Investigarea Efectelor Psihologice ale Migratiei Economice a Parintilor Asupra Preadolescentilor Ramasi Acasa

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. PROBLEMATICA MIGRATIEI.

Definitia migratiei

Particularitatile reglarii emotionale la virsta adolescentei

Caracteristicile familiei migrante

Impactul migratiei parintilor asupra adolescentilor – Efecte Pozitive/ Negative

CAPITOLUL II. PARINTI – ADOLESCENTI: REPERE METODOLOGICE

SI EXPERIMENTALE.

2.1. Statistici descriptive privitor la grupul copiilor care au cel putin unul din parinti

plecat sa lucreze in strainatate

2.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor la Inventarul de expresie

a Anxietății ca Stare și Trăsătură pentru Copii (STAIC-1 și STAIC-2)

2.3. Sugestii Metodice privind managementul emotiilor la adolescentii din familii migrante

CONCLUZII

RECOMANDARI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Fenomen caracteristic lumii globalizate în care trăim, migrația a existat dintotdeauna și răspunde in continuare nevoilor economice si presiunilor demografice, dar și anumitor necesități psihologice. Cercetătorii din științele sociale s-au concentrat în general, pe problematicile migrației definitive, în ultima perioadă s-a înregistrat o creștere a interesului pentru familiile lucrătorilor temporari. Astfel, în pofida reversibilității migrației economice temporare, se pare că, în anumite contexte (plecarea mamei, absența unei rețele de suport), consecințele asupra membrilor familiei, în special pentru evoluția copiilor rămași acasă, pot fi extrem de nefaste.

Migrația este un fenomen care afectează populația și economia mondială. Integrarea crescândă a pieței forței de muncă și liberalizarea acestei mișcări produc mutații majore în structura populației și a forței de muncă în Europa. Concomitent cu necesitatea atragerii de specialiști calificați (skilled workers), inclusiv din alte țări, există și problema celor care doresc să emigreze în căutarea unor condiții de viață mai bune și a unui viitor mai sigur pentru familiile lor, mai ales în condițiile unor evoluții defavorabile în cererea de forță de muncă pentru anumite profesii sau specializări în spațiul autohton.

Fenomenul dat afectează în mod grav și România. Rata emigrării a crescut continuu după 1990, evoluție favorizată, în perioada recentă, și de integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, când s-a pus problema liberalizării mișcării forței de muncă.

În ultimul deceniu s-a dezvoltat forma particulară a fenomenului migraționist, prin aceea că nu pleacă întreaga familie, unii dintre membrii acesteia rămân acasă, în speță copiii.

Copiii percep migrația părinților sub diferite forme, ceea ce, de regulă, le influențează în mod semnificativ, în sens negativ, performanțele școlare.

Perioada adolescentei este caracterizata prin prezenta fluctuatiilor emotionale si frecventa problemelor emotionale si de comportament, datorita schimbarilor de natura fiziologica ce au loc. Aceste schimbari conduc deseori la aparitia unor stari anxioase si stresante, iar prezenta adultilor, in special cea a parintilor este primordiala.

In aceasta perioada adolescentul invata procesul de luare a deciziilor, iar dezvoltarea gindirii critice ia amploare.

Suportul emotional al parintilor contribuie la maturizarea in mod natural al adolescentului.

Obiectivele si scopul cercetarii:

Obiectivul general al cercetării l-a constituit investigarea efectelor psihologice ale migrației economice a părinților asupra preadolescenților rămași acasă.

Acestui obiectiv i se subordonează trei obiective particulare:

investigarea dimensiunilor anxietății, furiei, depresiei și strategiilor de coping, comparativ la copiii cu părinți plecați și la copiii cu părinți rămași acasă;

identificarea eventualelor diferențe de gen în legătură;

metodologic.

Astfel, am considerat necesar să analizăm o serie de interacțiuni dintre dimensiunile anxietății, cele ale furiei, nivelul depresiei și strategiile de coping, dată fiind asocierea bine documentată între strategiile de coping evitant și incidența simptomelor depresive (Ebata și Moos, 1991; Sandler et al., 1994; Seiffge-Krenke, 1998; Gomez, 1998; Herman-Stahl et al. 1995).

Metode utilizate in cercetare:

Metode teoretice: analiza literaturii de specialitate, deductia, generalizarea;

Metode empirice: chestionarea – chestionarul de masurare a reglarii emotionale;

Metode de prelucrare si interpretare cantitativa si calitativa a rezultatelor cercetarii.

Baza experimentala a cercetarii

In cadrul investigatiei efectuate a fost inclus un esantion constituit din 60 de adolescenti de la Liceul Teoretic “Duiliu Zamfirescu” si de la Universitatea “Danubius”. Virsta subiectilor este cuprinsa intre 17 si 22 ani.

In cercetare nu s-a tinut cont de mediul de provenienta al subiectilor (urban/rural). Subiectii au fost selectionati in mod aleator.

15 adolescenti din familii integrate (adolescenti care stau impreuna cu ambii parinti);

15 adolescenti din familii dezintegrate ( care au cel putin un parinte plecat peste hotare);

15 fete din familii dezintegrate;

15 baieti din familii dezintegrate.

Participarea subiectilor la cercetare a fost benevola.

Structura tezei: lucrarea este alcatuita din introducere, 2 capitole, bibliografie, concluzii si recomandari si anexe.

In primul capitol – “Problematica Migratiei” – se pune accentul pe determinarea impactului migratiei asupra vietii emotionale a adolescentilor. Vom analiza factorii sociali, economici și psihologici care determină decizia părinților de a pleca la muncă în străinătate.

Capitolul doi – “Parinti – Adolescentii: Repere metodologice si experimentale”’, se accentueaza felul in care se manifesta reglarea emotionala la adolescenti prin prisma de gen.

Cuvinte cheie: reglare emotionala, migratie, strategii de reglare emotionala.

CAPITOLUL I. PROBLEMATICA MIGRATIEI.

Definitia migratiei.

Fiecare dintre noi stim ca principala functie a familiei este aceea de a creste tinerele generatii, de a le face capabile sa duca o viata autonoma si de a-si asuma la randul lor responsabilitatea de a creste noi generatii. Insa acest rol al familiei, este puternic perturbat de plecarea unuia sau a ambilor parinti in strainatate pe o perioada mai lunga sau mai scurta de timp si care, din dorinta de a le oferi un trai mai bun, lasa cresterea si educatia copiilor lor in grija altor personae. Departarea copiilor de parinti, lipsa de atentie si de dragoste pe care o simt acestia, precum si neglijenta din partea persoanelor care ar trebui sa suplineasca lipsa parintilor, duc la comportamente deviante pentru copiii lasati singuri. Din pacate, acesti parinti ajung sa constientizeze riscurile actiunilor lor abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimente de culpabilitate si responsabilitate parentala.

  Astfel, in acest capitol, vom prezenta amploarea fenomenului de migrare in strainatate in Romania, cauzele care determina plecarea parintilor de acasa, precum si consecintele positive si negative pe care le determina acest fenomen atat asupra societatii, familiei, individului si in special asupra copilului.

 Multe din definitiile fenomenului de migrare sunt foarte starns legate de factorii care determina acest fenomen. Astfel, fenomenul de migratie este definit ca fiind “evenimentele de plasare a unor personae sau grupuri sociale in afar comunitatii lor de rezidenta in vederea schimbarii domiciliului stabil si/ sau locului de munca principal”. “Migratia fortei de munca apare ca raspuns la diferentele dintre nivelurile medii de castig din diferite arii; prin intermediul acesteia – in conditii de competitie perfecta se asigura un echilibru intre cererea si oferta de forta de munca”.

“Migratia mai este definita ca fiind “ miscarea oamenilor dintr-o tara in alta tara, cu intenti de a se intoarce in tara sa de origine. Emigrarea se refera la miscarea persoanelor in afara tarii. Persoana imigranta este aceea persoana care a trait in afara tarii sale de origine cel putin un an.”

 “Migratia pentru munca reprezinta un tip particular de migratie. Migrantii pentru munca sunt straini admisi de catre statul de destinatie in scopul specific de a exercita o activitate economica remunerate pe teritoriul statului de destinatie.

Durata de sedere este in mod obisnuit restrictionata la durata angajarii pe care strainii o detin. Definitia are in vedere numai migratia realizata pe cale legala, dar ne ajuta la intelegerea migratiei pentru munca ca deplasare al carei scop este prestarea unei activitati remunerate pe teritoriul unui stat diferit de cel de origine.”

  Migratia populatiei contribuie la redistribuirea sociala a populatiei prin intermediul mobilitatii sociale. “Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual – familial, migratia isi desfasoara influenta asupra diferitelor sfere ale vietii sociale prin intermediul caracteristicilor ei de volum, intensitate, ritm, selectivitate si tip (modul calitativ de realizare a fenomenului respectiv).” Fiecare dintre aceste fatete ale migratiei pot avea efecte specifice.

Efectele migratiei sunt strans legate de :

spatiu: locul de plecare (origine) la locul de sosire (destinatie).

timp: efecte sincronice sau intarziate ale migratiei.

 domeniul reproductiei siciale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii volumelor si structurilor demografice, activitatilor economice, de refacere a capacitatilor de munca si de organizare socio-culturala.”

Acest fenomen prezinta atat consecinte pozitive, cat si negative. In primul rand, plecarea persoanelor in strainatate atrage dupa sine, in majoritatea cazurilor, cresterea nivelului de trai al familiei si rezolvarea problemelor, cel putin pe termen scurt. Pot face rost de suma de bani sau o parte din aceasta pentru cumpararea unei locuinte. Persoana poate face economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la studiul intr-un centru universitar. Este multumit ca munca pe care o depune este platita corespunzator.

 Pe langa aceste consecinte pozitive, apar si anumite efecte negative, particulare pentru fiecare caz. Individul poate avea dificultati de adaptare la mediul social nou sau probleme de adaptare profesionala. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu intotdeauna ce care pleaca la munca in strainatate profeseaza meseria lor, ci ajung sa munceasca in alte domenii decat cel pentru care au specializare. Persoana poate avea dificultati de relationare cu colegii de munca sau cu alte persoane si poate ramane izolat.

 Cele mai grave probleme se intalnesc in mediul familial, apar probleme in relatia cu partenerul, de cele mai multe ori ramas acasa cu copii, care sunt scapati de sub control. De multe ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplina, performante scolare scazute, copii atrasi spre fapte penale. In unele cazuri, contractile de munca sunt o cale de lansare pentru prostitutie, trafic de persoane, de droguri. Dintre toate a) la locul de sosire (destinatie).

timp: efecte sincronice sau intarziate ale migratiei.

 domeniul reproductiei siciale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii volumelor si structurilor demografice, activitatilor economice, de refacere a capacitatilor de munca si de organizare socio-culturala.”

Acest fenomen prezinta atat consecinte pozitive, cat si negative. In primul rand, plecarea persoanelor in strainatate atrage dupa sine, in majoritatea cazurilor, cresterea nivelului de trai al familiei si rezolvarea problemelor, cel putin pe termen scurt. Pot face rost de suma de bani sau o parte din aceasta pentru cumpararea unei locuinte. Persoana poate face economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la studiul intr-un centru universitar. Este multumit ca munca pe care o depune este platita corespunzator.

 Pe langa aceste consecinte pozitive, apar si anumite efecte negative, particulare pentru fiecare caz. Individul poate avea dificultati de adaptare la mediul social nou sau probleme de adaptare profesionala. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu intotdeauna ce care pleaca la munca in strainatate profeseaza meseria lor, ci ajung sa munceasca in alte domenii decat cel pentru care au specializare. Persoana poate avea dificultati de relationare cu colegii de munca sau cu alte persoane si poate ramane izolat.

 Cele mai grave probleme se intalnesc in mediul familial, apar probleme in relatia cu partenerul, de cele mai multe ori ramas acasa cu copii, care sunt scapati de sub control. De multe ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplina, performante scolare scazute, copii atrasi spre fapte penale. In unele cazuri, contractile de munca sunt o cale de lansare pentru prostitutie, trafic de persoane, de droguri. Dintre toate aceste efecte cele mai importante sunt asupra copilului pentru ca acestea influenteaza buna lui dezvoltare fizica, mentala, sociala si morala.

Particularitatile reglarii emotionale la virsta adolescentei.

Perioada adolescentei (14/15 -18/25 ani) mai este denumita si ca perioada a scolarului mare. Daca in pubertate se inregistreaza un puseu de crestere, in perioada adolescentei se produce o dezvoltare intensa in plan psihic si se stabilizeaza structurile de personalitate. Pe planul dezvoltarii biologice, adolescentul tinde spre echilibru si spre adoptarea unei conformatii apropiata de cea a adultului; in schimb, in plan psihologic, transformarile sunt extrem de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivelul unor functii, cu evolutii mai lente la nivelul altora.

Adolescenta este subiectul privilegiat si controversat al psihopedagogilor, generator de opinii si discutii contradictorii. Unii o considera  "vârsta ingrata", altii, dimpotriva, "vârsta de aur"; pentru unii ea este "vârsta crizelor, anxietatii, nesigurantei, insatisfactiei", în timp ce pentru altii este "vârsta marilor elanuri"; este "vârsta contestatiei, marginalitatii si subculturii", dar si "vârsta integrarii sociale"; este "vârsta dramei, cu tot ce are ea ca stralucire, dar si ca artificiu" – decreteaza unii, ba nu, riposteaza altii, este "vârsta participarii la progresul social";

cei mai multi o considera ca fiind în totalitate o "problema moral-psihologica", dar sunt si unii care cred ca este aproape în exclusivitate o "problema sociala". Diversitatea opiniilor referitoare la adolescenta deriva din complexitatea în sine a acestei etape din viata omului, cu o dinamica exceptionala în timp, cu multideterminari si multiconditionari, dar si din pozitia oarecum incerta pe care o ocupa adolescentul în sistemul perioadelor evolutive ale vietii. Locul lui în sistemul relatiilor sociale este mai bine conturat si precizat decât cel al puberului.

Totusi adolescentul oscileaza din punct de vedere al comportamentului între copilarie si maturitate, fiind însa întors mai mult cu fata spre adult.

Clasificarea accentuărilor de caracter observate la adolescenți, efectuată de A.E.Личко, care scoate în evidență specificul comportării acestuia în îmbinare cu o interpretare a noastră privind caracterul acțiunilor familiale ce pot fi aplicate în educația adolescenților.

1. Tipul hipertimic. Adolescenții de acest tip se deosebesc prin mobilitate, comunicabilitate, sunt năzbâtioși. Posedând aptitudini generale bune, ei manifestă lipsă de asiduitate, de disciplină, au o reușită instabilă. Acest tip de adolescenți, totdeauna, sunt bine dispuși, gălăgioși, veseli, optimiști. În relațiile lor cu părinții și pedagogii deseori apar conflicte din cauza atitudinii neserioase ce îi irită pe adulți. Acești adolescenți au numeroase pasiuni care, însă, de regulă, sunt superficiale și trecătoare. Adolescenții de tip hipertimic de cele mai multe ori își supraestimează aptitudinile, sunt prea încrezuți în forțele proprii, tind să se autodemonstreze, sunt lăudăroși, vor să producă impresie asupra celor din jur. Acțiunile educative din partea adulților trebuie să se axeze pe unitatea cerințelor, să fie bine gândite, logic argumentate, orientate spre exersarea trăsăturilor de voință și formarea capacităților de autocontrol și autoeducație.

2. Tipul cicloid. Adolescenții de acest tip au o iritabilitate sporită și înclinare spre apatie, prefera să stea singuri acasă în loc să comunice cu prietenii, colegii. Ei tolerează cu mari dificultăți chiar și cele mai mici neplăceri, iar la observațiile celor din jur reacționează foarte emoțional. Dispoziția lor se schimbă periodic, de la foarte bună până la starea de deprimare, cu perioade de aproximativ două-trei săptămâni.

De aici vine și denumirea acestui tip. Acțiunile educative din partea adulților trebuie să fie calme, echilibrate în îmbinare cu manifestarea unei conduite demne. Mai eficiente în acest caz vor fi următoarele metode: explicația, conversația, exemplul adultului, implicarea adolescentului în activități interesante și practicarea sportului, autotreningului, yoga etc.

3. Tipul labil. Acestui tip îi sunt proprii schimbări foarte rapide și imprevizibile de dispoziție. Motivele pentru schimbarea bruscă a dispoziției pot fi cele mai neînsemnate. De exemplu, un cuvânt de ocară auzit întâmplător la adresa sa ori o privire neplăcută a cuiva. Adolescenții de acest tip se pot pomeni în mrejele indispoziției și depresiei chiar și în lipsa unor neplăceri și insuccese serioase. De dispoziția de moment depinde comportamentul și acțiunile lor. În corespundere cu această dispoziție, prezentul și viitorul lor poate căpăta culori ba luminoase, ba sumbre.

Acțiunile educative ale adulților trebuie să fie orientate spre formarea voinței adolescentului, capacităților de comunicare și preîntâmpinarea stărilor depresive prin antrenarea acestora în variate activități interesante. Când sunt în dispoziție deprimată aceștia au foarte mare nevoie de ajutorul și susținerea apropiaților care ar putea să-i sustragă de la gândurile negative, să-i încurajeze.

4. Tipul astenonevrotic. Adolescenții de acest tip se deosebesc prin anxietate exagerată, sunt capricioși, obosesc repede, se irită ușor. Oboseala lor se manifestă mai ales când trebuie să îndeplinească o activitate intelectuală intensă și complicată. Acțiunile educative ale adulților trebuie să se manifeste în organizarea și menținerea unui mod sănătos, stabil de viață și răbdare. Familia se va axa pe respectarea regimului de viață în îmbinare cu educarea voinței tactului, comunicarea empatică.

5. Tipul senzitiv. Acestui tip de adolescenți îi este proprie o sensibilitate sporită în toate: și în cele ce îi bucură, și în cele ce îi întristează, le insuflă nesiguranță, teamă. Ei nu preferă companii mari, jocuri pasionate, mobile, vesele și năzbâtioase, de obicei, sunt timizi în prezența străinilor și din această cauză produc impresia de firi închise.

De fapt, adolescenții senzitivi sunt deschiși, sinceri și predispuși la comunicare, însă cu acei pe care îi cunosc bine. Cea mai plăcută și eficientă comunicare pentru ei este cu micuții și maturii. Adolescenții de acest tip sunt ascultători și manifestă un mare atașament pentru părinți. Odată cu maturizarea, ei pot întâmpina anumite dificultăți în cadrul adaptării la mediul semenilor, dar pot manifesta și unele complexe de inferioritate. În același timp, adolescenții respectivi sunt educabili, de timpuriu manifestând posibilități de formare a sentimentului de responsabilitate, dau dovadă de exigență morală față de sine și față de persoanele din jurul lor. Neajunsurile aptitudinilor ei deseori le compensează prin acceptarea unor tipuri de activitate complicată și printr-un grad înalt de asiduitate. Adolescenții senzitivi sunt exigenți în alegerea prietenilor, țin foarte mult la relațiile cu ei, îi admiră, mai ales pe cei în vârstă. Acțiunile educative ale adulților vor fi axate pe o comunicare și colaborare sistematică echilibrată, de tip stimulativ și empatic. Dacă se vor observa eforturi intelectuale sau psihofizice prea mari din partea adolescentului, îl vom învăța să le planifice, să le alterneze și să se odihnească.

6. Tipul psihastenic. Acest tip de adolescenți se caracterizează printr-o dezvoltare intelectuală timpurie, sunt axați pe reflecții, cugetare, au înclinație spre autoanaliză și evaluarea comportamentului altor persoane. Psihastenicii își manifestă mai frecvent forța prin cuvinte, dar nu și în fapte.

Încrederea în forțele proprii se îmbină cu nesiguranța, neîncrederea în sine, iar caracterul categoric al judecăților – cu nechibzuința și luarea deciziilor pripite. Acțiunile educative ale adulților vor fi orientate spre formarea unor trăsături volitive de caracter prin exersarea bunăvoinței, a autoanalizei și autoeducației în îmbinare cu respectul pentru alte persoane și pentru sine.

7. Tipul schizoid. Cea mai esențială trăsătură de caracter a acestui tip de adolescenți este firea lor foarte rezervată, închisă. Ei, de obicei, nu preferă compania semenilor lor, le place să rămână singuri sau să se afle în compania celor maturi. Singurătatea spirituală în nici o măsură nu-l incomodează pe adolescentul schizoid, care trăiește în lumea sa, cu interesele sale, ce sunt neobișnuite pentru copiii de aceeași vârstă.

Asemenea adolescenți deseori manifestă indiferență exterioară față de alți oameni. Ei nu înțeleg stările de spirit ale altor oameni, trăirile lor, nu sunt în stare să manifeste empatie. Lumea lor internă de cele mai multe ori este ocupată de variate fantezii și pasiuni. Sentimentele le manifestă cu multă rezervă și din acest motiv rămân neînțeleși de cei care îl înconjoară, mai ales de semenii lor, care, de obicei, nu-i agreează. Acțiunile educative ale adulților vor fi concentrate asupra formării sentimentului realității, adecvanței la mediu, capacitatea de a asculta și a înțelege alte persoane.

8. Tipul epileptoid. Acești adolescenți deseori plâng, îi tachinează pe părinți, sunt capricioși, mai ales în fragedă copilăria. A.E. Личко menționa că epileptoizii sunt înclinați să chinuie animalele, să irite și să-și bată joc de cei mai mici și mai slabi care nu le pot riposta. Trăsăturile lor tipice sunt cruzimea, egoismul și autoritarismul. În grupul de copii în care este lider un asemenea adolescent se instaurează o ordine agresivă, tacită, aproape teroristă, iar autoritatea lor personală se sprijină în fond pe supunerea benevolă a altor copii sau pe frică. În condițiile unui regim disciplinar rigid acest tip de adolescenți se simte bine, pricepându-se să fie atent cu șefii, maturii; să obțină anumite avantaje, să ocupe posturi care le oferă putere pentru a instaura dictatura lor asupra subalternilor. Acțiunile educative ale adulților trebuie să fie echilibrate și stricte, dar, totodată, să se îmbine cu educarea compasiunii, înțelegerea durerii altor persoane, săvârșirea faptelor bune, empatie.

9. Tipul isteroid. Principala trăsătură de caracter a adolescenților de acest tip este egocentrismul, setea de atenție, acceptare permanentă. Isteroizii au o foarte pronunțată înclinație spre efecte teatralizate, spre pozare, evidențiere a unicității lor. Acești copii se simt lezați și suportă greu situația când cineva aprobă și apreciază în prezența lor faptele și comportamentul colegului, când altora li se acordă o atenție mai mare.

Dorința de a atrage atenția tuturor, de a auzi în permanență la adresa sa cuvinte pline de entuziasm și laudă devine pentru acest tip de adolescenți o idee fixă. Ei manifestă pretenții pentru poziția sa de exclusivitate în mijlocul semenilor, tendința de a fi lideri, dar, totodată, sunt inapți de a fi adevărați organizatori, de a cuceri o autoritate nonformală.

Acțiunile educative ale adulților trebuie să fie echilibrate, logic argumentate, axate pe dezvăluirea obiectivă a punctelor tari și slabe a personalității adolescentului în paralel cu educarea modestiei, atenției față de alte persoane și a cordialității în relații.

10. Tipul instabil este deseori apreciat și caracterizat greșit ca fiind lipsit de voință, care se lasă în voia soartei. Acești adolescenți manifestă un interes sporit pentru distracții, pe care le acceptă fără alegere, le place trândăvia și lenevia. Ei nu au nici un fel de interese serioase, inclusiv pentru profesia sa viitoare, trăiesc cu ziua de azi. Acțiunile educative ale adulților necesită perseverență, răbdare, stabilitate și forță de convingere. Ambii părinți vor implica adolescentul în activități social-utile în care acesta ar putea aprecia importanța sa.

11. Tipul conformist. Adolescenții de acest tip sunt prea docili, manifestă o supușenie oarbă, necritică, iar deseori chiar conjuncturistă față de oricare autorități, față de majoritatea din grup. Conformiștii, de obicei, sunt înclinați spre moralizări și conservatorismism, iar principalul său crez se reduce la ideea: a fi ca toată lumea. Acest tip este întruchiparea conformisului, care pentru a-și realiza propriile interese este gata să-și trădeze prietenii, dar orice faptă ar comite un asemenea adolescent, el întotdeauna găsește o justificare morală comodă.

Psihologii ce cerceteaza viata emotionala a adolescentilor, presupun ca pe parcursul perioadei de maturizare, adolescentii/copiii duc iarasi o lupta cu parintii lor pentru obtinerea independentei emotionale. Chiar daca procesul dat se aseamana cu cel din copilarie, cind copilul incearca sa obtina independenta in actiunile sale, sarcina adolescentului este mult mai complexa. In dependenta in perioada de maturizare se manifesta mai degraba sub forma increderii in sine mai crescute, aspiratia spre manifestarea initiativei, abilitatatea de a face fata presiunii covirstnicilor, dar si abilitatea de a raspunde pentru propriile fapte si decizii [1,p.219].

Emotiile si experienta comunicationala, receptionate de catre adolescent din cadrul familiei, deseori depind atit de sexul adolescentului, cit si de cel al parintelui.

Conform studiilor, la inceputul adolescentei, atasamentul fata de parinti cunoaste o scadere, dupa care o amplificare, insa durata acestor schimbari din perspectiva de gen este diferita.

Ca si rezultat, adolescentii apreciaza situatiile negative intr-un mod mai sobru, mai serios, iar implicarea emotionala in cadrul experientelor data se manifesta mai slab.

Caracteristicile familiei migrante

Dupa eliberarea de sub fostul regim comunist, in 1989, in Romania a aparut fenomenul migratiei, o realitate complexa prin motivatiile si formele sale. Acest fenomen se pastreaza in continuare si ca rezultat al unei saracii provocate de tranzitie pe care o traverseaza Romania si al unor factori de atractie pe care o exercita tarile vest europene.

  Incepand cu anul 2001, an care a corespuns cu desfiintarea vizelor de intrare in majoritatea tarilor din Europa, mii de romani au ales sa paraseasca Romania in favoarea tarilor Europei de sud si vest, in cautarea unei vieti mai bune. Avand in vedere ca se vehiculeaza o cifra de peste 1,5 milioane de persoane, provenite din toata tara, putem vorbi de un adevarat fenomen national.

Producerea acestui fenomen in Romania, a dus la evitarea unei crize economico-sociale cu urmari serioase asupra intregii societati si cu efecte negative asupra procesului aderarii Romaniei la UE Migratia fortei de munca in strainatate a constituit temelia transformarilor sociale ale Romaniei.

Migratia interna a fost cauzata preponderent de situatia economica, avind preponderent un caracter voluntar. Sunt incluse in special persoanele care pleaca spre orase, in cautarea unui loc de munca, pastrindu-si si viza de resedinta in locul de trai permanent. Cea mai observata forma a migratiei, notabile din punct de vedere statistic, este migratia voluntara temporara, care are la baza motive economice.

Impulsionat de situatia social-economica, fenomenul migrational a evoluat si in functie de politicile migrationiste adoptate in diferite perioade de timp, inclusiv de-a lungul unor variabile cum sunt aflarea legala sau ilegala peste hotare [19, p. 47-48].

Se estimeaza ca in urmatoarele doua decenii pricipalele tendinte ale migratiei din Romania vor fi:

cresterea fluxurilor de forta de munca catre spatiul UE;

o migratie circulara pentru munca comparativ cu cea permanenta;

diminuarea migratiei ilegale sau necontrolate,in favoarea celei legale care asigura o mai mare siguranta a castigurilor.

   O comparatie intre copiii cu parintii plecati (unul sau amindoi) si cei care nu se afla in aceasta situatie arata ca exista citeva diferente semnificative intre cele doua grupuri, in special in privinta caracteristicilor socio-demografice ale familiei si a relatiilor din interiorul familiei. Copiii cu parintii emigranti provin in proportie mai mare din familii destramate (parinti separati, divortati sau vaduvi) iar familiile lor au in medie un nivel educational mai scazut si ocupatii cu prestigiu usor mai mic decit copiii fara parinti emigranti. Atit prezenta unei familii intacte cit si statutul socioprofesional ridicat (nivel inalt de educatie si prestigiu ocupational ridicat) sunt in general factori cu influente pozitive asupra rezultatelor scolare, copiii cu parinti emigranti sunt mai dezavantajati din aceste puncte de vedere in comparatie cu ceilalti copii.

Comunicarea copilului cu parintii sai este insa mai scazuta in familiile cu parinti emigranti, ceea ce poate constitui o influenta negativa asupra rezultatelor scolare si de asemenea copiii din aceste familii cred in mai mica masura decit ceilalti copii ca este important sa aiba note bune la scoala.

Dupa criteriul comportamentelor – problema ( copilul sta afara tirziu fara ca familia sa stie unde este si este implicat in conflicte cu politia si alte persoane) nu exista diferente semnificative intre cele doua grupuri de copii.

Impactul migratiei parintilor asupra adolescentilor – Efecte pozitive/negative.

Principalele efecte pozitive sunt legate de bunastarea elevilor ai căror părinți sunt plecați în străinătate. În cele mai multe dintre cazuri migratia parintilor determina o crestere a nivelului de trai al copilului ramas acasa. Asa cum au aratat si alte studii, veniturile din strainatate sunt folosite in mare parte la imbunatatirea conditiilor de locuire si la inzestrarea cu bunuri de folosinta indelungata. Se remarca de exemplu faptul ca in cazul copiilor cu parinti plecati in prezent, procentul celor care au telefon mobil este mai mare decit in cazul copiilor fara parinti plecati (telefonul mobil pare sa se fi transformat intr-un bun de stricta necesitate pentru copii – la nivel national 75% dintre elevii de gimnaziu au propriul lor telefon mobil). Computerele si consolele de jocuri video sunt mai frecvente in gospodariile de migranti decit in celelalte. Si alte bunuri personale pe care le-am putea considera specifice virstei (bicicleta, mp3 player sau Ipod, role) sunt detinute intr-o pondere mai mare de copiii de migranti in comparatie cu ceilalti.

Dincolo de bunastarea materiala, copiii de migranti, in special cei cu ambii parinti plecati, tind intr-o pondere mai mare sa aiba experienta unor calatorii in strainatate comparativ cu ceilalti copii. 34% dintre copiii cu ambii parnti migranti au calatorit in strainatate, spre deosebire de doar 14% dintre copii de non – migranti. 20% dintre copiii cu ambii parinti plecati si-au petrecut vacanta de vara din 2010 in strainatate la parintii lor.

Intre efectele negative este interesant de remarcat faptul ca plecarea unuia dintre parinti determina in unele cazuri o deteriorare a relatiei copilului cu parintele ramas acasa. Astfel, in cazul celor cu tatal plecat in strainatate, ponderea copiilor care nu au o relatie foarte buna cu mama lor este mai mare, decit in celelalte cazuri. Acelasi lucru se poate observa si mai pregnant in cazul relatiei dintre copil si tata in conditiile in care mama este plecata din tara.

Familia reprezinta principala sursa de sprijin pentru copii atunci cind se confrunta cu o problema, in special daca respectiva problema este legata de scoala. In cazul copiilor cu parinti migranti ponderea celor care afirma ca nu apeleaza la nimeni pentru a-i ajuta in probleme legate de scoala este semnificativ mai mare decit in cazul copiilor fara parinti migranti.

Alte efecte negative se intilnesc la nivel psihologic. Datele de ancheta confirma existenta unei asocieri semnificative intre absenta ambilor parinti sau doar a mamei si frecventa simptomelor de deprimare la copii. Este imbucurator faptul ca nu apare o corelatie intre lipsa parintilor si inrautatirea starii de sanatate a copiilor.

In ce priveste abuzurile verbale, umilintele, amenintarile, agresiunile fizice sau neglijenta, diferentele dintre cei cu parinti plecati si cei cu parinti non-migranti nu sunt semnificative.

Totusi, cercetarea indica importante semnale de alarma privind situatia generala a copiilor din Romania din aceasta perspectiva, lucruri ce trebuie mentionate: aproape jumatate dintre elevii de gimnaziu au fost supusi frecvent la abuzuri verbale (spre exemplu, injuraturi), aproximativ 35% s-au aflat frecvent in situatii in care s-au simtit umiliti, 20% au fost adesea amenintati si 15% au fost agresati fizic.

Diferentele intre copiii de migranti si cei de non-migranti sunt relativ mici in ce priveste comportamentele deviante, totusi plecarea parintilor reprezinta un factor de risc. Consumul de substante interzise minorilor (tutun, alcool) are o incidenta putin mai mare in rindul elevilor de gimnaziu care au ambii parinti plecati sau doar mama plecata la munca in strainatate. Ponderea copiilor care au avut cel putin o data probleme cu politia este usor mai mare in rindul celor care au parinti migranti fata de ceilalti (15-16% fata de 10%). Comportamentul de la scoala al copiilor ai caror parinti sunt plecati i-au determinat pe profesori sa atraga atentia familiei mai frecvent decit in cazul copiilor cu parintii in tara.

Copii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate au un profil asemanator cu cei ce traiesc in familii monoparentale ca urmare a despartirii parintilor sau a decesului unuia dintre ei. Acest lucru arata ca, desi plecarea la munca este temporara, efectele asupra copiilor pot fi similare cu cele ale unei despartiri pe termen lung sau definitive.

Consecintele migratiei parintilor peste hotare inregistreaza efecte negative asupra vietii emotionale ale copiilor/adolescentilor. Un studiu realizat de Fundatia Iosif din Iasi, Romania in 2007 privind viata emotionala a copiilor in legatura cu plecarea parintilor a amintit aspecte negative pe care le vom enumera mai jos. Din cauza lipsei grijei parintesti permanente, adolescentii obisnuiesc sa duca un mod de viata nesanatos si inadmisibil pentru virsta adolescentei.

Printre acestea enumeram:

Frecventarea localurilor interzise si consumul de alcool si tigari;

Supraincarcarea de rol deoarece fetele mai mari isi iau rolul de mama si trebuie sa se descurce si cu familia si cu studiile;

Copiii au manifestari anxioase, depresie, dupa plecarea parintilor si din acest motiv devin inchisi in sine si se simt abandonati;

Schimbarea starii de spirit intr-un timp foarte scurt, acum sunt veseli si imediat pot sa plinga sau sa devina agresivi in aparenta fara un motiv;

Infatuarea datorita faptului ca are bani si poate sa isi permita sa cumpere ce vrea, sa invite colegii in oras sau sa mearga in locuri in care alti copiii nu o pot face;

Furtul din propria casa pentru a atrage atentia asupra lor si pentru a-si determina parintii sa se intoarca acasa;

Copiii nu stiu sa dirijeze banii si ajung sa plateasca sume consistente pe lucruri inutile;

Cei care au parintii plecati ajung sa fie victime ale tilharilor acesta fiind unul dintre motivele pentru care cei mai multi copiii ascund ca au parintii plecati la munca in strainatate;

Lipsa afectiunii parintilor duce la stari de neliniste si angoasa;

Dorinta lor de a parasi tara cit mai repede pentru a merge sa lucreze in strainatate;

Datorita libertatii pe care o au ajung sa nu mai tina cont de autoritatea parintilor si sa aiba un comportament neadecvat virstei;

Schimbarea rolurilor de sora cu mama fac ca acele fete sa devina mature mult inainte devreme, ceea ce nu e un lucru de dorit din partea specialistilor;

Oboseala acumulata datorita, pe de-o parte a supraincarcarii de rol iar pe de alta parte a pierderii noptilor prin baruri si discoteci;

Probleme de sanatate datorita modului de alimentatie nesanatos;

Aparitia unui numar mare de boli cu transmitere sexuala si a avorturilor;

Unele fete care raman acasa cu tatal risca sa fie victime ale abuzului sexual;

Randamentul scolar este mai scazut la unii copiii cu parintii plecati din tara, pentru ca nu simt ca ar trebui sa invete la indemnul altor persoane care nu le sunt parinti;

Copiii nu percep autoritatea persoanei cu care stau, care nu e parintele lor. Acest lucru s-ar explica situatii de autoritate a persoanei cu care va sta copilul inainte de plecarea parintilor;

Copiii au ajuns sa perceapa mama doar ca o persoana care naste si nu are alte calitati;

Dorul si asteptarea intoarcerii parintilor guverneaza existenta copiilor;

Ei nu percep in persoana cu care ramin un bun partener de dialog;

Lipsa modelelor familiale necesare in dezvoltarea normala a oricarui copil;

Desi parintele pleaca pentru a cistiga bani pentru imbunatatirea conditiilor materiale exista si situatii in care copilul nu beneficiaza de confortul dorit de parinti pentru ca persoanele in grija carora este nu ii ofera sprijinul material de care ar trebui sa beneficieze;

Pentru a se distra sau a atrage atentia asupra lor copiii ajung sa faca acte delicvente, de exemplu furturile din magazine;

Agresivitatea, un limbaj vulgar si relatii defectuoase cu familia sunt modalitati de exprimare a frustrarii copiilor;

Copiii victime ale propriilor parinti care ii iau cu ei in strainatate si daca acestia nu se adapteaza ii aduc din nou in tara. Schimbari ale ritmulul de viata care nu sunt deloc utile pentru dezvoltarea psihica a copilului;

Instrainarea copiilor fata de parinti;

Apar tulburari de comportament;

Tulburari depresive, tentative de suicid;

Comportamente de revolta precum fuga de acasa, imprietenirea cu persoane dubioase, intrarea in unele grupuri care au un comportament dubios;

Dezvoltarea de comportamente sexuale aberante in cazul fetelor;

Valorizarea persoanelor care nu au studii si au reusit sa se descurce in viata iar drept consecinta copiii incep sa aiba un randament scolar mic.

Efectele pe care specialistii se gindesc ca ar putea exista asupra copiilor sunt:

Relatii defectuoase cu parintii care sunt plecati;

Viitorul si-l imagineaza in alta tara decit cea de origine;

Cerintele adolescentilor vor creste la angajare din punct de vedere al salariului desi competentele sunt reduse;

Nu stiu sa isi asume responsabilitati si vor astepta sprijin de la parinti pentru o perioada lunga de timp;

Nu au reprezentativitate a unei familii unite;

Copiii care vor suferi din punct de vedere afectiv;

Transformarea comportamentului copilului in raport cu familia sa;

Lipsa de incredere in propriile forte;

Comportamente neadecvate in raport cu ceea ce presupune o familie;

Vor supra-valoriza aspectul material;

O generatie rezistenta la schimbari bruste in ceea ce priveste noile situatii din familie (plecare in strainatate si reintoarcerea parintilor), contexte sociale diferite; [9,p. 52-66].

Intr-un raport de studiu realizat de UNICEF privind situatia copiilor ramasi fara ingrijirea parinteasca in urma migratiei, arata ca despartirea de parinti afecteaza intr-o mare masura viata interioara a copiilor.

Aproape toti copiii participanti la studiu au afirmat ca dupa plecarea parintilor se confrunta cu stari emotionale dificile si neplacute.

O parte din persoanele care ingrijesc copii ai caror parinti sunt plecati si unii lucratori medicali impartasesc aceasta opinie. Totusi, unii copii au afirmat ca banii nu le pot compensa suferinta cauzata de despartirea de parinti.

Gama de emotii prin care copiii isi descriu viata este predominata de culori cenusii. Dorul si tristetea sunt starile cel mai frecvent amintite. Copiii de virsta mai mica au mentionat ca pling des. O parte din copii relateaza stari de apatie pe care nu le pot controla.

Caracteristicile atribuite familiei de copiii care locuiesc impreuna cu parintii pot sugera anumite aspecte de privare pe care le traiesc copiii ai caror parinti sunt plecati in strainatate. Pentru primii, familia constituie un mediu care le ofera dragoste si caldura. Relatiile dintre membrii familiei sunt descrise prin coeziune, cooperare, intelegere, suport reciproc, prietenie. Toate acestea le confera copiilor si tinerilor un sentiment de siguranta si protectie. Lipsa acestui sentiment de securitate, propriu copiilor care au experienta despartirii de parinti, a fost mentionat de mai multi respondenti. In opinia tinerilor participanti la atelierul de consultare, copiii traiesc o frica de singuratate fizica in care se afla. Unii considera ca sentimentul de insecuritate se manifesta si in relatiile interpersonale ale copiilor, inclusiv cu rudele. Felul in care copiii descriu familiile lor de pina la plecarea parintilor, sugereaza ca unii dintre ei traverseaza un proces de reevaluare a atitudinilor fata de parinti, a relatiilor cu acestia, a comportamentului propriu. Pe deoparte, lipsa afectiunii parintesti, pe de alta parte, exercitarea unor activitati care erau cindva in responsabilitatea unui dintre parinti, i-au determinat sa aprecieze mai mult tot ce le oferea viata in familie. Majoritatea copiilor au mentionat ca, in trecut, erau fericiti, chiar daca o buna parte din ei s-a confruntat cu dificultati de ordin financiar, ceea ce a constiuit principala cauza a plecarii parintilor lor.

O parte din adulti au afirmat ca una din principalele caracteristici ale situatiei copiilor care au parintii plecati peste hotare este lipsa sprijinului emotional care genereaza sentimentul de singuratate. Pentru a fi depasite aceste trairi necesita eforturi foarte mari din partea copiilor care de cele mai multe ori, nu reusesc sa se adapteze eficient la situatia in care se afla. Anumite situatii si evenimente din viata acestor copii le amintesc mai acut despre lipsa parintilor, ceea cele actualizeaza suferintele. S-a constat ca trairile emotionale ale copiilor, provocate de despartirea de parinti variaza in timp. De obicei, copiii se simt mai afectati imediat dupa plecarea parintilor, prima perioada fiind considerata de ei cea mai dificila.

Cu trecerea timpului, ei aparent se adapteaza la noile circumstante. Pentru unii copii insa, intensitatea trairilor nu sufera schimbari semnificative in timp.

In opinia mai multor categorii de adulti, ceea ce caracterizeaza o mare parte dintre copiii ai caror parinti sunt plecati peste hotare este faptul ca acestia atribuie o importanta exagerata situatiei materiale si banilor.

Emotiile contribuie la realizarea activitatii cotidiene, iar individul are capacitatea de a le controla. Aceasta se realizeaza in mod diferit de catre fiecare persoana, cu ajutorul anumitor strategii. Formarea capacitatii de a reactiona intr-un anumit mod intr-o situatie ce are o incurcatura emotionala are loc si la virsta adolescentina. Acest proces este necesar a fi sustinut intens de catre parinti. Procesul migrational implica beneficii de ordin material asupra familiilor implicate, insa cercetarile efectuate in contextul migratiei parintilor au scos la iveala o serie de consecinte ai acestui proces asupra vietii emotionale a copiilor/adolescentilor. Aceste consecinte pot fi de ordin somatic sau comportamental, iar lipsa interventiilor din partea institutiilor cu care adolescentul interactioneaza, pot conduce la crize dificile. In urma migratiei copiii devin anxiosi, melancolici, nelinistiti, iar comportamentul lor devine neadecvat, ceea ce necesita implicare din partea specialistilor.

De asemenea, o consecinta a migratiei este modul nesanatos de viata pe care il duc copiii, ceea ce determina aparitia unor probleme majore.

CAPITOLUL II. PARINTI – ADOLESCENTI: REPERE METODOLOGICE SI EXPERIMENTALE.

Pentru a justifica aprecierile exprimate, am efectuat o analiză statistică a fenomenului migrației în țara noastră, extinzând apoi cercetarea asupra efectelor acestui fenomen asupra copiilor rămași acasă. O analiză mai largă am efectuat-o cu privire la consecințele migrației părinților asupra performanței școlare a copiilor rămași în țară. Am folosit un volum adecvat de date, preluate din statistica națională, prin aceasta urmărind să concretizez și să argumentez aprecierile teoretice exprimate.

Restructurarea economică impusă țărilor în curs de dezvoltare de către instituțiile financiare mondiale, începând cu anii 1980, a generat presiuni puternice în direcția migrației pentru anumite segmente ale populației. Efectele acestor politici au fost șomajul și sărăcia, în special în situația celor din zonele rurale. Este foarte bine cunoscut faptul că procesele de globalizare au condus la forme inegale de dezvoltare economică, contribuind la o distribuție tot mai disparată a resurselor, atât în cadrul națiunilor, cât și între națiuni, în ultimele trei decenii ale secolului XX.

Creșterea ratei de migrație este asociată cu un număr de procese care afectează multe țări. Acestea pot include urbanizarea, diversificarea stilurilor de viață, globalizarea, care a creat noi forme de diviziune a muncii, ceea ce determină ca unele zone și țări să aibă o cerere mai mare de forță de muncă, precum și conflictele care dislocă populațiile și determină apariția refugiaților.

O importantă arie de interes în sociologia contemporană a migrației o reprezintă rolul femeilor migrante în forța globală de muncă și specificul consecințelor migrației în funcție de sex. Prin contrast cu analizarea problemei feminine în contextul migrației familiale, dezvoltarea fenomenului de migrație independentă a femeilor este o reflecție atât a creșterii tot mai mari a cererii pentru mâna de lucru feminină, cât și a transformării relațiilor familiale.

Decizia oamenilor de a părăsi țara de origine are la bază motive diverse, care pot include lipsa oportunităților adecvate de angajare și salariile mici din țara de origine, reuniunile de familie și legăturile cu țara de destinație, căutarea oportunităților educaționale și a accesului la servicii medicale, bunuri și servicii materiale mai bine dezvoltate.

Cererea tot mai mare din țările de destinație pentru muncitori necalificați, semi-calificați și calificați, împreună cu remunerațiile mai mari decât în țările de origine reprezintă un alt motiv pentru care oamenii decid să migreze. De multe ori, migrația este văzută ca fiind răspunsul cel mai potrivit la nevoile financiare ale familiei.

Evoluția economică și socială a țării noastre din ultimii douăzeci de ani, marcată de o scădere tot mai accentuată a potențialului economic național și, implicit, a veniturilor unei mari părți a populației României, concomitent cu liberalizarea pieței forței de muncă la nivel global, a determinat un mare număr de cetățeni români să își îndrepte atenția spre ocuparea unor locuri de muncă în străinătate, în special în țările europene dezvoltate.

Plecarea părinților la muncă în străinătate determină o serie de efecte directe semnificative asupra funcționalității familiilor afectate de acest fenomen și, în mod special, asupra copiilor ce rămân singuri acasă. Datorită problemelor legate de lipsa unei supravegheri eficiente, dar și de absența unui mediu familial real, copii rămăși în țară devin vulnerabili la abuz, exploatare prin muncă și alte situații asemănătoare. De asemenea, această categorie de copii este tot mai frecvent afectată de scăderea performanțelor școlare, având ca punct culminant creșterea abandonului școlar la vârste tot mai fragede.

Problema copiilor rămași în țară în urma plecării unuia sau a ambilor părinți migranți a devenit tot mai importantă în ultimii ani, acest lucru fiind determinat îndeosebi de creșterea numărului de persoane – în mare parte migranți din regiuni rurale și/sau țări în curs de dezvoltare – care traversează granițele în căutarea unor condiții economice mai bune.

Copiii multor dintre acești migranți rămân în țara de origine, în grija altor membri ai familiei sau a cunoștințelor. Deși un număr extins de studii, naționale și internaționale, au analizat circumstanțele economice pozitive implicate de migrație, costul psihologic, social și emoțional al plecării, în special pentru cei rămași acasă, a fost adesea omis. În ultimii ani, în România a crescut interesul pentru această problemă, reflectat atât în presă, cât și în câteva studii realizate de organizații naționale specializate în domeniul drepturilor copilului.

Numărul tot mai mare de femei ce părăsesc România determină o reacție nefavorabilă, tot mai accentuată, în rândul minorilor ce rămân acasă. Aceasta este determinată, în primul rând, de faptul că, în țara noastră, femeile sunt cele care se ocupă, în general, de creșterea și educația copiilor. În cazul în care sunt lipsiți de această influență și protecție maternă, minorii se dezvoltă tot mai greu, întâmpină dificultăți sporite în activitatea școlară și înregistrează tot mai frecvent abateri de la regulile de comportament social.

Un factor determinant pentru evoluția copiilor ce rămân în țară în urma plecării părinților la muncă în străinătate este acela al perioadei în care aceștia sunt lipsiți de o familie completă. Astfel, se constată faptul că aproximativ 54% din numărul total al minorilor afectați de acest fenomen sunt privați de prezența părinților pentru o perioadă relativ scurtă (mai mică de un an), în timp ce 34% dintre aceștia trăiesc fără cel puțin unul dintre părinți pentru o perioadă mai mare de un an. Conform statisticilor oficiale, această a doua categorie este cea mai puternic afectată de problemele inerente ce apar în urma migrației internaționale a cetățenilor români.

Un rol deosebit de important în evoluția ulterioară a copiilor ce sunt privați de prezența ambilor părinți îl au persoanele cărora le sunt încredințați aceștia pe perioadă în care părinții sunt plecați la muncă.

Chiar dacă din punct de vedere material această deschidere către piața internațională a muncii constituie un avantaj deosebit de important pentru familiile implicate, se poate constata faptul că efectele pe care absența unuia sau chiar a ambilor părinți le au asupra dezvoltării copiilor rămași acasă sunt deosebit de nefavorabile.

O mare parte a copiilor afectați de fenomenul migrației internaționale a părinților întâmpină probleme reale în procesul de învățare, se confruntă cu probleme deosebite de adaptare socială, ajungându-se, nu de puține ori, la situații limită de încălcare a legislației naționale.

2.1. Statistici descriptive privitor la grupul copiilor care au cel puțin unul din părinti plecat să lucreze în străinătate.

În cele mai multe cazuri (59,9%) doar tatăl este plecat, în timp ce 22,9% dintre copii se află în situația de a locui fără mamă deoarece aceasta a plecat să muncească în afara țării, iar 17,5% locuiesc fără ambii părinți datorită faptului că aceștia muncesc în străinătate.

Destinațiile preferate sunt Italia și, la o distanță apreciabilă, Spania, cu precizarea că 92% dintre mame și doar 66,1% dintre tați se află în Italia. În Spania sunt plecați 87% din tați și 2,7 % din mame. Am introdus în categoria alte țări celelalte destinații menționate de copii: Germania, Grecia, Irlanda, Belgia. Se pare că un număr mai mare de bărbați au ales aceste țări datorită ofertelor de muncă în construcții.

Tabel nr. 1 Media intervalului de timp de când sunt plecați părinții

Media intervalului de când a plecat fiecare părinte este ușor mai mare în cazul taților. Ne îngrijorează faptul că, în rândurile adolescenților între 14 și 21 ani, peste 57% declară că au mama plecată de peste 4 ani, ceea ce nu mai denotă un fenomen sezonier sau o decizie temporară. Similar, mai mult de 54% dintre copii locuiesc fără tată de peste 4 ani. Pericolele care decurg din această situație țin de răceala și înstrăinarea ce pot interveni în relațiile dintre părintele care locuiește în străinătate și copilul/copiii rămași în România.

Tabel nr.2 Repartizarea pe intervale de timp

Tabel nr.3 Prin ce mijloc se menține legătura cu părintele/ părinții

Cel mai des întâlnit mijloc de legătură cu părintele plecat este, de departe, cel al convorbirilor telefonice, care presupun contactul direct prin voce și care nu necesită cunoștințe tehnologice de operare a calculatorului. A doua opțiune pentru menținerea contactului, mai ieftină și uneori chiar cu avantajul contactului vizual, este internetul, însă într-o proporție de trei ori mai mică decât telefonul, probabil pentru că necesită cunoștințe de folosire a calculatorului, precum și acces la calculator și internet.

În ceea ce privește frecvența comunicării, se pare că aceasta este ceva mai mare cu mama decât cu tatăl. Astfel, copiii care vorbesc la telefon sau pe internet cu mama în fiecare zi sunt într-un procent de 57,3 %, o dată pe săptămână 37,3% și mai rar de o dată pe săptămână 5,2%. Cât despre comunicarea cu tatăl, aceasta are loc în fiecare zi în cazul a 42,4% dintre copii, o dată pe săptămână în cazul a 44,9% dintre copii, iar 11,1% dintre copii comunică mai rar de o dată pe săptămână cu tatăl lor.

În legătură cu frecvența întâlnirilor cu părintele plecat, cei mai mulți copii se văd o dată la șase luni (35,2 %) cu tatăl, procent urmat de cei care se văd o dată pe an (30,4%).

În ceea ce privește relația cu mama, cei mai mulți copii declară că se întâlnesc cu ea o dată pe an (45,2%), iar procentul următor este de 20,5% care o văd o dată la 6 luni.

Prezentarea rezultatelor cercetării

Au fost confirmate ipotezele, după cum urmează:

ipoteza 1 – adolescenții care au părinți plecați la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate ale anxietății (stare și trăsătură), comparativ cu adolescenții proveniți din familii cu ambii părinți rămași acasă;

ipoteza 2 – adolescenții care au părinți plecați la muncă în străinătate vor prezenta niveluri mai ridicate de furie orientată spre interior;

ipoteza 4 – adolescenții cu părinți plecați vor prezenta niveluri mai ridicate de depresie decât cei care locuiesc cu ambii părinți;

ipoteza 5 – adolescenții cu părinții plecați vor folosi strategii de reîncadrare pozitivă mai rar decât adolescenții care locuiesc cu ambii părinți;

ipotezele 7/8 – cele care vizau o interacțiune grup – mediu, în sensul că adolescenții din mediul rural vor fi mai afectați de plecarea părinților decât cei din mediul urban, influență tradusă prin scoruri semnificativ mai crescute la anxietate (stare și trăsătură) și depresie.

Nu au fost confirmate ipotezele următoare:

ipoteza 3 – adolescenții cu părinți plecați vor prezenta scoruri mai ridicate de exprimare a furiei decât adolescenții care locuiesc cu ambii părinți;

ipoteza 6 – adolescenții cu părinți plecați vor folosi mai des strategii de evitare.

Concluzionam – nu există diferențe semnificative între cele două grupuri, în exprimarea furiei și frecvența folosirii strategiilor de evitare.

2.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor la Inventarul de expresie a Anxietății ca Stare și Trăsătură pentru Copii (STAIC-1 și STAIC-2)

A fost aplicată o analiză multivariată de varianță. Variabilele dependente au fost scorurile obținute la STAIC-1 și STAIC-2. Variabilele independente (factori) au fost Grup (Părinți Plecați vs. Părinți Acasă) , Sex (Feminin vs. Masculin) și mediu de proveniență (Urban vs. Rural).

Vârsta a fost covariată. Analiza multivariată a indicat un efect semnificativ pentru Grup și pentru Sex, dar nu și pentru Mediul de proveniență. În ceea ce privește interacțiunile, analiza a indicat un efect semnificativ doar pentru interacțiunea Grup x Mediu.

Tabel Nr.4 Efecte principale ale factorilor Grup și Sex și mărimea efectelor pentru STAIC-1 și STAIC-2

Examinarea mediilor obținute de cele două grupuri la STAIC-1 și STAIC-2 a indicat scoruri remarcabil mai mari ale copiilor cu părinți plecați la muncă în străinătate, atât pentru STAIC-1, cât și pentru STAIC-2. Pentru aceiași indicatori, fetele au obținut scoruri semnificativ mai mari. Cât despre interacțiunea Grup x Mediu de proveniență, examinarea mediilor obținute la STAIC-1 și STAIC-2 a indicat faptul că, în cazul copiilor din mediul rural, cei cu părinți plecați la muncă în străinătate au obținut scoruri semnificativ mai mari atat la STAIC-1, cât și STAIC-2, comparativ cu cei care locuiesc cu ambii pǎrinți. Nu am observat un efect similar în rândul copiilor proveniți din mediul urban.

Rezultatele prezentate confirmă ipoteza 1, potrivit căreia copiii cu părinți plecați vor prezenta anxietate mai mare (atât stare, cât și trăsătură) comparativ cu copiii care locuiesc cu ambii părinți.

Urmărind al doilea obiectiv al cercetării noastre, surprinderea posibilelor diferențe în funcție de gen, ipoteza 9, cea prin care presupuneam că fetele vor prezenta niveluri mai ridicate ale anxietății (stare și trăsătură) decât băieții, s-a confirmat.

Aceste rezultate sunt în acord cu literatura de specialitate (Duncan et al., 1985; Last., Hersen et al., 1991 apud Wilmshurst, 2007). Dintre posibilele explicații pentru aceste diferențe în funcție de gen, menționăm că ele apar după 14-21 ani și se datorează parțial intrării mai rapide la pubertate a fetelor. Astfel, transformările hormonale ale vârstei, asociate cu iritabilitatea și dezvoltarea caracterelor secundare sexuale, justifică parțial incidența mai mare a simptomatologiei anxioase la fete.

Aceste date confirmă ipoteza 7, potrivit căreia există o interacțiune între grup și mediul de proveniență, în sensul că adolescenții care au cel puțin un părinte plecat în străinătate și provin din mediul rural înregistrează scoruri semnificativ mai mari, atât la Anxietatea-Stare, cât și la Anxietatea-Trăsătură, decât adolescenții care au cel puțin un părinte plecat și locuiesc în mediul urban. Ca tendință, pentru copiii din mediul rural, plecarea părinților pare să fie mai dificil de gestionat decât pentru copiii din mediul urban.

Tabel nr.5 Medii și abateri standard ale scorurilor semnificative obtinute la STAIC-1 și STAIC-2, in functie de Grup, Sex și Mediu.

Prezentarea și interpretarea rezultatelor cu privire la Scala de exprimare a furiei pentru copii (AESC)

Analiza multivariată a indicat efecte semnificative pentru Grup și Sex. Nu au fost obținute efecte semnificative pentru Mediu sau pentru interacțiunea Grup x Sex, Grup x Mediu, Sex x Mediu și nici pentru interacțiunea Grup x Sex x Mediu.

Tabel nr.6 Efecte principale ale factorilor Grup, Sex, Mediu și ale interacțiunii Grup x Mediu și mărimea efectelor pentru AESC

La examinarea mediilor obținute de cele două grupuri la subscalele AESC, ies în evidență copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate, care au obținut scoruri semnificativ mai mari atât în ce privește AESC-TA, cât și AESC-AI. În plus, fetele au obținut scoruri semnificativ mai mari pe scala AESC-TA.

Tabel nr.7 Medii și abateri standard ale scorurilor semnificative obținute la AESC în funcție de Grup, Sex și Mediu.

Rezultatele obținute confirmă ipoteza 2, potrivit căreia copiii cu părinți plecați vor prezenta furie spre interior semnificativ mai înaltă decât copiii care locuiesc cu ambii părinți. Analiza datelor ne-a indicat o diferență semnificativă în funcție de grup și în scorurile obținute la scala furie-trăsătură: copiii cu părinți plecați prezintă scoruri mai mari decât cei care locuiesc cu ambii părinți.

Cât privește diferențele de gen în subscalele care alcătuiesc instrumentul de măsurare a exprimării furiei folosit în cercetarea noastră, ipoteza 10 nu s-a confirmat: băieții nu au prezentat scoruri semnificativ mai înalte de exprimare a furiei în comparație cu fetele.

Prezentarea și interpretarea rezultatelor cu privire la SMFQ

Rezultatele au indicat o diferență semnificativă între copiii cu părinți plecați la muncă în străinătate și cei care locuiesc cu ambii părinți, precum și între fete și băieți. Remarcăm, și, o interacțiune semnificativă între Grup x Mediu.

Tabel nr.8 Efecte univariate semnificative ale factorilor Grup, Sex, Mediu și ale interacțiunii Grup x Mediu asupra scorurilor obținute la SMFQ

Tabel nr.9 Medii și abateri standard ale scorurilor semnificative obtinute la SMFQ in functie de Grup, Sex și Mediu

Rezultatele sprijină ipoteza 3, potrivit căreia copiii care au cel puțin un părinte plecat să muncească în străinătate prezintă scoruri de depresie mai ridicate decât copiii care locuiesc cu ambii părinți. Rezultatele noastre sunt în acord cu cele obținute de Jones, Sharpe și Segren în America Centrală (2001), Salazar Parrenas în Filipine (2001), Toth și Toth (2007) și Luca și Gulei (2007) în România, Liu, Li și Ge în China (2009). Scorul mai ridicat la depresie în cazul copiilor care locuiesc fără cel puțin un părinte, indiferent de regiunea geografică, se poate datora sentimentului de abandon și dezvoltării unui atașament anxios sau dezorganizat, ca o confirmare a universalității relației de atașament.

În același timp, se confirmă ipoteza 8, prin care postulam o interacțiune între grup și mediul de proveniență, în sensul că adolescenții din mediul rural vor fi mai sever afectați de plecarea părinților decât cei din mediul urban, fapt exprimat prin înregistrarea unor scoruri semnificativ mai înalte la scala de depresie.

Ipoteza 10, legată de scorurile semnificativ mai înalte la depresie în cazul fetelor, a fost confirmată, iar rezultatele obținute de noi sunt în acord cu Ohannessian et al. (1999) și Twenge și Nolen-Hoeksema (2002), care au identificat momentul apariției diferențelor de gen la scorurile la depresie în jurul vârstei de 14-21 ani. Scorul mai mare la depresie obținut de fete poate fi explicat prin preferința acestora pentru strategiile de adaptare evitante (Compas et al., 1988; Ebata și Moos, 1991; Sandler et al., 1994; Herman-Stahl et al., 1995; Seiffge-Krenke, 1998).

O altă explicație este cea legată de maturizarea mai timpurie a fetelor în raport cu băieții, maturizare ce determină modificări hormonale asociate cu stări de iritabilitate, anxietate și tristețe (Blyth, Simmons și Zakin, 1985). Pentru anxietate și pentru depresie laolaltă, se pare că prescripțiile sociale de gen, care permit o expresivitate emoțională maximă la femei, se asociază cu o frecvență crescută a tulburărilor afective, depresive, anxiogene și de natură psihiatrică (Petrovai, Bursuc et al., 2004).

Obiectivul I al cercetării noastre a fost investigarea diferențelor dintre adolescenții care locuiesc fără cel puțin un părinte datorită migrației și cei care locuiesc cu ambii părinți, în ce privește anxietatea, furia, depresia și strategiile de adaptare. Continuând ideea îndelung studiată a importanței prezenței ambilor părinți pentru dezvoltarea armonioasă și funcțională a copilului (Mitrofan, 2008), datele noastre oferă dovezile inițiale pentru a arăta că diferențele dintre scorurile la anxietate, furie și depresie ale adolescenților, precum și frecvența folosirii strategiilor de adaptare sunt semnificative pentru cele două grupuri. Aceste diferențe pot fi alimentate de absența părinților.

Obiectivul II al acestei lucrări l-a constituit identificarea eventualelor diferențe de gen în legătură cu dimensiunile mai sus menționate, respectiv anxietatea ca stare și anxietatea ca trăsătură, nivelul de depresie, tipurile specifice de furie, precum și în folosirea diverselor strategii de coping. Următoarele ipoteze au fost confirmate: ipoteza 9 fetele prezintă scoruri mai ridicate la anxietate; ipoteza 11 fetele prezintă niveluri mai ridicate la depresie; ipoteza 12 fetele folosesc mai des strategii de evitare; ipoteza 13 fetele folosesc mai des strategii de sprijin.

Nu au fost confirmate ipoteza 10 băieții prezintă niveluri de exprimare a furiei mai ridicate și ipoteza 14 băieții folosesc mai des strategii de distragere. Diferențele între sexe, observate pe toate dimensiunile evaluate în cercetarea noastră, susțin literatura de specialitate, care raportează deja scoruri mai ridicate la anxietate și depresie în cazul fetelor.

Ușor surprinzător este scorul obținut pe scala de exprimare a furiei, care nu ne permite să distingem între sexe, în condițiile în care am prognozat manifestări mai puternice din partea băieților.

Obiectivul III – unul de natură metodologică, prin care ne-am propus să analizăm o serie de interacțiuni dintre dimensiunile anxietății, cele ale furiei, nivelul depresiei și strategiile de coping, prezentăm, în continuare, câteva dintre datele privind corelațiile dintre multiplele subscale care alcătuiesc bateria de instrumente pe care am aplicat-o.

Dintre corelațiile suprinse menționăm câteva: indiferent de grup, strategiile de reîncadrare pozitivă corelează negativ cu depresia, iar strategiile de evitare corelează pozitiv cu furia-trăsătură și cu exprimarea furiei.

În familiile în care copiii locuiesc cu părinții, numărul de copii corelează negativ cu strategiile de solicitare a ajutorului, iar strategiile de evitare corelează pozitiv cu depresia.

Dintre corelațiile realizate în funcție de gen, amintim că pentru răspunsurile fetelor există o corelație negativă între folosirea strategiilor de sprijin și scorul la depresie, precum și între folosirea strategiilor de evitare și anxietatea-trăsătură, furia-trăsătură și furia spre interior. În ce privește răspunsurile băieților, numărul de copii din familie corelează negativ cu folosirea frecventă a mai multor tipuri de strategii, iar strategiile de sprijin corelează pozitiv cu anxietatea-trăsătură, furia-trăsătură și exprimarea furiei.

Nu în ultimul rând, există o serie de corelații întâlnite atât la fete cât și la băieți: corelație pozitivă între numărul de copii din familie și scorul pe scala de depresie; asocierea dintre scorul la depresie și scorul pentru anxietate (stare și trăsătură), precum și furie (trăsătură, furie spre interior sau exprimarea furiei). Utilitatea strategiilor de reîncadrare pozitivă ar putea motiva corelația negativă a acestora cu scorul la depresie.

2.3. Sugestii Metodice privind managementul emotiilor la adolescentii din familii migrante.

Sentimentele si emotiile noastre constituie o parte importanta a vietii interioare. Sentimentele noastre implica atit emotiile cit si dorinta de a actiona intr-un anumit fel. Emotiile sunt frecvent irealiste, irationale, automate, bazate pe ideii gresite si distorsionate de catre experientele noastre din trecut, de preconceptii, de temeri, dorinte si trebuinte exagerate.

Savantul Frijda considera ca ratiunea omului nu a fost conceputa pentru a fi omul fericit, ci pentru a supravietui. Fericirea este posibila, dar ea necesita depunerea unor eforturi.

Spre deosebire de fericire – furia, durerea, nesiguranta si gelozia au loc intr-un mod automat si chiar uneori imposibil de stopat. Cunoasterea si intelegerea emotiilor, comportamentului si sentimentelor, va ajuta adolescentul sa planifice modul in care va depasi dificultatile emotionale [25, p. 1155].

Unele dintre raspunsurile tipice fata de situatiile cu incarcatura emotionala includ:

Reactii emotionale:

soc, negare sau neincredere;

depresie;

frica (pentru sine sau pentru altii);

anxietate;

nervozitate sau iritabilitate;

lipsa de speranta sau de neajutorare;

vinovatie si rusine;

pierderea motivatiei;

durere;

indiferenta.

Raspunsuri cognitive:

dificultati de concentrare;

probleme de memorie;

probleme in luarea deciziilor;

confuzie;

indoiala;

cosmaruri;

privire retrospectiva asupra evenimentului produs;

Raspunsuri fizice:

dureri de cap;

tensiune musculara;

tahicardie;

oboseala;

ameteli;

transpiratie sau frisoane;

raspuns exagerat – tresarire;

dureri in piept;

Raspunsuri comportamentale:

retragere sociala sau izolare;

tulburari de somn;

utilizare sporita de alcool sau de droguri;

comportament agresiv sau perturbator;

cresterea rapida in greutate sau slabire rapida;

incapacitatea de a te relaxa;

izbucniri emotionale (plins, ris).

Abilitatea de a indentifica faptul ca ne confruntam cu o problema este importanta pentru a decide asupra felului in care depasim problema. Unele persoane pot depasi crizele emotionale cu ajutorul prietenilor si familiei, altii se pot simti depasiti si pot avea nevoie de asistenta specializata.

CONCLUZII

După controlarea factorului vârstă, se evidențiază diferențe clare între adolescenții care locuiesc fără cel puțin un părinte datorită migrației economice și copiii care locuiesc cu ambii părinți, urmărind criteriile specifice: anxietatea, furia, depresia, strategiile de adaptare. Rezultatele noastre confirmă, de asemenea, diferențele între aceste scoruri în funcție de sex. În plus, datele arată că mediul de proveniență reprezintă un factor de vulnerabilitate adițional pentru copiii ai căror părinți migrează economic.

Șase dintre ipotezele care vizau diferențe în funcție de grup au fost confirmate: adolescenții care au părinți plecați la muncă în străinătate prezintă niveluri mai ridicate ale anxietății (stare și trăsătură), ale furiei spre interior, prezintă niveluri mai ridicate de depresie, și utilizează strategii de reîncadrare pozitivă, precum și strategii de distragere mai rar decât adolescenții care locuiesc cu ambii părinți. Totodată, cele două ipoteze privind interacțiunea dintre mediu și grup, referitoare la anxietatea și depresia crescute în cazul adolescenților cu părinți plecați din mediul rural, s-au confirmat. Nu la fel putem afirma despre ipotezele noastre privind diferențe măsurabile între grupuri în nivelul de exprimare a furiei și de folosire a strategiilor de evitare.

Pe linia posibilelor diferențe de gen, diferențele între sexe observate pe toate dimensiunile evaluate în cercetarea noastră colaborează literatura de specialitate, fetele obținând scoruri mai mari la anxietate și depresie.

În mod surprinzător, exprimarea în exterior a furiei nu ne-a permis să distingem între sexe, în schimb, fetele au obținut scoruri semnificativ mai mari în ceea ce privește furia ca trăsătură.

În ceea ce privește diferențele pe sexe în frecvența folosirii diferitelor strategii de adaptare, cauza nu este pe deplin cunoscută. Fetele par să apeleze, mai des decât băieții, la strategii centrate pe problemă, strategii de evitare, precum și la strategii de căutare a sprijinului. Din analiza datelor reiese faptul că, indiferent de grup, strategiile de adaptare de tip evitant corelează pozitiv cu scorurile la anxietate – trăsătură și depresie.

Pe baza experienței anterioare, precum și a rezultatelor cercetării noastre, considerăm utilă implementarea unor astfel de programe structurate care facilitează accesul la susținere psihologică pentru un număr mai mare de copii aflați în situație de vulnerabilitate.

Totodată, considerăm necesar să atragem atenția că, după cum reiese și din datele prezentate în cercetarea noastră, crește alarmant numărul adolescenților vulnerabili, copii pe care nu îi vedem tocmai pentru că percepția noastră s-a acomodat cu existența lor: copii cu statut socio-economic scăzut, copii din mediul rural, copii din familii numeroase, abandonați de unul sau ambii părinți incapabili sau indisponibili pentru a îi îngriji.

Dacă programele de intervenție și, mai ales, prevenție pot încuraja dezvoltarea cât mai multor strategii de adaptare la adolescenții aflați în situație de risc, s-ar putea oferi astfel tinerilor modalități alternative, mai sănătoase de a face față anxietății, depresiei, furiei, precum și diverșilor factori stresori care conduc la aceste vulnerabilități psihologice. Diversificarea strategiilor de coping, stimularea resurselor de adaptare i-ar putea ajuta să își mențină și să își protejeze sănătatea mentală.

Rezultatele cercetarii constituie premisa pentru realizarea urmatoarelor concluzii:

Migratia parintilor are efecte negative asupra vietii emotionale a copiilor si asupra capacitatii de reglare emotionala. Copiii cu parinti migranti sunt mai predispusi spre folosirea unor strategii de reglare emotionala ineficiente, ceea ce poate dauna asupra relatiilor cu semenii/tutuorii, dar si asupra rezultatelor scolare.

Procesul de migratie are efecte neuniforme asupra fetelor si baietilor.

RECOMANDARI:

Solicitarea adoptarii unei strategii nationale cu privire la protejarea copiilor/adolescentilor care ramin fara ingrijirea parinteasca in urma migratiei.

Crearea unor servicii, care sa implice copiii in cadrul vietii sociale si a comunitatii.

Implicarea parintilor in cadrul unor cursuri cu privire la particularitatile de dezvoltare a copilului la diferite virste si a necesitatilor lui in dependenta de virsta.

Pregatirea cadrelor didactice in scopul oferirii suportului emotional de care au nevoie adolescentii, pe parcursul perioadei de migratie a parintilor.

Dezvoltarea serviciilor de asistenta a parintilor ce intentioneaza sa emigreze.

BIBLIOGRAFIE

American Psychology Association, A. Reference for Professionals, Developing Adolescents, Am. Psychlogical Association, 2002.

Biroul National de Statistica. Ancheta Fortei de Munca “Forta de munca in Republica Moldova – Ocuparea si Somajul” in trimestrul IV, Chisinau, 2008.

Biroul National de Statistica, Migratia Fortei de Munca, Chisinau, 2013.

Cassidy J. Phillip R. Shaver. Handbook of Attachment, Second Edition: Theory, Research and Clinical Applications. The Guilford Press. New York, 2008.

Centrul de Informare si Documentare Privind Drepturile Copilului. Copii singuri acasa. Carte pentru persoanele care au grija de copii cu parinti plecati in strainatate., Chisinau, 2011.

Centrul de Informare si Documentare Privind Drepturile Copilului. Ghid pentru profesionistii care lucreaza cu copiii migrantilor. Chisinau, 2007.

Cheianu – Andrei D. Necesitatile specifice ale copiilor si virstnicilor lasati fara ingrijirea membrilor de familie plecati la munca peste hotare, Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, Chisinau 2011.

Fundatia Soros. Efectele Migratiei: Copii ramasi acasa, 2007.

Fundatia Iosif. Servicii sociale oferite copiilor singuri acasa, Iasi-Chisinau. Iasi, 2009.

Gross James.J., Barrett L.F. (2011). Emotion Generation and Emotion Regulation: One or Two Depends on Your Point of View, New York, 2011.

Gross James J. Handbook of Emotion Regulation. New York: Guildford Publications, 2007.

Heilman Renata Melinda. Diferente individuale in emotie si decizie. Cluj-Napoca, 2011.

McRae Kattery, Gender Differences in Emotion Regulation: An FMRI Study of Cognitive Reappraisal, SAGE Publications, 2008.

Sion Gratiela. Psihologia Virstelor. Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003.

Studiu National HelpAge International. Lasati in urma migratiei: persoane in etate si copii din Moldova, Chisinau, 2010.

UNICEF – Raportul de studiu. Situatia copiilor ramasi fara ingrijire parinteasca in urma migratiei. Chisinau, 2006.

Verza E., VerzaF. Psihologia Virstelor, Editura Pro Humanitate. Bucuresti, 2000.

Vrasti R. Reglarea emotionala si importanta ei clinica. Bucuresti, 2014.

Vremis M., Profilul Migrational extins al Republicii Moldova. Chisinau, 2013.

Zaharia D., Chirila T. Ancheta exploratorie privind reglarea trairilor afective in organizatiile romanesti. Iasi: Universitatea Al.Ioan Cuza, 2009.

Жмуров В.А. Большая энциклопедия психиатриию 2012.

Лафренье П. Эмоциональное развитие детей и подростковю ОЛМА Медия Групп, 2004.

http://dare.ubvu.vu.nl/bitstream/handle/1871/16315/hoofdstuk_emotion_regulation_difficulties_in_adolescents.pdf;jsessionid=5CEAC35D0073C54C996032ABB2743355?sequence=4 Neumann A., Hans M. Koot. Emotion Regulation, Difficulties in Adolescents: Association with Parenting and Mother-Adolescent Relationship Quality.

http://www.mentalhealth.ualberta.ca/en/~/media/mentalhealth/Docs/Student_Guide_to_Coping_with_Emotional_Crisis.pdf Autor: Maertz K.25.

http://psychologicalselfhelp.org/Chapter12/ Autor: Clayton E. Tucker – Ladd.

Goodwin R.D., (2006). Association Between Coping With Anger and Feelings of Depression Among Youths, American Journal of Public Health; Apr 2006; 96, 4; ProQuest Psychology Journals, pag. 664.

Graber, J., A., 2004, Internalizing problems during adolescence, in Lerner, R.M., Steinberg, L., Handbook of adolescent psychology, Wiley and Sons.

Jennings, S., (2007). Cretive Sorytelling with Children at Risk, Speechmark, UK.

 Jones, A., Sharpe, J., Segren, M.., (2004). Children’s Experiences of Separation from Parents as a Consequence of Migration. Caribbean Journal of Social Work, pag 89-109.

Kerns, K. A., Tomich, P. L., & Kim, P. (2006). Normative trends in children’s perceptionsof availability and utilization of attachment figures in middle childhood. Social Development, 15, 1–22.

Kerr, M., Schneider, B. (2008). Anger expression in children and adolescents: A review of the empirical literature. Clinical Psychology Review, 28(4), 559-577.

Kirmayer L.,  Weinfeld, M.,  Burgos, G.,  Galbaud du Fort,  G., et al., (2007), Use of Health Care Services for Psychological Distress by Immigrants in an Urban Multicultural Milieu. May 2007.  Vol. 52,  Iss. 5,  p. 295-304.

Kovacs, M. (1990). Comorbid anxiety disorders in child-onset of depression. In Maser, J. D., and Cloninger, C. R. (eds.), Comorbidity of Mood and Anxiety Disorders. American Psychiatrist Press, Washington, DC, pag. 272-281.

M., Akiskal, H.S., Gatsonis, C., Parrone, P. (1994). Childhood-onset dysthymic disorder. Clinical features and prospective naturalistic outcome., pag 365-374.

Kovacs, M., Devlin, B. (1998). Internalizing disorders in childhood. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 39(1), pag. 47-63.

Kreager. P., (2006). Migration, social structure and old-age support networks: a comparison of three Indonesian communities. Ageing and Society, 26, pag. 37-60.

Krohne, H.W., (2001). Stress and Coping theories in Smelser, N.J., Baltes, P.B., 2001, International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences.

Lamb, J., Puskar, K., Sereika, S., Patterson, K., & Kaufmann, J. (2003). Anger assessment in rural high school students. The Journal of School Nursing, pag. 30 –40.

Luca, C., Gulei, A.S. (coord.), 2007, Metodologie asistența socială, psihologică și juridică a copiilor rămași singuri acasă ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate, Ed.Terra Nostra.

 Mitrofan, I., 2008, Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice și aplicative, Ed.Sper, București.

Muntean, A., (2009). Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iași.

Petrovai, D. (coord.), Bursuc, B. (coord.), Anca, R, Tătaru, R., Calenic, D., (2004). Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor, Ed. Editor.ro

Popa, M., (2006). Curs de statistică, susținut în cadrul școlii doctorale din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.

Popa, M., (2010). Statistici multivariate aplicate in psihologie, Editura Polirom, Iași.

Sandu D., (2006b). Mentalități (pag.55-62) în FSR, Locuirea temporară în străinătate.

ANEXE

Anexa 1

Chestionar de reglare cognitiva a emotiei (Cognitive Emotion Regulation Questionnaire – CERQ).

Va rog sa evaluati fiecare dintre afirmatiile de mai jos in functie de cum este felul Dvs. Uzual de a reactiona intro situatie emotionala, alegind cifra care se potriveste cel mai bine cu felul Dvs. de a fi.

Sexul: F/M

Virsta: _____ ani

Parintii: Plecati/ In tara

Aproape niciodata

Uneori

Jumatate din timp

Deseori

Aproape intotdeauna

Itemi

Simt ca eu sunt cel care trebuie blamat

Cred ca sunt cel care este responsabil pentru ce s-a intimplat

Vreau sa inteleg de ce ma simt asa cind trec printr-o situatie

Am incredere ca pot face bine

Cred ca pot invata ceva dintr-o situatie

Cred ca ar fi putut fi mult mai rau

Gindesc la un plan prin care o voi scoate la capat cu bine

Adesea cred ca ce am trait eu este mult mai rau decit ce s-a intimplat cu altii

Imi spun ca exista lucruri mai rele in viata

Cred ca trebuie sa accept ceea ce s-a intimplat

Ma gindesc adesea la ce am simtit in situatie

Adesea ma gindesc ca ce am trait este cel mai trist lucru care i se poate intimpla cuiva

In loc sa ma gindesc la ceea ce s-a intimplat, imi place sa ma gindesc la ceva nostim

Adesea gindesc ca nu a fost chiar asa de rau comparativ cu alte situatii

Cred ca altii sunt de vina pentru asta

Ma gindesc la greselile pe care le-am facut in aceasta privinta

Cred ca trebuie sa accept situatia ca atare

Gindesc cum sa schimb situatia

Gindesc la lucruri mai bune decit cele care s-au petrecut

Ma gindesc la greselile pe care altii le-au facut in aceasta situatie

Cred ca situatia are si partile ei pozitive

Stiu ca alti oameni trec prin experiente mult mai rele

Simt ca altii sunt de vina pentru ce s-a intimplat

Ma gindesc la lucruri placute care nu au nimic de-a face cu situatia

Cred ca in esenta altii au determinat situatia

Privesc partea buna a situatiei

Cred ca nu pot schimba nimic din situatie

Sunt preocupat de ceea ce simt si gindesc in situatia pe care am trait-o

Ma preocupa in continuare cit de oribila a fost situatia

Gindesc ca la baza a ce s-a intimplat eu sunt de vina

Ma gindesc la experiente placute

Gindurile mele despre situatie ramin mult timp in mintea mea

Ma gindesc cum as putea depasi mai bine situatia

Cred ca pot deveni o persoana mai puternica ca rezultat a ceea ce s-a intimplat

Tin mult timp gindurile despre ce intimplare teribila am trait

Gindesc ca trebuie sa invat din ceea ce am trait

Anexa 2

Chestionarul de masurare a reglarii emotionale (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ)

Instructiuni:

As dori sa va pun citeva intrebari despre viata dvs. emotionala, in special despre felul cum va controlati emotiile. Intrebarile implica doua aspecte distincte ale vietii emotionale: felul cum traiti emotiile si felul cum le exprimati in afara prin vorbe, gesturi sau actiuni.

Va rog sa raspundeti la fiecare intrebare in functie de gradul cu care sunteti de acord sau dezacord conform scalei pe care vi-o pun in fata dvs. Va rog sa va uitati la aceasta scala dupa ce cititi fiecare intrebare si sa alegeti cifra care se potriveste opiniei dvs.

1 –––- total dezacord

2 –––-

3 –––-

4 –––- neutru

5 –––-

6 –––-

7 –––- total acord

Sexul: F/M

Virsta: _____ ani

Parintii: Plecati/ In tara

Cind vreau sa am emotii pozitive ( de ex. Sa ma amuz sau sa ma relaxez), incerc sa-mi schimb felul cum gindesc in situatie.

Eu pastrez emotiile in mine

Cind vreau sa simt mai putine emotii negative ( de ex. tristete sau manie) incerc sa-mi schimb felul cum gindesc in situatie.

Cind simt emotii pozitive am grija sa nu le exprim

Cind fac fata unui stres ma gindesc sa fiu cit mai calm.

Imi controlez emotiile prin evitarea exprimarii lor.

Cind vreau sa fiu pozitiv, imi schimb modul de a gindi despre situatie

Controlez emotiile prin schimbarea modului in care gindesc despre situatia in care sunt

Cind am emotii negative ma ingrijesc sa nu le exprim in afara

Cind vreau sa nu am emotii negative schimb modul in care gindesc despre situatia in care sunt.

BIBLIOGRAFIE

American Psychology Association, A. Reference for Professionals, Developing Adolescents, Am. Psychlogical Association, 2002.

Biroul National de Statistica. Ancheta Fortei de Munca “Forta de munca in Republica Moldova – Ocuparea si Somajul” in trimestrul IV, Chisinau, 2008.

Biroul National de Statistica, Migratia Fortei de Munca, Chisinau, 2013.

Cassidy J. Phillip R. Shaver. Handbook of Attachment, Second Edition: Theory, Research and Clinical Applications. The Guilford Press. New York, 2008.

Centrul de Informare si Documentare Privind Drepturile Copilului. Copii singuri acasa. Carte pentru persoanele care au grija de copii cu parinti plecati in strainatate., Chisinau, 2011.

Centrul de Informare si Documentare Privind Drepturile Copilului. Ghid pentru profesionistii care lucreaza cu copiii migrantilor. Chisinau, 2007.

Cheianu – Andrei D. Necesitatile specifice ale copiilor si virstnicilor lasati fara ingrijirea membrilor de familie plecati la munca peste hotare, Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei, Chisinau 2011.

Fundatia Soros. Efectele Migratiei: Copii ramasi acasa, 2007.

Fundatia Iosif. Servicii sociale oferite copiilor singuri acasa, Iasi-Chisinau. Iasi, 2009.

Gross James.J., Barrett L.F. (2011). Emotion Generation and Emotion Regulation: One or Two Depends on Your Point of View, New York, 2011.

Gross James J. Handbook of Emotion Regulation. New York: Guildford Publications, 2007.

Heilman Renata Melinda. Diferente individuale in emotie si decizie. Cluj-Napoca, 2011.

McRae Kattery, Gender Differences in Emotion Regulation: An FMRI Study of Cognitive Reappraisal, SAGE Publications, 2008.

Sion Gratiela. Psihologia Virstelor. Editura Fundatiei Romania de Maine, 2003.

Studiu National HelpAge International. Lasati in urma migratiei: persoane in etate si copii din Moldova, Chisinau, 2010.

UNICEF – Raportul de studiu. Situatia copiilor ramasi fara ingrijire parinteasca in urma migratiei. Chisinau, 2006.

Verza E., VerzaF. Psihologia Virstelor, Editura Pro Humanitate. Bucuresti, 2000.

Vrasti R. Reglarea emotionala si importanta ei clinica. Bucuresti, 2014.

Vremis M., Profilul Migrational extins al Republicii Moldova. Chisinau, 2013.

Zaharia D., Chirila T. Ancheta exploratorie privind reglarea trairilor afective in organizatiile romanesti. Iasi: Universitatea Al.Ioan Cuza, 2009.

Жмуров В.А. Большая энциклопедия психиатриию 2012.

Лафренье П. Эмоциональное развитие детей и подростковю ОЛМА Медия Групп, 2004.

http://dare.ubvu.vu.nl/bitstream/handle/1871/16315/hoofdstuk_emotion_regulation_difficulties_in_adolescents.pdf;jsessionid=5CEAC35D0073C54C996032ABB2743355?sequence=4 Neumann A., Hans M. Koot. Emotion Regulation, Difficulties in Adolescents: Association with Parenting and Mother-Adolescent Relationship Quality.

http://www.mentalhealth.ualberta.ca/en/~/media/mentalhealth/Docs/Student_Guide_to_Coping_with_Emotional_Crisis.pdf Autor: Maertz K.25.

http://psychologicalselfhelp.org/Chapter12/ Autor: Clayton E. Tucker – Ladd.

Goodwin R.D., (2006). Association Between Coping With Anger and Feelings of Depression Among Youths, American Journal of Public Health; Apr 2006; 96, 4; ProQuest Psychology Journals, pag. 664.

Graber, J., A., 2004, Internalizing problems during adolescence, in Lerner, R.M., Steinberg, L., Handbook of adolescent psychology, Wiley and Sons.

Jennings, S., (2007). Cretive Sorytelling with Children at Risk, Speechmark, UK.

 Jones, A., Sharpe, J., Segren, M.., (2004). Children’s Experiences of Separation from Parents as a Consequence of Migration. Caribbean Journal of Social Work, pag 89-109.

Kerns, K. A., Tomich, P. L., & Kim, P. (2006). Normative trends in children’s perceptionsof availability and utilization of attachment figures in middle childhood. Social Development, 15, 1–22.

Kerr, M., Schneider, B. (2008). Anger expression in children and adolescents: A review of the empirical literature. Clinical Psychology Review, 28(4), 559-577.

Kirmayer L.,  Weinfeld, M.,  Burgos, G.,  Galbaud du Fort,  G., et al., (2007), Use of Health Care Services for Psychological Distress by Immigrants in an Urban Multicultural Milieu. May 2007.  Vol. 52,  Iss. 5,  p. 295-304.

Kovacs, M. (1990). Comorbid anxiety disorders in child-onset of depression. In Maser, J. D., and Cloninger, C. R. (eds.), Comorbidity of Mood and Anxiety Disorders. American Psychiatrist Press, Washington, DC, pag. 272-281.

M., Akiskal, H.S., Gatsonis, C., Parrone, P. (1994). Childhood-onset dysthymic disorder. Clinical features and prospective naturalistic outcome., pag 365-374.

Kovacs, M., Devlin, B. (1998). Internalizing disorders in childhood. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 39(1), pag. 47-63.

Kreager. P., (2006). Migration, social structure and old-age support networks: a comparison of three Indonesian communities. Ageing and Society, 26, pag. 37-60.

Krohne, H.W., (2001). Stress and Coping theories in Smelser, N.J., Baltes, P.B., 2001, International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences.

Lamb, J., Puskar, K., Sereika, S., Patterson, K., & Kaufmann, J. (2003). Anger assessment in rural high school students. The Journal of School Nursing, pag. 30 –40.

Luca, C., Gulei, A.S. (coord.), 2007, Metodologie asistența socială, psihologică și juridică a copiilor rămași singuri acasă ca urmare a plecării părinților la muncă în străinătate, Ed.Terra Nostra.

 Mitrofan, I., 2008, Psihoterapie. Repere teoretice, metodologice și aplicative, Ed.Sper, București.

Muntean, A., (2009). Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iași.

Petrovai, D. (coord.), Bursuc, B. (coord.), Anca, R, Tătaru, R., Calenic, D., (2004). Diferențe de gen în creșterea și educarea copiilor, Ed. Editor.ro

Popa, M., (2006). Curs de statistică, susținut în cadrul școlii doctorale din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.

Popa, M., (2010). Statistici multivariate aplicate in psihologie, Editura Polirom, Iași.

Sandu D., (2006b). Mentalități (pag.55-62) în FSR, Locuirea temporară în străinătate.

ANEXE

Anexa 1

Chestionar de reglare cognitiva a emotiei (Cognitive Emotion Regulation Questionnaire – CERQ).

Va rog sa evaluati fiecare dintre afirmatiile de mai jos in functie de cum este felul Dvs. Uzual de a reactiona intro situatie emotionala, alegind cifra care se potriveste cel mai bine cu felul Dvs. de a fi.

Sexul: F/M

Virsta: _____ ani

Parintii: Plecati/ In tara

Aproape niciodata

Uneori

Jumatate din timp

Deseori

Aproape intotdeauna

Itemi

Simt ca eu sunt cel care trebuie blamat

Cred ca sunt cel care este responsabil pentru ce s-a intimplat

Vreau sa inteleg de ce ma simt asa cind trec printr-o situatie

Am incredere ca pot face bine

Cred ca pot invata ceva dintr-o situatie

Cred ca ar fi putut fi mult mai rau

Gindesc la un plan prin care o voi scoate la capat cu bine

Adesea cred ca ce am trait eu este mult mai rau decit ce s-a intimplat cu altii

Imi spun ca exista lucruri mai rele in viata

Cred ca trebuie sa accept ceea ce s-a intimplat

Ma gindesc adesea la ce am simtit in situatie

Adesea ma gindesc ca ce am trait este cel mai trist lucru care i se poate intimpla cuiva

In loc sa ma gindesc la ceea ce s-a intimplat, imi place sa ma gindesc la ceva nostim

Adesea gindesc ca nu a fost chiar asa de rau comparativ cu alte situatii

Cred ca altii sunt de vina pentru asta

Ma gindesc la greselile pe care le-am facut in aceasta privinta

Cred ca trebuie sa accept situatia ca atare

Gindesc cum sa schimb situatia

Gindesc la lucruri mai bune decit cele care s-au petrecut

Ma gindesc la greselile pe care altii le-au facut in aceasta situatie

Cred ca situatia are si partile ei pozitive

Stiu ca alti oameni trec prin experiente mult mai rele

Simt ca altii sunt de vina pentru ce s-a intimplat

Ma gindesc la lucruri placute care nu au nimic de-a face cu situatia

Cred ca in esenta altii au determinat situatia

Privesc partea buna a situatiei

Cred ca nu pot schimba nimic din situatie

Sunt preocupat de ceea ce simt si gindesc in situatia pe care am trait-o

Ma preocupa in continuare cit de oribila a fost situatia

Gindesc ca la baza a ce s-a intimplat eu sunt de vina

Ma gindesc la experiente placute

Gindurile mele despre situatie ramin mult timp in mintea mea

Ma gindesc cum as putea depasi mai bine situatia

Cred ca pot deveni o persoana mai puternica ca rezultat a ceea ce s-a intimplat

Tin mult timp gindurile despre ce intimplare teribila am trait

Gindesc ca trebuie sa invat din ceea ce am trait

Anexa 2

Chestionarul de masurare a reglarii emotionale (Emotion Regulation Questionnaire – ERQ)

Instructiuni:

As dori sa va pun citeva intrebari despre viata dvs. emotionala, in special despre felul cum va controlati emotiile. Intrebarile implica doua aspecte distincte ale vietii emotionale: felul cum traiti emotiile si felul cum le exprimati in afara prin vorbe, gesturi sau actiuni.

Va rog sa raspundeti la fiecare intrebare in functie de gradul cu care sunteti de acord sau dezacord conform scalei pe care vi-o pun in fata dvs. Va rog sa va uitati la aceasta scala dupa ce cititi fiecare intrebare si sa alegeti cifra care se potriveste opiniei dvs.

1 –––- total dezacord

2 –––-

3 –––-

4 –––- neutru

5 –––-

6 –––-

7 –––- total acord

Sexul: F/M

Virsta: _____ ani

Parintii: Plecati/ In tara

Cind vreau sa am emotii pozitive ( de ex. Sa ma amuz sau sa ma relaxez), incerc sa-mi schimb felul cum gindesc in situatie.

Eu pastrez emotiile in mine

Cind vreau sa simt mai putine emotii negative ( de ex. tristete sau manie) incerc sa-mi schimb felul cum gindesc in situatie.

Cind simt emotii pozitive am grija sa nu le exprim

Cind fac fata unui stres ma gindesc sa fiu cit mai calm.

Imi controlez emotiile prin evitarea exprimarii lor.

Cind vreau sa fiu pozitiv, imi schimb modul de a gindi despre situatie

Controlez emotiile prin schimbarea modului in care gindesc despre situatia in care sunt

Cind am emotii negative ma ingrijesc sa nu le exprim in afara

Cind vreau sa nu am emotii negative schimb modul in care gindesc despre situatia in care sunt.