Interventii Psihoterapeutice In Cazul Homosexualitatii. Studii de Caz

Intervenții psihoterapeutice

în cazul homosexualității. Studii de caz

Rezumat

Capitolul 1 O scurtă istorie a homosexualității
1.1 De la Socrate pana în prezent
1.2 Istoria homosexualității in Euroa 1919-1939
1.3 Figuri notabile în istoria contemporană
1.4 Homosexualitatea în România
1.5 Definirea termenilor
1.6 Cum apare homosexualitatea și legătura pe care o are familia cu apariția homosexualității

CAPITOLUL II – Teorii asupra homosexualității
2.1 Teoriile biologice
2.2 Teoriile psihanalitice
2.3 Teoriile behavioriste
2.4 Homosexualitatea din perspectiva psihodinamica
2.5 Noi direcții de abordare a homosexualității
2.6 Opinii științifice privind cauzele homosexualității

CAPITOLUL III Metodologia cercetării
3.1 Obiectivul lucrării
3.2 Ipoteze
3.3 Participanți
3.4 Metode utilizate
3.5 Interpretarea calitativa a rezultatelor – Chestionarul multimodal al istoriei vietii (Lazarus
3.6 Interpretarea rezultatelor – Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ
3.7 Interpretarea rezultatelor – Scala de autoeficacitate SES
3.8 Interpretarea rezultatelor – Scala de evaluare a stimei de sine Rosenberg
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Rezumat

După cum observăm, în ziua de astăzi homosexualitatea este un fenomen din ce în ce mai răspândit, numărul persoanelor care se identifică cu această orientare sexuală fiind în creștere de la an la an.

În societatea în care trăim și în țara noastră, problema homosexualității încă este privită ca un subiect tabuu. Acești oameni continuând să fie judecați și priviți cu ochi reci de către restul populației.

Am ales această temă pentru că mă simt într-un fel atrasă de tot fenomenul și de toate polemicile care se învârt în jurul homosexualității și toate de ce-urile care se pun. Consider că homosexualii sunt oameni, cu aceleași drepturi și valori ca toți ceilalți.

Lucrarea realizată prezintă o istorie a homosexualității de-a lungul timpului, anumite informații mai puțin cunoscute, teorii explicative ale homosexualității, precum și aspecte care vizează problemele actuale pe care le întampiană homosexualii, probleme de natură profesională, familială și emoțională.

Lucrarea cuprinde 3 părți. Partea teoretică, alcătuită din două capitole, în care este prezentată homosexualitatea din cele mai vechi timpuri până în ziua de astăzi și în care sunt evidențiate cele mai relevante teorii cu privire la acest subiect. Partea de cercetare, reprezentată de un studiu calitativ, realizat pe un lot de 10 subiecți, cu varste cuprinse între 22 și 29 de ani, sub forma unor studii de caz. Partea de analiză și interpretare a datelor.

Rezultatele acestui studiu au condus la o serie de concluzii cu privire la direcțiile viitoare de abordare psihoterapeutică a persoanelor care se identifică cu orientarea homosexuală și principalele probleme pe care aceștia le întâmpină. Cercetarea de față oferă informații esențiale în sfera psihologiei clinice și a psihoterapiei, într-o formă care îmbină teoriile clasice asupra homosexualității cu problemele actuale și societatea modernă.

CAPITOLUL I
O scurtă istorie a homosexualității

De la Socrate pana în prezent

Anticii aveau criterii diferite cu ajutorul cărora care judecau problemele amoroase, mai ales perechile de opoziții: libertate amoroasă – fidelitate conjugală, atitudine activă – pasivă, om liber –sclav. Ei se raportau la homosexualitate la fel ca și la heterosexualitate, nu o priveau drept o chestiune aparte.

Homofilia activă apare peste tot în texte. Sunt gusturi și gusturi. Lui Vergiliu îi plăceau doar băieții, împăratului Claudius doar femeile, Horatiu iubea ambele sexe, Cicero cânta sărutările secretarului său, poeții îl cântau pe iubitul lui Domitian, iubitului lui Hadrian, i s-a dedicat chiar un cult. În literatură erau pomenite ambele iubiri, una dintre temele literaturii ușoare fiind o paralela între ele și compararea plăcerilor.

Homofilul pasiv, era bărbatul care se lăsa dominat, se supunea unui mare dispreț, fiind numit “impudicus” sau “diatithemenos”. Publicul îi bănuia pe unii stoici că în spatele virilității exagerate se ascunde feminitatea. Seneca de pildă prefera atleții în locul băieților. Homofilii pasivi erau dați afară din armată. O anecdotă din timpul lui Claudius, ne spune că acesta a cruțat un soldat bănuit de complezență pe motivul că pângărit sabia călăului. Pasivitatea sexuală însemna o carență a virilității, lucru foarte grav chiar în absența oricăror tendințe homosexuale.

În teorie, homofiliile trebuiau să se reducă la un singur tipar: o relație activă a adultului cu un tânăr care să nu simtă plăcerea, ci doar să fie dominat. Un tip de relație considerat lipsit de orice dezavantaje de ordin pasional. Să ne amintim că Roma era o societate machistă, axată pe masculinitate, iar manifestarea homosexuală probabil că, la nivel psihologic, rezulta din reprimarea oricăror sentimente care ar fi putut trece drept non-virile.

Socrate a analizat modul în care se naște iubirea în contextul pasiunii erotice a unui bărbat mai în vârstă pentru un băiat frumos. Pasiunea bărbatului pentru băiat fiind o formă de nebunie divină – când te apucă, ajungi să-ți ignori propriile nevoi materiale, te comporți generos, uiți de calculele interesate. Dar această pasiune nu trebuia să rămână de ordin fizic. Se putea spune că bărbatul mai în vârstă care iubește un băiat frumos omagia de fapt nu pe băiatul propriu-zis, ci frumusețea filosofică întruchipată de acesta. Nebunia pasională este strâns legată de nebunia poetică și filosofică. Aceasta te face să treci de la interesul pentru particular la o mai dezinteresată, filosofică, preocupare pentru universal. Frumusețea întruchipată în băiat fiind aceea care duce de la o formă de nebunie divină la alta.
Aceasta fiind esența a ceea ce astăzi se numește iubire platonică. Prin ea, bărbatul mai în vârstă devine maestrul și amantul băiatului frumos.
După cum afirma Socrate în dialogul cu Fedru, al lui Platon: „Oricine iubește vrea ca iubitul său să semene cu propriul lui zeu și, după ce îl câștigă de partea lui, îl îndeamnă să urmeze căile acelui zeu, după chipul și asemănarea sa, luând el însuși chipul acelui zeu și dându-i băiatului sfaturi și învățături. Nu poate fi vorba de gelozie sau de mărunte invidii în ceea ce face, nu, orice gest are drept scop să-l facă pe iubitul său să fie ca el însuși și ca zeul căruia și unul, și altul i se închină. Iată de ce este măreață și lăudabilă strădania celor care se iubesc în cadrul acestui rit misterios”.
Cele mai vechi documente ale culturii europene pe această temă vin din Grecia Antică, unde relațiile de iubire homosexuală atât emoționale cât și fizice făceau parte din normele sociale. Ele erau cultivate atât pentru valoarea lor pedagogică și marțială, cât și ca metode de a limita creșterea populației.
Aceste relații, în mare parte de natură pederastică, coexistau cu mariajul, împreună cu care se constituia un univers bisexual.
Ele erau uneori impuse de lege, care, în Sparta, obliga bărbații să cultive asemenea relații cu tinerii cetățeni.
De asemenea, indicațiile literare arată că aceste legături erau făcute numai cu aprobarea tatălui băiatului. Religia greacă de asemenea binecuvânta aceste relații prin miturile care funcționau atât ca "îndrumar" cât și ca un contra-exemplu, precum mitul lui Laios și Crisippos, în care Laios în loc să-l iubească precum cereau legile pe tânărul Crisippos îl răpește și îl violează, crimă pe care o va plăti fiind blestemat de zei, blestem care va ajunge să distrugă până și viața fiului său, Oedip. Pe lângă Laius, grecii îi considerau fie pe Orfeu,  fie pe Tamiras drept inițiatorii pământeni ai pederastiei.

Pe lângă aceste relații tipic grecești, existau și relații "egalitare" în care partenerii erau de aceeași vârstă. Exemple se găsesc atât în mitologie (Ahile și Patrocle) cât și în istorie (Alexandru cel Mare). Însă aceste relații erau prost văzute de societate, care încerca să găsească moduri de a le vedea prin prisma tradițională a dragostei inter-generaționale.
Astfel se purtau discuții în care fie Ahile, fie Patrocle reieșea ca fiind mai în vârstă. Dar grecii aveau o vorbă prin care lăsau să se înțeleagă că relațiile intime puteau să continue și când cel tânăr ajungea la maturitate.

Orașele din nordul Italiei, Florența și Veneția, au fost renumite în timpul Renașterii ca centre ale iubirii masculine. Tradiția fiind urmată de majoritatea populației construită pe liniile antice, precum a fost recent semnalat în studii publicate de Michael Rocke și Guido Ruggiero. Cei mai mari artiști ai epocii, printre care Leonardo da Vinci, Michelangelo Buonarroti, Machiavelli au participat la aceste activități și le-au celebrat prin arta.

În Asia iubirea homosexuală era un aspect central al vieții cotidiene, cel puțin în China din anul 600 î.Hr., în cadrul aceastei practici se implicau toți bărbații, de la împărați până la pescari. În Japonia, timp de cel puțin o mie de ani această iubire era o parte esențială din viața preoților, samurailor, șogunilor, și în ultimele veacuri, a micilor burghezi. Aceste relații ( shudo) erau în general între adulți și tineri, deci marcate prin diferență de vârstă cât și prin diferență de clasă socială. Ele au făcut parte integrală din opera artistică și literară a Japoniei până la sfârșitul anilor 1800.

În Asia Centrală, pe Drumul Mătăsii, cele două tradiții ale Orientului și Occidentului s-au întâlnit, dând naștere unei culturi locale de iubire masculină. Aceasta a fost mediată de muzicieni și dansatori tradiționali, în general băieți tineri numiți batcha (un termen Uzbek relatat cu "bachcheh" care în persană înseamnă "catamit") care purtau veșminte elegante, păr lung, și care erau admirați, curtați și cumpărați de bărbații marilor orașe precum Samarcand, Buhara, Tașchent etc. Cariera lor se sfârșea când începea să le crească barba. Deși această tradiție a fost suprimată de forțele staliniste și obiceiurile apusene, exploratorii ruși de la începutul secolului XX au putut să o documenteze.

1.2. Istoria homosexualitatii in Europa – 1919-1939

Sexualitatea deține un loc important în centrul societății umane. Istoria sexualității este un domeniu de studiu destul de nou, iar conceptul de sexualitate nu este determinat doar de cultură, ci și de clasă și gen.

În mod tradițional, se vorbește despre o schemă a sexualității în familiile heterosexuale monogame.

Acest model conformist s-a răspândit de la clasă mijlocie către cea muncitorească începând cu sfârșitul secolului 19, ca rezultat al eforturilor burgheziei de a impune o moralitate asupra maselor.

Sub această definire a standardelor sexuale, orice altă formă de sexualitate care nu se conforma cu patternul, era catalogată că fiind anormală.

Așadar, sub presiunile religiei, medicinei, justiției și moralității, au luat naștere diferite tipuri: copiii care se masturbează, femei isterice, homosexualii.

Istoria sexualității și, totodată, istoria homosexualității, nu pot fi descrise în termeni sociali singulari.

Homosexualitatea poate fi definită, într-o manieră simplistă, că fiind o formă de sexualitate în care atracția sexuală este direcționată către o persoană de același sex. Definiția foarte restrictivă a homosexualității care este uneori adoptată în scrierile militante homosexuale, demonstrează o puternică dorință de a lega comunitățile homosexuale de o identitate clară și exclusivă, în totală opizitie față de societatea heterosexuală dominantă.

Istoria homosexualității trebuie să ia în considerare distincția între comportamentul homosexual, care este universal, și identitatea homosexuală, care este specifică. Homosexualii nu se definesc ca fiind astfel, chiar dacă găsesc ca fiind atrăgători oameni de același sex cu al lor, sau chiar întrețin relații sexuorma cu patternul, era catalogată că fiind anormală.

Așadar, sub presiunile religiei, medicinei, justiției și moralității, au luat naștere diferite tipuri: copiii care se masturbează, femei isterice, homosexualii.

Istoria sexualității și, totodată, istoria homosexualității, nu pot fi descrise în termeni sociali singulari.

Homosexualitatea poate fi definită, într-o manieră simplistă, că fiind o formă de sexualitate în care atracția sexuală este direcționată către o persoană de același sex. Definiția foarte restrictivă a homosexualității care este uneori adoptată în scrierile militante homosexuale, demonstrează o puternică dorință de a lega comunitățile homosexuale de o identitate clară și exclusivă, în totală opizitie față de societatea heterosexuală dominantă.

Istoria homosexualității trebuie să ia în considerare distincția între comportamentul homosexual, care este universal, și identitatea homosexuală, care este specifică. Homosexualii nu se definesc ca fiind astfel, chiar dacă găsesc ca fiind atrăgători oameni de același sex cu al lor, sau chiar întrețin relații sexuale cu aceștia. Unii dintre ei resping termenul de “homosexual”, pentru că simt că acesta este o caracteristică pe care ei nu o împărtășesc. Pe același considerent, societatea nu ar trebui să distingă un individ în termeni ai practicilor sale sexuale.

Termenul de “homosexual” în sine, poate fi perfect încadrat într-un timp și spațiu. A apărut în secolul al 19-lea în Europa, și, treptat, a căpătat un sens mult mai larg. Se pare că a fost inventat de către Karoly Maria Kertbeny, în anul 1869, și a devenit mai răspândit după ce a fost preluat de către comunitatea medicală. Inainte de acea data, medicii foloseau termenul de dorințムsexualムinversatăƒca pe un diagnostic pentru persoanele homosexuale. Foarte des a fost folosit și termenul de nebunie morală. Legea vremii considera contactele sexuale dintre doi barbati că fiind o perversiune, in timp ce homosexualii educați ai Europei se numeau pe ei insisi că fiind inversați congenital, termen folosit pentru prima oaraƒde neurologul neamț Krafft-Ebing.

Cuvantul congenital a avut o importantaƒdeosebita deoarece implica faptul caƒ orientarea sexualaƒ este dobandita, așadar, nimeni nu putea fi tras la raspundere. Ideea alternativaƒ a fost caƒ orientarea sexuala este dictata de liberul arbitru, adica control voluntar. Până în acel moment, societatea nu distingea oamenii ci faptele lor.

Sodomia a fost condamnată în multe țări. Până în 1939, termenul “homosexual” abia dacă era utilizat. Acesta concura cu alți termeni, precum “invertit” și “uranist”.

Aceste modificări de vocabular nu sunt fără importantă; dimpotrivă, ele desemnează o schimbare în modul în care a fost perceput fenomenul de către societate, precum și de homosexuali în șine. Până la sfârșitul secolului 19, numai termenii peiorativi și insultele au fost folosite pentru a indica astfel de oameni; homosexualitatea ca practica nu a fost deosebita de dosomie.
Prin utilizarea termenului “homosexual” medicii au vrut să își afirme punctul lor de vedere obiectiv al fenomenului, abordarea lor științifică, precum și lipsa lor de prejudiciu.

Prin adoptarea acestui vocabular, homosexualii au dobândit o identitate fundamentală, dar în același timp, acest pas a fost unul plin de consecințe. Au intrat într-o categorie științifică și medicală, și păreau să contopeascsa cuvântul cu conceptul, așa cum a fost definit de către societatea heterosexuala.

Adoptarea termenului “gay” a marcat un punct de cotitură important în cea de-a două jumătate de secolului 20. Această alegere ilustra dorință de detașare de conotațiile peiorative și degradante ale termenului ‘homosexual” și de reafirmare a identității homosexuale doar ca o comunitate, folosind un limbaj încărcat non-valoric.

Istoria homosexualității nu este o istorie a comportamentului sexual, care este practic invariabilă; mai degrabă ea consta în studierea relațiilor dintre homosexuali și societate, și observarea răspunsurilor pe care homosexualii le-au dezvoltat, în scopul de a-și afirma identitatea.

Finalul Primului Război Mondial a deschis o eliberare necunoscută a homosexualității, a cărei ecou a supraviețuit până în zilele noastre, într-un mod fragmentar și în mare măsură mitificat în cultura homosexuală.

Dar în 1930, a fost inaugurat, sub regimul nazist din Germania, un program deosebit de intens de represiune împotriva homosexualilor.

După Al Doilea Război Mondial, însăși noțiunea de Epocă de Aur a homosexualității a dispărut și soarta homosexualilor din lagărele de concentrare a devenit un subiect tabuu.

Faptul că homosexualii au fost trimiși în lagărele de concentrare și anumite experimente medicale au fost efectuate asupra lor, a aruncat o umbră sinistră asupra istoriei homosexualității în Germania, și a inspirat unele proiecte majore de cercetare.

Până de curând, trecutul homosexualității a fost investigat în primul rând de către americani, datorită mișcării de eliberare gay din anii 1970.

Această teorie s-a concentrat în primul rând pe modul în care s-a format mișcarea, și pe identitatea homosexuală, apoi pe revoltele legate de SIDA. Unii autori, au căutat urme ale stilului de viață homosexual din secolele trecute, concentrându-se în special pe sfârșitul secolului 19, când homosexualitatea a apărut ca un “concept”.

1.3 Figuri notabile în istoria contemporană

În Anglia in anul 1880, poeții Edward Carpenter (care nu era gay) și J.A. Symonds (care era gay) au militat deschis pentru drepturile homosexualilor realizand ceva progrese (minore, ce-i drept) în opinia publică.

Dar chiar la finalul secolului al XIX-lea cele două procese care l-au condamnat pe Oscar Wilde, au cauzat ca homosexualitatea să fie condamnată oficial in marea Britanie. Abia în 1959 Raportul Wolfenden, eliberat de catre guvernul britanic, recomanda abolirea legii care pedepsea homosexualitatea.

În Uniunea Sovietică, homosexualitatea a fost decriminalizată după Revoluția Comunista din 1917 însă din nefericire a fost din nou pedepsită dupa moartea lui Lenin, când dictatorul Joseph Stalin a preluat controlul.

După cel de-al doilea război mondial întregul bloc European Estic condamna homosexualitatea, după modelul Rusiei. După terminarea războiului rece, schimbările sociale care au survenit în estul Europei, au adus cu ele și acceptarea gay-ilor în toate țările odată comuniste, România și Bulgaria fiind fruntași în acest domeniu.
În S.U.A. liberalizarea homosexualității a început în 1924 cu o organizație numită Societatea pentru Drepturile Omului.

Scopul său a fost acela de a educa publicul în privinta homosexualității și de a determina guvernul să renunțe la legile care încriminau homosexualitatea. Foarte repede dupa înființare, organizația a fost demolată de poliție și presă.
Climatul sexual din Statele Unite a fost foarte dificil pentru homosexuali în perioada premergătoare și în timpul celui de-al doilea război mondial.
Cei care au rămas verticali și nu și-au ascuns orientarea sexuală au fost ținta hărțuirii de către poliție, arestării, tratamentelor psihiatrice brutale și castrărilor legalizate.

1.4 Homosexualitatea în România
În țara noastră se știe că majoritatea studiilor arată faptul că aproximativ 15-20% din populația umană a avu sau are un comportament homosexual.
România rămâne destul de conservativă când vine vorba de acest subiect.
Deși nu putem contesta faptul că am făcut pași importanți către acceptarea homosexualilor, pentru mulți a fi homosexual în România este încă o “crima” la adresa familiei, copiilor etc. Pe lângă toate acestea, în ceea ce privește țara noastră Ortodoxismul joacă un rol crucial pe scenă homosexualității, biserica intervenind în nenumărate ori în defavoarea Legii 200, din anul 2001 prin care Guvernul adoptă o ordonanță de urgență care abrogă articolul 200 din Codul Penal pentru a elimina orice discriminare pe motiv de orientare sexuală.

1.5 Definirea termenilor
Pentru o mai bună înțelegere și percepție, consider că este absolut necesar o definire și eventual o delimitare a termenilor de “homosexualitate”, “orientare sexuala” și “identitate sexuala”.
Orientarea sexuală se referă la un complex de factori, care includ pe lângă atracția erotică, comportamentul seual, fanteziile sexuala, îndrăgostirea, auto-definirea și preferințele sexuale. Orientarea sexuală a unei persoane este aceea care se prefigurează în copilărie, devenind clar conturată pe parcursul pubertății și în adolescență.
Aceasta este definitivă în funcție de sexul celor față de care persoana în cauză este atrasă sau atrasă sexual. Astfel, dacă persoană este atrasă de persoane de sex opus, orientarea să este una heterosexuala, dacă este atrasă de o persoană de același sex, orientarea este homosexuală, iar dacă atracția persoanei este către ambele sexe, orientarea să este bisexuală.
Studiile de referință în descrierea orientărilor sexuale rămân cele realizate de Alfred Kinsey, pe un număr de 20.000 de subiecți, și anume: “Comportamentul sexual al barbatilor” (1948) și “Comportamentul sexual al femeilor” (1953).
El pornește de la ipoteza conform căreia există trei tipuri de orientare sexuală (heterosexuală, bisexuală, homosexuală), și afirmă că o asemenea “scala limitată nu descrie în mod adecvat continuum-ul sexual care reprezintă realitatea din natură.” În urmă acestora el a propus o scală cu șapte puncte pentru a ilustra mai bine gradațiile existențe în reacțiile pe care le pot avea oamenii față de persoanele de același sex.

Homosexualitatea
Este în general definită drept atracția emoțională, sexuală și afectivă față de persoanele de același sex. Multă vreme, a fos privită că fiind o boală, dar în anul 1973, homosexualitatea a fost exclus de pe lista tulburărilor psihice de către Asociația Psihiatrică Americană. În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății, declară homosexualitatea drept variantă firească de exprimare a sentimentelor umane. Specialiștii consideră că această orientare nu este o alegere, ci un dat. Că se datorează unui complex de factori genetici, psihologici, sociali și culturali.
Identitatea sexuala este reprezentată de modul in care fiecare individ se percepe din punct de vedere psihologic, ca fiind barbat sau femeie.

1.6 Cum apare homosexualitatea și legătura pe care o are familia cu apariția homosexualității

O prima criză și, poate, chiar cea definitorie pentru apariția homosexualității o constituie criza vieții de familie din zilele noastre.
Dezvoltarea emoțională și cea a identității copilului, deci și a adultului de mai târziu este strâns legată de relația sa cu părinții, de climatul vieții de familie.
Dintr-un studiu realizat în 1969, a rezultat cu claritate diferența existentă între homosexuali și heterosexuali, în privința relațiilor de familie și a relației cu părinții:
Grupul de control era format din 89 de heterosexuali, iar eșantionul studiat era de 46 de homosexuali. Primul procent indicat în fiecare caz corespunde raspunsurilor date de heterosexuali, iar al doilea corespunde raspunsurilor primite de la homosexuali:
„Nu m-am înțeles niciodată foarte bine cu tata” – 7% din heterosexuali, 57% din homosexuali.
„Am fost mult mai apropiat de mama decât de tata” – 28% din heterosexuali, 76% din homosexuali.
„Tata și cu mine am petrecut foarte puțin timp impreună” – 27% din heterosexuali, 74% din homosexuali.
„Mama și tata nu erau interesați de același lucruri” – 17% din heterosexuali, 61% din homosexuali.
„Mama și tata nu au avut o căsnicie fericită” – 8% din heterosexuali, 52% din homosexuali.
„Cand părinții se certau, simțeam de obicei că mama avea dreptate” – 19% din heterosexuali, 61% din homosexuali” (Snortum și colaboratorii, 1969).
Același studiu a investigat și comportamentul homosexualilor cand erau copii:
„Am participat foarte rar la sporturi competitive ca baseball-ul” – 12% din heterosexuali, 52% din homosexuali.
„Cand eram copil, preferam să privesc decat să particip la jocuri de grup” – 9% din heterosexuali, 48% din homosexuali.
„Cred că nu am fost un atlet prea bun” – 34% din heterosexuali, 72% din homosexuali.
„In copilărie am avut o frică puternică de rănirea fizică” – 9% din heterosexuali, 46% din homosexuali” (Snortum și colaboratorii, 1969).

Relația cu tatăl

În cadrul unui studiu desfășurat pe 106 bărbați homosexuali, Bieber (1962), constată că în niciun singur caz tatăl nu a putut fi socotit ca fiind un părinte normal. Cei mai mulți tați erau detașați de fiul lor, absenți sau ostili. În șase din celelalte cazuri, tatăl petrecea timp cu fiul dar îl disprețuia sau umilea, în patru cazuri era ostil, iar în trei hiperprotector.

Bieber a ajuns la concluzia că un tată constructiv, care își susține fiul, și are o relație caldă cu el, exclude posibilitatea unui fiu homosexual.

Este necesar de precizat că absența tatălui din familie, cauzată de cerințele serviciului sau de cerințe mai puțin obișnuite, dar obiective, nu au în sinea lor un rol patogenic (Bieber, 1962).

Numeroase alte studii au confirmat constatarea lui Bieber, subliniind importanța tatălui în dezvoltarea normală a identității băiatului (Bene, 1965; Snortum, 1969; Thompson, și colaboratorii, 1973).

Într-un studiu realizat de Stephan, în 1973, majoritatea homosexualilor “nu au avut un model masculin pozitiv cu care să se identifice, ceea ce i-a făcut să se identifice cu o femeie. Acest proces a fost probabil facilitat de faptul că normativitatea comportamentului pe care îl presupunea rolul masculin n-a fost încurajată de niciunul dintre parinti” (Stephan, 1973). Într-o altă evaluare realizată pe un eșantion de peste 1000 de homosexuali, s-a constatat că nici unul dintre ei nu fusese iubit și respectat de tatăl sau (Irving și Bieber, 1973).

Analiză a 22 de studii care tratează problema relației dintre bărbații homosexuali și părinții lor a constatat următoarele:
“Cu mici excepții, homosexualii au declarat că tații au avut un rol negativ în viață lor. Se refereau la ei cu adjective precum: rece, neprietenos, punitiv, brutal, distant, detașat. În niciunul dintre studii s-au aflat homosexuali care să se refere într-un mod pozitiv și prietenos la tatăl lor” (Fisher și Greenberg, 1996).
Relația proastă cu tatăl este una dintre condițiile importante alte apariției comportamentului homosexual, dar a€œacest factor nu este singurul care anunță un comportament homosexual.” (Bell, Weinberg și Hammersmith, 1981).

Unii homosexuali se plang de faptul ca, de fapt tatal lor a fost victima mamei lor, care “era intotdeauna bossul in familie” (Issay, 1989).

Relația cu mama
Fie că tatăl a fost mai distant, ostil sau absent, sau din pricină că mama l-a confiscat pe băiat numai pentru ea, nepermitandu-i tatălui să se implice în creșterea fiului, cauza principală care conduce către un comportament homosexual este constituită de dezvoltarea unei relații patologice între copil și mamă.
Mama se instituie pe sine ca sursă de identificare a băiatului și în același timp îi creează acestuia o mulțime de conflicte majore de ordin psihologic și emoțional.
“Homosexualii se identifică mult mai puternic cu mama și mult mai puțin cu tatăl decât băieții heterosexuali.” (Thompson, 1973)
Însă acest proces nu este unul firesc, care să vina din nevoia copilului de modele, ci el este cultivat de către mamă prin diverse modalități. Cele mai multe mame ale căror copiii au devenit homosexuali sunt dominante, în casă ele iau deciziile, se ocupă de disciplină, conduc și se implică în toate (Saghir și Robins, 1973). “Din observațiile clinice făcute asupra unui copil de șase ani care urma un tratament pentru o puternică anxietate, a rezultat că acesta era puternic impresionat de resentimentele pe care mama sa le avea față de bărbați.” (Zucker si Bradley, 1995).
“O mamă a venit la clinică de psihiatrie, mărturisind că îi urăște pe bărbați. Această era supărată pe soțul ei pentru că își exprimă îngrijorarea privind comportamentul feminin al băiatului și, îl amenință că va divorța dacă mai persistă în a discuta problema.” (O’Leary, 2000).

Psihologia acestor femei este una complexă. Au nevoie de bărbat, de afecțiunea acestuia, dar nu o pot câștiga și menține, fie din cauza comportamentului dominator, fie din cauza bărbatului, sau din ambele cazuri. Această nevoie se revarsă asupra băiatului preferat, dar nu și asupra fetiței (Bieber, 1962).

Mama nu poate accepta că băiatul va ajunge și el bărbat, astfel îi impune modelul său de percepție femeiască. Zucker observă că această mamă manifestă o puternică aversiune față de agresivitate, pe care o asociază cu masculinitata (Zucker, 1995).

“Sau poate că mamele homosexualilor s-au așezat în calea dezvoltatii heterosexuale a băieților lor, pentru că se tem că maturizarea lor ca bărbați le va strica relația cu acel adorabil băiețel, motiv pentru care preferă să îl țină dependent de ele.” (Dr. Konietzko, citat în Karlen, 1971).

“O astfel de abordare formează un copil extrem de fricos, dependent patologic de mama sa, copleșit de sentimente de inadecvare, de impotență și dispreț față de sine. Devine reticent în a participa la activitățile copilăriei, pe care le percepe ca dăunătoare fizic. Din cauza atitudinii sale, este agresat și umilit de cei de o vârstă cu el. Această separare de băieții de vârsta lui îl va lipsi de foarte necesară interacțiune empatică.” (Bieber, 1962)

Homosexualii își descriu relația avută cu mama astfel:
“Ea voia să fiu întotdeauna bun. Nu mă lăsa să mă asociez cu bătăușii. Nu voia să mă rănesc. Totul era îndreptat către un stil de viață feminat. M-a împiedicat să manifest orice comportament care ei i se pare agresit sau sexual. Nu mă lasă să fac sport. Întotdeauna s-a băgat între mine și prietenii mei, cenzurându-mi apelurile telefonice. Era mult mai atentă cu mine decât cu tata. Am învățat omultime de lucruri de la ea: cum să gătesc, să fac prăjituri și alte treburi gospodărești.” (Saghir și Robins, 1973)

Mama nu îi respectă bărbăția băiatului.

La peste 70% din homosexuali, relația mamei cu băiatul este foarte apropiată, poate chiar intimă. Mama își tratează băiatul ca pe un confident de sex feminin, ceea ce îi modelează copilului o stare de spirit și o psihologie feminină. Mama homosexualului menține în timp o intimitate nefirească cu acesta, ca și cum ar fi o fetiță, nu un băiat.

Unele mame, le permit băieților să vină să doarmă în patul lor, alungându-l pe soț. Câte una apare dezbrăcată parțial sau total în fața fiului sau (Bieber, 1962). Sau îi face baie acestuia chiar și după intrarea la liceu (Saghir și Robins, 1973).

Studiind relația dintre ostilitate și comportament sexual, Robert Stoeller, profesor de psihiatrie la Universitatea din California a€“ Los Angeles, este de părere că unuii homosexuali, simțindu-se atât de zdrobiți și anihilați de mamele lor, dezvoltă o puternică dorință de răzbunare, care a€œactiveaza anumite aspecte ale comportamentului multor homosexuali”, fie erotic sau de altă natură (Stoeller, 1975, citat de Oa€™Leavy, 2000).

Cat despre hiperprotectia materna, putem afirma ca aceasta poate fi un simptom al problemelor psihologice ale mamei.
Tatăl sau mama joacă roluri diferite în educația fiecăruia dintre copiii și se completează în mod excepțional. Altceva învață băiețelul și altceva învață fetiță de la tată. Și, cu totul altceva trebuie să învețe băiețelul de la mamă și altceva fetița. Pentru că fiecare trebuie să își dezvolte datul identității de gen și pentru această are nevoie de un model.
De asemenea, în “Fathers and Families. Paternal Factors în Child Development” (Tați și familii. Părinții ca factori în dezvoltarea copilului, 1993), H. Biller observă: a€œDesi tatăl și mama se comportă în general asemănător, ei îi furnizează o imagine complet diferită copilului. Tatăl este de obicei perceptu că fiind mai mare decât mama, vocea lui este mai profundă, hainele nu sunt la fel, ei se mișcă și reacioneaza diferit… Copilul învață de asemenea că este de așteptat ca persoanele diferite să îndeplinească nevoi diferite.”

CAPITOLUL II – Teorii asupra homosexualității

2.1Teoriile biologice

Acestea sunt grupate în: teorii genetice și teorii hormonale.

Teoriile genetice sunt cele care consideră că sexualitatea umană este determinată genetic “ respectiv comportamentul homosexual este determinat de combinația cromozomilor responsabili de stabilirea sexului.

Teoriile hormonale sugerează că nivelul și tipul hormonal cauzează homosexualitatea. Însă rezultatele studiilor sunt contradictorii, nu se poate stabili o relație cauzala.
O serie de studii au indicat un nivel mult mai scăzut de testosteron la homosexuali, în comparație cu nivelul de testosteron al heterosexualilor (Loranie și Starka, 1975), în timp ce alte studii au descoperit că nivelul de testosteron este mai ridicat la homosexuali (Doerr, 1973). În concluzie, dezechilibrul hormonal nu poate fi considerat o cauză a homosexualității (nivelul scazul al testosteronului nu implică nimic din orientarea sexuală a bărbatului, deși el poate indica un oarecare dezinteres pentru sexualitate).
În prezent, cei mai multi cercetători susțin că procesele care au loc în perioada fetală pot determina homosexualitatea. Conform lui Doerr, există structuri cerebrale specifice pentru un anumit sex, care pot fi schimbate prin creșterea nivelului de testosteron în organismul feminin și castrarea în organismul masculin. Ambele proceduri duc la manifestarea comportamentului homosexual. Rezultatele studiilor lui Doerr au arătat că creierul bărbaților homosexuali este determinat similar ca cel al femeilor, lucru care poate fi legat de lipsa hormonilor androgeni în timpul fazei critice a dezvoltării creierului.
Există trei etape ale dezvoltări identității sexuale: dezvoltarea centrelor de sex, dezvoltarea preferințelor sexuale, dezvoltarea centrelor de sex rol ale creierului. Fiecare dintre aceste centre pot fi deteriorate separat pe fiecare etapă.
Dezvoltarea centrului pentru preferințe sexuale, care ești hypotalamusul, poate fi deteriorat hormonal.
În fetusul masculin, o sumă mică de androgeni este eliberată, lucru care conduce la o probabilitate foarte mare către dezvoltarea unei tendințe homosexuale. În fetusul feminin, nivelul ridicat de androgeni afectează hipotalamusul în așa manieră încât poate conduce la dezvoltarea unor comportamente lesbiene. Centrul de sex rol se poate dezvoltă la femei după schema bărbaților, și la bărbați după schema femeilor, depinde de numărul anormal de hormoni feminini sau masculini.

2.2 Teoriile psihanalitice

Teoriile psihanalitice consideră că principala cauză a homosexualității este dată de patternurile relaționării din familia de origine. Copiii identificandu-se cu părintele de același sex, chiar dacă îl consideră pe acesta un rival în obținerea afecțiunii din partea părintelui de sex opus. Conform teoriei lui Freud, nerezolvarea complexului Oedip, sau Electra, este primul pas în dezvoltarea homosexualității.

“Procesul tipic constă în aceea că bărbatul tânăr, până atunci fixat de mamă, la câțiva ani după pubertatea consumată, face o întoarcere, se identifică el însuși cu mamă și caută obiectele de iubire în care se poate regăsi el însuși, pe care ar dori să le iubească așa cum mama l-a iubit pe el. Semnul distinctiv al acestui proces, este de obicei, o anumită condiție pusă obiectelor pentru a fi iubite: obiectele masculine trebuie să aibă vârstă la care s-a produs la el transformarea. Fixația maternă îngreunează trecerea la un alt obiect feminin. Identificarea cu mamă este un rezultat al acestei relații obiectale și face posibilă în același timp păstrarea fidelității într-un anumit sens față de acest prim obiect. De aici tendința către alegerea de obiect narcisică, care este de obicei la îndemână și este mai ușor de făcut decât întoarcerea către celălalt sex. În spatele acestui factor se află un altul: aprecierea organului masculin și încapacitatea de renunțare la prezența lui, la persoana care este obiectul iubirii.

Un alt motiv pentru alegerea homosexuală de obiect este considerația față de tată sau angoasă față de acesta, dat fiind că renunțarea la femeie are semnificația renunțării la concurență cu el (sau cu alte persoane masculine care vin în locul lui). Ambele motive, cramponarea de condiția de a posedă penis și cedarea pot fi subsumate complexului de castrare. La toate acestea se adaugă și influența seducției, care provoacă o fixație prematură a libidoului, că și cea a factorului organic, care favorizează rolul pasiv în viață amoroasă.”(Freud, “Nervroza, psihoza, perversiune”, 2010).
De asemenea, Freud este de părere că paranoia se află în strânsă legătură cu homosexaulitatea, teorie pe care o susține la rândul sau și Sandor Ferenczi:”in anumite circumstanțe homosexualitatea refulată insuficient se manifestă din nou, sau se exprimă în simptome nevrotice; așa stau lucrurile în special în ceea ce privește paranoia, despre care cele mai recente cercetări au putut sabili că este într-adevăr de conceput că o manifestare deghizată a înclinației către persoane de același sex.
Sadger, a descoperit în psihanaliză mai multor bărbați homosexuali că în prima parte a copilăriei lor existaseră înclinații heterosexuale intense; la aceștia “complexul Oedip”, se exprimase într-un mod deosebit de pronunțat. El a considerat că homosexaulitatea care s-a dezvoltat mai târziu la ei este, de fapt, doar o încercare de a restaura relația originară cu mama. Relațiile sexuale cu persoane de același sex sunt numai un simptom, iar acest simptom poate fi formă în care apăr cele mai diverse tulburări și perturbări psihice de dezvoltare, prezente și în viața normală.

Cele două tipuri de homosexualitate, cel activ și cel pasiv, au fost concepute până în prezent că fiind în mod evident două forme în care poate apărea aceeași stare; în ambele cazuri se vorbește despre “inversarea” instinctului sexual, despre senzație sexuală “contrara”, despre “perversiune” și se trece cu vederea posibilitatea că în acest fel să se confunde două stări patologice esențial diferite numai pentru că un simptom frapant le este comun amândurora. Homoeroticul pasiv merită să fie numit “invertit”, în cazul lui se vede inversarea reală a caracteristicilor psihice “ și poate și fizice normale, numai el reprezintă un adevărat “stadiu intermediar”.
Un bărbat care în relațiile sale cu bărbați simte că este femeie este invertit în ceea ce privește propriul eu (homo-erotism prin invertirea subiectului sau, “homo-erotism subiectiv”); el simte că este femeie, iar acest lucru nu se întâmplă numai în timpul actului sexual, ci în toate situațiile de viață. În ceea ce privește “homosexualul activ”, el se simte bărbat în orice privință, este de obicei foarte energic și activ și nu există nimic efeminat în organizarea lui corporală și mentală. Doar obiectul înclinației lui este schimbat, astfel încât ar ar putea fi numit homo-erotic prin schimbarea obiectului iubirii, sau mai scurt, homo-erotic-obiectiv. Homo eroticul obiectiv, este chinuit în mod nefiresc de conștientă anormalității lui; contactul sexual nu îl satisface niciodată în totalitate, este torturat de mustrări de conștiință și își supraestimează obiectul sexual. Faptul că este bântuit de conflicte și nu ajunge niciodată să se împace cu condiția lui este arătat de încercările lui repetate de a obține ajutor medical pentru problemă lui. El schimbă des partenerii, dar nu din superficialitate, așa cum o face invertitul, ci că urmare a dezamăgirilor dureroase și a căutării insațiabile și nereușite a idealului dragostei. Homo-erotismul obiectiv și cel subiectiv sunt, de fapt, stări esențial diferite. Prima reprezintă un a€œstadiu sexual intermediar”, fiind astfel o simplă anomalie de dezvoltare; homo-erotismul obiectiv este, oricum, o nevroză obsesională. O analiză aprofundată găsește în spatele acestei obsesii, îndoială chinuitoare, precum și lipsă echilibrului în dragoste și ură, pe care Freud a descoperit-o a fi bază mecanismelor obsesionale. Homo-erotismul obiectiv este o adevărată compulsie nevrotică, insosita de substituirea inreversibila prin logică a scopurilor și acțiunilor sexuale normale printr-unele anormale. Se dovedește că un homo-erotic obiectiv știe cum să iubească femeia dintr-un bărbat; jumătatea posterioară a corpului unui bărbat poate semnifica pentru el jumătatea anterioară a femeii, omoplații sau fesele primind semnificația sânilor femeii. Acestea au fost cazurile care mi-au arătat cu o claritate deosebită că acest gen de homo-erotism este doar un produs al substituirii libidoului hetero-erotic. În același timp, homo-eroticul activ își satisface în felul acesta impulsurile sadice și anal-erotice; acest lucru este valabil nu numai pentru pederaștii adevărați, ci și pentru amanții extrem de rafinați, cei care evită cu neliniște orice contact indecent cu băieții; la cei din urmă, sadismul și erotismul anal sunt înlocuite de formațiunile lor reacționale.

Din punct de vedere intelectual, homo-erotismul obsesional se dovedește a fi în primul rând o corectare exagerată a îndoielii cu privire la iubirea față de persoanele de același sex. Ideea obsesională homo-erotică unește într-un compromis fericit fugă de femei și înlocuirea lor simbolică, precum și ură față de bărbați și compensarea acesteia. Desemnând homo-erotismul obiectiv ca simptom nevrotic, întru în opoziție cu Freud, care în a€œSexual theorie” descrie homosexualitatea că fiind o perversiune iar nevrozele ca fiind, dimpotrivă, negația perversiunilor. Totuși, contradicția este doar aparentă. “Perversiunile”, mai exact întârzierea la nivelul scopurilor sexuale primitive sau preparatorii, pot fi foarte bine puse și ele la dispoziția tendințelor nevrotice de refulare, o parte a perversiunii adevărate (pozitive), exagerate nevrotic, reprezentând în același timp negația altei perversiuni. Componenta homo-erotică, care nu este niciodată absentă nici în cazul oamenilor normali, ajunge în acest caz să fie supra-încărcată cu mase de afect, care în inconștient au legătură cu altă perversiune refulată, și anume heteroerotism ce are o asemenea intensitate încât nu poate deveni conștient.” (Ferenczi, 1916)

Din perspectiva lui Jung
Prezentarea de față va aborda perspectiva dezvoltată de Jung, de urmașii săi

contemporani pentru a discuta in termenii psihologiei analitice un comportament uman

peren in istoria civilizațiilor umanității, pe rand sau simultan acceptat sau blamat,

homosexualitatea. Aspectele avute in vedere exclud dezvoltările patologice – de altfel larg

prezente și in cadrul heterosexualității (pedofilia, fetișismul, coprofagia etc). Un aspect

determinant pentru ințelegerea exactă a perspectivei este faptul că odată cu comportamentul de tip homosexual, expresia erotică a sexualității prezintă și alte modalități, precum heterosexualitatea, bisexualitatea sau abstinența.
Viziunea socială asupra acestui tip de comportament a cunoscut modificări importante de-a lungul acestui secol in măsura in care Asociația Americană de Psihologie a declarat explicit (1973) că homosexualitatea nu mai este considerată o tulburare mentală și a scos–o din lista bolilor psihice. Pe de altă parte, cercetările contemporane lasă insă să se intrevadă prejudecăți care influențează modalitatea de abordare și interpretare a datelor respectiv considerarea homosexualității ca fenomen aberant și centrarea in cercetarea fenomenului pe cauzalitate/etiologie.

Este deasemenea semnificativ să menționăm că de la mijlocul acestui secol, o serie de cercetări etologice și etnologice au adus la suprafață date relevante pe care psihologia nu le deținea ca argumente, respectiv studii care demonstrează că la unele specii animale există comportamente homosexuale in cadrul normalității precum și ipoteza că modelul sexual are un fundament in sexualitatea anatomică. Sunt cercetări contemporane care insistă pe faptul că, in randul cuplurilor de acest tip-in special cele feminine-există o comunicare mai deschisă și mai bună comparativ cu cele heterosexuale incă subminate de prejudecățile unei culturi de tip patriarhal care subliniază superioritatea masculinității.
Cercetările și studiile desfășurate din interiorul psihologiei analitice au in comun centrarea nu pe stringența unui cadru teoretic bine definit și dogmatic-exact reproșul pe care Jung il face psihanalizei lui S. Freud ci pe semnificația unui fenomen psihic in contextul vieții individului, a sensului individuarii implicit in fiecare existență umană, deci a nevoii onterioare de a realiza o lărgire a conștiinței prin integrarea contrariilor intr-o totalitate, un intreg cu sens. Jung nu caută in primul rand cauza imediată a unui fenomen, ci mai ales sensul apariției acestui fenomen, acum și aici, in situația prezentă a psihismului.
Abordarea homosexualității va prelua aceeași viziune largă–nu centrarea pe etiologie, ci mai ales pe ceea ce in dezvoltarea psihică a individului, poate insemna și aduce fenomenul respectiv. In acest sens, homosexualitatea apare ca un fenomen natural, iar in cadrul terapiei analitice, pacienții care se adresau medicului nu erau abordați din perspectiva vindecării de manifestările sau orientarea sexuală prevalentă, ci s-a urmărit ceea ce se urmărește in general, ieșirea psihicului din impas, restituirea desfășurării firești a procesului de individuare specific astfel incat pentru unele cazuri, soluția a intărit orientarea homosexuală. Nu putem vorbi nici la Jung nici la urmașii săi de o teorie clar definită asupra homosexualității. Totuși, la fel cum există astăzi in interiorul psihologiei analitice mai multe direcții de adancime teoretică (psihologia arhetipală, psihologia dezvoltării, psihoterapie) americanul R.H Hopcke, un terapeut analitic contemporan, incerca să structureze intr-un cadru teoretic unitar datele empirice semnificative și explicative ale colegilor săi și ale sale, articuland teoria arhetipală asupra sexualității pe modelul unei tridimensionalitați care cuprinde virtual, alături de cele două diferențieri sexuale, feminitate și masculinitate, și o posibilă tendință hermafrodită (1989). Jung, in mod consecvent, nu și-a transformat explicațiile științifice in dogmă, iar deschiderile importante pe care le-a operat in ceea ce privește mecanismele și conținuturile psihice semnificative implicate in analiza unor pacienți, au fost confirmate și reluate de urmașii săi. Nu există insă o lucrare care să se focalizeze asupra homosexualității, dar există prezentări de studii de caz, amplificări teoretice, precum și referințe semnificative in Scrisori și in Memorii. Astfel că, pentru a putea cuprinde dezvoltările actuale, vom incepe prin a examina mai in detaliu modalitățile caracteristice lui Jung de a aborda relațiile homoerotice și homosexualitatea. Putem astfel decela in lucrările sale științifice, pe fondul unor atitudini caracteristice, trei modalități explicative complementare intre ele, care de fapt țin de specificul cazurilor intrate in terapie. Sub aspectul orientării sale generale, Jung este printre primii psihiatrii care abordează fenomenul homosexualității, afirmand clar că homosexualitatea nu trebuie să fie considerată o infracțiune, mai mult, că o astfel de atitudine a societății ar duce la promovarea unor infracțiuni reale precum șantajul (1912).

De asemenea Jung este printre primii care considera că homosexualitatea trebuie studiată in contextul istorico-cultural al civilizațiilor omenirii (atat in articole destinate discutării unor cazuri concrete, cat și in studii mai lungi in care, de exemplu, prezintă diferite fațete ale sexualității precum Problemele de dragoste ale unui student (1922), Căsătoria ca relație psihologică (1925) sau Femeia în Europa (1927).
Caracteristică pentru Jung este, de asemenea, centrarea pe complexitatea aspectelor cazului concret, nu pe un aspect in particular, fie acesta conduita homosexuală. De fapt, această atitudine constituie diferența de esență intre terapia analitică și orice altă abordare, in măsura in care pentru Jung, ceea ce are valoare și sens este intregul, nu vreuna din părțile acesteia. Din această perspectivă, homosexualitatea unei persoane are un sens, un ințeles specific pentru acea persoană, iar conștientizarea sensului este exact ceea ce ii va permite in continuare dezvoltarea spre intregire. Din modalitatea de a discuta cazurile prezentate se desprinde și considerarea homosexualității ca expresie a unei imaturități particulare a psihismului, avand ca o consecință reversul, considerarea heterosexualității ca expresie a maturității psihice, echivalent simbolic al unirii opuselor, Syzygy ( conceptul prin care Jung definește uniunea opuselor).

Homosexualitatea și relația cu feminitatea (Complexul matern, anima)
Aceste tipuri de orientări atitudinale sunt parțial implicate și in modalitățile explicative teoretizate de Jung. Majoritatea referințelor și analizelor operate implică o relație particulară cu feminitatea. Inițial Jung implica o imaturitate a funcționării psihicului in măsura in care cum apare de exemplu, in cursul explicațiilor din Definiții (1921) privind psihismul inconștient și modul cum funcționează Anima/Animus–in loc ca acesta să-și joace rolul de mediere rațională in proiecții asupra unor parteneri de sex opus, iar identificarea Eului să se producă cu Persoana, in homosexualitate intervine un mecanism cu o desfășurare inversă. Astfel poate avea loc o identificare a Eului cu arhetipul contrasexual, “pentru că subiectul este convins că felul in care relaționează cu procesul său interior constituie adevăratul său caracter (personalitate). In acest caz, Persoana rămanand inconștientă, va fi proiectată pe o persoana de același sex, formandu-se astfel o bază pentru multe cazuri de homosexualitate deschisă sau latentă”.
Studiul din 1922 pulicat in 1928 Problemele de dragoste ale unui student, ia in discuție pe larg formele erotismului la varsta adolescenței, cuprinzand și o prezentare a formelor extrem de variate ale legăturilor de tip homosexual, cu evaluarea experiențelor homosexuale la această varstă ca fenomene naturale, care prezintă atat avantaje cat și dezavantaje. In acest context insă, se referă din nou la situația de imaturitate psihică ocazionată de identificări puternice cu formele interioare ale arhetipului contrasexual.

In 1924 și 1925, cu ocazia unor conferințe de specialitate, Jung prezintă detalii asupra a două cazuri de homosexualitate. Primul este cazul unei femei adulte pentru care homosexualitatea este secundară lipsei unei dinamici emoționale intrafamiliale care să fi susținut afectiv copilul, astfel că "fanteziile homosexuale indică limpede că trebuința sa de dragoste reală nu a fost satisfăcută și in consecință, cere dragoste de la profesoara ei, dar de un tip inadecvat. Dacă sentimentele de tandrețe sunt azvarlite pe ușă, atunci pe fereastră intră sexualitatea in forme violente, pentru că in afara de dragoste și tandrețe, copilul are nevoie și de ințelegere". Cazul adolescentului aduce in prim plan complexul matern, respectiv o dependență nerezolvată față de propria mamă.

Aspectele sunt dezbătute in plan teoretic și in studiile Căsătoria ca relație psihologică și Femeia în Europa , unde apare delimitat pericolul spre care este impinsă femeia contemporană de conștientul colectiv, respectiv spre identificarea cu Animus, masculinizarea mentală a femeii occidentale. Unor astfel de analize li se poate reproșa o relativă reaccentuare a diferențierii intre aspectele de rol sexual și sexul/genul propriu-zis.

Specifică pentru Jung nu este insă centrarea pe materialul asociativ intr-o manieră reductivă, deci strict cauzală, ci mai ales pe amplificările prin care circumscrie simbolistica materialului personal subiectului, respectiv abordarea sintetic-finalistă. Din această perspectivă mult mai generoasă, amplificările materialului analitic, prin referințele sale la simbolismul ritualurilor de trecere de la pubertate la lumea adultului tanăr, relevă pentru ambele sexe, dar mai ales pentru băiat, același puternic răsunet al dependenței de feminin, adancind spre lumea matriarhală a inceputurilor. Există relații de inițiere in care, de exemplu, novicele este tratat in mod expres ca femeie vreme de nouă luni, pană reușește să depașească un număr de incercări. In cadrul acestor incercări, există practici homosexuale, care in plan simbolic reprezintă impregnări cu o masculinitate matură și in același timp, cu spiritul colectiv al strămoșilor. O serie de astfel de ritualuri de ințiere a căror componentă homosexuală este evidentă, dar ale cărei semnificații par pierdute astăzi, sunt prezentate de Marie Delcourt in Herna phioditos, Mituri și rituri ale bisexualității în Antichitatea clasică și de A. Von Gennep in Riturile de trecere. O serie de autori importanți, discipoli ai lui Jung precum Iolande Jacobi, Marie Luise von Frantz sau Eric Neumman prezintă un bogat material științific și conceptualizează de-a lungul acestei linii explicative. Pentru ultimul, recunoscut pentru monumentală sa operă dedicată apariției și dinamicii emancipării conștiinței individuale de-a lungul copilăriei, The Origin and History of Consciousness, problema homosexualității nu intră in manifestările firești ale dezvoltării. Neumann vorbește de psihologia matriarhală a homosexualului, in inconștient dominand figura arhetipală a Marii Mame. Marie Luise von Frantz distinsa discipolă și colaboratoare a lui Jung, intr-o lucrare consacrată arhetipului copilului divin, Puer Aeternus discută homosexualitatea in acest context, legand homosexualitatea masculină de puer. Intr-o astfel de identificare, "bărbatul rămane prea mult in psihologia adolescenței. Toate acele caracteristici care sunt normale la

un tanăr de șaptesprezece și optsprezece ani se continuă in viață, cuplate, in majoritatea cazurilor, cu o dependență de mamă". Identificarea cu puer este o urmare a imaturității psihice provocate de complexul matern nerezolvat. Paradoxal pentru acest tip de abordări, o problemă care ar apărea exclusiv masculină (relația intre doi parteneri de același sex, masculin) este problematizată in termeni exclusiv feminini. Verena Kast, analista elvețiană din generația postjugiană, pornind de la faptul că Jung nu a vorbit niciodată de arhetipuri sexuale per se considera că animus/anima ar putea fi imagini care pot fi percepute și trăite de ambele sexe: ”Eu cred astfel că ambele animus și anima apar atat la bărbat, cat și la femeie, și ele reprezintă aspecte ale psihicului masculin și feminin”.

Homosexualitatea în contextul arhetipal
Odată cu descoperirea semnificațiilor simbolisticii materialului alchimic, reflectată in opere precum Psihologie și Alchimie, Aion, Psihologia transferului, sau Mysterium Coniuctionis, surse arhetipale ale homosexualității sunt explorate pe larg de Jung, care afirma posibilitatea ca hermafroditismul să fie o punere în act a dimensiunii unitare a arhetipului originar al androginului, simbolul totalității și întregirii, sinele. Intr-o astfel de ipoteză de exemplu, anima este considerată ca arhetipul vieții insăși, sau "Anima este intr-adevăr arhetipul vieții, care este dincolo de orice ințeles sau categorie morală". Ințelegerea homosexualității ca avand rădăcinile in virtualitatea arhetipală conduce spre ideea că fenomenul ar putea fi manifestarea unei posibile forme de coniunctio în care "uniunea asemănătorului cu asemănător ține de o imagine/figură anterioară uniunii asemănătorului cu opusul. Jung nu mai face o explicită evaluare a semnificației acestui fenomen in raport cu maturitatea psihismului, pentru că privită din această perspectivă, homosexualitatea apare fie avand conotații negative, ca un refugiu in simbioza primară, o apărare impotriva procesului dureros de diferențiere a afectivității și a identității cerut de procesul de individuare, fie avand conotații pozitive, ca o atingere a unei unități interioare care pune individul in situația de a putea răspunde cerințelor lumii exterioare fără primejdia de a-și pierde sau pune in pericol sufletul.

Această direcție teoretică a prilejuit unei noi generații de practicieni și teoreticieni să dezvolte o interesantă teorie contemporană asupra sexualității, respectiv asupra homosexualității, in particular.

J.Hillman preocupat de psihismul arhetipal, discuta interconexiunile intre arhetipul copilului divin, Puer aeternus și arhetipul batranului ințelept, Serex, ajungand la concluzia că acestea reprezintă două polarități opuse ale unei singure diversiuni unitare. Acest tandem operează intrapsihic la fel cum, considera Hillman, operează și alte polarități simbolizate de exemplu de relația Venus-Vulcan, Pan și Nimfele, Apolo și Daphne, Hermes și Apolo, Zeus și Hera, Echo și Narcis, etc. ‘Aceste tandemuri ne furnizează ocazia de a examina diversele forme de relații erotice, retorica și expectațiile acestora, stilul particular de suferință și reciprocitățile care acționează ca inlănțuiri pe care fiecare tandem le impune. Aceste tandemuri sunt imaginate ca petrecandu-se in plan intrapsihic, ca modele de relații intre complexe in interiorul unui individ‘, dar prin mecanisme proiective, unul dintre poli este tranferat pe un partener extrapsihic, prilejuind o relație trăită atat in plan personal, cat și pe plan impersonal, arhetipul imaginar, astfel incat ‘transferul nu este nimic decat erosul cerut de trezirea realității psihice și această trezire impune roluri arhetipale’. In acest context, Hillman se referă la unirea celor ce se aseamănă care devine semnificativă pentru ințelegerea homosexualității.

‘Unirea opuselor masculinitate și feminitate nu este singura unire căreia ii ducem dorul și nu este singura care ne eliberează/salvează. Există și unirea celor care se aseamănă, reunirea axei verticale care ar putea vindeca spiritul divizat’. In plus studiul Anima, o anatomie a unei idei personificate, Hillman se referă la posibilitatea ca prejudecățile curente privind feminitatea–in termenii lui Jung definirea feminității Animei prin forma și conținuturile proiecților sale –să fi influențat asupra modului cum este conceptualizat arhetipul Anima ca imagine cu fațete exclusiv feminine a inconștientului/sufletului unui bărbat.
In acest sens, se sugerează că acest arhetip (la fel ca și arhetipul Animus) ar putea fi androgin, in esență lipsit de conținut. June Singer, in lucrarea Androginitate. Către o nouă teorie privind sexualitatea prezintă trei studii de caz in care, in cursul terapiei potențialul androgin devine din ce in ce mai deschis și nonfast cu efecte pozitive pentru dezvoltarea psihică și starea morală a pacienților.

Cartea autoarei pledează pentru că azi ‘intr-o eră a androginității’, să nu mai delimităm intre homo–sau heterosexualitate, pentru eliminarea categorializării oamenilor pe baza referințelor pentru parteneri sexuali așa cum se manifestă la un anumit moment al vieții lor. De altfel, o serie de autori contemporani pun in discuție o delimitare prea rigidă in virtualitatea conținuturilor celor două arhetipuri, animus și anima. A. Samuel, pornind de la complementaritatea Eros–Logos și analizand măsura in care echilibrul și relația dintre aceste două principii reglează sensul individual pentru fiecare individ, respectiv identitatea de ființă sexuală dar și a sensului completitudinii, subliniază cateva aspecte importante pentru abordarea androginității. Astfel conform viziunii lui Jung, Logosul și Erosul există in fiecare persoană indiferent de sex, dar, spune Samuels, caracteristicile asociate fiecăruia dintre cele două principii nu trebuie automat aplicate arhetipului contrasexual. Conceptul jungian de Syzygy indică uniunea animusului și animei, aproximand astfel reprezentarea intregului.

“A vorbi despre unul fără celălalt nu este fructuos, dar un astfel de celălalt este, psihologic, mai mult decat a vorbi de un gen. Considerand Syzygy a fi compus din conștiința focalizată, cuplată cu fantezie inseamnă a lăsa o cale deschisă tensiunii, reconcilierii, dezvoltării opuselor–dar intr-o manieră pragmatică, evacuand genul care atrage confuzii”. In context, Samuels pledează pentru a ințelege animus și anima ca pe modalități mai complexe decat simpla perspectiva contrasexuală, ele fiind in fond modalități de a comunica, ceea ce este in acest moment, diferit și recunoscut in inconștientul subiectului, in termenii lui Jung in ‘personalitatea interioară, adevăratul centru al personalității’. In acest sens, animus și anima vorbesc de ceea ce este misterios și neașteptat, de ceea ce nu e cum trebuie, care ofensează ordinea ce prevalează, iar acest ceva diferit cuprinde inclusiv aspecte inconștiente legate de propriul sex/gen, sau in cuvintele autorului “barbații și femeile exprimă, de asemenea o feminitate inconștientă și respectiv, masculinitate inconștientă”.
A.Guggenbuhl–Craig vorbind de consecințele temerii destructive de homosexualitate, mai ales in planul relației analist–terapeut, implica două aspecte. In primul rand funcționarea unei dualități a energiilor sexuale–in plan hetero și homosexual, a doua tendință, reprimată prin atitudinea socială, se poate manifesta in forme sublimate in care se identifică interesul pentru tinerii de același sex. Iar in al doilea rand faptul că in orice relație interumană există in compozitul afectiv și sentimente față de aspectele corporalității. Tocmai acestea din urmă, respectiv sentimentele corporalității intre doi oameni, sunt caracterizate ca homosexualitatea latentă și in unele societăți ele apar puternic inhibate de reguli comportamentale.

In acest context insă, in relația analitică, aceste idei funcționează ca și preconcepții, pot fi destructive pentru ambii participanți ai relației terapeutice, de aceea analistul serios, care vrea să se expună pericolului, nu are de ales–el nu trebuie să respingă astfel de sentimente, ci trebuie să le permită și să-i permită pacientului său să fantezeze. Hopcke, trecand in revistă o serie de studii de caz și de atitudini implicate in comentarea acestora, considera că este momentul să se realizeze o teorie unitară privind homosexualitatea. Ideile lui Singer ca și ale altor analiști, nu sunt suficient de coerente cu toată literatura de specialitate, pentru că o adevărată recunoaștere a individualității trebuie să includă recunoașterea faptului că pentru majoritatea oamenilor identitatea și funcționarea de tip androgin, bisexual nu reprezintă norma și nici nu trebuie să devină un nou standard. Există homosexuali adevărați la fel cum există heterosexuali adevărați pentru care nu se potrivește androginitatea.

Concentrandu-și efortul de cercetare pe simbolistica culturii de homosexuali, Hopcke reia și reanalizează nuanțat preferințele acestora pentru anumiți eroi reali (actori de film, muzică, etc) și pentru anumite povești precum Vrajitorul din Oz.

Aceste tipuri de analize sunt de fapt curente in procedurile terapeutice jungiene, unde se folosesc mitologeme sau dezvoltări de basme capabile să exprime situația intrapsihică și relațională a subiectului. Interesantă pentru Hopcke este insă modalitatea prin care, comentand semnificațiile simbolice analizate anterior de Ann Betford Ulanov privind faptul că Vrăjitorul din Oz este o reprezentare a integrării Animusului in procesul individuării feminității, reușește să integreze nuanțat psihologia specifică homosexualului in simbolistica acestui proces explicand astfel de ce acest film a fost și este popular in comunitatea de homosexuali, de ce el răspunde simbolic nevoilor, dorințelor și imaginarului acestora.

Pornind de la aceste date, Hopcke teoretizează in jurul ideii că orientarea sexuală este un fenomen arhetipal cu mai multe fațete, astfel incat dacă intreaga orientare sexuală este rezultatul unei confluențe personale a masculinității, feminității și androginității, atunci bărbații și femeile bisexuale nu sunt creaturi ciudate, anomalii sexuale, excluși din societate ci indivizi ale căror energii masculine, feminine și androgine se amestecă și curg intr-un model particular individual ca răspuns la anumite experiențe trăiri arhetipale și personale. In plus Hopcke afirma o bază explicativă pentru homosexualitatea constituțională, teoretizand posibilitatea funcționării unei tipologii sexuale analoage tipologiei teoretizate de Jung pentru dinamica personalității tipologie sexuală ‘legată inextricabil in anumite cazuri de o predominanță a unei anumite configurații arhetipale’. In acest sens de exemplu feminitatea arhetipală apare ca extrem de complexă antrenand relaționări de aspecte opuse in tipologii diverse mamă fiică, Afrodita-Artemis, uterul care expulzează și peștera devoratoare, nașterea și moartea, rănirea și vindecarea, Gorgona și Kore, felina domestică și tigresa devoratoare, spriritualitate și ignominic, aprig și tandrețe, pămant și lună, apă și foc. Fațetele masculinității sunt la fel de divers exprimate prin cupluri opuse simbolice precum tată fiu, Wotan și Loki, sămanță și spirit, nebun și magician, priapic și impotent, sărac și impărat, Animus și Logos, soare cer, Neptun și Hades, intelect și sexualitate neatentă, lumină-umbră, incredere și renunțare, animal feroce și prieten al omului. Toate acestea formează nenumăratele modalități de exprimare ale identificărilor și proiecțiilor particulare.

In plus Hopcke modelează posibile expresii ale androginității in cupluri opuse precum antroposul originar și ființa nonexistentă, divizibilul și indivizibilul, totalitatea masculină și totalitatea feminină, oul cosmic unitar și multiplicitatea insăsi, perfecțiunea spirituală și aberația monstruoasă, cuplarea incestuoasă și uniunea supremă. Toate aceste modele semnifică nenumăratele configurații arhetipale care stau in fundalul atracției persoanei față de femei și față de bărbați. Hopcke consideră că toate cele trei modele de identitate sexuală umană feminitate, masculinitate și androginitate joacă un rol in viața lesbienelor si a homosexualilor. Nu este și nici nu poate fi vorba de un singur arhetip al homosexualității, cum nu este vorba nici de un singur tip de homosexual ci mai degrabă de un caleidoscop de modele, impulsuri, pulsiuni, fantezii și scopuri ale homosexualității reflectand infinita varietate de interacțiuni dintre aceste trei arhetipuri, care ele insele au extraordinar de multe fațete și o multitudine de modalități conflictuale. Scopul terapiei este de a dezvolta o

relație matură, individuală cu oricare dintre cele trei arhetipuri. Acest lucru nu va conduce inexorabil spre heterosexualitate spune Hopcke ci va permite dezvoltarea potențialităților specifice individului, lărgirea personalității și autocunoașterii, individuarea in termeni jungieni. Datele de analiză de care se dispune pană in prezent, deși limitate, ne indică

mai degrabă că aceste instanțe explicative prezentate intervin pe măsură ce procesul de individuare avansează, dar și faptul că modalitățile au o specificitate individuală greu de ințeles atata vreme cat nu participi in efortul și munca analitică respectivă. Desigur, in stadiul incipient al terapiei, problematica pe care in general se focalizează eforturile terapeutului și ale subiectului este coerența imaginii de sine. De altfel așa se explică de ce materialul simbolic nu trimite direct la originile arhetipale ale orientării sexuale ci mai degrabă aduce la suprafață, ca in orice caz analizat, aspecte privind funcționarea și conținuturile complexelor personale, in primul rand ale alteregoului și ale Persoanei. Există, tot in momentele prime ale procesului terapeutic, o serie de date anunțand pe de o parte conținuturi ambivalente privind identificarea sexuală, pe de altă parte consecința introiectării unor stereotipuri sociale specifice conștiinței colective (rolul feminității și rolul masculinității in spațiul social) precum și necesitatea emancipării eului de sub aceste conținuturi imperative inconștiente pentru a-și clarifica, diferențiinduse, propriul specific.

In problematica individuală a unora dintre cazuri sunt implicate desigur și aspecte privind dependențele de identificările parentale, respectiv conținuturi de acest tip la nivelul complexului matern. Acest demers inițial al terapiei ancorează de regulă la nivelul conținutului inconștientului personal pentru a putea restabili, intr-un pas ulterior, funcționarea normală a potențialităților arhetipale.
Nu avem incă date personale semnificative, privind acest nivel al analizei arhetipale pentru că adesea, munca de restabilire a coerenței eului și emanciparea lui relativă de sub influența unor conținuturi complexe este laborioasă, și de obicei, de durată. Mesajul subsidiar transmis de acest tip de abordări psihologice este insă in mod coerent unul umanist. El invită, o dată in plus, la considerarea specificului cazului particular, pe acordarea nivelului de abordare a problematicii in funcție de stadiul și specificul situației și nu in ultimul rand, la toleranță dincolo de prejudecăți, pentru situația existențială a celuilalt și la dreptul său de a se exprima in funcție de ceea ce se intamplă cu sine. In cuvintele lui Singer desigur conceptele stereotipe care sunt in mod obișnuit asociate cu noțiunile homosexualitate și heterosexualitate trebuie să decadă in fața trăirilor, experiențelor de acest gen ale unor oameni reali. Dacă ființele umane sunt eliberate sau se pot elibera ele insele de ingrădirile sexului și genului, vor exista mult mai multe impliniri in dragoste ale oamenilor ca oameni, pe bază trebuințelor și dorințelor individuale.

2.3 Teoriile behavioriste
Atunci când vorbim despre homosexualitate în relație cu behaviorismul este o chestiune de comportament învățat. Explicația behavioristilor pentru homosexualitate a fost cea conform căreia o persoană devina homosexuală dacă prima sa experiență sexuală a fost scu o persoană de același sex. Cu toate acestea, dacă experiența a fost una negativă, persoană tinde să se întoarcă către sexul opus. Behavioriștii afirmă că homosexualitatea este un comportament învățat, prin urmare aceast comportament poate fi "dezvățat".

Un alt aspect al homosexualității învățate este învățarea din/prin copilărie. Au existat studii care au arătat că persoanele care au devenit homosexuale tindeau să acționeze în mod opus față de cum era de așteptat din partea sexului lor. Behavioriștii au interpretat aceste constatări în felul lor, astfel au elaborat teoria conform căreia sexul este stabilit prin învățare. Copilul va învăța identitatea de gen și comportamentul în funcție de modelul care a avut cea mai mare influență asupra să, în relație cu mamă sau cu tatăl.

Cercetarea realizată de sexologul John Money asupra copiilor sexisti care și-au ales sexul în funcție de modul cum au fost tratați, a arătat că în câțiva ani acei copiii aveau deja fixată identitatea sexuală. Concluzia a fost că identiatea sexuală poate fi determinată de supraimprimare, prin urmare, băieții au devenit efeminați din cauza influenței pe care a avut-o mama asupra lor (LeVay, 1996). Părinții au fost blamați pentru că în mod inconștient nu au descurajat comportamentul feminin al băieților, ci l-au încurajat. Această a făcut că fiul lor să se comporte într-o manieră feminină, pentru că el nu a învățat cum să se comport conform sexului său, iar consecința este că el va deveni homosexual sau transsexual. Prin urmare, comportamentul feminin a fost "învățat" și, de asemenea, ar fi putut fi "dezvățat" dacă problemă ar fi fost observată la timp. În schimb, părinții ar fi trebuit să încurajeze comportamentul masculi, mama să joace un rol pasiv, iar tatăl un rol activ. Acest lucru l-ar fi ajutat pe băiat să învețe comportamentul corect iar consecința ca acesta să devină homosexual sau transsexual s-ar fi diminuat (LeVay, 1996). Cu toate acestea, încurajarea comportamentului masculin la băieți și pedepsirea comportamentului feminin au avut consecințe pentru copiii atunci când aceștia au crescut. Efectul controlului comportamentului a schimbat comportamentul copiilor în comportamentul dorit, fie el feminin sau masculin. Cu toate acestea, copiii, atunci când cresc, tot devin homosexuali în 9 din 12 cazuri, această fiind tendința conform stidiului efectual de psihiatrul Richard Green.

Acest lucru nu a făcut nicio diferență la copiii care nu au avut tratament. Singură diferență pe care a făcut-o pedepsirea unui comportament nedorit a fost aceea de a îl face pe copil să se simte rușinat de sexualitatea să, și să îi fie frică de feminitatea sau masculinitatea să. Că o consecință naturală, acest lucru îl face pe copil să se simtă nesigur și îi asigură o stimă de sine scăzută și, astfel și o scădere a calității vieții (LeVay, 1996).

Pe baza teoriei explicate mai sus cu privire la prima experiență sexuală, Mcguire, Carlisle și Young au venit cu o tehnică simplă pentru a vindeca homosexualitatea. Cum teoria lor a fost concetrata asupra masturbării, ei au sugerat că fanteziile heterosexuale să fie substituite celor homosexuale. Una peste alta, tratamentul behaviorist asupra homosexualității nu a avut succes.

2.4 Homosexualitatea din perspectiva psihodinamica

Psihanaliza explică homosexualitatea în relație cu complexul Oedip, care își are sursa în cele două instincte, de viață și de moare. Ele sunt motivul pentru care orice tip de dragoste este acompaniat de o doză de agresivitate. Uneori relațiile din familie trezesc sentimente de iubire și de ură în același timp.

Antagonismul conduce la un protest al Supraeului, una dintre structurile personalității, și gândurile nedorite reprimate devin o sursă a multor simptome psihopatologice nedorite. În explorarea simptomelor sau expresiei comportamentale, este important să avem o abordare multiplă. Aceasta trebuie să includă evaluarea funcționării eului, analizând în particular nivelul fixației libidinale sau al regresiei, precum și nivelul fixațiilor sau agresiunilor din dezvoltarea generală a eului. Procesele prin care se formează acest simptom sau expresie comportamentală sunt vitale pentru înțelegerea problemei. În final, în evaluarea structurii eului unui individual, avem nevoie să cunoaștem cum funcționează eul în alte domenii, în special în relațiile-obiect.

Astfel, înclinația sau comportamentul homosexual pot fi expresia unui material oedipal sau pre-oedipal. Poate fi soluționarea unui conflict inconștient apărut din aspectele cele mai timpurii ale dezvoltării personale și până în perioada organizării superioare a eului.

Dinamica pre-oedipală din această formă de rezolvare a conflictului homosexual tinde să se apropie mai mult de o expresie paranoică și defensivă proiectivă.

Rezolvarea incompletă a conflictelor, exprimată sub forma unei homosexualități personale organizate, se poate vedea în frecvența instabilității cuplurilor de homosexuali. De obicei, acestea nu rezistă mai mult de doi ani, dar chiar și în acest răstimp sunt marcate prin relatii "extra-conjugale". Aceasta indică clar faptul că comportamentul homosexual este o încercare de soluționare a unor conflicte inconștiente anterioare vârstei de cinci ani.

Cu cât apar mai timpuriu în dezvoltarea personală fixații datorate unor conflicte nerezolvate, cu atât creste probabilitatea ca individul să recurgă la vătămări narcisiste. Acestea pot lua forma și se pot exprima sub forma unei furii narcisiste (într-o manieră mai brută sau mai subtilă) față de un terapeut sau față de oricine care propune un răspuns terapeutic față de homosexualitate. Această atitudine se poate extinde și asupra oricărei persoane care abordează homosexualitatea ca o problemă și nu ca un mod normal de viată.

Evident, cu cât este mai ridicat nivelul organizării personale (oedipale), cu atât este mai bună prognoza în rezolvarea conflictului fundamental. Totuși, ca în toate relațiile terapeutice (analitice), motivația pacientului de a înțelege și a-și rezolva conflictele interne este cel mai important element pentru o finalitate pozitivă. Orice lucru care contravine acestei motivații nu este numai contra-productiv, dar are și un caracter constrictiv inhibitor. Astfel, este necesar ca toți oamenii rezonabili să-i sprijine pe cei cu o simptomatologie homosexuală în sensul soluționării acestei probleme. Opusul este să încerci să tratezi simptomatologie ca fiind normală, reducând astfel motivația individului de a căuta ajutor.

Apare o problemă atunci când mai multe persoane, care vor să-i protejeze pe homosexuali de abuzuri legale și ilegale, se adună sub umbrela unor asociații animate de aceleași idei. Rezultatul frecvent este o sumă de indivizi cu defecte psihologice mai grave (fixații primitive/timpurii, maturizare deficitară) adunați sub aceeași asociație-umbrelă. Rezultatul poate fi distructiv sau cel puțin dăunător pentru societate și indivizi. Aceste poate fi un factor major de contribuție la multe reacții negative față de structura familială clasică (căsătoria dintre un bărbat și o femeie, copii). Așa-numita "libertate de alegere" a devenit o invitație la promiscuitate sexuală, cu o explozie a bolilor cu transmitere sexuală.

Una dintre importantele construcții dinamice este conflictul sadomasochist. De exemple, homosexualul pasiv cu înclinații masochiste va renunța la o poziție de putere sau avantajoasă în schimbul dragostei; cei cu o construcție defensivă mai sadică pot prezenta un tip de răspuns mai paranoic și renunță la dragoste în schimbul a ceea ce ei consideră că e putere (ostilitate). Întrucât există o legătură cunoscută între homosexualitate și paranoia, putem observa unele elemente de acest gen la ostilitatea manifestată de grupările de homosexuali față de cei care consideră că homosexualitatea este o problemă socială/psihologică. Acest lucru poate fi periculos pentru societate și contra-productiv în orice grup științific de analiză.

2.5 Noi direcții de abordare a homosexualității
In 1958, raportul Wolfenden a fost publicat in Londra și mișcarea homosexuală a inceput a fi văzută cu un grad deosebit de respectabilitate. Acest raport, dat de un comitet parlamentar englez, era bine venit pentru că admitea și recomanda relații private, intre adulți, raporturile homosexuale consimțite nefiind impotriva legii; dar era mult mai important prin autorii săi și adancimea cercetărilor. Raportul Wolfenden considera variatele argumente impotriva acceptării legale a homosexualității–degradează societatea tinerilor, creează presiuni nevrotice, nedependență, homosexualitatea degradează sănătatea psihomorală a societății, amenință instituția familiei, homosexualitatea putand apărea in cele din urmă la minori. Acest raport conclude cu faptul că suprapopularea și nu subpopularea este un pericol social, acești nevrotici homosexuali sunt așa din cauza legii și nu datorită homosexualității lor, că homosexualitatea nu amenință sănătatea socială, că homosexualitatea nu amenință mai mult familiile decat heterosexualitatea, iar dacă legislația privind actele homosexuale private intre adulți va fi aprobată, atunci și numărul cazurilor privind relațiile sexuale cu minori va scădea.

Raportul Wolfenden oricum servește ca cel mai inalt nivel la care argumentul și concluziile au ajuns. A ocazionat o mare dispută parlamentară, a devenit o educație națională sau una internațională. Homosexualitatea odată un subiect total nemenționat, o contaminare doar dacă gandeai la ea, a devenit un subiect despre care efectiv se discuta și se argumenta–totul fără aparente injurii. De la Raportul Wolfenden cercetărilor s-au concentrat asupra problemelor

homosexualilor și a eliminării acestora in Statele Unite mai mult dacat inaintea acestor ani. In 1961 statul Illinois prevedea ca și criminal statutul de homosexual iar apoi a ajuns să nu mai considere o ilegalitate actele homosexuale adulte private, consensuale. In 1966 legea penală a New Yorkului la un moment dat era aproape de a fi de asemenea revizuită cand o lege a fost prezentată legislativului care propunea ca aceleași acte homosexuale private, consimțite să devină legale, dar această lege a rămas doar propusă, asemenea acte rămanand ilegale in statul New York. Dar acest eșec de ultim moment a fost mai mult lipsit de importanță decat faptul că incercarea de a liberaliza legea New-Yorkului a fost intocmită și aproape a avut succes. O lege similară a fost propusă in 1969 legislaturii din Conneticut și a fost aprobată. In Carolina de Nord s-au făcut deasemenea amendamente legislative, astfel că in 1965 privind statutul sodomiei eliminand cunoscuta pedeapsa de cinci la șase ani de inchisoare “la alegerea curții’. Eradicarea acestei pedepse de cinci ani constituie evident un progres real. Insă progresul și inaintarea inspre acceptare socială a mișcării homosexualilor nu pot fi considerate a se datora numai sau in primul rand schimbărilor de statut pe care homosexualitatea le-a suferit, deși aceste schimbări au fost și sunt scopuri primare. Mult mai crucial ar fi, in acest moment, dezvoltarea unor atitudini in comunitățile homosexuale și chiar in cadrul organizațiilor religioase. Bisericile au avut mereu un rol important aici, dat fiind faptul că componentele homosexuale au fost vituperate tocmai din cauza considerării acestora de către biserică ca fiind păcătoase.

De aceea, pentru realizarea unui adevărat succes in planul acceptanței sociale, mișcările homosexualilor vor trebui să dobandească un alt statut in fața organizațiilor religioase, iar acest lucru are loc acum. Conferința Bisericii Metodiste și a Uniunii Congregaționale a dovedit că acestea din urmă au sprijinit Raportul Wolfenden in 1958. In Philadelphia, in luna noiembrie a anului 1965, s-a desfășurat un simpozion special avand ca temă homosexualitatea. Aceasta a fost prezentată și abordată din diverse perspective fiind prezente mai multe discipline ale sțiințelor sociale și politice. In Hartford, Conneticut, Marele Consiliu Bisericesc din Hartford a instituit un comitet care, timp de patru ani, a studiat homosexualitatea și metodele prin care biserica s-ar putea implica in ajutarea acestora, atat ca și grup social cat și ca indivizi. De atunci multe alte comitete bisericești au manifestat un real interes față de comunitatea homosexuală. In San Francisco in 1964 s-a format Consiliul de studiu al Religiei și Homosexualității, avand ca scop ‘promovarea unui dialog neincetat intre comunitatea homosexuală și cea religioasă’. In 1966 luna noiembrie Consiliul Național al Bisericilor și Secretariatul de Stat s-au intalnit in New York, White Plairs, unde au discutat relația dintre homosexuali și cler, iar in august 1966 Consiliul Mondial al Bisericilor s-a reunit la Londra unde au avut un seminar pe această chestiune. In ceea ce privește organizațiile homofile, nici ele insele nu sunt doar existente și operative, ci din ce in ce mai militante, mai verbale. Există actualmente peste 40 de astfel de organizații. Acestea nu se mai mulțumesc să acorde suport social și financiar, ci mai degrabă evoluează in organe de protest și propagandă mediatizată. Subiectul homosexualității a devenit, astfel nu doar unul acceptat intr-o discuție ordinară ci unul dintre cele mai discutate și controversate subiecte. In 1968 rețeaua de televiziune WBAI din New York dedica 16 programe in serie homosexualității și problemelor acestora. Liderii grupurilor de homosexuali au devenit de asemenea foarte activi cerand sfat consiliilor homosexualilor asupra problemelor șomajului, a incadrărilor in muncă cu aceleași drepturi și obligații. In acest sens ei s-au plans chiar Serviciului Social Civil Federal, serviciu la care nu au acces deocamdată. Societatea Mattachive din Washington a publicat un pamflet intitulat: ‘Cum să faci față unei interogări federale’ oferind astfel sfaturi homosexualilor care se confruntau cu interogările și audierile administrative. Liderii lor nu s-au mai retras din viața publică identificandu-se in mod deschis cu cei din comunitatea homosexuală.

In San Francisco s-a format o asociație de baruri gay pentru a-și proteja membrii impotriva presiunilor legale și extralegale. Societatea Americană pentru Reforma Juridică asupra homosexualității din Philadelphia a organizat conferințe publice și a distribuit pamflete prin care se protesta ideii de excludere a homosexualilor de la serviciul militar. In campusurile studențești din Columbia, Cornell, Stanford și Universitatea din New York s-au acreditat organizații studențești homofile. Este demn de considerat gestul Institutului de Cercetări Sociale din Washington, care in 1968 a inaugurat un curs de semestru intitulat ‘Înțelegerea homosexualului’ de asemenea problematica homosexualității, definiția și problemele acestora sunt acum introduse in mai multe cursuri cum ar fi codul penal și psihologia anormalității. Mai există și alte importante influențe din filozofia dreptului care au și vor avea un profund impact asupra legilor și a relațiilor acestora cu homosexualitatea. Una dintre aceste opinii este că legea nu ar trebui să-și pună problema moralității legilor ci mai degrabă să ingradească pe proscrișii ei, in acele zone ale spațiului social unde, acte sau omisiuni, au consecințe sociale injurioase demonstrabile. Desigur aceasta nu este o inovație filozofică, aceeași noțiune a fost cu elocință inaintată de către John Stuart Mill in eseul lui Despre libertate, insă adoptarea acestuia cu o referință specifică la homosexualitate făcută de un corp clerical catolic ii dă o importanță specifică, aparte. Ar fi de ușor de greșit să considerăm că homosexualitatea este in pragul de a obține victoria decisivă asupra prejudecăților sociale in lupta ei impotriva inegalității statutare. Apare din fericire un nou sens al demnității umane și a dreptului omului la demnitate. Scopurile mișcărilor pentru drepturile negrilor sunt acum scopuri naționale in măsura in care nu s-ar fi putut prevedea nici măcar cu aproximație, nu deoarece ei sunt negri ci datorită faptului că ei sunt ființe umane. Homosexualul, in același mod, devine tot mai recunoscut ca o persoană care tinde spre aceleași scopuri umane și ca meritand să le atingă. Egalitatea pentru minoritatea homosexuală este un imperativ etic, iar noi umanitatea incepem să vedem acest lucru.

Top of Form

2.6 Opinii științifice privind cauzele homosexualității

Bottom of Form Concluzia unanimă a celor mai cunoscuți cercetători este aceea că homosexualitatea (ca și alte stări psihologice) este cauzată de o combinație de factori sociali, psihologici și biologici. Prezentăm mai jos citate din cercetători în domeniu:

Dr. Dean Hamer, cercetător care a căutat "gena homosexualității", homosexual:

"Genele sunt hardware-ul… datele provenind din experiențe de viată sunt prelucrate de software-ul sexual și ajung în circuitele identității. Eu bănuiesc că software-ul sexual este o combinație de gene și mediu, așa cum softul unui calculator este o combinație între ce s-a instalat din fabrică și ce a fost adăugat de utilizator." P. Copeland și D. Hamer (1994) The Science of Desire. New York.

Jeffrey Satinover, psihiatru, Doctor în Medicină:

"Asemenea tuturor stărilor comportamentale și mentale complexe, homosexualitatea nu este determinată exclusiv nici biologic, nici psihologic, ci rezultă dintr-o combinație greu de cuantificat între factori genetici, influente intrauterine, mediul postnatal (comportament familial și cultural), precum și o serie de opțiuni repetate la momente critice ale dezvoltării."

J. Satinover, M.D., Homosexuality and the Politics of Truth (1996) (Homosexualitatea și politica adevărului). Grand Rapids, Baker Books.

Când Dr. Dean Hamer a fost întrebat dacă homosexualitatea își are rădăcinile numai în biologie, el a răspuns:

"Categoric nu. Din studiile pe gemeni, știm deja că jumătate sau mai mult din variabilitatea orientării sexuale nu este moștenită. Studiile noastre încearcă să indice factorii genetici, nu să-i nege pe cei psihologici."

"New Evidence of a 'Gay Gene'" (Noi dovezi privind "gena homosexualității") de Anastasia Toufexis, Time, 13 noiembrie 1995, vol. 146, nr. 20, pag. 95.

William Byne, psihiatru, Doctor în Biologie, și Bruce Parsons (1993) au analizat cu atenție principalele studii biologice asupra homosexualității. Au constatat că nici unul nu susține categoric teoria cazuală biologică. (Vezi W. Byne și B. Parsons, "Human Sexual Orientation: The Biologic Theories Reappraised." Archives of General Psychiatry 50, no.3.)

Psihiatrii Friedman și Downey declară că "modelul bio-psiho-social" se potrivește cel mai bine cunoștințelor noastre privind cauzalitatea, cu diferite combinații de temperament și evenimente de mediu care duc la homosexualitate. Ei afirmă:

"În ciuda recentelor constatări neurobiologice care sugerează că homosexualitatea este determinată genetic și biologic, lipsesc dovezile credibile privind un model biologic al homosexualității."

R. Friedman și J. Downey, Journal of Neuropsychiatry, vol. 5, nr. 2, l993.

Sociologul Steven Goldberg, Master în Sociologie:

"Practic toate dovezile indică împotriva unui factor cauzal fiziologic categoric, și nu știu nici un cercetător care să creadă că există un asemenea factor determinativ… acești factori joacă un rol în predispoziție, nu un rol determinativ… Nu știu pe nimeni în domeniu care să pretindă că homosexualitatea ar putea fi explicată fără referire la factorii de mediu."

"Activiștii homosexuali nu discută despre configurația familială clasică; ei evită să discute despre numeroasele dovezi privind factorii familiali. Studiile care încearcă să nege existenta unui model familial standard în homosexualitate îi conving numai pe cei care au nevoie să le creadă."

S. Goldberg (1994) When Wish Replaces Thought: Why So Much of What You Believe is False. (Când dorința înlocuiește mintea: de ce atât de multe dintre cele ce crezi sunt false),  Buffalo, New York, Prometheus Books.

Un articol despre gene și comportament, din revista Science, afirmă:

"…interacțiunea dintre gene și mediu este mult mai complicată decât "genele violenței" și "genele inteligenței" trâmbițate de presa de duzină. Într-adevăr, recentele studii asupra factorilor de mediu constituie o dovadă a interesului crescut privind efectele geneticii asupra comportamentului. Aceleași date care indică efectele genelor indică și enorma influență a factorilor ne-genetici."

C. Mann, "Genes and behavior" (Gene și comportament), Science 264:1687 (1994), pag. 1686-1689.

Din concluziile Dr. Jeffrey Satinover din "The Gay Gene" (Gena homosexualității):

Există o componentă genetică a homosexualității, dar 'componentă' este doar un mijloc vulgar de a indica asocieri și legături genetice. 'Asocieri' și 'legături' nu înseamnă 'cauză.'

Nu există nici o dovadă care să indice că homosexualitatea este genetică – și nici un studiu nu pretinde că există. Există numai presa și anumiți cercetători, care doresc să capteze publicul."

Jeffrey Satinover, The Journal of Human Sexuality, 1996, pag. 8.

Cercetătorul Dr. Simon LeVay:

"În acest moment, opinia cea mai răspândită (asupra cauzei homosexualității) este aceea că sunt implicați o multime de factori.

"Un studiu realizat în 1988, prin intervievarea a celor mai cunoscute figuri în domeniu, privind opinia lor despre homosexualitate, a inclus întrebarea: “Mulți analiști consideră că orientarea sexuală a unei persoane este determinată de unul sau mai mulți factori: genetici, hormonali, psihologici sau sociali. Pe baza informațiilor la zi, care este opinia dvs.?”

"Răspunsurile au inclus: “toate acestea împreună” (Alan Bell), “toate aceste variabile” (Richard Green), “factori multipli” (Gilbert Herdt), “o combinație din toti factorii menționați” (Evelyn Hooker), “toți acești factori” (Judd Marmor), “o combinație de cause” (Richard Pillard), “posibil factori genetici și hormonali, însă jocurile juvenile de explorare sexuală sunt în mod special importante” (John Money), “factori genetici și hormonali, și probabil și unele experiențe din copilărie” (James Weinrich)."

Simon LeVay (1996), în Queer Science, publicată de MIT Press.

Asociația Americană de Psihologie afirmă:

"Au fost propuse diferite teorii privind cauzele orientării sexuale… Totuși, mulți oameni de știință împărtășesc opinia conform căreia orientarea sexuală se formează la majoritatea oamenilor de la o vârstă timpurie, prin interacțiuni complexe ale factorilor biologici, psihologici și sociali."

Din brosura A.P.A., "Answers to Your Questions About Sexual Orientation and Homosexuality" (Răspunsuri la întrebări despre orientarea sexuală și homosexualitate)

Un pliant realizat de asociația "Părinților și prietenilor homosexualilor și lesbienelor" din SUA, realizat cu ajutorul Dr. Clinton Anderson de la Asociația Americană de Psihologie, afirmă:

"Până acum, nici un cercetător nu a pretins că genele pot determina orientarea sexuală. În cel mai bun caz, cercetătorii cred că ar putea exista o componentă genetică. Nici un comportament uman, inclusiv cel sexual, nu a fost relaționat până acum de markerii genetici. Sexualitatea, asemenea celorlalte comportamente, este neîndoielnic influențată de factori atât biologici, cât și sociali."

CAPITOLUL III Metodologia cercetării

3.1 Obiectivul lucrării

Obiectivul acestei lucrări este de a evidenția un portret psihologic al persoanelor cu orientare homosexuală în vederea abordărilor terapeutice viitoare.

3.2 Ipoteze

Lucrarea de față are două ipoteze. Acestea sunt:

Presupunem că există o corelație între homosexualitate și stima de sine.

Presupunem că există o posibilă corelație între homosexualitate și acceptarea necondiționată a propriei persoane.

3. 3 Participanți

Pentru demonstrarea ipotezelor acestei cercetări s-a lucrat cu un lot de 10 subiecți, cu vârste cuprinse între 22 și 29 de ani. Subiecții fiind toți de sex masculin, absolvenți de studii superioare, proveniți din mediul urban.

3. 4 Metode utlizate

În cadrul acestei cercetări au fost utilizate următoarele metode:

Metoda observației

Chestionarul multimodal al istoriei de viață Lazarus

Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoanei USAQ

Scala de evaluare a stimei de sine Rosenberg

Scala de autoeficacitate SES

Metoda observației

Observația este una dintre cele mai cunoscute metode de cercetare. Presupune accesul direct la obiectul cercetat. Este utilizată cel mai frecvent în combinație cu alte tehnici ce cercetare, cum sunt interviul, studiul de caz, studiul documentelor etc. Observația are o serie de avantaje (procedura puțin costisitoare care permite culegerea de date direct de la sursă fără intermediari, permite culegerea de date când participanții la cercetare nu sunt capabili să dea informații despre un comportament propriu) și limite (nu poate fi utilizată pentru determinarea caracteristicilor de comportament la grupuri mari, nu permite generalizarea rezultatelor).

Chestionarul multimodal al istoriei de viață (Lazarus)

Scopul acestui chestionar este obținerea unui cadru comprehensiv/cuprinzător asupra problemelor participanților. În psihoterapie astfel de informații sunt necesare pentru a oferi posibilitatea unei abordări mai directe a problemelor.

Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ)

Acesta măsoară acceptarea de sine necondiționată. Chestionarul a fost conceput în 2001, de către Chamberlain și Haaga. Cuprinde 20 de itemi și se bazează pe teoria lui Albert Ellis asupra acceptării necondiționate de sine. Dintre cei 20 de itemi, 9 sunt astfel formulați încât să reflecte nivelele crescute de acceptare necondiționată a propriei persoane, iar restul de 11 sunt formulați astfel încât să reflecte un nivel redus al acceptării necondiționate de sine. Cotarea pentru cei 9 itemi se face direct iar pentru cei 11 itemi invers. Scorul total se obține însumând răspunsurile la fiecare dintre cei 20 de itemi, alocându-se de la 1 la 7 puncte. Scorul total reflectă nivelul de acceptare necondiționată a propriei persoane. Scorurile mari indică un nivel ridicat al acceptării necondiționate a propriei persoane iar scorurile mici indică o “slaba” acceptare de sine.

Scala de evaluare a stimei de sine Rosenberg
Această a fost elaborată inițial pentru a măsura sentimentul global al valorii personale și autoacceptarii. Este o scală de 10 itemi care măsoară sentimentul general al valorii personale. Cei 10 itemi primiți de subiecți constau în 10 afirmații pe care trebuie să le coteze în funcție de părerea lor despre ei înșiși pe o scală de 4 trepte, de la 1 = dezacord puternic, până la 4 = acord puternic. Se poate aplica individual sau colectiv. Cota totală se va obține prin adunarea cotelor individuale, după inversarea scorurilor itemilor: 3, 4, 5, 7, 9 astfel: 4 = 1; 2 = 3. Scorurile scăzute arată un sentiment global negativ al valorii personale; scorurile înalte indică persoanele încrezătoare în propriile calități și cu un înalt grad de satisfacție față de reușitele personale în general.

Scala de autoeficacitate (SES)

Scala a fost construită pentru a măsura autoeficacitatea, respectiv convingerea cuiva că propriile acțiuni pot fi sau sunt resposabile de succesul unei anumite activități. Sacla cuprinde 10 itemi care pot fi cotați de la 1 la 4, unde 1 înseamnă a€œcomplet neadevărat în ceea ce mă priveste” iar 4 înseamnă a€œperfect adevărat în ceea ce mă priveste”. Fiecare itemi ai scalei indică un singur factor, nefiind grupați pe subscale. Scala cuprinde 10 itemi care descriu eficiența personală auto-percepută a respondentului. Scorul poate fi cuprins între 10 și 40. Cu cât scorul este mai mare, cu atât acesta indică un nivel mai ridicat.

3. 5 Interpretarea calitativa a rezultatelor – Chestionarul multimodal al istoriei vietii (Lazarus)

Prezentarea subiectilor

În urma prelucarii informațiilor obținute prin intermediul aplicării chestionarului Lazarus au reieșit următoarele:

– toți subiecții întâmpină probleme în prezent, acestea fiind diferite ca natură și intenstitate însă comportamentele caracteristice sunt similare. Am evidențiat problemele prezente după cum urmează:

T1 – Descrierea problemelor

Concluzii:
– 3 din 10 subiecți și-au evaluat problemele ca fiind foarte severe, fapt care i-a condus la o retragere în sine, tentative suicidare, reacții impulsive și pierderea controlului. Nesiguranța locului de muncă și teama de integrare fiind principalele probleme care au condus la astfel de comportamente.

– 5 din 10 subiecți își apreciază problemele actuale ca fiind moderat supărătoare, manifestând un comportament de amânare în cea mai mare parte a timpului. Pe lângă acest comportament se mai evidențiază și reacțiile impulsive. Nesiguranța financiară fiind problema majoră care îi conduce pe aceștia către asemenea comportamente.

– 2 din 10 subiecți își apreciază problemele actuale ca fiind ușor supărătoare, probleme ce țin de sfera familiei (conflicte familiale).

Pe baza acestor informații se poate trage concluzia că principalele probleme actuale sunt cele legate de nesiguranța unui loc de muncă și nesiguranța financiară.

T2 – Sentimentele și fricile identificate:

Concluzii:
Pe baza informațiilor obținute în urma aplicării chestionarului se pot concluziona următoarele: sentimentele trăite de către subiecți sunt sentimente pozitive, pline de speranță, iubire și optimism. Frica principală pe care o au aceștia este frica de singurătate, respectiv, frica de a pierde persoana iubită.

Frica este o emoție primară, fiind declanșată de anumiți stimuli, în cazul de față, stimulul poate fi reprezentat chiar de către persoana iubită.

T3 – Senzații fizice resimțite adesea

Concluzii:
Pe baza informațiilor obținute de la subiecți, a reieșit faptul că la 7 dintre cei 10 subiecți senzațiile fizice predominante sunt palpitațiile, bătăile rapide de inimă, durerile de cap.

Corelând acestea cu informațiile obținute în T1, se poate trage concluzia că senzațiile fizice predominante sunt în strânsă legătură cu problemele actuale pe care le au.

În concluzie, nesiguranța unui loc de muncă și nesiguranța financiară se resimt la nivelul fizicului subiecților sub formă palpitațiilor, a bătăilor rapide de inimă și a durerilor de cap.

T4 – Gânduri despre propria persoană și cuvinte folosite pentru descrierea propriei persoane

Concluzii:
În urma informațiilor obținute, a reieșit faptul că 9 din 10 subiecți au gânduri negative în ceea ce privește propria persoană, se gândesc la ei înșiși ca fiind inutili, lipsiți de valoare, nimeni, nedemni de a fi iubiți, neatrăgători, incompetenți, stupizi și indezirabili, răi, nebuni, degenerați, făcând prea multe greșeli, nefăcând nimic corect sau bine. Pe de altă parte, cuvintele folosite pentru descrierea propriei persoane au fost împărțite. În prima parte aceștia se descriu ca fiind inteligenți, sensibili, loiali, de încredere. În cea de-a doua parte descrierea este una negativă, mergând pe aceeași traiectorie pe care se află și gândurile despre propria persoană: nedemni de a fi iubiți, confuzi, urâți, incompetenți, cu gânduri oribile, încăpățânți. Pe baza acestora se poate trage concluzia că acele gânduri pe care le au despre propria persoană le afectează la un anumit nivel modul în care își doresc să fie cu adevărat, și anume cuvintele negative folosite pentru descrierea propriei persoane, folosite în cea de-a doua parte.

T5 – Relațiile cu familia

Concluzii:
În urma analizei informațiilor obținute în ceea ce privește relația cu tatăl, 8 din cei 10 subiecți au descris relația ca fiind defectuoasă, pe alocuri inexistentă: "ne sunăm de sărbători și de ziua fiecăruia pentru a ne ura toate cele bune, în rest nu avem mai tangențe". Subiecții își descriu tatăl ca fiind "absent emoțional", "impulsiv și distant", "foarte sever, un Hitler". Doar în două cazuri dintre cele 10 subiecții au descris relația cu tatăl că fiind în limitele normalului, tatăl fiind caracterizat ca "un om calm, intuitiv, inteligent, prudent", "mă ajută și mă sprijină când am nevoie de ajutor."

În ceea ce privește relația cu mama, 9 din 10 subiecți au descris-o ca fiind ambivalentă. Pe de o parte relația cu mama și mama ca ființă este "o fire emoțională, caldă, calmă, protectoare, implicată", pe de altă parte, mama este caracterizată ca fiind "încăpățânată și dorește să aibă întotdeauna controlul", "atitudinea ei din trecut m-a făcut să mă îndepărtez de ea", "îi plăcea să țină totul sub control", "posesivă", "devenea mult prea sufocantă și îmi invada spațiul".

Un singur subiect a descris relațiile cu ambii părinți, precum și atmosfera de acasă ca fiind "frumoasă, echilibrată și activă. Părinții m-au iubit mereu."

Pe baza acestor date se poate trage concluzia că relațiile cu tații au avut un rol negativ în viața subiecților, dat fiind faptul că prezența activă a tatălui în viața băiatului este importantă pentru dezvoltarea normală a identității acestuia. Relația defectuoasă cu tatăl l-a condus pe băiat către o identificare cu mama, aceasta fiind una dintre condițiile importante ale apariției comportamentului homosexual (Bell, Weinberg și Hammersmith, 1981).

Această relație dintre mamă și copil poate deveni o relație patologică, din moment ce mama se instituie pe sine că sursă de identificare a băiatului. "Homosexualii se identifică mult mai puternic cu mama și mult mai puțin cu tatăl decât băieții heterosexuali." (Thompson, 1973). Această instituire pe sine a mamei, ca sursă de identificare a băiatului poate fi cauzată de resentimentele pe care mama le are față de bărbați (Zucker și Bradley, 1995).

T6 – Istoria etapelor – cele mai semnificative amintiri sau expriențe de la următoarele vârste:

Concluzii:
Pe bază informațiilor obținute se poate trage concluzia că toți cei 10 subiecți au avut o copilărie fericită, fără vreun eveniment negativ. Amintirile și experiențele cele mai semnificative din viață acestora sunt unele pozitive.

T7 – Expectanța cu privire la psihoterapie

Concluzii
Pe baza informațiilor obținute, se poate trage concluzia că toți subiecții privesc psihoterapia și psihoterapeutul ca pe o "modalitate" de rezolvare a problemelor lor. Niciunul dintre ei nu are o apreciere exactă legată de durata terapiei. Toți doresc ca interacțiunea cu terapeutul să fie una plăcută, atmosfera caldă, calmă și terapeutul să arate interes față de aceștia. Printre principalele calități pe care subiecții le caută la un terapeut se număra empatia, lipsa prejudecăților, obiectivitatea, amabilitatea, terapeutul să fie un bun ascultător.

3.6 Interpretarea rezultatelor – Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ)

Potrivit literaturii de specialitate, acceptarea necondiționată a propriei persoane poate constitui un factor important care să prevină declanșarea unor manifestări psihopatologice la contactul cu situațiile de viață negative. Conform teoriei comportamentale, acceptarea necondiționată este un concept care face referire atât la aspectul funcțional al evaluării globale negative, cât și la atitudinea generală față de sine, lume și viață. Acceptarea necondiționată a propriei persoane corelează cu emoțiile disfuncționale. În urma prelucrării datelor obținute prin intermediul chestionarului, cel mai mare scor obținut a fost 108, iar cel mai mic 59. Nivelul subiecților de acceptare necondiționată a propriei persoane este unul destul de scăzut.

3.7 Interpretarea rezultatelor – Scala de autoeficacitate SES

În cadrul teoriei social-cognitivă a personalității, autoeficacitatea reprezintă variabila centrală în mecanismele de autoreglare a organismului la cerințele mediului. Conceptul de autoeficacitate propus de Bandura (1982) reprezintă un construct relevant pentru înțelegerea factorilor protectori la boală și stres. Bandura (1986) definește autoeficacitatea ca fiind convingerea unei persoane în capacitățile sale de mobilizare a resurselor cognitive și motivaționale necesare pentru a îndeplini cu succes o anumită sarcină, respectiv capacitatea unei persoane de a organiza și executa o acțiune care asigură atingerea unui scop (Bandura, 1986; Pintrich & Schunk, 1996).

Autoeficacitatea mai poate fi definită și ca o anticipare a unor rezultate pozitive în acțiunile întreprinse datorită cunoștințelor și abilităților posedate. O evaluare optimistă a autoeficacității poate fi considerată un imbold suplimentar pentru intenția de a acționa și pentru persistența în depășirea obstacolelor apărute. Cu cât este mai accentuată autoeficacitatea, cu atât este mai înalt nivelul de aspirație, vizând astfel atingerea scopurilor propuse. Cognitiile referitoare la autoeficacitatea percepută influențează alegerea situațiilor în care o persoană se implică sau a acțiunilor pe care le inițiază, resursele, timpul alocate unei sarcini, reacțiile emoționale așteptate în timpul sau după soluționarea sarcinii.

Expectanțele privitoare la propria eficacitate într-o sarcină influențează gândurile, emoțiile, comportamentele și performanța asociată cu sarcină respectivă (Schwarzer & Matthias, 2007).
În urma prelucrării datelor obținute prin intermediul chestionarului cel mai mare scor obținut a fost de 31 iar cel mai mic de 20, ceea ce indică faptul că subiectul cu cel mai mare scor se află la un nivel mediu al autoeficacității, pe când subiectul care a obținut cel mai mic scor se situează la un nivel foarte scăzut al autoeficacității.
Aceste rezultate pot fi corelate cu informațiile obținute în tabelul T1 – descrierea problemelor. Autoeficacitatea se află în relație cu decizia individului de a se angaja în diverse comportamente (alegerea unei sarcini sau a unei strategii care ar putea conduce către soluționarea sarcinii sau a problemei respective). Indivizii cu un nivel scăzut al autoeficacitatii au tendința de a evita inițierea acțiunii, de a ieși din sarcină, de a eșua, și de a întări convingerile cu privire la incompetența lor. Aceste comportamente ale individului se regăsesc și în tabel, sub forma retragerii, dificultății de concentrare, lene, amânare.

3.8 Interpretarea rezultatelor – Scala de evaluare a stimei de sine Rosenberg

Stima de sine reprezintă componenta evaluativă a sinelui, se referă la trăirea afectivă, emoțiile persoanei atunci când se referă la propria persoană (Constantin, 2004).

Stima de sine reprezintă evaluarea pe care o facem despre propria persoană și poate avea forme diferite (multidimensionale, de stare sau dispoziționale, personale sau colective).

Rosenberg (1979) face distincția între stima de sine ridicată (pozitivă) și stima de sine scăzută (negativă). Majoritatea psihologilor definesc stima de sine că fiind evaluarea globală a valorii proprii în calitate de persoană. Stima de sine poate fi definită și ca tonalitatea afectivă a reprezentării conceptului de sine (Tap, 1998). Rosenberg (1979) definește stima de sine ca fiind o sinteză cognitivă și afectivă complexă.

Metodele de analiză a stimei de sine sunt bazate în special pe autoevaluare și introspecție. Din cauza aceasta mulți autori consideră că stima de sine are un caracter inobservabil iar analiza acesteia o fiabilitate scăzută. Considerând că stima de sine este atitudinea individului față de propria persoană, atitudinile fiind măsurabile, putem concluziona că și stima de sine este măsurabilă.
În urma interpretării datelor obținute prin intermediul chestionarului, cei 10 subiecți au înregistrat scoruri cuprinse între 23 și 25. Aceste scoruri indică o stimă de sine medie.

Aceleași concluzii reies și pe baza tabelului T4 – gânduri despre propria persoană și cuvinte folosite pentru descrierea propriei persoane, unde subiecții se gândesc la ei înșiși ca fiind inutili, lipsiți de valoare, incompetenți, degenerați. Toate aceste gânduri indică atât o stimă de sine scăzută cât și neputința de a vedea un viitor benefic și pozitiv.

Concluzii

Rezultatele obținute indică faptul că principalele probleme prezente în viața subiecților sunt cele de ordin material, nesiguranța financiară și nesiguranța unui loc de muncă. Aceste probleme generează subiecților comportamente care îi împiedică pe aceștia să găsească o rezolvare a problemelor, având un nivel de autoeficacitate mediu spre scăzut. De asemenea, un alt efect al problemelor prezente este resimțit la nivel fizic, 7 dintre cei 10 subiecți confruntându-se cu senzații fizice de oboseală, dureri de cap, palpitații, bătăi de inimă.

În ceea ce privește sfera relațiilor cu familia, 8 din 10 subiecți au descris relația cu tatăl ca fiind defectuoasă sau inexistentă, în doar două cazuri relația cu tatăl a fost descrisă ca fiind normală. Pe de altă parte, relația cu mama este descrisă ca fiind ambivalentă. Mama este caracterizată drept o femeie protectoare, înțelegătoare, iubitoare, calmă, dar care pune prea multă presiune, își dorește să dețină controlul, este posesivă. Relația defectuoasă cu tatăl a avut un rol negativ în viața subiecților, conducându-i pe aceștia către o identificare cu mama, de aici rezultând una dintre condițiile importante ale apariției comportamentului homosexual.

Niciunul dintre subiecți nu a experimentat vreo situație sau experiență negativă în copilărie, toate amintirile și experiențele descrise de aceștia cu fost unele pozitive.

Toți cei 10 participanți își doresc ca abordarea psihoterapeutică să fie una plăcută, o atmosferă caldă în care terapeutul să arate interes față de aceștia și să îi asculte, fără să fie judecăți în vreun mod anume.

Ipoteza se confirmă în ceea ce privește acceptarea necondiționată a propriei persoane. Există o legătură între orientarea homosexuală și acceptarea necondiționată. Toți subiecții au folosit cuvinte pline de semnificație negativă pentru a se descrie pe ei înșiși, iar scorurile pe care aceștia le-au înregistrat în urma aplicații chestionarului de acceptare necondiționată a propriei persoane au fost scăzute spre medii.

În ceea ce privește autoeficacitatea, subiecții au înregistrat scoruri medii către scăzute, aceștia prezentând comportamente de retragere, dificultate de concentrare, lene, amânare. Aceste comportamente sunt influențate de expectanțele privitoare la propria eficacitate.

Există o corelație între stima de sine și homosexualitate. Ipoteza se confirmă, toți cei 10 subiecți au înregistrat scoruri cuprinse între 23 și 25, incidcand o stimă de sine medie. Același fapt reiese și din modul în care aceștia se descriu pe ei înșiși, ca fiind inutili, lipsiți de valoare, incompetenți, degenerați.

Cercetarea de față și-a atins obiectivul propus, acela de a evidenția un portret psihologic al persoanelor cu orientare homosexuală. Acest portret scoate în evidență faptul că persoanele cu această orientare necesită mai multă atenție și înțelegere din partea psihoterapeutilor, fiind persoane cu o stimă de sine scăzute, care întâmpina dificultăți în momentul în care decid să se deschidă în fața cuiva în vederea rezolvării situațiilor problematice pe care le întâmpină.

ANEXE

Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane

(Unconditional Self Acceptance Questionnaire – USAQ)

 Instrucțiuni:

Vă rugăm indicați cât de des simțiți că afirmațiile de mai jos sunt adevărate sau false pentru dumneavoastră. Pentru fiecare afirmație, notați numărul corespunzător (de la 1 la 7) pe linia din stânga acesteia, folosind scala de mai jos:   

Scala de autoeficacitate

SES

Instrucțiuni: Mai jos sunt enumerate o serie de afirmații referitoare la activitatea dumneavoastră profesională. Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și evaluați măsura în care sunteți de acord cu fiecare dintre ele. Faceți în permanență referire la activitatea dumneavoastră profesională.

Analizați fiecare afirmație pe următoarea scală:

1 – Complet neadevărat în ceea ce mă privește

2 – În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă privește

3- În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă privește

4- Perfect adevărat în ceea ce mă privește

Notați răspunsurile dvs. Pe foaia de răspuns, punând un cifra în dreptul răspunsului care vă reprezintă cel mai bine.

Întotdeauna reușesc să rezolv problemele dificile dacă mă străduiesc suficient de mult.

Chiar dacă cineva mi se opune, reușesc să identific modalitățile și mijloacele necesare pentru a obține ceea ce vreau.

Este ușor pentru mine să fiu consecvent cu obiectivele mele și să îmi ating scopurile.

Am încredere că aș putea face față cu succes evenimentelor neprevăzute.

Datorită resurselor mele știu cum să fac față situațiilor neașteptate.

Pot rezolva majoritatea problemelor dacă investesc efortul necesar.

Pot să rămân calm/ă când mă confrunt cu dificultăți pentru că mă pot baza pe abilitățile mele de apărare.

Când mă confrunt cu o problemă pot de regulă să identific mai multe soluții.

De regulă, când am o problemă, pot să mă gândesc la o soluție.

De obicei pot să mă descurc în orice situație și cu orice fel de probleme cu care sunt confruntat/ă.

Chestionarul multimodal al istoriei vietii

( Arnold Lazarus)

Scopul acestui chestionar este acela de a obține un cadru comprehensiv/ cuprinzător asupra problemelor dumneavoastră. În psihoterapie astfel de informații sunt necesare pentru a oferi posibilitatea unei abordări mai directe a problemelor dumneavoastră. Completând acest chestionar cât mai sincer și detaliat, veți facilita programul dumneavoastră terapeutic. Sunteți rugați să completați răspunsurile la aceste întrebări de rutină în loc să folosiți din timpul real de consultație. Este de înțeles să vă preocupe ce se întâmplă cu informațiile referitoare la persoana dumneavoastră, pentru că multe sau aproape toate aceste informații sunt la cel mai înalt grad personale. Aceste fișe sunt strict confidențiale. Nicio altă persoană nu are acces la acestea fără permisiunea dumneavoastră. Dacă nu doriți să răspundeți la unele întrebări, vă rugăm să scrieți: „nu doresc să raspund”.
Data:

Informații generale:

Nume:

Ziua: seara:

Vârsta: Ocupația: Sex:

Statutul marital (încercuiți): singur logodit căsătorit

Separat divorțat văduv

Recăsătorit (de câte ori):

Trăiesc (locuiesc) împreună cu cineva :

Locuiți în : casă, hotel, camera, apartament.

Descrierea problemelor prezente:

Descrieți in cuvinte problemele dumneavoastră principale:

Pe scala de mai jos apreciați severitatea problemei ( problemelor) dumneavoastră:

Ușor supărătoare

Moderat supărătoare

Foarte severe

Extrem de severe

Total invalidante

Când au început problemele dumneavoastră? ( oferiți date)

Va rugăm, descrieți evenimentele semnificative care aveau loc atunci sau au avut loc începând de atunci, care ar putea fi legate de apariția sau menținerea problemelor dumneavoastră:

Ce soluții la problemele dumneavoastră s-au dovedit a fi mai utile?

Ați mai fost la terapie înainte sau ați mai primit asistență profesională pentru problemele dumneavoastră? Dacă da, vă rugăm specificați numele, titlurile, datele tratamentelor și rezultatele:

Istorie personala si sociala

Data nasterii: Locul nasterii:

Fratii: Numarul fratilor: Varsta fratilor:

Numarul surorilor: Varsta surorilor:

Tatal: In viata: Varsta actuala:

Decedat: Varsta sa atunci si data decesului:

Ce varsta aveati atunci?

Cauza mortii:

Ocupatia: Sanatatea:

Mama: In viata: Varsta actuala:

Decedata: Varsta sa atunci si data decesului:

Ce varsta aveati atunci?

Cauza mortii:

Ocupatia: Sanatatea:

Religia: copilarie: maturitate:

Educatie (care este ultimul nivel absolvit):

Puncte forte si puncte slabe in scoala:

Subliniati ceea ce se potriveste copilariei/ adolescentei dumneavoastra:

copilarie fericita probleme medicale

copilarie nefericita probleme scolare

probleme legale probleme familiale

probleme educationale convingeri religioase puternice

probleme comportamentale abuz de drog, abuz de alcool

altele:

Ce fel de munca faceti acum?

Ce fel de slujbe ati avut in trecut?

Munca actuala va satisface? Daca nu, va rugam explicati:

Care este venitul anual/ lunar al familiei?

Care sunt cheltuielile pentru existenta?

Care au fost abilitatile dumneavoastra in trecut?

Care sunt abilitatile dumneavoastra actuale?

Care este inaltimea dumneavoastra? ……… Care este greutatea dumneavoastra? ………..

Ati mai fost spitalizat pentru probleme psihologice/ psihiatrice?

DA NU

Aveti un medic de familie?

DA (va rugam notati numele lui si nr. De telefon)

NU

Ati avut tentative suicidare? DA NU

Sufera cineva din familia dumneavoastră de alcoolism, epilepsie, depresie sau orice altceva care ar putea fi considerat drept „tulburare mentala”?

A incercat/ a comis vreo ruda de-a dumneavoastră suicid?

A avut vreo ruda de-a dumneavoastră probleme serioase cu legea?

4 Analiza pe modalități a problemelor prezente

Secțiunea următoare este concepută pentru a vă ajuta să vă descrieți problemele curente în detaliu și pentru a vă ajuta să vă identificați problemele care ar putea trece neobservate. Aceasta secțiune ne va permite să concepem un program de tratament cuprinzător pe care să il adaptăm nevoilor dumneavoastră specifice. Secțiunea este organizată după 7 modalități: comportament, sentimente, senzații fizice, imagini, gânduri, relații interpersonale, factorii biologici.

Comportament

Subliniați fiecare din comportamentele următoare care vă caracterizează:

Supraalimentatie retragere

Consum de droguri ticuri nervoase

Voma dificultati de concentrare

Comportament ciudat tulburari de somn

Consum prea mare de bautura evitare fobica

Munca prea multa/ grea incapacitatea de a pastra o slujba

Amanare insomnie

Reactii impulsive lene

Pierderea controlului probleme de alimentatie

Asumare a prea multor riscuri comportament agresiv

Tentative suicidare plans

Compromisuri fumat

Izbucniri de furie (iesit din sarite)

Există comportamente, acțiuni sau obiceiuri pe care dorți să le schimbați?

Care sunt talentele, aptitudinile, abilitațile cu care vă mândriți?

Ce ați vrea să faceți mai mult?

Ce ați vrea să faceți mai puțin?

Ce ați vrea să începeți să faceți?

Ce ați vrea să încetați să mai faceți?

Cum vă petreceți timpul liber?

Vă mențineți ocupat în mod compulsiv făcând un șir nesfârșit de activități, uneori nesemnificative?

Practicați în mod regulat relaxarea sau meditația?

Sentimente

Subliniați fiecare din sentimentele următoare care vi se potrivesc (pe care le resimțiți) adesea:

Furios energic plin de speranta multumit

Plictisit invidios relaxat stimulat

Suparat vinovat gelos optimist

Deprimat fericit nefericit tensionat

Anxios conflictual trist altele

Temator plin de regrete fara odihna

Panicat lipsit de speranta singur

Listați principalele frici ale dumneavoastră:

Care sunt sentimentele pe care le treceți cel mai des?

Ce sentimente/ emoții ați vrea să trăiți mai puțin ?

Care sunt sentimentele/ emoțiile pozitive pe care le-ați trăit de curând?

Când sunteți cel mai adesea pe cale de a vă pierde controlul asupra sentimentelor/ emoțiilor dumneavoastră?

Descrieți situațiile care vă fac să vă simțiți calm, relexat :

Vă rugăm să completați:

Dacă v-aș spune ce simt acum:

Unul din lucrurile de care sunt mândru este:

Unul din lucrurile de care mă simt vinovat este:

Sunt cel mai fericit când:

Unul din lucrurile care mă supără cel mai tare este:

Dacă nu mi-ar fi teamă să fiu eu însumi, aș putea:

Dacă mă supăr pe tine:

Ce fel de lucruri recreative sau hobby-uri vă fac plăcere, vă relaxează?

Aveți dificultăți să vă relaxați/ odihniți/distrați în weekend-uri și vacanțe? Dacă da, vă rugăm să explicați:

Senzații fizice

Subliniați senzațiile pe care le resimțiți adesea:

Dureri de cap deranj stomacal probleme de piele

Ameteala ticuri gura uscata

Palpitatii oboseala mancarimi sau arsuri de piele

Spasme musculare contracturi dureri de piept

Tensiune dureri de spate batai rapide de inima

Tulburari sexuale tremuraturi neplacerea de a fi atins

Incapacitate de relaxare momente de lesin/slabiciune

Tulburari intestinale zgomote auzite blackons

Furnicaturi ochi aposi transpiratie excesiva

Tiuituri in urechi inrosiri tulburari de vedere

Amorteala probleme de auz

Subliniați elementele care vă caracterizează:

Imagini sexuale placute imagini sexuale neplacute

Imagini de neajutorare imagini de singuratate

Imagini agresive imagini de seductie imagini de a fi iubit

Verificați care din următoarele vi se potrivesc:

Ma vad pe mine insumi (ma imaginez) ca:

Fiind lovit fiind bârfit fiind ridiculizat

Neputand sa fac față lovind pe altii facand promisiuni

Avand succes fiind responsabil altele

Pierzandu-mi controlul eșuând

Fiind urmărit fiind prins în cursă

Ce imagine vă vine cel mai des în minte?

Descrieti o imagine sau o fantezie foarte plăcută:

Descrieți o imagine sau o fantezie foarte neplăcută:

Descrieți imaginea dumneavoastră despre un loc complet sigur:

Gânduri

Subliniați fiecare din următoarele gânduri care vi se potrivesc cel mai bine:

Sunt lipsit de valoare, un nimeni, inutil și/ sau nedemn de a fi iubit

Sunt neatrăgător, incompetent, stupid și/ sau indezirabil

Sunt rău, nebun, degenerat și/ sau deviant

Viața este goală, un pustiu, nu este nimic spre care să cauți să te îndrepți (în viitor)

Fac prea multe greșeli, nu fac nimic corect, bine

Subliniați fiecare din următoarele cuvinte pe care le-ați putea utiliza pentru a vă descrie:

Inteligent degenerat incompetent

Încrezător moral cu gânduri oribile

Meritoriu (valoros) atent conflictual

Ambițios un deviant cu dificultăți de concentrare

Sensibil neatrăgător cu probleme de memorie

Loial nedemn de a fi iubit atrăgător

De încredere inadecvat nu pot lua decizii

Plin de regrete confuz cu idei suicidare

Lipsit de valoare urât perseverent

Un nimeni prost încăpățânat

Inutil stupid bun simț al umorului

Rău naiv muncitor

Nebun onest

Care considerați că este cel mai irațional gând (idee pe care o aveți)?

Sunteți deranjat de gânduri care vă revin mereu?

Pentru fiecare dintre itemii următori, vă rugăm încercuiți numărul care reflectă cel mai bine opiniile dumneavoastră:

Dezacord puternic 2. Dezacord 3. Neutru

4. Acord 5. Acord puternic

Ar trebui să nu fac greșeli a) 1. 2. 3. 4. 5.

Trebuie să fiu bun în tot ce fac b) 1. 2. 3. 4. 5.

Când nu știu, ar trebui să pretind că știu c) 1. 2. 3. 4. 5.

Ar trebui să nu dezvălui informații personale d) 1. 2. 3. 4. 5.

Sunt o victimă a circumstanțelor e) 1. 2. 3. 4. 5.

Viața mea este controlată de forțe exterioare f) 1. 2. 3. 4. 5.

Alți oameni sunt mai fericiți decât mine g) 1. 2. 3. 4. 5.

Este foarte important să-i mulțumești pe h) 1. 2. 3. 4. 5.

ceilalți.

Joacă singur; nu-ți asuma nici un fel de i) 1. 2. 3. 4. 5.

riscuri.

Nu merit să fiu fericit j) 1. 2. 3. 4. 5.

Dacă îmi ignor problemele, ele vor k) 1. 2. 3. 4. 5

dispărea.

Este responsabilitatea mea să-i fac pe l) 1. 2. 3. 4. 5.

ceilalți oameni fericiți.

Trebuie să tind/ să mă străduiesc spre m) 1. 2. 3. 4. 5.

perfecțiune.

La bază sunt două moduri de a face lucrurile: n) 1. 2. 3. 4. 5.

modul bun, corect și modul prost, greșit.

Expectația cu privire la terapie:

În cateva cuvinte, ce credeți că este/ cu ce s-ar ocupa psihoterapia?

Cât credeți că ar trebui să dureze terapia dumneavoastră?

Cum credeți că ar trebui să interacționeze terapeutul cu clienții săi?

Ce calități personale credeți că ar trebui să aibă terapeutul ideal?

Vă rugăm completați următoarele:

Sunt o persoană care:

Toată viața mea:

Încă de când eram copil:

Este greu pentru mine să admit:

Unul din lucrurile pe care nu le pot ierta este:

Când îți faci probleme:

Lucrul rău când crești mare este:

Unul din modurile in care aș putea să mă ajut, dar nu o fac este:

Relații interpersonale

Familia de origine

Dacă nu ați fost crescut de părinți, cine v-a crescut și între ce ani?

Dați o descriere a personalității tatălui (sau al substitutului tatălui) și a atitudinii sale ( prezente și trecute) față de dumneavoastră:

Dați o descriere a personalității mamei (sau a substitutei mamei) și a atitudinii sale (trecute și prezente ) față de dumneavoastră:

În ce moduri ați fost disciplinat (pedepsit) de părinți când erați copil?

Relatați o impresie asupra atmosferei casei dumneavoastră (casa în care ați crescut). Menționați starea de compatibilitate dintre părinți și dintre părinți și copii.

Puteți avea încredere ( să vă confesați) părinților dumneavoastră?

Vă înțelegeau părinții dumneavoastră?

În fond, v-ați simțit iubit și respectat de părinți?

Dacă aveți un părinte vitreg, precizați vârsta la care părintele s-a recăsătorit

S-a ametecat vreodată cineva ( părinți, rude, prieteni) în mariajul sau munca dumneavoastră, etc.?

Care sunt cei mai apropiați oameni din viața dumneavoastră?

Prieteni

Vă faceți prieteni cu ușurință? .

Îi păstrați?

Ați fost vreodată terorizat sau ironizat dur?

Descrieți orice relație care vă oferă:

Bucurie

Supărare

Notați măsura în care vă simțiți în general confortabil și relaxat în situații sociale (încercuiți).

Foarte relaxat Relativ confortabil Relativ inconfortabil Foarte anxios

În general, vă exprimați sentimentele, opiniile sau dorințele într-un mod deschis și adecvat? Descrieți persoanele față de care (sau întrebările în care) aveți dificultăți să fiți asertivi.

Ați avut relații ( cu persoane de sex opus) în timpul liceului?

Dar in facultate?

Aveți unul sau mai mulți prieteni cu care să vă simțiți confortabil și să vă împărtășiți cele mai intime gânduri sau sentimente?

Mariaj

De cât timp vă cunoașteți soția/ soțul înainte de a vă logodi?

Cât timp ați fost căsătorit?

Care este vârsta soției/ soțului dumbeavoastră?

Care este ocupația soției/ soțului dumneavoastră?

Descrieți personalitatea soției/ soțului dumneavoastră?

În ce arii sunteți compatibili?

În ce arii sunteți incompatibili?

Cum vă înțelegeți cu cumnații?

Câți copii aveți? Nume

Vârsta

Prezintă vreunul dintre ei probleme speciale?

Alte informații relevante privind avorturi sau probleme de sarcină:

Relații sexuale

Descrieți atitudinea părinților dumneavoastră față de sex. Se discută despre sex acasă?

Când și unde ați obținut primele informații despre sex?

Când ați devenit prima dată conștient de propriile impulsuri sexuale?

Ați trăit vreodată sentimente de anxietate sau vinovăție provocate de sex sau masturbare? Dacă da, vă rugăm explicați:

Detalii relevante privind prima experiență sexuală sau cele ulterioare:

Viața dumneavoastră sexuală prezentă este satisfăcătoare? Dacă nu, vă rugăm explicați:

Vă rugăm oferiți informații despre orice reacție sau relație homosexuală:

Vă rugăm notați orice problemă/ preocupare sexuală pe care o aveti, nediscutată mai sus:

Alte relații

Sunt probleme în relațiile cu oamenii la serviciu? Dacă da, vă rugăm să le descrieți.

Vă rugăm completați următoarele:

Unul din modurile în care oamenii mă rănesc este

Aș putea să șochez prin:

O mamă ar trebui:

Un tată ar trebui:

Un prieten adevărat ar trebui:

Descrieți pe scurt modul in care v-ar descriere pe dumneavoastră urmatoarele persoane:

Soția/ soțul dumneavoastră (dacă sunteți căsătorit(ă)

Cel mai bun prieten:

Cineva care vă agrează:

Sunteți în mod obișnuit afectat de respingerea în trecut sau de pierderea unei relații de dragoste ? Dacă da, vă rugăm explicați.

Factori biologici

Aveți preocupări curente legate de sănătatea dumneavoastră fizică? Vă rugăm explicați

Vă rugăm enumerați medicamentele pe care le luați în mod curent sau pe care le-ati luat în ultimele 6 luni (inclusiv aspirină, pilule anticoncepționale sau medicamente prescrise sau autoadministrate)

Aveți trei mese echilibrate pe zi?

Dacă nu, vă rugăm explicați

Faceți în mod regulat exerciții fizice? Dacă da, ce tip și cât de des?

Incercuiți care din următoarele vă caracterizează (vi se potrivesc):

Marijuana stimulante insomnie

Tranchilizante halucinogene (LCD) dureri de cap

Sedative diaree dureri de spate

Aspirină constipație treziri timpurii dimineața

Cocaină alergii somn sănătos (potrivit)

Analgezice presiune ridicată a sângelui

Alcool probleme cardiace mâncat excesiv

Cafea grețuri apetit sărac

țigări vomă mese de proastă calitate

Subliniați din următoarele boli care se aplică membrilor familiei dumneavoastră: boli tiroidiene, boli de rinichi, astm, boli neurologice, boli infecțioase, diabet, cancer, boli gastrointestinale, probleme de prostată, glaucom, epilepsie, etc.

Ați avut vreodată boli ale corpului sau pierderi de cunoștință? Vă rugăm dați detalii

Vă rugăm descrieți orice operație chirurgicală pe care ați avut-o (dați date)

Descrieți orice fel de accidente sau traumatisme pe care le-ați suferit (dați date)

Istoria etapelor

Vă rugăm scrieți cele mai semnificative amintiri sau experiențe de la următoarele vârste:

0-5 ani

6-10 ani

11-15 ani

16-20 ani

21-25 ani

26-30 ani

ANEXE

Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane

(Unconditional Self Acceptance Questionnaire – USAQ)

 Instrucțiuni:

Vă rugăm indicați cât de des simțiți că afirmațiile de mai jos sunt adevărate sau false pentru dumneavoastră. Pentru fiecare afirmație, notați numărul corespunzător (de la 1 la 7) pe linia din stânga acesteia, folosind scala de mai jos:   

Scala de autoeficacitate

SES

Instrucțiuni: Mai jos sunt enumerate o serie de afirmații referitoare la activitatea dumneavoastră profesională. Citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și evaluați măsura în care sunteți de acord cu fiecare dintre ele. Faceți în permanență referire la activitatea dumneavoastră profesională.

Analizați fiecare afirmație pe următoarea scală:

1 – Complet neadevărat în ceea ce mă privește

2 – În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă privește

3- În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă privește

4- Perfect adevărat în ceea ce mă privește

Notați răspunsurile dvs. Pe foaia de răspuns, punând un cifra în dreptul răspunsului care vă reprezintă cel mai bine.

Întotdeauna reușesc să rezolv problemele dificile dacă mă străduiesc suficient de mult.

Chiar dacă cineva mi se opune, reușesc să identific modalitățile și mijloacele necesare pentru a obține ceea ce vreau.

Este ușor pentru mine să fiu consecvent cu obiectivele mele și să îmi ating scopurile.

Am încredere că aș putea face față cu succes evenimentelor neprevăzute.

Datorită resurselor mele știu cum să fac față situațiilor neașteptate.

Pot rezolva majoritatea problemelor dacă investesc efortul necesar.

Pot să rămân calm/ă când mă confrunt cu dificultăți pentru că mă pot baza pe abilitățile mele de apărare.

Când mă confrunt cu o problemă pot de regulă să identific mai multe soluții.

De regulă, când am o problemă, pot să mă gândesc la o soluție.

De obicei pot să mă descurc în orice situație și cu orice fel de probleme cu care sunt confruntat/ă.

Chestionarul multimodal al istoriei vietii

( Arnold Lazarus)

Scopul acestui chestionar este acela de a obține un cadru comprehensiv/ cuprinzător asupra problemelor dumneavoastră. În psihoterapie astfel de informații sunt necesare pentru a oferi posibilitatea unei abordări mai directe a problemelor dumneavoastră. Completând acest chestionar cât mai sincer și detaliat, veți facilita programul dumneavoastră terapeutic. Sunteți rugați să completați răspunsurile la aceste întrebări de rutină în loc să folosiți din timpul real de consultație. Este de înțeles să vă preocupe ce se întâmplă cu informațiile referitoare la persoana dumneavoastră, pentru că multe sau aproape toate aceste informații sunt la cel mai înalt grad personale. Aceste fișe sunt strict confidențiale. Nicio altă persoană nu are acces la acestea fără permisiunea dumneavoastră. Dacă nu doriți să răspundeți la unele întrebări, vă rugăm să scrieți: „nu doresc să raspund”.
Data:

Informații generale:

Nume:

Ziua: seara:

Vârsta: Ocupația: Sex:

Statutul marital (încercuiți): singur logodit căsătorit

Separat divorțat văduv

Recăsătorit (de câte ori):

Trăiesc (locuiesc) împreună cu cineva :

Locuiți în : casă, hotel, camera, apartament.

Descrierea problemelor prezente:

Descrieți in cuvinte problemele dumneavoastră principale:

Pe scala de mai jos apreciați severitatea problemei ( problemelor) dumneavoastră:

Ușor supărătoare

Moderat supărătoare

Foarte severe

Extrem de severe

Total invalidante

Când au început problemele dumneavoastră? ( oferiți date)

Va rugăm, descrieți evenimentele semnificative care aveau loc atunci sau au avut loc începând de atunci, care ar putea fi legate de apariția sau menținerea problemelor dumneavoastră:

Ce soluții la problemele dumneavoastră s-au dovedit a fi mai utile?

Ați mai fost la terapie înainte sau ați mai primit asistență profesională pentru problemele dumneavoastră? Dacă da, vă rugăm specificați numele, titlurile, datele tratamentelor și rezultatele:

Istorie personala si sociala

Data nasterii: Locul nasterii:

Fratii: Numarul fratilor: Varsta fratilor:

Numarul surorilor: Varsta surorilor:

Tatal: In viata: Varsta actuala:

Decedat: Varsta sa atunci si data decesului:

Ce varsta aveati atunci?

Cauza mortii:

Ocupatia: Sanatatea:

Mama: In viata: Varsta actuala:

Decedata: Varsta sa atunci si data decesului:

Ce varsta aveati atunci?

Cauza mortii:

Ocupatia: Sanatatea:

Religia: copilarie: maturitate:

Educatie (care este ultimul nivel absolvit):

Puncte forte si puncte slabe in scoala:

Subliniati ceea ce se potriveste copilariei/ adolescentei dumneavoastra:

copilarie fericita probleme medicale

copilarie nefericita probleme scolare

probleme legale probleme familiale

probleme educationale convingeri religioase puternice

probleme comportamentale abuz de drog, abuz de alcool

altele:

Ce fel de munca faceti acum?

Ce fel de slujbe ati avut in trecut?

Munca actuala va satisface? Daca nu, va rugam explicati:

Care este venitul anual/ lunar al familiei?

Care sunt cheltuielile pentru existenta?

Care au fost abilitatile dumneavoastra in trecut?

Care sunt abilitatile dumneavoastra actuale?

Care este inaltimea dumneavoastra? ……… Care este greutatea dumneavoastra? ………..

Ati mai fost spitalizat pentru probleme psihologice/ psihiatrice?

DA NU

Aveti un medic de familie?

DA (va rugam notati numele lui si nr. De telefon)

NU

Ati avut tentative suicidare? DA NU

Sufera cineva din familia dumneavoastră de alcoolism, epilepsie, depresie sau orice altceva care ar putea fi considerat drept „tulburare mentala”?

A incercat/ a comis vreo ruda de-a dumneavoastră suicid?

A avut vreo ruda de-a dumneavoastră probleme serioase cu legea?

4 Analiza pe modalități a problemelor prezente

Secțiunea următoare este concepută pentru a vă ajuta să vă descrieți problemele curente în detaliu și pentru a vă ajuta să vă identificați problemele care ar putea trece neobservate. Aceasta secțiune ne va permite să concepem un program de tratament cuprinzător pe care să il adaptăm nevoilor dumneavoastră specifice. Secțiunea este organizată după 7 modalități: comportament, sentimente, senzații fizice, imagini, gânduri, relații interpersonale, factorii biologici.

Comportament

Subliniați fiecare din comportamentele următoare care vă caracterizează:

Supraalimentatie retragere

Consum de droguri ticuri nervoase

Voma dificultati de concentrare

Comportament ciudat tulburari de somn

Consum prea mare de bautura evitare fobica

Munca prea multa/ grea incapacitatea de a pastra o slujba

Amanare insomnie

Reactii impulsive lene

Pierderea controlului probleme de alimentatie

Asumare a prea multor riscuri comportament agresiv

Tentative suicidare plans

Compromisuri fumat

Izbucniri de furie (iesit din sarite)

Există comportamente, acțiuni sau obiceiuri pe care dorți să le schimbați?

Care sunt talentele, aptitudinile, abilitațile cu care vă mândriți?

Ce ați vrea să faceți mai mult?

Ce ați vrea să faceți mai puțin?

Ce ați vrea să începeți să faceți?

Ce ați vrea să încetați să mai faceți?

Cum vă petreceți timpul liber?

Vă mențineți ocupat în mod compulsiv făcând un șir nesfârșit de activități, uneori nesemnificative?

Practicați în mod regulat relaxarea sau meditația?

Sentimente

Subliniați fiecare din sentimentele următoare care vi se potrivesc (pe care le resimțiți) adesea:

Furios energic plin de speranta multumit

Plictisit invidios relaxat stimulat

Suparat vinovat gelos optimist

Deprimat fericit nefericit tensionat

Anxios conflictual trist altele

Temator plin de regrete fara odihna

Panicat lipsit de speranta singur

Listați principalele frici ale dumneavoastră:

Care sunt sentimentele pe care le treceți cel mai des?

Ce sentimente/ emoții ați vrea să trăiți mai puțin ?

Care sunt sentimentele/ emoțiile pozitive pe care le-ați trăit de curând?

Când sunteți cel mai adesea pe cale de a vă pierde controlul asupra sentimentelor/ emoțiilor dumneavoastră?

Descrieți situațiile care vă fac să vă simțiți calm, relexat :

Vă rugăm să completați:

Dacă v-aș spune ce simt acum:

Unul din lucrurile de care sunt mândru este:

Unul din lucrurile de care mă simt vinovat este:

Sunt cel mai fericit când:

Unul din lucrurile care mă supără cel mai tare este:

Dacă nu mi-ar fi teamă să fiu eu însumi, aș putea:

Dacă mă supăr pe tine:

Ce fel de lucruri recreative sau hobby-uri vă fac plăcere, vă relaxează?

Aveți dificultăți să vă relaxați/ odihniți/distrați în weekend-uri și vacanțe? Dacă da, vă rugăm să explicați:

Senzații fizice

Subliniați senzațiile pe care le resimțiți adesea:

Dureri de cap deranj stomacal probleme de piele

Ameteala ticuri gura uscata

Palpitatii oboseala mancarimi sau arsuri de piele

Spasme musculare contracturi dureri de piept

Tensiune dureri de spate batai rapide de inima

Tulburari sexuale tremuraturi neplacerea de a fi atins

Incapacitate de relaxare momente de lesin/slabiciune

Tulburari intestinale zgomote auzite blackons

Furnicaturi ochi aposi transpiratie excesiva

Tiuituri in urechi inrosiri tulburari de vedere

Amorteala probleme de auz

Subliniați elementele care vă caracterizează:

Imagini sexuale placute imagini sexuale neplacute

Imagini de neajutorare imagini de singuratate

Imagini agresive imagini de seductie imagini de a fi iubit

Verificați care din următoarele vi se potrivesc:

Ma vad pe mine insumi (ma imaginez) ca:

Fiind lovit fiind bârfit fiind ridiculizat

Neputand sa fac față lovind pe altii facand promisiuni

Avand succes fiind responsabil altele

Pierzandu-mi controlul eșuând

Fiind urmărit fiind prins în cursă

Ce imagine vă vine cel mai des în minte?

Descrieti o imagine sau o fantezie foarte plăcută:

Descrieți o imagine sau o fantezie foarte neplăcută:

Descrieți imaginea dumneavoastră despre un loc complet sigur:

Gânduri

Subliniați fiecare din următoarele gânduri care vi se potrivesc cel mai bine:

Sunt lipsit de valoare, un nimeni, inutil și/ sau nedemn de a fi iubit

Sunt neatrăgător, incompetent, stupid și/ sau indezirabil

Sunt rău, nebun, degenerat și/ sau deviant

Viața este goală, un pustiu, nu este nimic spre care să cauți să te îndrepți (în viitor)

Fac prea multe greșeli, nu fac nimic corect, bine

Subliniați fiecare din următoarele cuvinte pe care le-ați putea utiliza pentru a vă descrie:

Inteligent degenerat incompetent

Încrezător moral cu gânduri oribile

Meritoriu (valoros) atent conflictual

Ambițios un deviant cu dificultăți de concentrare

Sensibil neatrăgător cu probleme de memorie

Loial nedemn de a fi iubit atrăgător

De încredere inadecvat nu pot lua decizii

Plin de regrete confuz cu idei suicidare

Lipsit de valoare urât perseverent

Un nimeni prost încăpățânat

Inutil stupid bun simț al umorului

Rău naiv muncitor

Nebun onest

Care considerați că este cel mai irațional gând (idee pe care o aveți)?

Sunteți deranjat de gânduri care vă revin mereu?

Pentru fiecare dintre itemii următori, vă rugăm încercuiți numărul care reflectă cel mai bine opiniile dumneavoastră:

Dezacord puternic 2. Dezacord 3. Neutru

4. Acord 5. Acord puternic

Ar trebui să nu fac greșeli a) 1. 2. 3. 4. 5.

Trebuie să fiu bun în tot ce fac b) 1. 2. 3. 4. 5.

Când nu știu, ar trebui să pretind că știu c) 1. 2. 3. 4. 5.

Ar trebui să nu dezvălui informații personale d) 1. 2. 3. 4. 5.

Sunt o victimă a circumstanțelor e) 1. 2. 3. 4. 5.

Viața mea este controlată de forțe exterioare f) 1. 2. 3. 4. 5.

Alți oameni sunt mai fericiți decât mine g) 1. 2. 3. 4. 5.

Este foarte important să-i mulțumești pe h) 1. 2. 3. 4. 5.

ceilalți.

Joacă singur; nu-ți asuma nici un fel de i) 1. 2. 3. 4. 5.

riscuri.

Nu merit să fiu fericit j) 1. 2. 3. 4. 5.

Dacă îmi ignor problemele, ele vor k) 1. 2. 3. 4. 5

dispărea.

Este responsabilitatea mea să-i fac pe l) 1. 2. 3. 4. 5.

ceilalți oameni fericiți.

Trebuie să tind/ să mă străduiesc spre m) 1. 2. 3. 4. 5.

perfecțiune.

La bază sunt două moduri de a face lucrurile: n) 1. 2. 3. 4. 5.

modul bun, corect și modul prost, greșit.

Expectația cu privire la terapie:

În cateva cuvinte, ce credeți că este/ cu ce s-ar ocupa psihoterapia?

Cât credeți că ar trebui să dureze terapia dumneavoastră?

Cum credeți că ar trebui să interacționeze terapeutul cu clienții săi?

Ce calități personale credeți că ar trebui să aibă terapeutul ideal?

Vă rugăm completați următoarele:

Sunt o persoană care:

Toată viața mea:

Încă de când eram copil:

Este greu pentru mine să admit:

Unul din lucrurile pe care nu le pot ierta este:

Când îți faci probleme:

Lucrul rău când crești mare este:

Unul din modurile in care aș putea să mă ajut, dar nu o fac este:

Relații interpersonale

Familia de origine

Dacă nu ați fost crescut de părinți, cine v-a crescut și între ce ani?

Dați o descriere a personalității tatălui (sau al substitutului tatălui) și a atitudinii sale ( prezente și trecute) față de dumneavoastră:

Dați o descriere a personalității mamei (sau a substitutei mamei) și a atitudinii sale (trecute și prezente ) față de dumneavoastră:

În ce moduri ați fost disciplinat (pedepsit) de părinți când erați copil?

Relatați o impresie asupra atmosferei casei dumneavoastră (casa în care ați crescut). Menționați starea de compatibilitate dintre părinți și dintre părinți și copii.

Puteți avea încredere ( să vă confesați) părinților dumneavoastră?

Vă înțelegeau părinții dumneavoastră?

În fond, v-ați simțit iubit și respectat de părinți?

Dacă aveți un părinte vitreg, precizați vârsta la care părintele s-a recăsătorit

S-a ametecat vreodată cineva ( părinți, rude, prieteni) în mariajul sau munca dumneavoastră, etc.?

Care sunt cei mai apropiați oameni din viața dumneavoastră?

Prieteni

Vă faceți prieteni cu ușurință? .

Îi păstrați?

Ați fost vreodată terorizat sau ironizat dur?

Descrieți orice relație care vă oferă:

Bucurie

Supărare

Notați măsura în care vă simțiți în general confortabil și relaxat în situații sociale (încercuiți).

Foarte relaxat Relativ confortabil Relativ inconfortabil Foarte anxios

În general, vă exprimați sentimentele, opiniile sau dorințele într-un mod deschis și adecvat? Descrieți persoanele față de care (sau întrebările în care) aveți dificultăți să fiți asertivi.

Ați avut relații ( cu persoane de sex opus) în timpul liceului?

Dar in facultate?

Aveți unul sau mai mulți prieteni cu care să vă simțiți confortabil și să vă împărtășiți cele mai intime gânduri sau sentimente?

Mariaj

De cât timp vă cunoașteți soția/ soțul înainte de a vă logodi?

Cât timp ați fost căsătorit?

Care este vârsta soției/ soțului dumbeavoastră?

Care este ocupația soției/ soțului dumneavoastră?

Descrieți personalitatea soției/ soțului dumneavoastră?

În ce arii sunteți compatibili?

În ce arii sunteți incompatibili?

Cum vă înțelegeți cu cumnații?

Câți copii aveți? Nume

Vârsta

Prezintă vreunul dintre ei probleme speciale?

Alte informații relevante privind avorturi sau probleme de sarcină:

Relații sexuale

Descrieți atitudinea părinților dumneavoastră față de sex. Se discută despre sex acasă?

Când și unde ați obținut primele informații despre sex?

Când ați devenit prima dată conștient de propriile impulsuri sexuale?

Ați trăit vreodată sentimente de anxietate sau vinovăție provocate de sex sau masturbare? Dacă da, vă rugăm explicați:

Detalii relevante privind prima experiență sexuală sau cele ulterioare:

Viața dumneavoastră sexuală prezentă este satisfăcătoare? Dacă nu, vă rugăm explicați:

Vă rugăm oferiți informații despre orice reacție sau relație homosexuală:

Vă rugăm notați orice problemă/ preocupare sexuală pe care o aveti, nediscutată mai sus:

Alte relații

Sunt probleme în relațiile cu oamenii la serviciu? Dacă da, vă rugăm să le descrieți.

Vă rugăm completați următoarele:

Unul din modurile în care oamenii mă rănesc este

Aș putea să șochez prin:

O mamă ar trebui:

Un tată ar trebui:

Un prieten adevărat ar trebui:

Descrieți pe scurt modul in care v-ar descriere pe dumneavoastră urmatoarele persoane:

Soția/ soțul dumneavoastră (dacă sunteți căsătorit(ă)

Cel mai bun prieten:

Cineva care vă agrează:

Sunteți în mod obișnuit afectat de respingerea în trecut sau de pierderea unei relații de dragoste ? Dacă da, vă rugăm explicați.

Factori biologici

Aveți preocupări curente legate de sănătatea dumneavoastră fizică? Vă rugăm explicați

Vă rugăm enumerați medicamentele pe care le luați în mod curent sau pe care le-ati luat în ultimele 6 luni (inclusiv aspirină, pilule anticoncepționale sau medicamente prescrise sau autoadministrate)

Aveți trei mese echilibrate pe zi?

Dacă nu, vă rugăm explicați

Faceți în mod regulat exerciții fizice? Dacă da, ce tip și cât de des?

Incercuiți care din următoarele vă caracterizează (vi se potrivesc):

Marijuana stimulante insomnie

Tranchilizante halucinogene (LCD) dureri de cap

Sedative diaree dureri de spate

Aspirină constipație treziri timpurii dimineața

Cocaină alergii somn sănătos (potrivit)

Analgezice presiune ridicată a sângelui

Alcool probleme cardiace mâncat excesiv

Cafea grețuri apetit sărac

țigări vomă mese de proastă calitate

Subliniați din următoarele boli care se aplică membrilor familiei dumneavoastră: boli tiroidiene, boli de rinichi, astm, boli neurologice, boli infecțioase, diabet, cancer, boli gastrointestinale, probleme de prostată, glaucom, epilepsie, etc.

Ați avut vreodată boli ale corpului sau pierderi de cunoștință? Vă rugăm dați detalii

Vă rugăm descrieți orice operație chirurgicală pe care ați avut-o (dați date)

Descrieți orice fel de accidente sau traumatisme pe care le-ați suferit (dați date)

Istoria etapelor

Vă rugăm scrieți cele mai semnificative amintiri sau experiențe de la următoarele vârste:

0-5 ani

6-10 ani

11-15 ani

16-20 ani

21-25 ani

26-30 ani