Metoda Proiectelor In Invatamantul Prescolar

Lucrare de licență

Metoda proiectelor, în

învățământul preșcolar

CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

I.1Obiectivele vizate în ceea ce privește învățământul preșcolar

I.2.Actualele tendințe în organizarea conținuturilor

I.3.Modele de integrare curriculară

I.4.Elemente esențiale ale abordării integrate a curriculumului

CAPITOLUL II METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII

II.1. Conceptul de educație timpurie și metoda proiectelor

II.2. Învățarea bazată pe proiect și beneficiile ei

II.3. Proiectul tematic: structură și caracteristici

II.4.Exemple de proiecte tematice realizate în grădiniță

II.5.Proiect tematic

CAPITOLUL III CERCETARE PEDAGOGICĂ

III.1.Scopul și obiectivele cercetării

III.2.Ipoteza cercetării

III.3. Variabilele cercetării

III.4.Eșantionul de subiecți

III.5.Eșantionul de conținut

III.6.Metodologia cercetării

III.7.Designul cercetării

III.7.1.Etapa pre-experimentală

III.7.2.Etapa experimentului propriu-zis

III.7.3.Etapa post-experimentală

CAPITOLUL IV ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIA

ANEXE

ARGUMENT

Motto: Ideile au calitatea lor proprie,sunt perfecte,în timp ce lucrurile,fiind copii ale ideilor sunt imperfecte! Platon( Curriculum pentru învățământul preșcolar 3-6/7 ani,pag.1﴿

Învățământul românesc preșcolar, în ultimul deceniu a însemnat o perioadă de schimbări profunde la nivelul concepției programului curricular, dar și la nivelul demersurilor didactice. Confruntată cu provocări importante de reformare a strategiei și practicii educaționale, grădinița s-a dovedit deschisă și capabilă să integreze noul, reforma curriculară atât de prezentă în ultimii ani fiind privită ca un prilej real de diversificare a abordărilor didactice, de testare a principiilor teoretice de ultimă oră, de implementare și evaluare a eficienței unor practici de predare inovative.

Lucrarea de față își propune să urmărească aplicarea noului curriculum care pornește de la ideea centrală că fiecare copil este unic, iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile luate în privința lui, cu scopul primordial de a-l ajuta să se dezvolte deplin, precum și influența și importanța abordării interdisciplinare, a predării integrate și a activității tematice pentru dezvoltarea optimă și constructivă a copiilor în grădiniță, fără ca aceștia să sufere schimbări ale personalității sau să fie marcați negativ într-un fel sau altul.

Învățământul preșcolar ﴾preprimar﴿ românesc încercat,încă din 1993 odată cu apariția primei programe reformatoare a ]ncercat să contureze schimbarea în procesul didactic prin:

Accentuarea ideii de folosire a contextului ludic în stimularea rutei individuale de învățare

Folosirea metodei proiectelor,selectate,gândite și elaborate.

Ideea proiectelor nu este nouă în lume.Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil să cunoască mai mult despre un subiect.Așadar un proiect este o extindere,o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie.Prin urmare proiectul îl implică pe copil în conducerea investigației în mediul imediat asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe,mai mult.În lucrarea de față voi demostra efuciența metodei proiectelor în învățământul preșcolar.Prin această metodă copiii sunt puși în situația de a colabora cu ceilalți,astfel lor li se dezvoltă spiritul de cooperare,de apartenență la grup și de asemenea socializează între ei.În plan afectiv putem spune că,aceștia capătă încredere în ei,li se dezvoltă simțul demnității și cel de bucurie și satisfacție.Se formează conștiința de sine prin raportare la alții,trăiesc sentimentul solidarității cu colegii de grupă,dar și pe cel de bucurie și satisfacție .De asemenea conform hărții proiectului,ei pot să-și exerseze puterea de analiză și de sinteză.Voi încerca să demonstrez că folosirea acestei metode în actul educativ îl ajută pe copil în dezvoltarea armonioasă a personalității,în dezvoltarea creativității limbajului,aceștia putând să își dezvolte capacitatea de a opta și lua decizii,sunt puși în situația de a cerceta,găsind soluții singuri.

Atât instruirea sistematică,tradițională cât și activitatea de proiect trebuie să ocupe un rol important în curriculum fiecare având contribuții diferite,chiar complementare în desăvârșirea formării educative a copilului preșcolar

Instruirea tradițională îl ajută pe copil să dobândească priceperi,se adresează deficiențelor în învățare ale copilului,accentuează motivația extrinsecă,permite educatoarelor să dirijeze activitatea copilului,specificându-i ce anume trebuie să facă.

Prin contrast,activitatea de proiect,oferă copilului oportunitățile de a aplica priceperile dobândite,se adresează competențelor copilului,accentuează motivația intrinsecă și încurajează copilul să determine singur la ce să lucreze,acceptându-l drept cunoscător în propriile interese.

Metoda proiectelor,prin plasarea sa strategică în învățământul preșcolar ,o consider ca o modalitate modernă ,aplicată în România pentru optimizarea potențialului intelectual al copiilor preșcolari.

I CURRICULUM PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

I.1.OBIECTIVELE VIZATE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CURRICULUM PREȘCOLAR

Conform programei toate activitățile existente în interiorul structurii organizaționale a grădiniței de copii,trebuie să promoveze și să stimuleze dezvoltarea intelectuală,afectivă,socială și fizică a fiecărui copil în parte.

Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;

Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;

Descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții.(„Curriculum pentru Învățământul Preșcolar 3-6/7 ani“ aprobat prin OM nr. 5233/1.09.2008)

Noul curriculum poate fi înțeles ca totalitatea experiențelor de învățare a copilului, atât în grădiniță, cât și în afara ei, prin activități de tip nonformal sau extracurricular, planificate și aplicate de grădiniță. Aplicarea acestuia aduce cu sine noi schimbări în realizarea procesului de predare –învățare –evaluare.

Printre elemente de noutate ale curriculumului pentru învățământul preșcolar se regăsesc următoarele:

Poziționarea copilului în centrul procesului educațional, ce presupune realizarea educației în funcție de interesele și nevoile de formare ale acestuia;

Accentul pus pe dezvoltarea capacităților, deprinderilor, abilităților, atitudinilor ce țin de dezvoltarea fizică (motricitate fină și grosieră, dezvoltarea senzorio-motorie, dar și sănătate, nutriție, igienă și securitate personală), dezvoltarea socio-emoțională (a trăi și a interacționa cu alți copii sau cu adulți, a respecta diversitatea, a gestiona emoții, sentimente, atitudini), atitudinile și capacitățileîn învățare (curiozitate și interes, inițiativă, persistență în activitate, creativitate), alături de competențele urmărite în mod tradițional (din domeniul dezvoltării cognitive și a limbajului și comunicării).

Diversificarea și folosirea eficientă a strategiilor de predare-învățare–evaluare (utilizarea metodelor activ-participative, interactive în procesul predării, alături de metodele tradiționale, cu scopul de a dezvolta creativitatea copiilor, capacitatea de interrelaționare, gândirea critică, rezolvarea de situații problemă, etc.)

Importanța mediului educațional, care să permită dezvoltarea liberă a copilului –spațiul educațional trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie curat, util, estetic, flexibil, adecvat la sarcini,confortabil, interactiv, valoros.

Părinții sunt partenerii-cheie în educația copilului, iar relația familie–grădiniță este una hotărâtoare pentru dezvoltarea acestuia. Colaborarea cu părinții se poate concretiza în diverse modalități, cum ar fi: ședințe periodice, vizite la domiciliu, asistarea la activitățile desfășurate cu preșcolarii, voluntariatul

Realizarea de parteneriate educaționale cu comunitatea, ce pot contribui la formarea copilului, ca personalitate complexă: parteneriatul cu școala, parteneriatul cu Primăria, parteneriatul cu alte instituții.

I.2.ACTUALELE TENDINȚE ÎN ORGANIZAREA CONȚINUTURILOR

Dacă până nu demult conținuturile programei preșcolare erau organizate monodisciplinar (domeniile de activitate fiind predate separat, relativ independent unul de celălalt), astăzi se impune necesitatea unei schimbări profunde în abordarea lor.

Printre principalele tendințe de organizare a conținuturilor se înscriu următoarele:

Multidisciplinaritatea

Pluridisciplinariatea

Interdisciplinaritatea

Transdisciplinaritatea

Abordarea integrată a disciplinelor

Multidisciplinaritatea presupune existența unor transferuri între diferite categorii de activități, care se realizează în special prin juxtapunerea unor cunoștințe, informații sau metode din mai multe domenii, pentru a scoate în evidență anumite caracteristici comune ale acestora. Riscul major al acestui tip de organizare a conținuturilor constă în supraîncărcarea programei și volumul mare de informații excesive.

Pluridisciplinaritatease referă la studierea unei problematici, teme sau fenomen dintr-un domeniu de activitate, prin intermediul mai multor domenii deodată., în scopul de a evidenția relațiile multiple între diverse realități.

Interdisciplinaritatea reprezintă o abordare globală, complexă a unui fenomen, implicând transferul de cunoștințe, concepte, metode de abordare, astfel încât ceea ce rezultă să poată fi aplicabil în situații din viața reală.

Transdisciplinaritatea presupune întrepătrunderea mai multor domenii astfel încât să conducă la descoperirea unui alt spațiu de cercetare. Abordarea transdisciplinară pornește de la o temă, însă scopul ei este dincolo de informație și de subiect, organizarea conținuturilor fiind axată pe nevoile și interesele preșcolarului ( comunicare, creație, decizie, inovație).

Finalitatea transdisciplinarității este înțelegerea lumii prezente.

Abordarea integrată a disciplinelor, alături de abordarea interdisciplinară,organizarea modulară și învățarea asistată decalculator poate fi catalogată ca și inovație în organizarea conținuturilor.

Acest tip de abordare a conținuturilor presupune organizarea integrată nu numai a acestora, ci și a întregii experiențe de predare-învățare. Modalitățile concrete de integrare a disciplinelor ar putea fi ( C. Crețu,pag.10 ): „ integrarea în jurul unui pol științific, practic, personal sau social; integrarea în jurul unor activități fundamentale ( creație, construcție, cercetare), integrarea printr-un ansamblu flexibil de lecții, fiecare din ele fiind concepută printr-o schemă integrativă de tipul: noțiunile esențiale ale domeniului, metodele de cercetare specifice, fenomene implicate, variante de optimizare sau de soluționare. ”

Esențializarea poate fi exprimată prin ceea ce Mircea Malița a numit „ legea cunoștințelor

descrescânde”. Potrivit acestei legi, volumul cunoștințelor utile descrește, crescând însă,instrumentarul minimal cu care prelucrăm faptele de care avemnevoie ( J. W. Botkin, M. Malița –„ Orizontul fără limite al învățării”, București, 1981, Ed. Politică, pag. 25 ).

Prin urmare, în locul coincidențelor între obiectul de învățământ și disciplina științifică se optează pentru „ câmpuri cognitive integrate” care transced granițele dintră nu numai a acestora, ci și a întregii experiențe de predare-învățare. Modalitățile concrete de integrare a disciplinelor ar putea fi ( C. Crețu,pag.10 ): „ integrarea în jurul unui pol științific, practic, personal sau social; integrarea în jurul unor activități fundamentale ( creație, construcție, cercetare), integrarea printr-un ansamblu flexibil de lecții, fiecare din ele fiind concepută printr-o schemă integrativă de tipul: noțiunile esențiale ale domeniului, metodele de cercetare specifice, fenomene implicate, variante de optimizare sau de soluționare. ”

Esențializarea poate fi exprimată prin ceea ce Mircea Malița a numit „ legea cunoștințelor

descrescânde”. Potrivit acestei legi, volumul cunoștințelor utile descrește, crescând însă,instrumentarul minimal cu care prelucrăm faptele de care avemnevoie ( J. W. Botkin, M. Malița –„ Orizontul fără limite al învățării”, București, 1981, Ed. Politică, pag. 25 ).

Prin urmare, în locul coincidențelor între obiectul de învățământ și disciplina științifică se optează pentru „ câmpuri cognitive integrate” care transced granițele dintre discipline ( L. Vlăsceanu și colaboratori ).

Predarea integrată a conținuturilor a cunoscut o extensie relativ rapidă în învățământul preșcolar și primar. Aceasta se dovedește a fi o reală soluție pentru o mai bună corelare a științei cu societatea, cultura, tehnologiași „ presupune stabilirea unor relații strânse, convergente, între următoarele elemente: concepte, abilități, valori, aparținând disciplinelor școlare distincte.” ( De Landsheere –1992 )

Integrarea conținuturilor are două dimensiuni: orizontală și vertical

Integrarea orizontală reunește într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiu aparținând unor domenii curriculare diferite. De ex:integrarea cunoașterii mediului, a educației pentru societate, a educării limbajului, educației fizice, în studierea unei teme ca „Sănătatea –o comoară de preț”,

Integrarea verticală reunește într-un ansamblu coerent două sau mai multe obiecte de studiu, aparținând aceluiași domeniu( DȘ, DLC, DOS, DEC; DPM ). Ex: integrarea educației pentru societate cu activitățile practice în realizarea unor teme ca: „În lumea copiilor”( lectură după imagini, confecționare de felicitări-activitate pe grupe )„Drepturile și obligațiile mele” ( lectura educatoarei –Drepturile copilului,confecționare „Cartea copilăriei”), „ Fructele -vitamine pentru pitici”(Alfabetul vitaminelor –memorizare, colaj –Vitamine pentru mine), „Vitejia strămoșilor noștri” (Lectura educatoarei –„ Strămoșii noștri, dacii”, confecționare –costum popular),etc.

Principalele niveluri ale integrării sunt următoarele:

Integrarea intradisciplinară

Integrarea multidisciplinară

Integrarea pluridisciplinară

Integrarea interdisciplinară

Integrarea transdisciplinară

Integrarea intradisciplinară vizează organizarea și predarea unor conținuturi interdependente, aparținând aceluiași domeniu de studiu, în vederea rezolvării unei probleme, studierii unei teme sau dezvoltării unor abilități. (G. Guerin –„ Dictionnaire actuelle de education”, 1993 ).

Acest tip de integrare oferă educatoarei și preșcolarilor parcurgerea rapidă a unui volum mare de cunoștințe, însă dintr-o singură direcție. Organizarea și predarea intradisciplinară a conținuturilor reprezintă încă axele curriculumului tradițional.

Integrarea multidisciplinară presupune juxtapunerea unor conținuturi diverse, uneori fără relații aparente între ele. Conținuturile care aparțin unei anumite discipline sunt predate prin mijloace specifice fiecărui domeniu, folosind argumentațiile altor discipline.

Integrarea pluridisciplinară presupune studierea unui conținut dintr-o disciplină prin intermediul mai multor discipline deodată. Cercetarea pluridisciplinară aduce un plus de informație disciplinei în cauză, dar favorizează exclusiv disciplina respectivă.

Integrarea interdisciplinară reprezintă o formă de cooperare între discipline diferite referitor la un anumit proces, fenomen, a cărui complexitate poate fi explicată, demonstrată, rezolvată numai prin acțiunea convergentă a mai multor puncte de vedere. Se poate realiza atât la nivelul macroeducațional ( cel al proiectării și elaborării curriculumului: plan cadru, programe, manuale), câtși la nivel microeducațional ( activitatea de predare –învățare –evaluare ). Deși conținuturile proiectate în această manieră corespund mai bine necesităților actuale, conducând la o mai bună înțelegere a realității de către preșcolari, finalitatea interdisciplinarității rămâne înscrisă în cadrul cercetării interdisciplinare.

Integrarea transdisciplinară presupune o întrepătrundere a mai multor discipline care poate genera apariția unor domenii noi de cunoaștere. Transdisciplinaritatea vizează studierea, explorarea proceselor și fenomenelor complexe, conducând la intensificarea relațiilor dintre discipline și descoperirea unor noi orizonturi ale cunoașterii. Finalitatea sa este înțelegerea lumii prezente. Louis D' Hainaut distinge, în plan curricular, între transdisciplinaritatea instrumental și cea comportamentală.

Transdisciplinaritatea instrumentală furnizează copilului metode de muncă intelectuală transferabile la situații noi cu care acesta se confruntă, fiind orientată mai mult către rezolvarea deprobleme, decât peachizițiile cognitive.

Transdisciplinaritatea comportamentală ajută preșcolarul să-și organizeze fiecare demers în situații diverse, ținând cont de psihologia procesului de învățare.

Integrarea transdisciplinară poate fi transpusă în practică prin două modalități importante:

Învățarea bazată pe proiecte și negocierea curriculum-ului.

a) Învățarea pe bază de proiect este o strategie de abordare integrată a dezvoltării copilului și presupune studierea / exploatarea unei teme, idei interesante prin integrarea diferitelor arii curriculare. Potrivit lui Chard ( 1998 ) planificarea curriculumului bazată pe proiect presupune trei etape:

1.Prima etapǎ -Educatoarea și copiii discută și aleg subiectul care urmează a fi supus investigării.

Printre criteriile de selectare a subiectelor se regăsesc următoarele:

să fie bazat pe interesele copiilor, standardele curriculare și resursele locale,

să aibă legătură cu experiența cotidiană a copiilor;

să fie suficient de familiar cel puțin câtorva copii pentru a putea formula întrebări relevante;

să permită exersarea deprinderilor din toate domeniile de dezvoltare: limbă și comunicare, domeniul cognitiv, socio-emoțional, al dezvoltării fizice și al atitudinilor și capacităților în învățare;

să fie suficient de bogat pentru a fi studiat cel puțin o zi, cel mult cinci săptămâni;

să poată fi cercetat și acasă și la grădiniță.

În această etapă se poate întocmi o hartă conceptuală( harta proiectului ), pe baza de brainstormingului împreună cu copiii,hartă care poate fi completată și pe parcursul derulării proiectului.

2.Etapa a doua constă într-o cercetare directă, fiind realizată și prin excursii, vizite, pentru a investiga locurile, obiectele, fenomenele, evenimentele supuse investigării. Copiii analizează, cercetează, înregistrează datele, explorează, desenează cele observate, construiesc diverse modele, formulează predicții, discută și dramatizează noile semnificații ale subiectului analizat.

3.Etapa a treia, cea de finalizare și detaliere a evenimentelor, se realizează printr-o activitate culminantă în care fiecare grup, copil prezintă rezultatele explorării lor, își pot revizui și evalua proiectul. Pot avea loc discuții, descrieri despre ce au descoperit pe parcursul desfǎșurării proiectului, prezentări ale unor produse, scenete, serbări,spectacole sau excursii.

Avantajele utilizării proiectului:

pentru preșcolar:

dobândește cunoștințe profunde și solide;

identifică cu mai mare ușurință relațiile dintre idei și concepte;

stabilește corelații între temele abordate în grădiniță și cele din afara ei;

parcurge teme care-l interesează și le studiază mai mult timp;

comunică și stabilește relații cu ceilalți membri ai grupului;

învață să rezolve sarcini prin cooperare;

își formează sentimentul de apartenență la grup;

devine mai responsabil în procesul învățării.

pentru educatoare:

stimulează interesul pentru abordarea unor noi conținuturi și metode;

își organizează mai bine planificarea;

poate utiliza o gamă largă de activități pentru a prezenta tema în profunzime a sa;

încurajează copiii să producă idei originale pentru activități.

pentru părinți:

sunt implicați în activitatea clasei ca voluntari;

I.3. MODELE DE INTEGRARE CURRICULARĂ

Ce înseamnă curriculum integrat?

În contextul preșcolarității, curriculum integrat este produsul educației centrate pe copil, în care accentul este pus pe importanța necesităților, intereselor copilului și a stilului propriu de învățare (Teoria inteligențelor multiple). Potrivit S. Drake (1998), curriculumul integrat necesită utilizarea în manieră holistă, integratoare, a abilităților și competențelor celor educați, iar accentul educației ar trebui să se pună pe capacitatea de a rezolva probleme și de a le aplica în contexte reale. Prin intermediul acestui tip de curriculum, este facilitată formarea și exersarea abilităților copiilor dea realiza conexiuni care să reprezinte lumea reală cât mai exact posibil.

Copiii au nevoie de ajutor pentru a realiza legături cu comunitatea în care trăiesc, fapt pentru care, curriculumul include activități în care preșcolarii dobândesc anumite cunoștințe, abilități, competențe aplicabile în viața reală, aceștia devenind participanți activi în viața comunității.Tipuri de curriculum integrat ( Fogarty , 1993 )

Literatura de specialitate oferă o serie de modele de organizare a curriculum-ului integrat.

Printre avantajele utilizării curriculumului integrat se pot enumera:

Învățarea bazată pe proiect;

Aduce un plus de calitate cunoștințelor, acestea fiind dobândite profund și pe o perioadăde timp îndelungată ( copiii identifică mai ușor relațiile dintre idei și concepte dintre temele abordate în grădiniță și cele din afara ei);

Conținuturile pot fi parcurse într-un timp relativ scurt;

Utilizarea predării în echipă ( formată din mai multe educatoare)

Învățarea prin cooperare, care presupune dezvoltarea relațiilor interpersonale, prin realizarea unei comunicări deschise cu membrii grupului, acceptarea opiniei celorlalți, dar și dezvoltarea intrapersonală, deoarece copiii devin mai responsabili în procesul învățării;

Învățarea activă, ce are la bază utilizarea metodelor de predare active, activ-participative, interactive;

Aplicarea inteligențelor multiple în procesul de predare-învățare-evaluare;

Promovarea atitudinilor pozitive;

Educatoarea devine un facilitator al activităților desfășurate (mai mult decât o sursă de informații);

Implicarea comunității în activitățile educative, prin realizarea de parteneriate educaționale

I.4. ELEMENTE ESENȚIALE ALE ABORDĂRII INTEGRATE A CURRICULUMULUI

Printre principalele elemente ale abordării integrate ale curriculumului se disting următoarele:

Combinația tematică și transpunerea acesteia într-un proiect/program de studiu

-Integrarea domeniilor clasice de cunoaștere într-o structură coerentă și unitară: interdisciplinar, multidisciplinar, transdisciplinar.

Educația în grădiniță își propune cunoașterea de către copil a realității înconjurătoare în parametrii ei de bază, aplicarea celor învățate în contexte reale și nu-și propune aprofundarea unor domenii științifice fundamentale.

b)Flexibilizarea orarului și a strategiilor de organizare și desfășurare

Implicațiile acestei integrări la nivel intracurricular

Centrarea se va face pe procesul de învățare mai degrabă decât produsul învățării

Există principii de proiectare,organizare și desfășurare a activităților de educație și formare în grădiniță:

1.Identificarea particularităților grupului de copii și a fiecăruia în parte, a abilităților, intereselor, nevoilor de cunoaștere ale acestora

2.Ancorarea în concret și crearea unor situații de învățare care să fie relevante pentru experiența de viață a copilului preșcolar

3.Implicarea copiilor în procesul de cunoaștere atât în alegerea tematicii și modalităților de abordare ale acesteia

Existența unor reguli ce contribuie la flexibilizarea abordării curriculare în grădiniță:

1.Trecerea de la o activitate la alta se face prin crearea unor legături firești între idei, domenii de cunoaștere( tranziții )

2.Activitățile de învățare se pot prelungi, completa, alterna cu alte tipuri de acitivități în funcție de interesele și dispoziția copiilor

3.Activitățile de învățare alternează echilibrat cu cele de relaxare, cele de interior cu cele din aer liber și ambele urmăresc deopotrivă finalități cognitive, afectiv-motivaționale și psihomotorii.

c)Identificarea și integrarea a noi surse de informație și selecție a conținuturilor

Implicațiile extracurriculare ale demersului integrativ

Lipsa manualelor în grădiniță este un avantaj, educatoarei revenindu-i libertatea de a selecta conținuturile

Experiența practicii educaționale arată că abordarea a noi surse de informare și selecție a conținuturilor nu înseamnă nicidecum aglomerare curriculară ci dimpotrivă o mai bună integrare a curriculum-ului formal cu cel nonformal( extrașcolar) și informal

Inițierea și derularea unor parteneriate de tip grădiniță –comunitate asigură interferența benefică a acestor tipuri de conținut.

Noul curriculum poate fi transpus în practică prin intermediul a șase teme integratoare, prin care conținuturile curriculare sunt organizate potrivit conceptului de „ dezvoltare globală a copilului”.

Indiferent de tipul integrări ipentru care optează educatoarea, activitățile trebuie să stimuleze copilul din toate punctele de vedere: dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală, dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă, capacități și atitudini în învățare.

Astfel, planificarea activităților desfășurate în grădiniță trebuie să răspundă anumitor cerințe:

1.Utilizarea corectă a clasificării activităților

activități pe domenii experiențiale ( ADE );

jocuri și activități didactice alese ( ALA );

activități de dezvoltare personală ( ADP )

rutine, tranziții, opționale,

2.Organizarea conținuturilor în jurul a șase mari teme :

„Cine sunt/suntem?”,

„ Când, cum și de ce se întâmplă?”,

„Cum este, a fost și va fi aici pe pământ?” ,

„Cum planificăm organizăm o activitate?”,

„Cu ce și cum exprimăm ceea ce simțim?”,

„Ce și cum vreau să fiu?”.

3.Diversificarea planificării în funcție de complexitatea temei abordate și de interesul copiilor pentru tema respectivă, pe durate diferite de timp:

planificarea anuală a maximum 7 proiecte cu o durată de maximum 5 săptămâni pe proiect;

planificarea anuală a unui număr mai mare de proiecte cu o durată de 1-3 săptămâni;

planificarea săptămânală a unor teme de interes pentru copii;

planificarea unor proiecte de durată foarte scurtă, respectiv de o zi.

4.Planificarea zilnică a cel puțin o activitate sau un moment/ secvență de mișcare care se poate realiza în diferite forme:

gimnastica de înviorare

educație fizică

jocuri de mișcare

întreceri, trasee sportive, parcursuri aplicative

plimbare în are liber, excursie, etc.

Pentru ca activitatea să fie pregătită, educatoarea trebuie să reflecteze asupra răspunsurilor la întrebări referitoare la planificare, organizare, evaluare, extindere a activităților și modul în care pot fi implicați părinții.

Planificare și organizare

Când și unde are loc activitatea?

Cât va dura?

Câți copii pot participa? (câți sunt interesați de tema respectivă? )

Ce activități vor realiza copiii care nu vor fi implicați în activitatea respectivă?

Cum vor fiîmpărțite responsabilitățile echipei?

Ce materiale sunt necesare pentru desfășurarea activității?

Evaluarea

Activitatea s-a desfăǎșurat conform planificării?

Obiectivele propuse au fost realizate?

Ce probleme au intervenit? (dacă este cazul)

Grupul de preșcolari dorește reluarea activității?

Voi repeta activitatea anul viitor?

Ce așputea face diferit?

Extinderea

Cum s-a extins activitatea în funcție de experiența și interesele unui copil sau ale unui părinte?

Am manifestat deschidere față de noile oportunități care ar dezvolta noi activități?

Implicarea părinților

Cum pot fi implicați părinții în planificarea șiimplementarea activității (în pregătirea materialelor, în lucrul cu un grup de copii sau cu un anumit copil în sala de grupă)?

Cum pot părinții să fixeze acasă conceptele dobândite în timpul activității?

Ce beneficii au avut părinții din implicarea în această activitate?

Temele care sunt alese în funcție de interesele copiilor sunt cele care asigură motivația și succesul învățării.

Proiectele tematice pot avea ca punct de plecare o întâmplare, o idee, o jucărie, un animal, un eveniment din familie sau din cadrul comunității, etc și se poate derula pe o perioadă maximă de 5 săptămâni.

Centrele de activitate le stimulează copiilor creativitatea, asigurând succesul activității integrate. Trebuie menționat și subliniat faptul că, așa cum este precizat în Curriculum pentru învățământul preșcolar, activitățile realizate pe centre de interes (ALA –prima parte) „se desfășoară într-un cadru bine gândit și amenajat de educatoare, în cel puțin 3 centre de activitate deschise” din cele 6 existente în fiecare grupă de preșcolari.

Alte condiții pentru desfășurarea corectă a activităților pe centre de interes ar fi următoarele:

activitățile se desfășoară în grup, în perechi, individual și nicidecum frontal.

activitățile de latoate centrele deschise se desfășoară simultan și nu succesiv,

nu este obligatoriu ca fiecare copil să parcurgă zilnic toate centrele deschise.

copiii au libertatea de a opta pentru locul de joacă, însă, în cazuri speciale (cei care au dificultăți de învățare, care prezintă lacune în cunoștințe, cu probleme de pronunție) educatoarea îi poate îndruma discret spre un anumit centru de interes (în care se vor realiza activități recuperatorii, ameliorative).

II.METODA PROIECTELOR LA VÂRSTELE TIMPURII

II.1. CONCEPTUL DE EDUCAȚIE TIMPURIE ȘI METODA PROIECTELOR

Într-o accepțiune generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și societate, raportându-se în același timp acestora. Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu prin formarea unor capacități relevante.

Educația timpurie se referă la educația copilului în primele stadii ale copilăriei, de la naștere la 8 ani, și le oferă condiții specifice pentru dezvoltare deplină, respectând particularitățile dezvoltării individuale și de vârstă ale acestora.

Educația timpurie pornește de la ideea că vârstele mici constituie baza personalității, iar pentru reușita educațională a copilului, e necesar să fie antrenați toți actorii cu care acesta interacționează, începând cu membrii familiei, personalul din instituțiile de educație și terminând cu comunitatea.

Studii recente cu privire la dezvoltarea creierului unui bebeluș ne arată că cei mai mulți neuroni se formează în perioada de la naștere la 8 ani. Așadar, dacă un copil nu primește hrană suficientă și adecvată vârstei și necesităților organismului, suficiente îngrijiri, dragoste și atenție din partea părinților sau educatorilor/îngrijitorilor cu care interacționează, precum și dacă nu este suficient stimulat sau nu se face totul pentru ca acesta să se simtă în siguranță în această perioadă crucială, el poate rămâne cu un deficit în dezvoltare care poate pune în pericol evoluția lui ulterioară de-a lungul parcursului școlar și în societate.

Achizițiile copilului în primii ani de viață sunt enorme și decisive. În acest context, prima perioadă a copilăriei mici(1-3 ani) este o perioadă de luptă decisivă în copil, în care el învață să meargă, să vorbească, să întrebe despre el și despre tot ce se întâmplă în jurul lui. Perioada următoare (3-6/7 ani) este cea în care socializarea se îmbină cu pregătirea copilului pentru școală.

Educația timpurie respectă principii și valori general valabile, precum:

Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice și particulare. Nevoile copilului sunt cerințe importante pentru educație, sunt diferite de la un copil la altul și de la o perioadă la alta, deci abordarea lui nu poate fi generală, ci specifică fiecăruia.

Educație este continuă, ea începe în primele momente ale vieții și durează cât aceasta.

Fiecare act de îngrijire este un demers educativ, iar interacțiunea activă cu adultul este definitorie.

Dezvoltarea copilului este dependentă de ocaziile pe care i le oferă rutina zilnică, interacțiunile cu ceilalți, organizarea mediului și activitățile de învățare.

Învățarea copilului mic se realizează prin explorări și experiențe în situații de joc.

Dreptul la șanse egale presupune accesul la servicii de calitate, iar universalitatea accesului la serviciile de educație timpurie trebuie garantată de politicile naționale.

Preocupări pentru copil și educația acestuia se regăsesc atât în operele filozofilor cât și în opere și studii ale pedagogilor, psihologilor și sociologilor. Ele au fost preluate de-a lungul timpului de programele de educație timpurie din toată lumea. Trebuie să menționăm faptul că, filozofia educației timpurii are la bază educația centrată pe copil, și în acest context, de cele mai multe ori se vorbește de importanța jocului, care le asigură copiilor oportunitatea de a explora activ, de a manipula și interacționa cu obiecte din mediul lor apropiat. Jocul încurajează copiii să investigheze, să creeze, să descopere și îi motivează să își asume riscuri și să cunoască treptat oameni, evenimente, lumea din jurul lor, dar și lumea emoțională interioară. De asemenea, implicarea părinților trebuie să fie inima oricărui program de educație timpurie. Pe scurt, deși este foarte important ca educația unui copil să înceapă cât mai devreme, este la fel de important ca părinții să aibă un rol activ în dezvoltarea și educația copilului, în sprijinul acestuia în vederea construirii încrederii în sine. Așadar, dându-i copilului suficient timp pentru joc și acordându-i atenție, îl ajutăm să devină o persoană încrezătoare, să își clarifice concepte, să învețe în mod independent.

Teoriile privind învățarea sau dezvoltarea copilului la vârstele timpurii promovează conceptul de profesor cu rol de ghid. În acest context, metoda proiectelor stimulează și, în același timp, satisface curiozitatea firească a copiilor, implicându-i în propriul proces de dezvoltare, în care educatoarea nu este decât un ghid atent, o persoană-resursă care sprijină respectarea rutei individuale a învățării, a copilului și a ritmului propriu al acestuia.

Metoda proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Această metodă a fost inițiată de John Dewey care, la sfârșitul secolului al XIX-lea, bazându-se pe teoria interesului, a elaborat o programă fundamentată pe necesitățile și posibilitățile copilului. În al doilea deceniu al secolului al XX-lea, W. Kilpatrick popularizează ideile lui J.Dewey-aplicând în școlile americane metoda proiectelor al cărei scop principal era armonizarea școlii cu societatea. Metoda răspundea cerințelor educației pragmatice americane, punând accentul pe acțiune, eficiență și independență în gândire. Ulterior, metoda a fost adaptată și vârstelor timpurii, în Europa ajungând varianta propusă de S.Chard și L.Katz. Planificarea activității pe teme sau metoda proiectelor la copiii preșcolari este un concept prezent și înainte de 1960, popularizat în anii 1960-1970, și care cunoaște acum o revenire. La noi, acest concept devine tot mai cunoscut odată cu aplicarea noii Programe preșcolare în anul 2000.

Actualele orientări atribuie noi semnificații și conținuturi metodei proiectelor, precum și un loc aparte în cadrul procesului educațional. Argumentele care pot sta la alegerea folosirii metodei proiectelor în procesul instructiv-educativ desfășurat cu copiii preșcolari sunt următoarele:

Proiectul poate fi încorporat în curriculumul preșcolar din orice parte a lumii;

Un proiect are o structură temporală care ajută educatoarea să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii, în funcție de dezvoltarea acestora, de interesul manifestat și de gradul de cunoaștere a subiectului luat în discuție;

Proiectul le oferă copiilor contexte în care ei pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale pe lângă cele de bază date de curriculum.

Văzut, în plan teoretic, ca o metodă globală, cu un puternic caracter interdisciplinar, ca o metodă care stimulează și dezvoltă multilateral personalitatea în curs de formare a copilului, în planul practic el se definește ca un efort deliberat de cercetare al copiilor, concentrat pe depistarea detaliilor și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare și nu pe găsirea de răspunsuri corecte la întrebările puse de adult.

Așadar, un proiect este o extindere, o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat, asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult. Și ceea ce este absolut deosebit, din punctul de vedere al respectării rutinei individuale a învățării și a ritmului propriu, proiectul poate fi dus la bun sfârșit de un grup mic de copii, de întreaga grupă sau, ocazional, de un singur copil.

Conștientizând importanța valorificării acestui mod de abordare a învățării la vârstă timpurie, în cele ce urmează voi detalia beneficiile aduse de acest stil de învățare la preșcolari și demersurile ce trebuiesc împlinite în desfășurarea unui astfel de proiect.

II.2.ÎNVĂȚAREA BAZATĂ PE PROIECT ȘI BENEFICIILE EI

O idee pedagogică acceptată,experimentată și aplicată în masă în învățământul românesc este învățarea bazată pe proiect.Considerată metodă interactivă prin care se realiează învățarea deplină,scopul ei fiind implicarea activă a copiilor pe parcursul activităților,care se finalizează în principiu,cu un produs tangibil:colecții confor subiectului,expoziții tematice,portofolii tematice,postere,machete,fotoreportaje,etc.
Conform lui Vîgotski „învățarea creează zona celei mai apropiate dezvoltări, adică provoacă, cheamă la viață și pune în mișcare o serie întreagă de procese ale dezvoltării, care acum sunt posibile pentru copil numai în sfera interrelației cu cei din jur și numai în cursul colaborării cu semenii din care, deschizând cursul intern al dezvoltării, devin apoi un bun interior al copilului.”
Deci ce este un proiect? Un demers didactic în grup, într-o interacțiune continuă, prin care se urmărește integrarea noilor informații în structuri cognitive proprii și transferarea lor în conținuturi noi, aplicabile în practic, o comunitate de învățare în care fiecare contribuie atât la propria învățare, cât și la procesul de învățare colectiv, o acțiune de cercetare și acțiune practică în același timp. Explozia de informații din diferitele domenii determină confruntarea copilului cu o varietate de aspecte problematice și dificultăți care derivă dintr-o cunoaștere limitată, iar realitatea trebuie abordată cu precizie, la momentul potrivit, atât din perspectiva teoretică cât și practică. Din perspectiva acestor circumstanțe, noi educatoarele, tocmai această realitate o putem înfăptui prin metoda proiectului. Reforma educațională, prin implementarea metodei proiectului, permite dobândirea de către copil a unor deprinderi și abilități prin care, ulterior, se poate realiza înțelegerea și producerea unor raționamente autentice, devenind astfel participanți activi în viața comunității. Se face astfel trecerea de la modelele tradiționale, care limitează uneori realizarea cunoașterii, la cunoaștera în cadrul unei cercetări practice care le oferă copiilor posibilitatea de a exploata în profunzime domenii noi, de a acumula cunoștințe în mod independent și de a dezvolta competențe precum creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.
Caracteristica esențială a proiectului este că plasează copilul în centrul proiectării didactice, asigură o mai bună corelare gândire – învățare, iar pe noi ne pune în situația de a reflecta asupra răspunsurilor la întrebările:”Cum predăm ?”, „Cum îi vom face pe copii să-și amintească și să-și activeze experiențele, informațiile pe care le dețin despre subiectul propus?”, „Cum îi vom motiva să se informeze, să caute, să investigheze?”, „Cum îi facem să interacționeze în mod activ cu noile informații și cu ceilalti membrii ai grupei?”, „Ce contexte de exersare a noilor conținuturi voi crea?”, „Cum îi vom face să dea un sens și o interpretare personală celor învățate, reprezentative pentru fiecare copil?”.
Primul pas îl face educatoarea , care , acceptând ideea de schimbare și adaptându-se cu ușurință acesteia poate aduce schimbări în modul de a gândi și acționa al copilului , al părinților acestuia și chiar în sistemul educațional. Al doilea pas este necesar să se facă în direcția metodelor de predare folosite la grupă și a rolului educatoarei în procesul didactic , care , trebuie să fie legate de vârsta copilului și să țină cont de creativitatea și încrederea în sine a fiecăruia dintre cei doi factori implicați în procesul didactic. Ultimul pas este necesar în regândirea și potențarea valențelor formative ale mediului educațional . Aproape tot ce se află în mediul educațional în care se mișcă copilul poate constitui obiectul unei intense curiozităti din partea acestuia și , în același timp , poate conține ceva interesant din care el poate învăța .
Educatoarea este cea care creează mediul educațional favorabil învățării în sala de grupă și de asemenea pentru a stimula învățarea copilului este indicat să se apeleze la acesta , solicitându-l să aducă în grupă ceva din viața lui petrecută în afara grădiniței pentru a primi ajutor în alegerea și definirea unui subiect de proiect de învățare pornind de la acel „ceva ” familial și cunoscut. Bazându-se pe acești pași esențiali , educatoarea încearcă să contureze schimbarea în procesul didactic prin folosirea metodei proiectelor de grup , selectate , gândite și elaborate cu ajutorul copiilor și al părinților . Prin aceasta metodă copiii intră în contact direct cu realitatea cercetată , iar obiectele , fenomenele , procesele sunt investigate în dimensiunile și caracteristicile reale , așa cum se manifestă în realitatea concretă. Scopul proiectului este de a-l ajuta pe copil să cunoască mai mult despre un subiect decât să caute răspunsul cerut la o întrebare pusă de educatoare în legătura cu acel subiect . Proiectul este o extindere , o investigare a unui subiect din sfera idealului sau practicului către care copilul își îndreaptă întreaga atenție și energie. Proiectul îi implică pe copii în conducerea investigației în mediul imediat asupra fenomenelor și evenimentelor despre care doresc să învețe mai mult.
Alegerea acestei metode poate fi argumentată prin următoarele aspecte:

proiectul poate fi încorporat în curriculumul pentru vârstele timpurii;

proiectul are o structură temporală care ajută educatoarea să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii în funcție de dezvoltarea și de interesul acestora și de gradul de cunoaștere al subiectului luat în discuție;

proiectul oferă contexte în care copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale , pe lângă cele de bază date de curriculum;

proiectul atrage în permanență părinții în activitatea desfășurată în cadrul acesteia , educatoarea având avantajul de a beneficia zilnic de contactul cu membrii familiei;

dezbaterile se fac din perspectiva diferitelor arii curriculare : educarea limbajului, activitate matematică, cunoașterea mediului, educație plastică, educație fizică, educație pentru societate etc., și se regăsesc în activități comune, în jocuri și activități alese , în programul distractiv.

Metoda proiectului integrat este o strategie de învățare și evaluare care se concentrează pe efortul deliberat de cercetare al copilului, pe depistarea și înțelegerea subiectului în întreaga sa amploare, care contribuie la învățarea unui mod de «gândire interdisciplinară » și contribuie la practica învățării prin cooperare. Această abordare are o eficiență optimă în creșterea motivației copiilor și în stimularea operațiilor superioare ale gândirii, deoarece învățarea bazată pe proiect este o acțiune de cercetare și acțiune practică în același timp. Copiii sunt solicitați să apeleze la acele surse care îi ajută să rezolve problemele, ei sunt implicați în experiențe de învățare complexe, în grupuri, în proiecte din viața reală prin care își dezvoltă cunoștințele, deprinderile. Maniera integrată presupune abordarea realității printr-un demers didactic globalizat, în care limitele dintre categoriile și tipurile de activitate dispar într-un scenariu unitar, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu toate mijloacele diferitelor știinte. Integrarea se va face prin alipirea într-un scenariu bine închegat a unor conținuturi care aparțin unor domenii diferite, conținuturile propuse având un subiect comun care urmează a fi investigat și elucidat în urma parcurgerii acestora și a realizării obiectivelor propuse. Pentru a fi posibilă abordarea în manieră integrată , educatoarea trebuie să stabilească cu claritate obiectivele și conținuturile activităților zilnice și un scenariu care să motiveze și să canalizeze atenția copiilor spre ceea ce vor investiga.

După cum am prezentat mai sus, o idee pedagogică acceptată, experimentată și aplicată în masă este învățarea bazată pe proiect.

Considerată metodă interactivă prin care se realizează învățarea deplină, scopul acesteia, în esență, este acela de a implica activ elevii pe tot parcursul activităților, care se finalizeză, în principiu, cu un produs ”tangibil”: colecții conform subiectului, expoziții tematice, postere, machete, etc.

Învățarea bazată pe proiect optează pentru mai multe domenii experiențiale, cel puțin un domeniu fiind prioritar, interferând diferit cu celelalte, respectarea planului de învățământ rămânând obligatorie. Există subiecte care la prima vedere s-ar părea că se regăsesc în interiorul unui singur domeniu, precum DȘ(Domeniul Științe), DOS(Domeniul Om și Societate). Aceste teme fac obiectul opționalelor, deoarece curriculumul preșcolar este conceput pentru a fi aplicat integrat.

Sunt subiecte/teme care solicită contribuția mai multor domenii și chiar organizarea în paralel a activităților extracurriculare, atât la nivelul grupei cât și la nivelul grădiniței.

Tema proiectului este privită din mai multe perspective și are valențe formative deosebite, daca educatoarea are în vedere acest principiu nou susținut de gândirea critică. Există teme al căror conținut este în afara domeniilor. În acest caz, trebuie identificate modalitățile prin care se pot implica aceste domenii care să contribuie la realizarea temei.

Indiferent de tema proiectului și de domeniile implicate de acesta, ceea ce este imortant și atârnă cu greutate în adoptarea acestui stil de învățare la preșcolari sunt beneficiile învățării bazate pe această metodă a proiectelor. Aceste beneficii se identifică în faptul că, în cadrul proiectului tematic, prin diferite jocuri și activități atractive, se dezvoltă copiilor capacitatea de a prelucra informații într-un fel unic, conform unicității personalității copilului. Aspecte pozitive ale acestui tip de abordare a educației timpurii ce pot fi considerate pe deplin beneficii sunt și următoarele:

Copiii învață să sesizeze aspecte esențiale ale obiectelor, fenomenelor, proceselor din jurul lor, să se organizeze în spațiul limitat sau infinit pentru ei, învață să caute într-un mod nou, cooperând în grup.

Explorează din proprie inițiativă sau conform unui algoritm stabilit, învață să-și verifice rezultatele.

Găsesc soluții, răspunsuri la probleme.

Intuiesc cum se va finaliza o acțiune, o plimbare, proiectul.

Extrag ideile dintr-o situație concretă.

Descoperă printr-un mod personal de învățare însușiri relații, conexiuni noi.

Relaționează eficient pentru realizarea sarcinilor, pentru un scop comun.

Învață să-și ordoneze materialele după criterii uneori hotărâte de un copil sau de grup.

Combină inteligent materialul, ideile, realizând lucruri și idei noi.

Găsesc soluții de manipulare fără efort a obiectelor.

Copiii manifestă o curiozitate naturală față de tot ceea ce-i înconjoară, fapt pentru care descoperă noi idei pe parcursul procesului de învățare. Se adaptează oricăror situații.

Vizualizează comportamente, relații diferite și învață să le clasifice.

Pentru a înțelege esența proiectului parcurs este necesară formarea imaginilor mentale prin activități interactive, integrate, bazate pe joc care reprezintă baza înțelegerii.

Centrul tematic stochează o multitudine de materiale care pot fi manipulate, combinate, prelucrate, selectate, păstrate. Contactul cu ele dar și cu mediul concret, natural îmbogățește sfera reprezentărilor care pentru copil reprezintă aurul inteligenței. Organizarea mentală a acestora este condiționată și de strategiile activizante pe care educatoarea le folosește. Sarcinile de învățare vizează combinarea, recombinarea, sistematizarea, selecția, asocierea reprezentărilor cu situații reale în care copiii sunt implicați direct. Integrarea lor în situații noi este benefică. Schimbarea uneori spectaculoasă a reacțiilor, comportamentelor, se datorează și educatoarei care formează imagini mentale într-un mod profesionalist, încât beneficiile se regăsesc în capacitățile de înțelegere a copiilor.

Proiectele gândite integrat reactualizează cunoștințele copiilor, structurează informațiile despre un subiect, învață să formuleze una sau mai multe ipoteze cu sprijin.

Copiii argumentează alegerile, faptele, dau explicații, concep strategii de învățare, își valorifică informațiile asimilate anterior în situații noi de învățare, interpretează roluri, învață să unifice rezultatele pentru aflarea adevărului despre o situație, etc.

Copiii demonstrează prin implicare, căutare, investigare, competențele individuale, dar și competențele de relaționare.

Copiii găsesc sensuri noi obiectelor, se reorganizează când alegerea partenerului, a grupului nu a fost cea mai bună pentru ei.

Fac predicții de la o zi la alta asupra etapelor și rezultatelor ulteriore.

Copiii sesizează nesiguranța dascălilor, cauzele care au dus la nerealizarea sarcinilor date(lipsa materialelor, a îndrumării). Când o sarcină nu este corect formulată sau pe măsura posibilităților, copiii o modifică. De aceea se analizează stilul de învățare al copiilor și posibilitățile de înțelegere pentru a nu avea eșec.

În cadrul proiectului fiecare copil va avea un rol de îndeplinit. Implicarea trebuie să fie echilibrată.

Proiectele valorizează copiii. Prin modul în care se implică reprezintă modele pentru colegii de grupă.

Luând în calcul anumite întâmplări, comportamente negative, nereușite ale activităților copiii încearcă să prevină repetarea lor.

Proiectul facilitează negocierea care este vizibilă între copii, între grupuri. Apariția conflictelor în timpul confruntărilor de idei, realizarea sarcinilor de grup, alegerea liderului, sunt situații de posibil conflict care nu trebuie neglijate.

Proiectul oferă posibilitatea reflecției asupra rezultatelor, comportamentelor în timpul lucrului, asupra implicării, asupra produselor realizate, asupra consecințelor, iresponsabilității în respectarea regulilor, etapelor proiectării.

Indiferent ce tip de învățare promovează un proiect, copiii au de rezolvat probleme și situații neprevăzute. Ei formulează judecăți de valoare în urma prelucrării datelor cunoscute ale problemei, combină ideile, își atribuie responsabilități, relaționează, își respectă limita capacităților individuale în cadrul grupului, fac analogii între diferite situații, activități desfășurate, participă cu interes la proiectarea secvențelor de activitate, fac transfer de cunoștințe de la un proiect la altul, de la o activitate la alta.

Își exprimă fără reținere ideile, trăirile, emoțiile.

Explică comportamentele personale și ale grupului din care face parte. Proiectul oferă posibilități de exersare a capacității de adresare de întrebări, până se elucidează problemele, situațiile ivite în timpul activității în care este direct implicat copilul sau grupul de copii.

Fiecare proiect generează noi idei pentru proiectul următor, convinge copiii că misterul este unul nou, necunoscuta proiectului le creează situații concrete de investigare, dezbatere, prelucrare a informațiilor, valorizare a apptitudinilor.

Proiectul antrenează copiii în luarea unor decizii. De aceea se creează situații de învățare prin analiză, comparație, identificarea elementelor ascunse sau foarte simple.

În grup sunt recunoscute aptitudinile individuale reciproc, sunt sesizate reciproc progresele, învață să se reorganizeze în anumite situații de învățare, participă la evaluarea procesului de învățare, dacă sunt solicitați.

Integrarea cunoștințelor însușite, produselor realizate din cadrul unui proiect în altul, printr-o reactualizare creatoare, alegere selectivă, prin restructurarea ideilor și corelarea cu altele, prin aplicații practice concrete. Copiii învață să prelucreze informația, să o integreze eficient în noi procese de învățare. Verifică deciziile luate prin consultarea educatoarei, a altor adulți, găsesc variante la soluțiile deja cunoscute, reflectează fie cu voce tare, fie prin mditație, retragere sau revenire.

Copiilor li se întipăresc acele informații la care sunt implicați mental, acțional și motivațional. Le stocheză și le folosesc pentru noi conexiuni, pentru asimilarea altora, în urma unui proces constant proiectat în timpul derulării proiectelor.

Educatoarea are ocazia să evalueze, atât pe parcursul derulării proiectelor cât și la sfârșitul acestora, o diversitate de aspecte, precum:

stilul de învățare al copiilor, cât și cum se implică;

performanțele individuale;

strategiile individuale și de grup în rezolvarea unor situații problemă;

cuvinte și expresii noi însușite

respectarea regulilor și principiilor;

judecățile de valoare exprimate de copii;

implicarea directă în realizarea condițiilor materiale necesare proiectului

strategia de soluționare a cazurilor apărute; greșelile ce trebuie luate în seamă

capacitatea de a adresa întrebări; corectitudinea, progresul răspunsurilor la întrebări;

întâmplările neașteptate apărute și modul de implicare în soluționarea lor;

impactul aplicațiilor practice asupra copiilor

capacitatea de înțelegere a noilor concepte;

eficiența scenariilor cognitive proiectate;

calitatea achizițiilor, informațiilor, comportamentelor, atitudinilor

calitatea informațiilor asimilate

modul de prezentare a produselor realizate; experiența de viață a copiilor, legată de subiect;

capacitatea de interpretare și argumentare; oportunitățile oferite de proiect pentru un anumit eșantion de copii

cauza dificultăților întâmpinate

limitele și avantajele proiectului

soluțiile originale găsite de copii, care au condus la reușita proiectului;

capacitatea copiilor de a formula ipoteze, de a propune noi proiecte la proiectul de bază;

calitatea surselor de informare.

Acestea sunt doar cateva beneficii atribuite metodei proiectelor, o mare parte din acestea fiind descoperite personal de către cadrele didactice implicate pe parcursul derulării unui astfel de proiect. De asemenea, parcurgând această lucrare pot fi descoperite noi și noi beneficii.

Proiectul integrat are un conținut transdisciplinar deoarece prin realizarea lui se ating obiectivele de referință ale mai multor arii curriculare. Se bazează pe învățarea prin cooperare, deoarece lucrând în grupuri, fiecare copil participă la realizarea unei părți din proiect, având responsabilități și sarcini specifice. Activitățile din grădiniță sunt extinse spre alte zone din afara grădiniței, apropiindu-ne astfel de realitatea cotidiană. Resursele materiale sunt procurate prin contribuția a cât mai multor persoane care pot sprijini desfășurarea proiectului. Are produse finale afișate în grădiniță. Activitatea prin proiect îi învață pe copii să-și emită și să-și susțină propriile idei, dezvoltându-le astfel creativitatea, care le dă senzația că ei sunt adevărații descoperitori ai „noului”. Soluțiile problemelor supuse rezolvării presupun colaborare și cooperare și toți copiii, indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot elucida o situație necunoscută spunându-și părerile și aplicându-le în practică.

II.3. PROIECTUL TEMATIC: structură și caracteristici

Pentru a avea reușită în aplicarea unui proiect tematic trebuiesc respectate câteva faze prin care întocmirea și derularea proiectului propriu-zis să treacă. Aceste faze sunt în număr de trei.

Faza întâi, respectiv debutul proiectului, este aceea a alegerii subiectului și a planificării întregului demers didactic necesar realizării proiectului. Aceasta este o etapă preparatorie, de inițiere atât pentru educatoare cât și pentru copii. În acest moment se stabilesc obiectivele, se analizează resursele materiale, umane și de timp disponibile, se aleg conținuturile, strategiile didactice necesare asigurării coerenței, în vederea derulării cu succes a proiectului.

În stabilirea scenariului planificării derulării unui proiect este neapărat necesar să respectăm cronologia secvențială logică. Prin urmare, după alegerea subiectului vor fi stabilite obiectivele de referință și comportamentele pe care dorim să le urmărim pe parcursul întregului proces. Aceste obiective sunt în strânsă corelație cu vârsta copiilor, cu anumite caracteristici ale mediului cultural în care trăiesc și cu bagajul de cunoștințe, priceperi și deprinderi pe care aceștia îl dețin. Tot în această perioadă are loc și analiza resurselor materiale, umane și de timp. În procesul de analiză a resurselor materiale se vor stabili categoriile de materiale necesare derulării proiectului, precum și modalitățile prin care acestea vor fi procurate. Referitor la resursele umane implicate, educatoarea va stabili care vor fi persoanele implicate în derularea proiectului respectiv (copii, părinți, cadre didactice, specialiști, etc.) și care sunt rolul și responsabilitățile fiecăreia. Planificarea și gestionarea timpului în cadrul proiectului sunt aspecte care țin de analiza resurselor de timp. Astfel, având în vedere faptul că proiectul este parte integrantă a curriculumului, timpul va trebui planificat și gestionat de așa manieră încât să finalizăm obiectivele propuse într-o perioadă de timp care să corespundă așteptărilor copiilor. Următorul pas îl constituie stabilirea direcțiilor principale de dezvoltare a proiectului, conform cărora se va stabili un inventar de activități și un inventar de strategii didactice, armonizate atât cu conținuturile cât și cu obiectivele propuse.

În cadrul acestei faze se disting patru mari pași ce trebuie parcurși. Primul pas este cel al alegerii subiectului. Orice lucru ființă sau eveniment din realitatea înconjurătoare poate deveni subiectul unui eventual proiect; important este interesul pe care acesta îl poate trezi copiilor. Sursa alegerii subiectului poate fi una din trei: copiii, când aceștia sunt deja familiarizați cu rutina derulării unui proiect; educatoarea, de regulă în perioada inițială a aplicării metodei proiectelor; sau educatoarea împreună cu copiii. Este bine de știut faptul că subiectele care pornesc de la interesele copiilor sunt cele care asigură motivația. De asemenea subiectul unui proiect trebuie să îndeplinească și câteva condiții precum:

Să fie destul de vast, pentru a putea permite o investigație de cel puțin o săptămână;

Să fie strâns legat de experiența de zi cu zi a copilului (cel puțin câțiva copii trebuie să aibă cunoștințe despre acesta, pentru a putea pune întrebări relevante despre el);

Să permită o abordare integrată și, ca atare, atingerea unor domenii(în afară de limbaj și matematică) cum ar fi : știință, artă, mișcare, educație pentru societate;

Să fie potrivit pentru a putea fi analizat în grădiniță.

Al doilea pas este stabilirea direcțiilor de dezvoltare. Acesta constă în faptul că pe lângă rolul de ghid și mentor, educatoarea mai are și atribuții de manager, în așa fel încât orice activitate pe care urmează să o desfășoare cu copiii va trebui gândită, motivată și proiectată cu multă grijă și atenție. În acest sens, după alegerea subiectului pentru un proiect, educatoarea va alcătui, împreună cu copiii, o „hartă” cu aspectele principale ale conținuturilor ce vor fi abordate în cadrul proiectelor. Aceasta trebuie să fie cât mai simplă din punct de vedere grafic astfel încât să fie înțeleasă cu ușurință de către copii. Harta va fi realizată împreună cu copiii creându-le impresia că ne dictează planul după care vom derula proiectul. Pentru aceasta este bine să avem la îndemână cât mai multe ilustrații legate de subiectul propus sau, în lipsa acestora să le solicităm copiilor executarea unor astfel de imagini. Concomitent cu întocmirea hărții, educatoarea le va sugera copiilor să alcătuiască un inventar al lucrurilor pe care le știu și al celor pe care nu le știu și doresc să le afle. Harta și inventarul de probleme vor fi însoțite și de un mic afiș pentru părinți, în care aceștia sunt informați cu privire la intenția copiilor și a educatoarei de a studia împreună acest subiect.

Al treilea pas constă în crearea centrului tematic și procurarea materialelor pentru proiect. Odată ce a fost aleasă tema proiectului, educatoarea trebuie să realizeze un inventar al materialelor necesare pe parcursul acestuia. De cele mai multe ori aceasta ar trebui să aibă la dispoziție mare parte din materiale, disponibile în grupă sau grădiniță. Pentru cele care lipsesc, educatoarea împreună cu copiii vor contribui la procurarea lor. Se poate face apel către părinți care pot împrumuta diverse obiecte, cărți, enciclopedii, către copii, cărora le place să ajute și sa colecteze fel de fel de lucruri, către comunitate, care poate fi alături de copii și educatoare dând dovadă de receptivitate și interes la solicitările acestora. Materialele de care avem nevoie vor fi trecute pe afișul de anunțare a temei proiectului, după stabilirea direcțiilor de învățare, deci după elaborarea hărții proiectului și a inventarului de probleme. Pentru diferiții colaboratori din comunitate sau parteneri educaționali, care pot sprijini derularea proiectului prin furnizarea de materiale specifice, educatoarea va putea formula, împreună cu copiii, mici scrisori de intenție, prin care sa-și facă cunoscute dorințele. Centrul tematic este locul unde vor fi expuse materiale legate de tema proiectului, în așa fel încât copiii să le poată privi și mânui, să se poată juca cu ele, să vorbească, să „citească”, să li se citească despre ele, să poată adăuga altele noi, produse sau procurate de ei. Acesta poate fi un dulăpior, un raft, o cutie de carton, etc., unde vom expune anunțul temei și materialele legate de tema proiectului.

Al patrulea pas din această primă fază constă în discuțiile cu persoanele implicate. În cadrul oricărui proiect este nevoie și de resurse umane pentru o desfășurare optimă și eficientă. Astfel, educatoarea va apela adesea la părinți, bunici, frați mai mari, specialiști din diferite domenii pentru a deveni persoane-resursă în cadrul proiectelor derulate cu copiii. Câteva dintre mijloacele prin care putem atrage partenerii educaționali pentru a sprijini derularea proiectelor sunt urmatoarele:

Prezentarea de portofolii ale grupei sau grădiniței;

Realizarea de reclame sau afișe publicitare cu ajutorul copiilor;

Prezentarea de serbări cu copiii, cu prilejul unor evenimente, de cele mai multe ori prin deplasare la cei pe care dorim sa-i atragem drept parteneri educaționali într-un proiect sau la cei care i-am avut drept parteneri într-un proiect;

Conceperea unor scrisori de intenție pentru expunerea obiectivelor proiectului și a solicitărilor materiale din partea copiilor și a educatoarei, precum și trimiterea unor scrisori de mulțumire după fiecare acțiune comună sau proiect finalizat;

Organizarea de expoziții sau tombole cu lucrări ale copiilor în diferite spații din comunitatea locală, în vederea atragerii interesului unor eventuali sponsori sau parteneri educaționali pentru viitoare proiecte și, totodată, a obținerii de fonduri pentru acestea;

Realizarea de filme și albume cu poze din timpul derulării proiectelor, în vederea mediatizării rezultatelor obținute cu copiii în cadrul lucrului pe proiecte.

A doua fază a proiectului, conținutul acestuia, este intervalul în care are loc activitatea practică a copiilor, respectiv documentarea și investigarea. Aceasta este de fapt inima proiectului. Acum copiii fac cercetări, desenează în urma observației directe, construiesc modele, înregistrează date și fapte, explorează, fac predicții, discută și chiar dramatizează aspecte legate de noile achiziții. Acum se desfășoară activitatea de documentare și investigare, de realizare practică a celor propuse în urma cercetărilor și observațiilor efectuate, iar copiii dețin rolul primordial, acționând conform responsabilităților încredințate de educatoare, de către colegi sau chiar alese de ei. Educatoarea nu trebuie să lucreze în locul copiilor ceea ce ei pot să facă și singuri ci, mai degrabă, să îi sprijine în demersul lor, să le inducă ideea că sunt capabili să-și ducă la bun sfârșit sarcina, iar în cazul în care sesizeză dificultăți, să lase copilul să își asume măcar o parte din sarcina dată. În cadrul proiectului, activitățile vor fi planificate ca și până acum, ținân cont de planul de învățământ. Așadar, educatoarea va avea grijă să respecte numărul de activități propus de planul de învățământ pentru grupa la care își desfășoară activitatea. Este foarte important ca activitățile să se desfășoarea ca acivități integrate, în care accentul va cădea pe activitățile de grup și nu pe cele cu întreaga grupă. În cadrul activităților integrate abordarea realității se face printr-un demers global, granițele dintre categoriile și tipurile de activități dispar, se topesc într-un scenariu unitar și, de cele mai multe ori, ciclic, în cadrul căruia tema se lasă investigată cu mijloacele diferitelor științe. Este de precizat faptul că abordarea proiectelor tematice pune un mare accent pe socializarea copiilor și pe formarea acestora ca un grup integru și bine construit, care să funcționeze în orice situație. Beneficii în acest sens aduce întâlnirea de dimineață, o activitate planificată, structurată, care ocupă un loc important în programul zilnic al grupelor responsabile. Întâlnirea de dimineață reprezintă reuniunea întregii grupe la începutul zilei. Așezați într-un cerc, pentru a se putea vedea unii pe alții, copiii își salută colegii și vizitatorii cu atenție și respect. Urmează apoi un moment în care un copil prezintă o experiență personală colegilor care îl ascultă cu atenție și participă prin comentarii și întrebări. Întregul colectiv ia parte apoi la o activitate de grup scurtă și energică, de regulă pentru a întări o competență intelectuală. Scopul ei este de a imprima un sentiment de unitate și noncompetitivitate în interiorul grupului. Întâlnirea de dimineață se încheie de obicei cu Noutățile zilei, întocmite de obicei de către cadrul didactic și care pune accentul pe activitatea desfășurată în ziua respectivă.

A treia fază a proiectului tematic este cea a sintezei și a concluziilor. Ea include pregătirea și prezentarea rapoartelor și a rezultatelor sub formă de jocuri, discuții dramatizări, etc. Tot acum se stabilesc finalitățile proiectului, ce funcționalități ar putea primi acestea și cum vom integra modalitățile de evaluare în partea finală a lui. Atribuirea unor funcționalități proiectului este necesară pentru a crea copiilor o motivație mai puternică și a-i implica afectiv, cunoscută fiind puterea acestei componente psihice în procesul învățării. În momentul în care copiii nu mai sunt extrem de interesați de finalizarea pe care a îmbrăcat-o proiectul, e semn că se poate trece la abordarea altuia. În acest moment începe evaluarea întregului proces desfășurat. Acest lucru nu se limitează doar la o privire de ansamblu, ci se referă atât la activitatea actorilor principali, educatoarea și copiii, cât și la produsele muncii lor (finalitățile proiectului). Evaluarea se face în funcție de natura proiectului și de posibilitățile reale ale copiilor prin albume cu fotografii, spectacole, filmari din cadrul activităților desfășurate, expoziții cu lucrări, etc. De asemenea, în evaluarea activității copiilor, educatoarea trebuie să țină cont de modul în care au fost folosite și valorificate conexiunile și perspectivele interdisciplinare de către copii, de competențele pe care aceștia le-au dobândit și capacitatea de a realiza transferul în alte domenii sau situații, de originalitatea în căutarea unor soluții pentru rezolvarea optimă a unor probleme, de capacitatea copiilor de a descoperi și fructifica valențe ale proiectului, în vederea inițierii și dezvoltării altuia nou.

Calitatea procesului procesului educațional la vârsta preșcolară, reflectată nu numai în modul de concepere a curriculumului, dar și în procesul de predare-învățare-evaluare și chiar în organizarea spațiului educațional, trebuie privită ca o condiție de bază pentru realizarea „societății educaționale de mâine”. Iar despre această societate nu vom putea vorbi decât dacă acordăm atenția cuvenită educației timpurii și mijloacelor potrivite prin care ne impunem să o realizăm.

În acest sens, noua abordare educațională se distinge ca o metodă globală cu caracter de interdisciplinaritate, susceptibilă să stimuleze și să dezvolte pe multiple planuri personalitatea în curs de formare a copilului. În același timp, de efectele pozitive ale acestei metode se bucură și celelalte părți implicate, cadrele didactice, părinții, unitatea de învățământ și procesul de învățământ. Astfel, educatoarea își lărgește sfera preocupărilor, aprofundează cunoștințe și aplică metode noi; părinții se deprind să stimuleze și să sprijine interesul copiilor pentru cunoaștere și, totodată, să fie alături de școală în demersul educațional pe care aceasta îl face; unitatea de învățământ reușește să realizeze unul dintre obiectivele majore ale reformei actuale, reinserția școlii în comunitate; iar procesul de învățământ câștigă în rigoare științifică și devine mai flexibil prin activitățile de tip integrat desfășurate cu copiii.

Așadar, valoarea educativă a proiectului tematic poate fi prezentată în câteva cuvinte:

-curriculumul nu este în opoziție cu cultura, interesele și nevoile copilului;

-oferă copiilor oportunitatea de a se exprima pe ei înșiși;

-învățarea este activă și se extinde până la limita pe care copilul o stabilește;

-este un instrument de apreciere prognostică, întrucât indică în ce măsură copiii prezintă sau nu în mod real anumite aptitudini;

-are valoare diagnostică, fiind un bun prilej de testare și de verificare a capacităților intelectuale și a aptitudinilor creatoare ale copiilor.

II.4. EXEMPLE DE PROIECTE TEMATICE REALIZATE ÎN GRĂDINIȚĂ

Nivel I ( 3 –5 ani )

Tema : „ Corpul uman” (igienă, alimentație)

Subteme: „Sunt curat și frumușel. Parc-aș fi un ghiocel!”, „Să mâncăm sănătos!”, „Sănătatea, o comoară de preț” „De vreau să cresc mare, fac mereu multă mișcare”

Tema: „Lumea din jurul meu”

Subtemele:„Comunitatea mea”, „Orașul meu –oraș de vis!”, „Familia mea”, „Grădinița fermecată”, „Universul”.

Tema: „Zâna Toamnă cea bogată”

Subteme posibile: „Anul și fiicele sale”, „Fenomene de toamnă”, „Vitamine pentru pitici mai mari sau mai mici”(fructe și legume de toamnă), „Flori de toamnă parfumate”, „Cum se pregătesc viețuitoarele de iarnă?”, „De vorbă cu zâna Toamnă” (evaluare proiect).

Tema:„Obiceiuri și tradiții strămoșești”

Subteme: „ Sunt român, român voinic” ( Ziua Națională a României), „Moș Nicolae,

prietenul copiilor”, „ Pe Moș Crăciun îl așteptăm”„Astăzi S-a născut Hristos”.

Tema: „Primăvara din ochii mei de copil”

Subteme: „Mărțișorul”, „Mamă scumpă, mamă dragă…”, „Și noi suntem de folos!” (munci specifice primăverii), „Buchetul primăverii”, „Miresme de primăvară”.

Tema: „Călătorie în lumea mea”

Subteme: „Trenulețul fermecat” (mijloace de locomoție și transport), „Meseriile”, „Micii brutari”, „Călători în trecut”, „Minunile lumii”.

Tema: Povești cu A fost odată…

Subteme: „În lumea poveștilor”, „O zi de vară”, „În lumea insectelor”, „Zâna Naturii ne

sfătuiește…”, „Ce mi-au povestit zânele anului”.

Pot fi planificate și proiecte cu durata de o săptămână sau chiar de o zi: „Jucăriile mele”, „Camera mea”, „Strugurele”, „Dovleacul de Haloween”, „Crizanteme, crizanteme”, „Ferma cu animale”, „Veverița”, „Dumbrava minunată”,„ Fiicele anului”, „Lumea în culori”,

„Fluturașul”, „Copilărie, vis de bucurie”, etc.

Nivel II ( 5 –6 ani )

Tema: „Știm că-n lumea asta mare pentru toți e loc sub soare!”

Subteme: „Familia mea”,„Misterele corpului uman”, „Toți diferiți, toți egali” (diversitate), „Grădinița –bucuria copilăriei noastre”, „ Satul meu” (Orașul meu).

Tema: „Toamna cu al său alai, parcă s-a desprins din rai!”

Subteme: „Fantezie de toamnă”, „Coșul cu fructe”, „În grădina de legume”, „Toamna în lumea viețuitoarelor și a florilor”, „Călătorie în țara Toamnei” –evaluare proiect

Tema:„ Magia sărbătorilor de iarnă

”Subteme: „Moș Nicolae pentru o zi”, „Călători pe meleagurile lui moșCrăciun”, „Crăciunul –o rază de iubire în sufletele noastre”

Tema: „În lumea celor care nu cuvântă”

Subteme: „Vietățile pământului” (evoluție, animale dispărute, grupe de animale –vertebrate și nevertebrate, înfățișare, hrană, curiozități), Animale sălbatice”, „În ogradă”, „Viața din adâncul apei”, „Grădina zoologică”.

Tema: „Știu să-mi exprim sentimentele și gândurile”

Subteme: „ Mama –izvor nesecat de iubire”, „În lumea artelor”, „Sfintele Paști –simbolul sacrificiului și al iertării”, „Șoapta florilor de mai”, „Eu vreau încă de pe-acum să fiu harnic, drept și bun”.

Tema: „Miresme de primăvară”

Subteme: „Șoapta vântului de primăvară” (fenomene specifice primăverii), „Oaspeții primăverii”, „Fantezie de miresme, culoare și cântec”, „Suntem harnici, suntem mari, suntem

fii de gospodari” (munci specifice primăverii), „Scrisoare de la primăvară” (evaluare proiect).

Tema: „Ocolul lumii”

Subteme: „ Plecăm în excursie”, „Călătorie pe marea albastră”, „Meserii din toate colțurile lumii”, „Copiii din lumea-ntreagă”.

Tema: „De mâine voi fi școlar, silitor, cu note mari!”

Subteme:„ Comorile din abecedar”, „Ce știu despre ceea ce mă înconjoară?”, „Cartea –prietena mea”.

Alte exemple de proiecte ce se pot derula pe parcursul unei zile (miniproiect) sau al unei săptămâni pot fi următoarele: „Pământul –planeta albastră”, „1 Decembrie –Ziua Națională a României”, „Jocurile iernii”, „Hora unirii”, „Poveștile pădurii”, „Aricel și prietenii săi”,

„Prietenii naturii”, „Imnul micilor ecologiști”, „În lumea insectelor”, „Copilăria mea iubită”.

II.5 Exemplu:Proiect tematic

”ANIMALE MARI ȘI MICI ÎN OGRADĂ LA BUNICI !”

Tema proiectului: ”ANIMALE MARI ȘI MICI ÎN OGRADĂ LA BUNICI !”

Grupa: Mare

Nivel de vârstă: II

Durata proiectului: O SĂPTĂMÂNĂ

Argument:

Animalele domestice sunt niște ființe drăgălașe,care trezesc tot timpul interesul copiilor.Activitățile de investigare,permit copiilor să se înarmeze cu o cantitate foarte mare de informații,fiind capabili mai târziu să cerceteze,să descopere singuri lumea minunată a animalelor domestice.

Activitățile de investigare,descoperire,îi determină pe preșcolari șă aibă încredere în forțele proprii,le dă o anumită doză de responsabilitate,determinându-i să fie atenți,să îngrijească animalele,locul în care stau din proprie inițiativă.Prin acest proiect vreau să le transmit copiilor necesitatea și importanța animalelor domestice.

FAZA ÎNTÂI

Obiective de referință vizate:

Dezvoltarea interesului pentru cunoaștere, a spiritului de investigare, de cercetare a fenomenelor lumii. Lărgirea și adâncirea reprezentărilor despre animale, prin completarea experienței personale de viață, cu date perceptive mai sistematice asupra mediului lor de viață, prin strategii interactive de descoperiri.

Conștientizarea importanței folosirii tehnologiei informatice în procesul de învățare, utilizarea calculatorului, atât pe parcursul activităților, cât și în activitățile de rămânere în urmă a copiilor.

Obiective operaționale:

DȘ

Să-și formeze deprinderi de folosire a metodelor științifice de cercetare a fenomenelor lumii vii și să le aplice în practică;

Să-și îmbogățească sistemul de cunoștințe, cu date noi despre fenomenele lumii vii, care să conducă la o cunoaștere mai profundă a acestora;

Să numere crescător și descrescător, asociind numărul cu cifra;

Să recunoască componențele principale ale corpului animalelor

DLC

Să audieze cu atenție un text, să rețină ideile acestuia și să demonstreze că l-a ințeles;

Să cunoască și să utilizeze limbajul din sfera valorilor civice, a normelor de comportare în diferite situații;

Să participe la activitățile de grup, în calitate de vorbitor, de auditor ;

Să comunice impresii, idei pe baza observărilor efectuate;

Să utilizeze un limbaj oral corect

Să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței personale și a relațiilor cu ceilalți;

DOS

Să utilizeze instrumente de lucru și materiale pentru realizarea unei activități practice;

Să-și formeze deprinderi practice: de hrănire, protejare, îngrijire a animalelor ;

Să aplice norme de comportare specifice protecției animalelor și naturii;

Să efectueze operații simple de lucru cu materiale din natură și materiale sintetice;

Să lucreze independent, fiind capabili să experimenteze pe măsura posibilităților proprii, ceea ce-i interesează în mod deosebit din tema dată;

Să aprecieze în situații concrete comportamente și atitudini în raport cu norme cunoscute și prestabilite;

Să dobândească comportamente și atitudini igienice corecte față de animale și față de propria sa persoană;

DEC :

Să exerseze deprinderile tehnice specifice desenului, modelajului în redarea unor teme;

Să se mobilizeze pentru a cânta cântece pentru copii;

Să acompanieze ritmic cântecele

DPM

Să-și dirijeze efortul oculomotor către centrul de interes indicat de educatoare;

Să execute corect mișcările diferitelor segmente ale corpului;

Să-și formeze o ținută corporală corectă:șezând, în deplasare, stând;

Să se folosească de acțiunile motrice pentru a exprima comportamente de răspuns la ritmuri.

Să fie apt să utilizeze deprinderi motrice însușite în diferite contexte;

Să utilizeze corect mijloacele de învățare folosite;

ALA

Să-și adapteze comportamentul la cerințele grupului de joacă;

Să trăiască cu cei din jur stări afective pozitive, concomitent cu învățarea autocontrolului;

Să conștientizeze necesitatea ocrotirii animalelor;

Să cunoască regulile de igienă și de îngrijire a animalelor;

Să înteleagă rolul jocurilor în compania animalelor;

Să știe să se joace în locuri special amenajate în vederea îngrijirii animalelor;

Să imite unele acțiuni necesare îngrijirii animalelor;

Să se familiarizeze cu activitatea ce se desfășoară;

Să-și cultive dragostea față de frumos, curat, prin îngrijirea animalului preferat și a locului unde acesta locuiește;

Să-și reactualizeze și fixeze cunoștințele asimilate, prin participarea la un concurs tematic cu diplome și premii.

RESURSE:

DE TIMP: o săptămână

UMANE:

Educatoarea, copiii, părinții/bunicii

Profesorul de engleză va prezenta denumirea animalelor în limba engleză.

Medicul veterinar, va oferi informații, materialele necesare înțelegerii cunoștințelor despre animale, igiena și sănătate.

Asistent medical

MATERIALE:

ALA/ pe centre de interes deschise

Biblioteca: Cărți, reviste, albume cu imagini despre animale, “În ogradă” (carte cu imagini), cartea cu magneți « La fermă » enciclopedii despre animale (domestice, sălbatice, de la polul nord) fișe, jetoane cu imagini, imagini în Powerpoint. Incastre cu litere și cifre, tablițe magnetice, litere, cifre, Auxiliare: Vreau, știu; Puzzle- animale.

Arta: Aluat pentru modelat; Suporturi pentru animale; carton colorat, foarfeci, seturi de cariocă pentru desen; șabloane cu animale litere de burete pentru însirări.

Știință: CD-uri, DVD-uri,calculator, TV, Mulaj -animale, Enciclopedia «Animalele lumii»,Encilopedia «Inedit, spectaculos, stiintific», Setul cu jetoane Animale .Colțul casuței: trusa doctorului; halate, rețete; cutii goale de la medicamente; căsuța păpușii utilată corespunzător, sorțulețe, cabinetul veterinarului, al farmacistului, etc

Constructii: puzzle, materiale din natura, Ar-co; mozaic; mozaic tip pioneze; combino.

Nisip si apa-tăvițe cu nisip

ADE / pe domenii experențiale

DȘ (Domeniul Știință)

CD Animale , Editura Infomedia, siluete, fișe, CD pentru calculator și DVD, album zoologic, cărți cu imagini, lupă, alimente pentru hrănirea animalelor, Planșe: Animale domestice, salbatice , jetoane fișe de lucru individual, fise de lucru de grup, poster, markere.

DLC (Domeniul limbă și comunicare)

CD, album cu pozele unor animale, postere, planșe, CD-uri cu tema: „animalele”, tablițe cu litere magnetice pentru scrierea numelui animalului, fișe.

DOS (Domeniul Om și Societate)

CD suport pentru învățarea poeziilor, diferite truse necesare la ferma, la medicul veterinar, în pădure, atlas zoologic, enciclopedii

DEC (Domeniul estetico-creativ)

CD- Suport pentru învățarea cântecelor: „Graiul animalelor” „La ospețe”, culori, cariocă, pensule, acuarele, chipuri de animale, planșete, plastilină, fișe de rezolvat, fișe de colorat.

DPM (Domeniul psiho-motric): mingi, corzi, echipament sportiv

EVENIMENT DE DESCHIDERE

Unul din copiii din grupă a adus la grădiniță o carte cu imagini de iarnă.

Am citit-o împreună cu el.

Am ajuns la imaginea unui cățeluș lovit de săniuța unui copil.

Am citit această imagine. Copilul dorea să știe cum poate fi ajutat cățelușul.

Am observat apoi o altă imagine în care medicul veterinar îl pansa pe cățeluș.

Întrebările din partea copilului veneau una după alta.

Atunci am hotărât împreună cu el să avem o săptămână în care să studiem despre câine, dar pentru că suntem mari vom învăța despre mai multe animale domestice.

Băiețelul a fost de acord, astfel am hotărât ca în săptămâna viitoare să discutăm despre ANIMALE DOMESTICE.

SCRISORI DE INTENȚIE

Dragi părinți și bunici,

Copiii grupei pregătitoare doresc să știe cât mai multe lucruri despre animalele domestice. De aceea vă solicităm sprijinul în desfășurarea proiectului din săptămâna 17.II.2014 – 21.II.2014, „ANIMALE DOMESTICE” și vă rugăm să aduceți la grădiniță, pentru îmbogățirea centrului nostru tematic, reviste, cărți, atlase, jucării, poze, fire de lână, îmbrăcăminte sau încălțăminte din piele și alte materiale care considerați că se potrivesc temei noastre.

Vă mulțumesc pentru înțelegere și ajutor!

Copiii grupei mari și educatoarea grupei

Domnule doctor veterinar,

Copiii grupei pregătitoare de la Grădinița P.P. nr.7,Sighetu Marmației, sunt foarte dornici să afle cât mai multe lucruri despre animalele domestice.

De aceea, vă adresăm rugămintea ca în săptămâna 17.II.2014 – 21.II.2014 să participați împreună cu noi la desfășurarea proiectului tematic „ANIMALE DOMESTICE” și să ne împărtășiți câteva din tainele creșterii și îngrijirii animalelor domestice.

Vă mulțumesc anticipat!

Copiii grupei mari și educatoarea grupei

CREAREA CENTRULUI TEMATIC

Atlas zoologic

Enciclopedie pentru copii mici și … bunici

Joacă-te cu noi! Animale domestice

Decupaje și imagini aduse de copii

Cuburi „Animale domestice”

Casete audio, CD-uri, aparatură audio

Jucării, Lego, jetoane cu animale pentru numărat

Planșe cu animale domestice

Planșe pentru povești și poezii

Jocuri de masă: Toto și Loto – Din lumea animalelor

Mulaje

Lucrări ale copiilor: modelaje, picturi, desene

Îmbrăcăminte și încălțăminte din piele

Fire de lână; nasturi

Produse lactate

Preparate din carne

INVENTAR DE PROBLEME

FAZA II

INVENTAR DE ACTIVITĂȚI

Activități de învățare

LUNI

ADP

Întâlnirea de dimineață: Salutul: „Dimineața a sosit,/Toți copiii au venit/În cerc să ne adunăm,/Cu toți să ne salutăm: / -Bună dimineața!Împărtășirea cu ceilalți: Un copil din grupă va povesti ce a visat…Activitatea de grup: Pentru că dimineața sosim voioși la grădiniță, vom cânta cântecul:„Bună dimineața!” Noutatea zilei: Va fi prezentarea centrului tematic sub formă de surpriză.

ALA1

Bibliotecă: „Cum este?’- joc de descoperire în fața oglinzii

Construcții: puzzle, joc de rol: „de-a fermierii”,

ALA2

Joc distractiv:”Cine face așa?”

ADE

Activitate integrată: LA FERMĂ (DȘ+DEC: l.d.i. imagini Powerpoint „LA FERMĂ”, desen )

MARȚI

ADP Întâlnirea de dimineață: Salutul: Ne salutăm bucuroși. “În gradină la bunici sunt animale mari si mici” .Împărtășirea cu ceilalți: Ați întâlnit pe drumul spre grădiniță un animal?

Activitatea de grup: „Pisicuța miorlăilă/Tare-i tristă sărăcuța/ce-i cu ea?/De-o săptămână/N-are nici un ghem de lână/Să-l arunce și să-l dea;/Dura, dura, pe podea.” Noutatea zilei: Darius a primit în dar un cățel. Acum are noi responsabilități. Haideți să intitulăm astăzi această zi: „Prietenul necuvântător”.

ALA1

Joc de rol: „Eu si prietenul meu necuvântător”,

Artă: „Animalul preferat”(colorăm în contur);

Nisip si apă; „Chip de animal” (contur).

ALA2

Jocuri senzoriale:”Ce culoare au ochii pisicii, cațelului…?”, Știu cine ești! (cu ochii legați).

ADE

Activitate integrată (DȘ+DOS) FAMILIA PRIETENULUI MEU (Formează perechi, socotește, ordonează, membrii familiei; „Mama-și caută puiul”)

MIERCURI

ADP Intâlnirea de dimineață: Salutul: Salutul în cerc de la stânga la dreapta : Bună dimineața, bine ai venit! Împărtășirea cu ceilalți: Tu cum te simti astăzi? Activitatea de grup: Vom cânta cântecul: ”Catelușul și pisica”. Noutatea zilei: Va aparține cățelului care va ruga copiii să-l ajute sa o facă mai bună pe pisică.

ALA1

Arta: „Un chip vesel”,

Știință: „Caută umbra potrivită”, joc: „Privește frumos la animalul din oglindă” (Zâmbește, râzi de el, plângi, uită-te urât etc).

ALA2

Vizita la cabinetul veterinar.

ADE

Activitate integrata(DLC+DOS) „PISICA” („Cine a spus miau” – povestire, „Gheme pentru pisici” – bobinare)

JOI

ADP Intâlnirea de dimineață: Salutul: în perechi. Impărtășirea cu ceilalți: „Singurel îmi îngrijesc cățelul”; Activitatea de grup: Noutatea zilei: „Caută la centrul tematic. V-am pregătit o surpriză.”

ALA1

Jocuri pentru fixarea schemei corporale a animalului;

Bibliotecă: ”Scrie numele animalului pe tablița magnetică”, Educația sanitară: „Sănătatea mea și a cațelului meu”

ALA2

„Cine a venit la noi!”(divertisment)

ADE

Activitate integrată (DȘ+DEC) AZOREL (Compară, așază, adună cățeii; cântec: „Azorel”)

VINERI

ADP Întâlnirea de dimineață Salutul: „ Bună dimineața! Ce bine că ești aici!”.

Împărtășirea cu ceilalți: „Animalul zilei”. Activitatea de grup: Vă mai amintiți cântecul pe care l-am învățat ieri? repetare

ALA 1

Știință: Completează capul, corpul…

Artă: „Vreau să modelez!”

Construcții:”Adăposturi pentru animale”.

ALA2

„La carnaval” (divertisment împreună cu școlarii).

ADE

Activitate integrată LA CONCURS (DLC+DPM: „Răspunde repede și bine” – formare de propoziții simple și dezvoltate legate de animalele domestice; „Cel mai bun” – întreceri sportive)

FAZA A III- A

EVALUARE:

Secvențială:

probe orale: evidențierea aspectelor legate de temă, ghicitori, explozia stelară, convorbire, interviul, observarea curentă, verificarea, turul galeriei, jocul didactic, investigația, problematizarea, studiul de caz.

probe scrise: fișe, labirint

probe practice: act. experimentale, observarea sistematică, autoevaluarea, interevaluarea, coevaluarea, instruirea asistată de calculator.

Finală

Expoziție cu lucrările realizate pe parcursul proiectului;

Carnavalul animalelor;

Portofoliu;

Concurs: ÎN LUMEA ANIMALELOR!

CD cu poze din activitățile desfășurate pe parcursul derulării proiectului

CARNAVAL

MATERIALE REALIZATE DE COPII

Animale, cu care vom orna sala de grupă, casuța păpușii și cabinetul medical;

Felicitări pentru a fi oferite părinților la serbare;

Poster pentru sistematizare de cunoștințe;

Afișe pentru popularizarea activității în grădiniță;

Anunț-invitație pentru a face cunoscut părinților evenimentul pregătit;

Expoziții pentru evaluarea /aprecierea rezultatelor activității;

Măști pentru carnaval;

Costumații de animale pentru carnaval;

Casuțe pentru animale;

Realizarea unor colecții având ca tematică viața animalelor (timbre, cărți poștale)

Realizarea unor postere referitoare la viața animalelor;

C.D.-ul proiectului;

Albume;

BIBLIOGRAFIE:

A.Cosmovici și L.Iacob 1996, Psihologia generală, Ed.Polirom, Iași

Preda, Viorica coordonator ,2002–„Metoda proiectelor la vârste timpurii”, Editura Miniped, București

Ezechil Liliana, Păiși Lăzărescu Mihaela, „Laborator preșcolar”,- ghid metodologic (ediția a-II-a revizuită),2002,Editura Integral, București

Romiță B. Iucu, Marin Manolescu, „Pedagogie”,2001, Editura Fundației Culturale „Dimitrie Bolintineanu”, București

Utilizarea calculatorului în procesul de predare – învățare Document P.I.R,2005, București

SCRISOARE DE MULȚUMIRE

Preșcolarii grupei mari, doresc să vă transmită calde mulțumiri pentru contribuția dumneavoastră pe parcursul derulării proiectului ”ANIMALE MARI ȘI MICI ÎN OGRADĂ LA BUNICI !”

Cu ajutorul dumneavoastră, am reușit să transmitem copiilor informații accesibile despre alcătuirea și componentele animalelor, despre păstrarea igienei, evitarea unor accidente și pericole pentru copil si sănătate. Totodată s-au format deprinderi, obișnuințe, atitudini igienice corecte față de animale și față de propria persoană. Copiii au înțeles necesitatea ocrotirii animalelor.

Vă suntem recunoscători și dorim (cu acordul d-voastră), să continuăm colaborarea.

Copiii din grupa Mare și d-na educatoare vă mulțumesc!

III. CERCETARE PEDAGOGICĂ

III.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

III.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Într-o accepțiune generală, educația este procesul prin care se realizează formarea și dezvoltarea personalității umane. Ea constituie o necesitate pentru individ și societate raportându-se în același timp acestora. Educația timpurie, ca primă treaptă de pregătire pentru educația formală, asigură intrarea copilului în sistemul de învățământ obligatoriu, prin formarea unor capacități relevante. Și deoarece totul pornește de la vârsta preșcolară este necesară asigurarea integrării optime a copilului în grădiniță.

Metoda proiectelor este o strategie de învățare și evaluare a cărei caracteristică se concentrează pe efortul deliberat de cercetare, pe căutarea și găsirea răspunsurilor legate de tema propusă. Ea reprezintă o modalitate de instruire și învățare ce implică integrarea curriculară în jurul temei alese și presupune integrarea activității educaționale cu practica vieții cotidiene și cu cercetarea. Valoarea pedagogică a acestei metode, constă în influența pozitivă asupra principalilor actori implicați în actul educațional și rolul pe care îl are fiecare în demersul educațional. Stimularea și dezvoltarea copiilor are loc pe mai multe planuri, și anume:

Sunt puși în situația autentică de cercetare în care, în care singuri trebuie să găsească soluții;

Se implică activ în activitatea de cunoaștere a realității;

Parcurg conținuturile în ritm propriu;

Își valorifică experiențele de cunoaștere;

Își actualizează și activizează cunoștințele tematice prin amintire, evocare, repetare;

Participă la sistemtizarea cunoștințelor, întocmirea hărții, stabilesc, împreună cu educatoarea inventarul de probleme, solicită participarea și implicarea părinților;

Își asumă responsabilităși, roluri, și învață activ;

Participă, investigheză, observă, explorează, înregistrează rezultatele, măsoară, compară, studiază, sintetizează, comunică, se exprimă, împărtășesc experiența.

Educatoarele acumulează experiență profesională:

Lărgirea sferei preocupărilor profesionale și personale;

Aprofundarea de cunoștințe;

Învățarea și aplicarea de noi metode;

Proiectează desfășurarea investigației în funcție de feed-back-ul oferit de copii

Creează contextele de cunoaștere naturale, reale, incită la discuții;

Organizează, ghidează activitatea copiilor și creează momentele de sinteză;

Observă și canalizează eforturile copiilor;

Organizează finalitățile proiectului;

Efectuează sinteza și aprecierea activității, a produselor acesteia;

Urmărește atingerea finalităților prevăzute de programa școlară.

Influența metodei proiectelor ajunge și la planul ce îi vizează pe părinți:

Se deprind să stimuleze și să sprijine interesul copiilor pentru cunoștere;

Sunt mai aproape de grădiniță în demersul educațional;

Învață să se implice, participă la găsirea de soluții, de materiale.

Proiectul tematic presupune de asemenea satisfacerea nevoii de socializare a copiilor care este realizată zilnic începând cu Întâlnirea de dimineață și continuând cu activitățile derulate pe parcursul fiecărei zile. Indiferent de activitate, metoda proiectelor oferă copiilor cadrul perfect de socializare, îtrucât le stimulează creativitatea, spiritul de inițiativă, capacitatea de a comunica și de a lucra în echipă.

Scopul cercetării o reprezintă analizarea metodei proiectelor tematice ca instrument în educarea limbajului la preșcolari, stimularea creativității și a gradului de implicare a preșcolarului în activitățile desfășurate.

Obiectivele cercetării propuse sunt:

Cunoașterea valențelor formative ale utilizării metodei proiectelor la preșcolari;

Determinarea infleunței metodei proiectelor asupra rezultatelor preșcolarilor;

Identificarea avantajelor asupra dezvoltării personalității copiilor;

Identificarea factorilor care influențează socializarea și coeziunea grupelor de preșcolari;

Identificarea influentelor pro ale metodei proiectelor asupra părinților și a celorlalți parteneri

III.2. IPOTEZA CERCETĂRII

Ipoteza cercetării: Dacă se abordează metoda proiectelor în cadrul activităților de cunoaștere a mediului la nivel interdisciplinar, atunci se creează premisele învățării creative și eficiente, dezvoltării competențelor de acțiune practică la copii.

III.3. VARIABILELE CERCETĂRII

Variabilele cercetării

Variabila independentă: Utilizarea metodei proiectelor pe teme la vârste timpurii

Variabilele dependente: Gradul de implicare și atitudinea față de tema abordată;

-Dezvoltarea creativității

-Performanțele copiilor

-Educarea limbajului la preșcolari

III.4. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI

În cercetarea didactică realizată s-a lucrat cu eșantioane independente, și anume, două grupe paralele din aceeași unitate de învățământ. S-a stabilit ca Grupa Mare B să fie eșantionul de control (la care activitățile s-au desfășurat în mod obișnuit), iar Grupa Mare A să fie eșantionul experimental (la care activitățile s-au bazat pe metoda proiectelor tematice), fiecare cu un număr de 20 de preșcolari

-Locul de desfășurare a cercetării: Grădinița cu Program Prelungit Nr. 7, din orașul Sighetu-Marmației, județul Maramureș. Au fost implicate cadrele didactice de la Grupa Mare B și Grupa Mare A.

-Perioada de cercetare: Experimentul s-a desfășurat pe o perioadă de trei săptămâni din semestrul II al anului școlar 2013-2014.

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei generale formulate, am cuprins în cercetare un număr de 40 de copii cu vârste cuprinse între 5 si 7 ani care au frecventat grădinița în anul școlar 2013-2014.

Eșantioanele prezintă următoarele caracteristici :

Caracteristicile grupei mare A de la Grădinița nr. 7, – eșantion experimental

Caracteristicile grupei mare B de la Grădinița nr. 7 – eșantion de control

O altă preocupare în vederea cunoașterii fiecărui individ a fost ancheta socio-culturală a provenienței copiilor, cunoscând faptul că mediul familial exercită, în general o influență cultural-educativă bună asupra dezvoltării copilului preșcolar.

Familia constituie mediul natural al copilului, însă acest mediu, a cărui influență asupra dezvoltării individului este esențială, diferă mult de la o familie la alta, pe de o parte în funcie de societatea pe care o reflectă, iar pe de altă parte în funcție de propria sa structură interioară. Mediul familial îl satisface pe copil în măsura în care răspunde trebuințelor sale elementare, adică în măsura în care este un mediu afectiv și protector, dubla condiție indispensabilă pentru dezvoltarea copilului.

Familia este o lume care, în anumite împrejurări trebuie să-și organizeze apărarea față de agresiunile exterioare, pentru a-i proteja pe acei membri ai săi care sunt încă prea slabi pentru a le suporta fără prejudicii.

Principalele elemente caracteristice mediului familial al preșcolarilor eșantionului experimental,Grupa Mare A

Principalele elemente caracteristice mediului familial al preșcolarilor eșantionului de control,Grupa Mare B

III.5. EȘANTION DE CONȚINUT

Derularea situațiilor experimentale s-a desfășurat pe parcursul a trei luni din cadrul semestrului al II-lea, al anului școlar 2013-2014.

Unitățile tematice propuse pentru experimentare sunt reprezentative pentru studiul activităților din cadrul Domeniului Știință (Cunoașterea mediului) întrucât rolul acestora este de a iniția copiii în procesul de dezvoltare a personalității și a creativității limbajulului preșcolarului prin abordarea metodei proiectelor.

III.6.  METODOLOGIA CERCETĂRII

Pentru a studia influența metoda proiectelor la vârste timpurii am apreciat ca fiind indicată folosirea următoarelor metode:

Metode de colectare a datelor cercetării( constatative)- drumuri ce trebuie parcurse pentru a strânge date, fapte, imagini, care srijină structurarea unui răspuns la problema în studiu.

Metode de evaluare:

-numărare(raport/procent)

-scările de evaluare(probe,teste)

-clasificare(bareme pentru itemi)

Metode de prezentare și prelucrare statistică:

-tabel de rezultate

-reprezentări grafice

Dintre metodele enumerate anterior, o contribuție deosebită au avut-o cele prezentate în continuare:

Metoda autoobservației/a observării de sine,care reprezintă o metodă de cercetare,care presupune scufundarea cercetătorului în experiența sau situația analizată și studierea proprilor sale trăiri afective.Este de fapt,o observație experiențială,adică o observație și investigare a propriilor situații/experiențe trăite ,cu ajutorul mijloacelor multimedia,dar și prin studierea documentelor proprii. Această metodă a fost folosită în toate etapele experimentului psihopedagogic de către educatoare la eșantionul experimental, care a fost preocupat permanent de proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea activităților prin utilizarea metodelor interactive

Experimentul psihopedagogic/didactic sau experimentarea,presupune modificarea intenționată a condițiilor de apariție sau desfășurare a fenomenelor.Aceste condiții sunt supuse unor variații sistematice controlate,datele eperimentelor fiind înregistrate cu obiectivitate.Experimentul propriu-zis constă practic în testarea/verificarea ipotezei /presupunerii verificate de către cercetător.Deci scopul experimentului este acela de a confirma sau infirma ipoteza cercetării. Aceasta a constituit principala metoda de investigare în cercetare. Testarea ipotezei de lucru a presupus organizarea și desfășurarea unui sistem de experimente pedagogice derulate în cadrul activităților de educarea limbajului prin utilizarea metodelor interactive la grupele mari A și B. În etapa pre-experimentală se stabilesc datele existente în momentul începerii experimentului didactic și se stabilesc cele două grupe, experimentală și de control. Modalitatea de lucru cea mai frecvent utilizată în această etapă este testul inițial sau pretestul, care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane. Așadar, înainte cu o săptămână, înainte de a începe proiectul tematic, li s-a aplicat copiilor un test,o fișă inițială cuprinzând itemi referitori la subiectul ce urmează a fi tratat în perioada experimentului. În etapa experimentului propriu-zis Grupa Mare A,grupa de control, a avut parte de o predare tradițională, procesul educațional a decurs în mod obișnuit, conform planificării tradiționale a educatoarelor pe aceeași temă,iar grupa experimentală a beneficiat de predarea interdisciplinară (integrată) a conținuturilor,în cadrul proiectului tematic Darurile Primăverii. În etapa postexperimentală s-a aplicat un test final, identic pentru cele două grupe, de asemenea alcătuit dintr-o serie de întrebări, având ca scop relevarea modului de evoluție a copiilor din cele două grupe precum și a nivelului achizițiilor și a competențelor dobândite în perioada experimentului.

Observația sistematică,care presupune urmărirea intenționată și sistematică a obiectelor,fenomenelor și evenimentelor,în stare naturală,în condiții obișnuite de existență și manifestare,cu scopul de a le cunoaște cât mai profund și de a le descoperi trăsăturile esențiale.Această metodă s-a utilizat pe tot parcursul investigației cu scopul alegerii și caracterizării eșantioanelor de lucru – experimental și de control – prin urmărirea atentă și sistematică a activităților de predare-învățare-evaluare și a vizat: gradul de implicare a copiilor în activitățile de grup, gradul de socializare al acestora, reacțiile copiilor pe parcursul cercetării, precum și orice alt eveniment ivit, cu relevanță în cercetare.

Metoda analizei produselor activității copiilor constă în ,,analiza diferitelor produse ale activității elevilor și a documentelor școlare cu scopul relevării unor trăsături ale personalității elevilor (preșcolarilor), prin prisma obiectivării ei, în produsele muncii, lucrări scrise, desene, obiecte confecționate, fișe de lucru individuale,etc., cât și unele aspecte ale procesului de educație așa cum se oglindesc ele în diferite documente, cum ar fi: planurile și programele de învățământ, planificarea calendaristică”. Această metodă oferă indirect diferite date privitoare la acțiunea educațională, îndeosebi asupra rezultatelor ei. Din această perspectivă, datele respective oferă prilejul unor reflecții retroactive și a unor comparații a ceea ce se constată la momentul respectiv și ceea ce ne oferă alte metode, procedee. Prin intermediul analizei lucrărilor copiilor din ambele grupe, pe parcursul perioadei cercetării, a fost evidențiat interesul față de activitățile desfășurate în cadrul grupei de copii, cu sarcini ce au presupus munca în echipă și o colaborare eficientă între copii.

Metoda cercetării documentelor curriculare și a altor documente școlare presupune analiza,din perspectiva anumitor parametrii,stabiliți în concordanță cu scopul și obiectivele cercetării a datelor oferite de documentelor curriculare oficiale,care reprezintă și o sursă de documentare,și a diferitelor documente școlare,care permit colectarea de date concrete,referitoare la activitatea cadrelor didactice și a subiecților învățării.

III.7. DESIGN-UL CERCETĂRII

III.7. 1.ETAPA PRE-EXPERIMENTALĂ

Etapa pre-experimentală are rolul de a stabili nivelul de cunoștințe al preșcolarilor existent în momentul inițierii experimentului psihologic. Ea s-a desfășurat pe perioada de o săptămână, din semestrul al II-lea al anului școlar în curs.

Această etapă a fost marcată de un test inițial,care s-a aplicat atât la Grupa Mare A,eșantionul experimental cât și la Grupa Mare B, eșantionul de control.Aplicând acest test inițial am dorit să verific cunoștințele inițiale ale subiecților cu privire la anotimpul primăvara, iar rezultatele obținute au fost înregistrate. După cum se poate observa, testul vizează recapitularea cunoștințelor deținute de preșcolarii grupei mare. Este un bun prilej pentru a determina preșcolarii să-și reamintească toate informațiile despre anotimpul primăvara

Obiectivele etapei pre-experimentale sunt subordonate obiectivelor generale și se vor dezvolta în vederea stabilirii datelor de început și a eșantionării. Așadar, obiectivele pentru această etapă a cercetării sunt:

O1  stabilirea și interpretarea modalităților didactice operaționale în care cadrele didactice contribuie la dezvoltarea creativității preșcolarilor prin utilizarea metodei proiectelor;

O2  alcătuirea eșantionului de conținut, respectiv selectarea unităților de învățare care vor constitui obiectivul cercetării;

O3  alcătuirea eșantionului de subiecți, respectiv selectarea eșantionului experimental și al celui de control, ulterior prin administrarea probei de evaluare inițială în scopul determinării nivelului de cunoștințe legate de tema abordată;

O4 determinarea nivelului de pregătire al preșcolarilor la activitățile practice a mediului socio-cultural de proveniență și sub alte aspecte;

Test inițial

PRIMĂVARA (Cunoașterea mediului)

a) Colorează elementele specifice anotimpului primăvara.

b) Taie cu o linie ce nu aparține anotimpului primăvara.

Obiective operaționale ale testului inițial:

cunoașterea nivelului de dezvoltare și stimulare a creativității preșcolarilor

cunoașterea capacității de recunoaștere, denumire a unor elemente specifice anotimpurilor

cunoașterea capacității de a analiza, interpreta unele imagini

Itemi de performanță

Rezultate obținute în urma testului inițial aplicat la cele două grupe:

Aplicând acest test inițial,am constat că 75% din preșcolarii eșantionului de control,respectiv Grupa Mare B și 80% din preșcolarii eșantionului experimental,respectiv Grupa Mare A,au obținut calificativul FB.La egalitate cu un procentaj de 15%,au obținut calificativul bine,iar 10% și respectiv 5% au obținut calificativul din păcate suficient.

Prin urmare, am putut constata că nu există diferențe majore între cele două eșantioane,respectiv eșantionul de control și cel experimental. 

III.7. 2. ETAPA EXPERIMENTUL PROPRIU ZIS

În această etapă fiind stabilite cele două eșantioane, la experiment s-a pus în practică variabila independentă și anume folosirea metodei proiectelor pentru dezvoltarea personalității preșcolarilor și stimularea creativității, iar la eșantionul de control procesul instructiv – educativ s-a desfășurat în mod obișnuit, ca și până la începerea acțiunii de cercetare respectiv în stilul clasic/ tradițional.

Pentru a putea observa care este rolul metodei proiectelor timpurii prin activitățile interdisciplinare desfășurate la grupa de preșcolari, am constatat că cea mai eficientă modalitate ar fi folosirea metodei experimentului pedagogic, în urma a două activități în care grupa de control a avut parte de o predare tradițională, iar grupa experimentală a beneficiat de predarea interdisciplinară (integrată) a conținuturilor.

La eșantionul de control, în săptămâna dedicată evaluării „Primăvara”, activitățile s-au desfășurat în stilul clasic, ca activități de sine stătătoare, accentul fiind pus pe cantitatea informațiilor pe care le dobândește copilul.

Exemplu activitate de sine stătătoare „Rândunica”

Spun copiilor o scurtă poveste: „Zilele trecute plimbându-mă prin grădina bunicii…mi s-a întâmplat ceva de necrezut. Deodată în fața mea am văzut oprindu-se o caleașcă. Era chiar Zâna Primăverii, încărcată cu de toate: fructe, legume, flori. M-a purtat cu caleașca ei prin mai multe locuri, multe … locuri, dar lucrul care m-a impresionat cel mai mult a fost călătoria noastră deasupra unui lan plic cu flori și o mulțime de rândunele și câteva berze. De acolo, din caleașcă, simțeam adierea vântului, mirosul frumos al florilor și admiram zborul rândunelelor. Impresionată de acest loc l-am pictat ca să vi-l arăt astăzi și vouă(și le arăt planșa pregătită)și v-am adus și câteva imagini cu păsărelele pe care le-am văzut acolo.”

„Ce păsărele sunt pe aceste imagini?”

(…rândunica si barza)

„Ce fel de păsări sunt barza și rândunica?”

(…călătoare)

„De ce le spunem păsări călătoare?”

(…pentru că ele călătoresc dintr-o țară în alta)

„Pentru că mi-a plăcut așa de mult acele păsărele, m-am gândit că astăzi să vă povestesc câte ceva despre rândunică.”

„De unde vine rândunica?”

(…din Țările calde)

„În ce anotimp vin aceste păsări la noi în țară?”

(…primăvara)

„Apariția rândunicii anunță venirea primăverii.”

„Din ce este alcătuit corpul rândunicii?”

(…cap, trunchi, membre)

„De cine este susținut trunchiul rândunicii?”

(…de cap)

„Din ce este format capul?”

(…ochi, cioc)

„Câți ochi are rândunica?”

(…doi ochi)

„Cum este ciocul rândunicii?”

(…este mic)

„Deci rândunica are capul format din doi ochi și un cioc. Ciocul rândunicii este mic, dar cu deschidere largă, pentru a prinde din zbor insectele.”

„În continuarea capului este gâtul. Cum este gâtul rândunicii?”

(…mai lung și mai subțire)

„În continuarea gâtului este trunchiul. Cum este trunchiul rândunicii”?

(…acoperit cu pene de diferite culori)

„Cu se termină trunchiul?”

(…cu o coadă cu pene lungi și tari)

„Rândunica are trunchiul acoperit cu pene și terminat într-o codă cu pene lungi și tari.”

„La ce servesc aripile rândunicii?”

(…la zbor)

„Dar picioarele?”

(…la mers)

„În ce sunt terminate degetele lor?”

(…în gheare)

„Aripile (membrele anterioare) servesc la zbor, iar picioarele (membrele posterioare) sunt adaptate la mers. Picioarele rândunicii sunt slabe, folosite la cățăratul pe zidurile verticale, mai rar pentru a sta pe ramuri”

„Rândunica cu ce se hrănește?”

(…cu insecte)

„Unde își construiesc de obicei cuibul rândunicile?”

(…pe zidurile caselor)

„Din ce își construiesc rândunicile cuibul?”

(…pământ, paie, pene)

„Ce fac rândunicile în cuiburi?”

(…clocesc ouăle pentru a scoate pui)

Evaluarea activității se realizează prin jocul intitulat „Spune ce știi depre pasărea de primăvară”. Un copil va descrie pasărea de primăvară.

La eșantionul experimental, aceleiași activități s-au desfășurat în cadrul Proiectului tematic „Darurile primăverii”, proiect cu o durată de o săptămână, activitățile s-au desfășurat integrat în fiecare zi, și s-au folosit diferite metode interactive pentru a stimula interesul copiilor față de activitate și cunoștințele să fie reținute mai ușor.

În continuare vă prezint Scenariul zilei dedicate păsărilor călătoare, mai precis Rândunica:

SCENARIUL ZILEI

ADP: -Activitatea debutează cu intalnirea de dimineata dintre copii si educatoare, fiind așezați în cerc în fața centrului tematic. Se intonează sub forma de cântec:

“Dimineața a sosit

Toți copiii au venit

În cerc să ne așezăm

Frumos să ne salutăm!

Bună dimineața, pici

Mă bucur că ești aici

A-nceput o nouă zi

Bună dimineața, copii!”

-Ne salutăm, facem prezența și stabilim anotimpul, starea vremii, cu ajutorul “calendarului naturii”;

– Vom găsi o scrisoare pe care ne-a trimis-o rândunica și ne spune ce activități vom desfășura în această zi.

TRANZITIE: – Zbor la centre.

ALA: Educatoarea le prezintă centrele și sarcinile pe care trebuie să le rezolve:

-La centrul BIBLIOTECĂ, copiii, vor avea de scris in caietele de patratele “Coada rândunicii” dupa modelul început de educatoare.

-La centrul ARTĂ, copiii vor avea de tăiat bucăți mici de mohair negru, roșu și albastru pentru activitatea practică.

-La centrul CONSTRUCȚII, copiii vor realiza “Cuiburi de păsărele” cu ajutorul materialelor din natura și din grupă.

Prin intermediul TRANZIȚIEI: -cântec “Rândunica”, copiii își vor lua scăunelele și se vor așeza pentru a asculta povestea din cadrul ADE: DLC “Povestea rândunicii” de V.Voiculescu – prezentare PPT. Pentru ca să nu fie supărați puii de rândunică că au rămas fără mămică, copiii o să treacă la măsuțe pentru a realiză fiecărui pui câte o mămică prin intermediul activității DOS „Rândunica” aplicatie (lipire, decupare), folosind materialele făcute dimineață la Artă. Se expun lucrările copiilor realizate la DOS si se realizează “Turul galeriei” pentru a analiza si aprecia lucrările cele mai reusite. Dintre criteriile de evaluare copiii vor fi ajutați să-l aleagă pe cel care vizează finalizarea lucrării, dacă au lucrat curat și îngrijit. Evaluarea activității DLC se realizează cu ajutorul Exploziei stelare. Copiii asezati jos în cerc în echipe de câte 4-5 copii, vor răspunde urmatoarelor intrebări:

Cine adună hrană pentru pui?

Ce s-a întâmplat într-o zi?

Când a murit rândunica?

Unde caută rândunica hrană pentru pui?

De ce nu a mai primit rândunica mâncare

Rezultatele obținute în urma evaluării formative la eșantionul de experimental

După cum se poate observa,există o modificare destul de evidentă,la Grupa Mare A,eșantionul experimental.Astel că 80% din copii au primit calificativul FB,o parte dintre ei,adică 15% au primit calificativul bine,5% calificativul suficient. Putem preciza că utilizarea metodei proiectului dezvoltă limbajul preșcolarilor și astfel îmbunătățește rezultatul lor în cadrul activităților desfășurate

III.7. 3. ETAPA POST-EXPERIMENTALĂ

Pentru demonstrarea importanței implicării directe a copiilor în actul educațional, a dezvoltării personalității și îmbogățirii vocabularului preșcolarilor, stimularea creativității, utilizând metoda proiectelor printr-o învățare interactivă, după o perioadă de câteva saptămâni, la cele două eșantioane am aplicat un test de evaluare finală.Acest test de evaluare finală,a fost aplicat la ambele grupe.atât la Grupa Mare A cât și la Grupa Mare B.

Obiectivele acestei etape sunt:

formarea deprinderilor de a participa la activități ce implică munca în echipă;

analiza rezultatelor obținute în activitatea didactică bazată pe utilizarea metodei proiectelor din perspective multiple: formarea deprinderii de a realiza sarcinile în echipă, constituirea unui grup omogen.

eficiența utilizării metodei proiectelor în dezvoltarea și îmbogățirea vocabularului preșcolarilor

Test final

Tema :Darurile Primăverii

Sarcina didactică: Colorează florile! Încercuiește insectele!

Trasează linii de la păsările călătoare la hrana lor!

Scrie atâtea liniuțe sub fiecare imagine câte silabe are cuvântul respective.

Desenează soarele pe fișă și alcătuiește o propoziție, reprezentând-o grafic!

Obiective operationale urmărite în testul final:

Să traseze linii de la păsările călătoare la hrana lor;

Să scrie atâtea liniuțe sub fiecare imagine câte silabe are cuvântul respectiv ;

Să deseneze soarele pe fișă și alcătuiește o propoziție;

Să reprezinte grafic propoziția;

Itemi de performanță

Rezultatele obținute în urma evaluării finale la eșantionul de control

După cum se poate observa 45% dintre preșcolari au obținut calificative foarte bune,o bună parte din clasă adică 35% au primit calificativul B,20% din păcate calificativul suficient.

Rezultatele obținute în urma evaluării finale la eșantionul experimental

Din interpretarea rezultatelor,la eșantionul experimental se poate observa ca majoritatea copiilor,și anume 75% din grupă au obținut calificativul FB,30% calificativul B,iar calificativul suficient doar 5% din grupă. Din fericire nu a obținut calificativul insuficient nici un copil.

IV ANALIZA, PRELUCRAREA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Prin centralizarea răspunsurilor la fișele de lucru, analizând rezultatele testelor și analizând comportamentul subiecților în cadrul investigației, am reușit formularea mai multor concluzii privind influența metodei proiectelor asupra rezultatelor preșcolarilor.

Reprezentarea grafică a rezultatelor celor două eșantioane în urma evaluării formative

Reprezentarea grafică comparativă între cele două eșantioane în urma evaluării inițiale și evaluării formative

Din graficul prezentat se poate observă diferența între cele două eșantioane de lucru. Eșantionul experimental înregistrează o creștere însemnată a rezultatelor în urma aplicării testului de evaluare formativă față de experimentul de control. Se observă importanța aplicării metodei proiectelor pentru stimularea creativității și dezvoltarea vocabularului preșcolarilor.

Reprezentarea grafică a rezultatelor celor două eșantioane în urma evaluării finale

Reprezentarea grafică comparativă între cele două eșantioane în urma evaluării inițiale și evaluării finale

Reprezentarea grafică comparativă între cele două eșantioane în urma evaluării formative și evaluării finale

Comparând rezultatele obținute de cele două grupe, scoatem în evidență faptul că grupa experimentală a obținut rezultate mai bune la testul final, ceea ce confirmă ipoteza că utilizarea metodei proiectelor îmbunătățesc rezultatele preșcolarilor și li se dezvoltă limbajul.

În concluzie putem preciza că utilizarea metodei proiectului dezvoltă limbajul preșcolarilor și astfel îmbunătățește rezultatul lor în cadrul activităților desfășurate.

Se poate constata că la grupa experimentală unde s-au aplicat metode interactive, preșcolarii au dobândit încredere în ei și în cel de la catedră, s-au obișnuit să dezbată ceea ce îi deranjează sau nu le este clar, au învățat să comunice și au înțeles că între ei și cadru didactic există un dialog și o relație foarte apropiată.

În urma aplicării metodei proiectelor, relațiile dintre copii sunt vizibil îmbunătățite, aceștia continuând să discute pe marginea subiectelor abordate sau a produselor realizate de ei chiar și în cadrul activităților liber alese . Se observă că și preșcolarii mai puțin implicați, mai puțin sociabili ajung să participe la aceste discuții.

Analiza și interpretarea datelor obținute indică o creștere a rezultatelor preșcolarilor din grupa experimentaleă, o evoluție în exprimarea orală și scrisă, în activizarea și dezvoltarea vocabularului, transformarea relației educatoare-copil într-una modernă și democratică, de ajutor reciproc, libertate, inițiativă, datorită unor metode interactive aplicate în cadrul activităților desfășurate la grupă.

CONCLUZII

În urma interpretării calitative a rezultatelor cercetării, reiese că valoarea pedagogică a metodei proiectelor tematice constă în influența pozitivă asupra factorilor implicați în actul educațional și asupra rolului pe care îl are fiecare demers educațional

Puncte tari și puncte slabe

Reflecțiile teoreticienilor și ale practicienilor asupra punctelor vulnerabile și a celor de rezistență ale oricărei cercetări converg spre ideea că nu există metodă de studiu sau teorie explicativă perfectă. Din acest punct de vedere nici cercetarea de față nu face excepție. Astfel putem considera ca puncte forte, faptul că experimentează o metodologie modernă, are implicații pentru practica educativă, propune unele recomandări pentru adaptarea curriculumului preșcolar. Consider că rezultatele obținute au fost vizibile și au confirmat faptul că folosirea metodei proiectelor la vârste timpurii influențează dezvoltarea limbajului la preșcolari,stimulează creativitatea.