B. Quérat„amintește trei categorii de joc”:

B. Quérat„amintește trei categorii de joc”:

jocuri cu caracter ereditar (de urmărire, de luptă, de vânătoare);

jocuri de imitiție privind activitățile specific umane; categorie ce e include și pe cele cu praștia, cu arcul alături de cele de-a familia, de-a vizitaetc.;

jocuri deimaginație.

Cum jocurile denumite ca ereditare sunt preluate, prin imitație, de către copiii mici de la cei mai mari, este totuși destul de greu să stabilim un anume joc este de imitație sau de imaginație de aceea jocurile se pot clasifica în:

jocuri de experimentare

jocuri de funcții generale

jocuri senzoriale

jocuri motorii

jocuriintelectuale

jocuri afective

jocuri de voință

Plecând de la clasificarea de mai sus E. Claparède „elaborează o clasificare structurală

ce interesează direcția formativă a jocurilor”:

jocuri de funcții generele – cu următoarele ramuri:

jocuri senzoriale: aici sunt prinse toate jocurile care mobilizează capacitățile senzoriale; exemple: jocurile cu trâmbițe, fluiere, zbârnâitori, cutii de muzică, caleidoscoape, mâzgăleală cu creioane colorate ssu cu alte instrumente de colorat cu degetele cu vopsea etc.

jocurile motorii, ce mobilezează îndemânarea și coordonarea mișcărilor; exemple de de jocuri : jocul cu mingea, cu coarda, cu elasticul, gimnastică, aruncatul cu praștia etc,

jocurile psihice pot fi de două feluri:

intelectuele, ce soliciță activitatea intelectuală complexă și mobilizează tactica gândirii; ex:emple: domino, loto, jocuri ghicitoare, șah, enigme etc.

afective, care mobilizează o paletă largă de emoții cu conotații negative sau pozitive (suportarea apei foarte reci, jocuri ce mobilizează emoții estetice în pictură,desen, jocurile tip farsă s.a.).

jocuri privind funcțiunilespeciale cele ce cuprind alte cinci clase:

jocuri de luptă

jocuri de vânătoare

jocuri speciale (prin care se imită comportamente sociale; ex: de-a plimbarea, jocul de-a ședința, formarea de tabere s.a.)

jocurile familiale (tot de imitație dar a comportamentelor specifice mediului social familial)

jocuri deimitație

O alta clasificare pe care o face W. Stern,este:

individuale, posibile la toate vârstele dar cu valențe diferite

sociale, ce apar pe parcurs si cunosc o anumită evoluție.

Clasificarea pe care Charlotte Bühler o face este:

jocurile funcționale (senzorio-motorii)

jocurile de ficțiune șiiluzie

jocurile receptive (de consum – contemplare , participare pasivă, cum sunt cele cu elemente din povești)

jocurile de construcții

jocurile colective”

J. Decroly„face o clasificare ce cuprinde:

jocuri care se raportează la dezvoltarea percepțiilor senzoriale și la aptitudinea motorie; ele cuprind :

jocurile vizuale de culori

jocurile de forme și culori

jocurile de distingerea formelor și direcțiilor

jocuri motorii și auditiv-motorii

jocurile de imitare ritmetică

jocurile raportate la noțiunea de timp

jocurile deinițiere în lectură

jocurile de gramatică

jocurile de înțelegerea limbajului”

În exemplificarea jocului J . Piaget „delimitează 3 ( trei ) categorii de joc:

Jocul exercițiu – domină la vârste mici, însă apare și mai târziu. Jocurile sunt asociate registrului senzorio–motor, cu rol în dezvoltarea motricității și interiorizării lumii reale și a registrului mintal : cuvinte , comunicări verbale ;

Jocul simbolic – cu o importanță deosebită pentru dezvoltarea limbajului și imaginației, dar mai ales pentru asimilarea realității printr–un proces de reprezentare și semnificare de o manieră proprie a lumii reale ;

Jocul cu reguli – exercită o importantă funcție de socializare progresivă a copilului prin interiorizarea unor norme de conduită,de relaționare impusă de regulile jocului”.

Jocul didactic implică următoarele procese psihice:

Gândirea cu operațiile ei: analiza, sinteza, comparația, generalizarea;

Memoria;

Atenția și spiritul de observație;

Voința;

Imaginația;

Limbajul;

Jocul didactic are o componentă informativă și una formativă.

„Jocurile exerciții sunt divizate de cătreJ. Piaget în alte două categorii polare:

1. a. ) jocuri senzorio – motorii sau de mânuire (manipulare)

jocuriexercițiu simple care facilitează însușirea unei conduite ludice, în care se trage, se împinge, se târăște, se divide, se manevrează butoane etc.;

jocuri de combinații fără scop caracterizate prin faptul că recurg la dezmembrarea și reconstituirea de obiecte, adesea fortuită: sunt mai mult exerciții funcționale; exemplu jocurile de distrugere care sunt animate de curiozitatea ce stă la baza inteligenței.

jocuri de combinații de obiecte și acțiuni cu scopuri caracterizate prin plăcerea acțiunii, prin dorința de manifestare activă, dezvoltând alte trei direcții;

1. fie că se încorporează în acțiune, reprezentări ale imaginației și se transformă în jocuri simbolice;

2. fie că se socializează, angajându-se în direcția jocurilor cu reguli;

3. fie că duc la formarea de mișcări utile în adaptarea la viața cotidiană, desprinzându-se de conduita ludică.

1. b) jocuri de exersarea gândirii(de tip calamburi, anagramări, discuții spirituale realizate în forma ludică) se clasifică după o schemă asemănătoare.

Autorul afirmă că întrebările exasperante de tipul "Ce este asta?" "De ce?" ce apar în conduita verbală a copilului antepreșcolar și preșcolar fac parte din astfel de manifestări ludice destinate exersării în plan intelectual, dacă ele sunt însoțite de tending deamuzament.

Fabulațiile sunt și ele astfel de jocuri

Jocuri simbolice, la rândul lor pot fi sub categorisite:

2. a.) jocuri cu o simbolistică conștientă; elesunt legate de aspecte multiple ale vieții ce se asimilează

2. b.) jocuri cu osimbolistică inconștientă (cu o anume valoare compensatorie uneori; de exemplu: copilul ,neglijat de mamă, care are un bebeluș se joacă cu două păpuși inegale: cea mai mică este trimisă în călătorie,iar cea mare rămâne cu mama)

Piaget recunoaște că este greu să se deceleze net între simbolistica primară și cea secundară, dar face referiri de detaliu care îl departajează de modalitățile specifice în care este interpretată și analizată simbolistica de către alți psihologi, în special de către freudiști.

Jocuri cu reguli

Și aceste tipuri de joc cunosc o interesantă evoluție ontogenetică. Ele apar odată cu

preșcolaritatea și se dezvoltă gradual în perioada scolară primară.

Cuprind următoarele subgrupe:

cu reguli spontane

cu reguli transmise de la o generație la alta.

De aasemenea, după sfera antrenată pot fi:

senzoriale (cu mingea, cu bile) simple sau complexe

intelectuale (jocuri cu cărți, jocuri cu jetoane etc.) simple sau complexe".