Influenta Mass Mediei

Introducere

Impresionanta noastră abilitate de astăzi de a transmite mesaje instantaneu, la distanțe uriașe ne este atât de familiară tuturor, însă activitățile noastre de zi cu zi, cum ar fi deschiderea ziarului, a radioului, privitul la televizor reprezintă o schimbare importantă în comportamentul legat de comunicare umană.

În ciuda cercetărilor amănunțite efectuate de-a lungul timpului privind comunicarea, încă nu știm sigur ce înseamnă această schimbare, cum ne influențează, sau cum ne va modela viitorul. Cu toate acestea, este clar că mass-media influențează publicul și întreaga societate. Ceea ce nu înțelegem pe deplin este cum și în ce măsură se realizează acest lucru.

Anumite schimbări revoluționare anterioare referitoare la capacitatea oamenilor de a transmite anumite înțelesuri către alții au avut influențe cu adevărat puternice în dezvoltarea gândirii, comportamentului și culturii noastre.

Înțelegând aceste noțiuni, vom putea evalua mai ușor un aspect important al mass-media contemporane și anume faptul că deși este un domeniu apărut relativ recent, au un impact puternic asupra vieții noastre, mentalității și de ce nu și a gândirii noastre.

O dată cu apariția și acceptarea comunicării de masă, ritmul activității umane de comunicare s-a accelerat. Trăim într-o societate în continuă schimbare. Câteodată este greu să conștientizezi importanța unei anumite schimbări. Dar cât de importante sunt aceste medii de fapt pentru noi?

În fiecare zi tânjim după informație, după comunicarea evenimentelor importante, dar totuși ce influență au toate acestea asupra noastră? Cum și în ce fel am devenit dependenți de informație, de divertisment, de programele culturale difuzate la televizor, bârfele din ziarele de scandal? Toate aceste lucruri sunt în prezent banalități și probabil nu ne-am putea imagina viața fără acestea.

Unul dintre scopurile acestei lucrări este să analizeze publicul activ al produselor mass-media, în special al publicațiilor online. În ultimii ani, internetul a luat amploare iar majoritatea publicațiilor și-au îndreptat atenția spre acest tip de public.

Interacțiunea între public și publicație este mult mai ușor de realizat, internetul fiind o excelentă sursă de comunicare la distanță. Îmi propun să analizez publicul activ al mass-mediei și ce îl determină pe acesta să reacționeze, adică să își exprime părerea pe site-urile sau forumurile oficiale ale presei scrise. Ce subiecte îl interesează, și care dintre acestea îi suscită mai mult interesul?

1 .Mass media- instrument de comunicare

Pentru a putea întelege cum acționează și cum ne influențează mass-media mai întâi trebuie să aflăm și să putem înțelege termenul de comunicare. Fie că încercăm să transmitem un mesaj printr-o reclamă, în cadrul unei emisiuni radio sau prin intermediul unei publicații, acest lucru este posibil doar prin comunicare. Așadar, care este definiția acesteia și în ce constă?

Toate definițiile date comunicării umane, au cel putin urmatoarele elemente comune: comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul. Nici un fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene pe care le traim fiecare dintre noi zilnic si pâna la activitatile complexe desfășurate la nivelul organizațiilor, societăților, culturilor, nu poate fi conceput în afara procesului de comunicare.

Toate procesele sociale implică, așadar și un proces de comunicare. În fiecare zi comunicăm fie direct sau indirect , transmitem sau receptăm informații , cu ajutorul tehnologiei sau pur si simplu interacționând în mod direct cu cei din jurul nostru.

Dar ce este pana la urmă comunicarea? Este o întrebare la care au încercat să ofere răspuns toți autorii literaturii de specialitate. Definitiile sunt numeroase si diferite.

În cele ce urmează voi prezenta două dintre acestea, mai largi ca sferă de cuprindere.

“În sensul cel mai general, se vorbeste de comunicare de fiecare data când un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, în speță un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative care pot fi transmise prin canalul care le leagă.“(Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking about Communication)

„Cuvântul comunicare are un sens foarte larg, el cuprinde toate procedeele prin care un spirit poate afecta un alt spirit. Evident, aceasta include nu numai limbajul scris sau vorbit, ci și muzica, artele vizuale, teatrul, baletul si, în fapt, toate comportamentele umane. În anumite cazuri, este poate de dorit a lărgi și mai mult definiția comunicării pentru a include toate procedeele prin care un mecanism (spre exemplu, echipamentul automat de reperaj al unui avion și de calcul al traiectoriei acestuia) afectează un alt mecanism (spre exemplu, o rachetă teleghidată în urmarirea acestui avion).“ (Shannon și Weaver)

În utilizarea curentă, verbul “a comunica” se referă de obicei la acțiunea de a transmite un mesaj despre ceva printr-un anumit canal, cuiva.

Pentru a putea înțelege mai bine rolul mass-mediei în societate, trebuie întâi să înțelegem termenul de societate. Care este relația dintre comunicare și societate? Ce este societatea?

1.1.Societatea ca ansamblu de semnificații comune

Din punct de vedere conceptual, societatea poate fi tratată în mai multe moduri și anume ca o mulțime de persoane, instituții, roluri de relatii, reguli și sensuri. A devenit un fapt comun a privi societatea ca pe o “construcție” social la care reacționăm sau ne adaptăm, o “construcție” asupra căreia avem un control redus.

În afara definițiilor parțiale, binecunoscute ca națiune sau stat, societatea este o abstracțiune care există decât în comportamentul membrilor săi, în ideile și obiectele pe care aceștia le pot numi. Această concepție despre societate are o serie de implicații care permit efectuarea unei analize communicative a societății.

Cea mai importantă dintre ele este aceea că societatea există ca un corp de cunoștințe, împărtășite în diferite grade de membrii ei. Între membrii societății apar diferențe în ceea ce privește experiența și poziția, locul de reședință, munca, credințele etc. Asemenea discrepanțe e posibil să producă diferențe de percepție, atașament, conformare și constiință.

“Cunoașterea” socială variază în funcție de poziția socială și implică o variație a ceea ce este acceptabil sau nu, a normelor și valorilor, a sentimentuliu de identitate sau apartenență. De exemplu, în cazul minorităților deviante, noi suntem înclinați să le vedem ca ocupând o lume socială diferită, în care ceea ce e considerat a fi valoare în altă parte are un statut inferior.

1.2.Structura socială a comunicării

Viața socială apare modelată și menținută într-o formă stabilă de reguli, roluri și relații mai mult sau mai puțin evidente. Una dintre condițiile care anticipează structuri communicative este proximitatea. Persoanele aflate în apropiere, datorită să spunem locuinței, e mai probabil să comunice între ele decât cele aflate la distanță.

O altă condiție ar fi similaritatea. Cei aflați în aeleași împrejurări sociale sau care împărtățesc interese comune e mai probabil să comunice decât cei care diferă din acest punct de vedere. Apartenența de grup este de asemenea, altă condiție a intercomunicării.

În activitațile desfășurate la scară mare sau la nivelul întregii societăți există regularități complexe de interacțiune și adesea roluri comunicaționale specific. De exemplu termenul de expert sau lider de opinie se încadrează în acest context. Acceptarea acestor “reguli” comunicative face parte dintr-o serie de accepțiuni sociale.

1.3.Canale și rețele

Acolo unde comunicarea dintre indivizi sau dintre roluri tinde să se repete putem vorbi de existența unui canal de comunicare. Cu cât este mai liber accesul la un canal sau rețea fizică, cu atât va fi mai diversă mulțimea de contacte sociale pe care o reprezintă. Structura unei societăți este adesea reprezentată de o structură a canalelor și rețelelor de comunicare. De exemplu, caracterul centralizat al unor state moderne este evidențiat de harta rutieră.

Fluxul comunicațional, este considerat un factor important în reconstituirea și interpretarea structurilor vieții sociale. Există rețele care nu sunt conforme nici unei structure fizice observabile. Liniile comunicării informale interpersonal sunt adesea restrânse la limitele clasei sociale, familiei, vecinătății, religiei sau rasei. Așadar, canelele, rețelele și cercurile sociale au la bază canale și împrejurări, sau indivizi și subiecte.

1.4.Mijloace de comunicare

O condiție esențială pentru a participa la comunicarea socială este posedarea anumitor priceperi sau mijloace, care, de obicei, au o anumită structură de alocare.

Mijloacele de comunicare includ tot felul de limbaje și alte sisteme simbolice ce pot fi folosite pentru a comunica. De exemplu, în majoritatea societăților naționale „moderne” există o limbă scrisă publică , care facilitează comunicarea și în același timp interacțiunea interlocutorilor, fapt care nu ar fi fost posibil între două persoane care vorbesc limbi diferite.

Unele variante de limbaj sunt restrânse la localități sau subculturi, altele sunt dobândite printr-o lungă educație sau apartenență la elite.

Mijloacele de comunicare ( de transmitere sau de receptare) utilizează astăzi tehnologii și echipamente costisitoare și necesită anumite priceperi, de exemplu, operarea pe calculator. În timp ce în trecut discontinuitățile erau adesea rezultatul diferențelor culturale și sociale, în prezent ele sunt , în tot mai mare măsură, asociate discrepanțelor economice și de putere.

(McQuail, 1999, p. 22)

Dincolo de ceea ce e disponibil pentru membrii individuali ai unei societăți ca priceperi și facilități comunicaționale de bază, există o cunoaștere specializată și mijloace de comunicare specializate.

1.5.Comunicarea și schimbarea socială

În sociologie, termenul de schimbare socială înseamnă un process istoric pe termen lung.

Procesele de comunicare pot fi considerate cauze sau condiții necesare ale schimbării, în special când aceasta

este gândită în termenii invențiilor tehologice sau socio-culturale.

Tiparul a fost inventat într-un anumit moment și loc și s-a răspândit în întreaga Europă și de aici mai departe în lume prin intermediul călătorilor. La fel și în cazul ziarului care s-a răspândit în lume cam în același fel, dar mult mai încet. Amândouă procesele au depins de deplasarea fizică a persoanelor și bunurilor,uneori la nivel individual, alteori la nivel colectiv și la scară mare, ca în cazul imigranților, invaziilor sau colonizărilor.

Trecerea de la inscripțiile pe piatră la cele pe papyrus, de exemplu, este considerată cauza schimbării puterii regale cu cea a preoților. În Grecia antică, tradiția orală și un alphabet flexibil au favorizat inventivitatea și diversitatea și au împiedicat monopolul preoțimii asupra educației.

După ce am analizat societatea și interdependența ei cu termenul de comunicare, propun să revenim la comunicarea umană, să aflăm pe baza căror tipuri de relații se poate ea construi.

Comunicarea umană se poate construi pe baza a două mari tipuri de relații. Prima este comunicarea directă, cea care se realizează între două sau mai multe persoane care în actul comunicării se influențează reciproc. Acest tip de comunicare poartă numele de comunicare interpersonală. Al doilea tip de relație se referă la comunicarea indirectă, în care aceasta este mediată de un suport tehnologic( scrisoarea ,telefonul, calculatorul) sau de un bun produs de un ansamblu de instituții, specialiști și dotări tehnologice (cărțile, filmele, ziarele, radioul, televiziunea, internetul).

La rândul ei, comunicarea mediatică include două tipuri de relații și anume , comunicarea mediată tehnologic care leagă grupuri umane nu foarte numeroase, și comunicarea de masă , care leagă conglomerate sociale enorme. Este important să facem distincția dintre comunicarea mediată tehnologic și comunicarea de masă și de accea voi zăbovi mai mult asupra termenului comunicare de masă(mass-media), fiind unul mult mai complex si contradictoriu. Termenul a cunoscut numeroase tipuri de definire si numeroase perspective de clasificare, de aceea voi da câteva exemple de astfel de clasificări și definiții.

După C.Wright, ”comunicarea de masă este orientată către audiențe largi, eterogene, care nu sunt cunoscute de către comunicator; mesajele sunt transmise în mod public și sunt calculate astfel încât să ajungă repede la public, uneori chiar și în mod simultan; de obicei, ele sunt tranziente și nu au character de documente înregistrate. În sfârșit, comunicatorul tinde să fie integrat și să acționeze în organizații formale, care implică mari cheltuieli”.

( C. Wright, 1964, p 94, apud M.Coman, 2007)

Denis McQuail definește comunicarea de masă ca transmitere simultană pornind de la un emițător singular și organizat, spre o parte a populației sau spre întreaga populație a unui set de mesaje repetate și standardizate(știri, informații , ficțiune, divertisment și spectacol), fără a exista o posibilitate foarte mare de a recționa sau de a răspunde.

Noțiunea de comunicare de masă definește, în viziunea cercetătorului german Gerhard Maletzke(1963), procese din domeniul media(presă, film, radio, televiziune).

Se bazează pe interdependența dintre comunicator, mesaj și receptor. Comunicarea de masă presupune un public nedelimitat, nestructurat, care nu este organizat.

După alți autori , comunicarea de masă reprezintă “ practica și produsul care oferă divertisment și informații unei audiențe formate din personae necunoscute; aceste conținuturi, transmise pe suporturi tipărite, sonore și audiovizuale, au statutul unor mărfuri, care sunt produse industrial, cu ajutorul unor tehnologii complexe, sunt regularizate de stat și finanțate de firme particulare; aceste conținuturi sunt consummate în mod personal, privat, de către publicul lor”.

( M. Coman, 2007, p. 23).

Deși există atâtea definiții și clasificări legate de noțiunea de comunicare de masă(mass-media), o idee rămâne constantă și anume aceea că în comunicarea de masă se realizează difuzarea unui produs realizat de un grup de specialiști către mai mulți receptori- “ media” fiind fie suportul , fie tehnica, fie suma instituțiilor, fie toate acestea la un loc, prin care se asigură circulația mesajelor, într-un mod din ce în ce mai rapid, pe arii geografice din ce în ce mai extinse, către conglomerate din ce în ce mai numeroase de oameni.

2. Teorii ale comunicării

Științele comunicării, asemeni celorlalte științe se caracterizează prin raționalitate, verificabilitate, un set propriu de teorii, definiții și modele, se bazează pe argumentare logică, caută răspunsuri la problemele societății.

O teorie este formată dintr-un set de idei, care ne face să înțelegem un fenomen, să putem acționa în anumite situații și să facem predicții.

Studiile privind teoriile comunicării sunt deosebit de numeroase. Diferitele teorii rezultate din aceste studii alcătuiesc o geografie bogată, dar inegală. În continuare îmi propun prezentarea câtorva puncte de reper, a unor paradigme teoretice majore, în măsură să clarifice direcțiile cele mai importante ale cercetării.

Următoarele teorii sunt grupate în funcție de puterea acțiunii mesajului în rândul publicului. Astfel vom vorbi despre teorii ale efectelor puternice, teorii ale efectelor limitate și în final teoriile efectelor slabe.

2.1.Teoriile efectelor puternice

Modelul „stimul-răspuns” , în care relația dintre mesajele presei și public este una de tip stimul-răspuns. Din acest lucru rezultă că factorul rațional este aproape eliminat, receptorul răspunzând aproape instantaneu la stimuli. Mesajele ajung direct la receptor, fără intermediar, iar informațiile nu sunt filtrate de vreun factor social sau cultural. Această idee a sugerat denumirea teoriei prin sintagma „fluxul într-un singur pas”( one step flow).

Conform acestei interpretări, în momentul în care mesajul ajunge la receptor, se declansează o reacție uniformă, la fel cum un stimul extern declanșează în corpul omenesc reacții senzoriale spontane, motiv pentru care, în unele lucrări de specialitate, această concepție este numită teoria acului hipodermic.

O altă sintagmă, propusă de această dată de Melvin De Fleur, numită “teoria glonțului magic” susține că mass-media ar funcționa în acest caz ca un declanșator de comportament social „programat”, fiind de ajuns o campanie de presă bine realizată pentru a schimba atitudinea și comportamentul publicului în direcția dorită. Acest model presupune că receptorul este ușor de manipulat, nu se folosește de rațiune, ba chiar răspunde imediat acestor stimuli.

Deși modelul “glonțului magic” reprezintă în istoria sociologiei comunicării de masă o “relicvă”, ideea că presa are o influență puternică asupra publicului și într-o anumită măsură manipulează, este frecvent evocată.

T.O’Sullivan consideră că acest model este“ un model mecanicist și lipsit de subtilitate pentru explicarea relației dintre presă și audiență, model care consideră că mass-media injectează valori, idei și informații, în mod direct, în indivizi pasivi, producând un efect direct și imediat”.

Modelul hegemonic, conform căruia clasele dominante își exercită puterea folosind mijloace persuasive de tip cultural-simbolic. Astfel, folosindu-se de sistemul educativ și de canalele de informare în masă, ele își impun ideologia în forma unor adevăruri generale, universal valabile.

Mass- media se transformă în instrumentul unor tendințe hegemonice, promovate de deținătorii puterii. În ultimă instanță, puterea hegemonică nu este altceva decât reversul pasivității audienței. Un public critic și activ nu ar asmilia imediat valorile prezentate de presă și nu accepta așa ușor ideologii străine de propriile sale interese și valori.

Dacă oamenii depind de anumite canale de presă pentru a afla informații și pentru divertisment, atunci și țările se află în aceeași postură; ele ajung să depindă de de anumite bunuri culturale și surse producătoare de informații, care sunt localizate în zonele puternic dezvoltate.

Modelul “dependenței”

Relația nu mai este acum bilaterală, individ- presă , ci trilaterală, presă- instituții sociale- individ.Relația dintre aceștia pune în evidență o dependență reciprocă.

Astfel, puterea presei scade atunci când sistemele sociale sunt puternice și crește atunci când acestea sunt slabe. De exemplu, apelul la presă în momentele de criză, tensionate, când publicul experimentează stări de teamă, neliniște este mult mai intens, ceea ce face ca audiențele sa crească dramatic în astfel de situații. Această dependență a publicului față de presă , in momentele de criză este mult mai accentuată în zonele metropolitane.

Cu cât societățile sunt mai industrializate, urbanizate, mai complexe, cu atât crește dependența indivizilor de mass-media. Un astfel de exemplu, este legat de atacul asupra Libiei, în aprilie 1986, în SUA, postul CNNa avut o audiență de 2,1 milioane, enormă în raport cu audiența sa medie de 400.000 de persoane pe noapte.

Presa oferă indivizilor date și criterii pentru a afla și a înțelege ce se întâmplă și a acționa în consecință. O informație corectă poate calma societatea, iar o informație eronată poate declanșa o panică generală. Responsabilitatea jurnaliștilor este așadar imensă, iar corectitudinea informațiilor este vitală.

Modelul „spiralei tăcerii” a fost lansat de cercetătoarea germană Elisabeth Noelle- Neumann, care susține că presa are o putere deosebită în a influența opiniile indivizilor. Teoria cercetătoarei Noelle- Neumann se bazează pe cinci premise:

Oamenii se tem de izolare, doresc să fie primiți și integrați în colectivitățile care-I înconjoară

Societatea are tendința de a marginaliza indivizii care au un comportament deviant sau care au valori diferite de cele acceptate de majoritatea membrilor ei

Frica de izolare îi indeamnă pe oameni să evalueze permanent starea, direcțiile, fluctuațiile opiniilor comune

Aceste evaluări afectează reacțiile în public ale indivizilor, care încearcă constant să se conformeze liniei generale de comportament și de gândire a colectivității

Pe baza acestor procese de adecvare și renunțare la elementele distonante se creează și se menține opinia publică majoritară.

Cu toate acestea, puterea mass-media de a impune o anumită opinie poate conduce la două fenomene. Primul se referă la crearea unei minorități tăcute, caz în care grupurile care nu se regăsesc în discursul mediatic se retrag,chiar dacă să spunem își exprimă opinia prin vot , poziția lor rămâne tăcută, iar acest lucru nu afectează mișcarea generală a societății. Al doilea fenomen se referă la majoritățile tăcute. Dacă ideile unei minorități sunt susținute de presă, minoritatea devine activă, în schimb majoritatea se retrage din dezbatere și începe să alunece pe pantele “spiralei tăcerii”.

În concluzie, modelul “spiralei tăcerii” susține că, “ atunci când teme controversate se află în dezbatere, direcția pe care o urmează opinia public, direcție ce poate influența guvernul sau indivizii, este în chip decisive modelată de presă”. ( E. Noelle- Neumann, 1992, p. 80, apud M. Coman, 2007)

2.2.Teoriile efectelor limitate

Influența mass-mediei asupra publicului nu mai apare aici ca una totală , ci ca una determinată de o mulțime de factori conjuncturali: când, unde, cum, ce conținut etc. Această perspectivă pune accent pe factorii care mediază în relația dintre mesajele mass-media și procesele de receptare, și insistă asupra caracterului selective al preluării conținuturilor transmise de presă.

Primul model este cel al “fluxului în doi pași”.Acest model presupune că mesajul presei este filtrat de un factor intermediar, liderul de opinie, înainte ca mesajul să ajunga la public. Mass-media, așadar nu mai exercită o influență directă ci una indirectă.

Mesajul este preluat de către liderul de opinie, care transmite ulterior informațiile grupului pe care îl reprezintă. Liderul de opinie este o persoană credibilă, are contacte multiple cu lumea exterioară, este mai expus mesajelor venite din afara grupului.

Modelul “fluxului în doi pași”, aduce în prim plan capacitatea publicului de a se apăra în fața mesajelor receptate prin mass-media.

Sutele de cercetări sociologice arată că influența presei conduce, în general, la un singur efect constant și anume ea contribuie nu atât la schimbarea unor opinii și comportamente, cât la întărirea și confirmarea celor preexistente într-un grup.

Modelul cultivării

Datorită expunerii repetate la mesajele mass-media, oamenii ajung să depindă de acestea, mass-media și în special televiziunea, devin astfel un membru al familiei, un membru indispensabil. Această influență este vizibilă în special în cazul persoanelor care petrec multe ore în fața televizorului, persoane pe care G.Gerbner le-a numit “heavy viewers”, acestea fiind în opoziție cu cele care rămân mai puțin timp în fața ecranului “ light viewers”.

I.Drăgan (1996, p. 214) afirmă “ Televiziunea este considerată o “armă absolută” a lumii contemporane capabilă de a influența pe termen lung percepția individului asupra realitații printr-un process subtil numit “cultivation”. Televiziunii i se atribuie puterea de a “crea” concepția pe care audiența și-o construiește asupra realității. Ea generează un adevărat “mediu cultural”, o lume simbolică, iluzorie, departe de realitățile sociale pe care o inculcă masiv auditoriului“.

Unii cercetătorii consideră că tinerii imită și învață să se comporte agresiv sub influența modelelor oferite la televizor, pe când alții susțin că violența de la televizor nu declanșează și nu inhibă comportamentele, ci pur și simplu confirm și întărește valorile și normele de acțiune deja existente la nivelul unui grup social ori al unui individ.

Modelul agendei

Mass-media funcționează în calitate de „creatoare de agendă”, de clasificări și priorități pentru indivizii care compun audiența lor. Această ipoteză a fost lansată în 1972 de către M. McCombs și D.L. Shaw. Ei au ajuns în urma unor studii la următoarea concluzie și anume că presa structurează temele de interes și dezbaterea public, voit sau nu.

Modelul agendei arată felul în care presa și în special emisiunile de știri au puterea de a focaliza atenția publicului asupra unei liste limitate de teme, ignorând, în schimb, altele. Drept rezultat, unele teme sunt insistent dezbătute în spațiul public, iar altele sunt ignorate. ( T.O’Sullivan, 1994, p. 8, apud M.Coman, 2007)

2.3.Teoriile efectelor slabe

Susținătorii efectelor puternice sunt convinși că difuzarea intensă a mesajelor persuasive va conduce la impunerea ideilor sau comportamentelor dorite. În schimb, susținătorii efectelor limitate au atras atenția asupra capacității publicului de a scăpa de sub controlul mass-mediei prin trecerea mesajelor ei prin filtre sociale si culturale.

Modelul „utilizări și gratificații”( uses and gratifications)

Acest model se bazează pe două premise. Prima se referă la faptul că publicul este activ. Acesta urmărește obiective clare. A doua se referă la dialogul cu presa. În acest dialog, publicul caută să obțină anumite satisfacții și să îsi rezolve anumite nevoi.

„ Potrivit acestei orientări, cercetările se concentrează asupra condițiilor psiho-sociologice ale utilizărilor mediei- consumul mediatic este un act de utilizare, în funcție de așteptări, nevoi și foloase presupuse”. ( I.Drăgan, 1996, p. 179)

Instituțiile mass-media se văd astfel nevoite să atragă atenția audienței, sunt puse într-o situație de concurență și trebuie să depună un efort mai mare pentru a convinge de valoare mesajelor lor.

Nevoia de informare poate mări totuși, pe neașteptate, audiența unor mesaje. De exemplu dezbaterea Kennedy- Nixon a fost urmărită de 85 de milioane de oameni.

Nevoile satisfăcute de mass-media pot fi de natură cognitive, afectivă, socio-integrativă, personal-integrativă și de scădere a tensiunii. Ignorarea acestor criterii de selecție poate avea consecințe nefaste. De exemplu, emisiunea- concurs “Fort Boyard” a postului France 2 a fost mutată marți seara în progamul de luni seara, cu intenția de a i se mări audiența. Acestă mutare a fost calculată însă greșit, deoarece publicul acestei emisiuni era cuprins din copii, cărora părinții le permiteau să se culce târziu marți seara, pentru că , în sistemul francez, miercurea nu se țin cursuri. Astfel emisiunea a înregistrat o scădere a audienței drastic, lucru care putea fi evitat dacă se ținea cont de criteriile de selecție enumerate anterior.

Modelul „utilizări și gratificații” s-a dovedit a fi unul dintre cele mai fructoase instrumente de analiză a receptării mesajelor mass-media, modelul concentrându-se asupra variabilelor măsurabile, adică a preferințelor și opiniilor publicului.

Analiza receptării presupune investigarea felului în care își stabilesc segmentele de public (indivizi, grupuri) semnificațiile, uzând de codurile culturale existente în propriile „baze de date”. Modul de receptare a unui produs media este un mod de reconstituire a unei semnificații și de creare și afirmare a identităților culturale multiple ale diferitelor categorii de publicuri.

Există două mari direcții de cercetare :

Studierea proceselor prin care publicul construiește o versiune proprie, un sens specific, diferit de mesajele sugerate de mass-media, care se mai numește și receptare diferențială

Studierea proceselor de interacțiune social, din familie, grup, prin care indivizii preiau, dezbat și reconstruiesc semnificațiile propuse de mesajele industriilor cultural( practicile domestic de consum și interpretare)

Preocuparea cercetătorilor din domeniul studiilor culturale a fost să definească termenul de receptare diferențială. În acest sens, un cercetător a afirmat: “Noi comunicăm prin intermediul a ceea ce consumăm.

Consumul este modul cel mai vizibil prin care noi ne punem în evidență și jucăm marele process al creării identității noastre. Din acest punct de vedere, consumul este și o formă de producție( J.Storey, 2003, p. 78, apud M.Coman, 2007)”.

Ceea ce înțelegem din acest citat este faptul că modul în care receptăm un anumit produs mass-media este un mod de reconstituire a unei semnificații și de creare și afirmare a identităților cultural multiple ale diferitelor categorii de publicuri.

Deși unul dintre postulatele în acest sens este așa-numita teorie hegemonică, pe care am dezbătut-o un pic mai devreme, care susține că reprezentanții claselor dominante pot impune viziunea lor despre lume ca adevăr de la sine înțeles, nici unul dintre întemeietorii curentului nu au acceptat ideea care afirmă că receptorii mesajului nu impun nici un fel de rezistență mesajelor mass-media.

De aceea reprezentanții acestui current științific au studiat diferite culturi în acest sens și au încercat să urmărească practicile culturale ale acestora, reprezentări sociale conflictuale.

Ei au pus problema receptării în termenii opoziției dintre puterea socială și puterea personală( înțeleasă ca posibilitatea receptorilor de a rezista modelelor simbolice impuse). Așadar, din această perspectivă înțelegem că publicul nu primește pasiv mesajele ci “negociază” semnificațiile acestora, putând refuza “lectura preferențială”, adică acele valori impuse în texte prin care se încearcă impunerea viziunii clasei dominante, în favoarea unei “lecturi negociate” sau a unei” lecturi în cod opus”.

Codurile de negociere funcționează prin ceea ce am putea numi logici concrete. Cel mai simplu exemplu de “cod negociat” este cel ce determină reacția muncitorului în fața unui proiect de lege care limitează dreptul la grevă sau în fața argumentelor în favoarea înghețării salariilor. Lectura în cod opus se referă de exemplu la telespectatorul care asistă la o dezbatere asupra necesității înghețării salariilor, dar care, ori de câte ori apare argumentul interesului național, îl interpretează în termenii interesului de clasă al celor bogați.( M.Coman, 2007, p 178)

O astfel de abordare privește publicul ca fiind o sumă de mici grupuri diferențiate, active, critice și consideră că receptarea mesajelor transmise de mass-media este un act creative de producer de semnificații.

“În fața unor relații sociale inegalitare, membrii publicului încearcă să găsească rezolvarea imaginară a poziției lor de subordonare. Plăcerea lor este o formă de rezistență”.

Libertatea receptorilor de a reproduce mesajele, în actul perceperii lor, nu modifică relațiile dintre emițători și receptori.

Receptorii nu pot interveni în actul de producere a mesajelor, nu pot contribui la construcția lor, nu pot în nici un fel modifica mesajele transmise de mass-media ci pot doar alege și selecta informația și o pot interpreta în felul în care ei doresc și înțeleg. Orice ar face , aceșia rămân doar niște consumatori ai acestor produse create de instituții și persoane aflate în afara sferei lor de acțiune socială.

Studiul practicilor domestice de consum și interpretare este preocupat de descifrarea mecanismelor prin care membrii unui grup negociază semnificațiile propuse de produsele culturale, fie prin dialogul între ei, fie prin construirea unei configurații de comunicare aparte, organizarea vieții după calendarul emisiunilor preferate etc.

“Aceste studii au dezvoltat metodologii de cercetare proprii, având ca scop surprinderea proceselor de receptare în situații concrete, intime.

Ele au folosit tehnici de anchetă diverse, mergând de la observarea participativă la înregistrarea video a intervalelor de vizionare, de la studiul documentelor interne, de tip agendă și caiet personal, până la interviuri aprofundate”.

( L. Allard, 1994, p. 68, apud M. Coman, 2007)

Dacă reprezentanții studiilor culturale plasează negocierea și reconstrucția semnificațiilor în gândirea și afectele subiectului receptor, cei care practică etnografia receptării sunt mai interesați de actele de comunicare în micro-grupuri.

Cele mai cunoscute studii în aceste sens se bazează fie pe observarea modului în care membrii unei familii participă la receptare emisiunilor, fie pe înregistrarea discuțiilor uzuale despre televiziune, fie pe colectarea scrisorilor trimise la redacțiile unor emisiuni de mare succes, fie pe consemnarea impresiilor, amintirilor și poveștilor suscitate de evocarea unor programe TV ( M.Coman, 2007, p. 181).

3.Funcțiile mass-media

Jurnaliștii, oamenii politici, legiuitorii, filosofii, psihologii și sociologii au încercat să înțeleagă ce loc ocupă mass-media în viața socială, ce legături are aceasta cu diferitele instituții, grupuri sau persoane, ce legături există și în special ce importanță are presa în procesele de transformare a structurilor economice, sociale, politice ori culturale.

Numeroasele cercetări au condus la identificarea unor serii de funcții. Astfel, H. Laswell a definit trei funcții: supravegherea mediului înconjurător, corelarea diferitelor părți ale societății și transmiterea tradițiilor de la o generație la alta.

Leo Thayer, sociology American, propune șapte funcții ale presei: de socializare( oferă material pentru discuțiile dintre oameni), de identitate( ritmează existența noastră cotidiană, dându-I un contur specific), de mitologizare ( creează modelele simbolice de profunzime ale culturii noastre), de compensare( oferă experiențe affective, vicariale), de informare( distribuie date despre realitate), de divertisment( transmite mesaje care ocupă timpul liber), de educație (contribuie la modelarea indivizilor).

F. Balle, rămâne fidel modelului bazat pe trei funcții: de inserție socială, de recreere, de purificare sufletească, iar M. Mathien optează pentru șapte funcții- de evaziune, de coeziune social, de distribuire a cunoștințelor, de depozitare a actualității, de ghid al actualității, de recrerere, de purificare.

D. McQuail propune două categorii de funcții . Prima pentru societate în ansamblul ei și avem următoarele funcții- de informare, de corelare(socializare), de asigurare a continuității, de divertisment, de mobilizare. A doua categorie se referă la indivizi, luați în parte și este vorba despre funcțiile – de informare, de stabilire a identității personale, de integrare în societate, de divertisment.

Având în vedere numărul mare de terminologii, tipologii și atâtea clasificări diferite ale cercetătorilor, voi încerca să expun în rândurile ce urmează, o listă elementară cu funcțiile importante ale mass-mediei.

3.1.Funcția de informare

Funcția de informare se referă la nevoia indivizilor și grupurilor de a controla mediul înconjurător. Oamenii, pe baza evenimentelor apărute în mass-media evaluează informațiile, evenimentele importante care ar putea să le afecteze în mod direct. Aceștia anticipează anumite tendințe legate spre exemplu de viata economică și în final iau decizii.

Doar o parte a mesajelor transmise în ziare, în timpul emisiunilor de știri șamd, oferă informații de imediată utilitate( starea vremii, situația prețurilor, manifestările culturale etc). Cealaltă parte a mesajelor se referă la situații legate mai mult sau mai puțin de mediul nostru imediat( de exemplu descoperirea unei noi planete, moartea unui scriitor important dintr-o zonă lingvistică inaccesibilă).

Aceste informații nu ne interesează în mod explicit pentru că nu ne influențează puternic modul de gândire, de acțiune, nu ne influențează viața zilnică în nici un fel. În schimb, așa numitele informații generale ne oferă puncte de sprijin pentru deciziile cotidiene.

Informațiile generale

În fiecare zi urmărim situația agriculturii, cotațiile bursiere, noile descoperiri științifice, evoluția inflației, deși nu suntem specialiști în nici unul dintre aceste domenii.

Imprimate în memoria noastră, acestea pot fi oricând îmbunătățite prin acumularea de noi informații, informații care ne pot ajuta la evaluarea unui eveniment și pentru stabilirea unei strategii. Fenomenele din societatea modernă solicită un bagaj de cunoștinte din ce în ce mai bogat , iar acest lucru nu poate fi obținut doar prin experiențele proprii ci prin contactul direct cu oamenii și faptele. Așadar, avem nevoie de o instituție care să adune informația, să o selecteze și să o prezinte într-o formă accesibilă și ușor de înțeles. Tocmai de aceea un număr din ce în ce mai mare de oameni au nevoie de mass-media pentru a înțelege, judeca lumea înconjurătoare.

Doi dintre părinții sociologiei comunicării de masă , P. Lazarsfeld si R.K. Merton au observat că după ce mass-media a luat amploare, s-a extins, oamenii au devenit dependenți de informațiile transmise de aceasta. Din cauza controlului asupra informațiilor despre lume a presei, a fluxului de informații permanent, oamenii nu mai au timp să analizeze informațiile oferite de mass-media, să le filtreze și să le verifice. Astfel, ei pot ajunge la o stare de sațietate informațională.

“El ajunge să creadă că a cunoaște problema zilei este totuna cu a face ceva pentru controlarea acesteia. Este informat. Este preocupat. Și are tot felul de idei despre ceea ce ar trebui făcut”. Drept urmare, “o creștere a consumului de mass-media poate, în chip neașteptat, să transforme energiile individului, el trecând de la participare activă la o stare de cunoaștere pasivă”(1972, p 502, apud M.Coman, 2007). Tendința aceasta a supra-informării de a crea pasivitate a fost denumită de către P. Lazarsfeld și R.K. Merton disfuncția de narcotizare.

Informațiile instrumentale

Informațiile instrumentale sunt informațiile referitoare la programele cinematografelor, starea vremii, cotațiile bursiere etc. Sunt informațiile rubricilor din ziar, pe care de obicei ziariști le privesc cu dispreț, dar care sunt de interes pentru public.

În prezent, destule produse mass-media distribuie aceste informații instrumentale, cum ar fi posturile locale sau specializate de radio și televiziune comunică starea vremii, anunțurile primăriei, evenimentele culturale sau sportive etc. La fel se întâmplă și în cazul ziarelor și revistelor- schimburi imobiliare, construcții de case, automobile, programe de calculator și altele.

Informația de prevenire

Mesajele presei prezintă informații care s-au întâmplat deja, dar și anticipează ce s-ar putea întâmpla. Multe din materialele difuzate de mass-media sunt axate pe funcția de prevenire. Dintre acestea, starea vremii , prognozele economico-financiare, accidente rutiere precum și informații legate de schimbări anunțate de oficilialități cum ar fi reglementări sau procedure legale, noi legi etc.

Pe lângă aceste informații privind evenimentele fără o amploare deosebită, mass-media distribuie publicului și informații privind pregătirea populației pentru catastrofe naturale cum ar fi cutremure, incendii, furtuni, caniculă; accidente- explozii, infestarea apei, emanații radio-active etc.; crize- greve, falimente, acte de terorism, scandaluri politice ori financiare șamd.

Prin funcția de prevenire, mass-media își confirm statutul de instrument al democratizării vieții sociale: “Deoarece informația este accesibilă maselor- și nu numai unei elite- avertismentele transmise prin presă relevă o funcție suplimentară, de dezvoltare a sentimentelor de egalitarism în interiorul societății: toată lumea are șanse egale de a scăpa de primejdia astfel anunțată( C.R. Wright, 1964, p 99, apud M.Coman, 2007)”.

Deși mass-media furnizează aceste informații de prevenire, oamenii nu țin tot timpul cont de ele sau chiar le ignoră. În alte cazuri, aceste informații produc o reacție opusă celei așteptate și anume sunt exagerate, deformate.

3.2.Funcția de interpretare

Textele jurnalistice oferă atât date concrete cât și înțelesul ce poate fi atribuit evenimentelor sau stărilor prezentate. Mai pe scurt, o dată cu faptele, acestea oferă și o interpretare.

Prima formă de interpretare constă în decizia de a face public, sau de a ignora o informație. Astfel, rolul ziaristului constă în primul rând, în a selecta din numeroasele informații zilnice, pe cele mai importante și de interes public. Dupa această primă etapă urmează stabilirea priorităților, în care se creează o ierarhie a evenimentelor și se stabilește plasarea lor pe pagina principal în cazul unui ziar sau în partea initială a programului de știri din radio și televiziune.

Reprezentanții mass-media ocupă un loc din ce în ce mai important spunea Palmer:“Jurnaliștii sunt adesea și în mod esențial mediatori, vulgarizatori ai cunoștințelor și faptelor altor persoane. Și asta în condițiile în care actualitatea are ceva <bastard> în ea: noul apare în durere și în dezordine. Jurnalistul vrea să aducă ordine, să claseze, să ierarhizeze, să lege, să relativizeze, să analizeze și chiar să explice”. ( M. Palmer, 1994, p. 107, apud M. Coman, 2007).

La începuturile ei, presa a fost dominată de exprimarea opiniilor. Revistele și ziarele se adresau unui public cultivat, care dorea să dezbate teme filosofice, politice, artistice, să urmărească lupta dintre diverse interpretări, opinii și contraopinii. Când au apărut noile canale de comunicare,radioul și televiziunea, genurile de opinie au fost marginalizate.

Presa modernă s-a construit pe baza unei convenții și anume separarea prezentării evenimentelor de opiniile personale ale celor care le relatează. Această idee a fost sintetizată de G.P. Scott, în 1992, editor la ziarul englez The Guardian: “Faptele sunt clare, comentariile sunt libere”.

Interpretarea se găsește și sub alte forme proprii de exprimare, în genuri jurnalistice bine determinate.

Editorialul prezintă poziția ziarului într-o anumită problemă. Editorialele sunt separate de restul materialelor. Publicațiile spre exemplu acordă o pagină doar pentru acest tip de articole. Editorialele au fost întotdeauna interesante pentru public, deoarece ele permit dezbaterea unor puncte de vedere diverse cu privire la subiectele de interes public, oamenii au acces la poziția unei grupări de presă , înțelegând astfel mai bine fenomenele pe care le înfruntă.

Comentariul reprezintă un punct de vedere personal, ce implică strict opiniile autorului. De obicei comentariile sunt atribuite persoanelor publice, aceștia având o mai mare credibilitate și influență în fața publicului. Comentariul nu rezolvă o problemă ci doar prezintă unul din multele puncte de vedere privind o anume chestiune.

De asemenea cronica, pamfletul, caricatura și multe altele intră, tot în această categorie, legată de funcția de intepretare. Prin aceste forme, mass-media dă ocazia oamenilor să-și clarifice anumite probleme și să-si confrunte părerea personală cu alte opinii.

3.3.Funcția de legătură

“În fiecare seară, timp de o jumătate de oră, jurnalul de actualități de la televiziune trece în revistă cele mai importante evenimente ale zilei; cu toate acestea, faptul social cel mai important, despre care jurnalul nu vorbește niciodată, este acela că cel puțin jumătate din populația unei țări este imobilizată, timp de o jumătate de oră, în fața jurnalului televizat.”

(J. Durand, 1981, p. 64, apud M. Coman, 2007)

Consumând produsele mass-media, oameni depărtați și diferiți pot descoperi că au aceleași judecăți comune privind un anume subiect.

Oferind informații comune mass-media leagă oameni aflați în colțuri opuse ale globului, care nu se cunosc, nu vorbesc acceași limbă, nu au aceeași religie, oameni complet diferiți într-un fel de comunicare, bazată pe proximitatea informațională.

Să luăm exemplele legate de situații în care un apel lansat prin mass-media declanșează un val de solidaritate ce depășește granițele naționale, cum ar fi ajutarea orfanilor din Romania, sau a copiilor bolnavi din Africa etc.

Prin acestea mass-media ajută oamenii să stabilească legături și țeluri de acțiune socială. Datorită presei, oamenii descoperă că împărtășesc aceleași valori și că se pot mobilize pentru scopuri comune.

Mulți cercetători, consideră tocmai din acest motiv că cea mai importantă funcție a mass-mediei este tocmai aceea de a crea un public, nelegat prin mecanisme sociale ori prin dependențe economice, un ansamblu de oameni care împărtășesc aceeași preocupare și anume a fi în contact cu mass-media și, prin aceasta, cu milioane de oameni.

3.4.Funcția de culturalizare (educare)

Odată cu apariția mass-mediei, o mare parte a activităților de transmitere a valorilor și modelelor culturale, de formare a gândirii și a comportamentului au fost preluate de mesajele presei. În prezent, timpul acordat mass-mediei de către copii a crescut. Un exemplu de viață al copiilor din SUA demonstrează exact acest lucru: “ Să presupunem că aveți 20 de ani și că ați stat în fața televizorului, de la vârsta de 2 ani, cam 3 ore și jumătate. […] Asta înseamnă că, în acest moment, ați acumulat 29.900 de ore de stat la televizor, adică aproape un an și jumătate de zile integrate de vizionare, ceea ce reprezintă cu 1,8 mai mult decât timpul petrecut la școală”.

( L. Grossberg, 2006, p. 93, apud M. Coman, 2007)

Majoritatea cercetătorilor consideră că mesajele presei confirmă și întăresc normele unei societăți chiar și atunci când este vorba despre comportamente deviante și încălcarea normelor curente.

Mass-media se află într-o poziție dublă. Ea pe de o parte este solicitată să exercite o acțiune educativă neutră, iar pe de altă parte, este abordată de grupuri cu interese politice sau economice pentru puterea sa de a influența comportamentul indivizilor.

Promovând diferite modele de comportament, mass-media oferă un set de roluri sociale și un vocabular simbolic. Desigur, publicul poate să aleagă sau să respingă rolurile și valorile comune. Prin această acțiune, presa apare ca o forță în egală măsură conservatoare și inovatoare, stabilizatoare și dinamizatoare, păstrătoare a unor valori tradiționale și generatoare de noi valori.

3.5.Funcția de divertisment

În societatea modernă, pe măsură ce timpul alocat muncii a scăzut tot mai mulți oameni aleg să își petreacă timpul liber consumând produsele mass-media. Mass-media a ajuns să fie instituția care vinde divertisment la costurile cele mai reduse în comparație cu teatrul, turismul, arta sau sportul.

Mesajele de divertisment din mass-media sunt diferite de la un canal la altul și la fel și numărul acestora. Astfel, televiziunile specializate în difuzarea de filme sau desene animate, precum și posturile de radio axate pe programe muzicale, sunt destinate aproape în totalitate relaxării și amuzamentului. În publicațiile cotidiene sau pe posturile destinate furnizării de știri, divertismentul ocupă o poziție marginală. Cu toate acestea, divertismentul nu dispare cu totul.

Consumul de divertisment nu răspunde numai dorinței de relaxare, după o zi de muncă ci și satisface nevoia omului de a scăpa de sub presiunea cotidianului.

În ultimele decenii, resursele mass-mediei au condus la amplificarea funcției de divertisment în detrimental celei de informare sau de culturalizare. Acest fapt a generat numeroase critici. Cu toate acestea, rațiunile comerciale, cum ar fi veniturile mari din publicitate care aduc profit patronilor instituțiilor mass-media și audiența în creștere, au determinat privilegierea produselor orientate spre distracție în defavoarea celor care vizează informarea, educarea ori socializarea.

Sub presiunea legilor pieței, discursul de informare prin mass-media manifestă o tendință de spectacularizare. De exemplu, un ziar conține astăzi zeci de fotografii colorate, știri scurte, materiale despre sport, despre lumea artiștilor, despre fapte senzaționale. Acest proces de spectacularziare, deși este criticat sever, răspunde unei nevoi sociale și are avantajul de a mări accesibilitatea mesajelor respective.

4.Comunicarea ca proces de influență

Utilizarea termenului de influență implică în același timp și utilizarea puterii pentru a obține conformarea celuilalt, în situații în care comunicarea este principalul instrument, canal sau mijloc de exercitare a resurselor puterii.

Influența poate însemna pe de-o parte determinarea celuilalt să ți se conformeze sau pur și simplu o gândire și un comportament similar între transmițător și receptor. În ce constă actul de influență? Ideea de relație și ideea de a dobândi controlul asupra altuia.

Influența nu poate fi eficientă decât daca e acceptată de receptor. Cea mai bună caracterizare a influenței ca un concept diferit de cel al puterii a fost făcută de Parsons. Acesta o consideră un “ mecanism generalizat prin intermediul căruia sunt determinate atitudinile și opiniile”, în special “în cadrul unui proces de interacțiune socială intenționată”.

În același context, Parsons consideră influența drept “un mijloc simbolic de persuasiune”: ea “determină decizia celuilalt de a acționa într-un anumit fel pentru că simte că acesta este un lucru bun pentru el, și nu pentru că prin nonconformare și-ar încălca anumite obligații”. El accentueaza baza normativă a eficienței influenței astfel concepute ca apartenență comună, într-o solidaritate de tip… este fundamental influentei reciproce si constituie pentru sistemele de influenta echivalentul aurului pentru sistemul monetar sau al fortei pentru sistemele de putere. Influența este așadar, rezultatul co-orientării transmițătorului și receptorului în cadrul procesului de comunicare.

Cartwright și Zander ofera și ei o formulare pentru putere. Ei sugerează că “o persoană are putere asupra alteia dacă poate îndeplini o acțiune care va produce o schimbare în cealaltă persoană”. Ei susțin că “un act de influență stabilește o relație între resursele unui agent și baza motivațională a persoanei influențate”.

Parsons analizează modul în care influența poate fi utilizată intenționat și o compară cu puterea politică sau banii, ca mijloc de a atinge scopurile urmărite în interacțiunea socială. El sugereaza că un actor social poate încerca să obțină conformarea altuia fie influențându-i intențiile, fie manipulând în beneficiul său situația în care acesta se află.

Kelman a încercat să explice trei procese esențiale de influență socială, referindu-se în special la schimbarea opiniei și la comunicare. El a numit cele trei procese “conformare”, “identificare” si “internalizare”. Conformarea în acest caz, se referă la acceptarea influenței in speranța obținerii unui răspuns dorit de la celălalt, sub forma unei recompense sau a evitării unei pedepse. Identificarea are loc atunci când un individ adoptă un comportament inspirat de o altă persoană sau grup.

Schimbarea sau influența sunt legate de o sursă exterioară și “depind de sprijinul social”. Internalizarea însă, se referă la o schimbare echivalentă cu sistemul de valori al persoanei care acceptă influența. Conformarea, ca proces de influență, are probabilitatea cea mai redusă de a se produce ca efect comunicativ pur pentru că depinde , în foarte mare masură, de situația socială. De exemplu, un motociclist care respectă semnalele unui polițist ce dirijează circulația acceptă influența pe baza conformării și numai ca ăaspuns rațional la mesajul semnalizat , căci aceleași semne sau dirijări ale unui membru oarecare al publicului au toate șansele să fie ignorate , chiar în condiții de trafic similar.

Ideea este că motociclistul răspunde la autoritatea simbolizată de persoana polițistului, care este învestit cu puterea de a aplica pedepse, și nu la mesaj pur si simplu.. Abordările lui Parsons și Kelman prezintă influența ca rezultat al unui anumit tip de relație între transmițător și receptor.( D. McQuail, 1999)

4.1.Tipuri de influență exercitată prin intermediul comunicării

Există câteva elemente diferite de care trebuie să se țină seama în comunicarea socială și care pot fi combinate în moduri diferite:

a) situația sau contextul în care are loc comunicarea

b) caracteristicile comunicatorului și ale mesajuli

c) caracteristicile receptorului

d) sub-procese ca acordarea de atenție, înțelegerea, acceptarea

e) diferitele tipuri de efecte implicate.

Comunicatorului i se pot atribui grade diferite de prestigiu sau credibilitate iar conținutul poate varia în funcție de relevanța subiectului în raport cu receptorul sau în funcție de stilul și tipul de adresare folosite.

Cele cinci baze ale puterii sau influenței sunt următoarele – puterea recompensatoare, puterea coercitiva, puterea legitima, puterea referețială, puterea expertului.

În continuare le vom analiza pe fiecare dintre acestea separat.

Puterea recompensatoare este definită ca “puterea a cărei bază este abilitatea de a răsplati”. Aceasta se referă la oferirea unor avantaje material, de regulă bani sau poziție socială.

Puterea coercitivă se bazează pe faptul că receptorul se așteaptă să fie pedepsit de communicator dacă nu se conformează acestuia. În acest caz întervine o răsplată negativă , spre deosebire de cazul puterii recompensatoare.

Puterea referențială se bazează pe identificarea receptorului cu agentul(comunicatorul), identificarea fiind definită ca “sentiment al identității”.

De exemplu, astfel de procese găsim în multe situații de comunicare cum ar fi adoptarea modului de a vorbi și a celui de a se îmbrăca al eroilor din mass-media.

Puterea legitimă se bazează pe înțelegerea de ambele părți a faptului că cineva are dreptul să pretindă ascultare de la ceilalți. Această acceptare a influenței poate avea loc spre exemplu în relația dintre un professor și elev sau părinte și copil.

Puterea expertului este influența care se bazează pe atribuirea unor cunoștințe superioare agentului, care au efect asupra structurii cognitive a receptorului. Străinul care accept recomandările unui localnic, persoanele care află informații din ziare etc.

4.2.Efectele comunicării și procesul de influență

Schimbarea în direcția încurajată de sursă va fi cu atât mai mare cu cât monopolul respectivei surse de comunicare asupra receptorului e mai completă. Monopolul se referă în principal la eliminarea mesajelor contradictorii și la repetarea unor mesaje constante.

Noelle-Newmann a sugerat că monopolul nu trebuie conceput numai în termini politici sau comerciali, ci trebuie avut în vedere și “efectul de consecvență” al conținutului mediatic, rezultat din acțiunea acelorași practice jurnalistice și aplicarea unui număr limitat de valori în cazul știrilor.

Un exemplu de monopol extrem este cel al societăților sau instituțiilor totalitare, în care transmițătorul folosește răsplata sau pedeapsa pentru a induce conformarea.

Efectele comunicării sunt mai mici atunci când mesajul este în accord cu opiniile și credințele existente. Berelson și Steiner afirmă că “ indivizii răspund comunicării persuasive în accord cu predispozițiile lor și se schimbă sau rezistă schimbării după caz”.

Tipurile de conținut sau subiectele asupra cărora există o probabilitate mai mare de influență prin comunicare este a treia generalizare în acest sens.

“Comunicarea de masă poate fi eficientă și poate produce o schimbare de atitudine în problem nefamiliare, periferice, în care individual nu e angajat sau care nu se raportează la predispozițiile sale”( Berelson și Steiner, p 542, apud D. McQuail, 1999).

Cea de-a patra observație privește caracterul sursei. Probabilitatea reușitei influenței este mai mare cu cât receptorul acordă o credibilitate mai mare sursei mesajului. Un număr mare de aspecte diferite, dar corelate, se asociază influenței.

Primul este calitatea de expert într-o anumită problemă, așa cum este percepută de receptor și căreia i se pot adăuga judecăți privind statusul și autoritatea făcute de cineva care nu poate aprecia calitatea specific a expertizei.

Un altul este statusul ca o caracteristică general,

neasociată unui mesaj specific. Următorul este presupusa obiectivitate și seriozitate a sursei, în sensul că receptorul nu îl percepe pe communicator ca având vreun scop ulterior sau intenția de a-l convinge.

Există dovezi că indivizii acceptă influența din partea acelora pe care îi plac și a celor pe care îi percep ca asemănători cu ei înșiși. Tipul dominant de influență pare totuși a fi cel bazat pe puterea de referință. Identificarea fiind procesul cel mai important în astfel de cazuri.

Un ultim punct privește importanța contextului social, a grupului sau grupului de referință în medierea influenței și determinarea acceptării sau respingerii acesteia. Datele se aplică deopotrivă, deși în moduri diferite, la situația comunicării de masă și în contextual grupurilor mici, pentru care există numeroase probe experimentale, care arată că atitudinile și comportamentul membrilor grupurilor sunt puternic influențate de normele și standardele de grup.

Așadar, exercitarea influenței în situații de grup de poate baza pe recompensă, coerciție, legitimitate sau respect. În societatea americană, dezvoltarea istorică a importanței sistemului mass-media în funcționarea societății poate fi schițată în termenii creșterii numărului și intensității relațiilor de dependență față de mass–media.

Aceste creșteri ne semnalează extinderea rolurilor sociale ale mass-media în domeniile instituționale centrale ale vieții sociale.

Apariția comunicării de masă a dus la schimbarea societăților. Tiparul, telefonul, radioul, televizorul și internet-ul au transformat comunicarea într-un fenomen global, lucru care a dus la schimbări culturale intense.

Mass-media este mediatorul acestor schimburi, iar el trebuie să răspundă cerințelor și dorințelor publicului.

De cele mai multe ori, omului i se oferă informația, fie că o vrea sau nu și rar acesta caută informația singur. Un exemplu foarte bun în acest sens este absorbția de informații a unui copil. Un copil este expus la stimuli exteriori , el absorbind toate informațiile date, asemeni unui burete. De abia mult mai târziu copilul începe să caute el singur informația, începe să asmilieze doar anumite informații, începe să conștientizeze.

Mass-media nu a fost percepută de la început ca un mod de informare, culturalizare, ci a fost percepută ca un factor de perturbare, impus din din exterior pentru a împiedica procesul legitim de socializare,

asigurat de familie, școală, religie sau de grupul de apartenență.

În ansamblul ei, mass-media ajută la sintetizarea experiențelor individuale și corelarea lor într-un sistem coerent.

Cu cât societatea americană devenea mai complexă, cu atât schimbările vizând aceste aspecte erau mai evidente. Cele mai importante erau limitele sistemului de comunicare interpersonală, care odată făceau viabil cuvântul vorbit. Condițiile de organizare ale unei societăți din ce în ce mai complexe puteau fi din ce în ce mai puțin întrunite prin comunicarea interpersonală.

De-a lungul timpului, sistemul comunicării de masă a umplut acest gol, devenind din ce în ce mai necesar pentru atingerea consensului social, coordonarea activităților politice și economice naționale, mobilizarea cetățenilor în vreme de criză sau amenințare, precum și pentru alte scopuri sociale. Resursele de informare ale sistemului mass–media au devenit din ce în ce mai importante și valoroase.

Cu trecerea timpului, sursele mass-media au început să se insinueze – și continuă să o facă – în eforturile unor instituții de a atinge anumite scopuri. Într-o instituție de recreere sau petrecere a timpului liber, de exemplu, sursele de informare ale mass-media au devenit esențiale pentru activitățile care aproape că sunt definitorii pentru sportul american, cum ar fi Super Bowl sau campionatele naționale de baseball.

Numeroase cercetări întreprinse în ultimele decenii au arătat că mass-media cuprind în raza lor de influență o masivă populație tanără, care preferă aceste surse de informare și de divertisment in defavoarea celor clasice.

În societatea contemporană, sistemul mass-media, și in primul rand televiziunea(calculatorul și rețeaua internetului tind să-i submineze supremația), răspunde cel mai bine nevoilor oamenilor de deconectare și divertisment.

Odată ce au devenit cele mai ieftine,comode, accesibile și diverse surse de divertisment, mijloacele comunicării de masă ocupă un loc prioritar in organizarea și petrecerea timpului liber. Pe lânga funcția de informare , mass-media reprezintă și un mod de educare și o modalitate de relaxare.

Rolurile specifice pe care le joacă mijloacele de comunicare de masă din cadrul societății variază de la societate la societate, deoarece sistemul mass-media are, în societăți diferite, o ecologie diferită de relații de dependență.

Cum ar putea oamenii înțelege lumea în care trăiesc, acționează și își joacă rolurile, dacă n-ar mai exista nici un mijloc de comunicare de masă?

Mass-media au devenit parte a sistemului familial și social global, pătrunzand cu ușurință

in ambianța de viață a familiei, in incinta școlii și in intregul ambient extrafamilial și extrașcolar.

5.Mediu. Media. Mass-media

În limba română termenul de mediu este utilizat în accepțiunea de mediu înconjurător. În ultimele două decenii am asistat la o modificare a ofertei media, la o îmbunătățire, fenomen care a dus la apariția mai multor publicuri. Lucrările apărute în România utilizează termenul de media în sensul de totalitate a mijloacelor de comunicare. Termenul de mediu semnificând canal unic de comunicare este folosit rar.

Cercetătorul elvețian Ulrich Saxer definește termenul de media ca având trei accepțiuni:

media în calitate de canale de transmitere( sisteme de transport a unor sisteme de semne)

media în calitate de organizații complexe( organizații care au ca scop producerea și distribuția conținuturilor media)

media în calitate de instituții( norme și sisteme care duc la stabilizarea societăților moderne) care influențează profund practicile comunicaționale ale societății

( Jarren/Donges, 2002, apud D. Balaban,).

Media pot fi clasificate în funcție de mai multe criterii. Primul criteriu este legat de necesitatea unui suport tehnic la emisie și recepție.

Astfel avem media primare, media secundare și media terțiare. Media primare( umane), nu necesită suport tehnic.

Acestea sunt gestica, mimica dansul și exprimarea verbală. Media secundare( tipografice) au nevoie de suportul tehnic, doar la emisie și exemplele din această categorie sunt următoarele scrisul, muzica prin intermediul instrumentelor, presa, cărțile.

Ultima categorie, cea a mediilor terțiare( audio-vizuale) necesită suport tehnic și la emisie și la recepție.

Din această categorie distingem următoarele telegraful, radioul, televiziunea, filmul, internetul și multimedia. În ultimii ani a început să se vorbească și despre o a patra categorie și anume media digitale din care fac parte internetul și noile media. În continuare voi defini tipurile media.

Acestea sunt următoarele:

Cartea este unul dintre cele mai vechi produse media. Ea este caracterizată de posibilitatea de a face copii multiple și este un produs palpabil.

Totuși, cartea, datorită faptului că necesită utilizarea simțului vizual, nu poate fi citită decât în anumite condiții și cu greu pot fi realizate simultan alte activități decât cititul ( McQuail, 1994: 13, apud D. Balaban).

Ziarul este un produs de larg consum având conținut informațional. Are apariție frecventă și regulată.

Filmul este prezentat în public, se bazează pe tehnologia audio-vizuală, are de regulă o structură narativo-ficțională, caracter ideologic și internațional.

Radioul și televiziunea se bucură de o audiență mare, o tehnologie complexă și au un caracter public. Conținutul acestora sunt foarte diverse, au caracter național dar și internațional( Mc.Quail, 1994: 19, apud D.Balaban).

Internetul și media digitale se bazează pe calculator, au un caracter flexibil, potențial interactive, funcții publice și private și cer o regularizare unică ( McQuail, 1994: 22, apud D. Balaban).

5.1.Caracteristicile comunicării de masă

În comunicarea de masă, elementele structurale sunt mai numeroase și au funții specifice.

Primul element de care vorbim este sursa. Sursa transformă o informație în mesaj prin alegerea semnelor, simbolurilor și asamblarea acestora( codificare).

Al doilea element este emițătorul, care transformă mesajul în informație transmisibilă.

Canalul este următorul și este cel care asigură transportul informației(semnale) prin aer(unde), cablu, fir.

Receptorul retransformă informația în mesaj(aparatul tv sau aparatul de radio).

Destinatarul este următorul și acesta se ocupa cu preluarea mesajului și decodificarea (receptarea semnificației). Și nu în ultimul rând trebuie să vorbim și despre cazul în care apar elemente de distorsiune(bruiaj). Acestea pot interveni diminuând transmisia și decodificarea.

Astfel, mesajul poate să nu mai fie ințeles pe deplin, sau poate fi înțeles total eronat.

Pornind de la modelul elementar al acesteia- cineva transmite un mesaj, prin intermediul unui canal, pentru a fi receptat de unul sau mai mulți beneficiari, putem individualiza comunicarea de masă prin sublinierea caracteristicilor emițătorului(creatorii mesajelor), canalului de difuzare, receptorului (audiențele) și conținutului transmis.

Producătorii

În mass-media, mesajele sunt create și distribuite de “ un ansamblu de indivizi, în care fiecare îndeplinește sarcini specifice”.

( R. Hiebert et alii, 1991, p. 12)

Altfel spus, mesajele sunt produse de echipe de oameni specializați în fabricarea și procesarea informației precum și în conceperea și fabricarea divertismentului, specialiști care lucrează în structuri organizaționale complexe, pe ierarhii clare, norme și proceduri de lucru standardizate.

Numărul de specialiști și varietatea celor care contribuie la finalizarea unui produs mass-media este semnificativ. Spre exemplu, la realizarea unei singure pagini de ziar contribuie mai mulți reporteri, fotoreporteri și editori, un grafician, un secretar de redacție, un comentator sau editorialist, numeroși tehnicieni, alături de care intervin reprezentanții serviciilor de management și de marketing.

Canalul

Mesajele create de industriile mass-media sunt distribuite cu ajutorul unui ansamblu de tehnologii controlate de numeroase instituții specializate.

După F. Balle(1990), există trei mari tipuri de “media”:

media autonomă unde suportul de transmitere poartă în el mesajul.O parte din aceste mijloace de comunicare nu implică instalații tehnice de decodare: mesajele cuprinse în cărți, ziare sau afișe sunt accesibile în mod direct, fără medierea unor aparate speciale.Celelalte mijloace de comunicare, de tip electronic, solicită existența unui “decodor” , precum radioul, televizorul, lectorul de discuri, casete sau CD-uri, prin care mesajul este modificat, din forma în care a circulat până la receptor, în forme accesibile simțurilor umane;

media de difuzare- suportul are doar funcția de a transmite mesajele(releele, cablul, satelitul);

media de comunicare- aceasta permite instaurarea dialogului la distanță( telefonul, poșta tradițională sau cea electronică).

Orice media traduce mesajul din forma sa inițială într-o formă marcată de caracteristicile ei tehnice. Aceste operații modifică structura și semnificația inițială a mesajului, imprimându-i o serie de trăsături

noi, independente de intențiile originare ale comunicatorilor.

Din această cauză, specialiștii în comunicarea de masă sunt obligați, pentru a obține efectul comunicațional scontat, să-și adecveze structura și conținutul mesajelor la caracteristicile canalului de transmitere.

Audiențele

Datorită posibilităților oferite de tehnologiile moderne de transmitere a mesajelor, numărul celor care au acces la anumite evenimente, mesaje și valori culturale poate atinge cifre impresionante.

Statisticile arată că, în SUA, o piesă de teatru ar trebui jucată neîntrerupt timp de 30 de ani pentru a ajunge la audiența medie de 15 milioane de privitori pe care o are transmiterea ei la televizor).

Cei ce receptează anumite mesaje mass-media nu trăiesc în aceeași zonă, nu se cunosc unii pe alții și adeseori nu au valori, credințe sau convingeri politice comune. Singurul lucru care îi leagă este participarea la receptarea unor produse mass-media identice.

În mass-media există două forme de non-comunicare care afectează comportamentul receptorilor. Prima formă este legată de faptul că receptorii nu pot comunica direct cu emițătorii. De exemplu, cititorul unui ziar nu are cum să influențeze scrierea articolelor și nici nu poate da o replică imediată jurnaliștilor care le-au produs. În aceași situație se află și ascultătorul unei emisiuni de radio sau privitorul unui program de televiziune.

Receptorul poate să spunem să închidă ziarul sau să oprească într-un fel actul de comunicare, dar acesta nu poate să fie în dialog permanent cu producătorii mesajelor mass-media.

Cu toate acestea, în radio și televiziune, există o formă de interacțiune cu receptorii. De exemplu, în cazul talk-show-urilor, receptorul cu emițătorul pot comunica prin intermediul telefonului, de asemenea, în presa scrisă există anumite rubrici care gazduiesc scrisorile sau articolele trimise de reprezentanți ai publicului. Cu toate acestea, formele de interacțiune sunt selective, lente și fără prea mare putere de influență.

A doua formă se referă la faptul că receptorii mesajelor nu sunt legați între ei printr-un sistem de comunicare complex. La acest nivel de audiență , de mii sau chiar sute de mii de oameni, este limpede faptul că posibilitățile de interacțiune sunt aproape nule.

Conținutul

Cea mai importantă caracteristică a conținuturilor mass-media este dată de faptul că acestea sunt distribuite ca bunuri de consum.

“Un produs mass-media este o marfă sau un serviciu vândut unor consumatori potențiali, în concurență cu alte produse mass-media”.

( D. McQuail, 1987, p. 220, apud M. Coman, 2007)

Oferta mass-media cuprinde următoarele categorii de bunuri culturale: informații, idei și opinii, divertisment, mesaje cu conținut educațional. Informațiile pot apărea sub forma unor date neprelucrate , de exemplu statistici, rezultate sportive etc., sau sub forma unor date prelucrate, genuri și stiluri jurnalistice precise.

“Mass-media distribuie informații ce creează curente de opinie, mode, mișcări sociale, precum și statistici care defines populații întregi”.

(J.Ryan, W.M. Wentworth, 1999, p. 16, apud M. Coman, 2007)

Informațiile pot fi combinate cu alte tipuri de conținuturi, lucru condamnat de unii exponenți ai profesiei, de cercetători și de cadrele didactice. Ele sunt combinate uneori cu elemente de opinie, iar alteori cu note de divertisment.

Ideile și opiniile. Oamenii pot afla prin contactul cu presa, care sunt părerile semenilor lor, indiferent dacă aceștia sunt specialiști în diverse domenii sau comentatori de prestigiu.

Divertisment. La ora actuală, mass-media reprezintă cea mai importantă sursă de divertisment. Programele din audiovizual sunt dominate de produse care au ca scop relaxarea, cum ar fi filmele artistice, sportul, muzica, serialele, talkshow-uri etc., în presa scrisă, divertismentul este dominat în genurile de interes uman, în jocuri, sport, horoscop etc.

Mesajele cu conținut educațional, sunt în prezent în număr din ce în ce mai mic prezente în mass-media. De exemplu, în presa generalistă, paginile consecrate educării sunt din ce în ce mai rare, iar atunci când sunt prezente, acestea ocupă poziții marginale.

În schimb, mesajele cu conținut educațional sunt prezente în reviste sau pe canalele de televiziune specializate.

La ora actuală, termenul “media” are tendința să se rupă de celălalt element al sintagmei (“mass”). Mulți specialiști consideră că acest lucru se întâmplă datorită influenței exercitate de opera lui Marshall McLuhan, care a utilizat termenul “media” pentru a desemna simultan ansamblul tehnicilor (inclusiv suporturilor) de comunicare și ansamblul instituțiilor și produselor create în cadrul sistemului comunicării de masă.

Sociologii, pe de altă parte, spun că introducerea termenului mass(masă), în termenul mass-media a generat conotații ideologice negative: comunicarea de masă este definită ca un factor de “masificare” a societății și de “uniformizare culturală “. Potrivit acestei abordări, o emisiune culturală de ținută clasică ( un concert de muzică clasică televizat) apriori nu ar putea fi subsumată comunicării de masă, ca și

adaptarea pentru radio sau televiziune a unei piese de teatru clasice( I. Drăgan, 1996, p. 41).

Cercetătorul elvețian Ulrich Saxer, consideră că termenul de media are trei mari accepțiuni.

Prima se referă la media în calitate de canale de transmitere(sisteme de transport a unor sisteme de semne).

A doua accepțiune prezintă media în calitate de organizații complexe( organizații care au ca și scop producerea și distribuția unor conținuturi media).

Ultima accepțiune se referă la media în calitate de instituții( în sensul conferit de Douglas North termenului de instituție, acela de norme și sisteme de regularizare care duc la stabilizarea societăților moderne) care influențează profund practicile comunicaționale ale societății.

( Delia Dalaban, 2009, p 20)

5.2.Elementele componente ale sistemului mass-media pot fi clasificate în funție de mai multe criterii:

După suportul pe care este transmis mesajul, putem deosebi media tipărită (cărți, ziare și reviste, afișe) de cea electronică (radio, televiziune, calculatoare);

După modul de achiziționare, distingem produsele cumpărate direct( cărți, ziare, reviste, casete și CD-uri), cele pentru care se plătește o taxă de acces (televiziunea de serviciu public pe unde hertziene, televiziunea prin cablu, internetul), cele pentru care nu se plătește un preț direct( radioul și televiziunea comerciale) și cele pentru care se plătește numai pentru unitatea aleasă din ansamblul întregului produs( pay-per-view);

După conținut, se poate separa media de informare de cea de divertisment și de cea de publicitate;

După mărimea publicului care primește aceste mesaje, pot fi identificate media de masă, media de grup( presa de întreprindere, afișele din instituții, televiziunea cu circuit închis) și cea individuală ( lectorul CD, aparatul de fotografiat, walkman-ul);

După caracteristicile tehnice, limitându-ne la atributele suporturilor, putem diferenția media de difuzare (transmite mesaje: cablu, unde hertziene) și media autonomă ( traduce semnalele și permite înțelegerea mesajului: de pildă, radioul, monitorul TV, consola de joc, lectorul laser);

După funcție: media de informare( stochează și prelucrează date), media de reprezentare (permite lectura mesajelor) și media de distribuție (transmite mesaje- sistemele de telecomunicații);

După modul de corelare a comunicatorilor, avem media off-line- conține mesaje pe un suport care nu permite comunicarea directă între audiențe și cei care au creat acele produse: cartea, ziarul, CD-ul, banda electro-magnetică, și media on-line- transmite mesaje, leagă comunicatorii, oferă diverse servicii : ansamblul magistralelor informației.

( M.Coman, 2007, p. 25)

Pe lângă tipurile “tradiționale” de media au apărut forme noi de comunicare. Frecvent, media de tip nou este denumită cu termenul generic multimedia. Aici se încadrează sistemele on-line, de la poșta electronic sau e-mail, prin care se transmit mesaje personalizate unor receptori cunoscuți sau necunoscuți, la World Wide Web, prin care mase enorme de oameni au acces la bănci de date strânse în diverse site-uri, urmează teletextul care transmite texte scrise prin canalele de televiziune, jocurile video care combină imagini, texte și grafice, controlate prin programe de calculator și accesibile pe monitoare TV sau de calculator, imaginile și spectacolele holografice, televiziunea digital, presa scrisă digital etc.

Pe de-o parte, aceste sisteme sunt asemănătoare cu mass-media, deoarece au capacitatea de a atinge audiențe mari, au o viteză mare de transmitere șamd.

Pe de altă parte, noile mijloace de comunicare în masă par mai apropiate de formele de comunicare interpersonală, mediate tehnologic, deoarece transmit mesaje elaborate atât de specialiști, cât și mesaje fabricate de persoane particulare, oferă facilități de dialog intim, conținuturile transmise nu pot fi controlate de autoritățile statale.

După ce am analizat caracteristicile comunicării de masă propun să stabilim și noțiunea de comunicatori, adică emițătorii și noțiunea de public, adică receptorii.

Comunicatorul

El este cel care lansează procesul de comunicare. Procesul de comunicare mediatică are și el anumite caracteristici. Acestea sunt următoarele:

este ușor identificabil sau deține potențial de identificare pentru receptor

imaginea sa trebuie să fie în echilibru cu faptul că acesta utilizează conținuturi și forme de comunicare specifică

relațiile sociale ale comunicatorului trebuie să fie identificabile, acesta trebuie să exprime valori, norme, urmărind un gen de dialog, deși nu este vorba de comunicare interpersonală propriu-zisă ( Merten, 1999).

diferența dintre comunicarea interpersonală și comunicarea prin intermediul media este următoarea- în cazul comunicării interpersonale, fiecare dintre noi îndeplinim pe rând unul din rolurile de communicator, emițător sau receptor, pe când în comunicarea prin intermediul media comunicatorii sunt profesioniști. Ce înseamnă profesionist, poate va întrebați. Definirea clară a unei profesiuni se bazează pe reguli clare, constituirea unor organizații profesionale, reglementarea și legiferarea domeniului și nu în ultimul rând constituirea unor organizații profesionale, dezvoltarea eticii profesionale.

6.Publicul

În comunicarea mediatică, noțiunea de public este utilizată pentru a desemna receptorul sau receptorii. Publicul, audience în engleză, desemnează un număr de receptori care utilizează media într-un anumit timp și sunt dispersați în spațiu.

În comunicarea de masă, spre deosebire de comunicarea direct, receptorii nu au posibilitatea unui feedback direct, astfel contactul dintre emițător și receptor nu este unul direct, ci unul mai degrabă formal, la distanță, marcat de caracterul impersonal al comunicării.

Diferitele paradigme din științele comunicării au abordări diferite asupra noțiunii de public, pornind de la publicul de masă, nediferențiat, specific perioadei dinaintea celui de-al doilea război mondial, până la publicul format de grupe reduse ca număr de receptori, al studiilor despre liderii de opinie, ale începutului anilor cincizeci, la publicul țintă diferențiat strategic etc.( Delia Dalaban, p. 67)

Cercetătorul elvețian Heinz Bofadelli clasifică publicul astfel:

Specificul media- oferta media este structurată astfel încât să atragă un public țintă, fidel, constant, se vorbește despre segmentare socio-demografică, psihografică, chiar cultural

Contact, transfer, ritual- publicul poate fi parte a unui process de transmitere liniară de informații, poate fi vorba de un transfer de cunoaștere către el sau poate fi vorba de un public care utilizează media ritualică

Omogenitate versus eterogenitate- un criteriu important în special pentru segmentarea publicului țintă

Activitate versus pasivitate- publicul TV este prin definiție un public pasiv, utilizatorii de internet din contră, caută active conținuturile media dorite

Raportarea la spațiu- putem vorbi despre public local, regional, național și internațional

Involvement- există anumite media față de care gradul de implicare al publicului este mai mare și altele care necesită doar o implicare scăzută, de exemplu ca în cazul radioului.

Multifuncționalitatea- aici este vorba despre diferitele funcții media , cum ar fi informarea, divertismentul, relaționarea și combinarea lor( Bonfadelli, 2004, 55-58, apud D. Balaban, 2009).

Publicul țintă

Orice public țintă trebuie să îndeplinească două criterii, și anume să fie omogen, în sensul că membri săi trebuie să aibă anumite caracteristici sau atitudini comune, care să-i diferențieze de non-membrii și să fie ușor de operaționalizat, în sensul realizării planului mediatic.

Descrierea publicului țintă se poate realiza pe bază socio-demografică și pe bază psihografică. Astfel avem:

genul(sexul)- acesta este important în publicitate pentru a descrie publicului țintă anumite categorii de produse. În cadrul procesului de diferențiere ofertele sunt realizate în funcție de gen chiar pentru anumite produse pentru care la prima vedere nu par a putea fi diferențiate în funcție de gen.

vârsta este importantă pentru o anumită categorie de produse, de exemplu alimentele pentru nou născuți, paste de dinți create special pentru oamenii de vârsta a treia, sau care au anumite probleme dentare etc.

veniturile sunt de asemenea importante pentru că descriu posibilitățile financiare ale consumatorului. Veniturile sunt importante mai ales pentru producătorii produselor de lux, cum ar fi parfumurile, mașinile dintr-o anumită categorie. Tendința achizitionării însă este alta, consumatorii cu un venit inferior tind să achiziționeze produse care sunt associate veniturilor superioare.

profesia și nivelul educației sunt importante pentru descrierea publicului țintă a unor publicații, spre exemplu a unor obiecte tehnice necesare profesării unei meserii etc.

mărimea gospodăriei – cu cât o gospodărie este compusă din mai mulți membri cu atât posibilitatea de a achiziționa produse scade. Aceste lucru nu se întamplă și în cazul produselor de larg consum, cum ar fi detergenții. Aici mărimea gospodăriei este un lucru pozitiv, consumul în respectiva gospodărie este mai mare, ceea ce înseamnă că persoanele din gospodărie vor cumpăra produse mai multe sau mai des.

mărimea localității de reședință poate influența și ea consumatorii, persoanele care locuiesc în orașe mari au anumite nevoie, diferite de cele care locuiesc în localități mai mici.

nivelul de educație și acesta este un factor important pentru consum

regiunea de apartenență este relevană deoarece există unele cutume de natură gastronomic și de natură culturală care influențează comportamentul, consumatorilor. De exemplu în Germania s-au delimitat anumite regiuni care se disting din perspective acestei caracteristici socio-demografice, ele numindu-se regiunile Nielsen.

Caracteristicile psihografice sunt dorințele, orientările, atitudinile, prejudecățile, temerile, ceea ce constituie personalitatea consumatorului. Lor li se alătură anumite caracteristici specifice legate de consum, ca de exemplu preferințele pentru petrecerea timpului liber, comportamentul la cumpărături, pretențiile de posesie etc.

În general, este foarte important ca oamenii, consumatorii reali sau potențiali, să fie înțeleși din punct de vedere comportamental, și acest gen de comportament să poată fi cât mai exact anticipat.

Variabilele socio-demografice singure, nu pot descrie un public țintă într-o manieră la fel de precisă precum combinarea descrierii socio-demografice cu cea psihologică, în ceea ce este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de cercetarea stilului de viață. Mai pe scurt înțelegem că se urmărește descrierea exactă a profilului consumatorului.

În strânsă legătură cu publicul țintă, din perspectiva marketingului, conceptul de rating este pentru organizațiile media private important, fiind indicatorul succesului lor.

Pentru televiziune,audiență sau ratingul programului reprezintă procentul din totalul gospodăriilor cu televizor(televizoare) care urmăresc un anumit program într-o anumită perioadă de timp.

Audiența TV este calculată în funcție de program. Sunt calculate chiar audiențele pentru pauzele publicitare.

Pentru televiziune, unde interesul și costurile publicitare sunt ridicate, procedeul de calculare a acestor indicatori se realizează cu sprijin tehnic, fiind ales un număr reprezentativ de gospodării care găzduiesc aparatele care furnizează în timp real informații despre emisiunile urmărite.

Publicul ca grup de indivizi

– reprezintă un concept care are ca idee centrală faptul că receptorii caută activ ofertele media ghidați fiind de motivațiile și necesitățile particulare. Consumul media este determinat de nevoia de informare, de nevoia de interacțiune socială etc. Consumatorul este informat, rațional, selectiv.

Publicul în calitate de actor social

-accentuează rolul de cetățean implicat în procesele de formare a opiniei publice, al receptorilor, aceasta fiind perspective din care este privit publicul în teoriile despre opinia publică.

Publicul în calitate de grup de fani

-aceasta este o abordare care accentuează dimensiunea culturală a consumului media. Există două perspective distincte și anume publicul în calitate de consumator pasiv și influențabil al mesajelor media și respectiv, publicul activ și orientat asupra unui obiectiv, un public care a dezvoltat anumite competențe media.

7.Presa scrisă

Ziarul modern este o combinație de elemente specifice multor societăți și multor perioade de timp.

După descoperirea tiparului, tipografiile au început să imprime cărți, buletine, reviste și apoi publicații cotidiene.

Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisa este periodicitatea. În funcție de aceasta, există publicații cotidiene, saptămânale, lunare, trimestriale și anuale.

Sub denumirea de cotidiene, există două tipuri de publicații, cele cu șase apariții pe săptămână și cele care au ediții de duminică, adică apar în toate zilele săptămânii.

Un alt criteriu de clasificare este dat de tiraje, adică de numărul de exemplare tipărite pentru fiecare ediție. Cel mai mare tiraj din lume îi revine cotidianului japonez Yomiuri Shimbun, cu un total de 14,5 milioane de exemplare pe zi.

Publicațiile pot fi diferențiate și după format. Astfel, există cele cu format de ziar(pagină mare), de revistă ( A4) sau chiar mai mic. Cotidienele au de obicei format mare, revistele- format tabloid iar magazinele lunare format mic.

După aria de difuzare, pot exista publicații cu circulație locală, regional, națională și internațională.

După conținut, publicațiile pot fi generaliste sau specializate. Majoritatea cotidienelor sunt generaliste, dar există și excepții. În România spre exemplu întâlnim două cotidiene de sport și anume Gazeta sporturilor și Pro Sport. Publicațiile săptămânale și lunare sunt, majoritatea dintre ele, specializate.

După Roland Cayrol(1991), publicațiile sunt structurate în următoarele categorii:

Publicații de informare politică și generală. Din această categorie fac parte cele mai prestigioase reviste și magazine- The Observer, News of the World etc

Publicații economice- The Economist, Capital etc

Presa feminină- deoarece public în acest caz este divers și are preocupări multiple, în această categorie intră mai multe subclase

Presa de informare și divertisment- Elle, Cosmopolitan, Avantaje, Unica, în cazul României

Presa casei și a familiei- Das Haus, în cazul României Casa mea, Casa de vacanță etc

Presa sentimental – Povestea mea, sau Ioana

Publicațiile de modă – Marie-Claire, Burda etc

Presa pentru copii și adolescenți – aici intră revistele illustrate sau benzile desenate și revistele cu tematică muzicală, sportivă, cinematografică,

Prea confesională – aceste publicații abordează subiecte legate de viața religioasă

Presa de divertisment- presa sportivă, generală sau specializată , presa de hobby, presa de artă.

Un ultim criteriu de clasificare este momentul apariției. Din acest punct de vedere pot exista publicații de dimineață, de prânz și de seară.

7.1.Publicațiile online

Internetul a revoluționat lumea computerelor și pe cea a comunicațiilor. Invenții ca telefonul, radioul, computerul au format solida fundație pe care stă Internetul, acesta fiind cel mai folosit multimedia la ora actuală.

Internetul este un mecanism de difuzare a informației și un mediu de colaborare și interactivitate între indivizi și calculatoare fără limite de ordin geografic.

7.2.New Media

New media oferă publicului posibilitatea de a trece de la statutul de simplu receptor la cel de emițător, de comunicator. Rolul blogurilor pentru comunicarea politică este din ce în ce mai relevant.

Informațiile permit atât comunicarea de tip one to one prin intermediul emailurilor, comunicarea de tip one to many, caracteristică media clasice și primei faze de dezvoltare a internetului și nu în ultimul rând comunicarea de tip many to many caracteristică web 2.0.

Noile media sunt scena pe care sunt prezente o multitudine de opinii, astfel încât fiecare dintre noi poate fi teoretic un jurnalist.

Deși teoretic internetul permite un acces mult imbunătățit la informație, accesul persoanelor la internet este încă influențat de condiția material, de anumite cunoștinte tehnice etc.

Internetul prezintă și o problemă de identitate, online poate fi fiecare. Partea pozitivă este că datorită acestei probleme de identitate, nu mai contează statusul socio-economic și anumite complexe pot dispărea. Fiecare persoană care are acces la internet și are anumite cunoștinte de utilizare poate contribui la cristalizarea opiniei publice.

Legatura dintre societatea actuală și Internet este foarte strânsă, mărturie stând miliardele de dolari ce „navighează“ de la magazinele on-line către producatori și ritmul amețitor cu care rețeaua se extinde.

Internetul devine o platformă puternică prin intermediul căreia companiile vor oferi o gamă infinită de servicii, o platformă accesibilă atât prin rețele de transmisie prin cablu, cât și prin rețele de comunicații mobile. Paginile de video sharing cum este de exemplu Youtube sunt parte din procesul de cristalizare a acestei noi forme de opinie publică. Publicul devine propriul său producător media, iar posturi de televiziune informative postează pe propriile lor pagini înregistrări video ale telespectatorilor care au urmărit desfășurarea unui eveniment în direct.

7.3.Publicațiile Online

Una din cele mai importante evoluții în journalism recent este creșterea publicării online. Acest tip de media s-a dezvoltat rapid, fiind ușor de realizat și destul de ieftin.

Publicațiile online pot fi și ele de mai multe feluri. Pot fi generaliste sau specializate. Publicațiile online au înlocuit practic ziarul.

Tot mai mulți oameni nu au timp să citească ziarul, iar în timpul liber preferă să spunem să meargă la cinematograf, la teatru, să vizioneze un film în fața calculatorului la el acasă.

În schimb, publicațiile online pot fi citite și de la muncă, și de pe telefonul mobil. Acestea au numeroase avantaje, cum ar fi faptul că ai la dispoziție o mulțime de informații accesând o singură pagină de internet. Pe când a afla poziția diferitelor publicații asupra unui subiect, ar trebui să cumperi mai multe ziare.

Unul din avantajele publicațiilor online este faptul că materialele sunt diverse, de la reportaje, știri, interviuri, la statistici și declarații, dar și faptul că cititorii au acces la informații mai vechi, care sunt păstrate de respectivele publicațiii într-o arhivă, arhiva fiind de obicei gratuită.

În cazul ziarului online, principala caracteristică este actualitatea. Știrile sunt postate imediat ce sunt preluate de jurnaliști, diferența semnificativă în comparație cu ziarul tradițional, în care informația apărea a doua zi.

Un aspect negativ al acestui tip de media, este faptul că receptarea informației pe calculator duce la reținerea parțială a textului și este selectivă, deoarece citirea unui text pe calculator are loc mult mai lent și este un proces mult mai obositor decât pe hârtie. Spre deosebire de presa scrisă, jurnalismul online elimină termenele limită. Site-ul poate fi actualizat oricând iar tehnologia permite ca subiectele cele mai interesante să ajungă direct pe calculatoarele utilizatorilor. Aceștia pot să afle cele mai recente știri, pe măsură ce se petrec, sau pot să citească relatări despre anumite evenimente chiar în momentul derulării lor.

Jurnalismul online înseamnă de asemenea, un mod diferit de tratare a informației și un mod diferit de organizare a conținutului. Structura nonlineară, link-urile, elementele care stimulează interactivitatea, sunt câteva din caracteristicile principale ale mediei online.

Jurnaliștii online combină elementele presei scrise cu elementele din audio-vizual, cum ar fi fragmentele de sunet sau videoclipurile. Un reportaj ce apare într-un ziar, în mediul online poate fi fragmentat într-un număr de elemente pentru site.

Conținutul din ziare poate fi folosit și în contextul internetului, deoarece păstrează caracteristicile presei scrise și anume periodicitate, universalitate, actualitate. La ziarele online se mai adaugă o insușire- interactivitatea. Spre deosebire de ziarul tipărit, varianta online este o variantă accesibilă pentru publicul din toată lumea.

STUDIU DE CAZ

Reacția cititorilor edițiilor online ale ziarelor centrale din Republica Moldova față de imaginea de presă a unui eveniment

Prezentarea Publicațiilor

Acest studiu de caz își propune să analizeze reacția cititorilor edițiilor online ale ziarelor centrale din Republica Moldova față de imaginea de presă a unui eveniment. Au fost monitorizate patru ediții online din Republica Moldova – Unimedia.md, Politik.md, Jurnal.md și Panorama.md

Au fost alese publicațiile care acordă spațiu editorial semnificativ subiectelor despre media și am decis să mă axez asupra unui eveniment important produs în data de 1 ianuarie 2012 în Republica Moldova.

Reacțiile cititorilor și comentariile legate de acest subiect dezbătute pe cele trei site-uri, subiect pe care urmează să îl dezvolt în paginile următoare, au fost urmărite în perioada 1 ianuarie – 3 februarie 2012. Prin această monitorizare a publicului activ de pe cele trei site-uri de știri voi încerca să identific poziția pe care aceștia o au privind subiectul în cauză, interesul manifestat față de articol , precum și numărul accesărilor asupra subiectului.

A fost urmărită obținerea de date privind numărul de accesări ale articolului pentru fiecare site în parte, diferențele între cele trei ediții online, diferențe privind targetul , diferențe cantitative și calitative etc.

Prima ediție online analizată a fost Unimedia.md.

UNIMEDIA – partenerul oamenilor puternici și informați. Cel mai popular portal de știri din Republica Moldova, elaborat cu participarea audienței, în format text, foto, audio și video.

UNIMEDIA este primul ziar continuu din Moldova, editat în exclusivitate pe internet și actualizat 24 de ore din 24.Lansat în anul 2005 sub numele de uni.md a devenit, în scurt timp, lider între publicațiile de informatie de pe web-ul din Moldova.

“UNIMEDIA îmbină viteza de reacție a celor mai avansate structuri mass-media cu analize echilibrate, de substanță, specifice presei scrise. Folosind cel mai recent și mai dinamic suport media, edităm pe internet portalul de știri cu cel mai rapid flux de informații din Moldova”.  Sursa (http://unimedia.md/?mod=page&id=2)

Următorul ziar online analizat a fost Politik.md :

“Politik.md – realitatea prin prisma adevărului. Știri în fiecare zi, analize politice, declarații, documente, consultări, foto reportaje, video. Totul despre politica Republicii Moldova și nu numai. Principiile de bază ale echipei noastre sunt profesionalismul, punctualitatea și garanția confidențialității în cazuri necesare.

Suntem perfecționiști, succesul clienților este și succesul nostru. Tindem a crea o relație de lungă durată și de a obține împreună cu dumneavoastră rezultate excepționale”.

Sursa (http://politik.md/?view=page&id=17)

Jurnal.md face parte din anul 2009, din holding-ul Jurnal Trust Media, care mai deține și postul de televiziune generalist Jurnal TV, postul de radio Jurnal FM, tabloidul Apropo Magazin, magazinul economic ECOnomist și agenția de publicitate Reforma Advertising.

Ziarul conține rubrici sociale, politice, economice și de divertisment (știri din show-biz, integrame, horoscop, bancuri, afișe, etc.)

Sursa(http://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnal_de_Chi%C8%99in%C4%83u )

Ziarul "Panorama" – unul dintre principalele surse de știri, idei, opinii și analize privind sfera politică externă, ​​economiă și socială în Republica Moldova pentru oameni.

"Panorama" – este o publicatie online în limba rusă cu un numar mare de vizitatori. Ziarul se referă la politică, de afaceri, teme juridice, sport și viața culturală, oferă informații detaliate cu privire la situația din regiuni, inclusiv Transnistria și Găgăuzia. Site-ul web – www.pan.md – publică zilnic informații despre cele mai recente știri din Moldova și din lume.

Sursa (http://pan.md)

1.Evenimentul

După părerile mai multor autori citați și sintetizați de Mirela Lazăr (cf. "Evenimentul și mass-media", în "Manual de Jurnalism", coordonator Mihai Coman, vol. II, Polirom 1999,

p. 108), evenimentul este construit la confluența a trei instanțe principale:

1) Cei care promovează informații, de exemplu sursele ;

2) Cei care asamblează informații, și anume jurnaliștii ;

3) Cei care consumă informații, adică publicul receptor.

Aceste trei instanțe, sunt pentru Harvey Molotch și Marylin Lester (cf. "Informer: une conduit deliberee", apud L.Rosca, loc. cit.) în raporturi de intercondiționare fără de care nu s-ar produce evenimentele.

Tipologia acestora, este următoarea:

evenimente de rutină (prototipuri cotidiene, conferințe, inaugurări, manifestări, ceremonii,

premiere, lansări);

accidente ( în circulația rutieră, navală, aeriană, inundații, secete, seisme, alte subiecte

asemănătoare neprevăzute) ;

scandaluri ( intentionate, neintentionate, la nivel de indivizi, de grupuri, în arii tematice

care vizează comportamentul, etc.);

hazardul( de exemplu câștigătorii loto, distincții sau onoruri prin împrejurări neintuite,

neștiute).

1.1. Motivul alegerii evenimentului

Pentru acest studiu de caz, m-am gândit să aleg evenimentul care se referă la împușcarea mortală a unui tânăr din Republica Moldova, de un militar din contingentul rus al forțelor de menținere a păcii din Transnistria.

M-am gândit să abordez acest subiect cunoscând foarte bine din presă situația din acea zonă . Am vrut să analizez prin acest studiu de caz , reacțiile moldovenilor privind acest incident, părerea lor ca cetățeni, și mai ales părerea lor privind propriul Guvern și despre modalitatea statului de a rezolva problemele de asemenea anvergură. Am ales evenimentul respectiv, deoarece s-a produs recent, la începutul lunii ianuarie. Am observat că a creat mari diferențe de opinie cu privire la modul real de desfașurare a faptelor, atât între publicațiile online, cât și între cititorii acestora, fapt ușor vizibil pe forumurile ziarelor electronice. Totodată aceste pareri diferite fac referire și la conotațiile socio-politice ale incidentului. Acest conflict pune în evidență una dintre particularitățile publicațiilor online din Republica Moldova, și anume faptul că acestea sunt departe de a fi apolitice, informațiile publicate punând vădit într-o lumină negativă reprezentanții diferitelor partide în funcție de afinități.

Acest tip de eveniment întotdeauna va stârni controverse și discuții, deoarece, în acest caz particular, este vorba despre o problemă națională, care ține de ani buni dar la care până în momentul de față nu s-a găsit nici un fel de rezolvare și nici nu cred că se va ajunge la un consens foarte curând. Subiectul pe care îl voi trata în continuare este interesant și din punct de vedere al simțului proprietății. Ceea ce s-a întâmplat cu acest tânăr va stârni cu siguranță problemele mai vechi între cele două zone iar ceea ce mă interesează este să analizez reacțiile și opiniile locuitorilor Moldovei privind încălcarea teritoriului, ocupat abuziv. Forumurile sau în acest caz spațiul alocat discuțiilor din cadrul unui site, sunt un loc în care poți afla ce îi supără pe cititori,ce îi bucură, ce îi nemulțumește sau părerea lor despre orice alt subiect.

Cu siguranță evenimentul ales va scoate la iveală probleme pe care noi, cei aflați în exterior, în afara granițelor țării, nu am avea cum să le cunoaștem prea bine, singurul mod de informare în acest sens fiind mass-media.

Așadar, în continuare voi urmări acest eveniment pe trei publicații online din Moldova și voi încerca să compar publicul activ al acestor site-uri, să analizez și să diferențiez cititorii în funcție de părerile lor privind evenimentul petrecut în Moldova.

1.2. Reconstrucția faptelor

Un tânăr din Republica Moldova a murit după ce a fost împușcat de un soldat din forțele

ruse de menținere a păcii din Transnistria, în data de 1 ianuarie 2011. Incidentul a avut loc

la punctul de control al forțelor comune de menținere a păcii din zona Vadul lui Vodă.

Un militar din contigentul rus al fortelor de mentinere a păcii a tras în tănar, deoarece acesta a refuzat să se oprească la punctul de control. El ar fi fost somat de mai multe ori, dupa ce a ignorat semnul ,,Oprire”Adolescentul a fost transportat de urgență la spital dar ulterior a decedat.

Acesta nu a răspuns la cererea de a se opri în repetate rânduri și a ignorat semnul

"trececerea fără oprire interzisă"."Pacificatorul rus l-a împușcat. Victima a fost transportată în stare gravă într-un spital din Chișinău", a declarat Adrian Jovmir, purtătorul de cuvânt al

Comisariatului general de poliție Chișinău.

În urma incidentului produs în data de 1 ianuarie 2012, în cadrul ședinței Comandamentului militar unificat a fost luată decizia de a micșora numărul militarilor prezenți la postul nr. 9 de pe Nistru. Această știre a fost afirmată de vicepremierul pentru Reintegrare, Eugen Carpov.

De asemenea pentru a putea monitoriza situația în perimetrul postului și a evita astfel de incidente pe viitor, vor fi prezenți doar patru militari neînarmați la postul nr. 9 și de asemenea vor fi scoase blocurile puse ca obstacole aflate în perimetrul posturilor de pacificare.

Potrivit lui Carpov, vor fi căutate modalitățile eficiente pentru a controla traficul pe respectivele părți a șoselelor, dar fără a îngrădi trecerea liberă. Reprezentanții Procuraturii Militare din Rusia împreună cu autoritățile moldovenești vor lucra împreună asupra investigației cazului.

“Din datele Procuraturii Generale al RM, grupul de anchetă a comunicat că, la moment, cazul poate fi investigat și în absența, fără arestavrea acestui cetățean rus, dar este absolut necesar ca anchetatorii să-l poată interoga pe acesta. Același procedeu se referă și la toți martorii care au fost în perimetrul postului de pacificare nr 9. în momentul când s-a produs incidentul”, a declarat vicepremierul pentru Reintegrare.

De asemenea, pacificatorul care l-a împușcat pe tânar a fost transportat la Criuleni pentru a se stabili dacă acesta consumase alcool. Din rezultate s-a constat că acesta nu a fost în stare de ebrietate la momentul respectiv și urmează să i se facă și o recoltare de sânge.

Incidentul de la Vadul lui Vodă nu este singurul caz în care au fost implicați pacificatori din zona transnistreana.  In aprilie 2011, la Bender, un ofiter rus al fortelor de mentinere a pacii de la Nistru a ajuns cu fractura grava a piciorului la spital, dupa ce a fost calcat de o masina a militiei transnistrene.

Surse:

1.http://unimedia.md/?mod=news&id=42892)

2.http://www.ziare.com/europa/moldova/un-tanar-din-republica-moldova-impuscat-de-un-soldat-rus-din-transnistria-1142651

3.http://www.politik.md/?view=articlefull&viewarticle=8141)

4.(http://pan.md/news/Rossiyskiy-mirotvorets-zastrelil-grajdanina-Moldovi/16960)

5http://voceabasarabiei.net/stiri/social/19583-tanrul-omorat-de-pacificatorul-rus-era-membru-al-echipei-tldm.html

6. http://vesti.md/?mod=news&id=11797

1.3. Importanța faptului

Conflictul transnistrean este un conflict geopolitic între Republica Moldova și Republica Moldovenească Nistreană care a început în anul 1990, imediat după proclamarea independenței Republicii Moldovene Nistrene. Circa douăzeci de ani în urmă , principalele cauze ale conflictului au fost tendințele Centrului Unional de a păstra URSS-ul, iar după căderea acestuia, Federația Rusă încerca să influențeze noile autorități moldovenești. Cauzele acestui conflict nu se leagă de religie sau etnie în nici un fel.

Principalele cauze ale acestui conflict sunt următoarele:

acapararea unei părți a teritoriului Republicii Moldova, în scopul creării condițiilor prealabile de desemnare a statutului formațiunii separatiste ca stat cvasi-independent;

crearea platformei de presiune politică în scopul menținerii Moldovei în sfera de influență a Rusiei, pentru a preveni presupusa unire cu România, crearea în acest scop a enclavei ruse la frontiera moldo-ucraineană;

nemulțumirea minorității – vorbitorilor de limbă rusă de introducerea limbii moldovenești în calitate de limbă de stat și necesitatea de a se adapta situației noi, percepută subiectiv ca o pierdere a statutului social cu care au fost obișnuiți;

amenințarea de redistribuire a puterii și a resurselor economice în regiunea transnistreană;

opunerea de rezistență a nomenclaturii de tip sovietic proceselor de democratizare și încercările lor de a-și menține statutul în cadrul vechiului sistem pe teritoriul regiunii;

În primul rînd, confruntarea care durează de mulți ani, dintre statul Republica Moldova și regiunea separatistă este în esență un conflict politico-teritorial și este rezultatul acțiunilor neconstituționale de uzurpare a puterii pe teritoriul de pe malul stîng al Nistrului de către grupul radical anti-moldovenesc condus de I. Smirnov. În al doilea rînd, în ceea ce privește natura conflictului – acesta nu este numai unul politic și teritorial, dar și unul internațional, în virtutea implicării active de la bun început a Federației Ruse și a intereselor geopolitice ale altor state, care participă acum la procesul de soluționare a lui.

Conflictul transnistrean cuprinde diverse pături sociale ale populației, aflate în proces de confruntare în ce privește păstrarea sau modificarea statutului socio-politic al statului, valorile social-politice, distribuția resurselor socio-economice, luarea în stăpînire și păstrarea pozițiilor de conducere în instituțiile și structurile puterii de stat.
Scopul final al inițiatorilor conflictului politico-teritorial sunt resursele, precum puterea de stat, poziția instituțiilor guvernamentale, statutul politic al marilor grupuri sociale, teritoriilor, regiunilor, valorile și simbolurile care stau la baza puterii politice în structura social.

Sursa (http://www.viitorul.org/public/1730/ro/100_probleme.pdf

Evenimentul prezentat în acest studiu de caz, deschide un subiect delicat și de mare importanță. Faptul că un tânăr moldovean a fost împușcat de un soldat din forțele ruse de menținere a păcii din Transnistria, ne arată că acest conflict nu este nici pe departe terminat, cu atât mai mult cu cât comentariile la adresa acestui subiect, pe care le voi analiza în următoarele pagini, nu sunt deloc favorabile părților cu care Republica Moldova se află în conflict.

Încă un motiv pentru care acest conflict persistă este faptul că, nici până în ziua de azi, guvernul de la Chișinău nu are control asupra acestei regiuni separatiste, Transnistria. Cu atât mai mult, acest incident nu este singular, în anul 2011 având loc un incident similar.

1.4. Sâmburele mediatic

Ceea face ca acest subiect să fie unul de maximă importanță este în primul rând faptul că un cetățean din Republica Moldova a fost omorât de un pacificator rus. Conflictul din Transnistria este un factor declanșator în cazul acestui subiect.

Un motiv în plus este faptul că acest incident nu este singurul din ultima perioadă. În 2011, un accident similar s-a produs, doar că de această dată un pacificator rus a fost rănit.

Nepăsarea autorităților privind acest subiect și faptul că doar după ce un om a murit, și incidentul s-a mediatizat, autoritățile au hotărât să nu se mai permită folosirea armelor pentru a nu risca să se întâmple aceeași tragedie, este un lucru de-a dreptul revoltător.

Având în vedere situația tensionată dintre cele două părți, Republica Moldova și Transnistria, statul și oamenii abilitați în astfel de situații ar fi trebuit să intervină urgent și prompt încă de la primul incident din anul 2011.

2.Oglindirea

2.1 Diferențierea edițiilor online pe baza parametrilor tehnici

1. Unimedia.md

Unimedia.md – platformă multimedia de informare în timp real, cu cele mai tari știri, obținute din surse credibile și verificabile.

Materialele jurnalistice sunt difuzate in format text, audio, video și foto. Un motor de căutare avansată oferă acces gratuit la o arhiva de știri. Comentariile, un serviciu de NewsLetter profesionist, cu difuzare zilnică, întregesc oferta editorială a site-ului.

Rubricile publicație sunt: acasă, politic, social, economic, externe, media, auto, integrare europeană, MD în presa străină, cultură/știință, sport, monden, youtube/FB.Ediția online Unimedia.md , este actualizată permanent, funcționând și prezentând știri 24 de ore din 24. Pagina site-ului este încadrată în așa fel încât toate informațiile, imaginile reclamelor și toate categoriile cuprinse în ediția online să aiba loc. Tocmai din acest motiv mi se pare că paginile sunt un pic cam aglomerate.

Nu există acea linie verticală de împărțire a paginii pe mijloc, ca în cazul ziarelor, sau măcar casete de “protejare” a informației , așa fel încât să distingi ușor articolele și să nu incurci știrile între ele.

Sunt prezente reclamele, poziționate haotic, vertical, orizontal, nu există un spațiu destinat pentru publicitate.Poți recomanda sau aprecia articolele prin utilizarea canalelor de socializare de pe fiecare pagină.

Fiecare canal de socializare îți oferă posibilitatea ca apâsând butonul , să transmiți mai departe articolul prietenilor tăi de exemplu, de pe Facebook. Există această modalitate pentru Facebook, Twitter, Google și altele.

2.Politik.md

Politik.md are o structură mai ordonată a informației în pagină.

Reclamele nu sunt distribuite haotic la începutul paginii, la mijloc ca în cazul Unimedia.md, ci banerele reclamelor, deși puține, sunt distribuite în lateral, în stânga și în dreapta articolului, total separat de acesta, într-un spațiu destinat pentru acest lucru.

În plus, acest site îți dă posibilitatea să afli câți utilizatori sunt online în momentul accesării.

De asemenea, deasupra categoriilor de informație disponibilă pe site, de exemplu politic, economic, etc, se află informații utile cum ar fi informații informații meteo, ultimele știri preluate de site, precum și cursul valutar. Fotografiile atașate articolelor sunt destul de mici ca dimensiune, în schimb textul este mult mai ordonat și spațiul alocat articolului este mult mai vast.

3.Jurnal.md

În cazul publicației Jurnal.md , informația este dispusă vertical, doar pe jumătate de pagină, ca și în cazul Unimedia.md doar că aici există acea zonă despărțitoare la mijlocul paginii.

În cealaltă jumătate a paginii sunt distribuite știri similare cu cea pe care o accesăm, videoclipuri, galeria foto, presa internațională, precum și ultimele știri apărute.

Există posibilitatea de a recomanda articolele prin intermediul canalelor de socializare.

Publicația online face parte din holding-ul Jurnal Trust Media, iar datorită acestui lucru ai posibilitatea să intri direct de pe site-ul publicației pe celelalte medii ale trustului. Reclamele sunt dispuse tot pe lateralele paginii web, la fel ca în cazul Politik.md, dar și in partea superioară a paginii.

4.Panorama( pan.md)

Publicația online Panorama se aseamană cu publicația Jurnal.md , informația este dispusă vertical, site-ul are cautare rapidă, ceea ce face procesul de cautare mai ușor de manevrat.

De asemenea există opțiunea abonării, astfel ești notificat în fiecare zi în legătura cu ultimele știri apărute. Publicația oferă posibilitatea achiziționării unui spațiu publicitar contra cost, în funcție de dimensiunile acesteia.

Comentariile transmite de către cititori nu sunt cenzurate, ceea ce oferă o libertatea mare de exprimare iar în fiecare lună ai posibilitatea să participi la diverse chestionare, pe subiecte variate, ceea ce denotă că Panorama este un site nu doar de știri ci și unul interesat de părerile, interesele cititorilor.

2.2. Diferențe de cromatică

În principiu, cele patru publicații online și anume Unimedia.md, Politik.md, Jurnal.md și Panorama urmează culorile logo-urilor. Pentru a înțelege ce vreau să spun le vom analiza pe rând:

Unimedia.md- culorile logo-ului sunt albastru și gri. Publicația folosește aceleași culori si în cadrul site-ului, fundalul este alb, scrisul în marea lui majoritate este de culoare neagră, iar motorul de căutare și categoriile în care sunt încadrate știrile sunt colorate în albastru. Culoarea albastra are un efect direct asupra sistemului nervos autonom, inspirând calm, relaxare, control mental, claritate, creativitate, speranță, protecție, încredere. De asemenea, albastrul scade presiunea sângelui, iar o nuanță intensă de albastru ajută la reglarea somnului. Dacă este folosită în exces, culoarea albastră poate deveni depresivă.

Politik.md- urmează același model ca și Unimedia.md, culorile predominante sunt albastru și alb , precum și logo-ul acesteia. Fundalul alb iar textul negru, cu excepția titilurilor articolelor care sunt colorate în albastru. Culoarea alb semnifică vindecare, purificare, nou, neatins, calm. Albul este culoare purității. Totodată, albul sugerează și sinceritatea. Are : efecte de expansivitate, ușurință, suavitate, robustețe, puritate, raceală; exprimă pace, impacare, liniste, inocenta, curatenie, sobrietate.

Jurnal.md- logo-ul este format din culorile roz și alb. Nu predomină o culoare în interiorul site-ului. Anumite titluri sunt colorate în roz, altele colorate în negru. Nu există o culoare predominantă cum am mai spus, fundalul este alb , textul de culoare neagră. Culoarea roz este o culoare care îl face pe cel care îl poartă să iubească lumea, fiind deci culoarea dragostei și totodată cea mai romantică si afectiva culoare. Totodată, rozul este și culoarea sexualității. Este dealtfel și simbolul unei iubiri în tăcere. El are rolul de a calma și de a îmbuna sentimentele.

Panorama folosește culorile albastru închis și roșu. Culoarea albastru închis predomină, de asemenea și titlurile articolelor sunt colorate în aceeași nuanță. Rubrica “Ultimele știri” este colorată în gri, fundalul este alb iar textul de culoare neagră. Culoarea roșie scoate în evidență sensibilitățile observatorului, fiind deci o culoare foarte puternică. De aceea roșul captează foarte repede atenția. În acest caz se recomandă ca persoanele care optează pentru o îmbrăcăminte de această culoare să fie stăpâne pe sine și nu prea timide. Totodată, roșul este și culoarea pasiunii, însă el nu trebuie folosit în exces.

Surse: http://www.artacunoasterii.ro/stiati-ca/semnificatia-culorilor

http://www.mirelutza.ro/culori.html#Alb

2.3. Diferențe privind misiunea asumată: informare, divertisment, educație.

Diferențele între cele patru publicații online privind tipul de informații difuzate este următorul:

Așa cum am încercat să prezint în tabelul de mai sus, tipul de informații difuzate diferă. În cazul publicației Unimedia.md, informațiile media, care sunt formate preponderent din știri, sunt grupate în cadrul a 10 categorii.

Astfel, în cadrul ediției online avem știri de top, politic, social, economic, integrare europeană, MD în presa străină, IT și știință, sport, monden și blogosfera. În cadrul acestor categorii sunt cuprinse și informarea, divertismentul și funcția de educare.

Diferit de cazul Unimedia.md, este publicația online Politik.md.

În cadrul acesteia vom descoperi știri, analize politice, declarații, documente, consultări, foto reportaje, dar toate acestea legate de dimensiunea politico-economică. Spre deosebire de prima publicație, aici este prezentă doar funcția de informare, eliminate fiind complet divertismentul și educația.

Asemănător cu primul caz este Jurnal.md. Sunt prezentate știri din categoriile social, politic, economic, sport, monden, IT și știință, interviuri.

Publicația Panorama conține și ea informații din categorii variate cum ar fi politic, social, economic, lumea sportului, cultură șamd și este asemănatoare publicațiilor Unimedia.md și Jurnal.md. Singurul site care diferă total este Politik.md care furnizează informații doar din domeniul financiar-economic.

2.4. Diferențe pe bază de target

Targetul unei publicații poate fi analizat, cum este în cazul acesta prin tipul și categoria informațiilor transmise. Prin analiza următoare voi încerca să stabilesc care este targetul celor trei publicații.

1.Unimedia.md

Potrivit Unimedia.md, care în 2009 a realizat un studiu demografic al persoanelor care accesează site-ul de știri, 77,31% dintre aceștia sunt barbați și 22,69% femei. Vârsta celor care se informează de pe Unimedia.md este cuprinsă între 14- 60 de ani, majoritatea dintre ei fiind în jur de 20-23 de ani(25,23%) și 24 – 28 ani(26,68%), cu studii superioare (52,44%).

Sursa http://unimedia.md/content/corporate/studii-demografice-iunie-2009.pdf

Potrivit categoriilor de informații furnizate, cititorii Unimedia.md sunt persoane care utilizează internetul frecvent, care sunt interesați atât de situația politică și financiară cât și de IT, știință, cultură, sport și mondenitatea.

2.Politik.md

Targetul publicației Politik.md, este cuprins preponderent, din persoane de sex masculin, interesate de mediul politic, economic și extern, cu vârsta cuprinsă între 23- 45 de ani, oameni de afaceri, oameni interesați de politică, oameni interesați de cursul valutar, de cotațiile bursiere.

3.Jurnal.md

Targetul Jurnal.md este asemănator cu targetul Unimedia.md. Este curprins din persoane interesate de domeniul politic, economic , de presa internațională , monden, sport și de asemenea persoane cărora le place să își petreacă timpul liber mergând la cinematograf sau la teatru, site-ul având și o astfel de secțiune. Persoane cu vârsta cuprinsă între 18- 45, de sex masculin și feminin.

4.Panorama

Targetul publicației Panorama este cuprins din persoane interesate de domeniul economic, de cultură, sport , sănătate, educație, politică și în plus de persoane interesate de istorie, de articole scrise privind acest subiect. Persoane cu vârsta cuprinsă între 18-45,de sex masculine și feminin, targetul fiind asemănător cu cel al publicației Jurnal.md.

3. Feed-back online

3.1. Diferențe de accesări între site-uri

În cazul ziarelor, tirajul mare indică cititori numeroși. În cazul televiziunii, ratingul ridicat al emisiunilor indică public numeros. În cazul publicațiilor online numărul accesărilor unui anumit site indică utilizatori numeroși. Asta voi încerca să analizez și să compar în următoarea parte.

Unimedia.md

În ultima lună, potrivit Unimedia.md, numărul vizitatorilor unici ai acestui site a fost de 268 364. Numărul vizitelor pe site de 1 .798 .189 iar numărul afișărilor 6. 179 .109. http://unimedia.md/?mod=statistica

Vizitatorii site-ului Unimedia.md care au accesat și evenimentul dezbătut în acest studiu de caz, potrivit căruia un tânăr din Republica Moldova a fost împușcat mortal de către un pacificator rus sunt în număr de 12.303. De asemenea, comentariile și opiniile transmise prin intermediul platformei multimedia sunt în număr de 191. 36 din numărul celor care au accesat articolul l-au recomandat și pe Facebook iar 3 pe Google Plus.

În cazul site-ului Politik.md, numărul celor care au accesat articolul este de 3665. Cu toate acestea, doar 2 dintre ei au recomandat știrea pe Facebook și nici unul pe Google Plus, Twitter sau alte astfel de platforme. În comparație cu primul site, Politik.md are doar un comentariu cu privire la subiectul în cauză.

Jurnal.md a avut în cazul acestui articol , 12.381 de accesări. 36 de persoane au recomandat evenimentul pe Facebook și 11 pe Twitter. Comentariile la adresa acestuia sunt în număr de 11, cu toate că diferența între numărul de accesări și comentarii este destul de mare.

Publicația Panorama, a avut 17 comentarii privind articolul analizat și 2576 de accesări. Cu toate acestea, deși numărul de comentarii de pe acest site este mai mare decât numărul comentariilor din cadrul site-ului Politik privind același subiect, nici un utilizator nu a recomandat știrea utilizând platformele Facebook, Twitter etc din cadrul publicației online Panorama.

3.2 Diferențe cantitative

Potrivit acestor informații, chiar dacă numărul de vizualizări este mare, asta nu inseamnă că și numărul opiniilor postate de cititori este proporțional cu cel al accesărilor. În felul acesta se diferențiază publicul activ de publicul pasiv. Pentru a înțelege mai bine diferențele între accesări dintre cele trei publicații , în continuare voi prezenta o mică schemă.

După cum se poate observa , numărul accesărilor în cazul publicației online Jurnal.md este mai mare decât cel al Unimedia.md.

Cu toate acestea, numărul publicului activ, care a intervenit și a dat o replică privind evenimentul relatat pe aceste site-uri este mult mai mare în cazul Unimedia.md. De aici putem trage concluzia că numărul accesărilor unui site nu influențează în nici un mod publicul.

Articolul în sine, și felul cum este redactat consider că influențează mai mult comportamentul activ sau pasiv al cititorilor. Desigur, cu cât este mai cunoscută o anumită publicație cu atât șansa de a avea mai multi cititori crește, dar nu este o regulă.

3.3. Diferențe calitative

a)Reacții la obiect (analiza repartitiei pe forumisti)

Majoritatea comentariilor cu privire la subiectul omorârii tânărului din Moldova de către un soldat rus, acuză partea rusă. O parte din cei de pe forum, acuză Guvernul Moldovei iar o mică parte dintre ei susțin că soldatul și-a făcut meseria și vina este pe de-o parte a celui decedat și pe de-o parte a celui care a folosit arma.

Așadar, voi face o repartiție a cititorilor, care urmează să fie analizată în următoarele pagini.Repartiția va fi următoarea

pro/contra Moldova și Guvern

pro/contra pacificatorii ruși

parțiali

Făcând o scurtă analiză a mesajelor de pe cele trei publicații online, am observat că diferențele opiniilor între cititori sunt mari.

Cei care susțin Moldova, spun că rușii nu au ce căuta în țara lor, pe teritoriul lor iar cei care susțin partea adeversă acuză Guvernul Moldovei că nu acționează asupra acestui caz și asupra problemelor pe care le au cu cei din Transnistria.

O observație importantă este aceea că deși cazul este legat de omorârea unui tânar moldovean, forumiștii tind să uite acest lucru și se axează mai mult pe conflictul dintre cele două părți.

Deși pare un război desfășurat prin intermediul internetului, unii dintre forumiști cer ca cetățenii să iasă să protesteze.

Deși vorbim despre trei publicații online moldovenești , în rândul comentariilor de pe aceste site-uri au apărut și cetățeni români care își spun opinia în acest caz.

Ca și în situația analizată, și în cazul românilor există unii cititori care sunt pro și alții care sunt contra. Unii consideră că românii sunt frați cu moldoveni iar alții îi disprețuiesc și îi sfătuiesc să se ocupe de ce se întâmplă în România, sau și mai grav îi consideră pe toți românii, țigani.

În cazul publicației Unimedia.md, părerile sunt împărțite.

Cu toate acestea, majoritatea celor care au comentat cu privire la articol acuză partea rusă. Din toate cele 119 comentarii , peste 60 la sută dintre acestea erau pro Moldova.

Pe site-ul Politik.md, singurul comentariu postat, este contra Moldovei, mai degrabă este contra Guvernului și a celor de la conducere.

Pe site-ul publicației Jurnal.md, în proporție de 60 la sută sunt pro Moldova , 35 la sută pro pacificatori și 5 la sută imparțiali.

Pe site-ul Panorama(pan.md), părerile sunt împărțite, în proporție de 50% sunt pro Moldova iar ceilalți 50% susțin pacificatorii ruși.

Analiza comentariilor (periada 01-02 ianuarie)

Nivele stilistice

Surse: http://unimedia.md/?mod=news&id=42892

Acasa

http://pan.md/news/Rossiyskiy-mirotvorets-zastrelil-grajdanina-Moldovi/16960

http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

O altă discuție abordată în cadrul publicațiilor este legată de pasivitatea Guvernului Moldovei.

Mulți se întreabă și cer în același timp statului și conducătorilor să acționeze în legătura cu această situație.

“Unde sunt reacțiile autorităților de la Chisinău,sau încă nu s-au trezit din beție????”

Sursa http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

Unii dintre cititori consideră ca această frontieră între Moldova și Transnistria este una care nu ridică nici un semn de întrebare, ba mai mult acuză băiatul că nu s-a oprit atunci când a fost somat de pacificator.

Acest conflict durează de atâția ani, încât unora li se pare acest control o normalitate, iar dacă îndrăznești să încalci aceste reguli , tu ești cel care iese din normalitate.

Ideea aceasta este atât de bine împământenită încât nici măcar viața unui om nu mai contează, ci respectarea regulilor. Indiferent dacă este cel care a tras a greșit, sau tânărul omorât.

Nemulțumirile cititorilor se leagă și de faptul că pe teritoriul Moldovei a fost omorât un cetățean de către un rus, unul străin, cum declară următorul :

“Faptul este fapt: Un cetățean moldovean a fost împușcat de unul străin (rus) pe teritoriul Moldovei !”

Sursa http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

Consider că o parte din comentariile împotriva rușilor sunt și din cauză că moldovenii consideră că teritoriul lor a fost ocupat și mai important decât acest lucru, că Guvernul nu face nimic ca să stopeze astfel de evenimente.

Totodată, sunt și aceia care nu sunt de partea nici a Moldovei și nici de partea

pacificatorilor. Ei consideră că acest eveniment s-a produs intenționat și că Rusia și Moldova sunt în “colaborare”.

Aceștia pot spune fac parte din rândul celor care cred în teoriile conspiraționiste.

“Autoritățile de la Chișinău sunt în parteneriat strategic cu Federația Rusă”.

Sursa http://unimedia.md/?mod=news&id=42892

De asemenea, sunt mulți care consideră că oamenii care au fost la putere nu au fost buni, nu au fost profesioniști. Într-un fel pe forumurile site-urile, utilizatorii au început, să îl numim concurs, prin care cel care câștigă este cel care numește cei mai incompetenți și cei mai mulți oameni cu funcție în stat, adică în Moldova, că despre ea este vorba.

Exemplu următor ar trebui să lămurească la ceea ce am făcut referire.

“Din sursele noastre de încredere în cohorta „funcționarilor” din așa zisa rmn fac parte o grămadă de inși-basarabeni, care nestingherit vin pe acasă, la părinți, rude, prieteni, unde se petrec cu coniac și zacuscă de contrabandă, trecută prin aceste așa numite posturi vamale și MS.

Exemple:
1. Tovarășul Smântână, seful miliției rutiere din Dubăsari.
2. Tovarășul Curghenici, șeful miliției economice a rmn.
3. Tovarășul Margarint, șeful miliției rutiere a rmn.
4. Tovarășul Pascari, vice-ministru MAI a rmn.
5. Tovarășul Olimpiu , ex-ministru justiției a rmn.
6. Tovarășul Lucik, ex-procuror general al rmn.
7. Tovarășul Kițak, ex-ministru al apărării a rmn”.

Sursa: http://unimedia.md/?mod=news&id=42892

De asemenea, pe forumurile celor patru publicații, mai puțin în cazul Politik.md, s-au creat adevărate discuții. Sunt multe contradicții între utilizatori, contradicții care duc într-un final, din păcate la injurii.

Injurii adresate ori Guvernului, ori susținătorilor ruși ori persoanelor cu care interacționează.

Singurul mesaj adresat strict băiatului omorât, fără nici o referire la Guvern, ruși sau pacificatori este următorul:

“Dumnezeu sa-l ierte :'( Doar 18 ani avea :(“

Sursa http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

Alte mesaje referitoare la subiectul tratat, nemulțumirile moldovenilor precum și păreri pro sau contra incidentului:

UNIMEDIA

Comentarii (191)

averescu1859 , 01 ianuarie 2012, ora: 15:12; 

+9 (15)  

răspunde

Autoritatile de la Chisinau sunt in parteneriat strategic cu Federatia Rusa.

Ribbentrop+Molotov=RM 

Antananarivo, 01 ianuarie 2012, ora: 15:33;↑ 

-11 (15)  

răspunde

Comentariul a fost marcat ca spam. Afișează comentariul. 

AdevarulMoldovei, 01 ianuarie 2012, ora: 16:39;↑ 

0 (6)  

Armata de ocupatie pe teritoriul R. Moldova trebue sa ne uneasca.

De aceasta se tem moscalii care au format partide politice antinationale.

Retraderea armatei de ocupatie este DATORIA Presedintelui s-o ceara la ONU.

Avem nevoie de un presedinte care sa apere tara si cetatenii sai. 

”Autoritățile” – e corect să pui cuvîntul ăsta în ghilimele.
Pentru că de fapt e vorba despre cozi de cîini, nu despre autorități. 

CiobanuValer888, 01 ianuarie 2012, ora: 16:45;↑ 

+4 (4)  

Jurnal. md

Nicu Gușan · Universitatea Valahia Targoviste

Asta ar trebui sa ne educe contiinta si capul, atunci cind afirmam tot felul de prostii ca suntem liberi si ca rusia e doar un partener strategic care ne poate oferi multe si nevrute… 

Trezirea oameni, pe langa asta rusia este un ocupant, suntem sub ocupatie de 200 de ani! cand ne vom cere dreptul de revenire la normal, de revenire in vechile hotare ale neamului nostru!? 

trebuie sa ne radă cu mitraliera pe toti ca sa ne dam seama de asta? separati suntem prea slabi pentru a rezista acestei ocupatii!

Reply · 9 · Like · Follow Post · January 1 at 3:09pm

Megherea Victor

poate ai dreptate dar mai multi mor de saracie si boli la asta cum raspunzi tot rusii sunt devina ca noi suntem incopetenti ???mam saturat de comenturi din astea frate hai sa ne punem sa muncim pentru tara noastra si sa lasam povestile rominesti la o parte ca din mizerie nu ne scoate niki rusii nici ue

Reply · Like · January 1 at 6:54pm

Toma Ursu ·  Top Commenter

porcii ataca

Reply · 6 · Like · Follow Post · January 1 at 1:42pm

Veaceslav Iovu

Am ajuns sa fim omorati in propria tara de catre ocupantii rusi !!!

Reply · 11 · Like · Follow Post · January 1 at 3:00pm

Mihai Mitzy Burciu ·  Top Commenter · Președinte atFEMINA-Sport Chișinău

intr.o dimineata ne pornim cu mitraliere si calcam in picioare toti ocupantii de pe Nistru!

Reply · 2 · Like · January 2 at 9:46am

Tudor Balan

Rusii nu au ce cauta aici la noi !
Sa se duca sa-l apere pe Putin ! Au noroc spurcatii ca poporul nostru nu este ca unul din Caucaz, caci le zburau penele !
Ne ucid spurcaciunile de frati mai mari pe pamantul nostru. Iar noi ii pupam in fund si ne rugam ca ei sa primeasca vinul nostru pe degeaba si sa nu scumpeasca gazul lor.
Faptul este fapt: Un cetatean moldovean a fost impuscat de unul stain (rus) pe teritoriul Moldovei !

Reply · 5 · Like · Follow Post · January 1 at 9:49pm

Toma Ursu ·  Top Commenter

si pe caucazieni i-au redus la tacere:(

Reply · 2 · Like · January 1 at 11:35pm

Panorama

серой овце [02.01.2012] [14:21:40]

serii78 ты и есть шлюха, позорная твоя рожа москальская ,вали в москвабад ,скоро вас там чурки всех раком поставят ,,,ты только тут гавкать можеш перед монитором оторви свой ебосос и на улице чёто прокоментируй .и по русски научись писать провокатор безграмотный !!!

Злой [02.01.2012] [13:25:12]

Продолжают ощущать себя хозяевами молдавской земли,что и проявляется в стрельбе по молдаванам..Наверное по пьяне перепутали,что находятся не в Чечне.Гнать поганой метлой засидевшихся непрошенных миротворцев-убийц.Нравиться им наша благодатная земля,а ведут себя как варвары-захватчики..

serii78 [02.01.2012] [13:09:24]

Vot teperi atot nesciasnii sluciai rumini i procie shliuhi budut ispolizovati v svoih greaznih delah ! SOBOLEZNOVANIA RODSTVENNIKAM POGIBSHEGO !

странник [02.01.2012] [12:10:10]

100% пьянка и аеи виноваты … шайка аеи готовы плясать под любую дудку запада , лишь бы остаться у корыта. да и некоторые спят и видят унирю … вот и провокация

ион [02.01.2012] [09:57:11]

Это провокация спец служб ромынии и MI-6 Англии.

MI-6 [02.01.2012] [06:22:22]

ублюдки позорные какие миротворцы ?, миротворцы несут мир от этого и слово происходит ,, а это окупанты позорные !!!!просящие сигареты у каждого встречного и поперечного !!! Соболезнования семье погибшего парня !!!

Analizând toate aceste mesaje nu putem decât să tragem o concluzie. Indiferent dacă publicul activ de pe cele patru site-uri era împotriva propriului Guvern sau nu, indiferent dacă era împotriva rușilor , un lucru este clar.

Era de așteptat ca acestea să fie părerile oamenilor, ca acest eveniment să stârnească astfel de reacții. Astfel de evenimente întotdeauna vor produce reacții negative fie că vrem sau nu vrem să le acceptăm.

După ce am discutat despre publicul nemulțumit fie de situația din Moldova sau pur și simplu de modul în care este guvernată țara, mai ramâne de punctat un ultim aspect.

Am vorbit în mica analiză a mesajelor de mai sus, de publicul pro Moldova, cel

contra Moldova și publicul imparțial.

Acum ar trebui să aruncăm o privire și la modul în care utilizatorii site-urilor au interacționat. Fie că vrem sau nu, într-o discuție deviem câteodată de la subiect.

Acest lucru se întâmplă pentru că noi ne dorim să îndreptăm atenția asupra lucrului care ne interesează pe noi și vrem să îl împărtășim, sau interlocutorul nostru ne “împinge ” spre subiectul dorit, de această dată de el.

În categoria aceasta, privind cele patru publicații online, găsim două tipuri de utilizatori.

Primul tip se referă la cei care sunt agresivi din punct de vedere verbal și cei care instigă la conflicte, la proteste și care cred că prin vorbe urâte adresate celorlalți utilizatori ai siteului își impun punctul de vedere mai bine și mai clar.

Al doilea se referă la referă la cei care acuză fie Guvernul Moldovei fie pacificatorii ruși ori de incompetență în cazul Moldovei ori de ocupare abuzivă a țării lor iar aici se face referire la ruși.

Voi da câteva exemple, ca mai apoi să le analizez.

“Nimeni n-o să scoată vre-un cuvânt, căci sunt fricoși.

Dacă Pârâțenii nu vor ridica satele împotriva ocupanților și nu-I vor împușca pe pederaștii rusofoni, atunci asta nu e națiune!”

Sursa http://unimedia.md/?mod=news&id=42892

“Într-o dimineață ne pornim cu mitraliere și călcăm în picioare toți ocupanții de pe Nistru!”

Sursa http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

Acest tip de public, este cel care de obicei instigă sau în alte situații poate avea succes în a convinge lumea că ceea ce crede el și cum gândește legat de un anumit subiect, este lucrul pe care îl are în comun, cu tine și cu ceilalți, cum este în studiul nostru de caz, cu utilizatorii de pe forum.

În situația de față , acest tip de public doar a menținut discuțiile pe forumurile celor trei publicații online. Prin această formă de instigare, conștient sau inconștient îl convingi pe interlocutor să îți urmeze comportamentul.

Câteodată acest lucru poate fi chiar benefic, câteodata poate duce la tragedii, cum este și tragedia în cazul tânărului de 18 ani, omorât.

4.Sinteza

Departajarea publicațiilor pe baza fiabilității informației

Dacă ar fi să luăm în considerare, numărul de accesări al site-urilor și numărul comentariilor postate de utilizatori, atunci aș spune că Unimedia.md ar câștiga. Cu toate acestea, pentru a face o departajare corectă, trebuie să recapitulez toate plusurile și minusurile pe care le-am acordat fiecărei publicații online din acest studiu de caz.

Așadar, din punct de vedere al știrii și modul în care aceasta a fost prezentată, redactată, precum și din punct de vedere al credibilității surselor, Politik.md și Panorama câștigă detașat.

Deschiderea multimedia, precum și așezarea în pagină a site-ului, imaginea amplasată la începutul articolului, spațiul destinat publicității, precum și opțiunea estetică au ieșit în evidență cu mult mai mult la publicația online Jurnal.md. Unimedia.md s-a detașat de cele trei publicații Politik.md, Jurnal.md și Panorama prin targetul ales, misiunea asumată și desigur prin reacțiile utilizatorilor asupra subiectului dezbătut pe larg în acest studiu de caz și mai ales prin numărul de accesări.

Cu toate acestea, consider că cele mai corecte informații, din punct de vedere gramatical, a construcției lingvistice și jurnalistice, cel mai amplu articol și care a folosit cele mai multe surse în construcția textului este publicația online Jurnal.md. Din cele patru publicații, Jurnal.md, chiar dacă nu a avut cele mai multe comentarii din partea utilizatorilor, consider că are cea mai bună prezentare, prezentare care de multe ori contează. De asemenea , spre deosebire de Unimedia.md, Jurnal.md mi se pare că are un public mult mai omogen decât cealaltă publicație online .

În concluzie, departajarea publicațiilor pe baza fiabilității informației este următoarea:

Jurnal.md

Politik.md

Unimedia.md

Panorama

Concluzii

Potrivit acestui studiu de caz, publicațiile analizate și părerile cititorilor, păreri nu tot timpul pozitive privind cazul tânărului omorât în Moldova de către un soldat rus, am ajuns la următoarea concluzie.

Feedback-ul cititorilor este mult mai mare pe aceste publicații online, deoarece cititorii pot interacționa, pot comunica în timp real. Din această cauză ei pot genera discuții aprinse, după cum am observat în comentariile analizate în studiul de caz, discuții care câteodată par că nu au final, utilizatorii aducând chiar injurii unii altora pe baza subiectului tratat.

Cu toate acestea, nu putem nega că publicațiile online au mult mai multe avantaje decât presa scrisă obișnuită. Publicațiile online nu duc lipsă de cititori, comunicarea între publicație și aceștia fiind la un nivel superior față de ziare. De asemenea internetul fiind un loc interactive, publicațiile devenind la fel, un mediu interactive, este clar că ele vor atrage din ce în ce mai mulți cititori, presa tradițională pierzând mult în acest context.

Consider că în viitor publicul va renunța la media tradiționale, în cazul nostru, la presa scrisă tradițională, la ziare, în favoarea publicațiilor online. Cu toate că un text este mult mai greu de citit pe calculator, decât pe hârtie, tehnologia avansează și cu apariția tabletelor destinate exact acestui lucru, a cititului.

În concluzie, în viitorul apropiat, cred că cititorii se vor muta încet încet, de “pe hârtie, pe online”, avantajele fiind mult mai numeroase privind publicațiile online în comparație cu cele tradiționale.

Cititorii în primul rând au mult mai multe avantaje, obțin cu ajutorul internetului mult mai multe informații și nu în ultimul rând contact permanent cu publicațiile, expunerea părerilor și interacțiunea cu utilizatori mult mai ușor de realizat prin intermediul forumurilor.

Bibliografie

Delia Balaban, Comunicare mediatică, 2009

Ioan Drăgan, Paradigme ale comunicării de masă, 1996

Denis McQuail, Comunicarea, 1999

Denis McQuail, Sven Windahl, Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masa , 2004

Douglas Kellner,trad. Teodora Ghiviriza, Liliana Scărlătescu; pref. Adrian Dinu Rachieru, Cultura media, 2001

Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media, 2007

Melvin DeFleur, Teorii ale comunicării de masă, 1999

Vasile Tran, Irina Stânciugelu, Teoria comunicării, 2003

http://unimedia.md/?mod=page&id=2)

http://unimedia.md/?mod=statistica

http://unimedia.md/content/corporate/studii-demografice-iunie-2009.pdf

Acasa

http://jurnal.md/ro/news/un-tanar-a-fost-impu-cat-de-pacificatori-langa-parata-214308/

http://pan.md/news/Rossiyskiy-mirotvorets-zastrelil-grajdanina-Moldovi/16960

http://ro.wikipedia.org/wiki/Jurnal_de_Chi%C8%99in%C4%83u

http://voceabasarabiei.net/stiri/social/19583-tanrul-omorat-de-pacificatorul-rus-era-membru-al-echipei-tldm.html

http://vesti.md/?mod=news&id=11797

http://www.viitorul.org/public/1730/ro/100_probleme.pdf

http://www.artacunoasterii.ro/stiati-ca/semnificatia-culorilor

http://www.mirelutza.ro/culori.html#Alb