Influenta Socializarii Online Asupra Tinerilor
REZUMAT
Lucrarea este intitulată ,,Influența socializării online asupra tinerilor’’ și prezintă aspecte teoretice legate de internet, socializare și utilizatorii acestora – tinerii. Se împarte în cadrul teoretic, care reflectă puținele cercetări în materie, dar totuși informație esențială și dozată corespunzător, pentru a duce în final la concluzii și la afirmarea ipotezelor. Partea practică conține o evaluare prin chestionar a unor tineri, elevi de liceu, privind activitățile predominante pe care le desfășoară pe internet și frecvența utilizării acestuia, în vederea deducerii influenței acestuia asupra lor.
Cercetarea este o inovație, subiectul fiind puțin abordat în literatura românească și mai frecvent abordată în cea străină. Este totuși un subiect de actualitate, deoarece, după cum reiese din cuprinsul lucrării, internetul este un fenomen larg cunoscut și răspândit.
Invităm la lectură, sperând că efortul depus să constituie o bază pentru cercetările viitoare, mai aprofundate și poate, mai avizate.
INTRODUCERE
Socializarea online este un fenomen actual care a luat amploare în urmă cu aproximativ un deceniu, odată cu accesul la internet în România, pus la dispoziție de multitudinea de săli de internet apărute în acea perioadă. Internetul a fost inițial explorat și utilizat de către tineri, aceștia fiind în acele timpuri mult mai deschiși și mai receptivi la nou. Internetul, care la început avea rolul de a informa populația într-un mod eficient, rapid și confortabil, a dezvoltat și rolul de a facilita socializarea, într-un mod indirect, mediat de către computer. Tot tinerii au fost cei care au receptat și au utilizat această nouă funcție, din diverse motive și în diverse scopuri. Importantă este nu atât de mult istoria internetului și a socializării online, cât influența sa în rândurile utilizatorilor, precum și efectele ei.
Motivația alegerii acestei teme se regăsește în faptul că socializarea online este relativ un fenomen nou, puțin abordat și studiat, dar deosebit de utilizat în lume și în România. Datorită importanței, mai mult decât evidentă, pe care aceste noi tehnologii ale comunicării o au în societatea contemporană, ne propunem identificarea funcțiilor acesteia, a influenței, a scopurilor și a efectelor, raportat bineînțeles la utilizatori, care în principal sunt tinerii, dar nu sunt excluse nici restul categoriilor de vârstă. Care sunt funcțiile socializării online? În ce scop este utilizată? Care sunt părerile pro și contra în legătură cu influența acesteia asupra tinerilor? sunt întrebări la care ne propunem să dăm un răspuns, deoarece tehnologiile de ultimă generație au un impact extrem de complex asupra psihologiei individuale și asupra structurii și dinamicii sociale, în primul rând pentru că schimbă radical maniera în care oamenii comunică între ei. Alegerea tinerilor ca subiect de studiu al acestui impact are la bază faptul că aceștia sunt născuți odată cu noua tehnologie media, aspect ce îi face diferiți de generațiile anterioare.
CAPITOLUL 1
CADRU TEORETIC
Pentru a răspunde la întrebările inițiale, se impune o scurtă trecere în revistă a noțiunilor conexe temei principale și anume internetul, socializarea, spațiul online și punctul comun al acestor noțiuni: socializarea online.
INTERNETUL
Internetul este un mediu virtual în care se găsește informație, format din mii de rețele mai mici care comunică între ele folosind anumite protocoale de comunicație. Internetul oferă facilități variate, cum ar fi: poșta electronică, ziarele electronice, paginile web, transferul de fișiere, transmiterea în timp real a programelor radio și tv, transferuri de bani, cumpărături în timp real și lista ar putea continuă. Internetul este un factor esențial în dezvoltarea societății moderne, societatea informațională, a cunoașterii. Actualmente, îl regăsim în cele mai multe din domeniile vieții economico-sociale și stă la baza unor evoluții tehnologice importante.
Din definiție se pot extrage cu ușurință funcțiile de bază ale internetului. În primul rând, informația este cel mai important factor, fiind o informație diversificată și care poate fi transmisă și accesată ușor. O altă funcție este cea de comunicare, prin poșta electronică dar nu numai. De asemenea, comoditatea, ușurința și prețul scăzut al accesului la internet sunt factori care influențează în mod pozitiv utilizarea acestuia de către tot mai multe persoane.
SOCIALIZAREA
Procesul prin care ființa umană își creează propriul model de comportament și propriul sistem de valori, de atitudini precum și dezvoltarea acestora pe parcursul vieții se numește socializare.
,,Socializarea reprezintă procesul psihosocial prin care copilul neajutorat devine treptat o persoană conștientă de sine, inteligentă, integrată în tipul de cultură în care s-a născut’’.
Acest proces are loc nu doar în copilărie, ci și la vârsta adultă și presupune asimilarea și transmiterea valorilor, concepțiilor, atitudinilor sau modelelor de comportare ale unui grup sau comunități umane, în vederea formării, adaptării și integrării sociale a unei persoane. Socializarea se bazează pe învățarea socială, mecanismul ei fundamental de realizare, finalizându-se cu integrarea indivizilor în societate. Aceasta implică:
a) învățarea de către individ a unor abilități necesare pentru a trai in societate (de exemplu, sa salute, sa fie punctual, disciplinat etc.),
b) însușirea abilității de a comunica cu ceilalți: interiorizarea valorilor de baza si a credințelor fundamentale ale societății;
c) dezvoltarea propriul eu (trebuie sa învețe să se perceapă pe sine ca pe o entitate distinctă, diversă celelalte lucruri și de ceilalți oameni).
Specialiștii au definit procesul de socializare în diverse moduri, astfel că potrivit lui G. Rocher, socializarea este percepută ca „procesul prin care persoana umană învață și interiorizează elementele socioculturale ale mediului său, le integrează în structura personalității, sub influența experiențelor și agenților sociali semnificativi și, prin aceasta, se adaptează mediului social în care trebuie să trăiască”. Aceasta permite individului să-și dobândească identitatea socială, să se definească drept asemănător celorlalți, împărtășind aceleași moduri de a gândi, simți, acționa. Ea face posibilă interiorizarea și respectarea regulilor sociale, precum și asimilarea culturii mediului de viață, făcând-o parte integrantă a modului propriu de gândire. Atunci când cultura este interiorizată, nu se mai pune problema pertinenței gesturilor sale: se creează impresia că acestea reprezintă singura modalitate normală de comportare. Prin socializare se fundamentează și sentimentul de apartenență la grup. Faptul de a asimila și integra aceleași valori și norme sociale face posibilă înțelegerea reciprocă și crește solidaritatea între membrii grupului.
Procesul de socializare este unul continuu, copilăria fiind perioada celei mai intense socializări, însă și de-a lungul întregii sale vieți de adult, individul trebuie să integreze normele sociale, astfel că sociologii fac distincția între două tipuri de socializare: socializarea primară, cea pe care individul o suportă în copilărie și în cursul căreia devine membru al societății, și socializarea secundară, care semnifică procesul ulterior, prin care individul, deja socializat, se integrează în noi domenii ale vieții sociale.
În termeni formali, socializarea este procesul prin care individul își interiorizează normele grupului în care trăiește. Din momentul nașterii, copilul este supus unor norme care îi modelează personalitatea. Fiecare cultură determină un set de influențe care variază foarte mult de la societate la societate. Pentru ca o societate să funcționeze eficient, membrii săi trebuie să își însușească același model cultural. Oamenii sunt controlați în special prin socializare, astfel încât aceștia să-și joace rolul conform modelului impus prin habitudini și preferințe.
B. Bernstein consideră că “efectul socializării este să-i facă pe oameni siguri și previzibili”, întrucât în cursul acestui îndelungat proces “individul devine conștient, prin intermediul diferitelor coduri pe care este chemat să le îndeplinească, de diferitele principii care acționează în societate”. În opinia lui, socializarea este procesul prin care individul dobândește o anumită identitate culturală și în raport cu care reacționează, nu rămâne inert, pasiv.
Evidențiind funcțiile principale ale socializării (de “normalizare” a vieții sociale, de asigurare a continuității și coeziunii grupurilor sociale, de asigurare a stabilității și funcționalității structurilor sociale), J.L. Child definește socializarea ca acel „proces prin care individul este orientat în a-și dezvolta comportamentul său actual în concordanță cu standardele grupului din care face parte”.
Socializarea are o multiplă semnificație : psihologică, culturală și sociologică, dat nu se identifică nici cu adaptarea, nici cu integrarea. Conținutul conceptului de socializare se referă la maturizarea copilului prin interiorizarea cerințelor și motivelor sociale (semnificația psihologică), la învățarea unor noi roluri sociale, a drepturilor și obligațiilor aferente acestora (semnificația sociologică), precum și la internalizarea valorilor și a normelor unei culturi (semnificația culturală).
Una din calitățile fundamentale ale omului este aceea de ființă socială, de ființă grupală. În afara societății, omul este pus în fața unei alternative tragic : să piară sau să se dezumanizeze. “Calitatea omului de a fi ființă socială și proprietatea societății de a se constitui ca formă a inter-existenței oamenilor” pot fi cuprinse într-un singur termen și anume, acela de socialitate. Socialitatea este considerată a fi premisa constitutivă a societății și ea se distinge de sociabilitate, care desemnează “capacitatea (abilitatea) unui om sau a unui grup de oameni de a se integra în societate”.
Vilfredo Pareto corelează sociabilitatea cu disciplina : “Societatea este imposibilă fără oarecare disciplină și, în consecință, între necesitatea sociabilității și cea a disciplinei există o strânsă legătură.”
Pareto analizează sociabilitatea ca o formă “reziduală” a disciplinei. Aceasta din urmă constituie modalitatea prin care actorii sociali stimulează și controlează asocierea dintre indivizii umani. În viziunea lui, sociabilitatea măsoară mărimea unei clase de sentimente sau instincte, dintre care cele mai importante sunt : sentimentul de “noi”, nevoia de uniformitate, mila și cruzimea, altruismul, sentimentul ierarhiei și ascetismul.
Abordând problema dintr-o perspectivă culturologică, R. Linton, A. Kardiner și E. Sapir au substituit noțiunea de “relații sociale” cu cea de “raporturi culturale” precum și cea de “socializare” cu cea de “enculturație”. Ca proces de enculturație (de învățare), socializarea este un proces de interiorizare a valorilor și normelor unei culturi date ce facilitează conformitatea și consensul (pentru că permite adecvarea comportamentelor la valorile și normele sociale). “Conformitatea sau obediența la normele sociale se datorează contribuției a cel puțin trei factori : a) procesul de internalizare a normelor; b) faptul că, adeseori, individul nu este “conștient” de posibilitatea alegerii unor moduri alternative de comportament; c) conștiința faptului că încălcarea normelor atrage după sine sancțiuni punitive, în timp ce conformitatea constituie un comportament socialmente normal”.
În concluzie, putem spune că, pe de o parte, socializarea presupune un proces de învățare socială, are deci o latură conformistă, iar pe de altă parte, un proces de “schimbare perpetuă a mediului social”, are deci o latură activă.
Socializarea presupune învățare socială ca mecanism fundamental de realizare a persoanei, finalizându-se în asimilarea individului în grupuri. Prin combinații teoretice multiple se pot individualiza diverse tipuri de socializare :
În funcție de finalitatea urmărită avem:
sociă conformistă, iar pe de altă parte, un proces de “schimbare perpetuă a mediului social”, are deci o latură activă.
Socializarea presupune învățare socială ca mecanism fundamental de realizare a persoanei, finalizându-se în asimilarea individului în grupuri. Prin combinații teoretice multiple se pot individualiza diverse tipuri de socializare :
În funcție de finalitatea urmărită avem:
socializare adaptativă sau integrativă, care presupune configurarea acelor caracteristici sau capacități personale, ce facilitează integrarea, participarea și realizarea socială a unor activități într-un cadru instituțional dat . Acest tip de socializare comportă două fațete :
socializarea primară : se referă la ansamblul caracteristicilor psihologice pe care le dobândesc membrii unei colectivități umane, datorită partajării de timpuriu, a aceluiași spațiu existențial. Acest tip de socializare alimentează apariția specificului național. Către vârsta de 6/7 ani, procesul socializării primare încetează;
socializarea secundară: implică totalitatea trăsăturilor pe care un individ le dobândește în urma impactului exercitat asupra lui de instituții precum școala (cu diversele ei grade), instituțiile culturale, organizațiile politice;
socializarea anticipatoare: constă în „asimilarea acelor norme, valori si modele de comportament care facilitează adaptarea sau integrarea într-un cadru instituțional sau organizațional viitor”. Ea poate conduce individul la situații de conflict valoric sau normativ. Socializarea anticipativă susține R.K. Merton, este determinată de “conformismul social față de valorile unui grup de referință, diferit de grupul de apartenență”. El consideră că disputa dintre concepțiile “pasiviste” și cele “activiste” asupra socializării pare să se întemeieze pe o falsă problemă și, pentru a demonstra aceasta, sociologul american a elaborat paradigma socializării anticipative.
În funcție de intervenția puterii legitime (clasificarea lui Weber) :
socializarea asociativă, prin acord voluntar al membrilor grupului ;
socializarea instituțională, prin impunerea de reguli și dominația puterii legitime.
Conceptele centrale ale acestei paradigme sunt grupul de apartenență și grupul de referință. Primul desemnează reuniunile de indivizi care satisfac următoarele trei condiții :
1. Indivizii respectivi se află într-o interacțiune continuă.
2. Ei înșiși se definesc ca membrii ai grupului.
3. Cei care nu participă la interacțiune îi definesc, de asemenea, ca membrii ai grupului. Grupul de referință reprezintă “punctele de comparație la care se referă o proporție suficient de importantă de indivizi care aparțin unei categorii sociale, cu scopul de a defini situația care caracterizează respectiva categorie socială”.
Intensitatea socializării este maximă în copilărie sau în perioada de tranziție de la un stadiu de viață la altul. Dar ea se realizează pe tot parcursul vieții. Corelate ale socializării sunt procesul de desocializare și resocializare (socializarea secundară).
Toate caracteristicile menționate evidențiază faptul că procesul socializare se află într-o legătură directă cu particularitățile biologice și psihice ale dezvoltării umane ale diferitelor perioade de vârstă:
socializarea în copilărie implică dobândirea capacității de comunicare și interacțiune, competentei de exercitare a rolurilor de copil, școlar, prieten, conștiinței datoriilor și responsabilităților cu privire la normativitatea vieții sociale;
socializarea în adolescență are, în esența ei, un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de. adult. G.H. Mead a utilizat pentru acest caracter anticipativ al procesului de socializare, noțiunea de "preluare a rolului altuia". Un rol important în acest are "cultura" tinerilor și raporturile între generații;
socializarea în perioada de maturitate este caracterizată, mai ales, de experiențele familiale, ocupaționale și culturale dobândite în contexte particulare de viață (economic sau politic, de exemplu). În timp ce socializarea copilului sau adolescentului are un caracter general, socializarea adultului posedă un caracter specific, determinat de participarea acestuia la diferite instituții și activități sociale cu conținut variabil. O.G. Brimm consideră că, spre deosebire de socializarea copilului, socializarea adultului are următoarele trăsături:
1) presupune, mai degrabă, sinteza "vechiului material" decât dobândirea unuia nou;
2) implică schimbarea de la un punct de vedere idealist la unul realist;
3) are la bază învățarea capacității de confruntare cu cerințe conflictuale;
4) dezvoltă competența pentru exercitarea unor roluri specifice;
d) socializarea la bătrânețe presupune “dezangajarea” față de rolurile active și familiarizarea cu alte roluri participative (în familie, organizații cu caracter voluntar, în activități culturale și chiar productive). Într-o serie de societăți, cum este și cazul societății românești, lipsesc mecanismele și factorii care să asigure socializarea populației vârstnice pentru cerințele rolului de “bătrân”. Ca o consecință, o mare parte dintre bătrâni trăiesc izolați de societate, fără nici-un fel de “angajament social”, situație care contribuie la accelerarea procesului de îmbătrânire și la accentuarea trăsăturilor determinate de patologia bătrâneții. O serie de sociologi apreciază că, în societățile contemporane, este legitimă chiar o “socializare pentru moarte” constând în pregătirea bătrânilor pentru episodul final al vieții lor. O asemenea formă de socializare implică și pe membrii familiei, pe toți aceia aflați în relații apropiate cu vârstnicii.
Aspectele esențiale ale procesului de socializare, precum comunicarea, asocierea, identificarea, culturalizarea și diferențierea, reprezintă concepte centrale în dinamica socializării, după care vom urmări în ce măsură Internetul reprezintă un mediu favorabil desfășurării tuturor acestor subprocese ale socializării, transformându-l într-un agent de socializare la fel de important ca și cei clasici (familia, școala, grupul de egali, mass media), dacă nu chiar, în cazul adolescenților cel puțin, într-un factor predominant care a ajuns să medieze relația de interdependență dintre agenții clasici ai socializării, de vreme ce computerul și Internetul au ajuns să fie atotprezente în majoritatea domeniilor vieții.
CIBERSPAȚIU, CIBERCULTURĂ, COMUNICARE MEDIATĂ DE COMPUTER
Noțiunea de ciberspațiu este deja consacrată, fiind lansată de către William Gibson
(scriitor canadian de science fiction), în 1982, prin nuvela „Burning Crome,” și ulterior popularizată în romanul său, Neuromancer, devenind o sursă de inspirație artistică care a generat cibercultura, și, datorită importanței și relevanței ei psihosociologice, un obiect de studiu pentru științele sociale, determinând apariția unor domenii teoretice și de cercetare, precum psihologia și sociologia ciberspațiului, informatica socială etc. Toate aceste științe sociale de ramură studiază impactul psihologic, social, economic și cultural pe care noul mediu de informare și comunicare bazat pe infrastructura Internetului, generic numit ciberspațiu, îl are la nivel individual, social, în mediul de afaceri, știință, cercetare, educație, administrație și chiar guvernare.
Ciberspațiul este corelat cu o serie de termeni similari, precum cei de realitate virtuală, mediu online, spațiu digital, care alcătuiesc împreună un aparat conceptual ce s-a format în jurul noului domeniu al ciberspațiului. Asupra noțiunii de ciberspațiu s-au adunat în timp mai multe perspective, pe măsură ce acest fenomen s-a dezvoltat în profunzime prin răspândirea și popularizarea rețelei mondiale de computere și telecomunicații (ce include Internetul, Usenetul și alte rețele mai mici ca importanță) și prin varierea instrumentelor și aplicațiilor (domeniul de software), varietate la fel de exponențială ca și globalizarea infrastructurii sale (hardware și netware).
În principiu, ciberspațiul nu trebuie confundat cu Internetul real (ca rețea), ci trebuie
privit ca un ansamblu de aspecte psihologice și sociale pe care i le conferă, prin utilizare, psihicul uman individual și societatea în ansamblu. Ciberspațiul cuprinde, prin urmare, identitățile și obiectele care există în rețele de computere folosite de indivizii umani în diverse scopuri. De uman individual și societatea în ansamblu. Ciberspațiul cuprinde, prin urmare, identitățile și obiectele care există în rețele de computere folosite de indivizii umani în diverse scopuri. De pildă, despre un website se poate spune că el se află în ciberspațiu, despre persoana care îl vizitează ca fiind un vizitator sau participant online, detașat de locația sa fizico-geografică, iar despre activitățile pe care participanții le desfășoară ca fiind evenimente online, deci ale ciberspațiului. Evenimentele din ciberspațiu interacționează strâns cu evenimentele din lumea reală, de vreme ce indivizii și entitățile supraindividuale, precum corporațiile, organizațiile și instituțiile se informează, comunică, se organizează, muncesc și iau decizii cu privire la viața reală prin intermediul mediului online. Utilizarea rețelelor de comunicare de către indivizii umani conferă în mod clar ciberspațiului, pe lângă componenta sa pur operativă, orientată către rezolvarea de sarcini, o valență emoțională, care îl umanizează. Multitudinea perspectivelor de analiză a generat numeroase teorii și definiții acordate ciberspațiului, pe care nu le vom aminti, deoarece prezentul studiu are scopul de a analiza activitățile în special cu valențe sociale pe care adolescenții români le desfășoară în acest nou mediu de comunicare.
În timp, ciberspațiul a devenit un mediu de găzduire, propagare și promovare a culturii, sub diversele ei forme și conținuturi clasice și contemporane. Mai mult, ciberspațiul a generat un nou gen de cultură, bazată pe media digitală și denumită în ansamblu cibercultură. Cibercultura cuprinde nivelele sociale și culturale ale mașinii sociale angrenate în ciberspațiu. Este o mișcare social-culturală îndeaproape relaționată cu apariția și dezvoltarea tehnologiilor informațional-comunicaționale (TIC) între anii 1960-1990, cu un rezultat cultural proeminent. Include în primul rând culturile comunităților online, precum și
o gamă largă de aspecte culturale specifice și poate de asemenea să cuprindă mișcări artistice și culturale asociate, cum ar fi fenomenul cyberpunk sau mișcarea de transumanizare.
De interes este însă cultura adolescentină, ca mediu de socializare caracteristic acestei grupe populaționale, și modul în care ea este reprezentată în ciberspațiu. Adolescenții intră pe Internet pentru a se informa în legătură cu valorile lor culturale specifice (literatură, modă, sport, filme, muzică, programe TV, staruri TV și de cinema etc), precum și pentru a socializa online, fie strâns, cu prietenii lor apropiați sau depărtați geografic, fie difuz, cu grupul lor mai larg de egali, în cadrul unor comunități virtuale adolescentine (prin mesagerie instantanee, chat, e-mail). Această socializare online între adolescenți vehiculează inclusiv valorile culturale pe care ei le interiorizează, le împărtășesc, le dispută sau le promovează unul față de celălalt.
Comunicarea mediată de calculator este o formă de comunicare între doi sau mai mulți indivizi care interacționează unul cu celălalt prin aplicații media pe bază de calculator. Diferitele tehnologii de comunicare au multiple efecte sociale, astfel încât multe dintre tehnicile recente ale comunicării mediate de calculator au dat naștere pe Internet (în ciberspațiu) la rețele sociale sprijinite de diversele aplicații de software social. Asupra CMC și-au îndreptat atenția o serie de științe sociale, precum lingvistica, psihologia, psihologia socială, sociologia, antropologia etc.
Lingviștii s-au ocupat de modul în care este utilizat limbajul în mediile de discurs online observând că, în comparație cu discursul întâlnit în situațiile față-în-față, el este mai sărac în aspecte paralingvistice (elemente conștiente sau inconștiente, precum mimica, gestica, limbajul corpului în general, volumul și intonația vocii, care completează și nuanțează discursul verbal), dar că dispune de reguli pragmatice precum respectarea rândului la comunicare și registre specializate sau seturi terminologice specifice acestor medii. Psihologia individuală urmărește comportamentul online individual și, implicit, maniera în care tipurile de comunicare mediate de calculator influențează acest comportament (jocul de rol sau experimentele identitare – managementul identității în ciberspațiu, scăderea nivelului de autocontrol, dependența de comunicarea socială online), iar psihologia socială vizează comportamentul în grup al persoanelor care comunică online, în special cel de asociere la comunități virtuale pe bază de afinități și interese comune, făcând prin aceasta trecerea către abordarea sociologică.
Cea din urmă se referă la aspecte care țin de modul în care oamenii utilizează computerele sau media digitală pentru a forma, sprijini și menține relații unii cu ceilalți (utilizări sociale ale tehnologiei comunicării) în viața personală, profesională, organizațională și instituțională. Cercetările psihosociale de aproximativ trei decenii în domeniul CMC au avut drept rezultat o sumă de teorii care încearcă să explice și să diferențieze acest tip de comunicare de celelalte, Yuliang Liu (2002), încercând să stabilească natura comunicării mediate de computer (orientată spre sarcină, spre emoțiile sociale sau în ambele sensuri), sintetizează teoriile reprezentative care s-au elaborat de-a lungul timpului în legătură cu CMC. El împarte aceste teorii în două categorii, în funcție de modelul de cercetare adoptat (orientare spre sarcină sau spre emoțiile sociale): teoria prezenței sociale (Short, William, & Christie, 1976), teoria bogăției informației media (Daft și Lengel, 1984, 1986) și teoria indiciilor contextului social (Kiesler et al, 1984, și de Dubrovski, Kiesler și Sethna, 1991), pentru modelul orientat spre sarcină, și teoria procesării sociale a informației, formulată de Walther (1992), pentru modelul socio-emoțional.
Similaritățile acestor trei teorii ale modelului i-a determinat pe Culnan și Markus
(1987) să le reunească sub denumirea generică de perspectivă teoretică a „filtrării indiciilor.”
Ideea pe care o au în comun cele trei teorii este cea conform căreia comunicarea din situația față în față, comparativ cu cea online sau mediată de computer, are la dispoziție o serie de informații și indicii mult mai bogate cu privire la contextul social, incluzând indiciile verbale și non-verbale, pentru a converti și exprima emoțiile în comunicare. CMC este mai săracă în indicii ale contextului social, rezumându-se până nu demult la cele verbale sau scrise. Noua generație media a adăugat la acestea imaginile, emoticoanele, sunetele și clipurile audiovideo,
îmbogățind extrem de mult terenul inițial limitat al CMC, deși fără să-l echivaleze cu Complexitatea comunicării față în față. Simplitatea conținutului emoțional al CMC a făcut ca foarte mulți cercetători să o integreze pentru multă vreme în categoria tipurilor de comunicare orientate preponderent spre sarcină.
Teoria procesării sociale a informației elaborată de Walther (1992) este cea dominantă
în cadrul modelului de orientare socio-emoțională și ea se sprijină la rândul ei pe principiile cogniției sociale și pe dezvoltarea relațiilor sociale din psihologia cognitivă. Teoria procesării
sociale încearcă să identifice modalitățile prin care agenții comunicării procesează indiciile relaționale și sociale ale identității, utilizând numeroase mijloace media. În viziunea lui Walther, comunicatorii sunt motivați în general de nevoile lor reciproce de afinitate și de reducere a nesiguranței în privința propriei persoane, manifestând și solicitând în acest sens, în procesul comunicării, comportamente relaționale relevante din punct de vedere social. Cu toate acestea, beneficiind de indicii limitate, CMC este incapabilă a converti aceste comportamente sociale într-un timp la fel de scurt precum o face comunicarea față în față, care beneficiază de mai multe canale de transmitere a informației. Diferența esențială dintre cele două tipuri de comunicare ar fi una de rată informațională ce poate fi procesată social de către participanți.
Instrumente ale comunicării online sunt clasificate în general în două categorii: instrumente de comunicare și instrumente de interacțiune. Prima categorie cuprinde acele aplicații de software care permit capturarea, stocarea și prezentarea comunicării, de obicei în formă scrisă, dar cuprinzând din ce în ce mai mult imagini, clipuri audio și video. Cea de-a doua categorie de instrumente se ocupă de interacțiunile mediate dintre indivizi sau grupuri și diferă de instrumentele de comunicare prin scopul lor de a stabili și a menține legături între indivizi, facilitând mecanismele conversaționale. Instrumentele de comunicare sunt în general
asincrone, în timp ce instrumentele de interacțiune sunt sincrone (telefon, video chat) sau
aproape sincrone (mesageria instantanee, chat-ul pe bază de text). Cele două categorii de instrumente au atașate tipuri distincte de experiență primară a individului care le utilizează: comunicarea implică contextul conversațional, discursul sau scrierea – ea creează accesul la text; interacțiunea poartă cu sine interesul pe care indivizii îl manifestă unul pentru celălalt – este responsabilă de expresivitatea, performanța și prezența virtuală a utilizatorului.
Printre cele mai importante instrumente de software social menționăm: mesageria
instantanee (Instant Messaging sau IM – o aplicație ce permite unui individ să comunice cu
altul prin intermediul unei rețele în condiții de relativă intimitate: Gtalk, Meetro, ICQ, Yahoo! Messenger, MSN Messenger și AOL Instant Messenger), Internet Chat Relay sau IRC (în care utilizatorii pot comunica atât în ferestre private, cât și cu mai mulți oameni simultan, în manieră publică – camere virtuale de discuții sau chatrooms), forumuri (ce permit utilizatorilor să posteze „tematici” pentru a fi revizuite de alții prin postarea de comentarii în manieră liniară), weblog sau, prescurtat, blog (un tip personal de forum, similare jurnalelor online pentru o anumită persoană, în care alte persoane pot să posteze comentarii), servicii de rețele sociale (ce permit oamenilor să se adune online în jurul unor interese sau cauze comune: de pildă, site-uri de întâlniri romantice, de afaceri, hobby-uri recreaționale). La toate aceste instrumente sociale se mai adaugă wiki-urile (site-uri complet deschise pentru editare oricărui utilizator), ghidurile sociale (site-uri pe care sunt recomandate atracții din lumea reală: restaurante, cluburi etc.), însemnarea socială (liste de site-uri care sunt considerate de interes comun), citare socială (instrument asemănător însemnării sociale, însă destinat lumii academice, care permite utilizatorului să posteze citate din articole de pe Internet), biblioteci sociale (site-uri care permit utilizatorilor să-și actualizeze sau să-și împartă colecțiile de cărți, materiale audio-video etc.), aplicațiile de cumpărături sociale (recomandări și recenzii de produse), rețele sociale între grupuri de egali (hibrid bazat pe web al rețelelor sociale, combinație între tehnologiile de comunicare instantanee, conectivitate și distribuire de pachete informaționale între grupuri de egali, care le permite utilizatorilor să împărtășească blog-uri și să comunice în timp real), editarea colaborativă în timp real (editare simultană a unui text/proiect sau conținut media de către participanți simultani ai unei rețele), prezența virtuală, lumile virtuale și jocurile online (la care pot participa un număr masiv de utilizatori).
CAPITOLUL 2
TINERII ȘI INTERNETUL
GENERAȚIA MILENIULUI
Adolescența reprezintă perioada unei socializări profunde și accelerate. Odată cu
transformările biologice, mentale și psihologice, adolescentul dobândește o acută conștiință de sine, începe să se diferențieze mai clar de cei din jurul său, pornește în căutarea unei identități proprii și a unor explicații privind lumea, cei din jur și persoana proprie. Tot ceea ce face adolescentul capătă intensitate și identitate: el începe de obicei să comunice mai mult, caută grupuri în care să se integreze sau de care să se diferențieze, caută acceptarea, considerația, o părere a celorlalți în care să se oglindească pe sine, construindu-și astfel imaginea și respectul de sine, urmărește creativitatea, originalitatea, o anumită cultură ale cărei valori le interiorizează, punând astfel temelia unor principii directoare și a unui stil de viață, în funcție de care își fixează scopuri și acționează în sensul îndeplinirii lor. Datorită noilor tehnologii ale informației și ale comunicării, adolescenții de astăzi fac toate aceste lucruri într-o manieră diferită de cea a generațiilor anterioare, utilizând ca instrument principal în activitățile desfășurate Internetul.
Sigur că apariția internetului a produs schimbări importante în viața tinerilor, astfel că acum este posibilă comunicarea cu persoane aflate în cealaltă parte a lumii, aflarea a tot mai multor informații în doar câteva minute, fie că este vorba despre o stradă, un medic, o piesă de teatru, un animal, un job sau orice altceva. Motoarele de căutare "muncesc" pentru noi dându-ne în câteva secunde pagini întregi cu adrese unde putem găsi ceea ce căutam și, chiar, ce nu căutam sau nici nu știam că există! În plus camera web, alte accesorii și programele care permit comunicarea în direct în timp real (chat, comunicare verbală, vânzări online) au dus la transformări ale relațiilor noastre cu ceilalți. Azi ne putem vedea prietena care locuiește la 5000 km, putem să-i auzim glasul, putem cumpăra orice de oriunde, putem vorbi deodată cu oameni aflați la mii de km distanță unii de alții.
În plan psihologic aceste succese tehnologice au "răsturnat" comunicarea clasică, in care era nevoie să ne întâlnim pentru a ne vedea, pentru a vorbi, era nevoie să mergem la magazin pentru a cumpăra produsul de care aveam nevoie, era nevoie să cumpărăm din librărie cartea de care aveam nevoie, să mergem la cinema pentru a vedea un film. Astăzi toate aceste activități se pot realiza pe internet, de acasă. Însă încep să se contureze din ce in ce mai bine diferite manifestări psihologice și chiar probleme al căror caracter trece de limita normalității. Adolescenții și tinerii sunt cei mai afectați de "viața virtuală" care ajunge să o elimine total pe cea reală. Oare de ce e mai "simplă" sau mai "tentantă" această viață ? Este o viață sau doar un substitut, un surogat?
Primul răspuns ar putea fi tentația de a avea orice identitate, de a fi cine ai vrea în loc de cine ești. Adolescenții se prezintă drept adulți, având altă înfățișare, alte ocupații, alte trăsături de personalitate. Este satisfăcător să te descrii ca fiind puternic, dezinvolt, matur in loc de lipsit de încredere în sine sau timid. Este adevărat că adolescenții care se exprimă mai greu, care sunt timizi sau neîncrezători, care au o imagine negativă despre ei înșiși cad pradă primii acestei tentații. Prin internet, poți flirta fără să te gândești cum te îmbraci, cum arăți, fără a alege cum să te distrezi sau unde să mergi, fără a cheltui, fără teama că nu vei reuși să scoți câteva vorbe, că nu vei fi "la înălțime". Îi poți spune orice partenerului, nu se vede dacă te înroșești, dacă îți este jenă sau te bâlbâi.
Timpul pe care adolescentul îl alocă internetului devine tot mai mare până ajunge să fie exclusiv. Atunci când nu are acces la internet, manifestările sunt similare sevrajului de alcool sau droguri: orice îl enervează, nu-și găsește locul, nu poate face nimic altceva, nu-și mai vede rostul, este trist, deprimat, nu știe ce să facă cu el însuși și cu timpul lui, nu are plăceri, nici interese.
Cum se ajunge la dependență? La fel ca și în cazul substanțelor sau anumitor comportamente (fumat, jocuri de noroc, bulimie, cumpărături). La început e o curiozitate, o "distracție", o ieșire din monotonie, "ceva nou", plăcut, incitant. Cu timpul ne "fură", ne "prinde", azi puțin, mâine mai mult, plăcerea crește dar odată cu ea și nevoia de mai mult. Intrarea in această lume presupune, firește, ieșirea din lumea obișnuită, abandonarea vechilor activități, persoane din viața noastră. Noua "pasiune" lasă în urmă prietenii, rudele, munca, școala, sportul, plăcerile, interesele și distracțiile de odinioară.
STATISTICI ȘI PROFILURI ALE UTILIZATORILOR DE INTERNET ÎN ROMÂNIA
GfK România a investigat în Roper Reports 2010, studiul internațional care analizează valorile și stilul de viață ale consumatorilor, și obiceiurile de utilizare a Internetului de către români, inclusiv a rețelelor sociale. Rezultatele cercetării arată că 55% dintre românii din mediul urban, cu vârsta peste 15 ani, utilizează computerul cel puțin o dată pe lună, iar 51% accesează Internetul lunar sau mai des.
În România, Internetul este folosit în principal pentru a “sta de vorbă” cu prietenii sau familia și pentru distracție. Față de consumatorii din alte părți ale lumii, românii utilizează mesageria instant în mult mai mare măsură: 63% dintre utilizatorii de Internet din orașele României, față de 32% dintre internauții din 26 de țări de pe toate continentele. Utilizatorii din alte state preferă în schimb să țină legătura cu prietenii sau familia pe e-mail: 66% fac acest lucru cel puțin lunar, comparativ cu 50% dintre utilizatorii români.
Un alt rol important pe care îl are Internetul este cel de sursă de divertisment. În România, în mediul urban, 44% dintre utilizatori ascultă online muzică sau radio, 39% se uită la filmulețe sau alte transmisiuni video, 36% fac download de fișiere audio, iar 31% descarcă fișiere video. Cu toate că și consumatorii din alte țări caută divertismentul online, există câteva diferențe. Utilizatorii globali ai Internetului urmăresc transmisiuni video în aceeași măsură cu cei din orașele României (40%), însă mai puțini dintre ei descarcă fișiere video (doar 19%). De asemenea, la nivelul celor 26 de țări analizate, comparativ cu România, o mai mică parte dintre utilizatorii de Internet ascultă muzică online (39%) sau o descarcă (31%).
Utilitatea Internetului crește din ce în ce mai mult dincolo de posibilitățile de comunicare, informare și distracție pe care le oferă. Este folosit de un număr tot mai mare de utilizatori pentru a face cumpărături, pentru a face plăți sau pentru a-și administra conturile bancare. În țările analizate de GfK Roper Reports, 45% dintre consumatorii care folosesc Internetul cumpără online produse sau servicii lunar sau mai des, 43% fac tranzacții bancare, iar 31% plătesc facturi folosind acest canal. În România situația este foarte diferită, deocamdată tranzacționarea pe Internet aflându-se la un nivel relativ redus. În medie, doar 13% dintre utilizatorii din mediul urban fac cel puțin lunar cumpărături pe Internet, 7% fac tranzacții bancare și 6% plătesc facturi.
Rețelele sociale și comunitățile online sunt frecventate de tot mai multe persoane. 39% din totalul utilizatorilor de Internet cu vârsta peste 15 ani la nivel mondial vizitează cel puțin lunar un astfel de site. În orașele României popularitatea rețelelor sociale este mai mică, dar totuși 26% dintre cei care folosesc Internetul le frecventează măcar o dată pe lună. Principalul scop este acela de a-și ține la curent prietenii și familia cu noutăți despre ei, dar mai ales de a afla ce se întâmplă în viața acestora. Un alt motiv de frecventare a rețelelor sociale online numit de majoritatea utilizatorilor este acela de a cunoaște și schimba idei cu persoane care au interese și hobby-uri similare. Nu în ultimul rând, cu toate că rolul de catalizator al relațiilor profesionale pe care îl au comunitățile online este mai redus, un număr semnificativ de utilizatori urmăresc oportunități de afaceri și de angajare folosind acest canal.
Cum arată profilul utilizatorilor de Internet din Romania, grupați pe categorii de vârstă, acces la tehnologie și comportament online?
Utilizatorul de 45 de ani, născut în 1965, face parte din generația Dallas și totodată generația Decrețel (generația de sacrificiu). Și-a petrecut adolescența cu un televizor alb-negru, pick-up, magnetofon, telefon cu disc, iar primul contact cu Internetul l-a avut la 30-35 de ani. Pentru el, Internetul și media sociale pot fi un mister. Astăzi folosește Google doar când nu are de ales, are sub 200 de contacte în telefon, este înregistrat pe LinkedIn, utilizează Facebook și Twitter doar accidental, are rețea wireless la birou.
Utilizatorul de 30 de ani, născut în 1980, membru al generației MTV, și-a petrecut adolescența cu un televizor color, un casetofon, walkman și un telefon cu taste, iar primul său contact cu Internetul a fost la 15-20 de ani. Internetul este un mediu de lucru uzual pentru acest tip de utilizator. Astăzi folosește Google ca pe Biblie, are între 200 și 600 de contacte în telefon, are conturi active pe Facebook, Twitter, Linkedin, You Tube, chiar și Hi5 și rețea wireless oriunde: la birou, acasă, în oraș.
Utilizatorul de 15 ani, născut în 1995, membru al generației Ipod și Google, s-a născut într-o familie dotată cu televizor cu 100 de canale și are Playstation, PC, CD, DVD, email to fax, telefon mobil. Primul contact cu Internetul a fost la vârsta de 5-10 ani, iar astăzi Internetul este pentru el „un fel de electricitate” (Doru Panaitescu). Nu prea face diferența între Google și browser, are 1000 de contacte cumulate în telefon și în rețelele sociale, dar nu le cunoaște „in persoana”. Are conturi pe Yahoo, Facebook, Twitter, Linkedin, Hi5, YouTube și caută wireless oriunde.
Concluzia unui studiu efectuat în Statele Unite de organizațiile educaționale non-profit Joan Ganz Cooney Center și Sesame Workshop este, conform datelor acestuia, că aproximativ 80% dintre copiii cu vârste de până la 5 ani folosesc Internetul cel puțin o dată pe săptămână. Raportul indică faptul că acești copii consumă tot mai avid toate tipurile de media digitale, în cele mai multe cazuri consumând mai mult de un singur fel în același timp.
Consumul TV depășește consumul de Internet, în timpul săptămânii, majoritatea copiilor petrecând cel puțin trei ore pe zi în fața televizorului, iar consumul TV în rândul preșcolarilor se află la cel mai ridicat grad din ultimii opt ani. Din totalul timpului pe care copiii îl petrec pe toate tipurile de media digitale, televiziunea ocupă un covârșitor 47%. Popularitatea extraordinară a televiziunii poate fi chiar cauza principală pentru care tot mai mulți copiii accesează Internetul.
În cadrul unui studiu, părinții au indicat faptul că mai bine de 60% dintre copiii sub trei ani urmăresc conținut video online. Acest procent se micșorează pe măsură ce copiii cresc (același studiu sugerează ca motiv principal școala, care le lasă copiilor mai puțin timp de petrecut acasă). În același timp, tinerii cu vârste cuprinse între 8 și 18 ani au declarat că accesează 20% din conținutul video online pe telefon sau alte aparate portabile precum iPod-ul.
Un studiu Nielsen, din 2010, sugerează faptul că 36% dintre copiii cu vârste între 2-11 ani folosesc ambele canale media simultan. O observație interesantă este faptul că, în ciuda timpului tot mai mare petrecut în fața monitorului, timpul alocat cititului a rămas constant.
PUTEREA INTERNETULUI
Joyce Shriner de la Universitatea din Ohio, S.U.A., afirma într-un articol din 2002: “Pe măsură ce popularitatea Internetului în rândul tinerilor crește, părinții încep să înfrunte noi provocări – unii adolescenți devin dependenți de Internet. Există mai multe motive pentru această preocupare, printre care enumerăm: folosirea universală a Internetului, lipsa supravegherii de către părinți, imaturitatea și naivitatea adolescenților. Youth Internet Safety Survey – un studiu național efectuat prin telefon asupra a 1501 tineri, cu vârste cuprinse între 10-17 ani – a conchis că grupul țintă principal al victimelor Internetului este constituit din adolescenții cu vârste de la 14 ani în sus. Studiul a găsit că aprox. 1 din 5 tineri a primit o solicitare sexuală, și 1 din 4 a fost expus în mod nedorit la material sexual pe Internet cel puțin o dată în decursul anului precedent. Marea majoritate a evenimentelor au apărut în timp ce tinerii utilizau computerul lor de acasă. Aproape jumătate dintre acești tineri nu au spus nimănui de aceste incidente.
În cartea sa Dependența virtuală, Dr. David Greenfield sugerează că trăsăturile caracteristice unice ale Internetului pot contribui la tendințele de dezvoltare a dependenței. Aceste caracteristici includ:
● Accesul ușor – cu apăsarea unui buton, utilizatorii se pot conecta la site-uri din întreaga lume – 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână. Nu există o limită a informației disponibile. Mereu se poate găsi o altă legătură care să fie apăsată și un alt site de vizitat.
● Stimularea – culorile vii, viteza mare, ușurința de folosire și calitățile interactive transformă Internetul într-o experiență incitantă. Utilizatorii pot interacționa spre a stimula schimburi sociale și intelectuale, atât ca participanți, cât și ca observatori.
● Anonimatul – inhibițiile simțite în viața reală sunt înlăturate, deoarece utilizatorii nu se cunosc între ei. Ei pot fi oricine vor să fie. Dacă utilizatorii sunt nefericiți în viața reală, ei pot crea o viață virtuală ideală.
● Pierderea noțiunii timpului – cei mai mulți utilizatori de Internet au mărturisit că pierd noțiunea timpului atunci când navighează pe Internet.
Evident, Internetul este o unealtă puternică. Poate fi folosit în multe moduri utile, însă pe de altă parte Internetul poate deveni „un substitut pentru ce n-ai avut sau n-ai putut găsi în viața reală”. După Greenfield, „experiențele care te fac să uiți cine ești și unde ești, și care creează o stare de conștiință alterată, sunt destul de puternice”.
Dependența de Internet poate fi definită ca o utilizare necontrolată a Internetului, conducând la „extenuare, dizabilități funcționale și tulburări psihiatrice”.
Statisticile au arătat că Internetul are cea mai mare popularitate printre tineri (spre exemplu, în Noua Zeelandă 76% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 10 și 17 ani sunt utilizatori de Internet, în comparație cu 60% din populația totală a țării) . „Riscurile pe care le înfruntă tinerii utilizatori de Internet pot fi grupate în cinci categorii: 1) Caracterul necenzurat al Internetului și dificultățile întâmpinate de adolescenți în evaluarea critică a informației la care sunt expuși. 2) Potențialele pericole asociate cu oferirea de detalii personale sau cu stabilirea unor întâlniri personale cu indivizi întâlniți on-line. 3) Efectele negative ale expunerii la pornografie nesolicitată. 4) Apariția și efectele solicitării sexuale. 5) Efectele expunerii la site-uri care incită la ură și violență”.
CAPITOLUL 3
ROLUL SOCIALIZĂRII ONLINE ÎN PERCEPȚIA TINERILOR
Datorită noilor tehnologii ale informației și ale comunicării, adolescenții de astăzi fac toate aceste lucruri într-o manieră diferită de cea a generațiilor anterioare. Vorbind despre acești adolescenți în cadrul unei conferințe din luna februarie a anului curent, Lee Rainie, director al Institutului Pew Internet & American Life Project, îi denumește „generația mileniului” și consideră că ei prezintă o serie de caracteristici distinctive pe care le sintetizează în opt realități fundamentale.
Realitatea 1: „Generația mileniului” (născută între 1982-2000) reprezintă un grup distinct de vârstă, conform numeroaselor măsurători ale comportamentului și atitudinilor generaționale (Neil Howe și Bill Strauss, Millennials Rising). Trăsăturile generaționale distincte sunt următoarele: (1) acești tineri sunt speciali, în sensul că prezintă o semnificație importantă pentru părinții lor, care i-au instruit și i-au educat bine, iar la rândul lor, tinerii sunt conștienți de importanța pe care o au ca generație pentru viitor; (2) ei sunt protejați, ca urmare a unei anxietăți parentale (detectoare de metale în școli, v-cipuri în televizor și NetNanny în computerele lor); (3) sunt încrezători, înregistrând valori mai mari ale optimismului și ale încrederii în sine; (4) sunt orientați către echipă, pun accent pe proiectele în echipă, dezvoltă un puternic instinct de echipă prin legături strânse în cadrul grupurilor de egali; (5) sunt orientați către obținerea de rezultate performante, cu standarde școlare și nivel de responsabilitate mai ridicate ca oricare altă generație până în prezent; (6) asupra lor se exercită o presiune din partea părinților în vederea obținerii unor rezultate mai bune, evitării riscurilor personale, valorificării avantajelor oferite de adulți – fenomenul „copilului-trofeu”; (7) sunt convenționali, fiind mândri de rezultatele lor și adoptând valorile parentale.
Realitatea 2: „Generația mileniului” este complet cufundată într-o lume a media și a
dispozitivelor electronice (generația digitală, Generația M – Media, Homo Connectus). Sintetizând datele din studiile efectuate de Tom Wolzien, Sanford C. Bernstein & Co, Lee Rainie realizează o reprezentare grafică a evoluției ecologiei media pe un interval de 30 de ani. De la puținele dispozitive media fixe din 1975 (presa, radioul și televiziunea) și până la complexele dispozitive, în special cele mobile, de recepție și stocare din prezent (între care enumerăm PC-ul, iPod-ul48, pagerul, telefonul mobil, PDA-ul / Palm-ul49, TiVo / PVR50), se observă cum treptat lumea a fost cuprinsă într-o țesătură media tot mai densă (web-ul de azi).
Realitatea 3: Tehnologia „generației mileniului” este mobilă datorită conexiunilor wireless și a dispozitivelor de stocare portabile cu capacități din ce în ce mai mari.
Realitatea 4: Internetul joacă un rol special în lumea „generației mileniului.” Acest fapt nu semnifică că adolescenții ar fi utilizatori mai intensivi ai Internetului comparativ cu părinții lor, ci că utilizarea de către ei a Internetului posedă câteva caracteristici speciale. Adolescenții caută mai frecvent informații despre filme și programe TV (84%), sunt utilizatori mai „împătimiți” ai jocurilor online (81%), folosesc mai intensiv mesageria instantanee (75%), descarcă mai multă muzică online (51%), citesc mai mult blogurile (38%), își împărtășesc între ei cu mai mult entuziasm noile creații personale (33%), descarcă online mai multe conținuturi video (31%) și creează în mai mare măsură bloguri personale (19%). Părinții îi întrec pe adolescenți la cumpărăturile online (e-shopping – 43%), precum și la căutarea unor informații pe teme de sănătate (31%) și despre locurile de muncă (30%). Se observă că aceste diferențe își au sursa în diferențele de status și de venit dintre părinți și adolescenții lor, ceea ce face ca fiecare generație să aibă propriile ei preocupări, interese și posibilități.
„Generația mileniului” nu este doar consumatoare a conținuturilor media, ci și creatoare a acestora pe Internet, cu 57% dintre adolescenți contribuind cu cel puțin o creație la conținutul Internetului pe care au împărtășit-o cu ceilalți:
– 33% au realizat lucrări artistice, fotografii, clipuri video, fișiere audio și piese literare;
– 32% au creat sau au lucrat la pagini de web pentru alții (grupuri personale, prieteni,
sarcini școlare);
– 22% și-au creat și își mențin propria pagină web;
– 19% au creat propriul lor jurnal online sau blog;
– 19% spun că mixează conținuturi găsite online într-o manieră proprie.
Interactivitatea Internetului a permis tinerilor să utilizeze reputația și sistemul de notare pe Internet, prin expunerea lucrărilor proprii și criticarea lucrărilor celorlalți. Ei alcătuiesc adesea „găști inteligente” (care valorifică tehnologia în nenumărate moduri). Atașamentul tinerilor față de Internet le-a schimbat și maniera în care abordează un proiect. Mulți dintre ei încep un proiect prin a explora aleatoriu pe Internet pe tema care îi interesează, iar atunci când adună întrebări, ei se adresează rețelei lor sociale de pe Internet pentru a obține răspunsuri. Prin urmare, cercetarea devine un proces auto-direcționat.
Realitatea 5: „Generația mileniului” este multi-operațională (multi-tasking), saturând cu activități simultane orele lor de informare și comunicare. Linda Stone, fost director executiv la Microsoft afirmă despre viața modernă ca este trăită într-o stare de „continuă atenție parțială”: „Atenția continuu parțială nu este același lucru cu multi-operativitatea; ci estevorba de încercarea de a îndeplini mai multe sarcini simultan. Cu o atenție continuu parțială noi scanăm alertele legate de cele mai bune lucruri dintre cele care ne interesează[…]”
Realitatea 6: „Generația mileniului” este adesea inconștientă și indiferentă față de consecințele utilizării tehnologiei, în sensul că nu le pasă prea mult de faptul că intimitatea aplicațiilor utilizate poate fi violată de către „softuri de supraveghere” sau că ei ar încălca drepturi de autor și de copiere atunci când descarcă diverse materiale informative sau conținuturi media (audio, video), fapt care face ca limitele dintre spațiul public și cel privat pe internet, precum și pentru regulile etice (neticheta) să fie mai puțin clare.
Realitatea 7: Lumea tehnologică a „generației mileniului” (și a noastră) se va schimba radical în următoarea decadă, deoarece ne aflăm la mijlocul câtorva curbe ale tehnologiei. Consecințele acestei dezvoltări tehnologice vor fi: (a) un mediu mai inteligent, datorită dispozitivelor și aplicațiilor mai inteligente, precum și a conexiunilor mai dense și mai fiabile, (b) sistemele vor fi mai mobile, datorită interconectivității, (c) conținutul creativ va exploda, înlocuind „mass media” cu „my media” (media mea), (d) instrumentele de căutare a informației se vor îmbunătăți, vor deveni mai contextuale și mai sociale („web-ul semantic”, strategii mai bune de căutare, sisteme pe bază de „reputație” sau de „recomandare” etc.).
Realitatea 8: Maniera în care „generația mileniului” va aborda sarcinile de învățare și de cercetare va fi modelată de noua lume tehnologică în sensul că această manieră va fi (a) mai auto-direcționată și mai puțin dependentă de instrucțiunile de gen „de sus în jos,” (b) mai bine ordonată pentru a permite captarea informațiilor noi, (c) mai centrată pe răspuns, (d) mai legată de contactele și cunoașterea de grup, (e) mai deschisă perspectivelor interdisciplinare, creându-și propriile taxonomii „etichetate” și (f) mai orientată către indivizi care devin propriile lor centre de informare, cercetare, creație, productivitate personală, în sensul că Internetul, prin resursele pe care le oferă „la domiciliu” facilitează toate aceste activități la nivel individual sau le individualizează. În acest mod, propria casă sau propriul birou de lucru
poate deveni un mic institut de cercetare, de producție, de creație etc.
Această incursiune ceva mai lungă pe tărâmul teoretic a fost justificată de complexa triadă conceptuală socializare-adolescență-Internet, ce a necesitat trecerea în revistă a aspectelor procesului de socializare, a dimensiunilor psiho-socio-culturale ale ciberspațiului, cu accent pe comunicarea mediată de computer (posibilă prin aplicațiile de software social) și pe potențialul Internetului în construirea capitalului social (prin comunicare și comunitate virtuală), precum și o descriere a noii generații adolescentine în viața căreia media modernă joacă un rol extrem de important, transformând-o într-o „generație digitală”.
METODOLOGIE
Întrucât domeniul de cercetare referitor la socializarea online și influența acesteia asupra tinerilor este nou, investigarea unei astfel de teme nu se putea efectua decât prin intermediul unui tip explorativ de cercetare, susținută de instrumente cantitative, care să furnizeze o primă imagine asupra fenomenului investigat. Scopul cercetării a fost predominant descriptiv, de evaluare prealabilă a unei noi realități sociale, de culegere a datelor, utile unor analize inițiale. Ipoteza este una generală:
Adolescenții de astăzi sunt o generație pentru care Internetul a devenit un mediu
și un agent de socializare cel puțin la fel de important ca familia, școala, grupul de egali
sau mass media tradițională. Datorită prezenței sale în majoritatea domeniilor vieții, Internetul interacționează strâns cu agenții clasici ai socializării, ajungând să modifice dinamica interrelaționării acestora în viața adolescentului. Se prezumă deci că influența Internetului și a socializării online este de un grad ridicat asupra tinerilor.
Instrumentele de lucru
Noutatea domeniului implică un stadiu încă destul de puțin elaborat și standardizat al
metodologiei de investigare, el rămânând deocamdată la „imaginația sociologică” a cercetătorilor, acest aspect, precum și faptul că tema cercetării este destul de largă, ne-au făcut să ne decidem pentru un chestionar extensiv, pe măsura orientării explorative a cercetării, însă cu întrebări de tip închis, pentru a atinge scopul cercetării, acela de primă evaluare și nu de analiză profundă, exhaustivă). Am utilizat modelul chestionarului din cadrul cercetării efectuate de institutul american Pew Internet & American Life Project, pe tema similară a vieții online a adolescenților, chestionar a cărui validitate și fidelitate a fost deja verificat de către autorii acestuia, cu mici modificări pentru a fi în concordanță cu specificul românesc al temei. Chestionarul a fost structurat pe categoriile de itemi de mai jos, categorii care au operaționalizat direct sau indirect conceptele specifice cele mai importante subsumate
conceptului general de socializare (comunicare, asociere, identificare, diferențiere, cultură adolescentină), măsurând aceste concepte atât obiectiv (activități concrete pe Internet), cât și subiectiv (opinii ale adolescenților legate de respectivele activități):
1. Întrebări legate de parametrii utilizării Internetului: frecvența accesării, durata perioadelor online, locația accesului (toate locațiile, locații frecvente), experiența pe Internet („vechimea”), atașamentul față de activitățile online.
2. Itemi explorativi privind activitățile online ale adolescenților: activități de comunicare socială (primire și trimitere de e-mail-uri, accesul chat room-urilor, comunicare prin Instant Messenger), activități recreative tipice culturii adolescentine (navigarea recreativă, de amuzament, jocurile sau descărcarea de jocuri online, accesul site-urilor cu informații ale culturii media: filme, programe TV, grupuri muzicale, descărcarea și ascultarea de muzică, căutarea informațiilor sportive), activități pur informative (asupra evenimentelor), activități personal creative și de identitate (căutarea de informații pe subiecte dificile sau sensibile, crearea propriei pagini web, informații despre hobby-uri, exprimarea opiniei personale), activități comerciale (informarea despre anumite produse și achiziționarea lor online).
Internetul și școala: Internetul ca sursă de informare pentru sarcini școlare, Internetul ca sursă generală și personală de distragere de la activitățile școlare.
4. Surse de învățare socială a Internetului (deprinderi de e-mail și navigare).
5. Restricții parentale sau familiale: cu privire la utilizarea telefonului, televizorului, Internetului, jocurilor pe computer, site-urilor vizitate pe Internet (în ce măsură și la ce nivel există o cenzură parentală), îngrijorări cu privire la persoanele întâlnite pe Internet (conștientizarea de către părinți a riscurilor navigării pe Internet), neînțelegeri în privința împărțirii accesului între membrii familiei.
6. Legarea de prietenii este importantă pentru adolescenți. Prin ce mijloace tehnologice își realizează și își mențin ei prieteniile? Cât de important este Internetul în menținerea prieteniilor din viața reală și cât de importante sunt noile prietenii realizate pe Internet?
7. Aspecte de comportament online, în legătură cu identitatea adolescentului și a celor cu care comunică, precum și cu diverse utilizări sociale pe care adolescenții le dau comunicării mediate de computer: informații false oferite personal (farse, protejare prin mai multe porecle, mințirea în legătură cu datele personale), încrederea pe Net (abordarea străinilor sau acceptul discuțiilor cu aceștia, dezvăluirea de parole prietenilor din viața reală), jocuri de identitate, filtrarea mesajelor, număr de persoane cu care se discută pe Internet (intensitatea relaționării sociale), păstrarea legăturilor din viața reală prin CMC, organizarea activității grupurilor de apartenență din viața reală prin comunicarea online, Internetul ca instrument al scopurilor romantice la adolescenți (invitații online, comunicarea online cu iubitul/iubita), Internetul ca instrument de mediere a unor activități sociale dificile (despărțirea de cineva, mărturisirea unor lucruri greu de afirmat față în față).
8. Evaluarea proprie a adolescenților cu privire la efectele Internetului asupra dimensiunilor principale ale vieții și procesului lor de socializare: influența cultural-informativă (eficiența în satisfacerea nevoilor lor culturale, informative, de hobby și creative), rolul în relațiile cu familia și prietenii, relația cu școala (instrument suplimentar sau piedică, distragere a atenției), profunzimea noilor prietenii pe Internet (prin teoria legăturilor centrale și semnificative), frica de străinii de pe Net, părerea personală legată de natura comunicării mediate de computer (avantaje, dezavantaje), efectele potențial negative ale Internetului (distragerea de la lucruri mai importante, de la familie, prieteni reali, generarea unor conduite deviante prin adoptarea unor modele comportamentale negative regăsite în informația și cultura de pe Net).
În final am obținut un chestionar extensiv de 40 de itemi, în marea lor majoritate de tip închis, cu variante predefinite de răspuns, lăsând pe alocuri unele variante de răspuns care au permis ușoare nuanțări subiective ale respondenților.
Construirea eșantionului
În lipsa resurselor necesare efectuării unui sondaj pe plan local (reprezentativ pentru
un oraș sau o regiune, ca să nu mai vorbim de reprezentativitate națională), am ales o variantă
de compromis a universului cercetării sau a populației țintă: populația adolescentină a unui liceu din Oradea (Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu”). Criteriile după care am efectuat eșantionarea au fost cel al orientării teoretice (umanistă sau realistă) și cel al clasei (implicit al vârstei). A fost exclusă clasa a 12-a, în principal pe motivul nedisponibilității lor (datorat pregătirilor pentru bacalaureat), fiind selectate câte două clase efective (una teoretic-umanistă, alta teoretic-realistă) de la fiecare nivel de clasă menținut în eșantion (a 9-a, a 10-a și a 11-a), cu numărul de elevi prezent la data aplicării chestionarului, însumând în final un eșantion de 151 de subiecți, cu structura pe sexe reprezentativă pentru liceul ales (2 fete la 1 băiat), reprezentând aproximativ o treime din numărul total de elevi ai claselor menționate.
Prezentarea datelor
Parametrii utilizării Internetului
– 44% dintre adolescenți utilizează intensiv Internetul (zilnic sau de câteva ori pe săptămână), 28% cam o dată pe săptămână, iar 28% mai rar.
– 42% dintre adolescenți intră pe Internet de acasă, 75% de la școală, 17% de la bibliotecă, 37% de la un prieten, 75% din al loc (precum un Internet-café), la locații generale fiind acceptate răspunsuri multiple. Totodată, în privința locațiilor frecvente, adolescenții accesează cel mai des Internetul de acasă (30%), de la școală (23%), de la bibliotecă (4%), de la un prieten (7%), din alt loc (35%).
– 78% dintre adolescenți petrec pe Internet în cadrul unei sesiuni între jumătate de oră și mai mult de o oră, ceea ce indică un consum moderat. Doar pentru 9% dintre ei, sesiunile sunt mai restrânse (sub jumătate de oră), probabil datorită faptului că frecventează Internet Cafe-urile, iar 9% dintre ei, depășesc consumul normal (mai mult de două ore), probabil datorită unei conexiuni la Internet deținută acasă.
Experiența adolescenților pe Internet se structurează astfel: 27% în jur de 1 an, 55% între 2 și 3 ani, iar 18% mai mult de 4 ani, ceea ce înseamnă că majoritatea adolescenților (73%) sunt utilizatori „veterani” ai Internetului.
Atașamentul față de Internet este aproximativ egal distribuit, cu 49% dintre adolescenți afirmând că acesta le-ar lipsi foarte mult sau destul de mult, iar 50% simțindu-i lipsa nu prea mult sau chiar deloc.
Activități online ale adolescenților
Se observă că, în cadrul activităților online, adolescenții preferă cel mai mult activitățile de comunicare socială, utilizând comunicarea asincronă (e-mail-ul) în proporție de 79%, iar pe cea sincronă (Messenger) în proporție de 75%. Pe de altă parte, procentul celor care intră pe camerele virtuale de discuție (chat rooms) este mult mai restrâns (32%), ceea ce înseamnă că adolescenții utilizează instrumentele de comunicare socială online în special pentru comunicarea cu caracter mai personal (cu prieteni, cunoștințe), de vreme ce listele de e-mail și de mesagerie instantanee sunt selective și permit controlul accesului, ele nefiind în mod normal accesibile oricărui utilizator de Internet (necunoscuților). Adolescenții utilizează camerele virtuale de discuții (unde se adună atât persoane care se cunosc, cât și noi veniți) mai mult în scopuri explorative și recreative, ele fiind un fel de „pepinieră” pentru noi relații sau prietenii.
Internetul și școala
– Jumătate dintre adolescenți (50%) declară că utilizează în mod egal biblioteca și Internetul ca surse pentru documentarea sarcinilor lor școlare. Restul folosesc în proporții aproximativ egale doar una dintre aceste surse (25% biblioteca, iar 24% Internetul).
– Ca o componentă subiectivă, adolescenții consideră că Internetul îi distrage pe tineri de la sarcinile școlare foarte mult (10%), destul de mult (60%), puțin (23%). În privința lor, adolescenții sunt ceva mai rezervați, afirmând că Internetul îi distrage foarte mult de la școală doar în proporție de 2%, destul de mult doar 10%, puțin 45% și deloc 43%, ceea ce indică o discrepanță între imaginea de sine în această privință și cea pe care o au despre ceilalți.
Surse de învățare a utilizării Internetului și a e-mail-ului
– Deprinderile pe care adolescenții și le-au format în utilizarea Internetului și a aplicațiilor sociale provin din următoarele surse: părinți (7%), frați sau surori (13%), prieteni (70%), școală (30%), pe cont propriu (58%), de la altcineva (7%). Procentele sunt motivate de faptul că adolescenții au avut dreptul la trei alegeri.
Reguli și restricții parentale sau familiale
– Părinții impun adolescenților o serie de restricții în utilizarea telefonului (51%), televizorului (24%), Internetului (14%) și a jocurilor pe calculator (17%). În cazul Internetului, restricțiile parentale vizează în proporție de doar 5% site-urile vizitate de adolescenți și de 17% străinii întâlniți online.
– 40% dintre adolescenți au acasă calculatorul amplasat într-o zonă privată (propria cameră), 17% în zonă familială, 3% în ambele zone (restul de 38% nu se pot pronunța).
– Doar 3% dintre adolescenți cred că sunt verificați de părinți după ce au navigat pe Internet (le sunt verificate site-urile vizitate).
– 29% dintre adolescenți s-au certat cu un membru al familiei (părinte, frate, soră) în privința accesului la Internet.
Romantism și prietenii online
– Adolescenții, în afara întâlnirilor față în față, comunică cel mai des cu prietenii lor prin telefon (87%), apoi prin Instant Messenger și e-mail.
– 72% dintre adolescenți folosesc mesageria instantanee pentru a păstra legătura cu prieteni/prietene care sunt departe.
– 24% folosesc mesageria instantanee pentru a stabili planuri comune cu prietenii/prietenele (funcții organizatorice de grup ale comunicării prin computer).
– 23% folosesc mesageria instantanee pentru a vorbi cu iubitul/iubita, iar 5% au folosit mesageria instantanee pentru a se despărți de iubit/ă.
– 9% dintre adolescenți folosesc mesageria instantanee pentru a face invitații unui băiat/unei fete.
Comunicare și comportament online
– 47% dintre adolescenți au primit informații false de la cineva online.
– 55% dintre adolescenți au contactat online o persoană pe care nu au mai întâlnit-o niciodată (complet străină), iar 17% dintre adolescenți au blocat mesaje de la persoane pe care nu le cunoșteau. În această privință, doar 3% au o teamă reală că cineva i-ar putea hărțui pe Internet, 13% se tem destul de mult, 40% nu prea mult, 41% deloc.
– 32% dintre adolescenți au dezvăluit parola de e-mail / messenger unui prieten, unei prietene sau unei persoane cunoscute.
– 50% au o singură identitate (poreclă) de chat sau adresă de e-mail, 25% au două, 9% trei, 9% patru sau mai multe, 7% nu se pot pronunța, iar 17% au adrese de e-mail sau identități de chat secrete.
– 48% dintre adolescenți au pretins online că sunt o altă persoană, 35% au declarat în mod fals că au peste 18 ani pentru a avea acces pe anumite site-uri, 39% dintre adolescenți au jucat o farsă / o glumă / ceva șocant altcuiva online, 23% dintre adolescenți au folosit mesageria instantanee pentru a pretinde că sunt altcineva și a juca o farsă altcuiva.
– 15% dintre adolescenți nu vorbesc în mod normal cu nimeni online, 28% cu 1-2 persoane, 26% cu 3-4 persoane, 16% între 5-9 persoane, 5% între 10-15 persoane, iar 2% cu mai mult de 15 persoane, ceea ce înseamnă că, însumat, 72% dintre adolescenți vorbesc cu cel puțin o persoană prin intermediul Instant Messenger-ului în cadrul sesiunilor online obișnuite.
– 28% dintre adolescenți au utilizat mesageria instantanee pentru a spune cuiva ceea ce nu îndrăzneau să spună față în față, iar 53% au blocat mesajele de la cineva pe care nu-l simpatizau sau pe care erau supărați.
Evaluarea proprie a adolescenților cu privire la comunicarea mediată de calculator, prieteniile online și efectele Internetului asupra dimensiunilor principale ale vieții și procesului lor de socializare
– 30% consideră că comunicarea prin Internet este ușoară, inteligibilă, doar 6% o consideră absolut dificilă, interpretabilă, iar 64% cred că ea are atât avantaje, cât și dezavantaje.
– 38% susțin că Internetul îi ajută să-și îmbunătățească relațiile cu prietenii foarte mult sau destul de mult, 58% puțin sau deloc, 4% nu se pot pronunța. 51% cred că Internetul îi ajută foarte mult sau oarecum să-și facă prieteni/prietene noi, 39% puțin sau deloc, iar 96% consideră că noile prietenii online sunt superficiale!
– 8% susțin că Internetul îi ajută să-și îmbunătățească relațiile cu familia, 10% puțin, 75% deloc, 7% nu se pot pronunța.
– 49% afirmă că Internetul îi ajută să găsească informații pe subiecte greu de abordat (sexualitate, boli, etc.), 48% puțin sau deloc.
– 61% afirmă că Internetul îi ajută foarte mult sau destul de mult să găsească informații despre hobby-urile lor, 37% puțin sau deloc.
– 25% consideră că Internetul îi distrage foarte mult pe tineri de la realizarea unor activități mai importante, 50% ca îi distrage destul de mult, 21% puțin.
– 9% consideră că Internetul îi determină foarte mult pe tineri la conduite periculoase, 33% destul de mult, 36% puțin, 17% deloc, 5% nu se pot pronunța.
– 15% cred că Internetul reduce foarte mult timpul pe care adolescenții îl petrec lângă prietenii lor din viața reală, 46% destul de mult, 30% puțin, 8% deloc.
– 23% cred că Internetul reduce foarte mult timpul pe care adolescenții îl petrec cu familia lor, 41% destul de mult, 21% puțin, 13% deloc.
Date demografice
– 35% dintre subiecți sunt de sex masculin și 65% de sex feminin (reflectă reprezentativ structura pe sexe a populației liceului: aproximativ 2 fete la 1 băiat).
– 7% au avut vârsta de 15 ani, 39% 16 ani, 40% 17 ani și 13% 18 ani.
– 35% erau în clasa a 9-a, 36% clasa a 10-a, 29% clasa a 11-a.
– 6% aveau un venit familial moderat, 81% venit mediu și 13% venit ridicat.
– Părinții a 17% dintre subiecți erau divorțați, iar ai 83% dintre ei căsătoriți sau concubini.
– Profilele umanist și realist (ambele teoretice) au fost reprezentate în mod egal.
Datele generale ale anchetei sugerează în diverse procente considerabile faptul că adolescenții efectuează numeroase activități online care au o legătură directă sau indirectă cu variatele fațete ale procesului de socializare. Deși datele obținute prin anchetă sunt complexe și se pretează unor analize suplimentare ale diferitelor variabile și dimensiuni ale socializării și subproceselor acesteia, vom pune sumar în evidență o serie de concluzii generale.
În primul rând, preferința netă pentru activitatea de comunicare prin intermediul softurilor sociale (e-mail, Instant Messenger, mIRC, chat rooms) și pentru informațiile culturii specific adolescentine (filme, programe TV, grupuri muzicale, vedete muzicale și de cinema, modă, etc.), pe lângă alte activități complementare (recreere, ascultare sau descărcare de muzică, informare pe tema hobby-urilor, a evenimentelor etc), confirmă ipoteza generală de cercetare (activitatea de socializare, în cadrul căreia comunicarea și culturalizarea sunt aspecte esențiale). În privința relației dintre comunicarea online și legăturile de prietenie, se observă o distincție: cu prietenii apropiați (legături centrale) adolescenții preferă de departe telefonul (punct în comun cu studiul american), comunicarea online fiind utilizată preponderent în cazul unor prieteni îndepărtați geografic sau mai puțin apropiați (legături semnificative).
Totodată, ca o descoperire importantă, jumătate dintre adolescenți consideră că Internetul îi ajută să-și facă prieteni noi, dar majoritatea lor copleșitoare (96%) apreciază aceste prietenii ca superficiale. Acest fapt poate constitui o dovadă concludentă pentru pesimiștii cu privire la abilitățile sociale ale comunicării online sau poate fi ocazia unor diferențieri mai profunde în cadrul tipurilor de relații sociale pe care le favorizează Internetul, cum ar fi capacitatea sa de a face posibilă și de a susține „socializarea slabă” (rețele sociale online relativ extinse de persoane care comunică în jurul unor interese comune și care la nevoie se pot ajuta în diverse probleme, fără ca respectivele comunități virtuale să dezvolte cu necesitate o extensie în viața reală, deși adeseori acest lucru se poate întâmpla). Oricum ar fi, adolescenții fac distincția între calitatea relațiilor de prietenie apropiate, bazate pe bogăția calitativă a comunicării față în față, și universul social din mediul virtual extrem de vibrant însă mai abstract și mai puțin semnificativ din punct de vedere al intimității relațiilor pe care reușesc să le stabilească. Cu toate acestea, alte surse exterioare acestui studiu indică faptul că indivizii pot lega în ciberspațiu prietenii care se prelungesc și se aprofundează în viața reală. Faptul că adolescenții au învățat deprinderile de navigare a Internetului și de utilizare a aplicațiilor sociale cu deosebire de la prieteni și pe cont propriu sprijină atât caracterul de „generație digitală” al adolescenților, care sunt mai pricepuți în aceste noi tehnologii ale informării și comunicării în raport cu generația părinților (doar 7% au învățat de la părinți), cât și presupunerea inițială că Internetul reprezintă un liant și un mediu de socializare pentru adolescenți, ei împărtășindu-și unul altuia cu o eficiență exponențială secretele și avantajele acestor tehnologii. Nepriceperea generației părinților în privința abilităților care țin de domeniul Internetului, alături de un anumit dezinteres față de activitățile online ale copiilor lor (doar 14% dintre părinți impun adolescenților restricții legate de Internet și, în evaluarea adolescenților, doar 3% dintre părinții lor verifică site-urile navigate de ei), sugerează o „prăpastie digitală” între cele două generații.
Comunicarea online, prin asigurarea anonimatului și a controlului personal în divulgarea voluntară sau prezentarea după dorință a informațiilor despre propria persoană (managementul impresiei, mult mai liber în lipsa posibilității sau ușurinței de a verifica informațiile oferite), reprezintă pentru adolescenți un laborator al identității, un teren experimental în crearea imaginii de sine și a imaginii transmise în exterior celorlalți parteneri ai comunicării. Procentele semnificative (între o treime și o jumătate dintre respondenți) în care adolescenții adoptă identități multiple în mediul online sau pretind că sunt altcineva fie pentru a se proteja, fie pentru a juca o farsă, confirmă o anumită preferință a lor pentru jocul de rol online. De asemenea, depărtarea fizică din ciberspațiu face ca anumite subiecte mai dificile ale conversației din situația față în față să fie mai ușor abordabile în comunicarea online, unii adolescenți preferând acest mediu pentru a se informa despre sau a spune lucruri pe care nu ar îndrăzni să le abordeze cu cineva sau să le spună cuiva în viața reală.
Libertatea de exprimare mai lipsită de riscuri și responsabilități pe care o asigură anonimatul online poate avea consecințe atât pozitive, cât și negative. Unii adolescenți mai timizi pe plan social în viața reală, pot găsi în realitatea virtuală o posibilitate de a comunica mai ușor și de a exersa mai lesne rolurile de relaționare, ceea ce trimite cu gândul la o posibilă utilizare a comunicării mediate de computer ca mijloc de terapie în combaterea problemelor de comunicare. De asemenea, în spiritul aceleași idei, adolescenții se pot prezenta pe sine cum doresc, fapt care are un impact deosebit asupra celor cu handicap sau diverse complexe, ei înregistrând de obicei conversații de mai bună calitate în mediul virtual, unde sunt acceptați mai ușor așa cum sunt sau pot să ascundă handicapurile și complexele în spatele unei imagini pozitivate, dar lipsită de fundament real. Acest din urmă aspect poate dăuna procesului adolescentin de construire a imaginii de sine, având în final potențialul de a induce individului confuzie în privința propriei persoane, personalitate clivată, cu efecte negative inclusiv asupra stimei de sine. Pe de altă parte, alți adolescenți, mai puțin inhibați pot utiliza acest mediu pentru a face experimente periculoase de identitate sau sociale (fenomenul hackerilor), devenind niște agenți de intruziune în viața și detaliile personale ale altor indivizi prin intermediul computerului și al rețelei.
Pentru cei care se tem că Internetul ar aduce cu sine o serie de pericole externe și interne sau de dezavantaje sociale pentru cei care îl folosesc, în special pentru cei tineri, cum ar fi hărțuirea online, retragerea socială (fenomenul de „socializare paradoxală”) sau distragerea atenției, opiniile subiective ale adolescenților din cadrul studiului confirmă doar într-o măsură moderată aceste temeri. Doar 12% dintre adolescenți se simt distrași mult și destul de mult de către Internet de la sarcinile lor școlare, însă 70% dintre ei consideră că ceilalți adolescenți sunt distrași în măsură mare sau destul de mare de la școală (un procent chiar mai mare, de 75%, este cel al adolescenților care cred că Internetul distrage în general pe tineri de la lucruri mai importante). Această discrepanță în percepția adolescenților (mentalitatea care spune că „Internetul afectează destul de mult tinerii, dar mai puțin pe mine”) poate fi o evitare a incriminării de sine, un deficit de auto-conștientizare sau existența anumitor prejudecăți personale cu privire la acest subiect. Cu privire la hărțuirea online, ea nu
reprezintă ceva serios pentru adolescenți: doar 16% dintre ei au o oarecare teamă în această privință, mai mult de jumătate dintre ei (55%) acceptând să discute cu persoane complet necunoscute de la primul contact. În mod similar, adolescenții nu cred că Internetul îi distrage
prea mult de la activitățile sociale din lumea reală, cu o oarecare excepție în cazul impactului asupra timpului petrecut cu familia: 23% consideră că Internetul „mănâncă” mult din timpul petrecut cu familia și 41% oarecum, însă acest aspect poate fi corelat cu faptul că în adolescență se reduce în general timpul pe care tinerii îl petrec cu familia, ei socializând foarte mult în afara acesteia, ca o trăsătură normală a perioadei de vârstă. În privința timpului petrecut cu prietenii în viața reală, doar 15% dintre adolescenți cred că Internetul constituie un obstacol real și 46% oarecum. Totodată, în opinia adolescenților, Internetul, prin conținutul său informațional mai necenzurat, nu constituie un factor prea important de generare a unor modele deviante de comportament: 9% cred acest lucru, iar 33% doar într-o oarecare măsură.
Totodată, influențele pozitive ale Internetului asupra unora dintre aspectele vieții personale sunt și ele obiectul unor evaluări destul de moderate din partea adolescenților: 64%
cred că comunicarea mediată de computer are atât avantaje, cât și dezavantaje, doar 38% susțin că Internetul îi ajută să-și îmbunătățească relațiile cu prietenii într-o anumită măsură, iar 75% susțin că Internetul nu-i ajută deloc să-și îmbunătățească relațiile cu familia. Toate aceste date par a indica faptul că, în ciuda freneziei binecunoscute a adolescenților în utilizarea Internetului (și în general preferința lor pentru noua media), ei par a fi conștienți de limitele acestuia în raport cu aspectele vieții lor din lumea reală, iar probleme precum dependența de acest mediu și de comunicarea socială online (exprimată în mari cantități de timp petrecute în mediul online cu efecte de retragere socială) constituie mai degrabă o excepție în rândurile lor. După cum afirmă și Lee Rainie, noile tehnologii media țes în jurul „generației digitale” a adolescenților o pânză comunicațională mobilă și eficientă, cu rol instrumental în dezvoltarea diverselor aspecte ale vieții acestora. Consecințele negative care pot rezulta din utilizarea acestui nou set de instrumente sunt accidentale și inerente, în aceeași măsură în care orice tehnologie greșit sau abuziv folosită poate genera o serie de efecte neplăcute asupra utilizatorului sau vieții acestuia. Totodată se desprinde ideea conform căreia eficiența și siguranța socială a Internetului depinde în mod fundamental de măsura în care oamenii devin conștienți de efectele utilizării sale și învață să le stăpânească și să le optimizeze.
La final, ca o observație generală, faptul că majoritatea copleșitoare a adolescenților din sondaj provin din familii cu venituri medii și ridicate, care permit achiziționarea unui calculator și a unei conexiuni la Internet acasă sau posibilitatea de a frecventa Internetul la o sursă plătită (Internet Cafe, 75%) poate fi un motiv pentru care trebuie evitată generalizarea rezultatelor la întreaga populație adolescentină. Acest aspect poate fi corelat cu faptul că 42% dintre adolescenți intră pe Internet de acasă, ceea ce înseamnă că nu toate familiile cu venituri medii și ridicate achiziționaseră la momentul sondajului o conexiune la Internet acasă. Un mare număr de adolescenți (75%) susțin că intră pe Internet de la școală, iar o parte dintre ei (17%) de la bibliotecă (care este uneori plătit în tarife mai mici sau este restrânsă aria de acces, fiind interzise anumite site-uri sau aplicațiile de comunicare socială – mesageriile instantanee, IRC-ul). Accesul școlar gratuit la computer și Internet este limitat în general la orele de laborator sau subordonat unor sarcini școlare (de documentare pe anumite teme), ceea ce face ca navigarea Internetului în alte scopuri (recreative, social-comunicaționale, interese personale) să fie restrânsă și fugară.
Limitări ale cercetării
Noutatea subiectului și faptul că a fost mai puțin amintit în literatura de specialitate reprezintă cea mai mare limitare a cercetării, astfel că modelul care a stat la baza acestei cercetări este unul străin, adaptat la realitățile românești. Eșantionul este o altă limită a cercetării, el nefiind suficient pentru a generaliza, dar totuși suficient pentru a deduce concluzii în linii mari.
Recomandări pentru cercetările viitoare
Un eșantion mult mai mare este recomandarea de bază pentru cercetările viitoare, aspect pe care nu l-am putut realiza din lipsă de resurse. De asemenea, analize mult mai profunde, bazate pe particularitățile socializării online sunt de dorit.
CONCLUZII FINALE
Prin această lucrare, se abordează un subiect nou în realitatea românească, care a devenit rapid un fenomen în care s-au angrenat tot mai multe persoane, în special tinerii, fapt demonstrat de partea teoretică și de cea practică. Lucrarea nu aduce doar ceva nou, ci este în totalitate ceva nou, deoarece, cum spuneam și anterior, a fost amintită prea puțin de literatura de specialitate. Partea practică dorește să treacă în revistă activitățile preferate de tinerii români, aflați în perioadă de maturizare, activități legate de ciberspațiu și de socializarea online. Pentru acești tineri, socializarea online a devenit o rutină, aceasta nu mai pare ceva extraordinar și inaccesibil cum părea inițial, iar influența acesteia în viața lor este mare, internetul fiind folosit în toate domeniile vieții. Părerile sunt mai mult pro decât contra în legătură cu acest fenomen complex și gradul de dependență manifestat de tinerii evaluați este relativ mare. Sau poate nu există neapărat un grad de dependență, ci mai corect spus ar fi faptul că tinerii consideră internetul indispensabil, poate nu direct, prin afirmare, ci prin folosirea în mod frecvent a acestuia.
Realizarea lucrării a fost un efort relativ ușor, datorită frecvenței fenomenului abordat în viața cotidiană, însă dezamăgirea a fost în legătură cu prea puținele surse teoretice disponibile. Din realizarea acestei lucrări, am conștientizat ceea ce știam deja: că internetul este o realitate în viețile tuturor și mai ales a tinerilor, activitățile desfășurate fiind deosebit de diverse, aspect care influențează în mod pozitiv atractivitatea acestuia. De asemenea, putem să generalizăm faptul că internetul este deosebit de util, sub multe aspecte și ușurează într-un anumit mod viața, la costuri reduse, dar în același timp limitează persoana la interrelaționări față în față, activitățile desfășurate fiind mediate de calculator.
Dificultăți nu au fost întâlnite, poate doar în cazul eșantionării din cauza perioadei alese și a lipsei de resurse pentru a genera un eșantion mai mare. Feedback-urile oferite de persoanele care au citit lucrarea au fost pozitive, aceștia conștientizând la rândul lor amploarea fenomenului. Sincer vorbind, toată lumea folosește sau a folosit la un moment dat internetul și cunoaște socializarea online, însă în momentul utilizării efective, nimeni nu conștientizează efectiv toate aspectele prezentate, tocmai datorită faptului că internetul este omniprezent și a devenit o chestiune obișnuită, banală. Avem totuși convingerea că o limitare la nivel global a accesului la internet pentru scurt timp ar fi un experiment din care ar rezulta dependența oamenilor și conștientizarea influenței internetului asupra lor.
Nicio încheiere nu poate fi mai potrivită decât aforismul găsit prin Google: ,,Doamne, prefer Infernul, dacă este legat la Internet’’.(Valeriu Butulescu din Noroi aurifer – http://subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=internet)
Bibliografie
Adrian Munteanu – Psihologia copilului și a adolescentului, Editura Augusta, Timișoara, 1998
Anthony Giddens – Sociologie, Editura ALL, București, 2000,
Basil Bernstein – Langage et classes sociales, Paris, Les Editions de Minuit, 1975
Broom, Ph. Selznick – Sociology, editia IV, Editura N.Z., 1968, p. 107-111, apud. Dan Banciu, Sorin Rădulescu, M. Voicu – Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
Carmen Furtună – Sociologie generală, ediția a III-a, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu (coordonatori) – Dicționar de sociologie, Editura Babel,
București, 1993
D. Finkelhor, K. J. Mitchell, J. Wolak, Online victimization: A report on the nation’s youth, National Center for Missing and Exploited Children, Crimes Against Children Research Center, 2000, apud Joyce Shriner, “Untangling the Web for Internet Addicted Adolescents”, in Family Life Month Packet, Ohio State University, decembrie 2002
Dan Banciu, Sorin Rădulescu, Marin Voicu – Introducere în sociologia devianței, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
David Lister., New Media: A Critical Introduction, London: Routeledge, 2003
Dr. David Greenfield, Dependența virtuală, New Harbinger, Oakland, California, 1999, apud Joyce Shriner, op. cit
G. Rocher – Introduction à la sociologie générale, t. 1, Montrèal, H.M.H., 1968, p. 119, apud. Carmen Furtună – Sociologie generală, ediția a III-a, Editura Fundației România de mâine, București, 2007
http://www.libertatea.ro/cache/detalii/articol/80-dintre-copiii-de-pana-la-5-ani-folosesc-internetul-326350.html
http://www.orhideus.go.ro/despre_internet.htm
http://www.ziare.com/articole/gfk+romania
I. Ungureanu – Paradigme ale cunoașterii societății, Editura Humanitas, București, 1990
Internetul ca agent de socializare al ,,Generației M’’, Marius Ionuț Chitoșcă, articol din Revista de informatică socială, anul III, nr. 5, iunie 2006
J. Shriner, “Untangling the Web for Internet Addicted Adolescents”, in Family Life Month Packet, Ohio State University, decembrie 2002
Kimberly Young, Caught in the Net, John Wiley & Sons, New York, 1998, p. 115, apud J. Shriner, op. cit.
N. A. Shapira, T. D. Goldsmith, P. E. Keck, U. M. Khosla, S. L. McElroy, “Psychiatric features of individuals with problematic Internet use”, in Journal of Affective Disorders, 57, 2000, apud J. Shriner, op. cit.
Pat Bullen, Dr. Niki Harré, The Internet: Its Effects on Safety and Behaviour – Implications for Adolescents, Departamentul de Psihologie al Universitatii din Auckland, Noua Zeelanda, noiembrie 2000
R. Merton – Elements de theorie et de methode sociologique, Paris, Plan, 1965
Ștefănel Lavinia – Socializarea, p. 3, disponibil online la http://facultate.regielive.ro/referate/sociologie/socializarea-20500.html
Vilfredo Pareto – Traite de sociologie generale, apud. I. Ungureanu, op. cit
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Influenta Socializarii Online Asupra Tinerilor (ID: 165491)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.