistice ,logice,interpersonale.

Specific metodelor interactive de grup este faptul ca ele promoveaza interactiunea dintre mintile participantilor,dintre personalitatile lor,ducand la o invatare mai activa si cu rezultate evidente.

Acest tip de interactivitate determina “identificarea subiectului cu situatia de invatare in care acesta este antrenat”,ceea ce duce la transformarea elevului in stapanul propriei formari.

Interactivitatea presupune atat cooperarea,cat si competitia ,ambele implicand un anumit grad de interactiune.

Ioan Cerghit afirma:”pedagogia moderna considera ca rutina excesiva,

conservatorismul(…)aduc mari prejudicii invatamantului.In fond creatia ,in materie de metodologie,inseamna o necontenita cautare,reinnoire si imbunatatire a conditiilor de munca in institutiile scolare.”

"Turul galeriei"- metodă interactivă de recapitulare și consolidare a cunoștințelor

Învățarea este definită, adeseori, drept o modificare de comportamente și în comportamente, obținută pe baza unei experiențe trăite personal. Când vorbim despre învățare ne gândim, deci, la schimbările pe care le prevedem că se vor produce la cel care învață, schimbări ce pot avea loc în planul activității intelectuale, al vieții afective ori al acțiunii practice.

Asemenea schimbări nu pot avea loc dacă subiectul (cel care învață) nu face nimic. Ele nu se produc "atâta vreme cât elevul rămâne doar în postura unui simplu spectator la lecție, rezumându-se doar să urmărească cele predate, să asculte, să noteze, să repete, să reproducă pe de rost, să execute mecanic sarcini impuse" (I. Cerghit). Învățarea se produce ca urmare a unui efort personal depus în acest sens, numai pe baza unei participări proprii.

Metodele activ-participative sunt cele mai în măsură să solicite plenar, dar și să valorifice maximal și pe multiple planuri potențialul uman de cunoaștere, de simțire și de acțiune cu care un elev sau altul vine la școală.

Specific acestor metode este faptul că pot stimula și dezvolta învățarea prin cooperare, lucrul în perechi sau în grupe mici de elevi, facilitând astfel comunicarea, relaționarea, colaborarea și sprijinul reciproc pentru rezolvarea unor probleme sau pentru explorarea unor teme noi, care duc la cunoașterea dintre elevi, înțelegerea și acceptarea reciprocă.

Lecțiile bazate pe învățarea prin cooperare prezintă câteva caracteristici importante:

răspunderea individuală – se evaluează frecvent performanța fiecărui elev care trebuie să ofere un răspuns în nume personal sau în numele grupului, iar rezultatul se comunică atât elevului cât și grupului din care face parte;

interacțiunea directă – elevii se ajută unii pe alții încurajându-se și împărtășindu-și ideile, explică celorlalți, discută ceea ce știu, se învață unii pe alții;

interdependența pozitivă – elevii realizează că au nevoie unii de alții pentru a duce la bun sfârșit sarcina grupului. Învățătorii pot structura această interdependență pozitivă stabilind scopuri, recompense, resurse comune, roluri distribuite în grup;

deprinderi interpersonale și de grup mic – grupurile nu pot exista și nici nu pot funcționa eficient dacă elevii nu au și nu folosesc anumite deprinderi sociale (conducerea, luarea deciziei, încrederea reciprocă, comunicarea, managementul conflictelor);

procesarea în grup – elevii au nevoie de momente pentru a vedea cât de bine și-au atins scopurile și cât de eficienți au fost în grup. Învățătorul monitorizează în permanență activitatea de învățare a grupurilor, le oferă feed-back (lor și întregii clase), intervine și corectează eventualele confuzii sau răspunsuri incomplete.

Momentele principale ale unei lecții care include metode specifice dezvoltării gândirii critice corespund, după M. Stanciu, unor etape bine definite:

faza pregătitoare (evocarea) – interpretarea cunoștințelor noi prin prisma cunoștințelor anterioare;

realizarea sensului – participarea activă din partea elevului;

reflecția – consolidarea noilor cunoștințe, schimb de idei.

Una dintre aceste metode, folosite cu succes la orice clasă din ciclul primar, în recapitularea și consolidarea cunoștințelor, este "TURUL GALERIEI". Aceasta presupune parcurgerea unor anumiți pași:

brainstorming individual;

interviu de grup;

producerea planșelor,

susținerea produselor de către un raportor;

afișarea produselor;

efectuarea turului galeriei;

dezbaterea.

Elevii lucrează în grupe de câte 3-4. Se propune un subiect pentru care elevii generează cât mai multe idei. De exemplu, la clasa a IV-a, subiectele pot fi:

Limba română: Părți de propoziție; Părți de vorbire; Semnele de punctuație; Drumul cărții de la autor la cititor;
Matematică: Unități de măsură; Forme geometrice;
Geografie: Munții Carpați (sau alte forme de relief învățate); Ape curgătoare; Ape stătătoare; Bogății ale solului/ subsolului;
Istorie: Figuri de domnitori români din secolul al XIII-lea;
Științe: Medii de viață.

Expunerea subiectului trebuie să cuprindă toate datele necesare și toate criteriile implicate. Fiecare grup își alege sau primește o anumită temă din subiectul propus, dar și toate grupurile pot avea aceeași temă.

Un secretar, ales de elevii grupei, notează rezultatele brainstormingului pe o coală de hârtie (de preferat cât mai mare), folosind markere de diferite culori. Șeful grupei susține produsul realizat în fața celorlalte grupe. Posterele sunt apoi expuse în diferite locuri din clasă, accesibile elevilor și la anumite distanțe.

După expunerea produselor obținute, fiecare grup examinează cu atenție produsele celorlalte grupe, grupele se rotesc de la un produs la altul, se discută și, eventual, se notează comentariile, neclaritățile, întrebările care vor fi adresate celorlalte grupe.

După turul galeriei, fiecare grup răspunde la întrebările celorlalți și clarifică unele aspecte solicitate de colegi, apoi își reexaminează propriile produse prin comparație cu celelalte. În acest mod, prin feed-back-ul oferit de colegi, are loc învățarea și consolidarea unor cunoștințe, se valorizează produsul activității în grup și se descoperă soluții alternative la aceeași problemă sau la același tip de sarcină.

Atmosfera din clasă trebuie să le permită elevilor să gândească critic. Astfel, ajung să înțeleagă că atunci când investesc suficientă energie în învățare și se implică în mod activ, procesul devine agreabil și dă naștere unui sentiment de împlinire. Elevii trebuie să creadă că opiniile lor au valoare. Comunitatea învățării îi îmbogățește pe toți membrii ei.

"A învăța pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru, ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să înțeleagă cu gândirea lui lumea." (I. Cerghit)

Bibliografie:

1. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980, pag. 75; pag.60;

2. Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice, Editura Universității Suceava, 2003, pag. 189

METODE MODERNE CE STIMULEAZA INVATAREA PRIN COOPERARE

METODA INVATARII RECIPROCE

Prin metoda predării-învățării reciproce elevii sunt puși în situația de a fi ei înșiși profesori, de a explica colegilor rezolvarea unor probleme.

Elevii sunt împărțiți în grupe de câte 4 în care fiecare are un rol bine definit.

Rezumatorul – cel care face un scurt rezumat al textului citit;

Întrebătorul – cel care pune întrebări clarificatoare (unde se petrece acțiunea? , de ce personajul a reactionat așa? , ce sentimente îl stapâneau? , ce înseamnă?);

Clarificatorul – el trebuie să aibă o viziune de ansamblu și să încerce să raspundă întrebărilor grupului;

Prezicătorul – cel care își va imagina, în colaborare cu ceilalți care va fi cursul evenimentelor.

Metoda este foarte potrivită pentru studierea textelor literare și științifice. Elevii aceleași grupe vor colabora în întelegerea textului și în rezolvarea sarcinilor de lucru, urmând ca frontal să se concluzioneze soluțiile.

Grupele pot avea texte diferite pe aceeași temă, sau pot avea fragmente ale aceluiași text. Ei pot lucra pe fișe diferite, urmând ca in completarea lor să fie o strânsă colaborare sau pot lucra pe o singură fișă pe care fiecare să aibă o sarcină precisă.

Avantajele acestei metode sunt :

stimulează și motivează;

ajută elevii în învățarea metodelor și tehnicilor de lucru cu textul, tehnici de muncă intelectuală pe care le poate folosi apoi și în mod independent;

dezvoltă capacitatea de exprimare, atenția, gândirea cu operațiile ei și capacitatea de ascultare activă;

stimuleaza capacitatea de concentrare asupra textului de citit și priceperea de a selecționa esențialul

METODA MOZAICULUI

Se imparte clasa in grupe de cate 4 elevi ;

Se numara pana la 4,astfel incat fiecare membru al celor 4 echipe sa aiba un numar de la 1 la 4;

Se imparte tema in 4 sub-teme ;

Fiecare membru al grupelor va primi o fisa de invatare (elevii cu nr.1 –fisa nr.1,cei cu nr. 2 –fisa nr. 2…)

Fiecare elev va trebui sa studieze intreaga lectie,care va fi insa predata de colegii de grup pe fragmente;

Toti elevii cu nr. 1 se aduna intr-un grup,cei cu nr. alt grup…si se vor numi “experti”;

”Expertii” citesc fragmentul care le revine ,discuta intre ei,hotarasc modul in care vor preda;

Se refac grupele initiale si “expertii” predau celorlalti colegi de grupa ceea ce au studiat;

Profesorul ve raspunde intrebarilor la care “expertii” nu au stiut sa dea raspuns si corecteaza eventualele informatii eronate.

Avantaje:

Anihilarea “efectului Ringelmann”(lenea sociala,cand individul isi imagineaza ca propria contributie la sarcina de grup nu poate fi stabilita cu precizie);

Dezvolta interdependenta dintre membrii grupului;

Amelioreaza comunicarea.

. CUBUL

Se anunta tema pusa in discutie;

Se imparte clasa in 6 grupuri;

Prezentarea unui cub din carton cu fetele divers colorate;

Pe fetele cubului sunt notate cuvintele:

a)”descrie”;

b)”compara”;

c)”asociaza”;

d)”analizeaza”;

e)”aplica”;

f)”argumenteaza”.

Se trage la sorți fiecare față a cubului astfel încât fiecarei echipe îi revine sarcină de a răspunde unei cerințe.

Se stabilește raportorul fiecărei grupe.

Elevii rezolvă cerințele pe foi sau la tablă sau etc.

Raportorul grupului va prezenta intregii clase modul in care grupul sau a rezolvat cerinta

Se aduc lamuriri, completari de catre profesor.

Avantaje:

Permite diferentierea sarcinilor de invatare;

Stimuleaza gandirea logica;

Sporeste eficienta invatarii(elevii invata unii de la altii).

TEHNICA FLORII DE NUFĂR

Se da problema sau tema centrala care se va scrie in mijlocul tablei/planșei;

Se cere copiilor sa se gandeasca la ideile sau aplicatiile legate de tema centrala;

Ideile copiilor se trec in cele 8 “petale”,de la H in sensul acelor de ceasornic;

Cele 8 idei deduse vor deveni noi teme centrale pentru alte cate 8 petale ;

DIAGRAMA CAUZĂ – EFECT

Ofera posibilitatea de a evidentia cauza si efectul unor procese, evenimente, fenomene, probleme etc.

Obiectiv – stimularea imaginatiei elevilor pentru rezolvarea problemei analizate din mai multe perspective

Etape de realizare

Impartirea copiilor in grupe de lucru

Prezentarea problemei de discutat

Dezbaterea in grup

Construirea diagramei cauzelor si a efectului

Prezentarea muncii in grup

Concluzii- evaluare

. STARBURSTING (Explozia stelară)

Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o metodă de dezvoltare a creativității similară brainstormingului.

Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare.

Se scrie ideea sau problema pe o foaie de hârtie și se înșiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?.

Lista de întrebări inițiale poate genera altele, neașteptate, care cer și o mai mare concentrare.

Etape:

Propunerea unei probleme;

Colectivul se poate organiza în grupuri preferențiale;

Grupurile lucrează pentru a elabora o listă cu cât mai multe întrebări și cât mai diverse.

Comunicarea rezultatelor muncii de grup.

Evidențierea celor mai interesante întrebări și aprecierea muncii în echipă.

Facultativ, se poate proceda și la elaborarea de răspunsuri la unele dintre întrebări.

. METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE

Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discutiilor, extrage concluzii – clarifica/alege solutia corecta

Pălăria albă – detine informatii despre tema pusa in discutie ,face conexiuni,ofera informatia bruta asa cum a primit-o – informeaza

Pălăria roșie – își exprimă emotiile, sentimentele, supararea, față de personajele întâlnite, nu se justifica – spune ce simte

Pălăria neagră – este criticul, prezinta posibile riscuri,pericole,greseli la solutiile propuse, exprima doar judecati negative – identifica greselile

Pălăria verde – oferă soluții alternative, idei noi,inovatoare,cauta alternative {Ce trebuie facut?} – genereaza idei noi

Pălăria galbenă este creatorul, simbolul gândirii pozitive și constructive, exploreaza optimist posibilitatile, creează finalul. – efortul aduce beneficii

Exemplu de comportamente posibile :

–

TEHNICA 6/3/5

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare brainstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care circulă între participanți, și de aceea se mai numește și metoda brainwriting. Tehnica se numește 6/3/5 pentru că există:

6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte 3 soluții fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)

Etapele metodei 6/3/5:

Împărțirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.

Formularea problemei și explicarea modalității de lucru. Elevii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărțită în trei coloane.

Desfășurarea activității în grup. În acestă etapă are loc o îmbinare a activității individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanți, are de notat pe o foaie, 3 soluții în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul inițial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citește soluțiile deja notate și încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătățindu-le și reconstruindu-le continuu.

Analiza soluțiilor și reținerea celor mai bune.

Se centralizează datele obținute, se discută și se apreciază rezultatele.

Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:

oferă elevilor mai puțin comunicativi posibilitatea de a se exprima;

similar brainstorming-ului, stimululează construcția de „idei pe idei”;

încurajează solidaritatea în grup și competiția între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea de echipă;

are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât și procesele psihice superioare (gândirea cu operațiile ei: analiza ideilor emise de ceilalți, comparația, sinteza, generalizarea și abstractizarea; dezvoltă imaginația, creativitatea, calitățile atenției etc);

Dezavantajele

rezultă din constrângerea participanților de a răspunde într-un timp fix.

pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri

elevii pot fi influențați de soluțiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ

TEHNICA SINELG

Sistemul Interactiv de Notare pentru Eficientizarea Lecturii și a Gândirii după Estes & Vaughn, 1986

Este o tehnică de lectură analitică a unui text.

Tehnica se aplică cu scopul de a:

înțelege sensul unui text

compara informații noi extrase conștient din text cu acele cunoștințele anterioare ale elevului

restructura cunoștințele într-o formă nouă.

Tehnica constă în citirea cu creionul în mână și scrierea pe marginea textului a unui sistem de semne pentru înțelegerea sau memorarea conținutului. În procesul de învățare, dirijat de către profesor interesează: Ce? Cum? Cât? De ce? citește un elev un text științific.

TEHNICA FISHBOWL

Tehnica „acvariului“ (fishbowl) presupune extinderea rolului observatorului în grupurile de interacțiune didactică.

Scaunele din încăpere se așează sub forma a două cercuri concentrice înainte ca elevii să intre în încăpere. Ei își aleg apoi locul preferat. Cei din cercul interior primesc 8-10 minute pentru a discuta o problemă controversată (în prealabil au completat jurnalele de activitate cu răspunsuri la anumite întrebări legate de temă).

In discuție, clarifică și consolidează; discută aprins pe baza unor reguli evidente; orice idee trebuie susținută de dovezi; sunt de acord cu antevorbitorul și aduc argumente suplimentare; dacă nu sunt de acord, argumentez poziția mea.

Cei din cercul exterior, între timp, ascultă ceea ce se discută în cercul interior; fac observații (scrise) referitoare la relații, consens, microclimat, conflict, strategii de discuție; ei completează niște fișe de observare, specifice.

Elevii își schimbă locurile (cercul interior trece în exterior și invers) – rolurile de observator/observat se inversează.

Este indicat să se abordeze, în discuție, o altă temă/problemă.

Rolul profesorului poate fi foarte variat: observator, participant, consultant, suporter, arbitru, reporter, ghid etc. Tehnica are, prin urmare, infinite variante.

Avantaje:

îmbină elemente din „tehnica mesei rotunde“,

dezbatere,

forum,

simpozion;

asigură un mediu controlat dar dinamic de discuție;

permite schimbarea „programată“ a perspectivei asupra rolului unui membru al grupului.

METODA FRISCO

Se propune spre analiza o situatie problema:

Se stabilesc rolurile:

conservatorul

exuberantul

pesimistul

optimistul

Dezbaterea colectiva:

conservatorul apreciaza meritele solutiilor vechi,fara a exclude posibilitatea unor imbunatatiri;

exuberantul emite idei aparent imposibil de aplicat in practica;

pesimistul va releva aspectele nefaste ale oricaror imbunatatiri;

optimistul va gasi posibilitati de realizare a solutiilor propuse de exuberant.

Se trag concluzii si se sistematizeaza ideile emise

Avantaje:

rolurile se pot inversa.

participantii sunt liberi sa spuna ce gandesc dar sa fie in acord cu rolurile pe care le joaca;

dezvolta competentele inteligentei lingvistice , logice,interpersonale.

. MASA ROTUNDA SIMULTANĂ

Asigură participarea tuturor membrilor unui grup și se bazează pe tehnica braistorming-ului. Participanții se află în jurul unei mese și vor trebui să găsească răspunsuri (cât mai multe la întrebarile sau problemele propuse de profesor.

Regulile impuse de această metodă: răspunsul se dă câte o foaie de hîrtie cu problema fiecărui membru al grupului. Apoi, la semnal, foile circulă de la unul la celălalt, în sensul acelor de ceasornic; nici un membru al grupului nu poate fi „sărit”. Este important ca întrebările sau problemele să aibe mai multe răspunsuri, un grad de complexitate asemănător și să necesite o inaltă probabilitate de succes din partea tuturor participanților (adică majoritatea să poată să răspundă).

TEHNICA BLAZONULUI

Tehnica blazonului presupune completarea compartimentelor unei scheme cu desene,jetoane ,cuvinte sau propozitii care prezinta sinteza unui aspect real

Obiective -identificarea caracteristicilor unei teme sub forma simbolica sau scrisa

-realizarea unei sarcini comune intr-un timp dat ,intr-o atmosfera relaxanta si cooperanta

Etapele de realizare a blazonului

1. Comunicarea sarcinii de lucru-grupuri de 4-5 copii in 15 minute vor reliza blazonul cu una din subtemele….

2. Realizarea blazonului in grup

3.Expunerea si evaluarea frontala a blazonului

CĂLĂTORIE MISTERIOASĂ (se poate derula intr-un spatiu mai larg, curtea școlii de exemplu)

Obiectivul urmarit –exersarea orientarii in spatiu pe baza reprezentarilor spatiale prin indicatii scurte si precise

Definitie –un joc de imaginatie prin care copiii sunt directionati sa se orienteze in functie de pozitiile spatiale

Etape

1. Organizarea pe grupuri-copiii se impart in grupuri de cate patru .

2.Prezentarea temei,a obiectivelor si a sarcinii didactice

3.Activitatea in grupuri mici

4. Calatoria spre destinatie

5. Sosirea la destinatia locului misterios

6.Evaluarea

V. METODE DE CUNOAȘTERE A COPILULUI

Chestionar de caracter

( se aplică la clasele III-IV )

Anexa 15

Prelucrarea și interpretarea chestionarului:

1-5 factorul E

6 -10 factorul nA

11- 15 factorul S

16- 20 factorul nL

21- 25 factorul M

26- 30 factorul Sa

E – emotiv, nervos, care se supără repede, nerăbdator.Inversul sau este nE, ceea ce înseamnă că subiectul nu este emotiv, nu este nervos, nu se supără ușor.

A—neobosit fizic, are mereu trebuința de a face ceva. Inversul său este nA, ceea ce înseamnă: fără energie fizică, care obosește ușor și nu are vigoare.

S- reacționează cu întarziere la evenimente, se adaptează greu la schimbări și, în general, are o adaptare mai înceată, are nevoie de timp. Inversul său -reacție imediată la evenimente, adaptare ușoară la prezent și la schimbări.

L – atenție dispersată împrăștiată, gust pentru ceea ce e vag. Inversul său nL- atenție foarte selectivă, gust pentru detaliu, aprofundare a ceea ce interesează.

M – persoană ostilă, care bruschează, agresivă, care devine ușor opozantă. Inversul sau nM- un copil ce nu este agresiv, nici ostil, nici opozant.

Sa- semnifică un subiect care nu participă la ambianța colectivă. Nu-și spune gândurile, se ține la distanță de cei din jur. Inversul său este nSa care arată o persoană ce participă la ambianța colectivă , este deschis cu cei din jur, este apropiat de ei..

După aplicare se ia fiecare chestionar în parte și se trage o linie orizontală sub întrebările 5, 10, 15, 20, 25, 30, pentru a separa cei 6 factori.

SE numară și se notează răspunsurile DA și răspunsurile NU de la fiecare factor. Excemplu: 1-5 : 3 NU și 2 DA.

Stabilim pentru fiecare factor în parte ce anume predomină : DA sau NU. Predominarea lui DA semnifică factorul respectiv, iar predominarea lui NU semnifică factorul invers.

Se notează pentru fiecare subiect factori.

Pentru fiecare subiect se scrie semnificația factorilor. Exemplu : X este emotiv, nervos, supărăcios, neobosit fizic, reacționează imediat, se adaptează ușor….

Chestionar de apreciere a trăsătutilor temperamentale . (ANEXA 16)

(se aplică la casele III-IV)

Scop: evidențierea unor trăsături înnăscute.

Pentru aprecierea firii tale, adică a însușirilor înnăscute, completează urmatorul tabel.Dacă la întrebare ai raspuns afirmativ, pune în paranteză de pe coloana un punct.

Dupa aplicare se ia fiecare chestionar in parte si se trage o linie orizontala sub intrebarile 5, 10, 15, 20, 25, 30, pentru a separa cei 6 factori.

SE numara si se noteaza raspunsurile DA si raspunsurile NU de la fiecare factor. Excemplu: 1-5 : 3NU si 2 DA.

Stabilim pentru fiecare factor in parte ce anume predomina:DA sau NU.Predominarea lui DA semnifica factorul respective, iar predominarea lui NU semnifica factorul invers.

Se noteaza pentru fiecare subiect factori.

Pentru fiecare subiect se scrie semnificatia factorilor. Exemplu : X este emotive, nervos, suparacios, neobosit fizic, reactioneaza imediat, se adapteaza usor…..

Calculeaza cate puncte ai pe fiecare coloana. Totalul cel mei mare, care se apropie de 8 puncte, din dreptul uneia din literele de sub coloana, indica faptul firii tale.Cauta apoi litera mai jos pentru a citi trasaturile care te caracterizeaza.

C- Temperament coleric: impulsive, nestapanit, uneori agresiv, deseori exagereaza, opune rezistenta, dominant, delasator, fire deschisa.

S- Temperament sangvinic: energic, vioi, ritm rapid de munca, vesel, vorbaret, fire deschisa, se adapteaza usor, activ.

F- Temperament flegmatic: calm, echilibrat, sentimente durabile, ritm lent de munca, gandire lenta, munca de migala, cumpatat, ordonat.

M- Temperament melancolic: sensibil, afectat de insuccese, se adapteza mai greu, capacitate redusa de munca, munci fine, de migala, sentimente

Chestionar de apreciere a trasatutilor temperamentale (ANEXA 16)

(se aplica la casele III-IV)

Scop: evidentierea unor trasaturi innascute.

Pentru aprecierea firii tale, adica a insusirilor innascute, completeaza urmatorul tabel.Daca la intrebare ai raspuns afirmativ, pune in paranteza de pe coloana un punct.

Calculeaza cate puncte ai pe fiecare coloana. Totalul cel mei mare, care se apropie de 8 puncte, din dreptul uneia din literele de sub coloana, indica faptul firii tale.Cauta apoi litera mai jos pentru a citi trasaturile care te caracterizeaza.

C- Temperament coleric: impulsive, nestapanit, uneori agresiv, deseori exagereaza, opune rezistenta, dominant, delasator, fire deschisa.

S- Temperament sangvinic: energic, vioi, ritm rapid de munca, vesel, vorbaret, fire deschisa, se adapteaza usor, activ.

F- Temperament flegmatic: calm, echilibrat, sentimente durabile, ritm lent de munca, gandire lenta, munca de migala, cumpatat, ordonat.

M- Temperament melancolic: sensibil, afectat de insuccese, se adapteza mai greu, capacitate redusa de munca, munci fine, de migala, sentimente durabile, fire inchisa, prudent.

Proba pentru cunoasterea personalitatilor elevului

Scop: cunoasterea personalitatii elevilor.

Testul celor 20 de propozitii.

Elevii completeaza 20 de propozitii care incep cu sintagma ,, Eu sunt…” . Se obtin patru feluri de propozitii:

Tip A- contin caracterazari generale si particulare de ordin fizic;

Tip B- caracteristicile statutului social al subiectului;

Tip C- caracteristici de ordin psihic;

Tip D- cuprind identificari de natira filozofica.

Invatatorul va putea constata care dintre variantele de raspuns posibile predomina, ceea ce arata tendintele psihocomportamentale ale elevului, masura in care evolutia personalitatii sale corespunde cu profilul varstei.

Trasaturi positive si negative de personalitate (dupa P Muresan).

Invatatorul apeleaza la metoda aprecierii obiective. Intr-un table, ca cel de mi jos, va putea bifa pentru fiecare elev in parte, care sunt trasaturile positive si care sunt trasaturile sale negative de personalitate.

Proba pentru evidentierea judecatii morale.

( se aplica la copii intre 8-9 ani)

Scop: evaluarea capacitatii de a emite judecati morale.

Copilul primeste 5 cartonase:

,, Radu a gasit un creion in clasa si il ia “

,,Radu ia creionul colegului sau si il baga in banca sa.”

,,Radu gaseste un creion pe strada si il ia”

,,Radu vede ca a cazut creionul unui coleg , il ridica si il baga in ghiozdan.”

,,Radu pune mana pe cheia de la dulapul unde colegii isi tin diverse lucruri, il deschide si ia un creion.”

Se cere copilului sa aranjeze cartonasele, astfel incat in stanga sa aseze cartonasele ce contin fapte mai putin grave, iar in dreapta cartonasele ce contin faptele mai grave.

Prelucrarea probei: se va urmari daca subiectul sesizeaza correct gravitatea faptelor morale; important este sa fie clasate cartonasele 4 si 5 la cele grave, in partea dreapta.

Probe pentru aprecierea climatului familial si a capacitatii de adaptare a elevului in familie – Testul familiei

Scop: sondarea capacitatii de adaptare in familie.

Secventa I- ,, O FAMILIE”

Se cere copiilor sa deseneze o familie. Nu se cere in mod expres dedenarea propriei familii. Dup ace a fost efectuat desenul familiei se pot pune urmatoarele intrebari:

Care este cel mai simpatico dintre cei pe care i-ai desenat in aceasta fa milie?(s+ sub personajul indicat);

Care este cel mai putin simpatic? (s-);

Cu care dintre cei desenati poti fi prieten?(p+);

De care dintre cei desenati ti-e putin teama?(p-);

Care este cel mai fericit din acesta familie?(f+);

Care este cel mai putin fericit?(f-);

Pe care din acesta familie il prefer?(+);

Care din aceasta familie ai putea fi tu (EU);

Ce reprezinta tema de familie pe care tu ai desenat-o? (se da un titlu desenului);

Esti multumit de desenul tau? (da, nu);

Cum l-ai schimba ?

De ce?

Ce ai pune in plus?

Ce ai scoate din el?

Interpretare:

In primul rand se interpreteaza reactiile in timpul probei.Ele creaza un cadru de referinta pentru integrarea familial. Din acest punct de vedere se manifesta: inhibitie, jena, tristete, bucurie. Inhibitia se manifesta prin proteste vagi sau exprese, pana la refuzul de a desena. Indica anxietate, teama si dificultati de adaptare la sarcina, eventual probleme privind adaptarea in familie( opozitie, cenzura puternica, introversie si elemente de culpabilitate). Bucuria, placerea, incitarea indica extroversie, sociabilitate netensionata, lipsa de probleme conflictuale nerezolvabile.

Dup ace a fost parcursa faza intrebarilor, se iau referiri asupra familiei rele a copilului ( mama , tata, varsta, ocupatia, scoala, cum invata, frati, surori, daca au infirmitati, daca sufera se vreo boala).

Secventa II- ,,La masa”

Se cere elevilor sa deseneze o familie la masa in doua situatii: in prima aranjare este vorba de o zi obisnuita de duminica, cand toata familia este acasa si trebuie sa se aranjeze la masa, iar in a doua aranjare se cosidera ca unul dintre parinti a fost avansat la service si I se organizeaza acasa o mica serbare.Se cere copiilor sa aranjeze la masa pe fiecare din cei care cred ca vor fi invitati sis a faca semnul x in dreptul parintelui sarbatorit.

Interpretare

1.Nivelul grafic

Pentru nivelul graphic, interpretarea este ca in toate testele proiective: forta, vigoarea liniilor, amplasarea, marimea personajelor desenate, daca sunt clisee, diferentele. Se analizeaza zonele desenului: – zona de jos a desenului este a atitudinilor primare, a oboselii excessive, a nevrozelor astenice si depresiunilor; cei de deseneaza doar jos se considera ca ,,mici deprimati” carora le lipseste elanul imaginatiei;

– zona de sus a paginii este a imaginatiei, proiectelor, idealurilor; este zona personajelor ce idealizeaza conditiile, evenimentele, persoanele;

– zona din dreapta este a aspiratiilor prospective, a viitorului, optimismului, anticipatiilor;

– zona din stanga este a subiectilor legati de trecut, cu tendinte regressive, care considera prezentul grav si incarcat de griji;

– zonele albe se interpreteaza ca zone de interdictie;

Pozitia desenului in zonele descrise mai sus da indicatii discrete privind tendintele semnalate.

2.Nivelul structurii formale

Nivelul structurii formale se refera la compozitia ca atare –compozitia cu linii curbe, drepte, dar mai ales interactiunea dintre cei desenati in grup, care la care se uita, cadrul imobil sau active in care apar. Intereseaza distanta copilului fata de fiecare dintre parinti, locul si pozitia fata de ceilalti din familie.

Prin testul familiei se pot evidentia si aspecte tipologice: tipul senzorial si tipul rational.

Tipul senzorial deseneaza scene spontane, cu ambianta, miscare, legaturi intre personaje, linii curbe ferme, ceea ce sugereaza dinamism si vitalitate. Desenele lor sunt mai neglijente.

Tipul rational are mai putina spontaneitate, lucreaza cu persoane mai izolate. El prezinta grija pentru liniile desenului; liniile sunt mult mai drepte, unghiulare.

3. Nivelul continutului.

Nivelul compositional se analizeaza din punctul de vedere

Al tendintelor affective, positive szu negative, al semnificatiei pozitiei fiecarui personaj, al relatiilor de distanta, al identificarii conflictelor, relatiilor si rectiilor fata de surori, frati, parinti…

Tendintele affective se exprima ca pozitiveprin atentia mai mare acordata unor personaje. Aceasta atentie exprima o cantitate de investitii psihice mai mare ( ornamentatia). Tendintele affective negative se exprima prin dezinfectii ce pot merge pana la suprimarea din desen (opozitie extrema), prin barare (se deseneaza apoi se taie), ceea ce exprima agresivitate,prin scotomizare de marime, prin distantare, rigiditate, opacitate sau neangajarea cu fata a personajului fata de ceilalti. Devalorizarea exprima conflicte.

Pozitia central este privilegiata, ca si pozitia spre care sunt indreptate privirilecelorlalte personaje ale desenelor. Este semnificativa si pozitiz prima – cine a fost intai desenat. Relatiile de distanta sunt semnificative privind relatia fata de personajul cu care s-a facut identificarea, prin chestionar.Cand exista garduri, obiecte intre parinti si copii, sau izolarea in casa a acestora, in timp ce copiii sunt desenati afara, se evidentiaza izolarea (se asociaza si cu semnificatia zonelor). Relatiile fraternale se analizeaza in acelasi context.

4. Identificarea

Identificarea poate sa se faca prin regresie de varsta, fapt ce indica apararea de sine. Personajele supraadaugate exprima identificari ambugui. In cazul in care lipseste identificarea, se manifesta din nou ambiguitatea ei. Identificarea mai profunda se exprima prin marime, ornamentatii, pozitie, etc. cand persoana cu care s-a facut identificarea a fost desenata prima si are prea multe amanun te, se evidentiaza spiritual narcissist, egocentrismul.

Interpretarea pentru cele doua pozitii la masa se face in acelasi sens.

Testul familiei ofera indicatii doar prin relationarea dintre desenul familiei si familia reala. Sunt teste psihologice foarte dificile si de aceea este indicat ca invatatorul sa apeleze pentru interpretare la un specialist cu experienta.

Proba sociometrica.

Scop: cunoasterea relatiilor interpersonal din colectivul de elevi.

Testul sociometric- set de intrebari care ii solicita pe elevi sa exprime atitudinea de simpatie sau antipatie fata de colegi.

Citeste cu atentie intrebarile si indica apoi unul sau doua nume de colegi de clasa care corespund cel mai bine dorintelor tale legate de intrebarea respective..

Cu cine doresti sa stai in banca?

Cu cine nu doresti sa stai in banca?

Cu cine din clasa ai dori sa lucrezi in situatia in care o munca independenta necesita doi indivizi?

Cu cine din clasa nu ai vrea sa lucrezi?

Cu care dintre colegi ai prefer sa-ti petreci timpul liber?

Cu cine nu ai dori sa-ti petreci timpul liber?

Dupa care coleg ai regret, daca s-ar muta cu familia in alt oras?

Dupa care coleg nu ai regret?

Care sunt cei mai buni prieteni ai tai din clasa?

Care sunt colegii cu care nu doresti sa fii prieten?

Matricea sociometrica- permite inregistrarea datelor obtinute dupa aplicarea testului sub forma unui table cu dubla intrare.

Obs.: se realizeaza tabele separate pentru alegeri si pentru respingeri.

Pe randurile orizontale ale matricei in dreptul fiecarui elev vor fi trecute preferintele sale exprimate in test. Datele inregistrate sunt totalizate atat pe orizontala cat sip e vertical; cele pe orizontala vor exprima cate alegeri/respingeri a efectuat (expansiunea sociala) , iar cele pe vertical vor exprima cate alegeri/respingeri a primit ( incluziunea sociala).

Inavatatorul va putea face o intreaga serie de aprecieri asupra pozitiei fiecarui elev din perspective atitudinii sale fata de colectiv si a atitudinii colectivului fata de el. Interactiunea acestor indicii ne ofera posibilitatea de a face unele reflectii asupra colectivului in ansamblul sau.

Statutul sociometric al unui membru al grupului rezulta din raportarea numarului de alegeri si respingeri primate de fiecare membru la numarul total al membruilor grupului. Statutul sociometric se calculeaza impartind diferenta dintre numarul de alegeri si numarul de respingeri ale unui copil la numarul de elevi din grup minus unu.

•Chestionar de apreciere a manifestarilor de hiperactivitate

( dupa M.Dopfner,S.Schurmann )

Chestionarul trebuie completat in mod independent de mama, tata si invatatoare. Fiecare comportament indicat va fi apreciat pe o scala de la 0 la 3, dupa cum urmeaza:

0 – nu se potriveste;

1 – se potriveste putin;

2- se potriveste mult;

3- se potriveste foarte mult;

Copilul prezinta manifestari tabilitye daca manifesta mai multe caracteristici dintre cele mentionate; in acest caz, diagnosticul poate fi tability prin expertiza specialistului.

1.Deseori nu este atent la amanunte sau este superficial in ralizarea sarcinilor scolare sau a altor activitati.

2. intampina dificultati in concentrarea atentiei pentru un timp mai indelungat, la real;izarea temelor pentru acasa sau la joc.

3. Pare sa nu fie atent cand ii vorbesc altii.

4. Nu poate finalize sarcinile pe care le primeste, temele, activitatile sau sarci nile de scoale.

5.Adesea intampina dificultati in organizarea activitatilor sau sarcinilor.

6. Tinde sa respinga sarcinile care necesita concentrare si effort mai sustinut ( temele de acasa). Evita sau indeplineste aceste sarcini cu repulsie.

7. Pierde adesea obiecte care sunt necesare pentru anumite teme si activitati ( obiecte de joc, caiete de teme, creioane, carti sau unstrumente de lucru).

8. Se lasa usor distras de mediul inconjurator ( stimuli externi).

9. Este uituc in activitatile zilnice (uita rechizite scolare sau haine).

10. Misca mereu din maini si din picioare si se fataie pe scaun.

11.Se ridica des in timpul orelor si in alte situatii in care trebuie sa ramana asezat pe scaun.

12. Deseori nu poate sa se joace in liniste sau nu poate pastra linistea in timp ce lucreaza.

13. Fuge sau se catara in permanenta si in situatiile cele mai nepotrivite.

14. descrie o stare frecventa de neliniste.

15. Manifesta o agitatie extrema ce nu ecte influentata in mod semnificattiv de mediul in care se afla sau de atentionari.

16. Este permanent ,,in miscare” de parca er avea un motoras.

18. De cele mai multe ori nu are rabdare sa-vina randul

19. Ii intrerupe su ii deranjeaza des pe altii( intervine in discutiile sau jocurile altora).

20. Adesea vorbeste extreme de mult.

Chestionar de apreciere a manifestarilor comportamentale de tip opozant ( dupa M Dopfner, S. Schurmann)

Chestionarul trebuie completat in mod independent de mama, tata si invatatoare. Fiecare comportament indicat va fi apreciat pe o scala de la 0 la 3 , dupa cum urmeaza:

0 – nu se potriveste;

1 – se potriveste putin;

2 – se potriveste mult;

3 – se potriveste foarte mult.

C opilul prezinta manifestari comportamentale de tip opzant daca manifesta mai multa caracteristici dintre cele mentionate; in acest caz, diagnosticul poate fi stability prin expertiza specialistului.

Comparativ cu cei de aceeasi varsta are crize de furie frecvente sau foarte violente.

Se enerveaza foarte repede.

Se cearta des cu adultii.

Se opune des, in mod active, indicatiilor sau regulilor adultilor sau refuza sa le urmeze.

Supara pe altii in mod intentionat.

Deseori arunca vina asupra altora pentru greselile sau comportamentele lui inadecvate.

Este foarte usor de iritat sau se lasa usor enervat de altii.

ESTE ADESEA IRITAT SI SE INFURIE REPEDE.

Este adesea rautacios si razbunator.

De cele mai multe ori el initiaza cearta cu fratii ( daca nu are frati bifati 0 ).

De cele mai multe ori el initiaza cearta cu alti copii.

Ameninta sau intimideaza alti copii.

Chinuie animalele.

Minte des spre a obtine avantaje sau bunuri sau pentru a scapa de obligatii.

Fura des bani sau obiecte de valoare.

Interpretarea desenelor copiilor

Scop: evaluarea unor capacitate psihice.

Interpretarea desenelor libere.

Aspectul liniilor ( gradul de apasare a liniilor )

Apasate puternic, pana la ruperea hartiei- semnifica efortul excesiv pentru a crea o imagine;

Foarte slabe, imprecise, – semnifica timiditate;

Mazgalituri, fara continuitate- dezechilibru motor;

Structura generala a desenului ( claritate, ordinea culorii, repartitia figurii din spatiu)

– subiectii care urmeaza exclusive imaginatia proprie nu tin seama de ordine;

Subiectii care isi disciplineaza inspiratia au in vedere ordinea;

– folosirea culorilor vii semnifica fericire si echilibru;

Folosirea culorilor neuter semnifica complexe si timiditate;

Folosirea a variate culori semnifica instabilitate;

Disproportionalitatea unor detalii, respective desenarea mult mai mare a unui personaj fata de restul deenului este un semnal pentru anumite problem affective, emotivitate crescuta legata de persoana sau de detaliile din desen; persoanele care ii stimuleaza sau de care se tem, de regula, depasesc I n marime pe celelalte. Tendintele affective, fie ele positive sau negative, se exprima prin atentia care este acordata personajelor desenate: ornamentatie, marime accentuate sau barare, distantare, opacitate.

Zonele desenului – pozitia desenului in anumite zone ale foii ofera indicatii asupra anumitor tendinte ale copilului.

Modul si ordinea in care este efectuat desenul

Copilul deseneaza unele detalii inaintea altora. Conform cu valoarea pe care le-o atribuie;

Copilul actioneaza cu ceea ce deseneaza , pedepseste sau recompenseaza personaje, ceea ce poate reflecta raporturile sale affective cu cei din jur.

VI. METODE DE EVALUARE

Evaluarea la consiliere si orientare trebuie vazuta dintr-o perspective mai complexa, deoarece ea nu vizeaza, ca la celelalte obiecte de studio dobandirea de cunostinte si deprinderi; in acest caz, evaluarea are in vedere elemente de ordin calitativ – valori, atitudini, aprecierea competentelor, progresul fiecarui elev prin implicarea lui in rezolvarea problemelor, participarea la activitatea pe grupe si relationarea in cadrul grupului, conduita civica.

Modalitatile de evaluare la consiliere si orientare sunt:

1. probe orale: discutia, discutia cu suport visual, povestirea, descrierea, dezbaterea;

2. probe scrise: activitateaa de munca independent in clasa, tema pentru acasa, testul, compunerea, eseul, fisa de lucru;

3. probe practice: intocmirea de desene, colaje, afise, interpretarea unui anumit rol, pregatirea de expozitii;

4. metode si instrumente complementare: observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, investigatia, proiectul, portofoliu, studiu de caz, autoevaluarea, jurnalul personal, corespondenta, afisajul, jocul de rol, serbarea, prezentarea de carte,realizarea unui ziar sau a unei reviste;

•Observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevului

Apeland la observarea sistematica a activitatii si comportamentului elevilor, invatatorul sesizeaza contributiile spontane ale copiilor, modul cum isi realizeaza tema de acasa, calitatea prestatiilor in munca independent si la fixarea cunostintelor, manifestari de neatentie, dificultati si greseli semnificative. Metoda vizeaza cu precadere performantele mai greu cuantificabile, cele care rezulta din interactiunea variabilelor implicate in obtinerea randamentului scolar (trasaturi de personalitate, conduita morala, etc.)

Pentru a inregistra informatiile, invatatorul are la dispozitie trei modalitati: fisa de evaluare (calitativa), scarea de clasificare si lista de control/verificare. Aceste instrumente se utilizeaza atat pentru evaluarea procesului, cat si a produselor realizate de elevi.

Fisa de evaluare inregistreaza date factuale despre evenimentele cele mai importante observate de invatator. Exemplu: (adaptare dupa N. Gronlund)

Clasa…………

Disciplina……….

Numele elevului………

Data…….

Eveniment:

Inainte de inceperea orei, Mircea m-a intrebat daca poate citi in fata clasei o poezie scrisa de el, cu tema ,,Primavara”. El a citit poezia cu voce joasa, uitandu-se tot timpul pe hartie miscandu-si piciorul drept inainte si inapoi si tragandu-se de gulerul camasii. Cand a terminat, George (care se afla in banca din ultimul rand) a spus: ,,Nu am auzit nimic. Poti sa mai citesti poezia inca o data, mai tare?” Mircea a spus: ,,Nu” si s-a asezat

Interpretare:

Lui Mircea ii place sa scrie povesti si poezii care reflecta importante abilitati creative. Cu toate acestea, el este emotive si nervos cand trebuie sa citreasca in fata clasei. Refuzul de a citi din nou poezia se datoreaza, dupa toate probabilitatile, nervozitatii.

Scara de clasificare este un instrument care ofera posibilitatea distibuirii rezultatelor sau raspunsurilor pe o scara cu mai multe intervale, avand o limita inferioara si una superioara. Cu cat scara va avea mai multe intervale, cu atat masurarea va fi mai exacta si evaluarea mai fidela. De obicei scara este adaptata unei situatii concrete si, ca atare, cele constatate cu ajutorul ei nu pot fi extinse sau generalizate avand o valuare limitata.

Un exemplu de scara cu cinci intervale ar fi:

In multe situatii se utilizeaza scara Likert:

In ce masura elevul a participat la discutii?

niciodata  rar ocazional frecvent intotdeauna

In ce masura comentariile au fost in legatura cu tema discutiei?

niciodata rar ocazional frecvent intotdeauna

In ce masura a colaborat cu colegii de echipa la realizarea sarcinii date?

niciodata rar ocazional frecvent intotdeauna

Important este ca fiecare enunt sa produca informatia necesara; Nu se introduce un enunt doar pentru ca ,,este interesant de vazut ce rsapund subiectii la el”. Enuntul trebuie sa faca referire clara la atitudinea sau la opinia despre care dorim sa aflam informatii.

Lista de control\verificare, spre deosebire de scara de clasificare, reprezinta o metoda de evaluare prin care invatatorul inregistreaza doar faptul ca o caracteristica sau o actiune este prezenta sau absenta.

Exemplu: Atitudinea fata de sarcina de lucru

Elevul:

A urmat instructiunile. Da… Nu…

A cerut ajutor atunci cand a avut nevoie. Da… Nu…

A cooperat cu ceilalti. Da… Nu…

A asteptat sa-i vina randul pentru a utiliza materialele. Da… Nu…

A impartit materialele cu ceilalti . Da… Nu…

A incercat activitati noi. Da… Nu…

A dus activitatea pana la capat. Da… Nu…

•Proiectul

Pentru fiecare elev in parte, proiectul trebuie sa insemne o experienta in urma careia elevul invata ceva. De aceea, pentru cadrul didactic este mai important procesul, ce s-a petrecut cu elevul pe tot parcursul proiectului, iar pentru elev este important produsul, pentru ca are nevoia confirmarii efortului depus si, in acelasi timp, marturia placerii sale.

Printre capacitatile care se evalueaza in timpul realizarii proiectului, s-ar putea enumera:

-alegerea metodelor de lucru;

-utilizarea corespunzatoare si in siguranta a materialelor;

-corectitudinea solutiei;

-generalizarea problemei;

-organizarea materialului intr-un raport;

-calitatea prezentarii;

-capacitatea de cooperare cu ceilalti colegi;

-toleranta fata de ideile ;

Pentru a stabili strategia de evaluare a proiectului, invatatorul trebuie sa clarifice, in colaborare cu elevii, urmatoarele probleme:

-Se va evalua procesul, produsul sau amandoua?

-Care va fi rolul invatatorului: tutore, evaluator continuu, evaluator doar la sfarsitul proiectului?

-Care este poilitica resurselor materiale necesare: le va oferi invatatorul sau, ca parte a sarcinii, elevii trebuie sa le procure sau realizeze si, in consecinta acestea vor fi evaluate?

-Vor fi anumite activitati intermediare impuse de profesor ( de exemplu, prezentarea unui plan preliminar )?

-Se da un anumit format pentru prezentarea raportului?

•Portofoliu

Portofoliul reprezinta o metoda de evaluare complexa, longitudinala, proiectata intr-o secventa mai lunga de timp, care ofera posibilitatea de a emite o judecata de valoare, bazata pe un ansamblu de rezultate. Portofloiul reprezinta ,,cartea de vizita” a elevului, urmarindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an scolar la altul sau chiar de la un ciclu de invatamant la altul. Aceasta metoda de evaluare permite investigarea produselor elevilor care de obicei raman neimplicate in actul evaluarii si in acest caz constituie un stimulent pentru desfasurarea intregii game de activitati.

Exista mai multe niveluri de analiza a portofoliului:

fiecare element in parte, utilizand metode obisnuite de evaluare;

nivelul de competent a elevului, prin raportarea produselor realizate la scopul propus;

progresul realizat de elev pe parcursul intocmirii portofoliului;

In evaluarea unui portofloliu, invatatorul poate sa aiba in vedere urmatoarele criterii: bogatia continutului, varietatea informatiilor, organizarea materialului, coerenta, relevatia, originalitatea, etc.

• Autoevaluarea

Autoevaluarea reprezinta procesul de reflective asupra comportamentelor proprii si a rezultatelor obtinute, in scopul monitorizarii progresului in atingerea unui oboiectiv stabilit sau ca suport al procesului de autocunoastere. In autoevaluare se pot utilize: chestionare, reflectarea asupra produselor proprii, activitati de autocunoastere, etc. Rezultatele autoevaluarii se discuta in grup doar in masura in care elevul nu are nevoie de suportul colegilor sau este de accord sa impartaseasca reflectiile sale.

Metoda de apreciere obiectiva a personalitatii a fost conceputa de psihologul Ghe. Zapan si consta in antrenarea intregului colectiv al clasei, in vederea evidentierii rezultatelor obtinute de elevi prin colaborarea a cat mai multe informatii si aprecieri, chiar prin confruntare, in vederea formarii unor reprezentari cat mai complete despre posibilitatile fiecarui elev in parte si ale tuturor la un loc.

Vorbind tot de autoevaluarea comportamentelor din dimeniul afectiv, acest lucru se realizeaza prin chestionare, in care elevilor li se cere sad ea raspunsuri deschise la intrebari si prin scarile de clasificare.

Exemplu-Chestionar

1.Prin rezolvarea acestei sarcini am invatat:

a)…………………………………………….

b)…………………………………………….

c)…………………………………………….

2.In realizarea acestei sarcini am intampinat urmatoarele dificultati:

a)…………………………………………….

b)…………………………………………….

c)…………………………………………….

3.Cred ca mi-as putea imbunatati performanta daca:

a)……………………………………………..

b)……………………………………………..

c)……………………………………………..

4.Lucrurile care mi-au placut la aceasta activitate au fost:

a)……………………………………………..

b)…………………………………………….

c)…………………………………………….

5.Cred ca activitatea mea poate fi apreciata cu calificativul…………………

VII. STUDIU INDIVIDUAL CE CERCETARE PRIVIND CAUZELE EȘECULUI ȘCOLAR

Metode de cercetare

Adesea evaluarea rezultatelor școlare este redusă la acțiuni cum sunt: „a verifica”, „a nota”, „a aprecia”, „a clasifica”. De fapt componentele evaluării sunt: verificarea realizării obiectivelor, măsurarea rezultatelor prin utilizarea unor procedee prin care se stabilește o relație funcțională între un ansamblu de simboluri și un ansamblu de fenomene și obiective sau elementare acestora conform unor caracteristici pe care acestea le posedă(aprecierea care presupune emiterea unei judecăți de valoare asupra fenomenului evaluat pe baza datelor obținute prin măsurare, prin raportarea acestora la un termen de referință, a unui sistem de valori sau criterii).

Progresul rapid al dezvoltării școlii românești și necesitatea perfecționării neostenite a muncii instructiv-educative presupun ca învățătorii, paralel cu activitatea lor practică, să desfășoare și o muncă de cercetare și studiere a experienței înaintate.

Procesul de cercetare științifică cuprinde trei momente. Primul dintre ele se bazează pe observarea unor lucruri, fenomene sau procese. Cel de-al doilea moment se referă la crearea ipotezei pe baza faptelor observate și a raporturilor dintre ele. Ipoteza îndeplinește rolul răspunsului la întrebarea pusă în fața observației. Ultima fază o constituie verificarea experimentală a ipotezei – moment al desprinderii concluziilor pe baza ipotezei și verificarea lor prin intermediul experiențelor.

Cea mai utilizată sistematizare a metodelor de cercetare psihopedagogică le grupează în:

Metode de acumulare a datelor:

Experimentul;

Observația psihopedagogică;

Conversația;

Analiza produselor activității;

Testul;

Metode matematico – statistice:

Tabele analitice;

Tabele sintetice;

Histograme;

Media aritmetică

Experimentul presupune crearea unei situații noi, prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale.

Observația

Ca metodă de cunoaștere și cercetare psihopedagogică, observația constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale elevului așa cum se prezintă ele în mod natural.

Calitatea observației depinde de o serie de factori dintre care enumerăm:

• particularitățile psiho-individuale ale observatorului (concentratea atenției, sesizarea esențialului);

• ecuația personală a observatorului (tip descriptiv, tip evaluativ, tip erudit, tip imaginativ);

• factori sociali ce pot deforma calitatea , percepției, selectivitatea ei.

Conversația este o formă de anchetă ce constă într-un dialog dintre cercetători și subiecți supuși investigației în vederea colectării unor date în legătură cu fenomenele ce se urmăresc. Ea se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate.

Testul este un instrument standardizat care constă într-o probă sau o serie de probe elaborate în vederea înregistrării unei calități, însușiri sau manifestări comportamentale la un stimul sau un set de stimuli administrați din exterior.

. Proiect de cercetare-acțiune: „Eșecul școlar”

1) TEMA: Eșecul școlar

2) IPOTEZA:

Copilul cu nevoile sale concret-individuale este produsul școlii și, pentru ca el să ajungă la reușita școlară, trebuie să beneficieze de o școală, ea însăși reușită ca instituție educativă;

3) OBIECTIVELE PROIECTULUI:

Cunoașterea opiniilor părinților privind educația copilului în familie și școală.

Cunoașterea opiniilor elevilor față de propria lor activitate.

Cunoașterea opiniilor profesorilor privind cauzele eșecului școlar.

Urmărirea concordanței dintre opiniile formulate de părinți, elevi și profesori privind activitatea școlară, respectiv eșecul școlar.

Determinarea cauzelor obiective și subiective ale eșecului școlar atât în ciclul gimnazial cât și în cel primar.

Elaborarea, pe baza concluziilor obținute, a unui program concret pentru prevenirea și diminuarea eșecului școlar la nivelul școlii.

4) EȘALONAREA PE ETAPE:

Studiul și documentarea psiho-pedagogică privind “Eșecul școlar”.

Investigarea opiniilor elevilor, părinților și profesorilor.

Centralizarea opiniilor și elaborarea concluziilor.

Întocmirea și realizarea programului de acțiuni.

5) MODALITĂȚI DE VALORIFICARE:

În activitatea comisiilor metodice din școală.

Utilizarea chestionarelor pentru alte activități școlare.

Utilizarea rezultatelor în activitatea cu familiile elevilor.

6) CALENDARUL CECETĂRII: parcursul unui an școlar.

7) DESCRIEREA EȘANTIONULUI:

25 cadre didactice;

50 părinți;

50 elevi.

INSTRUMENTE DE CERCETARE

A. Chestionar pentru profesori

Pentru a ajunge la reușita școlară, elevul trebuie să beneficieze de o școală, ea însăși reușită ca instituție educativă, iar aceasta, la rândul ei , nu poate fi decât produsul unei reforme reușite.

Pentru a ne ajuta în activitatea noastră de cercetare a cauzelor nereușitei școlare, vă rugăm să răspundeți cu toată sinceritatea la următoarele întrebări:

Care este motivația asumării rolului de dascăl pe care îl aveți?

Ce numiți dumneavoastră „insucces școlar?

Care sunt, după părerea dumneavoastră, cauzele insuccesului școlar?

În ce măsură motivația pentru anumite obiecte corespunde capacității elevului?

Cum vă explicați faptul că, deși inteligenți, există elevi care nu învață bine?

Ce raporturi sunt între dumneavoastră și elevii dumneavoastră?

Ați observat în clasa dumneavoastră stări afective de anxietate? Care este cauza lor?

Ce discutați cu profesorii care predau la clasa dumneavoastră?

De ce trebuie să existe în școală o unitate de acțiune și de voință a tuturor cadrelor didactice la toate clasele și asupra tuturor elevilor?

Apreciați cu obiectivitate elevii? Care sunt efectele sub / supra aprecierii elevilor?

Cum procedați când un elev este nemulțumit de nota acordată?

Ce înseamnă pentru dumneavoastră un elev „leneș”?

Ce dificultăți întâmpină elevii în pregătirea temelor pentru acasă la disciplina dumneavoastră?

Care sunt mijloacele de stimulare sau de pedepsire pe care le utilizați și ce efecte au asupra elevilor?

Cunoașteți vreo deficiență „didactogenă” a elevilor?

Doi-trei elevi v-au oferit flori. De ce au făcut-o fiecare?

Ce v-a impresionat mai mult în vizitele pe care le-ați făcut la domiciliul elevilor?

Ce credeți despre eficiența consultațiilor pedagogice acordate părinților?

Ce soluții puteți denumi pentru preîntâmpinarea și / sau diminuarea insuccesului școlar?

B. Chestionar pentru părinți

Ce părere aveți despre expresia „Învățăm pentru viață, nu pentru școală!” (Seneca)?

Cine se ocupă mai mult în familia dumneavoastră de controlul copiilor și cum?

Ce raporturi există între dumneavoastră și copii?

Aveți obiceiul să discutați în familie despre educația copilului?

Ce climat domină în familia dumneavoastră?

De ce condiții materiale dispune familia dumneavoastră?

Copilul își face lecțiile cu interes sau are nevoie să fie stimulat?

La ce obiect învață mai ușor copilul dumneavoastră și la care întâmpină dificultăți mai mari? Cum explicați?

Cum apreciați starea sănătății copilului dumneavoastră?

Care sunt ocupațiile preferate ale copilului dumneavoastră?

Cât de des luați legătura cu dirigintele / învățătorul?

C. Chestionar pentru elevi

Ce părere ai de proverbul „Ai carte, ai parte”?

Ce atitudine manifestă familia față de activitatea ta școlară?

Există înțelegere în familia ta?

Cum te împaci cu frații tăi?

Ce înseamnă pentru tine succesul sau insuccesul școlar?

Ce obiecte de învățământ îți plac mai mult?

Ce te împiedică să progresezi la învățătură?

Te supără o observație, chiar dacă este justă?

Ce activități te atrag mai mult în școală, acasă, în timpul liber?

Te preocupă problema idealului în viață?

PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

a) asupra chestionarului adresat elevilor

Chestionarul a avut drept scop evidențierea factorilor determinanți ai eșecului școlar pe un eșantion de 50 de elevi. Cea mai mare parte din acești elevi sunt conștienți de necesitatea pregătirii școlare.

Un număr de întrebări a vizat dezvăluirea condițiilor socio-familiale ale elevilor. Răspunsurile au relevat, în cea mai mare parte, o atitudine corectă a familiei față de activitatea școlară, existența unor relații de bună colaborare cu actul educațional și de relații normale între frați.

Un alt grup de întrebări a urmărit să reliefeze factorii pedagogici și cei psihologici ai eșecului școlar. În determinarea preferințelor, opțiunilor elevilor, un rol hotărâtor îl au factorii pedagogici. Un lucru deosebit de semnificativ este faptul că elevii înscriu pe lista preferințelor chiar și acele obiecte la care, de regulă, obțin note mai puțin bune. Eliminând unele opțiuni subiective, se desprind chiar o serie de cauze ale eșecului școlar.

Analiza de ansamblu a cauzelor eșecului școlar situează pe primul plan factorii pedagogici (în proporție de 50% – nu înțeleg explicațiile profesorului, nu le place să învețe), urmați de cei psihologici (în proporție de 35% – posibilități intelectuale limitate, nu au voință) și socio-familiali ( în proporție de 15% – se joacă prea mult, urmăresc multe emisiuni TV etc.) –Figurile 4, 5, 6.

Fig 4

Fig.5

Fig.6

Din toate cele arătate se desprinde o concluzie și anume: este nevoie, în primul rând, de o cunoaștere cât mai reală a situațiilor din familiile de unde provin elevii. De asemenea, este nevoie ca școala, prin toate potențele sale educative, să găsească din timp cauzele care pot conduce la eșec școlar pentru unii dintre elevii ei.

b) asupra chestionarelor adresate părinților

Chestionarul adresat părinților ai căror copii înregistrează o situație de eșec școlar evidențiază în bună parte cauzele acestuia. O bună parte din părinți nu realizează semnificația școlii pentru viitorul copilului. Astfel, 35% pun în prim plan factorii pedagogici, 20% factorii psihologici, 45% factorii socio-familiali.

În alte familii există un climat social favorabil, raporturi normale cu copiii, de preocupare pentru îndrumarea și controlul acestora. Cea mai mare parte a familiilor au o situație materială bună, ceea ce contribuie la dezvoltarea armonioasă a copiilor. Părinții sunt interesați de situația școlară a copiilor și sunt interesați de viitorul lor, discută frecvent cu diriginții și cu ceilalți profesori.

Acești părinți chestionați nu întâmpină greutăți pe plan educativ iar puținii care o fac trebuie să li se acorde o educație atentă și să fie antrenați mai mult în viața școlară (Figurile 7, 8, 9 ).

Fig.7

Fig.8

Fig.9

c) asupra chestionarelor adresate profesorilor

În realizarea chestionarelor au fost antrenați un număr de 25 profesori ai școlii. În chestionar au fost formulate un număr de 19 de întrebări care au încercat să descopere factorii determinanți ai reușitei școlare și soluții concrete privind preîntâmpinarea și / sau diminuarea insuccesului școlar.

Motivația afectivă a asumării rolului de dascăl s-a dovedit a fi majoritară. Din cele patru coordonate ale insuccesului școlar, atenția profesorilor se centrează asupra rămânerii în urmă la învățătură, acordând mai mică atenție sau ignorând celelalte (abandonul școlar).

Răspunsurile la câteva întrebări au reliefat faptul că, pe primul loc al cauzelor insucesului școlar se situează factori pedagogici (în proporție de 40%) și nu cei socio-familiali (în proporție de 29%) sau cei psihologici ( în proporție de 31%). Următoarele răspunsuri au dezvăluit nereușitele factorilor pedagogici precum și relația factori pedagogici – factori socio-familiali. Astfel, raportul profesor – elev este caracterizat de afectivitate în mică măsură; mai puțin de jumătate din cei chestionați consideră că nu este necesară unitatea colectivului de cadre didactice; o bună parte nu cunosc date despre activitatea extrașcolară și etrafamilială a elevului; mulți profesori numesc „soluții” pentru preîntâmpinarea eșecului școlar, activități care fac parte din apanajul muncii didactice de zi cu zi (Figurile 10, 11, 12).

Fig.10

Fig.11

Fig.12

Este îmbucurător faptul că profesorii nu remarcă stări de anxietate la elev decât în cazuri rare (cauze familiale), că ei cunosc efectele dăunătoare ale unei aprecieri denaturate, că folosesc mijloace de stimulare a elevilor și de disciplinare a clasei, că cea mai mare parte consideră că unitatea colectivului este cheia succesului școlar, că ei cunosc condițiile socio-familiale și de habitat interior, că ei consideră binevenite consultațiile pedagogice acordate părinților.

Au fost formulate mai multe propuneri privind preîntâmpinarea și / sau diminuare insuccesului școlar, dintre care semnalăm: supravegherea atentă a elevului pentru depistarea precoce a condițiilor nefavorabile de climat familial sau de grup, metode moderne de predare, prezența în școală a consilierului, creșterea eficienței acțiunilor de orientare școlară și profesională, interdisciplinaritate etc.

PROGRAM DE INTERVENȚIE

Activitatea de preîntâmpinare a eșecului școlar este extrem de complexă. În realizarea ei este necesară o coordonare eficientă a tuturor factorilor educaționali în care, desigur, școala și familia dețin prioritatea. Și, pentru ca școala să-și îndeplinească menirea ei, trebuie să fie slujită de oameni nu numai cu o temeinică pregătire științifică și psiho-pedagogică, ci și dornici să aplice în practică cunoștințele profesionale. În acest scop se propune:

Pentru elevi:

Obiective:

Creșterea încrederii în sine a copilului prin îmbunătățirea imaginii de sine;

Stimularea motivației copilului pentru învățare.

Acțiuni

Întâlniri între elevi de clase, niveluri diferite în vederea împărtășirii din experiența privind modalitățile și condițiile de învățare în familie (trimestrial);

Realizarea unui program de consultanță cu elevii ce dovedesc lacune în cunoaștere (săptămânal);

Dezbateri pe tema „Succesul școlar asigură reușita în viață?” (trimestrial).

Pentru părinți:

Obiective:

Sensibilizarea familiei în privința relației cu școala;

Ridicarea standardului de civism al familiei din circumscripția școlară.

Acțiuni:

Inițierea unui curs de educație a părinților cu copii-problemă (trimestrial);

Oferirea unui plus de competență psiho-pedagogică prin consiliere permanentă în cadrul Cabinetului interșcolar de asistență psiho-pedagogică (permanent);

Întâlniri cu medici și psihiatri pe tema: „Modificări fizice și psihice în viața copilului” (trimestrial);

Dezbateri în colectivele de părinți pe clase cu tema „Familia – o instituție cu rol fundamental în viața copilului”.

Pentru profesori:

Obiective:

Cunoașterea psiho-comportamentală a preadolescentului;

Acțiuni:

Modalități de cunoaștere psiho-pedagogică a puberului. Program de colaborare cu Casa Corpului Didactic Suceava (lunar);

Schimb de experiență între cadrele didactice pe tema „Empatia și relația profesor – elev”;

Dezbateri pe marginea cercetării privind cauzele favorizante ale eșecului școlar;

Intensificarea vizitelor la domiciliul elevilor.

Evaluarea programului – se va realiza în două modalități:

O evaluare informală, continuă – ca parte integrantă a acțiunilor din program (discuții, aprecieri, sugestii);

O evaluare formală – chestionar aplicat celor trei categorii de subiecți (elevi, părinți, profesori) conținând întrebări explicite privitoare la eficiența programului oferit. Această evaluare are drept scop o eventuală reluare a programului pentru anul școlar următor, în condiții îmbunătățite.

CONCLUZII.

Prin curriculum-ul actual al ariei curriculare “Consiliere și orientare” se urmărește dezvoltarea:

competențelor interpersonale, interculturale, sociale și civice;

abilității de “a învăța să înveți”;

aptitudinilor de utilizare a tehnologiilor informatice și de comunicare TIC;

Dirigenția preia conținuturile ariei curriculare “Consiliere și orientare”, ceea ce implică consiliere educațională, desfășurată de către cadrele didactice abilitate pentru activitățile de consiliere și orientare, prin participarea la cursul de “Consiliere și orientare”.

Consilierea psihologică reprezintă relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată, psihologul școlar, și o altă persoană care solicită asistență de specialitate, clientul. Relația dintre psihologul școlar și persoana consiliată este una de alianță, de participare și colaborare reciprocă. Psihologul școlar desfășoară activități de: evaluare psihologică, consiliere în probleme emoționale (anxietate, depresie), comportamentale (agresivitate, hiperactivitate), de învățare (eșec școlar, abandon școlar), consilierea carierei, prevenția comportamentelor de risc (suicid, consum de alcool, drog), terapie individuală și de grup.

Prin experimentul efectuat s-a dovedit că rezolvarea de probleme se face mai ușor, dacă se folosesc metode active, variate, ținând cont întotdeauna de particularitățile psihopedagogice ale școlarului mic.

Datele obținute au pus în evidență faptul că situațiile diferite create în experiment reprezintă o valență specifică diferitelor categorii de elevi (foarte buni, buni, mediocri, slabi). Ei au obținut rezultate bune ca urmare a utilizării metodelor active și a lucrului diferențiat. Punerea copiilor în situații diferite constituie un mijloc de a descoperi ce anume îi mobilizează mai mult.

Utilizarea metodelor active a determinat o mai bună colaborare între copii, au devenit mai toleranți, doresc să se ajute între ei, iar ceea ce este mai important este faptul că s-au împrietenit, nemaiținând cont de rezultatele obținute la învățătură, formându-și totodată un spirit de echipă.

Pentru atingerea obiectivelor propuse într-o activitate în care predomină creativitatea, și nu numai, trebuie să avem grijă prin ce metode stimulăm creativitatea. Ele devin instrumente care ne permit să conturăm bazele teoretice și operaționale ale creativității elevilor.

Stimularea creativității elevilor depinde de dascăl, de relația dintre el și copil, precum și de găsirea unor căi accesibile dezvoltării acesteia.

Cadrul didactic însuși, prin activitatea sa, trebuie să constituie un model de om creativ, căci este cunoscut faptul că ceea ce vor învăța de la el, în primul rând, elevii se vor referi la propriul său mod de a fi, și nu neapărat la întreaga cantitate de informație pe care le-o va oferi. În elaborarea lucrării am plecat de la premiza că, alegând strategiile interactive de grup adecvate colectivului de elevi si respectând ritmul de lucru al fiecărui elev, voi contribui la formarea conștiinței morale ,respectiv însușirea de către copii a unor cunoștințe despre propriul comportament, stimularea unor emoții și sentimente pozitive .

În acest sens lucrarea a pus în evidență ideea ce confirmă ipoteza de la care am plecat și anume că formarea conștiinței și conduitei elevilor se datorează în mare parte strategiilor interactive utilizate, care prin caracterul lor activ stimulează acțiunile elevilor care favorizează gândirea critică, creativă, capacitatea de comunicare și cooperare, atitudini pozitive și adaptabilitate, responsabilitate și implicare.

Consider că scopul propus a fost realizat iar ipoteza lucrării a fost confirmată prin activitățile la clasă proiectate și desfășurate conform modelului cuprins în lucrare, prin activitățile extracurriculare organizate cu elevii .

Copilul, acest univers mic, care ne este dat nouă, dascălilor să-l cunoaștem, să-i pătrundem tainele, să-i explorăm ,,zăcămintele”, să-i dăm strălucirea necesară pentru a răspândi la rându-i lumină.

IX. BIBLIOGRAFIE

-Baban, A. – Consiliere educationala, ghid metodologic pentm orele de dirigentie fi consiliere,Cluj Napoca 2001

-Baiasu, N., Predonescu., E.,- Consilierea în școala, Conphys, Rm. Valcea,2001 ––––Goleman, D., – Inteligenta emotionala, Curtea veche, București, 2001 Hayes N., Orrell, – Introdiicere in psihologie. All, Bucure$ti, 1998

-Lemeni, G., Miclea, M – Consiliere și orientare, ghid de educatie pentru cariera, ed. ASCR,Cluj Napoca, 2004

-Prutianu, Ș., – Negocierea și analiza tranzactionala, Sagittariuss, Ia$i 1996

-Roco, M. – Creativitate și inteligenta emotionala, Polirom, lasi, 2001

-Comunicarea și conflictele – un ghid prin labirintul artei de a face fata conflictelor. Arc, 1998, cu sprijinul Fundatiei SOROS

– Dumitru, I. Al.- ,,Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta", Ed. de Vest, Timisoara, 2000

-Cerghit Ioan, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980, pag. 75; pag.60;

.-Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice, Editura Universității Suceava, 2003, pag. 189

-Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică București,1997

-Cucoș, C., Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, , 2008

,

ANEXA 1

ANEXA 2

HARTA INIMII

ANEXA 4

CIORCHINELE

TEHNICA BROSCUȚEI ȚESTOASE

1.Conștientizez că încep 2. Mă opresc!

să mă enervez! 3. Mă gândesc la altceva! 4. Caut soluții!

Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viață sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Mă simt mândru de mine când………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Sunt o persoană plăcută pentru-că…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Oamenii pe care îi admir cel mai mult în viață………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Calitățile pe care le admir cel mai mult sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Două din cele mai remarcabile calități ale mele sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată a fost………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cu ce altă ființă te-ai asemăna, dacă n-ai fi om…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Desenează în copac colegii tăi , pune-le numele și scrie sub fiecare chip relația care există între tine și copilul desenat.

(EDUCAȚIE RAȚIONAL-EMOTIVĂ ȘI COMPORTAMENTALĂ)

ACTIVITATEA 1

-dezvoltare emoțională-

Povestea creionului

(poveste terapeutică)

În penarul Alinei, o școlăriță de clasa a II-a, este o ordine desăvârșită…Stilourile primite cadou de la bunica și de la părinți stau țanțoșe alături de creioanele cerate , de cariocile aduse de unchiul ei din Franța.Ascuțitoarea și radiera sunt la loc de cinste, în niște buzunărașe de plastic special create pentru ele…Creioanele , ascuțite și aliniate ca niște soldăței, stau la loc de cinste. Acum.Înainte …Nu prea a fost așa…

Într-o seară-era prin clasa întâi-, după ce mama ei o rugă de nenumărate ori să-și pregătească ghiozdanul pentru a doua zi, Alina își puse toate cărțile și caietele în ghiozdan, apoi , fără să știe de ce, trânti peste ele penarul din care se împrăștiară toate, care pe unde nimeri.Nu avea chef să le adune…Se urcă în pat, stinse veioza și așteptă să-i vină somnul.Se gândea la ce se întâmplase la școală:deși știa să rezolve exercițiile, i se păreau chiar foarte simple, nu a avut curajul să se prezinte la ora de matematică, așa că doamna nu a scos-o la tablă deloc.Nici ieri, nici azi, poate nici mâine… Se simțea cea mai urâtă, cea mai neînsemnată dintre toate fetele și toți băieții. Era singura care avea ochelari, ba mai mult , îi căzuse și un dinte din față.Îi venea să plângă… În întuneric, auzi niște zgomote ciudate…”Mi se pare” își spuse.Dar zgomotele, în loc să dispară, deveniră mai clare.Desluși chiar o voce subțire, care parcă se auzea din ghiozdanul aruncat sub birou…”Nu vă faceți griji, se va schimba ea…Este mică, este doar la începutul clasei întâi…trebuie să avem răbdare…”

Curioasă, fetița se furișă în întuneric sub birou, își deschise ghiozdanul încet și… surpriză! Cărțile, caietele, toate rechizitele erau adunate în jurul unui creion- cel mai mic și mai ros dintre toate- care parcă își vrăjise suratele.Le spunea o poveste-de fapt , povestea Creionului, strămoșul tuturor creioanelor, care a fost trimis în lume după ce Creatorul său îl făcuse și îi dădu niște sfaturi.Alina își ciuli urechile.De emoție, abia avea curajul să respire…Creionul depăna povestea:

„ Există cinci lucruri pe care trebuie să le știi înainte să te trimit în lume-spuse Creatorul de creioane.Adu-ți aminte de acestea și vei deveni cel mai bun creion posibil.Primul este acela că vei fi în stare de multe lucruri mărețe doar dacă accepți ca cineva să te țină în mână.Al doilea lucru este că din când în când vei experimenta ascuțiri dureroase, dar vei trece peste acestea știind că astfel vei deveni mai bun.Al treilea lucru-vei și greși uneori, dar poți să-ți corectezi singur greșelile.Depinde de tine dacă vei învăța din aceste greșeli sau nu.Al patrulea lucru este că cea mai importantă parte a ta nu se vede, ea este în interior.Și al cincilea lucru:în orice împrejurare, trebuie să scrii , să lași în urma ta semne clare, citețe, oricât de greu ți s-ar părea, oricât de mic și neînsemnat te-ai crede… Să nu uiți niciodată:Ai fost creat să faci lucruri mărețe!”

Dimineața, Alina se trezi vioaie și sări repede din pat să își facă ordine în ghiozdan.Dar, spre surprinderea ei,toate erau la locul lor:cărțile lângă caiete,penarul cu toate cele necesare aliniate .

Singur, creionul era pe fundul ghiozdanului.Alina îl luă în mână, îl privi lung , îl duse la buze apoi îi șopti:”Îți mulțumesc, prietene!” Și îl puse la loc de cinste, primul, chiar lîngă fermoar.Fugi în baie să se spele.Se privi în oglindă și se întrebă zâmbind:”Cine e puștoaica aceasta zâmbitoare, pistruiată și ochelaristă pusă pe fapte mari?”

Povestea se adresează copiilor timizi, descurajați, care se confruntă cu probleme emoționale datorate convingerilor iraționale de tipul”sunt lipsit de valoare”.

Obiectivul poveștii este acela de a înțelege că fiecare om are calități și defecte, că oricât de mici și neînsemnați se cred, copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare persoană este importantă.

Vârsta potrivită:7-9 ani

Pentru aplicare de grup

Întrebări de conținut:

1.Cum s-a simțit Alina pentru că deși știa rezolvările, nu a fost trecută la tablă?

2.Credeți că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă pentru că purta ochelari și îi căzuse un dinte din față)?

3.Ce credeți că a învățat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul și faptele unei persoane?

4.Cum și-a schimbat comportamentul fetița după ce a auzit povestea creionului?

Întrebări de personalizare:

1.Ați trăit situații asemănătoare cu ale Alinei?

2.Dacă nu ați fi fost trecuți la tablă ,( ori purtați ochelari, v-a căzut un dinte) ați fi avut emoții și gânduri la fel cu cele ale Alinei?

3.Dacă erați în locul Alinei, ce ați fi învățat din povestea creionului?

4.Ce anume ați învățat din această poveste, care vă va putea ajuta în situațiile viitoare?

Perspectiva developmentală

Mulți copii prezintă la debutul școlarității convingeri iraționale legate de propria persoană, care dau naștere unor emoții și atitudini disfuncționale de genul “sunt un copil urât, fără valoare, nimeni nu mă bagă în seamă,” etc.Este foarte important ca în acest stadiu de dezvoltare copiii să învețe să se accepte pe ei înșiși.

Obiective:

Să învețe că fiecare om are calități și defecte, că oricât de mici și neînsemnați se cred, copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare este important și nimeni nu e perfect.

Procedură:

Se începe lecția printr-un brainstorming.Se cere copiilor să dea exemple de trăsături fizice prin care se aseamănă sau se deosebesc de colegii lor.Se discută asupra faptului că nu este bine să judecăm persoanele după aspect ori trăsăturile fizice.

Se arată un creion copiilor și li se cere să dea acestuia alte utilizări decât cele obișnuite.

Se prezintă povestea.

Discuții:

Întrebări de conținut:

1.Cum s-a simțit Alina pentru că ,deși știa rezolvările, nu a fost trecută la tablă?

2.Credeți că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă pentru că purta ochelari și îi căzuse un dinte din față)?

3.Ce credeți că a învățat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul și faptele unei persoane?

4.Cum și-a schimbat comportamentul fetița după ce a auzit povestea creionului?

Întrebări de personalizare:

1.Ați trăit situații asemănătoare cu ale Alinei?

2.Dacă nu ați fi fost trecuți la tablă ( ori purtați ochelari, v-a căzut un dinte) ați fi avut emoții și gânduri la fel cu cele ale Alinei?

3.Dacă erați în locul Alinei, ce ați fi învățat din povestea creionului?

4.Ce anume ați învățat din această poveste, care vă va putea ajuta în situațiile viitoare?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să prezinte în scris câte o situație în care au trăit emoții negative asemănătoare cu ale Alinei și cum au trecut peste situația respectivă.

ACTIVITATEA 2

-dezvoltare cognitivă-

Realitate sau fantezie

Perspectiva developmentală

La vârsta aceasta copiii adesea confundă realitatea cu ficțiunea.Chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna rău, este mult mai sănătos pentru copil să recunoască ceea ce este real și să îi facă față direct.Scopul acestei activități este să îi ajute pe elevi să înțeleagă cum ficțiunea și fantezia diferă de realitate.

Obiectiv: să învețe să distingă între realitate și fantezie.

Materiale:

Carte cu povestea Scufița Roșie de Charles Perrault.

Procedura:

1.Se citește povestea copiilor.

2.Se cere copiilor să exemplifice din poveste fapte care s-ar putea întâmpla și în realitate( că mama o trimite pe Scufiță la bunica ei care este bolnavă, că ea vrea să îi culeagă bunicii flori, că discută pe drum cu persoane necunoscute și răuvoitoare, că vânătorul le salvează pe fetiță și pe bunică,etc)

Se explică apoi că fantasticul este ceva ce ne-ar plăcea sau nu să se întâmple, dar care nu întotdeauna este posibil în realitate.Se cere copiilor să identifice lucrurile fantastice din poveste( că animalele vorbesc, că lupul înghite pe bunică și pe fetiță, că fetița nu își dă seama că bunica ei este în patul bunicii,etc).

Discuții:

Întrebări de conținut:

1.A fost greu să faci deosebirea între ceea ce era real și ceea ce este fantezie în această poveste?

2.Credeți că este bine să avem astfel de fantezii?De ce?

Întrebări de personalizare

1.Ați avut vreodată probleme să distingeți între ceea ce este real și ceea ce este fantezie în viață ? Ați avut un prieten imaginar în care ați crezut atât de mult încât aproape că a devenit real?

2.Ați inventat vreodată povești despre lucruri care nu erau reale, dar care v-ar fi plăcut să fie reale ?Dați-mi exemple.

Activitate de Follow-up:

Desenați pe o foaie un prieten imaginar .Construiți un dialog cu acesta despre o supărare pe care ați avut-o recent.

ACTIVITATEA 3

-dezvoltare comportamentală-

Perspectiva developmentală

Este important de foarte multe ori ca un copil să poată alege cum să se comporte.Deși adulții impun regulile, copiii pot să aleagă dacă le urmează sau nu.Ceea ce ei trebuie să învețe însă este că există comportamente benefice pentru ei și ceilalți și pot fi ajutați să facă alegerile cele mai potrivite.

Obiectiv:

Să recunoască faptul că există mai multe modalități de a ne comporta și că avem posibilitatea de a alege între diferite comportamente.

Materiale:

Bilețele cu comenzi

Procedura:

1.Întreb elevii dacă știu ce este un robot.Discut despre faptul că roboții sunt creați de oameni și deși unii au performanțe deosebite în a executa diferite manevre și proceduri dificile, de finețe, de precizie,etc., nu au capacitatea de a lua decizii, ei fac doar ceea ce sunt programați să facă.

Solicit câțiva voluntari care să pretindă că sunt roboți și care să execute comenzile pe care elevii numiți le citesc de pe bilețele.Ceilalți copii vor observa dacă toți roboții execută la fel comenzile.

Comenzile sunt:

Ridică-te în picioare!

Pășește încet!

Arată cum se comportă cineva supărat că a pierdut un joc!

Așează-te și strâmbă-te ca un clovn!

2.Discutăm ce au notat observatorii și cer alți câțiva voluntari care:

Să demonstreze cum se comportă un elev cuminte;

Să se poarte frumos și politicos cu un adversar;

Să își piardă cumpătul;

Să facă o criză de isterie.

Discuții

Întrebări de conținut:

1.Au avut acești roboți de ales în ce privește comportamentul lor ?De ce da sau de ce nu?

2.Credeți că oamenii pot să aleagă în ceea ce privește comportamentul lor sau trebuie să se comporte cum le spun ceilalți?

3.S-au comportat toți roboții la fel când au executat comenzi ? Care au fost diferențele sesizate în comportamentul roboților?

Întrebări de personalizare

1.Îți poți aminti un moment în care cineva ți-a spus cum să te comporți și tu nu ai făcut ce ți s-a spus ? Înseamnă acest lucru că ai posibilitatea să alegi ce să faci?

2.Dacă ai putea să alegi cum să te comporți, care crezi că ar fi tipurile de comportament cele mai bune pentru tine și pentru ceilalți?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să scrie două tipuri de comportament , unul impus de adulți și altul liber ales de ei pentru situația :” Ai primit de la o mătușă de ziua ta un obiect de îmbrăcăminte care nu îți place.”

Bibliografie:

1.Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenței emoționale, Educație rațional-emotivă și comportamentală,clasele I-IV, Editura ASCR, Cluj-Napoca,2006

2.Ann Vernon, Programul Pașaport pentru succes în Dezvoltarea Emoțională, Socială, Cognitivă Și Personală a copiilor din clasele I-V, Editura RTS, Cluj-Napoca, 2007

PROIECT DE LECTIE

Clasa : a II-a

Disciplina:CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Tema : Comunicare și relaționare interpersonală

Subiectul : Sentimentele și emoțiile mele

Obiective de referință:

– să înțeleagă importanța relațiilor interumane ;

– să identifice modalități prin care ei pot contribui la menținerea relațiilor bune cu ceilalți .

Metode de lucru:

– conversația, joc de energizare, „Ciorchinele”, „Diamantul”, munca pe echipe, munca independentă, „metoda pălăriilor gânditoare”, “Roata emoțiilor”.

Desfășurarea lecției

Joc de energizare „Scaunul fierbinte”

Fiecare elev își va asocia un nume care îl caracterizează. Elevul care se așează pe „scaunul fierbinte” pronunță cuvântul asociat de 3 ori, iar cel care l-a avut trebuie să-l oprească, pronunțându-l rapid.

Discuții introductive :

Ce sentimente aveți față de oameni, animale, plante ?

Ce sentimente încercați față de părinți, frați, surori ?

Dar față de prieteni, colegi ?

Ce sentimente aveți față de doamna învățătoare ?

Conceptele cheie „sentiment”, „emoție”;

Joc „Ciorchinele”

Joc „Diamantul”

Se imparte colectivul de elevi în două echipe și vor completa spațiile libere, conform regulilor jocului, analizând cuvintele „sentiment” și „emoție”.

sentiment = simțământ, pasiune

emoție = duioșie, înduioșare

Metoda „pălăriilor gânditoare”

Elevii impărțiți în grupe de câte 6 vor purta în piept jetoane în formă de pălărie, sau pălării din carton pe cap, cu urmatoarele culori, fiecare culoare având următoarea semnificație :

pălăria albastră = clarifică

pălăria albă = informează

pălăria verde = generează idei

pălăria galbenă = creativitate

pălăria neagră = identifică greșelile, critică

pălăria roșie = spune ce simte, despre sentimente

Se supune spre dezbatere un scurt text. Elevii vor comenta, în funcție de culoare, situația expusa în text.

“Roata emoțiilor”

Elevii își vor exprima opiniile, în ce situații își vor manifesta anumite sentimente expuse pe disc și față de ce persoane au aceste sentimente. Acul se va roti pe disc și se va analiza situația dată.

Anexa 15

Te enervezi ușor atunci când ceva nu merge așa cum vrei tu?

Te impresionează o poveste tristă sau înfricoșătoare?

Te înfurii ușor (chiar dacă nu lași să se vadă )?

Uneori esti bine dispus, alteori foarte rău dispus, fără nici un motiv?

Te superi ușor când ți se spune ceva neplacut?

Te apuci încet/greu de treburi/

Obosești ușor fizic?

Lucrezi neregulat?

Te descurajezi ușor când iei o notă proastă?

Renunți să mai faci ceva, înainte de a termina treaba respectivă, dacă devine prea grea?

Porți pică?

Ții la micile tale obișnuințe?

Îți place să asculți de mai multe ori aceeași poveste, să recitești cărțile citite?

Ești colecționar?

Îți place să te duci în vacanță mereu în același loc (sau îți petreci vacanțele la fel)?

Ești atent la amanunte când lucrezi?

Caietele și lucrurile tale sunt întreținute, ordonate?

Îți îngrijești hainele?

Ești nemulțumit când ești deranjat de la lucrurile tale?

Te găsești neascultător?

Ai des dorința să controlezi pe ceilalți?

Învinovățești ușor pe ceilalți de ceea ce se întamplă?

Îți place să comanzi?

Îți place să te cerți?

Ești adesea îngrijorat ca vei întarzia la școală?

Preferi să stai singur, să te joci singur?

Nu poți să suferi să-ți împrumuți hainele?

Eviți să spui altora gândurile tale?

Știi să păstrezi un secret?

Poți sta mult timp fără să-ți vezi colegii?

ANEXA 16

. BIBLIOGRAFIE

-Baban, A. – Consiliere educationala, ghid metodologic pentm orele de dirigentie fi consiliere,Cluj Napoca 2001

-Baiasu, N., Predonescu., E.,- Consilierea în școala, Conphys, Rm. Valcea,2001 ––––Goleman, D., – Inteligenta emotionala, Curtea veche, București, 2001 Hayes N., Orrell, – Introdiicere in psihologie. All, Bucure$ti, 1998

-Lemeni, G., Miclea, M – Consiliere și orientare, ghid de educatie pentru cariera, ed. ASCR,Cluj Napoca, 2004

-Prutianu, Ș., – Negocierea și analiza tranzactionala, Sagittariuss, Ia$i 1996

-Roco, M. – Creativitate și inteligenta emotionala, Polirom, lasi, 2001

-Comunicarea și conflictele – un ghid prin labirintul artei de a face fata conflictelor. Arc, 1998, cu sprijinul Fundatiei SOROS

– Dumitru, I. Al.- ,,Dezvoltarea gandirii critice si invatarea eficienta", Ed. de Vest, Timisoara, 2000

-Cerghit Ioan, Metode de învățământ, E.D.P., București, 1980, pag. 75; pag.60;

.-Stanciu, Mihai, Didactica postmodernă. Fundamente teoretice, Editura Universității Suceava, 2003, pag. 189

-Cerghit, I., Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică București,1997

-Cucoș, C., Teoria și metodologia evaluării, Editura Polirom, , 2008

,

ANEXA 1

ANEXA 2

HARTA INIMII

ANEXA 4

CIORCHINELE

TEHNICA BROSCUȚEI ȚESTOASE

1.Conștientizez că încep 2. Mă opresc!

să mă enervez! 3. Mă gândesc la altceva! 4. Caut soluții!

Oamenii de care îmi pasă cel mai mult în viață sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Mă simt mândru de mine când………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Sunt o persoană plăcută pentru-că…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Oamenii pe care îi admir cel mai mult în viață………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Calitățile pe care le admir cel mai mult sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Două din cele mai remarcabile calități ale mele sunt………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut vreodată a fost………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Cu ce altă ființă te-ai asemăna, dacă n-ai fi om…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Desenează în copac colegii tăi , pune-le numele și scrie sub fiecare chip relația care există între tine și copilul desenat.

(EDUCAȚIE RAȚIONAL-EMOTIVĂ ȘI COMPORTAMENTALĂ)

ACTIVITATEA 1

-dezvoltare emoțională-

Povestea creionului

(poveste terapeutică)

În penarul Alinei, o școlăriță de clasa a II-a, este o ordine desăvârșită…Stilourile primite cadou de la bunica și de la părinți stau țanțoșe alături de creioanele cerate , de cariocile aduse de unchiul ei din Franța.Ascuțitoarea și radiera sunt la loc de cinste, în niște buzunărașe de plastic special create pentru ele…Creioanele , ascuțite și aliniate ca niște soldăței, stau la loc de cinste. Acum.Înainte …Nu prea a fost așa…

Într-o seară-era prin clasa întâi-, după ce mama ei o rugă de nenumărate ori să-și pregătească ghiozdanul pentru a doua zi, Alina își puse toate cărțile și caietele în ghiozdan, apoi , fără să știe de ce, trânti peste ele penarul din care se împrăștiară toate, care pe unde nimeri.Nu avea chef să le adune…Se urcă în pat, stinse veioza și așteptă să-i vină somnul.Se gândea la ce se întâmplase la școală:deși știa să rezolve exercițiile, i se păreau chiar foarte simple, nu a avut curajul să se prezinte la ora de matematică, așa că doamna nu a scos-o la tablă deloc.Nici ieri, nici azi, poate nici mâine… Se simțea cea mai urâtă, cea mai neînsemnată dintre toate fetele și toți băieții. Era singura care avea ochelari, ba mai mult , îi căzuse și un dinte din față.Îi venea să plângă… În întuneric, auzi niște zgomote ciudate…”Mi se pare” își spuse.Dar zgomotele, în loc să dispară, deveniră mai clare.Desluși chiar o voce subțire, care parcă se auzea din ghiozdanul aruncat sub birou…”Nu vă faceți griji, se va schimba ea…Este mică, este doar la începutul clasei întâi…trebuie să avem răbdare…”

Curioasă, fetița se furișă în întuneric sub birou, își deschise ghiozdanul încet și… surpriză! Cărțile, caietele, toate rechizitele erau adunate în jurul unui creion- cel mai mic și mai ros dintre toate- care parcă își vrăjise suratele.Le spunea o poveste-de fapt , povestea Creionului, strămoșul tuturor creioanelor, care a fost trimis în lume după ce Creatorul său îl făcuse și îi dădu niște sfaturi.Alina își ciuli urechile.De emoție, abia avea curajul să respire…Creionul depăna povestea:

„ Există cinci lucruri pe care trebuie să le știi înainte să te trimit în lume-spuse Creatorul de creioane.Adu-ți aminte de acestea și vei deveni cel mai bun creion posibil.Primul este acela că vei fi în stare de multe lucruri mărețe doar dacă accepți ca cineva să te țină în mână.Al doilea lucru este că din când în când vei experimenta ascuțiri dureroase, dar vei trece peste acestea știind că astfel vei deveni mai bun.Al treilea lucru-vei și greși uneori, dar poți să-ți corectezi singur greșelile.Depinde de tine dacă vei învăța din aceste greșeli sau nu.Al patrulea lucru este că cea mai importantă parte a ta nu se vede, ea este în interior.Și al cincilea lucru:în orice împrejurare, trebuie să scrii , să lași în urma ta semne clare, citețe, oricât de greu ți s-ar părea, oricât de mic și neînsemnat te-ai crede… Să nu uiți niciodată:Ai fost creat să faci lucruri mărețe!”

Dimineața, Alina se trezi vioaie și sări repede din pat să își facă ordine în ghiozdan.Dar, spre surprinderea ei,toate erau la locul lor:cărțile lângă caiete,penarul cu toate cele necesare aliniate .

Singur, creionul era pe fundul ghiozdanului.Alina îl luă în mână, îl privi lung , îl duse la buze apoi îi șopti:”Îți mulțumesc, prietene!” Și îl puse la loc de cinste, primul, chiar lîngă fermoar.Fugi în baie să se spele.Se privi în oglindă și se întrebă zâmbind:”Cine e puștoaica aceasta zâmbitoare, pistruiată și ochelaristă pusă pe fapte mari?”

Povestea se adresează copiilor timizi, descurajați, care se confruntă cu probleme emoționale datorate convingerilor iraționale de tipul”sunt lipsit de valoare”.

Obiectivul poveștii este acela de a înțelege că fiecare om are calități și defecte, că oricât de mici și neînsemnați se cred, copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare persoană este importantă.

Vârsta potrivită:7-9 ani

Pentru aplicare de grup

Întrebări de conținut:

1.Cum s-a simțit Alina pentru că deși știa rezolvările, nu a fost trecută la tablă?

2.Credeți că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă pentru că purta ochelari și îi căzuse un dinte din față)?

3.Ce credeți că a învățat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul și faptele unei persoane?

4.Cum și-a schimbat comportamentul fetița după ce a auzit povestea creionului?

Întrebări de personalizare:

1.Ați trăit situații asemănătoare cu ale Alinei?

2.Dacă nu ați fi fost trecuți la tablă ,( ori purtați ochelari, v-a căzut un dinte) ați fi avut emoții și gânduri la fel cu cele ale Alinei?

3.Dacă erați în locul Alinei, ce ați fi învățat din povestea creionului?

4.Ce anume ați învățat din această poveste, care vă va putea ajuta în situațiile viitoare?

Perspectiva developmentală

Mulți copii prezintă la debutul școlarității convingeri iraționale legate de propria persoană, care dau naștere unor emoții și atitudini disfuncționale de genul “sunt un copil urât, fără valoare, nimeni nu mă bagă în seamă,” etc.Este foarte important ca în acest stadiu de dezvoltare copiii să învețe să se accepte pe ei înșiși.

Obiective:

Să învețe că fiecare om are calități și defecte, că oricât de mici și neînsemnați se cred, copiii sunt capabili să realizeze lucruri importante,că fiecare este important și nimeni nu e perfect.

Procedură:

Se începe lecția printr-un brainstorming.Se cere copiilor să dea exemple de trăsături fizice prin care se aseamănă sau se deosebesc de colegii lor.Se discută asupra faptului că nu este bine să judecăm persoanele după aspect ori trăsăturile fizice.

Se arată un creion copiilor și li se cere să dea acestuia alte utilizări decât cele obișnuite.

Se prezintă povestea.

Discuții:

Întrebări de conținut:

1.Cum s-a simțit Alina pentru că ,deși știa rezolvările, nu a fost trecută la tablă?

2.Credeți că ceea ce credea Alina despre ea era adevărat ( că era urâtă, că era caraghioasă pentru că purta ochelari și îi căzuse un dinte din față)?

3.Ce credeți că a învățat Alina din povestea Creionului, contează aspectul fizic ori sufletul și faptele unei persoane?

4.Cum și-a schimbat comportamentul fetița după ce a auzit povestea creionului?

Întrebări de personalizare:

1.Ați trăit situații asemănătoare cu ale Alinei?

2.Dacă nu ați fi fost trecuți la tablă ( ori purtați ochelari, v-a căzut un dinte) ați fi avut emoții și gânduri la fel cu cele ale Alinei?

3.Dacă erați în locul Alinei, ce ați fi învățat din povestea creionului?

4.Ce anume ați învățat din această poveste, care vă va putea ajuta în situațiile viitoare?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să prezinte în scris câte o situație în care au trăit emoții negative asemănătoare cu ale Alinei și cum au trecut peste situația respectivă.

ACTIVITATEA 2

-dezvoltare cognitivă-

Realitate sau fantezie

Perspectiva developmentală

La vârsta aceasta copiii adesea confundă realitatea cu ficțiunea.Chiar dacă acest lucru nu este întotdeauna rău, este mult mai sănătos pentru copil să recunoască ceea ce este real și să îi facă față direct.Scopul acestei activități este să îi ajute pe elevi să înțeleagă cum ficțiunea și fantezia diferă de realitate.

Obiectiv: să învețe să distingă între realitate și fantezie.

Materiale:

Carte cu povestea Scufița Roșie de Charles Perrault.

Procedura:

1.Se citește povestea copiilor.

2.Se cere copiilor să exemplifice din poveste fapte care s-ar putea întâmpla și în realitate( că mama o trimite pe Scufiță la bunica ei care este bolnavă, că ea vrea să îi culeagă bunicii flori, că discută pe drum cu persoane necunoscute și răuvoitoare, că vânătorul le salvează pe fetiță și pe bunică,etc)

Se explică apoi că fantasticul este ceva ce ne-ar plăcea sau nu să se întâmple, dar care nu întotdeauna este posibil în realitate.Se cere copiilor să identifice lucrurile fantastice din poveste( că animalele vorbesc, că lupul înghite pe bunică și pe fetiță, că fetița nu își dă seama că bunica ei este în patul bunicii,etc).

Discuții:

Întrebări de conținut:

1.A fost greu să faci deosebirea între ceea ce era real și ceea ce este fantezie în această poveste?

2.Credeți că este bine să avem astfel de fantezii?De ce?

Întrebări de personalizare

1.Ați avut vreodată probleme să distingeți între ceea ce este real și ceea ce este fantezie în viață ? Ați avut un prieten imaginar în care ați crezut atât de mult încât aproape că a devenit real?

2.Ați inventat vreodată povești despre lucruri care nu erau reale, dar care v-ar fi plăcut să fie reale ?Dați-mi exemple.

Activitate de Follow-up:

Desenați pe o foaie un prieten imaginar .Construiți un dialog cu acesta despre o supărare pe care ați avut-o recent.

ACTIVITATEA 3

-dezvoltare comportamentală-

Perspectiva developmentală

Este important de foarte multe ori ca un copil să poată alege cum să se comporte.Deși adulții impun regulile, copiii pot să aleagă dacă le urmează sau nu.Ceea ce ei trebuie să învețe însă este că există comportamente benefice pentru ei și ceilalți și pot fi ajutați să facă alegerile cele mai potrivite.

Obiectiv:

Să recunoască faptul că există mai multe modalități de a ne comporta și că avem posibilitatea de a alege între diferite comportamente.

Materiale:

Bilețele cu comenzi

Procedura:

1.Întreb elevii dacă știu ce este un robot.Discut despre faptul că roboții sunt creați de oameni și deși unii au performanțe deosebite în a executa diferite manevre și proceduri dificile, de finețe, de precizie,etc., nu au capacitatea de a lua decizii, ei fac doar ceea ce sunt programați să facă.

Solicit câțiva voluntari care să pretindă că sunt roboți și care să execute comenzile pe care elevii numiți le citesc de pe bilețele.Ceilalți copii vor observa dacă toți roboții execută la fel comenzile.

Comenzile sunt:

Ridică-te în picioare!

Pășește încet!

Arată cum se comportă cineva supărat că a pierdut un joc!

Așează-te și strâmbă-te ca un clovn!

2.Discutăm ce au notat observatorii și cer alți câțiva voluntari care:

Să demonstreze cum se comportă un elev cuminte;

Să se poarte frumos și politicos cu un adversar;

Să își piardă cumpătul;

Să facă o criză de isterie.

Discuții

Întrebări de conținut:

1.Au avut acești roboți de ales în ce privește comportamentul lor ?De ce da sau de ce nu?

2.Credeți că oamenii pot să aleagă în ceea ce privește comportamentul lor sau trebuie să se comporte cum le spun ceilalți?

3.S-au comportat toți roboții la fel când au executat comenzi ? Care au fost diferențele sesizate în comportamentul roboților?

Întrebări de personalizare

1.Îți poți aminti un moment în care cineva ți-a spus cum să te comporți și tu nu ai făcut ce ți s-a spus ? Înseamnă acest lucru că ai posibilitatea să alegi ce să faci?

2.Dacă ai putea să alegi cum să te comporți, care crezi că ar fi tipurile de comportament cele mai bune pentru tine și pentru ceilalți?

Activitate de Follow-up:

Se cere copiilor să scrie două tipuri de comportament , unul impus de adulți și altul liber ales de ei pentru situația :” Ai primit de la o mătușă de ziua ta un obiect de îmbrăcăminte care nu îți place.”

Bibliografie:

1.Ann Vernon, Dezvoltarea inteligenței emoționale, Educație rațional-emotivă și comportamentală,clasele I-IV, Editura ASCR, Cluj-Napoca,2006

2.Ann Vernon, Programul Pașaport pentru succes în Dezvoltarea Emoțională, Socială, Cognitivă Și Personală a copiilor din clasele I-V, Editura RTS, Cluj-Napoca, 2007

PROIECT DE LECTIE

Clasa : a II-a

Disciplina:CONSILIERE ȘI ORIENTARE

Tema : Comunicare și relaționare interpersonală

Subiectul : Sentimentele și emoțiile mele

Obiective de referință:

– să înțeleagă importanța relațiilor interumane ;

– să identifice modalități prin care ei pot contribui la menținerea relațiilor bune cu ceilalți .

Metode de lucru:

– conversația, joc de energizare, „Ciorchinele”, „Diamantul”, munca pe echipe, munca independentă, „metoda pălăriilor gânditoare”, “Roata emoțiilor”.

Desfășurarea lecției

Joc de energizare „Scaunul fierbinte”

Fiecare elev își va asocia un nume care îl caracterizează. Elevul care se așează pe „scaunul fierbinte” pronunță cuvântul asociat de 3 ori, iar cel care l-a avut trebuie să-l oprească, pronunțându-l rapid.

Discuții introductive :

Ce sentimente aveți față de oameni, animale, plante ?

Ce sentimente încercați față de părinți, frați, surori ?

Dar față de prieteni, colegi ?

Ce sentimente aveți față de doamna învățătoare ?

Conceptele cheie „sentiment”, „emoție”;

Joc „Ciorchinele”

Joc „Diamantul”

Se imparte colectivul de elevi în două echipe și vor completa spațiile libere, conform regulilor jocului, analizând cuvintele „sentiment” și „emoție”.

sentiment = simțământ, pasiune

emoție = duioșie, înduioșare

Metoda „pălăriilor gânditoare”

Elevii impărțiți în grupe de câte 6 vor purta în piept jetoane în formă de pălărie, sau pălării din carton pe cap, cu urmatoarele culori, fiecare culoare având următoarea semnificație :

pălăria albastră = clarifică

pălăria albă = informează

pălăria verde = generează idei

pălăria galbenă = creativitate

pălăria neagră = identifică greșelile, critică

pălăria roșie = spune ce simte, despre sentimente

Se supune spre dezbatere un scurt text. Elevii vor comenta, în funcție de culoare, situația expusa în text.

“Roata emoțiilor”

Elevii își vor exprima opiniile, în ce situații își vor manifesta anumite sentimente expuse pe disc și față de ce persoane au aceste sentimente. Acul se va roti pe disc și se va analiza situația dată.

Anexa 15

Te enervezi ușor atunci când ceva nu merge așa cum vrei tu?

Te impresionează o poveste tristă sau înfricoșătoare?

Te înfurii ușor (chiar dacă nu lași să se vadă )?

Uneori esti bine dispus, alteori foarte rău dispus, fără nici un motiv?

Te superi ușor când ți se spune ceva neplacut?

Te apuci încet/greu de treburi/

Obosești ușor fizic?

Lucrezi neregulat?

Te descurajezi ușor când iei o notă proastă?

Renunți să mai faci ceva, înainte de a termina treaba respectivă, dacă devine prea grea?

Porți pică?

Ții la micile tale obișnuințe?

Îți place să asculți de mai multe ori aceeași poveste, să recitești cărțile citite?

Ești colecționar?

Îți place să te duci în vacanță mereu în același loc (sau îți petreci vacanțele la fel)?

Ești atent la amanunte când lucrezi?

Caietele și lucrurile tale sunt întreținute, ordonate?

Îți îngrijești hainele?

Ești nemulțumit când ești deranjat de la lucrurile tale?

Te găsești neascultător?

Ai des dorința să controlezi pe ceilalți?

Învinovățești ușor pe ceilalți de ceea ce se întamplă?

Îți place să comanzi?

Îți place să te cerți?

Ești adesea îngrijorat ca vei întarzia la școală?

Preferi să stai singur, să te joci singur?

Nu poți să suferi să-ți împrumuți hainele?

Eviți să spui altora gândurile tale?

Știi să păstrezi un secret?

Poți sta mult timp fără să-ți vezi colegii?

ANEXA 16