Influenta Valorilor Consumeriste Asupra Alegerii Si Dezvoltarii Carierei
Influența valorilor consumeriste asupra alegerii și dezvoltării carierei
CUPRINS:
INTRODUCERE
1. Consumerismul
1.1 Istoric și evoluție
1.2 Noțiuni generale
2. CONCEPTUL Affluenza
2.1. Influențele conceptului Affluenza
2.2. Cariera-concept și caracteristici principale
3.INFLUENȚA CONSUMERISMULUI ASUPRA DINAMICII PIEȚII MUNCII ȘI ASUPRA MANAGEMENTULUI CARIEREI
3.1 Societatea de consum- o analiză comparativă între România și alte țări europene
3.2.Potentiale implicații ale consumerismului asupra carierei
4. ECHILIBRUL VIAȚA PROFESIONALĂ/VIAȚA PERSONALĂ
4.1 Paradoxul fericirii
5. CERCETARE EMPIRICĂ PE BAZĂ DE CHESTIONAR
5.1 Coordonatele primare ale cercetării și descrierea metodologiei
5.2 Analiza rezultatelor obținute
5.3 Recomandări asupra îndreptărilor efectelor negative ale consumerismului asupra carierei
5.4 Limite ale cercetării
6. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
1. Consumerismul
1.1 Istoric și evoluție
Consumerismul este o ideologie socială și economică care încurajează achiziționarea de bunuri și servicii în cantități din ce in ce mai mari. Ideea de consumerism este folosită cu precădere pentru a descrie fenomenul cu determinări multidisciplinare – pe lângă cele socio-economice putem vorbi și despre natura sa antropologică si biologică – al comportamentului uman ce presupune achiziționarea de bunuri și un nivel de consum în exces în comparație cu nevoile lor de bază.
Deși nu există o definiție comprehensivă, Ekins (1991) suprinde faptul că într-o societate de consum posesia și utilizarea unui număr crescător și a unei varietăți mari de bunuri și servicii reprezintă principala aspirație culturală și drumul perceput ca fiind calea sigură spre fericirea personală, statut social și succes profesional. Altfel spus, o astfel de societate corelează identitatea individului cu actul de consum. Mai mult decât atât, Segal (1995) subliniază că dezvoltarea de noi bunuri de consum și suscitarea dorinței pentru acestea reprezintă dinamica centrală a vieții socioeconomice. Respectul de sine și prestigiul social sunt strâns legate de nivelul consumului relativ la ceilalți membri ai societății.
În încercarea de a identifica coordonatele sale temporale, trebuie să menționăm că fenomenul este recunoscut încă de la civilizațiile antice, însă dezvoltarea sa a cunoscut cote semnificative în ultimele secole.
Conceptul de consumerism este folosit pentru a desemna contextul social, politic, cultural și tehnologic cu accentul pe relațiile de producție si schimburi de comerț pentru sfârșitul secolulul XIX și începutul secolului XX. Acest stil de viață se pare ca a fost promovat de pătura celor cu venituri medii care a îmbrățișat ideea consumul bunurilor de lux și importanța modei ca un etalon al eleganței in ideea de a achiziționa peste limitele necesarului. Mulți critici afirmă că acest curent a fost unul politic și economic necesar pentru necesitatea de a readuce în prim plan competiția capitalistă pentru piețele de consum și pentru profituri, în timp ce alții afirmă că a fost vorba despre clasa muncitoare care a dus la o creștere rapidă în producția tehnologiei. Acesta a fost ca un factor declanșator care a dezvoltat o cultură de consum bazată pe cultul proprietății și a lucrurilor în posesie ce a dus mai departe la îndatoririle persoanelor în cauză.
1.2 Noțiuni generale
Primele critice semnificative aduse acestui curent consumerist se regăsesc în lucrarea lui Thorstein Veblen, The Theory of Leisure Class adica Teoria Clasei de Lux (1899). Subiectul principal în discuție este noua clasa de mijloc care la începutul secolului XX-lea trece prin începutul procesului de globalizare. În fapt, consumerismul este considerat o parte a culturii mass-media.
Privind din punct de vedere economic consumerismul însumează un set de politici care țin de adaptarea prețurilor, a serviciilor și a standardelor de fabricare, cele ale vânzatorilor și cei care promovează produsele în interesul cumpărătorului. Astfel, accentul cade predominant asupra actului de consum. Se consideră ca libera alegere a consumatorilor indică alegerea a ceea ce să se producă și în ce fel și astfel orientează organizarea economiei într-o societate.
Tinând cont de toate acestea, goana după o viață mai buna prin consumul excesiv a devenit una dintre forțele sociale globale dominante trecând peste diferențele între religii, clase sociale, etnie și naționalitate. O dată cu globalizarea piețelor de consum, consumerismul este văzut ca un efect dar și o cauză în același timp pentru acestea, așa cum susțin James Paul și Szeman Imre în cartea lor Globalizare și Cultură.
De-a lungul timpului, noțiunea de consumerism a căpătat mai multe valențe. Pentru lucrarea de față, vom lua în calcul noțiunea de consumerism pentru a indica gradul ridicat al consumerismului din ultimul timp cât și din prezent, unde ne referim la un curent egoist și frivol de a achiționa produse cât și cu referire la materialismul economic. Vom avea în vedere așadar valențele negative ale termenului “consumerism”, asemenea lui Vance Packard, și anume acelea conform cărora este o forță a pieții de consum care distruge individul și rănește societatea.
Materialismul economic este strâns legat de consumerism și de ideea că achiziționarea a cât mai multor bunuri duce la fericire.
De asemenea ne vom axa pe influențele consumului excesiv sau risipa ostentativă, termenul englezesc conspicuous consumption care este teoretizat tot de Thorstein Veblen. Acest termen descrie o forma de comportament economic aparent irațional și distrugator. În opinia acestuia, acest tip de consum nu este decît o masură prin care persoanele care îl abordează să se poată afișa cu un anumit statut social.
Pornind din anii 1990, aspirațiile celor care urmau cursurile facultaților s-au îndreptat către a face cât mai mulți bani, surclasând ideea de a deveni o autoritate în domeniul studiat sau ajutorul dat celorlalți. S-a produs astfel o schimbare de la valori spirituale, valori de comunitate către compeție, materialism și deconectare. Stilul de viață și preferințele celor din clasa de sus a societăților au devenit model pentru foarte mulți consumatori.
Emulația a devenit o componentă esențială în consumerismul de secol XXI. Ca un trend general, consumatorii tind să emuleze cu cei care se află deasupra lor în ierarhia socială.
Aceștia îi imită pe cei bogați, iar cei bogați imită celebritățile. Consumerismul poate să ia forme extreme atunci când consumatorii sacrifică un timp și un buget semnificativ pentru achiziționarea unor branduri.
Economia productivă transformă într-o mare măsură consumerismul într-un stil de viață: oamenii ridică acțiunile banale de cumpărare și utilizare a anumitor bunuri la rangul unor adevarate ritualuri, urmărind în final căutarea satisfacției spirituale și a ego-ul în consumerism.
Deși multe dintre observațiile de mai sus se referă în principal la societățile dezvoltate și foarte dezvoltate, consumerismul este un fenomen care se manifestă din ce în ce mai accelerat și în societățile emergente, în curs de dezvoltate sau aflate în perioade de tranziție. România se află sub incidența ultimei categorii, tranziția realizându-se către o economie de piață și impunând transformări fundamentale la nivelul practicilor economice.
Practic, deteriorarea sensibilă a standardului de viață din anii ’80 s-a menținut ca tendință dominantă încă 15–16 ani, după 1990 dificultățile majore ce au persistat în viața economică a țării noastre, în ultimele două decenii, au schimbat fundamental unele coordonate ale societății românești, cum ar fi profilul demografic, fluxurile migratorii, distribuția socială a bunăstării, starea de sănătate a populației ș.a.
O consecință directă a acestor dificultăți a fost degradarea calității vieții ( cum ar fi săracia, șomajul, îndatorarea) pentru un număr mare de oameni (35–40% din populație), pe fondul creșterii generale a nivelului aspirațiilor, ca urmare a intensificării influențelor stilurilor de viață occidentale.
În anul 2009, România se înscria, totuși, în grupul țărilor cu dezvoltare umană înaltă, situându-se pe locul 63 în topul mondial realizat de PNUD, dar pe ultimul loc între țările UE.
Cel puțin două fenomene remarcabile s-au manifestat în domeniul consumului populației, în ultimii 20 de ani:
1) polarizarea accesului la bunurile și serviciile de larg consum, încă din primii ani ai tranziției;
2) manifestarea unor tendințe consumeriste, prin intermediul creditelor bancare, îndeosebi în familiile de salariați și patroni, în intervalul 2002–2007.
Din tabelul de mai jos se poate observa evolutia PIB-ului pe cap de locuitor in intervalul 1990-2007. Din grafic se poate observa curba ascendentă începand cu anul 2002 ceea ce a determinat așa cum aminteam anterior manifestarea unor tendințe consumeriste.
Figura 1. Evoluția PIB-ului pe locuitor
De asemenea, în tabelul de mai jos putem observa evoluția câștigului salarial real până în anul 2007.
Fig2 Indicații privind pensia medie reală și câștigul salarial real
În acest tabel putem observa evoluția câștigului salarial real din 2007 până în 2010 care este una în scădere pe fondul crizei economice mondiale.
Fig Evoluția indicilor prețurilor de consum, câștigurilor salariale reale și ai cursului de schimb mediu anual
Cât despre amploarea fenomenului de angajare a unor credite de consum de către populație, în special după anul 2003, aceasta este elocventă nu atât pentru marea propensiune spre consum a românilor, cât pentru precaritatea înzestrării cu bunuri de folosință îndelungată a gospodăriilor majoritare, înainte de anul 2004.
În anul 2007, depozitele populației la bănci totalizau 900 euro/locuitor în România, 1 300 euro/locuitor în Bulgaria, 2 000 euro/locuitor în Polonia și 2 500 euro/locuitor în Ungaria. Așadar, un bulgar economisea cu 40% mai mult decât un român, în condițiile în care Bulgaria avea un PIB per capital cu 25% mai mic decât al României.
2. CONCEPTUL Affluenza
2.1. Influențele conceptului Affluenza
Psihologul britanic Oliver James descrie virusul Affluenza ca pe un set de caracteristici care ne crește vulnerabilitatea pentru nefericirea emoțională. Acest virus pune mare preț pe dobândirea de bani și posesiuni, pe ideea de a arata bine în ochii celorlalți și dorința de a fi faimos.
Totodată virusul crește predispoziția la neconcordanțe, la boli emoționale precum: depresie, anxietate, amăgire, confuzii, la narcisism, stări febrile, confuzii de identitate.
Criticii spun despre carte că autorul a pornit de la teza că oamenii devin din ce în ce mai bogați, dar din ce în ce mai nefericiți. Autorul ne arată că fuga oamenilor după bani nu este decât o boala a minții. Autorul era speriat de efectele globalizarii, unde capitalismul egoist, interesat, este cel care răspândește Affluenza, iar America este climaxul capitalismului interesat.
Autorul alege 7 tari și petrece 3 saptămâni în fiecare țară (New Zealand, Australia, Singapore, Shanghai, Moscow, Copenhagen and New York,) să le ia interviuri oamenilor despre viețile lor. Urma să investigheze în ce masură diferite națiuni erau afectate de virusul Affluenza, adică pe ideea de a pune mare preț pe bani, posesi, aparențe (fizice si sociale) și faimă, lucru ce îi face pe oameni nefericiți și îi impiedică să își dea seama care sunt nevoile fundamentale.
Acest nevoi fundamentale sunt:
-sa ne simțim în siguranță ( din punct de vedere emoțional și material)
-avem nevoie să simțim că facem parte dintr-o comunitate, că avem o familie, prieteni, vecini
-avem nevoie să ne simțim competenți, că nu suntem inutili, că suntem efecienți în anumite sarcini
-avem nevoie să ne simțim autonomi și autentici, că ne luăm viața în propriile mâini și că nu trăim în spatele unor măști
Virusul pune un semn de egalitate intre ceea ce vrem cu ceea ce suntem, intre a avea si a fi.
Multe studii au arătat că persoanele care suferă de acest virus au un risc mai ridfectate de virusul Affluenza, adică pe ideea de a pune mare preț pe bani, posesi, aparențe (fizice si sociale) și faimă, lucru ce îi face pe oameni nefericiți și îi impiedică să își dea seama care sunt nevoile fundamentale.
Acest nevoi fundamentale sunt:
-sa ne simțim în siguranță ( din punct de vedere emoțional și material)
-avem nevoie să simțim că facem parte dintr-o comunitate, că avem o familie, prieteni, vecini
-avem nevoie să ne simțim competenți, că nu suntem inutili, că suntem efecienți în anumite sarcini
-avem nevoie să ne simțim autonomi și autentici, că ne luăm viața în propriile mâini și că nu trăim în spatele unor măști
Virusul pune un semn de egalitate intre ceea ce vrem cu ceea ce suntem, intre a avea si a fi.
Multe studii au arătat că persoanele care suferă de acest virus au un risc mai ridicat să sufere de depresii, tulburări emoționale, anxietate. De asemenea s-a arătat că copii americani au anumite nivele patologice de anxietate. În cazul britanicilor, dintre aceștia un sfert suferă de boli emoționale precum (depresie, anxietate, psihoză). De asemenea, s-a observat că un trend ascendent al virusului a fost după 1970 și mai ales în țările vorbitoare de limba engleză.
Autorul numește capitalismul egoist cel cauzator de virusul Affluenza. Când spune capitalism egoist se referă la câteva lucruri și anume: succesul în afaceri este judecat exclusiv de prețul actiunilor, al doilea lucru este privatizarea utilităților: apă, gaze, electricitate, al treilea lucru este reglementarea unor taxe de afacere pentru cei bogați și foarte bogați. Autorul vede apogeul virusului ca localizare în America și opusul Americii fiind Danemarca.
De asemenea aduce remarci cum că în țările dezvoltate acolo unde sunt valori ale veniturilor foarte diferite și rata oamenilor care suferă de tulburări emoționale este mai mare.
Autorul descrie diferențele majore între viața unui milionar care are milioane de dolari dar care traiește singur, este depresiv, paranoic, pesimist, nu are nicio bucurie în viața și viata unui taximetrist fericit care câștigă puțin, dar are o familie și este plin de viață.
Un studiu al ONU făcut în 15 țări pentru a reflecta ratele bolilor emoționale arată ca 1 sfert dintre americani au suferit o formă de boală emoțională în ultimul an, pe când în Nigeria nivelul este de doar o șesime dintre nigerieni, cu toate că America este de 40 de ori mai bogată decât Nigeria.
Bolile emoționale nu sunt influențate doar de virusul Affuenza, ci și de modul în care suntem îngrijiți în copilarie, dar și cât ești de vulnerabil la presiunile sociale și la problemele pe care le vei avea mai departe în viață, țara de proveniență (dacă țara în care te afli este într-un colaps economic șansele ca oamenii din țara respectivă să sufere de boli emoționale sunt în creștere).
Autorul descrie cum văd unele persoane viețile lor, prin faptul se rezumă doar la a câștiga din ce în ce mai mulți bani, că niciodata nu ai destui bani, că astepți mereu să fii promovat, că se simt ca niște hamsteri într-o roată, adică întră într-un cerc vicios în care doar lucrurile materiale contează, în care nu ai aproape niciodată timp pentru cei dragi, pentru plimbare, pentru o carte bună. Trebuie sa fugim cumva de sentimentul de a ne simți la birou mai bine decât ne simțim acasă.
Să exiști spiritualmente este o stare internă activă, vitală care ne face să vedem ce este cu adevarat în jurul nostru și ne încurajează să privim lumea fără sentimentul de a o domina sau o distruge.
Succesul în carieră depinde de cât de bine persoanele știu să se vândă, să se cosmetizeze cât mai mult, cât sunt de entuziaști, sonori, agresivi, de încredere sau ambițioși. Autorul precizează că acest lucru se poate observa foarte bine de la numele de departament de resurse umane date de marile corporații și nu numai. Înainte se numea Personal. Noul nume indică că oamenii care lucrează în companie nu se disting față de calculatoare, de dispozitive sau de serviciile financiare. Compania în final cumpară și vinde doar o altfel de resursă.
De asemenea s-a dovedit că cu cat suntem mai anxioși și mai depresivi, cu atât mai mult consumam și cu cât consumam mai mult cu atat devenim mai tulburați. Consumerismul ne da falsa promisiune că o lipsă interioară poate fi rezolvată cu metode externe. Persoanele care au virusul Affluenza se găsesc într-un risc mai mare să devină dependenți de alcool, droguri, obsesia de cumparaturi, obsesia de a munci. Încercăm să ne vindecăm prin cumpărături și astfel ne învărtim permanent într-un cerc vicios. Marketingul produselor are și el un rol important în crearea de vulnerabilități emoționale.
Un alt motiv pentru goana după bani este ideea conform căreia nimeni nu te ajută dacă vei avea probleme.
Potențiale cauze ale virusului:
-sentimentul de insecuritate vine din compararea permanentă a bunurilor tale cu cele ale celorlalți;
-sentimentul de alienare când te indepartezi de prieteni si familie și crezi că poți cumpăra prietenii sau poți îmbunătăți relațiile între oameni cu bani;
-oricât de mult succes ai avea în carieră sau in viata simți că nu este de ajuns și că poți să fii și mai competent;
-sentimentul că este normal ca oamenii să fie văzuți și tratați ca niste bunuri.
Dorinta de a avea cât mai mult este una foarte puternică pentru multe persoane. Oricât de mulți bani a-i avea, mereu vor crește așteptările spre alte lucruri. Așadar este vital să avem un sentiment atunci când trebuie să ne oprim, un sentiment de sufienciența. De asemenea, s-a observat că persoanele religioase sunt mai puțin influențabile de virusul Affluenza deoarece ele sunt mai mult aplecate pe dezvoltarea laturii spirituale și nu pe cea materială.
Oamenii care sunt foarte materialiști folosesc banii sau bunurile pentru a le oferi un sentiment de siguranță emoțională pe care nu îl au, și nu l-au avut încă din copilarie. Ei au avut părinți care au fost fie reci, distanți, fie foarte severi. Asemenea copii au învățat să caute în exterior răspunsurile la întrebările despre sine și în societățile consumeriste sunt foarte vulnerabili la numeroasele mesaje care le spun că ar trebui să folosească bunuri și bunăstare pentru a le defini statusul social. Un motiv principal care stă la baza acestui fapt este tocmai lipsa iubirii și a suportului, cauzate de divorțuri.
Trebuie să faci separarea între nevoile reale și fundamentale de care ai nevoie și așa zise nevoi „contrafăcute””, închipuite.
O altă cauză foarte importantă în cazul virusului Affluenza este televiziunea. În cazul femeilor, acestea văd doar reclame cu femei atrăgătoare și foarte slabe. Din acest motiv se creează un disconfort și o nemulțumire de sine care duc ca prime efecte la consum. Bărbații
tind să compare acele femei cu soțiile lor și astfel apar conflictele.
De asemenea alte sfaturi de bun simț pe care autorul le promovează sunt să consumăm doar ceea ce avem nevoie și nu ceea ce reclamele ne fac să credem că am vrea să consumăm și nu în ultimul rând să fim multumiți cu ceea ce avem. În mulțumirea de sine ar consta cheia spre vindecarea virusului. Important este să știm când să ne oprim atunci când ne dorim lucruri din ce în ce mai bune și mai multe.
Înainte de a cumpăra ceva trebuie să ne gandim foarte bine dacă cumpărăm acel lucru pentru că avem nevoie sau doar pentru că ni-l dorim.
O treime dintre americanii adulți și un sfert dintre copii sunt obezi cronici. TV este principala cauză. S-a ajuns aici datorită faptului că există o neîncurajare pentru sport, exercițiile fizice și o încurajare prin reclame la consumul de mâncare cu un nivel de calorii ridicat. De asemenea această combinație nereușită scade starea de spirit și dă naștere la mâncatul confortabil în fața televizorului.
În partea a doua din cartea Affluenza, James Oliver prezintă o serie de exemple concrete de persoane și situații, în care încearcă să reprezinte cât mai bine cauzele apariției, cum se manifestă și posibilitațile de vindecare ale acestui virus Affluenza.
La începutul celei de-a doua părții, autorul ne spune faptul că este mai bine să avem o ambiție pozitivă, îndreptată spre scopuri mai puțin mercantile decât să gândim pozitiv. El pornește de la ideea că nu este o strategie foarte bună mereu să te minți că totul e bine. Există de asemenea un sondaj care arată că mai mult de 15% dintre britanici și americani neagă informațiile negative.
Autorul a vorbit cu peste 30 de persoane educate, care dețin pozitii de conducere din Shangai, China un sloganul : „to get rich is glorious” este unul dintre sloganele care funcționează foarte bine printre cei bogati și foarte bogați. Tot autorul ne spune că atât permanenta competiție, dorința de avea cât mai mulți bani, dorința de a avea un statut social cât mai înalt, cât și comparațiile cu ceilalți nu sunt bune.
La sfârșitul acestei prime cercetări, autorul revine în atenția cititorilor cu câteva sfaturi legate de lucrurile pe care le putem face și anume: este deja bine, atunci când îți dai silința destul de mult „ your best is good enough”, nu e vina ta pentru ceea ce ețti ( cu referire la materialul genetic și la factorii din mediul în care te afli), să accepți situatia în care ești sau te afli deorece a fost în prealabil aleasă de tine ( adică să îți asumi responsabilitatea faptelor tale), să îți formezi o părere cât mai realistă, clară, adevarată despre tine și societatea în care trăiești decât să îți faci iluzii pozitive și că viața este roz, hope for the best, expect the worst (cu legatura la cercetarea avansată despre fericire), să încerci o examinare cât mai autocritică (atât cu eșecuri cât și cu succesele avute), nu îți asuma responsabilitățile pentru altcineva sau să însușești succesul altuia. De asemenea trebuie să gândim cât mai complex și să tolerăm contradicțiile exterioare, cât și să nu ne contrazicem în ceea ce facem cu ceea ce spunem.
Care ar fi cheia către vindecarea virusului? Investigarea copilăriei. Cel puțin în cazul fetelor acestea sunt împinse să fie foarte bune la școală, așa că deprind acest obiceiuri și mai departe la serviciu. James Oliver susține că educația creează persoane care să consume și care să devină viitori angajați.
2.2. Cariera-concept și caracteristici principale
Cariera este o succesiune de activități și poziții profesionale pe care o persoană le atinge, ca și atitudinile, cunoștințele și componentele asociate, care se dezvoltă de-a lungul timpului.
Sunt trei elemente importante pentru a înțelege ce este aceea o carieră:
Cariera este un proces dinamic în timp, care are două dimensiuni:
• Cariera externă – succesiunea obiectivă de poziții pe care individul le parcurge în timp
• Cariera internă – interpretarea pe care o dă individul experiențelor obiective prin prisma subiectivității sale
Cariera presupune interacțiunea între factorii organizaționali și cei individuali. Percepția postului ca și poziția adoptată de către individ, depind de compatibilitatea între ceea ce concepe individul potrivit pentru sine (aptitudini, nevoi, preferințe), și ceea ce reprezintă postul de fapt (constrângeri, oportunități, obligații).
Cariera oferă o identitate ocupațională: profesia, poziția ocupată, organizația în care lucrează fac parte din identitatea individului. Oamenii sunt diferiți între ei dar, în același timp, putem determina și lucruri pe care le au în comun. Utilizând sisteme de clasificare se pot identifica asemănări și diferențieri în orientarea carierei. Orientarea carierei este deci, acel tipar relativ stabil al talentelor, valorilor, atitudinilor și activităților ocupaționale.
Cariera reprezintă o permanentă luptă pentru atingerea scopurilor sau obiectivelor personale. Dezvoltarea carierei profesionale trebuie privită în contextul vieții și dezvoltării de ansamblu a unei persoane și nu numai în calitate de angajat.
Așadar, ansamblul activităților presupuse de pozițiile profesionale ce definesc o carieră se caracterizează printr-o dinamică evolutivă și sunt însoțite de acumulări individuale impuse de posturile și funcțiile deținute. este un proces pe termen lung care acoperă întreaga carieră a unui individ și care cuprinde programele și activitățile necesare îndeplinirii planului carierei individuale.
Este rezultatul interacțiunii dintre aptitudinile și dorința de realizare a individului și oportunitățile oferite de organizație. Trebuie privită în contextul vieții și dezvoltării în ansamblu a unui individ. Are în vedere, stabilitatea, angajamentul sau implicarea și loialitatea membrilor acesteia, deoarece lipsa unor programe adecvate de pregătire sau de dezvoltare a carierei poate duce la unele dificultăți în atragerea, menținerea și dezvoltarea personalului.
Trebuie integrată în sistemul de evaluare a performanțelor la nivel organizațional, deoarece, faza planificării și dezvoltării carierei trebuie să o constituie evaluarea cât mai corectă a potențialului și performanțelor angajaților.
Individul este cu atât mai mulțumit de cariera sa, cu cât organizația îi poate oferi căile sau rutele profesionale care să-i pună în valoare pregătirea și să-i dezvolte aptitudinile. Orice individ își dezvoltă o strategie proprie și un concept propriu al carierei, prin care își autoevaluează posibilitățile și valorile
Putem concluziona că, în termeni generali, cariera constituie un fenomen complex și prin excelență subiectiv, în ciuda tiparelor clasice de evoluție și interpretare.
Dezvoltarea unei cariere de succes se bazează pe performanțe, devotament, dorință de schimbare, autocontrol, educație continuă și poate în primul rând, sprijin din partea unui mentor.
3.INFLUENȚA CONSUMERISMULUI ASUPRA DINAMICII PIEȚII MUNCII ȘI ASUPRA MANAGEMENTULUI CARIEREI
3.1 Societatea de consum- o analiză comparativă între România și alte țări europene
În ultimul secol, națiunile europene dezvoltate s-au transformat din societăți în care oamenii se autoidentifică referindu-se la ocupațiile lor, în societăți în care autoidentitatea se conturează mai sugestiv prin referințele la consum. Semnele unui asemenea fenomen au apărut și în România dar numai de circa două decenii.
Dificultățile majore ce au persistat în viața economică a țării noastre, în ultimele două decenii, au schimbat fundamental unele coordonate ale societății românești, cum ar fi profilul demografic, fluxurile migratorii, distribuția socială a bunăstării, starea de sănătate a populației ș.a..
Pe piața din Romania se poate observa un hiper-consumerism dacă luăm în calcul explozia creditelor de consum. În 2008, ziarul Financiar anunța că România este țara creditelor de consum, unde peste 76% dintre credite sunt cele de consum. Un studiu Unicredit anunța de altfel piețe similare de consum din țări mult mai dezvoltate precum Turcia, Cehia sau Polonia, România surclasând media acestor zone.
Referitor la perspectiva de ansamblu asupra economiei României, o putem împărți în 3 perioade.
Perioada 1989-1994
Această perioadă a fost caracterizată de o oarecare uniformitate în ceea ce privește venitul și de diferențe mici între salariile oamenilor.
Putem vorbi și de o oarecare uniformitate a stratificarii sociale. În această perioadă procentul oamenilor foarte saraci și foarte bogati era mic. Multe persoane au încercat tot felul de idei de afaceri imediat dupa căderea comunismului, au intrat foarte mulți bani în țară, masa monetara a crescut, iar uniformitatea sociala a început să dispară.
Conform INS, prețurile în perioada 1989-1993 s-au triplat.
Evoluția indexului de preț și a ratei inflației în perioada 1989-2009
Anul Indexul Rata Inflației
de preț
1989 101.1 1.1
1990 105.1 5.1
1991 270.2 170.2
1992 310.4 210.4
1993 356.1 256.1
1994 236.7 136.7
1995 132.3 32.3
1996 138.8 38.8
1997 254.8 154.8
1998 159.1 59.1
1999 145.7 45.8
2000 147.7 45.7
2001 134.5 34.5
2002 122.5 22.5
2003 115.3 15.3
2004 111.9 11.9
2005 109.0 9.0
2006 106.56 6.56
2007 104.84 4.84
2008 107.85 7.85
2009 105.59 5.59
Un aspect important de menționat este acela ca în anul 1990, importurile au crescut cu un procent de 40% în timp ce exporturile au scăzut dramatic. Asta se explică pe seama faptului că oamenii se simțeau liberi să consume diferite produse la care până atunci nu aveau acces în timpul comunismului.
Perioada 1995-2000
Anul 1995 debutează cu o creștere a rolului sectorului privat. De asemenea în această periodă este simțită tot mai profund diferența între salarii și între clasele sociale se face o demarcație vizibilă. De asemenea o dată cu creșterea salariilor a crescut și creșterea consumului. Din rapoartele INS reiese faptul că din păcate cheltuielile alocate educației și culturii de către români au fost foarte scăzute.
Perioada 2000-prezent
După anul 2000, economia României a avut parte de o rată a creșterii destul de mare Tot după 2000 a crescut numarul celor care și-au facut credite de consum. Un alt punct de referință pentru evaluarea creșterii consumului sunt mall-urile. Se apreciază că mai bine de un sfert din piața bunurilor de consum sunt achizionate din mall-uri. De asemenea, tot mai multe spații se inchiriază pentru centre comerciale. Piața romanească este sufocată de produse străine și nu mai apreciem produsele românești.
Trebuie să ne punem semne de intrebare dacă nu cumva marea schimbare la care visăm in 1989, nu s-a transformat decât într-o trecere de la uneltele de constrângere ale comunismului la unele ascunse în eleganță, falsa înțelegere a libertății, consumerism, globalizare.
Referitor la părerile consumatorilor în legatură cu piața de consum acestea sunt împărțite între cele optimiste și cele negative. Variația de percepție este corelată cu veniturile,. educația, vârsta și nevoile familiei. Câțiva dintre consumatori înteleg problemele pieței de consum. Cei tineri, în special, nu sunt convinși că lucrurile se îndreaptă, în timp ce pensionarii sunt frustrați de situația actuală.
Literatura de specialitate referitoare la comportamentul economic al oamenilor indică faptul că oamenii nu fac aceleași alegeri, nu învață din propriile experiențe și arată o rezistență la sfaturi referitoare la schimbări de comportament economic. În concluzie, sunt departe de modelul standard de agent economic rațional.
3.2.Potentiale implicații ale consumerismului asupra carierei
3.2.1 Familia
Vârsta medie este cea mai activă și populația aparținând ei este cea mai interesată în competitivitatea produselor. Acest lucru este lesne de înțeles, datorită faptului că vârsta medie are o poziție cât de cât stabilă, cei mai norocoși au și serviciu, iar de multe ori interesul lor este impulsionat de prezența copiilor, pentru care se caută de cele mai multe ori ceea ce este mai bun. Minorii joacă un rol important în cumpărarea unor produse și în influențarea mărcii care urmează a fi achiziționată. Imaginea gospodinei, ca unic cumpărător al produselor de larg consum, pare să se atenueze, chiar pentru sortimentele care, în mod tradițional, erau achiziționate de către aceasta. Rezultatele indică tendințe interesante de „modernizare a familiei, în sensul unei mai clare împărțiri a deciziei între membrii acesteia, chiar și pentru produse simple, cum sunt cele alimentare.
Influența consumerismului își face simțită prezența și în dinamica familiei. Atunci când este o perioadă de criză financiară și consumul este mai redus se observă o diminuare a ratei divorțurilor. Din 2011, în fiecare an numarul divorțurilor scade, dar asta nu înseamnă că sunt cuplurile tot mai fericite, ci poate însemna și faptul că multe cupluri nu își permit să divorțeze și amână aceasta decizie.
Începând din a doua parte a anului 2008, când criza își făcea deja simțite efectele în Romania, numărul divorțurilor începea să scadă iar pe măsură ce economia recupera ulterior, numărul divorțurilor începea iar să crească.
Fig4
3.2.2.Școala
Apariția instituțiilor private de învățământ superior a transferat asupra procesului caracterul tranzacțiilor de piață, eliminând treptat suflul tranzacțiilor sociale și generând un grad ridicat de demotivare la nivel întregului sistem (atât printre studenți, cât și printre cadrele didactice), precum și randament scăzut al performanțelor educaționale și de cercetare.
Aplicând filtrul de analiză al imixtiunii dintre normele de piață și normele sociale, observăm că datorită faptului că studenții primesc atât semnale aparținând normelor sociale (este frumos să îți respecți profesorii, este de folos să înveți, să fructifici timpul etc) cât și normelor de piață (trebuie să plătești taxe de școlarizare, taxe pentru susținerea anumitor reexaminări, studenții sunt clienții iar universitatea vinde un anumit serviciu etc), mecanismele pe care se bazează comportamentul lor sunt exprimate mai degrabă în termenii pieței (Gneezy și Rustichini, 2000).
Terminologia managementului calității, prin tripticul serviciu-client-măsurare satisfacție, a contribut la adâncirea acestor reprezentări sociale de tip consumerist, erodând fundamentul substanțial al procesului de educație și generând o tendință de orientare strict către rezultatele imediat palpabile, și anume diplomele universitare, deci oferind un mod extrem de la îndemână de comercializare și consum a educației superioare.
Cu alte cuvinte, efectele economice ale investiiților individuale în educație sunt subdimensionate, fiind aproape inexistentă ideea câștigurilor superioare datorită unui plus de educație.
De asemenea, pe de altă parte, oamenii tineri, în ciuda entuziasmului specific vârstei, lupta acerbă pentru încropirea unei cariere îi obliga să apeleze la produse slabe calitativ, de ale căror dezavantaje sunt conștienți. Acești tineri sunt de cele mai multe ori studenții care încearcă din greu să se descurce cu banii primiți de la părinți sau din anumite joburi. În cazul celor care și-au terminat deja studiile, situația nu e mai roz, ei aflânduse la început de carieră, deci prost plătiți sau de loc în cazul neobținerii unei slujbe.
3.2.3 Societatea
Consumul excesiv afectează pe termen mediu și lung mediul înconjurător, iar aplicarea unor strategii de dezvoltare sustenabilă se dovedesc a fi necesare. Ca orice proiect de anvergură, dezvoltarea durabilă presupune o evoluție procesuală realizabilă prin rezolvarea unor probleme.
Dezvoltarea durabilă se vrea a fi, prin definiție, o dezvoltare umană; realizabilă prin voința oamenilor și având ca finalitate binele individual și colectiv al acestora. Nimic nu poate fi gândit, aici, dincolo de ceea ce înseamnă populație.
Constrângerea tehnică este reprezentată prin întrebarea la care dezvoltarea durabilă trebuie, aici, să răspundă este următoarea: Care este nivelul maxim posibil al producției ce se poate realiza, în condițiile date ale progresului tehnic, fără a afecta echilibrul mediului?
3.2.4 Mediul corporatist
Mediul corporatist este un mediu în care se dezvoltă foarte mult spiritul de competiție și dorința de a avea tot timpul mai mult (atât în materie de câștiguri financiare cât și în materie de ocupare a unor poziții de conducere). Acest spririt de a avea tot timpul mai mult se reflectă și în comportamentul de consum al persoanelor în cauză.
4. ECHILIBRUL VIAȚĂ PROFESIONALĂ/ VIAȚĂ PERSONALĂ
Pentru promovarea și realizarea concilierii între viața profesională și cea privată sunt necesare acțiuni în domenii conexe ale vieții sociale și reconsiderarea opiniilor și atitudinilor în privința rolurilor femeilor și bărbaților la locul de muncă și în viața privată.
Totodată, noile tendințe socio-demografice subliniază nevoia implementării unor măsuri de susținere a integrării și menținerii pe piața muncii, cum sunt flexibilizarea organizării muncii și conclierea vieții de familie cu viața profesională.
În România, studiile relevă că:
numărul de angajați scade constant în ultimii ani;
migrația și scăderea natalității au diminuat populația cu 1.5 milioane de persoane, iar cei/cele care aleg să migreze sunt persoane active pe piața muncii;
măsurile de reconciliere și flexibilizare determină utilizarea cât mai bună a capitalului uman pe piața muncii;
se mențin diferențe de ocupare a femeilor și bărbaților, determinate de maternitate, creșterea copiilor, acces limitat la oportunități flexibile de integrare în muncă;
femeile susțin nevoia de concliere între muncă și viața de familie pentru că lor le revin, cu precădere, responsabilitățile domestice, îngrijirea celorlalți membri ai familiei – copii, vârstnici;
foarte puține persoane au acces la formule de lucru cu timp flexibil;
angajații percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul viață profesională – viața de familie;
mulți angajați se plâng de programul prelungit și inflexibil de lucru
în multe cupluri ambii parteneri lucrează peste program, fapt care afectează calitatea vieții de cuplu și de familie;
cei mai mulți manageri nu au competențele necesare pentru a implementa măsuri de reconciliere și flexibilitate;
foarte puține companii folosesc modalități flexibile de lucru, adaptate la nevoile angajaților;
există foarte puține servicii accesibile de îngrijire pentru copii și vârstnici;
Argumente care susțin nevoia de echilibru între viața profesională și viața privată sunt urmatoarele:
1.Femeile și bărbații își doresc o carieră de succes și o viață personală împlinită
De multe ori, femeile sunt puse în situația dificilă de a alege între familie și carieră sau de a face sacrificii și compromisuri într-una dintre aceste zone sau în ambele, în condițiile în care atât una, cât și cealaltă pot fi foarte valoroase pentru ele. Studii europene recente subliniază faptul că a deveni mamă are un efect semnificativ și de durată asupra participării femeilor pe piața muncii, aceasta reflectând menținerea rolurilor de gen în spațiul privat, al familiei, respectiv rolul predominant al femeilor în îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă, a persoanelor cu dizabilități etc.
În România, aproape la fel de multe femei lucrează la fel de multe ore ca și bărbații săptămânal, aceste date trebuind să fie citite corelat cu alte tipuri de date care indică următoarele: treburile casei, îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice sunt, în marea lor majoritate, o responsabilitate feminină;România se află pe podiumul câștigătorilor, ocupând primul loc la numărul de ore dedicat zilnic sarcinilor domestice; în România, majoritatea persoanelor declară că, în cazul unor probleme de sănătate/când ar avea nevoie specială de îngrijire, s-ar baza în principal pe familie.
2. Dezechilibrul dintre viața profesională și cea de familie afectează angajații, familia acestora și compania în care lucrează
Managementul timpului a devenit o problemă din ce în ce mai acută pentru angajați, în special în ceea ce privește realizarea unor activități comune membrilor familiei și împărțirea timpului între solicitările de la locul de muncă și cele de acasă.
Atât femeile, cât și bărbații sunt influențați de impactul conflictului între muncă și familie. Consecințele acestui conflict sunt, în cazul angajaților, scăderea performanței profesionale și apariția/creșterea problemelor de sănătate fizică și emoțională, iar, în cazul organizației, scăderea productivității, creșterea absenteismului și prezenteismului, precum și creșterea fluctuației de personal.
3.Numeroase statistici europene și internaționale subliniază problemele cauzate de conflictul muncă-viață personală
Studii realizate în țări europene indică următoarele:
-cel puțin 1 din 3 angajați percepe un nivel ridicat de stres, cauzat de conflictul dintre muncă și viața personală/de familie;
-40% din mamele angajate și 25% din tații angajați percep un nivel ridicat de stres, cauzat de conflictul dintre muncă și familie;
-50% dintre părinți consideră că au o problemă în a realiza un echilibru între timpul petrecut la muncă și cel petrecut cu familia;
-2 din 3 părinți manifestă un stres zilnic moderat-ridicat, cauzat de dificultățile și conflictele de rol muncă-familie;
-divorțul afectează mai mult de 1/3 dintre adulți, ceea ce conduce la creșterea numărului de femei și bărbați care își cresc singuri copiii
-femeile alocă mai mult timp sarcinilor și activităților din familie, ceea ce conduce la un nivel crescut de stres, precum și la un risc crescut de depresie;
-stresul influențează calitatea activităților realizate de femei și bărbați la locul de muncă.
4. Echilibrul influențează sănătatea mentală a angajaților, iar sănătatea lor mentală le influențează performanța în muncă
În Europa, 28% dintre angajați manifestă un stres ridicat la locul de muncă. Acesta crește riscul de anxietate, depresie sau epuizare. Starea de sănătate mentală a angajaților poate fi influențată negativ de stilul de management, de lipsa de suport social, de presiunea timpului, de sarcini repetitive, de conflictele interpersonale, de insecuritatea locului de muncă, precum și de lipsa de control și autonomie
Cele mai frecvente probleme de sănătate mentală din țările europene sunt anxietatea și depresia, estimându-se că, până în anul 2020, depresia va fi principala problemă de sănătate a adulților și copiilor din țările dezvoltate.
Daca luăm în considerare țara noastră, în urma realizării unui studiu s-a confirmat faptul că românii acordă o importanță mare familiei, urmată apoi de muncă. Acest studiu s-a ținut pe perioada 1993-2005:
Fig Importanța diferitelor domenii în viața individului
Reconcilierea vieții familiale cu viața profesională se concentrează pe măsuri de susținere a părinților pentru a face față, în egală măsură, îndatoririlor și aspirațiilor care decurg din statutul de părinte și îndatoririlor și aspirațiilor profesionale. Articularea dintre cele două sfere deschide discuții ample asupra bugetelor de timp ale părinților-angajați, distribuției rolurilor și responsabilităților în cadrul familiei, dar și la locul de muncă, implicării active și efective la cele două niveluri – familial și profesional – fără transferul și melanjul atribuțiilor de la un nivel la altul în defavoarea fie a vieții familiale, fie a celei profesionale. Corelarea și adaptarea la specificul și nevoile populației țintă a măsurilor (care pot fi) implementate vor avea efecte pe termen lung atât la nivelul factorilor socio-demografici, cât și la nivelul angajabilității și sustenabilității pe piața forței de muncă.
Pentru susținerea reconcilierii dintre viața familială și cea profesională, Comisia Europeană și Consiliul European au emis o serie de recomandări care nu sunt documente obligatorii (așa cum sunt, de exemplu directivele), ci util a fi adoptate în vederea îmbunătățirii calității vieții și creșterii satisfacției față de viața de zi cu zi, la orice nivel.
În vederea susținerii reconcilierii dintre viața familială și viața profesională, a fost elaborat Modelul Social European, construct care descrie abordarea europeană a creșterii economice și a coeziunii sociale, utilizat mai întâi de Jacques Delors în anii 90 pentru a defini o alternativă la forma americană a capitalismului pur de piață și are la bază o serie de valori utilizate în mod curent în documentele europene precum promovarea democrației, a libertății personale, dialogul social, asigurarea de oportunități egale pentru toți, solidaritate și securitate socială față de indivizii defavorizați din societate.
Codul Muncii, prin prevederile sale, vine în întâmpinarea nevoilor angajaților și angajatorilor, în vederea reconcilierii planurilor personal, familial și profesional. Aceste prevederi fac referire la timpul de lucru, programul de muncă, contractul de muncă, munca la domiciuliu sau pe timp de noapte.
Reglementările prevăzute în Codul Muncii au fost astfel gândite pentru a da posibilitatea angajaților să poată răspunde, în egală măsură, responsabilităților familiale și responsabilităților profesionale. Posibilitatea repartizării timpului de lucru în cadrul săptămânii sau a duratei zilnice a timpului de muncă este un exemplu în acest sens, fapt ce ar permite părinților să își adapteze orarul de lucru/lipsa de la domiciuliu a unuia dintre părinți la programul de lucru al partenerului și la programul de funcționare a instituțiilor care oferă servicii de creștere, îngrijire și educare a copiilor.
În același sens acționează și prevederea care permite organizarea programului individualizat de muncă ce susține flexibilitatea organizării timpului de muncă (divizarea acestuia în două perioade: una fixă care să se suprapună cu programul de lucru al personalului instituției și una flexibilă în funcție de nevoile de repartizare orară ale angajatului). Contractul individual de muncă pe durată determinată sau cel cu timp parțial de muncă sunt alte măsuri propuse în vederea susținerii reinserției pe piața forței de muncă a părinților. Munca pe o perioadă de timp determinată sau cu jumătate de normă dă părinților posibilitatea complementării, interșanjabilității în creșterea și îngrijirea copilului sau în împărțirea timpului de creștere și îngrijire a copilului cu alte instituții specializate în acest sens, accesibile părinților.
Munca la domiciului este o altă prevedere de care se pot bucura părinții ce au copii în grijă și care își pot stabili programul de lucru și realizarea atribuțiilor specifice postului ocupat în funcție de atribuțiile din familie și de nevoile de îngrijire ale copiilor, precum și de complementaritatea cu programul de muncă al partenerului și accesul la alte servicii de îngrijire a copiilor. Tot în spiritul reconcilierii vieții familiale cu cea profesională, viitoarele mame sau mamele cu copii mici în îngrijire sunt dispensate de obligația de a munci pe timp de noapte, chiar dacă specificul activității instituției impune și muncă pe timp de noapte.
Având în vedere valorizarea rolului mamei în cadrul familiei pentru creșterea și îngrijirea copiilor, este de așteptat, în mod evident, ca ele să petreacă un timp semnificativ mai îndelungat cu copiii, în comparație cu tații. Datele de anchetă arată că 37.6% dintre copii petrec mai mult de 10 ore cu mamele lor, în timp ce un procent nesemnificativ (0.5%) nu petrec deloc timp cu mamele lor (copii din familii monoparentale, copii lăsați în grija buniclilor sau altor rude etc.).
Copiii acestora sunt, de regulă, cuprinși într-o formă de îngrijire și educare a copiilor sau lăsați în grija bunicilor, rudelor, bonelor. Intervalul de timp de după serviciul părinților nu lasă copiilor prea mult timp de petrecut cu părinții (se are, aici, în vedere, atât timpul scurt rămas până la sfârșitul zilei, dar și implicarea mamelor în alte activități casnice care diminuează timpul efectiv petrecut cu copii). Două treimi dintre tați petrec cel mult 6 ore pe zi cu copiii lor, 3.4% nepetrecându-și deloc timpul cu copiii.
Sunt o serie de beneficii petru angajatorul care implementează politici pentru concilierea vieții de familie cu viața profesională:
-creșterea productivitãții;
-îmbunãtãtirea imaginii companiei/corporației;
-o mai bunã recrutare a angajaților;
-reducerea absenteismului;
costuri scãzute ale organizației generate de diminuarea problemelelor de sãnãtate ale angajatilor;
-clienti mai multumiti;
-creșterea implicãrii și fidelitãții angajaților fațã de companie.
De asemenea sunt o serie de beneficii pentru angajatul/a care participă la politici de consiliere a vieții de familie cu viața profesională:
calitate mai bunã a vieții
-progrese în carierã și o mai mare satisfacție în muncã;
-o mai bunã stare de sãnãtate fizicã si mentalã;
venituri mai mari și beneficii asociate acestora;
mai mult timp pentru propria persoanã ()
Mai jos putem lista o serie de modele din țări europene precum Italia, Spania sau Franta care reprezintă adevărate modele europene privind concilierea vieții de familie cu viața profesională:
ITALIA:
Una din primele țãri care au adoptat mãsuri pentru modificarea structurii timpului de lucru în institutiile care funcționeazã la nivel local:
– flexibilizarea timpului de lucru în întreprinderile cu mai putin de 50 de salariati: (art. 9 din Legea nr. 53/200 prevede acordarea de subvenții pentru întreprinderile care promoveazã acțiuni pozitive pentru flexibilizarea timpului de lucru)
Exemple de acțiuni pozitive (aceste mãsuri se adreseazã cu prioritate familiilor cu copii de pâna la 8 ani):
– contracte part time ;
– tele travail (part-time se aplicã cu precãdere în administrația publică);
– existã o reticențã fațã de această formulã, deoarece ea implicã costuri mai mari si existã riscul izolãrii angajatilor care recurg la aceastã formã de muncã;
– aceastã modalitate de lucru trebuie sã permitã exercitarea prestației în timpul ales de cãtre angajati și nu într-un interval prestabilit;
– formarea angajatilor la momentul revenirii la locul de muncã (luând în considerare dificultãtile de adaptare ca urmare a evoluțiilor înregistrate în câmpul muncii);
– înlocuirea angajatilor aflați în concediu cu angajați temporari, care beneficiazã de avantajele prevãzute pentru înlocuirea angajatilor absenți: se prevede fie prezența simultanã a doi angajați la începutul contractului la termen (dacã acest lucru este prevãzut în convenția colectivã), fie reducerea impozitelor cu 50% ;
– promulgarea de planuri teritoriale în materia orarelor serviciilor urbane;
– punerea în practicã a 'bãncilor orare': permite recuperarea orelor suplimentare prin ore de odihnã;
SPANIA :
Majoritatea angajatorilor acordã un plus de 6 zile de concediu, care se adaugã la concediul anual de 24 de zile. Legislația prevede existența unui tip particular de contract part time, care permite reducerea timpului de lucru al angajatului cu 50% și angajarea simultanã a unei persoane aflate în somaj. Legea 39/1999 presupune promovarea concilierii vieții de familie cu viața profesionalã a angajatilor bãrbați și femei și prevede:
– acordarea de concedii pentru asistarea rudelor în dificultate;
– permisul zilnic pentru alãptarea copiilor poate fi acordat și taților;
– reducerea contributiilor fiscale pentru întreprinderile care angajeazã noi persoane pentru a înlocui angajatii care lipsesc temporar.
FRANȚA:
Legislatia francezã prevede o distincție clarã între lucrãtorii independenti și cei salariați. În anul 2000, Legea Aubry instituie durata legalã de muncã de 35 de ore pe sãptãmânã pentru întreprinderile cu mai mult de 20 de salariati. Legea prevedea:
– acordarea de subvenții pentru întreprinderile care reduc cu 10 % durata timpului de lucru si angajeazã cu 6% mai mulþi salariati;
– o alocația parentalã pentru educație, acordatã pãrinților care decid sã își întrerupã munca sau sã exercite o activitate profesionalã în regim part time;
– o alocație pentru angajarea unui asistent maternal, acordatã indiferent de situația financiarã a familiei;
– o alocație pentru îngrijirea copilului sub 6 ani, acordatã familiilor care angajeazã una sau mai multe persoane care sã se ocupe cu îngrijirea copilului;
Prin aceste masuri se urmãreste diversificarea modalitãților de îngrijire a copiilor.
Potrivit sociologilor români (Pasti, 2003), în comunism femeile au câștigat locuri de muncă, independență economică față de bărbați, asistența statului în creșterea copiilor, promovarea în poziții de conducere, acces la toate nivelurile și tipurile de educație. Totuși, sunt de acord cu Vl. Pasti în argumentația sa potrivit căreia socialismul nu a condus la redistribuirea echilibrată a puterii în relațiile de gen, ci a creat propriul său patriarhat, statuând „o dominație a bărbatului socialist asupra femeii socialiste”. Mai mult decât atât, același autor demonstrează (2003) că patriarhatul este o realitate mai prezentă în România decât în alte societăți, iar tranziția, „după un moment de cumpănă, tinde să încline balanța în favoarea bărbaților”
Lipsa timpului liber reprezintă principalul subiect de discuții în ceea ce privește calitatea vieții contemporane (Robinson and Godbey, 1997). Mai multe modificări recente contribuie la această îngrijorare. Norma de lucru de 40 de ore, cu o săptămâna de 5 zile, nu mai poate fi apreciată ca fiind corecta. Incidența crescânda a familiilor cu „câștiguri duble” a generat o vastă literatură asupra dublei poveri.
Conform statisticilor, oamenii consideră că timpul lor liber s-a micșorat și se simt copleșiți ( Robinson and Godbey, 1997). Acest sentiment este valabil mai ales în cazul femeilor, care trebuie să jongleze între serviciu, familie și divertisment . Într-adevăr, s-a sugerat că femeile suferă de sărăcia timpului (Hochschild, 1997). Aceasta datorită nevoii iminente ca ambii parteneri să lucreze, iar femeile adaugă responsabilităților lor casnice și de îngrijire a copiilor cele ale unei munci plătite.
Necesitatea ca ambii parteneri sa câștige și problema potențială a unei duble poveri este în conflict cu așteptările care guvernează relațiile intime moderne. O ipoteza standard a sociologiei prezente este aceea ca relațiile personale moderne se bazează, ca valoare centrală, pe egalitarism ( Giddens, 992 ; Beck si Beck-Gernsheim, 1995). Totuși, distribuția inegală și munca neplătită (treburile gospodărești, copiii si cumpărăturile) alocată în raport de gen, creează dificultăți teoretice în cazul acestei dispute.
O cale de rezolvare a acestei dispute privind egalitatea este aceea prin acordarea unei importanțe deosebite relației de parteneriat în cuplu și o concentrare asupra volumului de muncă – aceasta înseamnă, o combinație între timpul acordat muncii plătite și muncii neplătite (Becker, 1985 ; Berk, 1985). Pentru că teza privind dominanța familiei moderne egalitare sa fie credibilă, un important corolar este argumentul că egalitatea între sexe a timpului acordat muncii totale ar conduce la egalitatea timpul liber.
În mod tipic, este demonstrat că timpul poate fi împărțit în patru categorii: munca plătită, munca neplătită, îngrijire personală și timp liber ( Robinson și Godbey, 1997). Munca plătită reprezintă timpul depus pentru producerea de activități în spațiul economic, o muncă remunerată sau un timp cheltuit de persoanele implicate în propria afacere. În sensul cel mai larg, include de asemenea timpul cheltuit cu transportul la locul de muncă, pauzele din timpul lucrului și, deși controversat, munca voluntară și timpul cheltuit pentru studiu.
Eticheta „ timpul pentru muncă neplătită” reflectă caracterul obligatoriu al muncii neplătite. Acesta include îngrijirea copiilor, prepararea mâncării, curățenia în casă, spălarea hainelor, gospodărirea casei, grădinăritul, întreținerea casei și reparațiile, îngrijirea mașinii și cumpărăturile. Îngrijirea personală sau timpul « personal » este asociat cu menținerea funcțiilor corpului ; dormitul, mâncatul, spălatul, îmbrăcatul și îngrijirea sănătății. 4
Timpul liber reprezintă o categorie reziduală. Este timpul care rămâne după satisfacerea condițiilor pentru menținerea corpului într-un stadiu acceptabil de sănătate si acceptabil social, desfășurarea activității in economie si realizarea responsabilităților casnice si familiale. Timpul liber include în același timp activitățile explicite dar și timpul folosit spre exemplu pentru activități religioase si civice.
Timpul liber are diferite conotații pentru fiecare dintre sexe. În timp ce dormitul, mâncatul si îmbrăcatul – activități clasificate ca fiind de îngrijire personală – sunt practic constante, devine necesar să se facă distincție între muncă (plătită si neplătită) și timp liber. Este posibil să vedem timpul liber ca sursă directă de satisfacție, ceea ce înseamnă că persoanele având cantități similare de timp liber au o calitate similară a vieții.
O diferență fundamentală între bărbați și femei este aceea că femeile având ca responsabilitate îngrijirea copiilor au o experiență specială asupra timpului. Istoricii au atras atenția asupra legăturii între evoluția programării după ceas a timpului și organizarea industriala a muncii (Thompson, 1967 ; Landes, 1983). Deoarece bărbații sunt « specializați în munca plătită, s-a demonstrat ca viața lor se desfășoară după regulile liniare ale programării după ceas a timpului.
Oamenii de știință feminiști au lansat ideea că timpul femeilor este predominant determinat de sarcinile pe care le au. (Nowotny, 1994 ; Adam, 1995 ; Glucksmann, 1998). Timpul de lucru al femeilor ca soții si mame nu poate fi privit din perspectiva «munca separată de timp liber, timp public față de privat, timp subiectiv față de obiectiv și sarcini conform unui program pe ore» (Adam,1995).
Cercetările privind munca grijulie și emotională a femeilor au aratat limitele concepției liniare asupra timpului. ( Hoschild, 1983 ; Larson si Richards, 1994). Munca femeilor de regula coordonează multiple activități, « calcularea timpului si a priorităților » (Adam, 1995).
Din această perspectivă, consecința este deci că experiența femeilor privind timpul liber este distinctă și este greu de separat din multitudinea de activități legate una de alta. Accentuând calitatea timpului liber al femeilor, se sugerează reformularea conceptului privind diferențierea între sexe a timpului liber. Problema crucială nu este aceea ca femeile au mai puțin timp liber « primar » decât bărbații, ci aceea ca timpul lor liber nu este de aceeași calitate cu al bărbaților.
4.1 Paradoxul fericirii
Motto:”devenim din ce în ce mai bogați și în același timp din ce în ce mai puțin fericiți”
( Jeremy Vaine)
De-a lungul timpului, oamenii au avut și au tendința de a supraestima utilitatea bunurilor și activităților, precum venitul, statusul, supraestimare adâncită de filozofia consumeristă actuală. Un număr mare de economiști, sociologi, leaderi din mediul corporate și birocrati încearcă să dezvolte un sistem de măsurare care să ia în considerare nu doar banii, dar și accesul la sănătate, timp liber petrecut cu familia, conservarea bunurilor naturale și alți factori non-economici care au o utilitate intrinsecă.
Gradul de cosumerismul exagerat a crescut tot mai mult. Deținerea de bunuri multe, mari și scumpe a început să devină sinonim cu satisfacția și fericirea. Individul modern nu știe alt mod de a trăi decât prin posesie și consum.
În ceea ce privește accepțiunea despre fericire din zilele noastre, aceasta este dominată de paradigma hedonică, unde fericirea este rezultatul evitării durerii și căutării plăcerii.
S-a dovedit că bunăstarea materială are un efect foarte mic în raport cu bunăstarea spirituală și fericirea oamenilor. Specialiștii au numit-o economia tristă, cea în care oamenii își doresc în mod continuu confortul financiar în detrimentul fericirii.
Studiile au arătat că materialismul are un efect negativ asupra fericirii, adică oamenii care tind să fie mai materialiști sunt cei care sunt mai puțin fericiți. Când oamenii deprind o plăcere deosebită din a cumpăra lucruri și cred că achiziționarea bunurilor materiale sunt obiective importante în viața, ei tind să aibă un nivel al satisfacției personale foarte scăzut.
Materialismul dus la extrem poate să conducă la depresii, narcisism și paranoia. Relația dintre materialism și fericire este una foarte complexă care merge în 2 directii. Este dovedit că materialismul poate să determine o scădere a nivelului de satisfacție personală, dar și nivelul scăzut de trai determină de cele mai multe ori ca persoanele să devină materialiste în efortul de a achiziționa cât mai multe bunuri materiale.
Studiile de asemenea indică că petrecerea timpului liber împreuna cu familia, cu prietenii, realizarea unei vacanțe fac oamenii mai fericiti decât achiziționarea unor bunuri materiale sau obținerea unor bonusuri de la serviciu.Chiar gândul, amintirile momentelor frumoase fac oamenii mai fericiți decât gândul la obiectele cumpărate.
Goana după succes în carieră poate să fie și pentru a-ți crea stima de sine pe care altfel nu ai putea să o capeți. Atunci când dorința de bani este una construită, artificială și nu o adevarată nevoie atunci apar problemele la nivel emoțional.
O ideea foarte valoaroasă pe care autorul o vehiculează este aceea că opusul cauzelor virusului Affluenza este acela de a avea o motivație intrinsecă pentru tot ceea ce facem, o motivație foarte puternică care să ne definească, să facem activități care ne fac placere să le facem: mai ales pe plan profesional cât și personal.
Un vaccin potrivit pentru motivație este acela să cercetam cât mai adânc care sunt lucrurile care ne motivează cât și care ne sunt obiectivele pe termen mediu și lung. Autorul emite judecata că aproape toată lumea lucrează pentru bani, întrebarea cheie este de ce vrei să faci activitatea respectivă și nu alta. Acesta este un aspect care interferează destul de mult cu domeniul resurselor umane, unde ideal este să identifici o activitate de muncă care să aibă pentru tine o motivație intrinsecă cât mai ridicată.
Cheia în carieră este să examinezi ce este la munca ta care te interesează cu adevarat și să pui acel lucru mai presus de bani și promovări atunci când vei cauta un job pe viitor.
Binecunoscutul concept de echilibru între muncă și viață este o amăgire a capitalismului egoist care este interesat doar de bunăstarea materială. De fapt, capitalismul preferă ca oamenii să fie faliti, săraci astfel încât pentru a compensa sentimentele de nefericire să înceapă să consume cât mai mult, și de asemenea să începi să lucrezi tot mai mult pentru
a-ți putea plăti creditele și ipotecile.
Sfaturile autorului sunt acelea că trebuie să ne debarasăm de obsesiile de a avea o carieră de invidiat și consumul excesiv de bunuri ca o bază a identității noastre. Atunci o să putem să investim mai multe resurse și timp în prietenii noștri, în familie, parteneri, copii și o să începem să avem activități atât la serviciu cât și acasă care să ne aducă o stare de bine interioară.
Ideea centrală pe care autorul o promovează și cu care toți ar trebui să ne identificăm este aceeea de a găsi un echilibru între viata profesională și viața personală, între starea în care ne aflăm și spre care tindem.
În cazul reconcilierii vieții profesionale cu viața de familie in general, este practic imposibil de separat munca de contextul social și familial în care se încadrează fiecare participant la o anumită activitate. Din acest punct de vedere, aprecierea calității muncii și vieții în corelație cu condiționările dintre factorii specifici de la locul de muncă și cei din afara muncii necesită o abordare cel puțin tridimensională: familie, sursele de venit ale familiei și activitățile generale din afara muncii.
Dimensiunea și compoziția familiei împreună cu sursele de venit sunt factori care pot avea un impact direct atât asupra sănătății și performanțelor în muncă ale lucrătorilor, cât și în ce privește timpul de muncă, amenajarea acestuia și în final egalitatea de șanse. Familia și sursele de venit în România Reconcilierea este într-un fel în primul rând o problemă de timp. Dar timpul înseamnă bani. Dimensiunea redusă a venitului în cazul marii majorități a lucrătorilor români îi determină să nu se mai gândească la timpul liber. Mulți dintre aceștia sunt într-o permanentă căutare a unor surse de venit suplimentare (fie în căutarea unui al doilea job, fie acceptă ore de muncă suplimentare la locul de muncă principal).
Aceste aspecte își pun amprenta asupra timpului petrecut de lucrători la muncă și implicit asupra echilibrului viață profesională – viață de familie. Totodată, dimensiunea redusă a veniturilor gospodăriilor face imposibilă apelarea la servicii specializate pentru îngrijirea persoanelor dependente, punându-și amprenta asupra echilibrului dintre timpul dedicat vieții profesionale și cel dedicat familiei.
Copiii lumii consumeriste. O familie tânără de tip nuclear, înglodată în datorii, în care ambii părinți sunt nevoiți să muncească din zori până în noapte la firmele unor patroni obsedați de legile de fier ale capitalismului (fie el dezvoltat ca în Occident sau sălbatic, precum în țările din sud-estul Europei) – iată un loc unde puțini copii și-ar dori să trăiască.
Asta deoarece, de obicei, în asemenea familii copiii sunt crescuți, în cazurile fericite, mai mult de la distanță (noroc că s-a inventat telefonul), fiind educați în mare măsură, de televizor. Invadată de mercantilismul adulților și profund afectată de absența îndelungă de acasă a părinților, copilăria își pierde conținutul mirific, rămânând doar o etapă dificilă, pentru părinți și pentru copii, o etapă de viață pe care părinții, dar în primul rând copiii, o așteaptă cu nerăbdare să treacă.
Copiii și adolescenții pot deveni cele mai ușoare victime ale spoturilor publicitare și programelor de reclame, la care sunt expuși, de cele mai multe ori, fără voința lor. În multe situații, copiii se dovedesc greu de mulțumit cu bunurile pe care deja le-au dobândit.
Asemenea copii se manifestă extrem de insistent când părinții refuză ori nu-și permit să cumpere unele bunuri. În mediul urban, încă din clasele a V-a sau a VI-a, ca să nu mai vorbim de clasele mai mari, fetele din România sunt nefericite dacă nu au haine sau cosmetice de firmă, dacă nu-și petrec vacanțele la mare, la munte sau în străinătate, cu părinții sau grupul de prieten. Băieții sunt nefericiți când nu au cel mai modern celular, când nu au bani de buzunar sau de țigări, când există jocuri pe calculator pe care nu le-au cumpărat înca.
Cele mai înalte valori ale copiilor au conotații cât se poate de materiale – cele mai
înalte interese ale lor se îndreaptă spre felul cum se îmbracă, spre bunurile pe care le posedă, spre distracțiile cu prietenii, spre afișarea unui statut socioeconomic ridicat în cadrul grupului de prieteni, spre marca autoturismului prietenilor sau familiei proprii etc.
Timp liber interesant înseamnă pentru ei a petrece zilnic cu prietenii, până după miezul nopții, conversând pe stradă sau în parc despre ce au cumpărat părinții, despre felul cum se distrează lumea, vedetele ș.a. Diminețile și le petrec cu televizorul, conversând pe internet sau la cele mai sofisticate celulare. A nu dispune de asemenea bunuri, ca și de alte minuni ale lumii consumeriste, pe care le dobândesc, în general, toți copiii de bani gata (aparate foto digitale, I-Pod, camere video ș.a.), înseamnă tot atâtea frustrări și prilejuri de nefericire pentru ei (Stanciu, coord., 2008).
Astfel de frustrări determină manifestarea în rândurile copiilor și adolescenților a celor mai autentice simptome de depresie, anxietate ori alte tulburări psihice (aproximativ unul din zece copii înregistrând asemenea manifestări), dacă nu devin de-a dreptul agresivi, angajându-se în acte antisociale pentru a dobândi mijloacele necesare spre a-și procura bunurile dorite.
Asemenea fenomene sunt determinate, în mod clar, de orientarea accentuat consumeristă a societății (post)moderne, de cultivarea lipsită de discernământ a unor dorințe și alegeri decadente în rândurile adulților și copiilor, prin intermediul mass-media, prin exemplul personal al adulților, prin absența din educația copiilor a dimensiunilor autentic morale, religioase și civice, prin necultivarea de către părinți și adulți a simțului datoriei și responsabilității față de normalitatea manifestării unui comportament decent în viața proprie, familială și socială.
Setea nestăvilită, până la un punct naturală, de bunăstare a omului, tendințele lui expansioniste în raport cu arealul de viață al altor specii și, nu în ultimul rând, acumulează, se pare, pe termen lung, o factură a resurselor naturale ce excede capacitatea de regenerare a planetei.
Efecte negative ale consumerismului:
-risipă și irosire de resurse economice: (risipa de resurse provocată prin consumul excesiv de bunuri și servicii al anumitor categorii sociale)
-finanțarea vreme de decenii a cursei înarmărilor: (insațiabila luptă pentru supremație a celor deja foarte puternici, ca și propensiunea cvasigenerală spre apărarea așa-ziselor cuceriri ale consumerismului modern)
-economia globală a crescut de șapte ori, în timp ce populația lumii a crescut de două ori și jumătate
-incălzirea globală
-copiii lumii consumeriste.
În scopul maximizării profitului, societatea de consum actuală recomandă și încurajează comportamentele de tip consumerist.
Sub o formă sau alta, oamenii din întreaga lume trebuie să ia act de faptul că în domeniul consumului de bunuri și servicii unele lucruri trebuie să se schimbe radical, în sensul părăsirii anumitor concepții și practici de tip consumerist. Lucrul acesta nu este deloc imposibil, știut fiind că obiceiurile și mentalitățile consumatorilor au fost, sunt și vor fi o emanație a culturii și educației. O serie de soluții deja există și pot fi aplicate. Rămâne la latitudinea noastră să alegem între voința de a schimba sau iminența unui viitor indezirabil pentru noi și urmași.
De asemenea, este nevoie de clarificarea termenilor cheie ai noii paradigme a bunăstării generale cât mai curând, și de identificarea noilor libertăți și restricții socioeconomice.
Un factor central în politicile echibrului muncă-viață este problema timpului. Pentru mulți românii timpul înseamnă bani,așadar timpul liber tinde să nu mai devină o prioritate. Din această cauză apar probleme legate de echilibrul între viața profesională și cea de familie.
Tocmai de aceea mulți încearcă să caute noi surse de venit, fie prin a-și caută un al doilea job, fie prin a lucra suplimentar la locul de muncă.
Așadar, majoritatea românilor nu au veniturile necesare care să le permită să își folosească timpul liber în alte scopuri decât să pregatească mâncarea acasă și să se odihnească.
Aproape 70% din populația României are vârstă de muncă, însă doar 60,8% este ocupată și din cei angajați, 83,6% lucrează în mediul privat, rezultă din ancheta asupra forței de muncă în gospodării, transmisă de Institutul Național de Statistică (INS).
Potrivit datelor transmise de INS, în trimestrul IV din 2014, persoanele în vârstă de muncă (15 – 64 ani) dețineau o pondere de 67,8 la sută în totalul populației rezidente a țării. Dintre acestea, 60,8 la sută erau persoane ocupate reprezentau, 4,6 la sută erau șomeri și 34,6 la sută persoane inactive.
"Populația activă a fost de 9.172.000 persoane, mai mult de jumătate (56,8 la sută) fiind bărbați. Dintre persoanele active, 96,2 la sută erau în vârstă de muncă (15 – 64 ani). Tinerii reprezentau 7,2 la sută din populația activă, mai mult de jumătate (60,2 la sută) având domiciliul în mediul rural. Populația ocupată cuprindea 8.554.000 persoane, în scădere comparativ cu trimestrul anterior (-268.000 persoane). Dintre acestea, 96 la sută erau persoane ocupate în vârstă de muncă", se arată în acheta transmisă de INS.
Analiza distribuției pe grupe de vârstă a populației ocupate indică faptul că ponderea cea mai mare este deținută de persoanele în vârstă de 35 – 44 de ani (29 la sută), urmate de cele din grupa 25 -34 de ani (24,1 la sută), iar tinerii au reprezentat 5,9 la sută din populația ocupată.
Din populația ocupată, 52,8 la sută erau absolvenți ai învățământului liceal și profesional, 18,7 la sută erau persoane cu studii universitare și 24,9 la sută, persoane cu nivel de instruire gimnazial, primar și fără școală absolvită.
"Distribuția populației ocupate după statutul profesional arată că ponderea salariaților (68,3 la sută) este cea mai ridicată în totalul populației ocupate. Lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați reprezentau, în trimestrul IV 2014, 30,6 la sută din populația ocupată. Salariații s-au concentrat în proporție de 57,9 la sută în servicii, de 39 la sută în industrie și construcții și de numai 3,1 la sută în ramurile agricole. Din distribuția numărului de salariați după regimul de lucru se observă că majoritatea (98,6 la sută) erau salariați angajați pe perioadă nedeterminată", precizează INS.
Potrivit sursei citate, din repartizarea populației ocupate reiese preponderența sectorului privat, acesta cuprinzând 83,6 la sută din populația ocupată, în timp ce în sectorul public era 15,3 la sută din populatia ocupată iar în sectorul mixt lucrau 1,1 la sută din persoanele ocupate.
Durata medie obișnuită a săptămânii de lucru pentru persoanele ocupate a fost în trimestrul IV 2014 de 40 de ore pe săptămână, iar durata medie efectivă a fost de 38,8 ore /săptămână.
Țara noastră are o populație activă, aptă de muncă, de aproape 9,2 milioane de persoane, dintre care puțin peste 8,5 milioane lucrează sub o formă sau alta. Două treimi sunt angajați, la stat sau la privat. În sectorul public lucrează 15,3% din populația ocupată, în sectorul privat, peste 83%, iar în sectorul mixt public- privat, 1%, arată datele INS. Cei mai mulți salariați (57,9%) lucrează în servicii, dar și în industrie și construcții (39%). Mai bine de jumătate dintre românii care muncesc sunt absolvenți de liceu sau școală profesională (52,8%) și doar 18% din populația ocupată a României are studii universitare.
În plus, anul acesta, România a devenit, oficial, o țară în care vârstnicii sunt mai numeroși decât tinerii. Cifrele oficiale arată că, pentru prima dată de la Revoluție, numărul persoanelor de peste 65 de ani e mai mare decât al celor sub 15 ani.
Statisticile arată că între 1997 și 2000 numărul orelor lucrate de către americani a crescut cu aprox 200 de ore pe an, adică aprox încă 5 saptămăni de lucru/pe an.
Desi paradoxal, introducerea tehnologiei în anumite operațiuni din cadrul sarcinilor de lucru a fost principalul factor care a crescut timpul alocat muncii. Unul dintre motive ar fi acela că noile tehnologii creează noi oportunități de a face bani. Angajatorii au simțit acest potențial așa că au cerut ca angajatorii să facă și ore suplimentare.
Boomul economic a creat ciclu muncă și cheltuială în care consumerismul a crescut exponențial. Oamenii se vedeau nevoiti să lucreze și mai mult astfel încât să-și achiziționeze noile produse ale unei economii de consum globale.
Am putea face activități în timpul liber precum: ieșitul cu prietenii, să mănânci în famillie, vizitarea prietenilor. Câteodata atunci când avem timp liber nu știm ce să facem cu el pentru că nu suntem obișnuiți să avem un stil de viață mai liniștit.
Ipoteza este aceea că dacă vom lucra mai puțin multe din problemele de sanatate vor dispărea. Comparațiile cu vecinii, cu prietenii sau cu persoanele de succes prezentate de mass-media nu sunt deloc sănătoase pentru că în loc să procurăm doar ce avem nevoie, noi procurăm lucrurile care ne ajută să arătăm sau să fim bogați.
Dacă noi muncim pentru a ajunge din urmă persoane mult mai bogate decât noi și simțim foarte acut sentimentul de ierarhie socială, aceste lucruri nu vor face decât să înrăutățească starea noastră de sănătate. Asta datorită faptului că avem așteptări mult prea mari, sunt șanse foarte mari să nu reușim și așadar apare scăderea stimei de sine și rușinea.
Din cauza faptului că lucrăm prea mult ne mai rămâne foarte puțin timp pentru a-l petrece cu copiii, cu familia, cu prietenii. Implicarea în aceste relații ne mențin o stare de sănătate echilibrată. Cu cât avem legaturi sentimentale mai slabe sau prost menținute cu atât și starea noastra de sănătate se strică.
Trebuie să găsim un echilibru pentru că aceasta nu este o strigare să devenim săraci, pentru că cei saraci trebuie să lucreze mai mult să poată să se întrețină, uneori să aibă două joburi, să trăiască mereu amenințarea că pot fi dați afară, deoarece le este greu să găsească un loc de munca stabil, și aceste lucruri creează anxietate care nu este deloc benefică pentru sănătate.
Studiile au arătat că cei care au un simț al controlului atât la locul de muncă cât și acasă au o sănătate mai bună. Un factor important în combaterea sentimentului de inferioritate cauzat de sărăcie este ideea de a avea un sentiment puternic de apartenența la o comunitate.
În 1930 în SUA și Franța s-a dat legea conform căreia orele de lucru pe săptămăna să fie de 40.
Cea mai recentă și curajoasă inițiativă vine din partea Franței care a scăzut numărul orelor de lucru de la 40 la 36 în 1997. Această masură a creat în plus aproximativ 16 zile libere pe an. Un studiu recent arată ca 60% dintre francezi afirmă că această masură a dus la îmbunătățirea calității vieții. Multe alte țări au adoptat și ei măsura de a scădea orele lucrate în timpul săptămănii: 36-38 in Olanda, 37h în Danemarca și Norvegia, 39 in Belgia. Nu toate țările europene au făcut progrese similare. Spre exemplu în UK încă 1 din 6 persoane afirmă că lucrează mai multe de 48h pe săptămănă.
În SUA se oferă doar 3 luni pentru concediu creștere copil neplătit comparativ cu sistemul din Suedia unde părinții își pot lua concediu de creștere copil de 1 an si 3 luni și sunt plătiți cu 80% din salariul inițial. În Norvegia părinții își pot lua 2 ani concediu de creștere copil și sunt plătiți 100% din salariul inițial.
Din fericire, în unele țări se poate lucra mai puțin decât în mod obișnuit. Spre exemplu în 2000 populația daneză a consimțit printr-un act legislativ reducerea numărului orelor de lucru, iar nemții un an mai târziu. În Olanda, părinții sunt încurajați să lucreze 75% din timpul obișnuit atunci când au copii mici. Un alt exemplu este Belgia, acolo unde persoanele de peste 50 de ani au dreptul să lucreze doar 80% din timpul obișnuit de lucru. De asemenea în Suedia, părinții pot lucra doar 75% din timpul obișnuit de lucru până când copii împlinesc vârsta de 8 ani.
Câteva dintre țările europene permit angajaților să-și ia pauze din cariera lor pentru traininguri, motive familiale sau pentru proiecte personale. În țările nordice: Finlanda, Suedia, Norvegia, Olanda angajații își pot lua un an pauza, timp în care vor primi indemnizație de șomer și alte ajutoare. Spre exemplu din 2002 belgienii pot să își ia un an liber sau să lucreze 4 zile pe săptămână în timp ce primesc indemnizație.
Aceste sunt câteva dintre măsurile adoptate de anumite țări pentru ca oamenii să se bucure mai mult de timpul liber înainte de pensionare cât și să existe un echilibru între viața profesională și cea personală. Cu toate aceste încă destul de multe persoane susțin că orele în plus petrecute la serviciu sunt necesare pentru a avea o economie înfloritoare.
Cu toate aceste s-a observat că în țările unde s-au adoptat măsuri precum cele de reducere ale orelor lucrate s-a observat că productivitatea per ora lucrată este mai mare decât cea per ora lucrată din America. Aceste rezultate sunt datorită faptului că angajații au început să aibă un moral mai ridicat, să fie mai putin obosiți, extenuați, s-a redus rata absenteismului, a crescut calitatea muncii și calitatea sănătății angajaților.
În ceea ce privește datele statistice, un document prețios este comunicatul de presa al celor de la INS în legatură cu reconcilierea vieții profesionale cu cea familială după cum urmează.
Rata de ocupare a părinților a fost de 78,6%, cu aproape 20 puncte procentuale mai mare decât a populației în vârstă de muncă (15-64 ani). Ponderea părinților singuri (în totalul părinților în vârstă de 15-64 ani) era de 4,6%, din care 85,1% de tipul „mamă singură cu copii”. Între flexibilitatea programului de lucru și responsabilitățile familiale nu există o legătură directă, persoanele cu și fără astfel de responsabilități beneficiind aproximativ în aceeași proporție de un program de lucru flexibil (9,4% respectiv 9,5%). În trimestrul II 2010, din cele 14559 mii persoane în vârstă de 15-64 ani care au făcut obiectul anchetei, 63,0% aparțineau grupei de vârstă 25-54 ani, 58,7% locuiau în mediul urban, iar 50,5% erau femei.
Dintre acestea 4955 mii persoane (reprezentând puțin peste o treime – 34,0%) aveau în
îngrijire persoane dependente – copii în vârstă de până la 15 ani, rude sau prieteni bătrâni, bolnavi, persoane cu un anumit grad de invaliditate, din gospodăria proprie sau din afara acesteia. Participarea la activitatea economică a persoanelor cu responsabilități familiale.
Dintre cei 4955 mii persoane cu responsabilități de îngrijire, 3708 mii erau ocupate, 69,9% dintre aceștia lucrând cu statut profesional de salariat. Ponderea șomerilor BIM a fost de 4,7% iar cea a persoanelor inactive de 20,5%. Rezultatele anchetei arată că nu există o legatură directă între flexibilitatea programului de lucru și responsabilitățile familiale.
Ponderea salariaților care au beneficiat de program flexibil de lucru este aproape aceeași în rândul persoanelor cu și fără responsabilități familiale: 9,4%, respectiv 9,5%. De altfel, rigiditatea programului de lucru este caracteristica principală a tipologiei organizării muncii pentru întreaga forță de muncă salariată de 15-64 ani, majoritatea covârșitoare a salariaților (90,4%) lucrând cu program fix. Din totalul salariaților care au posibilitatea de a varia ora de începere / terminare a zilei de lucru din motive familiale, numai 8,4% pot beneficia de această facilitate în mod obișnuit, ori de câte ori au nevoie, fără restricții din partea angajatorului.
Participarea la activitatea economică și calitatea de părinte: numărul părinților cu responsabilități de îngrijire a copiilor a fost în trimestrul II 2010 de 4070 mii persoane, această categorie reprezentând 82,1% din totalul persoanelor cu responsabilități familiale. În rândul părinților, femeile și bărbații dețineau ponderi apropiate ca valoare (52,1% – femei și 47,9% – bărbați).
Din numărul total al persoanelor cu copii, 55,0% locuiau în mediul urban, iar 86,2% se încadrau în intervalul de vârstă 25 – 44 de ani. În marea lor majoritate, persoanele cu copii (95,4%) făceau parte din familii complete (de tip soț-soție cu copii2 ). Doar 4,6% dintre părinți alcătuiau alături de copilul / copiii lor familii monoparentale3 , neavând, la data efectuării anchetei, un partener de viață. Părinți singuri sunt, în principal, femeile și locuiesc în municipii și orașe. Astfel, dintre cei 188 mii părinți singuri, 85,1% erau femei și 60,1% locuiau în mediul urban. Rata de ocupare a persoanelor cu copii a fost de 78,6%.
În cazul bărbaților, în mod tradițional priviți ca „întreținători ai familiei” din punct de vedere financiar, rata de ocupare a fost de 90,6%, cu mult mai mare (cu peste 20 puncte procentuale) decât cea înregistrată pentru întreaga populație masculină de 15-64 ani. Rata de ocupare a femeilor cu copii, deși semnificativ mai mică decât cea a bărbaților, este totuși cu 13,4 puncte procentuale mai mare decât cea a întregii populații feminine de 15-64 ani. Rata de ocupare tinde să crească odată cu vârsta celui mai mic copil, fenomen evident mai ales în cazul femeilor. Astfel, erau ocupate 81,2% dintre persoanele cu copii în vârstă de 11-144 ani față de numai 76,1% în cazul persoanelor cu copii mai mici de 6 ani.
Raportat la numărul de copii, diferența între rata de ocupare a persoanelor cu 1 copil și cea a persoanelor cu cel puțin 4 copii a fost de 18,0 puncte procentuale. Fenomenul se manifestă cu mai mare intensitate în cazul femeilor, pentru care diferența dintre ratele de ocupare pentru cele două categorii de femei a fost de 26,6 puncte procentuale (70,3% în cazul femeilor cu 1 copil și 43,7% în cel al femeilor cu 4 sau mai mulți copii)
Fig6 Rata de ocupare dupa numarul de copii, pe sexe
Dintre părinții în vârstă de 15-64 ani care au copii sub 15 ani (4070 mii persoane), 1148 mii persoane au făcut uz de dreptul la concediul parental pentru cel mai mic copil (oricând în perioada premergătoare interviului care s-a desfășurat în cursul celui de al II-lea trimestru din 2010). Rata de utilizare a concediului parental5 a fost mai mare la femei decât la bărbați. Astfel, 51,3% dintre mame și-au exercitat dreptul la concediu parental, în timp ce numai 3,1% dintre bărbații cu copii au efectuat sau erau în curs de efectuare a concediului parental.
Fig7 Rata de utilizare a concediului parental, pe sexe și medii
Diferențe semnificative în rata de utilizare a concediului parental se observă pe medii de rezidență. Astfel, au beneficiat de acest tip de concediu 39,2% dintre părinții din mediul urban și doar 14,4% în cazul celor care locuiau în mediul rural. Impactul disponibilității serviciilor de îngrijire asupra participării la activitatea economică.
Numărul persoanelor cu responsabilități familiale care fie nu participă la activitatea economică (șomeri sau persoane inactive) fie aveau o participare redusă (lucrau cu program parțial) a fost estimat la 1584 mii. Dintre acestea, circa o cincime (295 mii persoane) puneau această situație pe seama inexistenței serviciilor de îngrijire adecvate.
Din totalul persoanelor pentru care neparticiparea sau participarea incompletă la activitatea economică poate fi pusă în legătură cu disponibilitatea serviciilor de îngrijire, 84,7% au declarat că această situație are legătură exclusiv cu indisponibilitatea unor serviciil de îngrijire adecvate pentru copii, 9,4% – exclusiv cu absența serviciilor de îngrijire pentru adulți, iar 5,9% – cu lipsa serviciilor de îngrijire pentru copii și adulți deopotrivă. Absența totală a serviciilor de îngrijire (într-o locație convenabilă și cu un orar adecvat) este principala problemă a serviciilor de îngrijire pentru copii în mediul rural.
Majoritatea covârșitoare (peste 90,0%) a persoanelor pentru care acesta este motivul de neparticipare sau slabă participare pe piața muncii, locuiau în mediul rural. Costul ridicat este principala constrângere în cazul serviciilor de îngrijire pentru adulți. Un procent de 78,1% dintre cei a căror participare redusă sau neparticipare pe piața muncii are legătură cu problemele legate de serviciile de îngrijire a adulților, acuzau costul ridicat al acestora.
În demersurile părinților de a face dovada împărțirii juste între viața familială și cea profesională, fără a fi afectată vreuna dintre ele, este nevoie de implicare și susținere din partea angajatorilor, dar și din partea sistemului de ocupare a forței de muncă, în ansamblul său. Modalitățile prin care angajații-părinți pot fi susținuți se concretizează în măsuri legislative adecvate și ușor aplicabile, elaborarea de politici proactive de reinserție profesională, implementarea unor acțiuni adecvate specificului firmei care să vină în întâmpinarea nevoilor părinților cu copii mici în îngrijire.
Problema principală a părinților care au copii mici în îngrijire constă în lipsa de flexibilitate a programului. Părerile angajatorilor cu privire la acest subiect sunt împărțite, puțin peste jumătate dintre ei considerând că fiecare instituție ar trebui să aibă în vedere o serie de avantaje legate de programul de lucru care să-i avantajeze pe părinții cu copii mici.
Acest gen de discriminare pozitivă ar da celor doi părinți posibilitatea alternării programelor de lucru, astfel încât să se implice alternativ în îngrijirea copilului, sau să-și poată adapta programul de lucru la programele de lucru ale serviciilor alternative de creștere, supraveghere și îngrijire a copiilor.
Unii dintre angajatori consideră că acest gen de discriminare pozitivă, în favoarea părinților cu copii mici, nu este principial și poate perturba activitatea de ansamblu a firmei. În schimb, cei care sunt favorabili acestui tip de discriminare pozitivă, la nivel acțional susțin posibilitarea de a beneficia de un program flexibil de lucru și de zile libere.
Aceste nevoi ale angajaților sunt cunoscute de angajatori, fiind, de altfel, principalele probleme cu care se confruntă în ceea ce-i privește pe angajații cu copii mici: zile libere/concediu medical pentru a-și îngriji copiii, program flexibil pentru a putea supraveghea copilul în alternanță cu partenerul de viață sau cu instituțiile specializate în supraveghearea și îngrijirea copiilor. Toate celelalte avantaje de care ar putea beneficia părinții sunt semnificativ mai puțin menționate de angajatori, care cunosc din practică nevoile reale ale părinților cu copii mici în îngrijire.
5. CERCETARE EMPIRICĂ PE BAZĂ DE CHESTIONAR
5.1 Coordonatele primare ale cercetării și descrierea metodologiei
5.2 Analiza rezultatelor obținute
5.3 Recomandări asupra îndreptărilor efectelor negative ale consumerismului asupra carierei
5.4 Limite ale cercetării
5.1 Coordonatele primare ale cercetării și descrierea metodologiei
Pentru obținerea unor repere concrete privind manifestarea consumerismului, am ales implementarea chestionarului utilizat de Oliver James pentru determinarea existenței comportamentului consumerist, respectiv a gradului său.
În acest sens, chestionarul de mai jos a fost transpus în Google Docs iar colectarea datelor s-a realizat online.
Au fost 82 de subiecti dintre care: 13 persoane de sex masculin si 69 de persoane de sex feminin.
In ceea ce priveste varsta acestia au fost repartizati in felul urmator: 58 de persoane cu varsta cuprinsa intre 18-24 de ani, 23 de persoane cu varsta cuprinsa intre 24-34 de ani si o persoana cu varsta peste 34 de ani.
Referitor la forma de incadrarea acestia au fost ca numar astfel: 34 de persoane sunt angajati full-time, 9 persoane angajati part-time, 34 de persoane neangajate si 5 persoane care lucreaza sub alta forma.
Daca privim din perspectiva ultimului nivel de studii, subiectii s-au clasificat: 20 de persoane au ca ultim ciclu de studii liceul, 35 de persoane , 12 persoane si o persoan doctorat.
numarul de puncte obtinut de fiecare persoana care a completat prima parte a chestionarului, unde se observa daca persoana in cauza a contractat sau nu virusul. Am considerat 8 puncte din 16 ca fiind pragul de contractare. Persoanele care au obtinut sub 8 puncte le-am considerat a fi persoane care nu au contractat virusul, iar persoanele care au obtinut minim 8 puncte din 16 ca fiind persoane care au contractat virusul. Autorul nu stabilise un prag minim de verificare a contractarii virusului pentru persoanele care au participat la testarea iniatiala facuta in cadrul studiului.
La chestionarul al doilea, unde se verifica gradul de infectare am urmat indicatiile din cartea Affluenza conform carora:
-dacă ai obținut un punctaj între 10 și 19 de puncte nu ești în suferință
-dacă ai obținut un punctaj între 20 și 29 de puncte, suferi de virusul Affuenza la un nivel moderat
-dacă ai obținut un punctaj între 30 și 50 de puncte ești foarte serios afectat
Punctele se acordau in felul urmator:
5 puncte dacă ai raspuns mereu la întrebare
-4 puncte dacă ai raspuns destul de des
-3 puncte dacă ai raspuns câteodată
-2 puncte dacă ai raspuns ocazional
-1 punct dacă ai raspuns niciodată
CHESTIONAR Affluenza:
5.2 Analiza rezultatelor obținute
Analiza primului chestionar:
În ceea ce privește media de vârstă, referitor la primul chestionar care face referire la ideea în sine de infectare, am observat că în media de vârstă 18-24 de ani există mai mulți subiecți nevirusați ( 36 aprox 62%) și 22 de subiecți virusați, adică aprox 37%.
Aceeași pondere o regăsim și în media de vârstă 24-34- 60% sunt persoane nevirusate
(14 persoane) și 39% persoane virusate ( adică 9 persoane). Putem observa că procentul este în creștere ușoară de la media de vârstă 18-24 la cea de 24-34 de ani.
Referitor la o comparație între sexe între grupele de vârstă, s-a observat faptul că persoanele de sex feminin sunt într-un număr mai mare virusate decât cei de sex masculin. Aproape 40% dintre persoanele de sex feminin au reieșit ca fiind virusate în urma aplicării chestionarului, în timp ce doar 23% dintre persoanele de sex masculin au reieșit ca fiind virusați.
Ținând seama de o analiză la nivel de studii se poate observa o creștere a gradului de virusare de la persoanele care sunt sau au ca ultim program de studiu facultatea către persoanele care sunt sau au ca ultim program de studiu masterul: de la 34% către un procentaj de 41. Media referitoare la infectarea sau nu a subiecților este una egală între persoanele care sunt sau au ca ultim program de studiu liceu. Nu putem lua în calcul și ultimul grad de studiu, adică pe cei aflați la doctorat din prisma faptului că a raspuns doar o singură persoană care a reieșit ca nevirusată.
Dacă ne raportăm la forma de încadrare a subiecților avem următorul procentaj: 70% dintre angajații full-time sunt nevirusați în timp ce doar 38% sunt virusați. În ceea ce privesc angajații part-time aceștia sunt în procentaj de 55 neinfectați și 44% infectati. Dacă ne raportăm la cei neangajați aceștia sunt 64% nevirusați și 35 % virusați, iar cei care lucrează sub altă formă sunt în procent de 60 nevirusați și 40% virusați. Putem observa că procentajul înclină spre cei care nu sunt infectați, dar comparativ, nivelul de virusare se regasește mai mare la subiecții care sunt încadrați sub program part-time.
Analiza celui de-al doilea chestionar:
Acesta se referă la gradul de infectare cu virusul Affluenza. Dacă ne raportăm din nou inițial la gradele de vârstă putem observa în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani 62% dintre respondenți sunt neinfectați, 22% sunt infectați moderat și 15% sunt foarte bolnavi. În rândul celor cu vârsta cuprinsă între 24-34 de ani 73% sunt neinfectați pe când restul de 26% sunt moderați. Diferența între această grupă de vârstă și cea de 18-24 de ani este aceea că nu există respondenți foarte bolnavi.
Dacă ne raportăm la sexul respondenților putem observa urmatoarele: procentajele în ceea ce privesc respondenții de sex masculin sunt: 53% sunt neinfectați, 38% sunt infectat moderat și 7 % sunt foarte bolnavi. În ceea ce privesc respondenții de sex feminin sunt: 68% neinfectați, 20% infectat moderat și 11% foarte bolnavi. Cu toate că s-a observat faptul că persoanele de sex feminin sunt într-un număr mai mare virusate decât cei de sex masculin, din acest chestionar reiese faptul că sunt mai mulți infectați moderat în rândul bărbaților, deși nu putem trage concluzii foarte stricte dat fiind faptul că balanța nu este echilibrată în ceea ce privește repartizarea egală pe categoria de sex a respondenților la chestionare (68 de persoane de sex feminin au răspuns chestionarelor, comparativ cu doar 14 respondenți de sex masculin). Așadar nu putem deduce că cei care apar ca fiind virusați la primul chestionar apar infectați sau invers.
În ceea ce privește o delimitare la nivel de studii, putem observa că persoanele care sunt sau au ultimul program de studii masterul au reieșit în proporție de 92% ca fiind neinfectați și restul de 7% infectați moderat. Referitor la persoanele care sunt înscrise sau au facultatea ca ultim program de studiu a reieșit o împărțire mai echilibrată în ceea ce privește gradele și anume: 56% sunt neinfectați, 25% infectați moderat și 17% foarte bolnavi. Dacă abordăm persoanele care sunt înscrise încă la liceu sau au liceul ca ultim program de studii situația este asemănătoare cu cea a celor de la master și anume: 66% sunt neinfectați, 25% sunt infectați moderat și7% foarte bolnavi.
Daca ne raportăm la forma de încadrare avem următoarele procentaje:
– pentru angajații care lucrează pe un program full-time: avem 73% neinfectați, 17% infectați moderat și 8% foarte bolnavi
-pentru angajații care lucrează pe un program part-time: avem 55% neinfectați, 22% infectați moderat și 22% foarte bolnavi
-pentru cei neangajați: avem 58% neinfectați, 29% infectați moderat și 11% foarte bolnavi
-altă formă: avem 80% neinfectați, 20% infectați moderat. La această categorie nu sunt persoane care să reiasă ca foarte bolnavi.
Statistica referitoare la gradul de infectare la persoanele care au reieșit ca fiind virusate în urma primului chestionar este:
-58% dintre ele sunt nevirusate, 25% sunt virusate moderat și 16% sunt foarte bolnavi
Iar pentru cei nevirusați procentajele sunt următoarele:
-70% sunt neinfectati, 21% sunt infectati moderat si 7% sunt foarte bolnavi, desi in mod logic cei nevirusați la primul chestionar ar fi trebuit să fie în procentaj de 100% neinfectați.
5.3 Recomandări asupra îndreptărilor efectelor negative ale consumerismului asupra carierei
Efectele negative ale consumerismului își fac simțite prezența și asupra carierei. Persoanele care au contractat virusul Affluenza petrec tot mai puțin timp cu familia, se concentrează foarte mult pe activitatea de la serviciu, concentrându-se foarte mult pe o posibilă ascensiune în companie pe baza muncii depuse. Veniturile mai mari care vin o dată cu o funcție mai mare, împlinesc pe moment dorința de a cumpăra cât mai multe lucruri pe care înainte persoana respectivă nu le putea deține din lipsa banilor.
De la cum privim ideea de carieră se formează un cerc vicios către o relație tot mai deteriorată cu membrii familiei, neglijența în educația copiilor, neglijența căsătoriei, care duce la un potențial divorț și cercul se repetă.
Mulți văd în jobul pe care îl au doar o modalitate de a avea bani, de cele mai multe ori nu se regasesc în activitatea pe care o fac sau în cel mai rău caz nu au nicio satisfacție personală după munca depusă.
Principalele recomandări ar fi acelea să nu fim concentrati doar pe ascensiunea în carieră, ci să încercăm să realizăm un echilibru cu viata personală, sau demarcația între cele doua să nu fie atât de puternică, să petrecem mai mult timp cu familia și nu în ultimul rând să ne placă domeniul și activitatea în care lucrăm.
5.4 Limite ale cercetării
O cercetare pe bază de chestionar nu reușește să extragă adevaratele păreri și preferințe ale indivizilor
În ceea ce privește evaluarea per individ a gradului de infectare cu virusul Affluenza, un studiu longitudinal ar fi indicat de aplicat pentru a vedea în ce măsură o dată cu vârsta, cu avansarea studiilor și cu forma de încadrare gradul de infectare se modifică sau nu.
O altă limitare a constat în intervalul de vârstă: a existat doar un subiect cu vârsta de peste 34 de ani. S-a observat totuși o ușoară creștere a nivelului de virusare de la categoria de vârsta 18-24 de ani către cea de 24-34 de ani. În categoria 18-24 de ani au existat și subiecți care au reieșit ca fiind foarte bolnavi. De asemenea un singur subiect care avea ca ultim nivel de studii doctoratul. În ceea ce privesc studiile s-a observat o ușoară creștere a numărului de infectare de la cei care au ultimul ciclu de studii facultatea către cei cu ultimul ciclu de studii masteratul.
Dacă facem o comparație la nivel de încadrare s-a observat că subiecții care lucrează part-time sunt într-un număr mai mare virusați.
De asemenea nu se poate face o nivelare în ceea ce privește categoria de sex a subiecților unde au existat mai multi subiecți de sex feminin decât de sex masculin. Cu toate acestea s-a observat că persoanele de sex feminin sunt mai virusate ținând cont de numărul lor decât subiecții de sex masculin.
Ceea ce este foarte intrigant este faptul că subiecții care au ieșit cu titul de nevirusați în urma primului chestionar (unde se verifica doar dacă persoana a luat sau nu virusul) totuși unii dintre ei obțin un grad mediu de infectare în urma celui de-al doilea chestionar. Pentru cei nevirusați procentajele sunt următoarele: 70% sunt neinfectați, 21% sunt infectați moderat și 7% sunt foarte bolnavi, deși în mod logic cei nevirusați la primul chestionar ar fi trebuit să fie în procentaj de 100% neinfectați.
6. CONCLUZII
cariera este un punct de cheie in cercul vicios pe care il are influenta valorilor consumeriste asupra alegerii si dezvoltarii acesteia. formareunei persoane care are ca centru existential ideea de consum de a avea, de a detine participa o serie de alti precum familia, scoala, societatea, mediul corporatist, mass media.
Conform studiilor INS cheltuielile gospodăriei tipice din România se îndreaptă în special spre hrană, plata impozitelor și a facturilor la utilități. În cazul marii majorități a românilor, sumele de bani sunt cheltuite pe elemente de subzistență și într-o măsură extrem de mică spre cultură, sănătate sau vestimentație. În cazul acestora structura consumului e axată, deci, spre necesități. Numărul angajaților care au venituri mai mari de 5000 lei net este de câteva zeci de mii, aceștia reprezentând 1% din totalul angajaților din România.
Daca privim la nivel global, mai mult de jumătate dintre respondenții la studiul Nielsen „Consumer Confidence” au considerat că țara lor s-a aflat în recesiune în cel de-al treilea trimestru al lui 2014, deci mulți își mențin încă o mentalitate prudentă cu privire la cheltuieli.
In concluzie, chiar daca Romania nu este in topul tarilor consumeriste
trebuie sa incercam sa ne incadram pe stilul de viata ghidati de verbul a fi si mai putin de verbul a avea.
BIBLIOGRAFIE:
Anders Hayden, Europe Work-Life Alternatives, http://ase.tufts.edu/gdae/CS/Europe.pdf
Bonciu, Catalina, Introducere in Managementul Resurselor Umane, Credis, Bucuresti, 2002, pag 116
Ciutacu Constantin, Chivu Luminita, John HURLEY, Echilibrul Munca-Viata http://hdl.voced.edu.au/10707/321621.
Druica Elena, Cornescu Viorel, Ianole Rodica, Global Business and Management Research , An International Journal, The Article: Consumerism and Hyper consumerism in the Romanian Society, Vol. 2, Nr. 4, 2010, Florida USA
Easterlin, R.; Will raising the incomes of all increase the happiness of all? Journal of Economic Behavior and Organization, (1995). 27, 35–47
Eisingerich, Andreas B.; Bhardwaj, Gunjan; Miyamoto, Yoshio, .Behold the Extreme Consumers and Learn to Embrace Them" Harvard Business Review 88, 2010, p 30–31
Ianole, Rodica, Suport curs: Modele neconventionale de comportament economic
Ianole, Rodica, Druica Elene, Cornescu Viorel, Health knowledge and health consumption in the Romanian society http://ac.els-cdn.com/S2212567114001051/1-s2.0-S2212567114001051-main.pdf?_tid=9bd11c06-f125-11e4-91e2-00000aacb35e&acdnat=1430610636_508ff557e2668a5254aed64648ce2b2b
Ianole, Rodica; Cateva consideratii despre consum si fericire in societatea romaneasca, Lex ET Scientia International Journal (LESIJ) (Lex ET Scientia International Journal (LESIJ)), issue: XVII1 / 2010, pages: 293303
James, Oliver, Affluenza, Vermilion, London
James Paul, Szeman Imre; Globalization and Culture, Vol. 3 Global-Local Consumption, Sage Publications, London, 2010
Juliet Schor, The (Even More) Overworked Americanhttp://ase.tufts.edu/gdae/CS/Overworked.pdf
Lebow, Victor. http://hundredgoals.files.wordpress.com/2009/05/journal-of-retailing.pdf
Pohoata,Ion; Strategii si politici europene de dezvoltare durabila, Centrul de Studii Europene, Universitatea Alexandru Ioan Cuza-Iasi: http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf
Stan Simona, Boush David, Transition to Western Consumerism, How Consumers Cope with Marketing in Romania, Academy of Marketing Science, 2004 Conference Proceedings, Vol.27
Stanciu, Mariana, Iminenta Noii Paradigme a Bunastarii Umane-Un Consum Decent pentru Toti Oamenii http://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/02.pdf
Stanciu, Mariana, art. Consumul populatiei Romaniei din ultimele doua decenii, Revista Calitatea Vietii: http://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-3-4-2010/03.pdf
Stephan Bezruchka, http://ase.tufts.edu/gdae/CS/Health.pdf
Swagler, Roger; Evolution and Applications of the Term Consumerism: Theme and Variations".Journal of Consumer Affairs, 1994, p. 347–360
Van Boven, L. (2005). Experientialism, materialism, and the pursuit of happiness. Review of General Psychology, 9(2), 132-142.
Voicu Bogdan, Voicu Malina, Popescu, Raluca, Valorile romanilor 1993-2006, O perspectiva sociologica, capitolul Valorile familiei in Romania si in Europa, Institutul European, 2008
http://en.wikipedia.org/wiki/Consumerism#cite_note-4
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in%20cifre%202011.pdf
http://www.insse.ro/cms/
http://www.fig.usv.ro/socio-umane/arhiva/2003.pdf#page=94
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-19663102-analiza.htm
http://www.worklifebalance.ro/what-are-we-doing-why-2/de-ce-este-necesar-acest-proiect/
Sursa: EVS/WVS Romania 1993, 1999, 2005
http://www.echilibru.com/mainsite/images/studii/OportunitatiSiObstacole.pdf
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Egalitate%20de%20sanse/Brosura%20conciliere.pdf
http://mpra.ub.uni-muenchen.de/7689/1/jsri2006_Roman_timpliber.pdf
http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/pubdocs/2007/37/ro/1/ef0737ro.pf
INS: 83,6 la sută din populaţia ocupată a României lucrează în sectorul privat
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Statistica%20teritoriala/Statistica%20teritoriala%202013.pdf
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/CIC_2010.pdf
http://www.echilibru.com/mainsite/images/studii/OportunitatiSiObstacole.pdf
BIBLIOGRAFIE:
Anders Hayden, Europe Work-Life Alternatives, http://ase.tufts.edu/gdae/CS/Europe.pdf, anul?
Bonciu, Catalina, Introducere in Managementul Resurselor Umane, Credis, Bucuresti, 2002, pag 116
Ciutacu Constantin, Chivu Luminita, John HURLEY, Echilibrul Munca-Viata http://hdl.voced.edu.au/10707/321621., anul ?
Druica Elena, Cornescu Viorel, Ianole Rodica, Global Business and Management Research , An International Journal, The Article: Consumerism and Hyper consumerism in the Romanian Society, Vol. 2, Nr. 4, 2010, Florida USA
Easterlin, R.; Will raising the incomes of all increase the happiness of all? Journal of Economic Behavior and Organization, (1995). 27, 35–47
Eisingerich, Andreas B.; Bhardwaj, Gunjan; Miyamoto, Yoshio, .Behold the Extreme Consumers and Learn to Embrace Them" Harvard Business Review 88, 2010, p 30–31
Ianole, Rodica, Suport curs: Modele neconventionale de comportament economic
Ianole, Rodica, Druica Elene, Cornescu Viorel, Health knowledge and health consumption in the Romanian society http://ac.els-cdn.com/S2212567114001051/1-s2.0-S2212567114001051-main.pdf?_tid=9bd11c06-f125-11e4-91e2-00000aacb35e&acdnat=1430610636_508ff557e2668a5254aed64648ce2b2b
Ianole, Rodica; Cateva consideratii despre consum si fericire in societatea romaneasca, Lex ET Scientia International Journal (LESIJ) (Lex ET Scientia International Journal (LESIJ)), issue: XVII1 / 2010, pages: 293-303
James, Oliver, Affluenza, Vermilion, London, anul
James Paul, Szeman Imre; Globalization and Culture, Vol. 3 Global-Local Consumption, Sage Publications, London, 2010
Juliet Schor, The (Even More) Overworked American, anul, disponibil la http://ase.tufts.edu/gdae/CS/Overworked.pdf
Lebow, Victor ,anul. http://hundredgoals.files.wordpress.com/2009/05/journal-of-retailing.pdf
Pohoata,Ion; Strategii si politici europene de dezvoltare durabila, Centrul de Studii Europene, Universitatea Alexandru Ioan Cuza-Iasi: , anul http://www.cse.uaic.ro/_fisiere/Documentare/Suporturi_curs/II_Strategii_si_politici_europene_de_dezvoltare_durabila.pdf
Stan Simona, Boush David, Transition to Western Consumerism, How Consumers Cope with Marketing in Romania, Academy of Marketing Science, 2004 Conference Proceedings, Vol.27
Stanciu, Mariana, Iminenta Noii Paradigme a Bunastarii Umane-Un Consum Decent pentru Toti Oamenii http://www.revistacalitateavietii.ro/2008/CV-3-4-2008/02.pdf
Stanciu, Mariana, art. Consumul populatiei Romaniei din ultimele doua decenii, anul Revista Calitatea Vietii: http://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-3-4-2010/03.pdf
Stephan Bezruchka, http://ase.tufts.edu/gdae/CS/Health.pdf
Swagler, Roger; Evolution and Applications of the Term Consumerism: Theme and Variations".Journal of Consumer Affairs, 1994, p. 347–360
Van Boven, L. (2005). Experientialism, materialism, and the pursuit of happiness. Review of General Psychology, 9(2), 132-142.
Voicu Bogdan, Voicu Malina, Popescu, Raluca, Valorile romanilor 1993-2006, O perspectiva sociologica, capitolul Valorile familiei in Romania si in Europa, Institutul European, 2008
***Enciclopedia Wikipedia, http://en.wikipedia.org/wiki/Consumerism#cite_note-4, accesat în data de 20 mai 2015
***Institutul Național de Statistică, Breviarul statistic ‘România în cifre – 2011’, disponibil lahttp://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in%20cifre%202011.pdf, accesat în data de
http://www.insse.ro/cms/
http://www.fig.usv.ro/socio-umane/arhiva/2003.pdf#page=94
http://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-19663102-analiza.htm
http://www.worklifebalance.ro/what-are-we-doing-why-2/de-ce-este-necesar-acest-proiect/
Sursa: EVS/WVS Romania 1993, 1999, 2005
http://www.echilibru.com/mainsite/images/studii/OportunitatiSiObstacole.pdf
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Egalitate%20de%20sanse/Brosura%20conciliere.pdf
http://mpra.ub.uni-muenchen.de/7689/1/jsri2006_Roman_timpliber.pdf
http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_files/pubdocs/2007/37/ro/1/ef0737ro.pf
INS: 83,6 la sută din populaţia ocupată a României lucrează în sectorul privat
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Statistica%20teritoriala/Statistica%20teritoriala%202013.pdf
http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/CIC_2010.pdf
http://www.echilibru.com/mainsite/images/studii/OportunitatiSiObstacole.pdf
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Valorilor Consumeriste Asupra Alegerii Si Dezvoltarii Carierei (ID: 165502)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.