Infidelitatea In Cuplul Conjugal

Infidelitatea în

cuplul conjugal

REZUMAT

Infidelitatea este un subiect cercetat în profunzime, în special de psihologii americani și britanici, deoarece este un fenomen puternic răspândit în societatea contemporană, ce aduce multă suferință și dezamăgire în cadrul unui cuplu, reprezentând principala cauză a divorțurilor în întreaga lume. Cercetătorii se străduiesc să afle care sunt predictorii și motivele comiterii infidelității, însă nu au reușit până acum să găsească un răspuns precis și unanim acceptat. Cert este că motivele comiterii adulterului sunt variate, deoarece fiecare persoană este unică și are propriile sale trăiri interioare și concepții asupra vieții și a modului în care aceasta trebuie abordată.

Lucrarea de față reprezintă o încercare de a aborda acest subiect controversat cu care se confruntă atât de multe cupluri. Obiectivul principal al lucrării s-a constituit în investigarea motivelor principale ce conduc la apariția infidelității, și corelarea acestora cu opiniile psihologilor specialiști în domeniul relațiilor de cuplu.

Privind modul de aranjare a informației, lucrarea cuprinde abordarea teoretică a

problemei infidelității, alături de cercetarea propriu-zisă, prin care sunt investigate motivele apariției infidelității. Textul este structurat în patru capitole, după cum urmează: primul capitol este dedicat părții teoretice, al doilea capitol prezintă obiectivele și metodologia cercetării, al treilea capitol surprinde rezultatele cercetării alături de interpretarea psihologică a acestora, iar ultima parte este dedicat ă concluziilor și aprecierilor finale.

În abordarea subiectului, s-a pornit de la ideea conform căreia infidelitatea este rezultatul unui proces de alegere conștientă, o decizie pe care poate s ă o ia fiecare persoană pusă în fața unei astfel de situații. Este firesc ca oamenii să se simtă atrași și de alte persoane de sex opus în afara partenerului, s ă remarce pe stradă persoane plăcute, să flirteze, să își dorească să se simtă apreciați de persoane de sex opus, să își pună întrebări privind relația de cuplu sau să se îndoiască la un anumit moment de viitorul acesteia. Toate acestea sunt reac ții firești ale naturii umane. Uneori ele se constituie în predictori ai infidelității, semne ce prevestesc un viitor comportament adulterin, îns ă de multe ori ele rămân doar la stadiul de gând și ideea, fără a se materializa într-un act concret de infidelitate. Astfel, au fost analizate motivele apari ției infidelității, precum și tendința spre infidelitate a oamenilor, luând în considerare principalele forme de manifestare ale infidelității, personalitatea subiectului în ceea ce prive ște tendința spre infidelitate, precum și problemele existente în cadrul cuplului. În această cercetare au fost implicați 167 de respondenți, iar instrumentul folosit a fost un chestionar cu 25 de itemi. Este vorba despre o abordare timidă a subiectului, comparativ cu vastitatea și natura implicațiilor pe care le are infidelitatea în planul cotidian actual.

Infidelitatea rămâne încă un subiect controversat, o problemă dificilă, greu de abordat și de gestionat. Psihologii specialiști se află în căutare permanentă de răspunsuri, în încercarea de a găsi o soluție viabilă pentru a rezolva fenomenul infidelității. Infidelitatea este o sursă de suferință, atât pentru cei care înșeală, dar mai ales pentru cei care sunt înșelați. Sentimentele de vină și trădare se amestecă, și adesea cei doi nu mai sunt capabili să ducă relația mai departe și să reconstruiască încrederea și pasiunea pierdută.

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1. INFIDELITATEA-CADRUL TEORETIC

1.1. Evoluția relațiilor de cuplu

1.2. Conceptul de infidelitate

1.3. Predictorii infidelității

1.4. Motivele apariției infidelității

CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiectivele și întrebările cercetării

2.2. Ipotezele cercet ării

2.3. Modelul cercet ării

2.4. Tehnicile de investiga ție

2.5. Recoltarea datelor

CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCET ĂRII

3.1. Analiza formelor de manifestare ale infidelit ății

3.2. Analiza personalit ății în ceea ce privește tendința spre infidelitate

3.3. Analiza problemelor existente în cadrul cuplului

CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

BIBLIOGRAFIE

ANEXA 1

Capitolul I

INTRODUCERE

Încă de la începutul timpurilor, oamenii au simțit o atracție deosebită unii față de alții. Și-au dat seama că este mai ușor și mai plăcut să trăiască împreună, în familii, decât să rămână singuri. Perechile formate din bărbați și femei au devenit de-a lungul timpului un mod de viață. Ei au realizat că a fi parte dintr-un cuplu, le poate aduce multe avantaje și le face implicit viața mai ușoară. Bărbații se ocupau cu procurarea hranei, și cu protejarea casei și a membrilor acesteia, în timp ce femeile erau responsabile de gătit, de curățenie și de creșterea și educarea copiilor. Astfel s-a născut instituția căsătoriei, ce reprezintă un acord legal prin care două persoane decid să se unească pe viață și să își respecte promisiunile unul față de celălalt. Aceste promisiuni includ îndeplinirea responsabilităților față de familie, respect, iubire, înțelegere, statornicie și nu în ultimul rând fidelitate.

Deși există multe beneficii, a fi implicat într-o relație de cuplu nu este o sarcină ușoară. Oamenii sunt diferiți, au nevoi diferite, și promisiunile făcute inițial pot părea destul de greu de îndeplinit o dată cu trecerea timpului. Una dintre aceste promisiuni, ce pare a fi încălcată destul de frecvent, atât în ziua de ast ăzi cât și în trecut, este fidelitatea. Oamenii se implică în relații monogame, fiind hotărâți să aibă un singur partener pentru tot restul vieții, sau măcar pe perioada relației, în cazul celor care nu sunt încă căsătoriți. Însă ce se întâmplă când unul dintre parteneri se simte atras și de o altă persoană, atât timp cât este încă în parteneriat cu o alta? Multă lume alunecă în relații extraconjugale, tocmai deoarece nu reușesc să își gestioneze instinctele și își pierd simțul rațiunii pentru moment.

Infidelitatea este un subiect cercetat în profunzime, în special de psihologii americani și britanici, deoarece este un fenomen puternic răspândit în societatea contemporană, ce aduce multă suferință și dezamăgire în cadrul unui cuplu, reprezentând principala cauză a divorțurilor în întreaga lume. Cercetătorii se străduiesc să afle care sunt predictorii și motivele comiterii infidelității, însă nu au reușit până acum să găsească un răspuns precis și unanim acceptat. Cert este că motivele comiterii adulterului sunt variate, deoarece fiecare persoană este unică și are propriile sale trăiri interioare și concepții asupra vieții și a modului în care aceasta trebuie abordată. Cercetările psihologilor continuă, în paralel cu încercările psihoterapeuților și psihologilor de pretutindeni de a rezolva într-un fel problema infidelității și de a identifica motivele exacte ce conduc la apariția acesteia.

Este vorba despre un subiect delicat, și de aceea există multe bariere ce se

interpun între oamenii de știință și persoanele care au trecut printr-o astfel de experiență. Infidelitatea, deși este un comportament atât de des întâlnit, reprezint ă încă un subiect tabu, dificil de discutat. Societatea blamează comportamentele infidele, stigmatizându-i pe cei vinovați de adulter, majoritatea oamenilor fiind de acord că a-ți înșela partenerul de cuplu este un lucru greșit. Luând în considerare modul aspru în care sunt judeca ți, este de la sine înțeles de ce acestor persoane le este greu s ă discute despre experiențele lor privind infidelitatea și să își exprime sentimentele în mod deschis și sincer, fără teamă și fără a încerca să ascundă o parte din adevăr.

Lucrarea de față reprezintă o încercare de a aborda acest subiect controversat cu care se confruntă atât de multe cupluri. Obiectivul principal al lucrării s-a constituit în investigarea motivelor principale ce conduc la apariția infidelității, și corelarea acestora cu opiniile psihologilor specialiști în domeniul relațiilor de cuplu, ca rezultat al cercetărilor acestora.

Privind modul de aranjare a informației, lucrarea cuprinde abordarea teoretică a problemei infidelității, alături de cercetarea propriu-zisă, prin care sunt cercetate motivele apariției infidelității. Textul este structurat în patru capitole, după cum urmează: primul capitol este dedicat părții teoretice, al doilea capitol prezintă obiectivele și metodologia cercetării, al treilea capitol surprinde rezultatele cercetării alături de interpretarea psihologică a acestora, iar ultima parte este dedicat ă concluziilor și aprecierilor finale.

Faptul că subiectul „infidelitate” este unul dificil de abordat și foarte controversat, dar totodată prezent în viața oamenilor din întreaga lume, sunt elemente care și-au adus aportul în momentul alegerii temei lucrării de licență. În abordarea subiectului, s-a pornit de la ideea conform căreia infidelitatea este rezultatul unui proces de alegere conștientă, o decizie pe care poate s ă o ia fiecare persoană pusă în fața unei astfel de situații. Este firesc ca oamenii să se simtă atrași și de alte persoane de sex opus în afara partenerului, să remarce pe stradă persoane plăcute, să flirteze, să își dorească să se simtă apreciați de persoane de sex opus, să își pună întrebări privind relația de cuplu sau să se îndoiască la un anumit moment de viitorul acesteia. Toate acestea sunt reacții firești ale naturii umane. Uneori ele se constituie în predictori ai infidelității, semne ce prevestesc un viitor comportament adulterin, însă de multe ori ele rămân doar la stadiul de gând și ideea, fără a se materializa într-un act concret de infidelitate. Acest lucru se întâmplă tocmai deoarece oamenii iau decizii conștiente, fie de a-și urma instinctele și impulsurile de moment, fie de a-și urma principiile morale și a-și respecta promisiunile. Pornind de la această idee, au fost analizate motivele apariției infidelității, precum și tendința spre infidelitate a oamenilor. Au fost luate în considerare principalele forme de manifestare ale infidelității, personalitatea subiectului în ceea ce prive ște tendința spre infidelitate, precum și problemele existente în cadrul cuplului. Este vorba despre o abordare timidă a subiectului, comparativ cu vastitatea și natura implicațiilor pe care le are infidelitatea în planul cotidian actual.

Infidelitatea rămâne încă un subiect controversat, o problemă dificilă, greu de abordat și de gestionat. Psihologii specialiști se află în căutare permanentă de răspunsuri, în încercarea de a găsi o soluție viabilă pentru a rezolva fenomenul infidelității. Infidelitatea este o sursă de suferință, atât pentru cei care înșeală, dar mai ales pentru cei care sunt înșelați. Sentimentele de vină și trădare se amestecă, și adesea cei doi nu mai sunt capabili să ducă relația mai departe și să reconstruiască încrederea și pasiunea pierdută. Consecințele sunt majore, iar când sunt implicați și copii, efectele sunt și mai nocive.

Desigur, analizând situația dintr-o perspectiva mai libertină, există persoane care

se întreabă de ce mai aleg totuși oamenii relațiile monogame ca formă de organizare a cuplului, de vreme ce acestea par să nu fie funcționale. În ultimul timp s-au dezvoltat noi tipuri de relații, ca alternative la cele clasice, care urmeaz ă noi reguli, ce nu implică neapărat fidelitate sexuală sau monogamie. Un exemplu de astfel de rela ții îl constituie relațiile deschise, sau relațiile de tipul „prieteni cu beneficii”, însă acestea nu sunt frecvent întâlnite, atitudinea generală fiind una de reticență față de aceste alternative. Așadar, cercetătorii nu știu încă îpii, efectele sunt și mai nocive.

Desigur, analizând situația dintr-o perspectiva mai libertină, există persoane care

se întreabă de ce mai aleg totuși oamenii relațiile monogame ca formă de organizare a cuplului, de vreme ce acestea par să nu fie funcționale. În ultimul timp s-au dezvoltat noi tipuri de relații, ca alternative la cele clasice, care urmeaz ă noi reguli, ce nu implică neapărat fidelitate sexuală sau monogamie. Un exemplu de astfel de rela ții îl constituie relațiile deschise, sau relațiile de tipul „prieteni cu beneficii”, însă acestea nu sunt frecvent întâlnite, atitudinea generală fiind una de reticență față de aceste alternative. Așadar, cercetătorii nu știu încă în ce măsură o astfel de relație, fără prea multe așteptări și obligații, funcționează cu adevărat.

CAPITOLUL II

Cadrul teoretic

Infidelitatea este un concept ce nu provoacă prea multă simpatie și care a stârnit foarte multe controverse de-a lungul timpului. Infidelitatea poate provoca o gamă largă de sentimente în sufletul oamenilor, de la durere profundă la surpriză și exaltare, în funcție de unghiul din care este privită problema. Lucrurile din viața oamenilor sunt albe sau negre în funcție de semnificația pe care aceștia aleg sa le-o ofere. Există opinii conform cărora adulterul ar putea fi privit cu o ușoară îngăduință în raport cu natura ființei umane. Mai devreme sau mai târziu, tenta ția poate apărea în cadrul oricărui cuplu, însă întotdeauna partenerii sunt cei care aleg dac ă doresc sau nu să experimenteze infidelitatea și la ce nivel.

Deși a existat încă din cele mai vechi timpuri, infidelitatea ar putea fi considerată ca fiind una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă relațiile de cuplu în zilele noastre. Numărul studiilor ce vizează infidelitatea este destul de redus, datorită dificultății de abordare al acestui subiect. Majoritatea oamenilor sunt reticen ți în a-și recunoaște infidelitatea sau predispoziția către infidelitate, fiind înclinați sa își ascundă emoțiile, intențiile și acțiunile. Desigur că au existat cercetări în acest sens, însă majoritatea celor realizate în public au eșuat din cauza tendinței subiecților de a se autoproteja și de ascunde adevărul. Rezultate concludente și autentice au obținut în special psihoterapeuții și clinicienii ce au lucrat direct cu persoane care s-au confruntat la un moment dat cu această situație de viață, fie din ipostaza celor înșelați sau care au înșelat (Covrig, 2004). Astfel, nimeni nu poate ști cu certitudine cât de frecventă este infidelitatea în rândul cuplurilor, deoarece dezirabilitatea socială și teama de a nu fi descoperit conduc la răspunsuri neconcludente, false (Marano, 2012).

Pease și Pease (2008) spuneau că specia umană nu este monogamă prin fire și amintesc că înainte de a fi promovată ideologia iudeo-creștină conform căreia relațiile de cuplu trebuie să fie exclusiv monogame, mai mult de 80% dintre societ ățile umane trăiau în poligamie, în special din motive de supravie țuire. Cole și Relate (2005) se întrebau de ce societatea noastră acordă o importanță atât de mare infidelității, având în vedere că există și comunități care consideră că fidelitatea exclusivă față de o singura persoană nu este o condiție obligatorie (o parte a lumii musulmane, dar și mormonii extremi spre exemplu). Totuși, studiile efectuate în Marea Britanie au ar ătat că 83% dintre respondenți consideră că „legăturile extraconjugale reprezintă întotdeauna sau aproape întotdeauna un lucru greșit”. Este evident că majoritatea oamenilor percep infidelitatea ca pe un fenomen distrugător, și cu toate astea frecvența aventurilor amoroase este destul de ridicată în societatea noastră.

Infidelitatea mentală, dacă nu chiar cea fizică i se întâmplă aproape oricui, la un moment dat, în aproape orice relație de cuplu. Mai mult, cu disponibilitatea pornografiei pe internet, oamenii pot să își aducă fanteziile mai aproape de realitate, lucru care nu era posibil în trecut (Parker & Wampler, 2003). Studiile cercetătorilor americani arată că aproximativ 68% dintre femei și 75% dintre bărbați au fost implicați într-o anumită formă de infidelitate la un moment dat pe parcursul relației de cuplu (Lewandowski și Ackerman, 2006). Infidelitatea este cea mai răspândită cauză a divorțurilor în peste 150 de culturi, la nivel global. Chiar și fără a cunoaște aceste date exacte, mare majoritate a oamenilor sunt conștienți de prevalența infidelității în societatea actuală. Majoritatea oamenilor fie au înșelat, fie au fost înșelați, fie cunosc pe cineva apropiat care a fost implicat într-una dintre aceste situații (Firestone, 2012).

Este puțin probabil ca experții în relațiile de cuplu să ajungă la o concluzie finală și unanimă privind motivele pentru care înșeală oamenii, deoarece există mult prea multe variabile de luat în calcul, de la tipul de personalitate sau de rela ție, la credințele și normele culturale ale societății în care trăiesc indivizii (Whitbourne, 2011). Deși atracția față de alte persoane este o parte incon știentă și fundamentală a naturii umane, nu toată lumea va fi în final infidelă. Ca majoritatea comportamentelor, infidelitatea nu este mereu intenționată, ci mai degrabă determinată de context și de existența oportunităților. În anumite situații, emoțiile umane conduc la comportamente ce sunt în contradicție cu credințele și normele morale. Totuși, întotdeauna poate exista un moment de luciditate și de alegere conștientă a drumului ce se dorește a fi urmat.

2.1. Evoluția relațiilor de cuplu

Încă din cele mai vechi timpuri, perechile formate din femei și bărbați au reprezentat un mod de viață. De obicei era un fel de aranjament în care b ărbatul își întreținea femeia favorită și ale câteva, în măsura în care își permitea să le hrănească. Femeile stăteau acasă, aveau grijă de cămin și de copii, iar bărbații le asigurau hrana și protecția permanente. Atunci când activitatea umană este construită pe baza unor ritualuri elaborate și declarații publice, acest lucru contravine biologiei și îi îndeamnă pe oameni să facă lucruri care nu vin de la sine. Este foarte importantă relația directă care există între istoria căsătoriei și structura biologică a ființei umane (Pease și Pease,

2008). Din punctul de vedere al evoluției speciei, căsnicia nu prezintă niciun avantaj, căci bărbații trebuie să își răspândească sămânța genetică în cât mai multe locuri, iar femeile caută gene cât mai puternice pentru copii lor (Barber, 2011). Cu toate acestea, majoritatea bărbaților se căsătoresc o dată sau de mai multe ori, ceea ce arată capacitatea societății de a-i determina pe bărbați să se abțină de la impulsul biologic de a călca strâmb.

Pease și Pease (2008) sugerau în cartea lor „De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă” că specia umană nu este monogamă din fire, și că bărbații au anumite caracteristici fizice asemănătoare masculilor din speciile animale poligame. Aceasta explică și motivul pentru care bărbaților le este atât de dificil să rămână în relații monogame. Ei afirmă că promiscuitatea este o moștenire evolutivă a bărbatului, fiind bine configurată în creierul său. Istoria ne aduce în față episoade de luptă, războaie, în timpul cărora numărul bărbaților scădea dramatic, iar cei care reușeau să se întoarcă teferi acasă trebuiau să aibă grijă de femeile rămase văduve, care erau destul de numeroase, pentru a asigura supraviețuirea tribului. Pe lângă acest argument, știința susține că bărbatul este dotat cu un hipotalamus mai mare și cu o cantitate enormă de testosteron, care să îi susțină nevoia străveche de a se reproduce. Realitatea dovede ște că, din punct de vedere biologic, bărbații, alături de majoritatea primatelor și a altor mamifere, nu sunt construiți să fie complet monogami. Cercetătorii au demonstrat că dimensiunea testiculelor influențează predispoziția bărbatului spre fidelitate și monogamie, prin determinarea cantității de testosteron. Comparativ cu primatele, bărbații au testicule de dimensiune medie, luând în considerare raportul dintre m ărimea testiculelor si masa corporală. Acest lucru arată că bărbații produc suficient testosteron pentru a fi predispuși spre o viață sexuală extraconjugală, dar totodată suficient de puțin pentru a fi respectată starea de monogamie impusă de regulile stricte stabilite de societatea în care trăiesc.

Imensa industrie pornografică destinată bărbaților este o altă dovadă pertinentă în acest sens. Toate fotografiile, casetele erotice, prostitu ția și pornografia care circulă pe internet au ca public țintă bărbații, ceea ce demonstrează că aceștia au nevoie la nivelul organizării creierului, de o stimulare mentală poligamă, chiar dacă ei trăiesc într- o relație perfect monogamă. Mintea bărbatului simte nevoia de varietate. „La fel ca majoritatea masculilor din specia mamiferelor, bărbatul este programat să caute și să se împerecheze cu cât mai multe femele sănătoase” (Pease și Pease, 2008, p. 67). Însă acest lucru nu este întotdeauna posibil și recomandabil. Acesta este și motivul pentru care diversele lenjerii sexy îi atrag atât de mult pe b ărbați: le oferă sentimentul de diversitate, de varietate, chiar dacă funcționează într-o relație monogamă.

Dacă nu sunt atenți și se lasă ghidați doar după instinctual biologic, o mare parte dintre bărbați riscă să cadă în prăpastia legăturilor extra-conjugale de natură sexuală. În urma unui sondaj efectuat de Institutul de Sănătate American, s-a dovedit că 82% dintre băieții cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani sunt atrași de idea de a participa la o orgie cu necunoscuți, în timp ce numai 2% dintre fete le împărtășesc părerea. Celelalte tinere au catalogat idea ca fiind respingătoare. White (2011) admite că oamenii în general au o nevoie ridicată de varietate în relațiile fizice și emoționale, dar aceștia au de asemenea și o capacitate crescută de a rezista acestor tentații, în măsura în care le consideră greșite. Asta diferențiază omul față de animal, faptul că el a evoluat și are capacitatea de a decide în orice situație, și de a acționa conform cu ceea ce crede că este corect.

Marnia Robinson (2011) susține că deși structura creierului uman favorizează tendința spre promiscuitate, oamenii sunt specii care tr ăiesc în cuplu pentru o perioadă lungă de timp, chiar dacă fericirea pentru totdeauna nu este garantată. Spre deosebire de mamifere, care se împerechează și merg mai departe, oamenii simt nevoia de apropiere și companie din partea cuiva, pe termen lung. Acesta este un lucru benefic și pentru copii, care au șansa de a crește lângă ambii părinți. Totuși, există oameni care nu aleg monogamia pentru o perioadă lungă, pentru că nu își pot asuma un asemenea angajament față de o altă persoană, atât timp cât nevoile lor fizice sunt cu totul altele.

Căsnicia modernă a fost o idee iudeo-creștină, care și-a câștigat adepții cu subtilitate. Deși căsătoria a devenit oarecum inutilă în societatea occidentală, majoritatea femeilor doresc sa o încheie din punct de vedere legal, și astfel 91% dintre oameni se căsătoresc. Desigur, și în zilele noastre este vorba tot despre un aranjament. Bărbații văd în soțiile lor o încrucișare între mamă, menajeră și iubită. Astfel, există cineva care le gătește, le calcă și le spală hainele, au un cămin călduros și primitor și desigur au parte de sex oricând își doresc. În schimb, pentru o femeie, c ăsătoria este ca o declarație făcută lumii întregi, că există un bărbat care o consideră specială și dorește să aibă o relație monogamă cu ea. Căsnicia îi oferă femeii confort, siguranță, protecție și susținere (Pease și Pease, 2008).

Din punct de vedere juridic, căsătoria reprezintă uniunea prin acord mutual

dintre un bărbat și o femeie, prin care aceștia se angajează să respecte anumite reguli în scopul întemeierii unei familii. Din perspectiva psihologică, căsătoria reprezintă o relație între două persoane mature și conștiente, o construcție complexă, alcătuită dintr- o înlănțuire de date obiective și subiective, având o natură eterogenă (Jung, 1994). Căsătoria este un proces interpersonal ce nu poate fi în țeles decât prin intermediul trăirilor interioare ale indivizilor (Mitrofan și Ciupercă, 2009). Din punct de vedere sociologic, căsătoria se traduce prin comuniunea dintre două neamuri între care nu există legături de rudenie. Astfel, instituția căsătoriei poate fi abordată din unghiuri diferite, pentru a obține o imagine de ansamblu.

Deși se crede că majoritatea tinerilor consideră instituția căsătoriei ca fiind demodată și depășită, un studiu efectuat în 1998 pe 2344 de studenți, băieți și fete, cu vârste cuprinse între 18 și 23 de ani, a arătat exact contrariul. Când s-a abordat problema implicării profunde pe termen lung, 84% dintre reprezentantele sexului frumos, și 70% dintre bărbați au declarat că doresc să se căsătorească într-o zi. Numai 5% dintre bărbați și 2% dintre femei au considerat căsătoria ca pe un obicei complet depășit. Prietenia joacă un rol mai important decât relația sexuală, conform a 92% dintre respondenți.

86% dintre femei și 75% dintre bărbați au declarat că există o conexiune clară între cele două. Numai 35% dintre cupluri au afirmat că relațiile actuale funcționează mai bine decât cele ale generației părinților (Pease și Pease, 2008).

Oamenii continuă să se căsătorească, chiar daca căsniciile par a eșua atât de des

în ziua de azi. Motivele pentru care oamenii nu tr ăiesc pe cont propriu, doar cu familia sau cu prietenii, bucurându-se de libertate deplină, sunt simple. O căsnicie fericită și sigură reprezintă un mediu propice pentru a crește copii sănătoși și fericiți. Pe lângă asta, căsnicia reprezintă securitate, adăpost, oferă calm și liniște, prin crearea acelui loc armonios în care ambii parteneri se simt în sens propriu și psihologic „acasă”.

Totuși statisticile nu pot fi ignorate. Instituția căsătoriei devine din ce în ce mai fragilă o dată cu trecerea timpului, aproximativ 35% dintre cupluri terminând în divorț. O posibilă explicație pentru creșterea intensă a ratei divorțurilor în ultimele două decenii ar putea fi importanța majoră care se acordă în ultimul timp experienței emoționale pozitive, completată de imposibilitatea de a menține această formă de relaționare erotico-sentimentală pentru un timp îndelungat (Mitrofan și Mitrofan, 1994). A apărut astfel concubinajul, traiul în comun, fără a fi nevoie de ofițerul stării civile sau de acordul părinților. Din considerente morale, unii oameni nu doresc să se căsătorească, socotind că dorința de a trăi împreună este mai presus de orice angajament legal. Exist ă, pe de altă parte, bărbați și femei care resping nu numai căsătoria, ci și coabitarea, considerând-o un război de uzură. Din dorința de a-și păstra libertatea și relațiile, locuiesc separat, rămân celibatari tot restul vieții și de obicei nu au copii (Raoul-Duval,

2000).

Cuplul modern se află în căutarea unor noi modele de conviețuire, în care primează iubirea autentică și fericirea prin realizarea de sine, în defavoarea securit ății și solidarității socio-economice. Opțiunea pentru formele alternative ale căsătoriei, încearcă să stabilească o punte de legătură între nevoia de apartenență și identificare și cea de autonomie, promovând implicarea afectivă plenară, minimalizând aspectul contractual al relației și maximizându-l pe cel al libertății. Acest tip de relație valorifică individul prin recunoașterea autenticității sale și are la bază dorința reală de a fi într-o relație cu celălalt. Cu alte cuvinte, compromisurile nu mai sunt acceptate cu orice pre ț, cuplul modern alegând calitatea relației înaintea durabilității acesteia (Mitrofan și Mitrofan, 1994).

În ultima vreme, concepțiile privind relațiile de cuplu suferă modificări importante. Oamenii devin din ce în ce mai deschi și către noi provocări și noi stiluri de viață, în încercarea de a fi fericiți. Astfel, când vine vorba despre relațiile intime, partenerii pot lua absolut ce decizie doresc în privința monogamiei, atât timp cât ambii sunt de acord. Multe cupluri au ales s ă renunțe la fidelitatea sexuală sau să abordeze în mod diferit libertatea sexuală. Indiferent care este înțelegerea făcută, componenta fundamentală, care o dată încălcată poate distruge totul, este onestitatea (Firestone,

2012). Un studiu publicat în 2012 a arătat că indivizii care sunt infideli în secret au mai multe șanse să practice sexul neprotejat decât cei care se angajeaz ă deschis într-o relație extraconjugală. Dacă doi oameni doresc ca relația lor să rămână puternică, trebuie să se străduiască sa fie deschiși și sinceri, astfel încât cuvintele să se potrivească cu acțiunile lor, indiferent care este tipul de relație pe care au ales-o. Nelson (2012) spune c ă cheia acestor angajamente emoționale și ceea ce le face să reziste, este tocmai faptul că nu există secrete între parteneri. Problema aventurilor este că acestea merg adesea mână în mână cu secretele, dezamăgirea și neîncrederea, elemente ce pot distruge chiar și o relație apropiată. Ca urmare a celor 25 de ani de experien ță în domeniu, psihologul Lisa Firestone (2012) spune că pentru a menține o relație sănătoasă și onestă trebuie să i se ofere partenerului libertate, independență, iar comunicarea să fie deschisă și sinceră. Pentru menținerea intimității între două persoane este necesară eliminarea restricțiilor, consolidarea încrederii, și menținerea respectului, a egalității între parteneri și a individualității fiecăruia. Aceste caracteristici pot exista într-o rela ție, indiferent dacă partenerii au decis să fie exclusivi din punct de vedere sexual, atât timp cât respect ă un set de reguli comune (Savage, 2011).

Psihologul Mark White (2010) a încercat să afle dacă cineva poate cu adevărat iubi două sau mai multe persoane în același timp. Există opinii conform cărora iubirea este limitată și reprezintă devotamentul complet, trup și suflet, față de o singură persoană, fiind imposibil de iubit și o alta în același timp, fără a afecta sentimentele pentru prima. Cei care contrazic această ipoteză, susțin că afecțiunea este o resursă nelimitată a ființei umane, și, așa cum părinții își iubesc toți copiii în egală măsură, același lucru se poate aplica și cu iubirea față de persoanele de sex opus. Aceasta este totodată și una dintre teoriile New Age. Luând în considerare învățăturile iluminatului Osho (2006), iubirea și libertatea reprezintă însăși natura ființei umane, fiind absolut firesc ca o ființă umană să fie capabilă de a iubi mai multe ființe în același timp, acesta fiind un sentiment pur, ce nu cunoaște limite, decât cele pe care le impune mintea umană și societatea.

Există opinii diverse și numeroase controverse asupra monogamiei, însă dreptate absolută nu are nimeni, deoarece oamenii sunt unici și liberi să decidă pentru ei înșiși. Fiecare cuplu are posibilitatea de a decide ce tip de rela ție li se potrivește cel mai bine ambilor parteneri. Fie că este vorba de monogamie, sau de o rela ție deschisă din diferite puncte de vedere, este important ca fiecare s ă își comunice deschis nevoile, așteptările, și să fie sincer în legătură cu sentimentele sale. Astfel, suferințele și dezamăgirile sunt evitate, iar individul își păstrează autenticitatea.

2.2. Conceptul de infidelitate

Conform Dicționarului explicativ al limbii romane (Academia Română, 2009), conceptul de fidelitate este definit ca „statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudini etc.; devotament, credință”, în timp ce infidelitatea este teoretizată ca „lipsă de fidelitate, de credință; nestatornicie în sentimente; în special încălcare a credinței conjugale; faptă care dovedește nestatornicia în dragoste; inexactitate, neadevăr.” Însă acestea sunt doar definiții, cuvinte ce încearcă să descrie un fenomen. Experiența personală este cea care dezvăluie conceptul într-o lumină clară și unică totodată, căci fiecare om are propria sa personalitate și propriul său filtru prin care percepe realitatea. Așadar, așa cum afirma Covrig (2004), „infidelitatea stă în ochii celor care trăiesc experiența în mod direct și subiectiv, doar ei pot defini dacă comportamentul partenerului este sau nu corect din punctul de vedere al fidelit ății” (p. 17).

Conform vastei experiențe a psihologilor și psihoterapeuților, au fost identificate cele mai frecvent întâlnite tipuri de infidelitate, fiecare dintre ele implicând automat și păstrarea secretului. Acestea sunt:

Infidelitatea emoțională, ce presupune contactul cu o persoana din afara relației cu care se stabilește o legătură emoțională, însoțită de atracție sau chimie sexuală, pe un interval de timp nedeterminat. Astfel de exemple pot fi rela țiile în mediul on-line, relațiile create la locul de muncă, precum și relațiile la distanță, menținute prin convorbiri telefonice (Covrig, 2004). Infidelitatea emoțională este expresia nevoii sau dorinței de a fi absent din relația de cuplu prezentă, fără a părăsi definitiv partenerul Astfel, absenteismul duce la mutarea atenției de al relația actuală într-un mod care îi dăunează acesteia. Formica (2008) definește astfel infidelitatea emoțională ca fiind echivalentul social al infidelității sexuale.

Dezvoltarea continuă a tehnologiei lărgește definiția infidelității. Astfel, un text

inofensiv scris în fereastra de chat poate fi catalogat drept aventur ă. Un studiu recent efectuat de compania My Voucher Codes din Marea Britanie a ar ătat că 57% dintre bărbați nu consideră că flirtul pe chat se consideră înșelat, în timp ce 86% dintre femei au o opinie contrară. llicitEncounters.co.uk, un site de întâlniri extraconjugale din Marea Britanie, susține că în perioadele cu vreme nefavorabilă, atunci când avioanele întâmpină probleme de circulație, iar pasagerii sunt blocați în aeroporturi pentru un timp îndelungat, numărul celor care se loghează pe site crește considerabil, fiind aproape triplu decât de obicei. Astfel, există cazuri în care unul dintre parteneri este acas ă și așteaptă nerăbdător, iar celălalt tocmai trăiește o aventură în mediul on-line. Cu toate acestea, relațiile la distanță prezintă și avantaje. Partenerii se focalizează mai mult pe aspectele pozitive ale relației, și uită de neplăcerile zilnice ale traiului în comun, cum ar fi sforăitul, hainele aruncate prin casă sau cicălelile. Cercetătorii au arătat că cuplurile despărțite de distanță se îngrijorează mai mult în privința infidelității, dar de fapt nu înșeală mai mult decât persoanele care sunt împreuna mereu (Bond, 2012).

Problema infidelității prin intermediul internetului a fost dezbătută în cadrul Centrului Tavistock, din Marea Britanie, de către specialiști în domeniul psihologiei și al relațiilor de cuplu. Internetul sporește disponibilitatea persoanelor pentru a avea contacte sexuale. Pentru ca cineva să fie infidel, are nevoie în primul rând de oportunitatea de a se manifesta astfel, iar internetul și rețelele de socializare oferă ocazia formării unor noi legături, fiind un mediu propice pentru a flirta cu persoane necunoscute.

Doi psihologi specialiști s-au logat sub o identitate falsă pe anumite site-uri dedicate special aventurilor extraconjugale. Discuțiile purtate erau pe tema sexului, fiind evident că oamenii care navighează pe astfel de site-uri nu își doresc o relație, ci doar un contact sexual. În lumea virtuală oamenii pierd oarecum contactul cu realitatea, ceva se deblochează la nivel psihic, și au curajul de a se înfățișa exact așa cum sunt și de a-și exprima deschis dorințele pe care le au. Această onestitate și lipsă de bariere ar putea fi văzută și ca un fenomen pozitiv.

Infidelitatea prezintă un impact emoțional, fie că are loc în mediul on-line sau în lumea reală. Dependența de pornografie poate fi simțită ca o trădare, deoarece partenerul persoanei dependente se poate simți înstrăinat, îndepărtat. Totuși specialiștii britanici susțin că există o diferență între a viziona pornografie on-line și a avea o relație sexuală reală cu cineva. Accesul tinerilor din ziua de azi la pornografie nelimitat ă poate avea consecințe negative asupra relațiilor acestora. Există prea multe modele ce ar putea fi urmate, prea multă informație disponibilă, iar adesea tinerii devin confuzi și dezorientați cu privire la modul în care arată o relație normală. (Herdman, 2012)

Activitatea sexuală în mediul online implică diverse activități cum ar fi vizualizarea unor materiale sexuale explicite, participarea la discu ții legate de sex, conversații cu conotație sexuală și interacțiune socială cu intenția de a deveni stimulat sexual și excitat. Oamenii percep aceste rela ții sexuale online ca fiind oarecum reale, deoarece ei experimentează stări psihologice asemănătoare celor întâlnite într-o relație fizică. Totuși, părerile privind acest tip de relație sunt diverse. Majoritatea celor care practică cybersex-ul sunt de părere că aceasta nu este o formă de infidelitate, iar din punct de vedere moral nici nu se compară cu gravitatea unei legături extraconjugale reale. Cybersex-ul este văzut ca având legătură mai mult cu pornografia, deoarece implică doar imaginația și fantezia într-un mediu sigur, fără contact fizic propriu-zis. Unii chiar sunt de părere că sexul în mediul online este o modalitate de a te ab ține de la a înșela și adaugă noutate și pasiune în relația deja existentă. Pe de altă parte există și cei care admit că cybersex-ul practicat pe ascuns, fără a-i spune partenerului, este o formă de a înșela, pentru că implica decepția, însă este considerată totuși o formă acceptabilă de infidelitate, uneori fiind chiar recomandată ca modalitate de a depăși problemele existente în viața reală. Totuși, existența în lumi paralele este destul de dificilă și poate deveni periculoasă dacă anumite limite sunt încălcate (Ben-Zeév, 2008).

Adesea, persoanele care au astfel de rela ții non-interpersonale nu consideră că ceea ce fac poate fi numit înșelat, pentru că de fapt, în viziunea lor nu au făcut nimic cu adevărat, și de aceea nu realizează care sunt consecințele faptelor lor (Formica, 2008). În timp ce oamenii care au aventuri în mediul online tind s ă diminueze importanța și natura problematică a acestora, partenerii lor de viață consideră adesea că nu există nicio diferență între a înșela online sau offline. Aceștia trăiesc în ambele cazuri sentimentul de trădare, umilință și dezamăgire, ca urmare a încălcării promisiunii pentru exclusivitate. Astfel, aceste relații online au adesea efecte negative asupra rela ției reale, fiind dăunătoare pentru partenerul de viață și implicit pentru relația de cuplu (Ben-Zeév,

2008).

Covrig (2004) mărturisește din experiența sa, că majoritatea cuplurilor ce solicită ajutor psihoterapeutic pentru infidelitate au de suferit din pricina infidelității emoționale. Asta presupune implicarea într-o relație intim emoțională cu o altă persoană din afara cuplului, căreia îi sunt împărtășite problemele personale și profesionale, dorințele, așteptările, împlinire și eșecurile, într-o măsură mai mare decât partenerului. Atracția sexuală există de cele mai multe ori, însă fără a fi întotdeauna tradusă prin fapte. Infidelitatea emoțională poate fi adesea greu de demonstrat, deoarece sufletul este nemărginit în profunzimea și imensitatea sa, iar emoțiile și sentimentele pot fi cu ușurință ascunse. Atunci când două persoane de sex opus dezvoltă o relație de prietenie, depinde de amândoi cât de subțire devine granița dintre fidelitate și infidelitate. Flirtul se poate constitui ca factor determinant, însă este nevoie de o decizie conștientă de a permite aventurii să ia amploare. Cele mai multe cazuri de infidelitate emo țională apar între două persoane care se cunosc foarte bine și care petrec mult timp împreună zilnic ( spre exemplu colegul/a de muncă, șeful, prietena cea mai bună a soției, amicul iubitului etc.). O simplă atingere întâmplătoare, o îmbrățișare călduroasă, un schimb mai intens de priviri, oferirea unui buchet de flori la o anumită ocazie, sau o cafea savurat ă în compania colegului/colegei de muncă după program pot fi catalogate ca gesturi premergătoare infidelității. Totuși, există persoane care atunci când simt că ar putea cădea în capcana unei relații extraconjugale, solicitând ajutorului unui psihoterapeut, al unui prieten sau chiar al partenerului de cuplu.

Infidelitatea sexuală este reprezentată de situațiile în care unul dintre parteneri încalcă limitele relației conjugale și stabilește o anumită formă de contact sexual cu cineva din afara acesteia (Formica, 2008). Infidelitatea sexual ă poate fi reprezentată atât de aventurile de o noapte, cât și de relații de lungă durată, întreținute în paralel cu relația de cuplu existentă (Covrig, 2004). Aventurile de o noapte sau cele care durează câteva săptămâni implică în general consum de alcool sau de droguri pentru a elimina inhibițiile, are loc cu persoane necunoscute, departe de cas ă, ambii parteneri sexuali fiind de acord ca aventura să dureze puțin timp, susține Bagarozzi (2008). Kristina Coop Gordon (apud Marano, 2012), psiholog la Universitatea din Tennessee consideră călătoriile, în special cele în interes de serviciu ca fiind potrivite pentru aventurile de o noapte, fiind multe elemente care contribuie în acest sens: dep ărtarea de casă, lipsa partenerului, multitudinea de oameni noi. Pe de alt ă parte, întâlnirile periodice sunt premeditate și persistente în timp. Oamenii implicați în astfel de aventuri nu își doresc să clădească legături emoționale puternice, dar caută împlinirea nevoilor sexuale pe care nu le pot satisface cu partenerul de acas ă. Totuși, aceste aventuri pot reflecta anumite trăsături de personalitate ale persoanei care înșeală, cum ar fi impulsivitatea și nevoia de stimulare (Bagarozzi, 2008).

Infidelitatea ca și comportament compulsiv sexual se manifestă prin consum de

pornografie, sex prin telefon, multipli parteneri sexuali necunoscuți, frecventarea cluburilor de striptease, apelarea la prostituate, și alte comportamente de acest gen (Covrig, 2004). Psihanaliștii cred că acest comportament compulsiv are ca scop alinarea unei dureri psihice, a unei anxietăți sau nefericiri mai degrabă decât dorința sexuală în sine. În aceste cazuri, individul aflat în aceast ă situație nu poate rezista tentației interiore care îl copleșește (Bagarozzi, 2008). În cazul în care unul dintre parteneri este dependent de sex, aceasta reprezintă mai mult o problemă individuală decât una legată de relația de cuplu sau de celălalt partener. Persoana dependentă de sex se simte goală pe dinăuntru și folosește sexul pentru a se simți împlinită, însă sentimentul pozitiv este doar temporar, și apare dorința de a repeta experiența infidelității. Șansele de schimbare în astfel de cazuri sunt destul de mici, c ăci dependența sexuală este diferită față de alte tipuri de dependențe (alcool, jocuri de noroc, etc.). Este nevoie de angajament, dorin ță de schimbare, și lucru intens alături de un terapeut pentru a schimba un astfel de comportament, însă puțini sunt cei care duc procesul până la capăt. De cele mai multe ori, partenerul celui dependent va trece cu vederea aventurile sexuale ale celuilalt, în mod conștient sau inconștient. Poate fi vorba de co-dependență (incapacitate de a trăi fără partener) sau doar de dorința de a afișa cunoscuților o imagine de cuplu perfectă („The six affair triggers”, 2012).

Infidelitatea instrumentală sau utilitară are la bază interesul pentru a obține diverse beneficii de pe urma relației extraconjugale. Poate fi vorba despre beneficii financiare, materiale sau profesionale, iar accentul cade mai pu țin asupra relației de cuplu existente, și mai mult asupra caracterului persoanei care înșeală, motivată de dorința de a câștiga cu orice preț (Covrig, 2004). Bagarozzi (2008) susține că acest tip de aventură poate fi folosit și pentru a-l pedepsi pe partenerul de cuplu, sau pentru a provoca gelozie.

Infidelitatea sexuală îmbinată cu implicarea emoțională este cea mai dăunătoare relației de cuplu, deoarece există riscul ca partenerul infidel să aleagă relația extraconjugală în final (Covrig, 2004) și să rupă definitiv relația inițială. Astfel de relații pot dura ani întregi, însă nu toate se finalizează cu schimbarea partenerului de cuplu, mai ales în cazul persoanelor căsătorite. Acest tip de aventură apare în special în cazul căsătoriilor aranjate, unde nu a existat dorință sau iubire sau în cazul în care cuplul inițial nu mai este funcțional din punct de vedere emoțional sau sexual. Totuși, în multe cazuri de acest gen, partenerul înșelat va accepta situația așa cum este, necerând divorțul sau separarea. Asta se datorează în principal situației economice actuale, când a trăi singur este dificil din punct de vedere financiar, iar triunghiurile amoroase de acest gen devin tot mai răspândite (Bagarozzi, 2008). În ciuda traumei psihice suferite, aproximativ 70% dintre cupluri aleg să își refacă relația după un episod de infidelitate și să reclădească încrederea și intimitatea pierdută (Marano, 2012). Studiile arată că fidelitatea este o prioritate pe lista femeilor, în ceea ce prive ște așteptările de la partener.

40% dintre femeile cu vârste sub 30 de ani au declarat c ă și-ar găsi un alt iubit în cazul în care partenerul le-ar fi necredincios, procent care a sc ăzut la 32% în cazul femeilor de peste 30 de ani. Dintre femeile de 40 de ani, 28% au spus c ă ar pune capăt căsniciei într- o astfel de situație, iar 11% dintre respondentele de 60 de ani au împ ărtășit aceeași opinie. Astfel, cu cât o femeie este mai tân ără, cu atât este mai dură în privința unui bărbat care o înșeală, iar fidelitatea și monogamia joacă un rol important în sistemul său de valori. Majoritatea bărbaților percep însă lucrurile diferit. Ei pot face distincție clară între sex și iubire, și de aceea consideră că un flirt nevinovat nu poate să le afecteze cu nimic relația. Pentru femei însă, sexul și dragostea se împletesc. Astfel, o legătură sexuală cu o altă femeie va fi percepută ca un act de trădare absolut și un motiv întemeiat pentru a pune capăt relației matrimoniale (Pease și Pease, 2008). Pe de altă parte, doctorul John Gray (2007) declară din propria sa experiență terapeutică, că există numeroase cupluri care reușesc să treacă peste durerea lăsată de trădare și să reconstruiască încrederea pierdută. Oamenii se pot schimba și pot porni din nou la drum împreună, în loc să se blocheze în resentimente.

Doctorul John Gray (2011) și-a dedicat întreaga sa viață studiului diferențelor dintre sexe, în ceea ce privește modul acestora de a fi și de a se comporta în diferite situații de viață, și, așa cum era de așteptat, diferențele își spun cuvântul și în ceea ce privește tiparul relațiilor extraconjugale. În activitatea sa terapeutică, Ramona Covrig (2004) a identificat o serie de deosebiri privind modul în care înșeală bărbații și femeile, la adăugându-se și opiniile altor specialiști în domeniul relațiilor de cuplu:

Bărbații tind să se implice mai mult fizic decât emoțional, în vreme ce femeile pun un accent mai mare pe conectarea emo țională și pe sentimentul de apartenență. Astfel, bărbații trăiesc experiențe sexuale mai intense decât femeile. Femeile par mult mai înclinate să își sărute și îmbrățișeze bărbatul cu care înșeală, în timp ce bărbatul infidel pune accentul pe partida de sex (Covrig, 2004). Procentajul femeilor cu legături extraconjugale este mai redus decât în cazul b ărbaților, iar motivația lor în astfel de cazuri este cu totul diferit ă. Majoritatea femeilor stabilesc mai întâi o legătură emoțională, o relație, înainte de a simți nevoia de a face sex. Majoritatea femeilor simt o dorință mai mare de contact sexual doar în timpul perioadei de ovula ție, care durează câteva zile, excepție făcând procentajul mic de nimfomane (Pease și Pease,

2008).

Studiile recente au semnalat o schimbare notabilă privind procentul de bărbați și de femei care înșeală. Dacă înainte bărbații erau cei care înșelau mai mult, astăzi numărul tinde să se echilibreze. Psihologii și sociologii atribuie această schimbare faptului că femeile s-au emancipat, și au început să muncească în loc să stea acasă. Oportunitate de a cunoaște pe cineva nou a devenit astfel mai mare. Totodat ă, femeile au devenit mai independente financiar, și astfel mai încrezătoare în forțele proprii și în farmecul personal (Marano, 2012) Infidelitatea aparține astăzi în egală măsură ambelor sexe, fiind o competiție pentru a ocupa locul fruntaș în topul infidelilor. Asta se întâmplă deoarece există mult mai multe oportunități iar cenzura și reținerile sunt diminuate. Un studiu realizat de Wall Street Journal (apud Firestone, 2012) arat ă că între 1991 și 2006, numărul de femei infidele sub 30 de ani a crescut cu 20%.

Atât femeile cât și bărbații cu studii superiore și succes profesional, sau chiar câștiguri financiare ridicate, au tendința de a înșela la scurtă vreme de la avansarea profesională sau independența financiară.

Adeseori există o legătură strânsă între infidelitate și motivele divorțului părinților. Analizând perspectiva intergenerațională și transgenerațională, există mecanisme conștiente sau inconștiente care determină comportamentul prezent al indivizilor, ca rezultat al dinamicii antecesori-descendenți. Astfel, pattern-urile dezadaptative preluate de la părinți, sau generații mai îndepărtate, își pun amprenta asupra relațiilor actuale ale indivizilor (Godeanu, 2011).

Femeile au tendința de a se deconecta de la rela ția de cuplu înainte de a începe o aventură, în timp ce bărbații au tendința de a se deconecta și implica emoțional în cealaltă relație, ca rezultat al relației extraconjugale (Covrig, 2004).

Femeia infidelă pare să fie înclinată să se îndrăgostească de bărbatul cu care înșeală, în timp ce bărbatul infidel își face planuri doar pe termen scurt.

Femeile caută siguranță, protecție, putere și resurse financiare în timp ce bărbații rămân căutătorii frumuseții, ai tinereții și ai chimiei sexuale. Astfel, femeile vor prefera o aventură de calitate, nefiind dispuse la compromisuri, în timp ce b ărbații vor aleg cantitatea, adică vor avea contact cu mai multe femei diferite, fără a fi foarte pretențioși (Brand, Markey, Mills și Hodges, 2007).

Ambele sexe aleg infidelitatea adesea pentru a- și confirma atracția personala sau pentru a se răzbuna pe partenerul de cuplu.

Pentru a lipsi de acasă peste noapte, bărbații aleg mai des să mintă că a apărut o deplasare de câteva zile în interes de serviciu, în timp ce femeile au tendin ța de a justifica cu o vizită la o rudă bolnavă sau o prietenă aflată în suferință.

Bărbații sunt mai vulnerabili în societatea noastră, datorită disponibilității și interesului venit din partea femeilor necăsătorite sau neimplicate într-o relație de cuplu.

Uneori infidelitatea este percepută ca medicament, ca metodă de însănătoșire a relației de cuplu, deși nu există garanții în acest sens. Fiecare partener va alege atitudinea pe care o va adopta, raportându-se la experien ța sa (Covrig, 2004).

Există o legătură strânsă între infidelitate și insatisfacțiile din relația de cuplu, deși de multe ori insatisfacțiile au, la rândul lor, o legătură strânsă cu infidelitatea emoțională. Femeile se consideră mult mai des nefericite și neîmplinite în cadrul cuplului și caută în acest caz satisfacția emoțională în afară, spre deosebire de bărbați, pentru care aventura nu are o legătură prea mare cu statutul relației actuale (Marano,

2012). Există astfel un cerc vicios în care este greu de determinat ce a fost mai întâi, oul sau găina, cu alte cuvinte conectarea emoțională în afara relației sau deconectarea de la relație. Spre exemplu insatisfacțiile în relația de cuplu pot apărea atunci când pe nesimțite apare conectarea emoțională cu colega de birou. Cu toate acestea,nu întotdeauna infidelitatea are legătură cu nefericirea din cuplu, iar nefericirea nu este întotdeauna un predictor pentru alunecarea intr-o relație extraconjugală (Covrig, 2004). Studiile arată că între 35% și 55% dintre oamenii implicați în relații extraconjugale au declaarat că erau fericiți în căsnicie, și cu toate acestea au ales un comportament infidel (Nelson, 2012).

Cu toată emanciparea femeilor și a societății în totalitatea sa, există în continuare standarde diferite de a judeca comportamentul de a fi infidel. Se trece in continuare mult mai ușor peste infidelitatea bărbatului scuzându-i-se adesea comportamentul. În schimb alegerea femeii de a fi infidelă este criticată, blamată și suportă consecințe grele, mai ales dacă se află și în rolul de mamă. Poate că astfel se explică de ce ambele sexe se luptă cu supremația în topul infidelității, asta în condițiile în care au fost vremuri în care bărbații erau fruntași de departe. Femeia este ast ăzi încă în protest, luptând în felul său pentru dreptul de a alege (chiar dacă această acțiune poate fi considerată ca fiind îndreptată în zona inutilă a vieții).

Femeile sunt înclinate să divorțeze după un episod de infidelitate, în timp ce bărbații preferă sa nu se producă nicio schimbare.

Viața sexuală nesatisfăcătoare poate determina o înclinație către infidelitate la ambele sexe.

În multe cazuri, prezența copiilor și asumarea responsabilității parentale (uneori chiar supraresponsabilizarea) poate duce la scăderea satisfacției maritale și însingurarea în cuplu. Familia poate trece astfel pe primul loc, acaparând tot spa țiul cuplului. Adeseori acest lucru se întâmplă deoarece femeia devine mai puțin disponibilă pentru partener, și mai mult disponibilă pentru rolul de mamă.

În urma infidelității, atât femeile cât și bărbații își pierd încrederea în ceilalți și curajul. Emoția cea mai puternică este furia, îngrijorarea cea mai mare apare în legătură cu imaginea de sine, lupta cea mai acerb ă constă în regăsirea sinelui și restaurarea stimei de sine, iar suferința cea mai mare asociată descoperirii infidelității este depresia (Covrig, 2004).

Infidelitatea este construită pe secrete și minciuni în cele mai multe dintre cazuri, aceștia fiind inamicii principali ai relației. Există anumite lucruri pe care fiecare persoană poate omite să i le spună partenerului de viață. Ele sunt acțiuni normale, care nu pot face rău, și fac parte din firea imperfectă a ființei umane implicate într-o relație de cuplu. Dar există anumite momente când aceste mici minciuni pot deveni periculoase. Fiecare persoană este o individualitate unică, și există foarte multe lucruri pe care partenerul ar putea să nu le știe pentru că nu i-ar servi la nimic. Dar uneori, informația ținută secret trece granița acceptabilului și ar putea începe să amenințe relația de cuplu (Marshall, 2011).

Aceste obiceiuri, nevinovate în felul lor, pot să degenereze în timp. Nu este vorba despre a înșela în adevăratul sens al cuvântului, dar a-l minți pe partener în mod constant poate cauza probleme. Karen Pine, profesor la Universitatea Hertfordshire, spune că aceste infidelități minore sunt corozive pentru relația de cuplu. La prima vedere, acest tip de comportament nu pare la fel de extrem ca o indiscre ție sexuală, însă efectele secundare ale acestuia pot fi la fel de d ăunătoare („Do quiet infidelities ruin relationships?”, 2012).

Așa cum spunea psihoterapeuta Sylvie Tenenbaum (2012), ideea conform c ăreia o persoană poate dezvălui celorlalți absolut totul despre ea este doar o iluzie, întrucât nimeni nu știe cu certitudine totul despre el însuși, nimeni nu se cunoaște pe sine la perfecție. Totuși, pe lângă discuțiile despre activitățile cotidiene, este important ca într-o relație partenerii să discute despre propriile sentimente, pentru a se în țelege mai bine unul pe celălalt. A fi sincer nu presupune a dezvălui absolut tot ceea ce ai făcut sau ai gândit. Înseamnă doar a fi onest, și a avea curajul de a dezbate și rezolva neînțelegerile apărute în cadrul cuplului, astfel încât acestea s ă nu afecteze relația.

Lisa Firestone (2012) crede că într-o relație nu trebuie folosite minciunile, nici măcar cele prin omisiune. Chiar dacă par pe moment că protejează relația, pe termen lung minciunile aduc numai dezamăgire și neîncredere. În cazul infidelității, sunt totuși anumite aspecte ce trebuie mărturisite și altele ce ar fi mai bine să rămână secrete. De multe ori, mărturisirea unei aventuri poate conduce la discuții benefice, clarificatoare, care îi ajută pe parteneri să înțeleagă care sunt motivele pentru care infidelitatea a avut loc, și să decidă împreună dacă relația poate continua în aceste condiții de adevăr deplin, sau ar fi mai bine să se încheie (Walters și Burger, 2013).

Psihanalistul Yves Prigent (2012) susține că există persoane care sunt infidele și au o plăcere de a mărturisi totul partenerului. El recomandă ca în aceste cazuri, persoana în cauză să discute mai întâi cu un prieten apropiat, de încredere, pentru a în țelege mai bine care este de fapt motivul pentru care dorește să se destăinuie cu orice preț Psihanalistul Jacques-Antoine Malarewicz (2012) este de p ărere că a mărturisi o aventură este un lucru benefic atunci când adulterul a intervenit ca urmare a anxiet ății și a nefericirii în cadrul cuplului. Astfel cei doi pot confrunta criza prin care trec, o pot depăși și își pot continua viitorul împreună. Totuși, nu sunt necesare foarte multe detalii despre aventură, deoarece partenerii foarte geloși ar putea renunța cu ușurință la relație, nefiind capabili să treacă peste un astfel de episod. Psihologul Janis Spring (apud Aaronson, 2011) susține că a ascunde un episod de infidelitate care a avut loc în trecut poate fi chiar benefic pentru unele cupluri. O astfel de dezv ăluire poate determina insecuritate și neîncredere în partener, în special dacă acesta are o serie de probleme emoționale, iar în unele cazuri să nu fie absolut necesar. Astfel, beneficiile sincerit ății în asemenea cazuri diferă de la un cuplu la altul.

2.3. Predictorii infidelității

J. D’Hormoy (apud Mitrofan și Mitrofan, 1994) spunea că dragostea adevărată este drumul în doi spre atingerea unui ideal comun. Însă acest traseu poate fi rupt cu ușurință când partenerii sunt tentați de propriile lor drumuri interioare, ce îi conduc spre solitudinea propriului lor Eu. Traseul de la iubirea aparentă la iubirea reală se constituie într-o subtilă și complicată devenire, plină de neprevăzut și presărată cu regrete, suferințe, abandon și deziluzii. Partenerii angajați în acest joc al iubirii aparente, sunt caracterizați de obicei prin anumite structuri de personalitate, fiind nepregătiți încă pentru acest tip de comuniune matură și completă. Ei sunt adeseori inapți din punct de vedere relațional pentru a se implica într-o relație du cuplu. Pe acest fundal al iubirii neautentice, pot apărea relațiile extraconjugale (Mitrofan și Mitrofan, 1994).

Psihologul Barry McCarthy (apud Marano, 2012) din Washington D.C., crede c ă aventurile extraconjugale sunt cel mai bun exemplu de comportament multicauzal, fiind numeroși factori care contribuie la apariția acestuia. De cele mai multe ori, motivul pentru care are loc infidelitatea este oportunitatea. Oamenii în general cad prad ă aventurilor în loc să le planifice. Experții sunt de acord că cel mai mare predictor al infidelității este pura prezență a șansei de a fi în contact cu ceilalți și de a exercita farmecul personal. Unul dintre locurile în care oamenii cu interese comune petrec foarte mult timp împreună este locul de muncă, aici înfiripându-se majoritatea relațiilor extraconjugale.

De aceeași părere este și doctorul psiholog Guy Winch (2011) care, conform experienței sale cu pacienții, susține că ceea ce invită de cele mai multe ori la o aventură, nu este personalitatea subiectului, ci mai degrab ă oportunitatea și circumstanțele potrivite pentru ca aceasta să se întâmple.

Într-un studiu realizat pe mai mult de 4.000 de adulți, Donald Baucom (apud Marano, 2012) a descoperit că și venitul și statutul profesional reprezintă predictori pentru infidelitate. Aste deoarece indivizii cu venituri ridicate au un statut social ridicat, călătoresc mai mult, și interacționează cu numeroase persoane diferite și interesante. În cazurile în care unul dintre parteneri este într-o astfel de pozi ție de putere, iar celălalt nu muncește deloc, șansele ca episoadele de infidelitate s ă se producă sunt și mai mari.

Modelele de infidelitate existente în prezent au dezvăluit următoarele elemente ca fiind factori determinanți pentru apariția infidelității: comunicare slabă, personalitate impulsivă, insatisfacție sexuală, obișnuință, monotonie, lipsă de empatie, plictiseală, alături de nevoi emoționale neîmplinite (Allen et al., 2008; Bravo & White Lumpkin,

2010).

Apariția infidelității este adesea predictibilă, susține doctorul psiholog Susan Heitler (2012). Dacă semnele prevestitoare sunt citite și înțelese corect și la timp, pot fi luate decizii care să împiedice infidelitatea și să păstreze relația de cuplu în siguranță, fără a o pune în pericol. Majoritatea infidelităților au loc din neatenție: acei oameni nu intenționează să își înșele partenerul, însă ignoră cu naivitate semnele care arată direcția în care se îndreaptă acțiunile lor. În continuare sunt prezentați cei mai comuni predictori ai infidelității :

Starea precară a relației de cuplu. Când o relație trece printr-o perioadă

mai dificilă și este vulnerabilă, apariția unei oportunități pentru o aventură este de cele mai multe ori suficientă pentru a declanșa evenimentul în sine. Pe fondul problemelor din relația prezentă, emoționale, fizice, sau de orice altă natură, apariția unei persoane străine poate fi percepută ca „un colac de salvare” (Winch, 2011).

Situațiile incerte. Se referă la continuarea conversațiilor și a desfășurării activității împreună cu o persoană din afara cuplului care stârnește impulsuri sexuale, în special în spații private, fără participarea altor persoane. Poate fi vorba de un coleg de muncă sau un vechi prieten, a cărui prezență pur și simplu trezește „fluturi în stomac” și excitare sexuală. Spre exemplu, a petrece timp cu un nou amic de sex opus, sau a p ăstra o relație platonică cu fostul partener nu reprezintă nimic neobișnuit, însă a ține secrete aceste întâlniri este un semn că ceva este în neregulă și totodată o lipsă de respect pentru actualul coechipier. De asemenea, este posibil ca aceste leg ături nevinovate să se transforme în timp în ceva mai mult. Marshall (2011) susține că infidelitatea este construită pe secrete, iar întâlnirile clandestine pot favoriza apari ția unor sentimente de atracție, reciproce sau nu. Prin evitarea mărturisirii adevărului, se evită de fapt discuțiile importante cu partenerul de viață. Lipsa de sinceritate în privința acestor lucruri poate dovedi intenția de a începe o nouă relație sau poate fi o consecință a unui partener posesiv, cu care nu se poate comunica deschis despre orice. Testul unei prietenii pure, fără tendințe ascunse, este expunerea public ă, prin întâlniri la care ar putea veni și partenerul de cuplu, fără a fi nicio problemă. Sinceritatea este foarte importantă într-o relație, de aceea întâlnirile ascunse ar trebui încetate și înlocuite cu discuții deschise și oneste cu partenerul.

Ascunderea adevărului. Atunci când o persoană evită să recunoască în fața alteia că este deja implicat într-o relație cu altcineva, este un semn destul de clar c ă intențiile nu sunt tocmai oneste. Asta trădează faptul că persoana respectivă și-ar dori să fie liber, să nu fie constrâns și să se detașeze de obligațiile pe care le presupune o relație de cuplu. Acești oameni tânjesc după libertatea de a fi împreună cu o altă persoană, în afara partenerului (Heitler, 2012).

Fanteziile. În ceea ce privește fantasmele, acestea nu sunt neapărat dăunătoare unei relații, atât timp cât rămân în acest stadiu. Atunci când , sub influen ța instinctului, fanteziile se transformă în realitate, pot apărea problemele. Relațiile extraconjugale care sunt intense din punct de vedere emo țional, au puterea de a răpi vitalitatea relației actuale, prin schimbarea punctului de interes: interesul fa ță de actualul partener scade în vreme ce crește atracția față de noul partener. În cazul în care aceste fantezii legate de o altă persoană de sex opus, sunt intense și persistă, alături de prezența îndoielilor în privința partenerului actual, fiecare ar trebui să poarte o discuție onestă cu el însuși, pentru a-și putea evalua corect propriile sentimente, și pentru a analiza care este cauza. Ar putea fi vorba doar de sentimentul de noutate, de schimbare, de o cre ștere a încrederii în sine, atracția față de fructul interzis, sau ar putea fi vorba de nefericire în relația actuală de cuplu. După o astfel de analiză interioară, deciziile sunt mai ușor de luat, fiind bazate pe ceea ce își dorește fiecare de la viață, de la o relație de cuplu, și chiar de la partener. Important este ca fiecare să fie complet sincer față de el însuși, și să își acorde tot timpul de care are nevoie pentru a se lini ști (Beresford, 2012).

Plăcerea de a flirta cu alte persoane. Atunci când cineva tânje ște după apreciere și complimente din partea altcuiva decât partenerul, și încearcă chiar să le obțină prin flirt și discuții tendențioase, lucrurile pot degenera cu ușurință. Flirtul reprezintă începutul infidelității emoționale, și în combinație cu dorința sexuală, poate crea dependență și dorință pentru mai mult. Deși inițial acest tip de interacțiuni pot părea distractive și nedăunătoare, ele invită la păstrarea secretului și astfel la îndepărtarea față de partener, distanțare ce favorizează apariția infidelității în cele din urmă.

Instabilitatea și dorința de schimbare. Conform doctorului John Gray (2011), expert în comunicare și relații, unul dintre paradoxurile relațiilor amoroase este că atunci când lucrurile merg bine, și partenerii se simt iubiți, poate apărea dorința de distanțare emoțională, alături de tot felul de sentimente contradictorii. De exemplu, cu cât unul dintre parteneri se apropie mai mult și este mai disponibil, cu atât celălalt va simți nevoia de mai mult spațiu, nu va mai dori contactul fizic, sau va ajunge chiar s ă pună la îndoială propriile sentimente și durabilitatea relației. Tot în acest joc al atracției și respingerii, poate apărea și interesul față de alte persoane care ar putea fi considerate mai atrăgătoare și mai interesante decât partenerul de cuplu. De și gândurile de acest gen sunt inofensive, trebuie monitorizate pentru a nu degenera spre situa ții mai complicate.

Înțelegerea factorilor care anticipează comportamentul infidel al indivizilor poate fi folositor pentru a determina care persoane ar fi mai tentate spre a comite acte adulterine. Cercetătorii au încercat să identifice atitudinile subiecților în privința a trei tipuri de comportamente relevante pentru infidelitate: comportamente explicite, înșelătoare și comportamente ambigue. Comportamentele explicite sunt acelea care sunt întotdeauna percepute ca infidelitate, de exemplu relațiile sexuale cu o altă persoană. Comportamentele înșelătoare sunt acelea care presupun ascunderea adev ărului față de partener sau folosirea minciunilor. În cele din urmă, comportamentele ambigue sunt cele care depind de foarte mulți factori contextuali pentru a putea fi categorisite drept adulter, spre exemplu a dansa sau a îmbr ățișa o altă persoană. Rezultatele studiului arată că atitudinile indivizilor față de formele ambigue ale infidelității sunt corelate cu posibilitatea ca aceste comportamente să fie practicate efectiv. Totuși, în cazul formelor mai severe de infidelitate (înșelătoare sau explicite), subiecții nu au manifestat consistență între ceea ce spun și ceea ce fac. Aici poate interveni și lipsa totală de sinceritate a subiecților, privind acest subiect dificil de abordat ( Hackathorn, Mattingly, Clark și Mattingly, 2011).

Cu toate acestea, este clar c ă infidelitatea nu se naște din neant. Există întotdeauna niște factori predictori ce pot indica direcția în care merg lucrurile. Fiecare om are posibilitatea de a-și analiza cu atenție propriul comportament și dorințele interioare, înainte de a se angaja într-o relație extraconjugală. Astfel, decizia este luată în mod conștient, implicând automat și analizarea consecințelor implicate.

2.4. Motivele apariției infidelității

Cuplul este definit ca o structură bipolară, de tip biopsihosocial, bazată pe inter- determinism mutual, partenerii, bărbat și femeie, se susțin, se dezvoltă, se stimulează, se satisfac, se realizează ca individualități biologice, afective și sociale, unul prin intermediul celuilalt. Atât bărbații, cât și femeile au anumite nevoi, de a căror satisfacere în cadrul cuplului, depinde continuitatea și creștere relației de iubire (Mitrofan și Ciupercă, 2009). Betty Lou Bettner (apud Covrig, 2004), psihoterapeut american contemporan a identificat pe baza principiilor adleriene patru nevoi psihologice, care o dată împlinite în cadrul cuplului, ar putea diferenția relațiile de lungă durată față de cele care nu reușesc să treacă testul timpului. Astfel, cele patru nevoi sunt: nevoia de conectare, nevoia de a te sim ți capabil, nevoia de a conta în ochii celuilalt și nevoia de a fi încurajat. La acestea se adaug ă și nevoile emoționale cum ar fi afecțiunea, admirația, comunicarea, ajutorul, angajamentul familial, sinceritatea, deschiderea și satisfacția sexuală.

Conectarea înseamnă o strângere de mână, o îmbrățișare, un telefon, un mesaj, o mângâiere, o privire, sau doar un semn de aprobare. Când cineva nu se simte conectat în relația de cuplu, va trăi sentimentul de însingurare, de izolare socială, și va avea nevoie de apartenență. Oricine se simte deconectat de la rela ție va simți nevoia de a se conecta la altceva din afara relației, pentru a-și satisface această nevoie. Astfel, deconectarea poate reprezenta primul motiv de alunecare într-o relație extraconjugală.

Când cineva nu se simte competent și capabil în relația de cuplu, mesajele negative venite de la partener, pot declanșa sentimentul de inadecvare, urmat de scăderea stimei de sine și de creșterea complexului de inferioritate. Dorința firească este de a recâștiga teren și de revenire din situația critică, iar infidelitatea apare ca o formă de supra-compensare. Într-o relație de cuplu, fiecare dorește să crească, să se dezvolte, să se auto-actualizeze, să își îndeplinească propriile vise. Adeseori însă, unul dintre cei doi parteneri poate stagna din punct de vedere profesional sau personal, și deoarece nu mai are curajul sau nu se mai simte capabil s ă meargă înainte, pune eșecul pe seama relației de cuplu actuale și implicit a partenerului.

O dată ce unul dintre parteneri nu simte că contează în ochii celuilalt, că este important, se creează trăirea dureroasă de a fi nesemnificativ. Apare sentimentul că propriile nevoi nu contează suficient și că partenerul refuză să coopereze. Efectele rezultă în scăderea stimei de sine, renunțarea la a căuta soluții, intimidare, și chiar agresivitate și autoritate. Nevoia de confort personal a partenerului este resim țită ca fiind mai importantă decât propria nevoie psihologică.

Lipsa încurajării partenerului se traduce prin sentimente de descurajare, care stau la baza complexului de inferioritate, a tendinței de retragere și de evitare a sarcinilor vieții, a depresiei, a fricii de eșec, a sentimentului de inferioritate și de inadecvare. Se presupune că într-o relație de cuplu, partenerii ar trebui să se susțină și să se încurajeze în permanență, să formeze o echipă și să treacă cu încredere și curaj peste provocările vieții, fiind convinși că vor face față cu bine tuturor situațiilor dificile. De aceea este atât de important ca cel de al ături să fie încurajator și suportiv față de parter.

De multe ori partenerii așteaptă ca în cadrul relației de cuplu să le fie îndeplinite aceste nevoi psihologice. Când acest lucru nu se întâmpl ă, partenerii pot căuta satisfacerea nevoilor în afara relației conjugale, ca semn al existenței problemelor în cuplu. Betty Lou Bettner susține că „lipsa celor patru nevoi psihologice duce la infidelitate” (citat în Covrig, 2004, p.25). Când cel puțin trei dintre cele patru nevoi menționate nu sunt îndeplinite, partenerii de cuplu sunt predispuși către infidelitate. Totuși problema nu o reprezintă aventura în sine, ci faptul că există lipsuri în cadrul relației. Rudolf Dreikurs (apud Covrig, 2004) spunea că indivizii care sunt total mulțumiți și împliniți în cadrul relației de cuplu, nu vor fi tentați să caute altceva în afara relației. Totuși provocările cu care se confruntă iubirea sunt prezente, și astfel, aproape fiecare om a simțit nevoia de varietate la un moment dat. Cei care nu doresc s ă încalce regulile morale ale cuplului vor alege divorțul sau separarea în defavoarea infidelității, atunci când această dorință de schimbare devine predominantă.

Cuplul conjugal reprezintă nucleul generativ al microgrupului familial, exprimând structural și funcțional modul în care două persoane de sex opus se întemeiază creator, dezvoltându-se, motivându-se și determinându-se mutual prin interacomodare și interasimilare, simultan, în plan biologic, psihologic și social (Mitrofan și Mitrofan, 1991, p. 89). Așadar, îndeplinirea nevoilor psihologice ale partenerului poate fi o bază solidă pentru o relație armonioasă, însă acest lucru nu garantează 100% că nu va apărea infidelitatea, deoarece infidelitatea poate izvorî și din dorința de a încălca granițele și limitele impuse (Covrig, 2004).

Marano (2012) susține că în două treimi din cazuri, problemele din cuplu sunt efectul și nu cauza aventurilor extraconjugale. Aventurile în sine distorsionează percepția asupra relației existente acasă, iar partenerul care a înșelat are tendința de e privi înapoi și de a vedea relația de bază ca fiind plină de defecte, în încercarea sa de a reduce disonanța cognitivă.

Pe de altă parte, Cole si Relate (2005) sunt de părere că infidelitatea reprezintă

de cele mai multe ori simptomul și nu cauza problemei relației de cuplu. Așadar aventurile nu apar din neant. Cel mai frecvent, aventurile reprezint ă o încercare inconștientă de rezolvare a unei probleme din relația de cuplu existentă. Este un semnal clar că ceva nu merge bine în relație („The six affair triggers”, 2012). Există anumite evenimente și circumstanțe care favorizează declanșarea actului de infidelitate. Acestea sunt extrem de diverse, iar fiecare persoană reacționează diferit în anumite împrejurări din viață. Cele mai frecvente evenimente care pot cauza apariția infidelității sunt: pierderea unui membru drag al familiei, atingerea vârstei de mijloc, probleme financiare, schimbări ale stilului de viață și dificultățile în relația de cuplu. În acest ultim caz, aventura apare sub forma unei evad ări din situația dificilă din cuplu, ca o gură de aer proaspăt (Cole și Relate, 2005). Atunci când cineva trebuie s ă își asume responsabilități majore, fiind nevoit să se confrunte cu îmbătrânirea, pierderea unei slujbe, schimbări financiare drastice sau altele de acest gen, poate ap ărea dorința de auto-validare prin intermediul unei aventuri. Persoanele care se implică în afara relației din astfel de motive încearcă să dețină controlul deoarece nu pot controla ceea ce li se întâmplă în celelalte domenii ale vieții (Bagarozii, 2008). Cu toate acestea, o astfel de rezolvare este doar iluzorie și nu soluționează cu adevărat problemele pe termen lung. De cele mai multe ori aventurile complică și mai mult lucrurile, nefiind nici pe departe o modalitate ușoară de a face față unei situații dificile din cadrul cuplului. Ba mai mult, ele pot provoca și mai mult rău prin rănirea emoțională a persoanelor implicate și prin crearea unei atmosfere tensionate, haotice și tulburătoare.

Aventurile extraconjugale reprezintă un mix complex între dorință, angoasă, și nevoia de conectare. Rar se intră într-o aventură fără un conflict interior sau fără a avea o nemulțumire (Whitbourne, 2012). Conform experienței psihoterapeutului Ramona Covrig (2004), fiecare episod de infidelitate este unic, și este foarte important să se determine care sunt motivele care au condus la aceast ă alegere. Mai jos sunt prezentate cele mai des întâlnite motive pe care infidelii le aduc ca și argumente privind comportamentul lor:

Nefericirea în cadrul cuplului. Unul dintre principiile psihologiei individuale spune că în spatele oricărui comportament există un scop, acesta fiind conștientizat sau nu de către persoana respectivă. Astfel, uneori există un scop pentru a întreține o stare de indispoziție în cuplu. Perpetuarea unei stări de nefericire poate fi o portiță de ieșire către o relație extraconjugală, oferind o scuză convenabilă ce îl deresponsabilizează pe individ de propriul comportament. Fericirea în cuplu depinde și stă în puterea ambilor parteneri, în mod egal. Relația conjugală poate fi asemănată cu relația dintre doi dansatori. Pentru ca dansul să existe, amândoi trebuie să coopereze și să negocieze continuu. După un timp de antrenamente împreună, cei doi parteneri cunosc deja pașii de dans, astfel încât uneori îi pot anticipa. Uneori, în ciuda timpului petrecut în relație, partenerii nu reușesc să învețe sau să își anticipeze pașii, și acesta este momentul în care apar dificultăți în relaționare (Covrig, 2004).

Lipsa satisfacției sexuale. Este posibil ca cei doi parteneri să se înțeleagă de minune în multe alte privințe și să aibă numeroase lucruri în comun, dar sexul să nu funcționeze (Whitbourne, 2012). În astfel de cazuri, atât femeile cât și bărbații sunt tentați să caute în afara relației modalități de a-și îmbunătăți viața sexuală. De asemenea, sunt persoane care pur și simplu își doresc să facă mai mult sex decât este dispus să îi ofere partenerul de viață, și atunci vor căuta să obțină acest lucru din altă sursă (Omarzu, Miller, Schultz și Timmerman, 2012).

Sentimentul de involuție sau stagnare în cadrul relației. Una dintre nevoile psihologice este aceea de a evolua, de a sim ți că se fac pași mărunți, dar semnificativi, către auto-împlinire și auto-mulțumire personală (mulțumire sufletească, profesională, spirituală). Adolf Adler (apud Covrig, 2004) spunea că fiecare individ are nevoie să crească, să treacă de la perceput minus la perceput plus, și să devină din ce în ce mai bun. Partenerii de cuplu ar trebui să se susțină, și să se ajute la împlinirea speranțelor și viselor. Majoritatea cuplurilor care se află în criză trec prin asta tocmai pentru că nu le sunt îndeplinite visele sau a șteptările de la viață. Oamenii au nevoie să evolueze, iar acesta este un fenomen natural, chiar dac ă nu este întotdeauna perceput ca fiind un lucru bun pentru partenerul de cuplu anxios sau gelos.

Nevoia de răzbunare. Într-o relație care suferă deja, dorința de a răni partenerul care a înșelat, răspunzându-i cu aceeași monedă nu aduce prea multă satisfacție în final (Whitbourne, 2012). Unul dintre jocurile dăunătoare relației de cuplu (acceptat conștient sau inconștient de ambii parteneri) este războiul deschis. Adeseori, cei doi nu se informează în prealabil cu privire la intențiile ostile pe care le au, iar surprizele se pot ține lanț. Pentru a se răzbuna, partenerii pot alege fie să se rănească reciproc, fie să se arate răniți, pentru a poza în postura victimei. În ambele cazuri, cel care dorește să se răzbune își va restaura cel puțin pentru o vreme imaginea de sine, însă relația de cuplu are de suferit. „M-ai înșelat, te înșel sau te voi înșela” poate fi motto-ul după care se poate ghida cineva care s-a sim țit trădat în dragoste la un moment dat. Aceasta însă se poate dovedi o tactică ineficientă, care nu aduce beneficiile și satisfacția sperată, ba chiar din contra. Atunci când propriile valori sunt înc ălcate, linia ghid de mișcare se bruiază. De aceea, este bine ca persoana s ă fie sigură de decizia pe care o ia și să își asume întreaga responsabilitate pentru faptele sale și urmările acestora.

Tendința de a se îndrăgosti cu ușurință. Aceasta este una dintre scuzele care paradoxal funcționează foarte bine. Cel care se vede pe sine ca fiind slab, î și poate permite astfel să nu își asume responsabilitatea faptelor sale, și în timp își poate convinge partenerul că altfel nu se poate. Având beneficii, acesta accept ă să poarte eticheta celui neputincios. Eticheta devine astfel stereotip, iar la men ținerea acesteia contribuie ambii parteneri. Distrugerea cercului vicios presupune timp și antrenament și încercarea de a face lucrurile altfel, oferindu-i partenerului șansa de a se schimba (Covrig, 2004).

Trăirea sentimentului de singurătate sau însingurare. În acest caz, partenerul infidel poate căuta în relația nouă împlinirea sentimentului de apartenență, sentiment pe care nu îl trăiește în relația de cuplu în care se află. Adolf Adler (apud Covrig, 2004) își bazează întreaga sa filozofie pe această nevoie psihologică. El susține că, înainte de orice, nevoia cea mai stringent ă a omului este nevoia de a aparține, de a avea un loc. Așadar, fiecare simte nevoia de a fi semnificativ în ochii cuiva. Oamenii nu văd viața altfel, deși uneori nu recunosc o astfel de lipsă. Trăirea sentimentului de însingurare în cadrul cuplului se poate asocia cu sentimentul de abandon. Când cel ălalt este preocupat mai mult de lumea exterioară, ignoră starea de nefericire a partenerului, iar mesajul transmis este de neatenție și lipsă de interes. Dacă contextul permite, infidelitatea nu întârzie să apară. Astfel, partenerul infidel își satisface nevoia de a fi conectat și de a aparține în afara relației.

Nevoia de excitație. Cei care își scuză infidelitatea prin susținerea unei astfel de nevoi ar putea să se încadreze în stilul de viață de tip căutător de aventuri sau senzații tari. După Harold H. Mosak (apud Covrig, 2004), p ărintele acestei tipologii, stilul de viață descris mai sus aparține celor ce caută în principal senzații extreme în mod regulat, dar mai ales atunci când viața devine plictisitoare, rutinieră sau cenușie. Astfel, există cazuri în care partenerul infidel poate crea, în mod con știent sau nu, o atmosferă nefericită și anostă, pentru a-și scuza sau explica infidelitatea. Unii percep aventurile extraconjugale ca pe un fel de competiție pentru a-și dovedi abilitățile de seducție și atractivitatea sexuală. Astfel de motivații apar din dorința de a trăi noi experiențe, dincolo de simpla curiozitate (Whitbourne, 2012).

Necesitățile fizice, în cazul bărbaților. Un procent semnificativ de bărbați implicați în relații de cuplu sunt nemulțumiți de frecvența actelor sexuale și de respingerea venită din partea partenerei. Bărbații preferă în general o viață aventuroasă sau plină de primejdii, în locul uneia în care să comunice deschis partenerei emoții sau sentimente, frustrări sau frici. Probabil că una dintre explicații stă în diferențele dintre sexe și în educația primită în familie. În timp ce fetița este încurajată să își exprime sentimentele încă din copilăria mică , băiețelul este sfătuit să își ascundă trăirile pentru protejarea masculinității. Astfel, bărbatul ajuns la maturitate va alege să epateze și să susțină nevoi biologice și nu psihologice, atunci când iese într-o relație extraconjugală. Totuși, în ceea ce privește infidelitatea, problema bărbatului nu ține de funcționarea organică, ci de ocaziile care se ivesc la un moment dat. B ărbații, ca și femeile, sunt conduși de emoții. Bărbații doresc în aceeași măsură să fie apreciați într-o relație de cuplu, iar atunci când nu se întâmplă și aleg să aibă o aventură, nu o fac doar din nevoia de apropiere fizică, cum s-ar crede (Covrig, 2004).

Teama de prea multă intimitate cu partenerul. Există anumite persoane care se tem de o apropiere prea mare în cuplu, și au tendința de a fugi din fața acesteia. Astfel ele evadează într-o relație extraconjugală pentru a se depărta puțin față de partenerul de cuplu, și pentru a-și împlini nevoia de spațiu și de libertate.

Nevoia de a întări imaginea de sine. Persoanele care tânjesc după atenție din partea celorlalți au nevoie să se simtă dorite, pentru a-și ridica stima de sine prin intermediul celorlalți. Este vorba despre hrănirea ego-ului nesigur și nevoia de a-și demonstra lor înșiși ceva anume (Flagg, 2011). Aprecierea este un factor cheie în crearea conexiunii emoționale pe care o simt cei doi parteneri unul față de celălalt. La un moment dat, poate interveni o ruptură, iar cei doi nu își mai îndeplinesc așteptările pe care fiecare le are de la cel ălalt. Acesta este momentul când infidelitatea este c ăutată pentru validare emoțională și apreciere din partea altcuiva, decât partenerul (Whitbourne, 2012).

Nevoia de mai multă apropiere emoțională. De multe ori, nevoia de intimitate emoțională poate conduce la apariția unei aventuri, într-o măsură la fel de mare ca și nevoia de intimitate fizică. Persoanele care nu simt conexiune cu partenerul de viață, se simt singure, îndepărtate, și vor căuta să își satisfacă această nevoie prin intermediul altei persoane (Whitbourne, 2012).

Nevoia de provoca gelozie, pentru a reînvia relația de cuplu. Psihologul Aron Ben-Zeev (2008) afirmă că infidelitatea emoțională poate provoca mai multă gelozie în cadrul cuplului decât infidelitatea sexuală. Oamenii suportă destul de greu să își vadă partenerul oferind atenție, suport, timp și afecțiune unei alte persoane de sex opus, iar dacă această persoană este un fost partener, lucrurile devin și mai complicate. Totuși, această strategie nu dă roade întotdeauna, căci partenerul înșelat se va simți mai degrabă rănit decât motivat să-i recâștige atenția celuilalt.

Flagg (2011) consideră că persoanele care înșeală caută dragostea în locuri total greșite, adică în afara propriei persoane. Ea are o opinie critică, spunând despre acestea că sunt persoane egoiste, care î și pun propria persoană și propriile dorințe pe primul loc, fără a le păsa de efectul pe care acțiunile lor le au asupra partenerului de viață, sau cel puțin nu suficient de mult cât să își înfrâneze dorințele și impulsurile. Teama de a fi onești cu partenerul despre ceea ce sunt cu adev ărat și despre ceea ce simt, conduce la deprecierea relației și provocarea suferinței.

Studiile psihologului Mark White (2010), arată de asemenea că infidelitatea este de cele mai multe ori un mod greșit de abordare a situației, fiind foarte puține cazurile în care aceasta este justificată. El aduce trei argumente pentru a-și susține opinia: faptul că partenerul de cuplu are de suferit, promisiunile făcute în cuplu sunt astfel încălcate, și nu în ultimul rând, un astfel de comportament îl va face pe cel care în șeală să se simtă ca o persoană rea, să simtă că a greșit și să aibă mustrări de conștiință.

Scriitoarea Jacqueline Raoul-Duval (2000) are o opinie mai lejeră asupra infidelității. Ea consideră că iubirii dintre un bărbat și o femeie puțin îi pasă de statutul lor matrimonial. Iubirea se călăuzește după ceva aflat în afara legii, după pofta nestăpânită de a nu se supune regulii și disprețuirea a tot ceea ce este interzis. Ea consideră că „a nu râvni la femeia altuia” este porunca biblică care a fost încălcată cu cea mai multă consecvență. Și oricât de mult s-ar chinui oamenii să se opună tentațiilor de acest gen, acestea vor ie și la suprafață mai devreme sau mai târziu, provocând furtuna. Oamenii caută toată viața tulburarea și vraja care urmează iubirilor, fie că sunt legitime, clandestine sau libere.

Desigur, toate aceste opinii țin de nivelul de moralitate al fiecăruia și de propriul mod de abordare a vieții, pentru că nimeni nu poate decide cu adevărat ce este bine și ce este rău, iar fiecare situație este unică, tot așa cum fiecare om este o individualitate aparte.

CAPITOLUL III

OBIECTIVELE ȘI METODOLOGIA CERCETĂRII

Obiectivele și întrebările cercetării

Obiectivul principal al studiului constă în investigarea motivațiilor ce duc la apariția infidelității în cadrul unei relații de cuplu.

Întrebările pe care le ridică cercetarea sunt următoarele:

Care sunt cele mai frecvente forme de manifestare ale infidelit ății?

Care sunt cele mai răspândite trăsături de personalitate ce denotă o tendință spre infidelitate?

Ce influență are genul respondenților asupra tendinței spre infidelitate? Cum influențează vârsta tendința spre infidelitate?

Există o legătură directă între nivelul de studii al respondenților și tendința spre infidelitate?

Durata relației de cuplu influențează tendința respondenților spre

infidelitate?

Care sunt cele mai frecvent întâlnite probleme în cadrul cuplului?

Cum influențează genul respondenților felul în care sunt percepute

problemele în cuplu?

Vârsta subiecților are vreo influență asupra problemelor existente în cadrul cuplului?

Nivelul studiilor partenerilor influențează problemele apărute în relație? Durata relației are implicații asupra problemelor din relație?

Există vreo legătură între problemele cu care cuplul se confruntă și

tendința spre infidelitate?

Ipotezele cercetării

Cea mai frecventă formă de manifestare a infidelității este atracția întâmplătoare față de o altă persoană de sex opus în afara partenerului.

Mai puțin de 25% dintre participanți chiar și-au înșelat partenerul de

cuplu.

Mai mult de jumătate dintre respondenți au un sentiment pozitiv când se

simt doriți și admirați de către persoane de sex opus.

Peste 30% dintre respondenți nu văd nimic rău în a flirta din când în

când. femeilor.

Tendința bărbaților spre infidelitate este mai ridicată comparativ cu cea a

Vârsta nu influențează tendința spre infidelitate.

Persoanele cu studii superioare sunt mai înclinate spre infidelitate decât

cele cu studii medii.

Între durata relației de cuplu și tendința spre infidelitate există o relație

directă.

Peste 60% dintre respondenți nu se simt pe deplin fericiți și împliniți în relația de cuplu. Mai mult de jumătate dintre cei participanți au momente în care se îndoiesc de compatibilitatea dintre parteneri în cadrul relației.

Persoanele de sex feminin au un nivel al problemelor în cuplu mai ridicat decât al bărbaților.

Vârsta nu influențează modul în care sunt percepute problemele din

cuplu.

Nivelul studiilor nu are nicio legătură cu modul de raportare al

partenerilor la problemele în cuplu.

Între durata relației și problemele apărute există o legătură directă. Existența problemelor în cadrul cuplului influențează tendința spre

infidelitate, între cele două variabile existând o legătură directă.

Capitolul IV

Metodologia cercetării

Modelul cercetării

Datele au fost colectate prin intermediul unui site specializat în realizarea sondajelor de opinie, prin completarea unui chestionar (Anexa nr. 1) prin care am încercat să identificăm principalele forme de manifestare ale infidelității, analiza personalității în ceea ce privește tendința spre infidelitate, precum și problemele existente în cadrul cuplului. Eșantionul a cuprins 167 de respondenți ce au fost selectați aleatoriu, în funcție de dorința acestora de a se implica în cercetare. Condi ția necesară pentru completarea chestionarului era ca subiecții să fie implicați într-o relație de cuplu.

Au fost solicitate o serie de informații, precum: sexul, vârsta, studiile și durata relației, care s-au constituit în variabilele independente ale studiului. Tot ca variabil ă independentă am definit și nivelul problemelor existente în cuplu, o variabilă sub forma unui scor calculat prin adunarea răspunsurilor la întrebările 13-21 din chestionarul aplicat.

Principala variabilă dependentă a fost tendința spre infidelitate, exprimată, de asemenea, printr-un scor calculat prin însumarea răspunsurilor la întrebările 7-11 din chestionar.

În funcție de genul subiecților, eșantionul a cuprins un număr de 26 bărbați

(15,6%) și 141 femei (84,4%).

Tabel 4.1. Eșantionul în funcție de gen

Eșantionul a fost alcătuit din 167 subiecți cu vârste cuprinse între 20 și 99 de ani. Vârsta medie a persoanelor cuprinse în eșantion a fost de 28,59 ani, în timp ce vârsta care apare cel mai frecvent la subiecți este de 24 de ani (Mod=24).

Observăm că avem o curbă asimetrică pozitivă, înclinată spre stânga

(Coeficientul de asimetrie Skewness 2,805) si platikurtică (Coeficientul de boltire –

13,606), mai plată decât o distribuție normală, având valori dispersate pe un interval mai mare în jurul mediei. Valorile extreme sunt puțin prezente.

Statistics

Vârsta

N

Valid 167

Missing 0

Mean 28,59

Median 24,00

Mode 22

Std. Deviation 10,089

Skewness 2,805

Kurtosis 13,606

Minimum 20

Maximum 99

Fig.4.1. Histograma frecvențială în funcție de vârstă

Făcând analiza în funcție de nivelul studiilor, se constată că mai mult de jumătate (55,1%) dintre respondenți au studii universitare. 38,3% dintre subiecți au absolvit studii post-universitare, în timp ce doar 6,6% au doar studii medii.

Nivelul studiilor

În tabelul următor este prezentată detaliat structura eșantionului în funcție de durata relației. Astfel: 19,8% dintre respondenți sunt implicați într-o relație de cuplu de aproape un an, 27,5% au o relație cuprinsă între 1 și 3 ani, 24% au o relației cu o durată între 4 și 7 ani, în timp ce 28,7% au o relație de peste 7 ani.

De cât timp sunteți implicat/ă în această relație?

Analizând eșantionul în funcție de tendința spre infidelitate, se constată că scorul mediu obținut este de 8,46. Rezultatele se abat de la medie în plus sau în minus cu

1,839. Modul ne arată că scorul de 7 este cel mai des întâlnit la persoanele din e șantion. Boltirea = 0,032, ceea ce indică o distribuție ușor leptokurtică, foarte apropiată de o distribuție normală, ușor ascuțită, cu valori ceva mai concentrate în jurul mediei. Coeficientul de asimetrie (0,684), arată o distribuție înclinată ușor spre stânga, având mai multe valori extreme spre dreapta.

Statistics

Tendința spre infidelitate

Valid 167

N

Missing 0

Mean 8,46

Median 8,00

Mode 7

Std. Deviation 1,839

Skewness ,684

Kurtosis ,032

Minimum 5

Maximum 13

În ceea ce privește problemele existente în cuplu, scorul mediu obținut de persoanele cuprinse în eșantion se situează la valoarea de 13.20, valoarea cea mai des întâlnită fiind 9.

Analizând distribuția valorilor în cea ce privește scorul, se observă că acestea se abat de la medie în plus sau în minus cu 3,715.

Coeficientul de asimetrie (1,095) ne arată o distribuție înclinată spre stânga, cu mai multe valori extreme spre dreapta. Indicatorul de boltire (Kurtosis=1,393) ne indică o distribuție leptokurtică, mai ascuțită decât o distribuție normală, având mai multe valori concentrate în jurul mediei.

Statistics

Probleme existente în cuplu

Valid 167

N

Missing 0

Mean 13,20

Median 13,00

Mode 9

Std. Deviation 3,715

Skewness 1,095

Kurtosis 1,393

Minimum 9

Maximum 27

Tehnicile de investigație

În cadrul anchetei am optat, așa cum am mai spus, pentru utilizarea unui chestionar ce permite să identificăm 3 aspecte: principalele forme de manifestare ale infidelității, analiza personalității în ceea ce privește tendința spre infidelitate și problemele existente în cadrul cuplului

Pentru măsurarea fidelității testului utilizat și a consistenței interne a itemilor am calculat coeficientul alpha al lui Cronbach.

Rezultatele obținute sunt următoarele:

Scor forme de manifestare ale infidelității

Reliability Statistics

Item-Total Statistics

Scale Statistics

Coeficientul alpha de validitate al chestionarului are valoarea de 0,705 ceea ce demonstrează că testul are un nivel ridicat de fidelitate.

Scor tendință spre infidelitate

Reliability Statistics

Item-Total Statistics

Scale Statistics

Nivelul ridicat de fidelitate este demonstrat de coeficientul alpha de validitate al chestionarului ce are valoarea de 0,640.

Scor probleme existente în cadrul cuplului

Reliability Statistics

Item-Total Statistics

Scale Statistics

Și în cazul subscalei ce măsoară nivelul problemelor existente în cuplu, coeficientul alpha are o valoare (0,860) ce demonstrează nivelul ridicat de fidelitate.

Ca instrumente de prelucrare a datelor culese am apelat la o serie de proceduri statistice cuprinse în programul informatizat SPSS.

SPSS este o linie modulară de produse complet integrate pentru procesul analitic

– planificare, colectarea datelor, accesul, pregătirea și managementul datelor, analiza, întocmirea de rapoarte și prezentarea rezultatelor.

În cadrul cercetării s-a utilizat analiza simplă a variabilelor, analiza corelativă a datelor: corelația Pearson (coeficientul de corelație produs-moment Pearson) și metoda ANOVA (One-Way)

Coeficientul de corelație Pearson se utilizează atunci când se dorește măsurarea valorilor a două variabile din același eșantion pentru a se afla dacă între acestea există o relație și care este intensitatea relației.

Dacă relația există vom deosebi două feluri de corelație: pozitivă și negativă. Corelația este pozitivă atunci când creșterea valorilor unei variabile determină creșterea valorilor celeilalte variabile.

Corelația negativă apare atunci când creșterea valorilor unei variabile determină

scăderea valorilor pentru a doua variabilă.

Felul corelației se exprimă prin semnul coeficientului de corelație Pearson (r) iar intensitatea legăturii dintre cele două variabile se exprimă prin valoarea acestuia.

Cu alte cuvinte atunci când avem o valoare pozitivă a lui r spunem că între variabile există o corelație pozitivă și invers. Cu cât valoarea lui r este mai mare cu atât legătura dintre variabile este mai puternică.

Valoarea coeficientului de corelație Pearson poate varia între +1 și -1. O valoare

apropiată de +1 indică o corelație pozitivă puternică; o valoare apropiată de -1 ne indică o corelație negativă puternică, iar o valoare apropiată de zero ne indică faptul că între cele două variabile nu există nici o corelație.

Metoda ANOVA One-Way este echivalentă testului t pentru eșantioane independente și se aplică atunci când variabila independentă este de tip nominal sau ordinal, cu trei sau mai multe categorii. Scopul acestei metode îl reprezint ă testarea diferențelor între mediile a trei sau mai multe grupuri independente, verificarea efectului unei variabile independente asupra unei variabile dependente pentru design intergrupuri.

ANOVA combină și extinde testele t și χ2 (chi-pătrat), prin testarea egalității

dintre trei sau mai multe medii (pentru trei sau mai multe grupuri). Se testeaz ă așadar legătura dintre o variabilă metrică (pentru care se calculează media) și o variabilă calitativă (a cărei valori sau categorii sunt considerate grupuri independente).

De asemenea, ANOVA face o introducere clară în analiza cauzală: variabila cauză (independentă) este cea calitativă iar variabila efect (dependentă) este cea metrică.

Baza de date

Datele necesare pentru realizarea cercetării au fost colectate prin intermediul unui site specializat în domeniul sondajelor de opinie. Așadar, răspunsurile respondenților au fost obținute exclusiv prin intermediul mediului online, fără a stabili niciun fel de contact fizic cu aceștia. Participanții au aflat despre posibilitatea implicării în această cercetare, în urma unor mesaje trimise pe e-mail sau prin intermediul re țelelor de socializare. Singura condiție necesară participării la cercetare, era ca respondenții să fie implicați într-o relație de cuplu la momentul completării chestionarului.

Capitolul V

Prezentarea și interpretarea rezultatelor

Analiza formelor de manifestare ale infidelității

Făcând o ierarhizare a formelor de manifestare ale infidelității în funcție de acordul puternic sau parțial exprimat de respondenți la întrebările din chestionar privind acest aspect al manifestării infidelității, se constată că cele mai frecvente sunt: remarcarea pe stradă a unor persoane de sex opus pe care le consider ă atrăgătoare și atracția întâmplătoare față de o altă persoană de sex opus în afara partenerului.

Aceste forme sunt urmate de imaginarea cum ar fi să aibă un alt partener/ă, compararea partenerului/ei cu alte persoane, uneori în defavoarea acestuia/acesteia, precum și tendința de compara actuala relației cu altele din trecut. Cea mai puțin întâlnită formă de manifestare a infidelității este înșelarea partenerului. Astfel, ambele ipoteze privind formele de manifestare ale infidelității sunt confirmate în urma cercetării.

Partea teoretică a lucrării a scos în evidență faptul că comiterea infidelității nu este întotdeauna ceva premeditat, de cele mai multe ori fiind implicat ă oportunitatea, șansa ca acest lucru să se întâmple. Mintea umană poate ajunge în cele nebănuite locuri, în mod voluntar sau involuntar, fie că oamenii sunt conștienți sau nu de gândurile pe care le au. Așa cum relevă cercetarea, este un fenomen comun ca oamenii s ă se simtă atrași și de alte persoane de sex opus pe care le consider ă atrăgătoare, chiar și atunci când își iubesc sincer partenerul de cuplu. Cercet ătorii au identificat aceste forme de manifestare ale infidelității ca fiind în unele cazuri premergătoare unei aventuri extra- conjugale propriu-zise. Totuși, ei susțin că acest lucru nu este general valabil, deoarece oricând au astfel de trăiri, persoanele sunt capabile să ia o decizie conștientă în ceea ce privește alunecarea lor în infidelitate. Cercetarea de fa ță arată același lucru: deși majoritatea respondenților au afirmat că la nivel mental se simt atrași de către alte persoane, doar 19% dintre participanți au declarat că au avut cu adevărat o aventură

extraconjugală.

Analiza personalității în ceea ce privește tendința spre infidelitate

Analizând răspunsurile la întrebările care caracterizează tendința spre infidelitate, se observă că majorității subiecților le place să se simtă doriți și admirați de către persoanele de sex opus. De asemenea, într-un procent ridicat sunt și cei care nu văd nimic rău în a flirta din când în când. Întrebările la care respondenții au spus, într-un procent ridicat (66,5%), că nu sunt de acord, că nu îi caracterizează sunt: tendința de a se îndrăgosti cu ușurință și capabilitatea de a-și înșela partenerul. Astfel, ambele ipoteze privind tendința spre infidelitate a respondenților sunt confirmate.

Interpretarea psihologică a acestor informații este asemănătoare cu interpretarea făcută în cazul formelor de manifestare ale infidelității, implicațiile fiind în mare măsură aceleași. Deși respondenții declară că le place să flirteze și să se simtă apreciați de persoanele de sex opus, acest lucru nu conduce, conform cercet ării, la capabilitatea respondenților de a comite actul de infidelitate. Aceste elemente premerg ătoare unei aventuri, nu conduc tot timpul la aceeași finalitate. Fiecare persoană are capacitatea și posibilitatea de a decide dacă își înșeală sau nu partenerul, fiind vorba despre o decizie conștientă și asumată.

Relația dintre gen și tendința spre infidelitate

Întrucât rezultatul testului de omogenitate a varianței a lui Levene arată că

varianțele celor două grupuri sunt omogene (p>0.05), se poate citi tabelul ANOVA.

Test of Homogeneity of Variances

Tendința spre infidelitate

Analiza One Way Anova a arătat că nu există diferențe semnificative între genul subiecților și tendința spre infidelitate (F=1,396 (4,709; 556,704), p=0,239). Astfel, ipoteza referitoare la acest aspect al cercet ării este infirmată.

ANOVA

Tendința spre infidelitate

Observând și graficul Means Plots de mai jos, se evidențiază o ușoară tendință spre infidelitate a bărbaților, față de femei, dar, așa cum este menționat, diferența nu este semnificativă statistic. Literatura de specialitate relevă faptul că în prezent, femeile și bărbații au tendința de a înșela în egală măsură, deși în trecut, cu siguranță bărbații erau cei din fruntea topului. Acest lucru se datoreaz ă oportunităților pe care le-au dobândit femeile o dată cu integrarea pe piața muncii și a avansării pe scara socială și financiară.

Relația dintre vârstă și tendința spre infidelitate

Pentru determinarea corelației dintre vârstă și tendința spre infidelitate se folosește o analiză de corelație bivariată bazată pe coeficientul de corelație Pearson. Pentru aceasta se pornește de la cele două ipoteze ale testului:

H0: Nu există o legătură semnificativă între cele două variabile

H1: Există o legătură semnificativă între cele două variabile

Întrucât p>0,05, se confirmă ipoteza H0.

Se observă că nu există o legătură semnificativă statistic între cele două

variabile, r=-0,087, N=167, p=0,262.

În concluzie, se poate afirma că variația vârstei nu este însoțită de o variație semnificativă a tendinței spre infidelitate. Tendința spre infidelitate nu are vârstă așadar, fiind determinată de alte considerente decât vârsta fizic ă a celor implicați. Psihologii susțin această afirmație, iar atunci când sunt investigate cauzele apari ției infidelității, vârsta este pițin luată în calcul. Se pare că zicala conform căreia „iubirea nu are vârstă”, poate fi aplicată și în cazul infidelității.

Correlations

Relația dintre studiile efectuate și tendința spre infidelitate

Ca și în cazul relației dintre gen și tendința spre infidelitate, nici în cazul relației dintre studiile efectuate și tendința spre infidelitate nu există o diferență semnificativă, fapt demonstrat de rezultatele analizei One Way Anova (F=1,599 (10,738; 550,675), p=0,205). Ipoteza formulată inițial este astfel infirmată.

Test of Homogeneity of Variances

Tendința spre infidelitate

ANOVA

Tendința spre infidelitate

Deși, ar părea că tendința spre infidelitate crește pe măsură ce nivelul studiilor absolvite este mai ridicat, diferența între diferitele nivele de studii nu este semnificativă statistic. Conform literaturii de specialitate, persoanele cu studii superioare au un statut economic mulțumitor, lucrează în companii mari, călătoresc mult, iar astfel oportunitățile de a cunoaște persoane noi și de a se implica în relații extraconjugale cresc considerabil. Se pare totuși că tendința spre infidelitate nu este influențată de nivelul studiilor.

Corelația dintre tendința spre infidelitate și durata relației

Rezultatele analizei One Way Anova (F=1,117 (11,310; 550,103), p=0,344) nu confirmă nici în acest caz o diferență semnificativă statistic între cele două variabile. Se poate spune că o durată mai mare a relației de cuplu nu este însoțită de o creștere sau o scădere evidență a tendinței spre infidelitate, ipoteza statistică fiind infirmată.

Test of Homogeneity of Variances

Tendința spre infidelitate

ANOVA

Tendința spre infidelitate

În literatura de specialitate, opiniile sunt împărțite în ceea ce privește legătura dintre tendința spre infidelitate a partenerilor și durata relației de cuplu. Cu cât o relație durează mai mult, cu atât intervine monotonia, plictiseala, rutina, și există posibilitatea ca partenerii să tânjească după ceva nou, inedit, eventual o altă relație în afara cuplului. Pe de altă parte, după o perioadă lungă de timp, partenerii ajung să se cunoască foarte bine unul pe celălalt, sunt conectați și țin foarte mult unul la altul. Astfel, dacă partenerii se respectă reciproc, vor face tot posibilul să evite alunecarea într-o relație extraconjugală, și vor lupta pentru unitatea și durabilitatea relației.

3.3. Analiza problemelor existente în cadrul cuplului

Cele mai frecvente probleme existente în cadrul cuplului, ierarhizate pe baza acordului puternic sau parțial al respondenților, sunt: momentele în care subiectul se îndoiește de faptul că se potrivește cu partenerul și lipsa fericirii depline și a împlinirii în relația de cuplu, având peste 50% dintre responden ți care afirmă aceste aspecte. Astfel, ambele ipoteze statistice formulate inițial sunt confirmate.

La capătul opus, problemele mai puțin semnificative sunt: considerarea faptului că partenerul nu încurajează și nu sprijină subiectul îndeajuns, lipsa dorinței de apropiere fizică și sentimentul că relația nu a contribuit la dezvoltarea și evoluția respondentului, ci, din contră, a reprezentat o stagnare sau o involu ție.

În cadrul oricărei relații de cuplu, există un moment în care partenerii își pun anumite întrebări privind modul în care se înțeleg unul cu celălalt, privind compatibilitatea dintre ei, își reevaluează dorințele și așteptările, precum și modul în care acestea le sunt împlinite. În literatura de specialitate este clar explicat faptul c ă fiecare om are anumite nevoi psihologice, care, dac ă nu sunt îndeplinite, îl împiedică să evolueze, să se dezvolte așa cum și-a propus. Partenerii așteaptă ca aceste nevoi să le fie îndeplinite în cadrul cuplului, să existe suport, înțelegere și susținere reciprocă. Atunci când aceste condiții nu sunt respectate, apar diferite probleme între parteneri, certuri, neînțelegeri, conexiunea emoțională dintre ei se reduce, ba chiar și dorința de apropiere fizică este diminuată. Un alt factor ce poate perturba echilibrul unei relații este rutina, plictiseala. De aceea, este important ca partenerii s ă se implice în activități diferită, să evite monotonia și să mențină aprinsă flacăra dragostei.

Relația dintre gen și problemele existente în cuplu

Deși graficul de mai jos pare să arate că persoanele de sex feminin au un nivel al problemelor existente în cuplu mai ridicat decât bărbații, rezultatele analizei Anova One-Way (F=0,145 (1,763; 2005,087), p=0,704) demonstrează că nu există o diferență semnificativă între cele două sexe privitor la problemele existente în cuplu. Ipoteza formulată este așadar infirmată. Problemele în cuplu sunt aceleași, indiferent de sexul persoanelor.

Test of Homogeneity of Variances

Nivelul problemelor existente în cuplu

ANOVA

Nivelul problemelor existente în cuplu

Partea teoretică a lucrării reflectă aceleași aspecte. Există într-adevăr diferențe între modul de abordare al problemelor în cuplu, în funcție de gen, însă atât bărbații, cât și femeile sunt conștienți când și dacă lucrurile merg sau nu merg bine într-o relație. Diferența constă în modul de abordare al acestor probleme, femeile fiind mult mai mult implicate emoțional, în timp ce bărbații își ascund sentimentele sau încearcă să se eschiveze.

Relația dintre vârstă și problemele existente în cuplu

Problemele existente în cuplu nu sunt diferite nici dac ă sunt raportate la vârsta subiecților, ipoteza formulată inițial fiind confirmată.

Coeficientul de corelație Pearson (r=0,094, N=167, p=0,226) arată lipsa unei corelații semnificative între cele două variabile: vârsta și problemele existente în cuplu.

Correlations

Lipsa unei legături directe între cele două variabile demonstrează că problemele cu care se confruntă oamenii în cadrul unei relații pot apărea indiferent de vârsta pe care o au partenerii. Deși ar fi de așteptat ca o dată cu trecerea anilor, partenerii să devină maturi, și capabili să își gestioneze într-un mod mai eficient nemulțumirile, acest lucru nu se întâmplă.

Relația dintre studiile efectuate și problemele existente în cuplu

În timp ce un nivel ridicat al studiilor absolvite este înso țit de o tendință mai mare spre infidelitate, graficul de mai jos indică aceeași tendință, raportat la problemele în cuplu. Însă, și în acest caz, rezultatele analizei statistice (F=0,482 (11,724; 1995,126), p=0,619) arată lipsa unei diferențe semnificative statistic între nivelul studiilor absolvite și nivelul problemelor existente în cuplu. Ipoteza referitoare la acest aspect al cercet ării este confirmată.

Test of Homogeneity of Variances

Nivelul problemelor existente în cuplu

ANOVA

Nivelul problemelor existente în cuplu

Această lipsă de corelație între variabile denotă faptul că probelemele emoționale cu care se confruntă partenerii în cuplu, nu pot fi depășie cu mai multă ușurință dacă nivelul studiilor este mai înalt. Se pare că rațiunea și emoțiile sunt chestiuni separate, deși uneori partea rațională poate ajuta la ameliorarea și rezolvarea situațiilor, prin implicarea unor argumente logice.

Corelația dintre problemele existente în cuplu și durata relației

Durata relației de cuplu nu face nici ea o distincție semnificativă între nivelul problemelor existente în cuplu, așa cum arată de altfel și rezultatele analizei Anova One-Way (F=1,246 (44,984; 1961,866), p=0,295) prezentate în tabelele de mai jos.

Deși ar fi fost de așteptat ca durata relației să aibă o influență asupra problemelor

ce apar în cuplu, acest lucru nu este eviden țiat în cercetare, iar ipoteza inițial formulată

nu se confirmă.

Test of Homogeneity of Variances

Nivelul problemelor existente în cuplu

ANOVA

Nivelul problemelor existente în cuplu

În literatura de specialitate este consemnat faptul că probelemele în cadrul cuplului se înmulțesc o dată cu trecerea timpului și cu asumarea unor noi responsabilități. În cadrul relației se poate instala rutina, monotonia, cei doi parteneri se pot schimba sau își pot modifica sentimentele unul față de altul. De aceea, o dată cu evoluția relației apar și problemele inevitabile. Rezolvarea acestor diferențe sau neînțelegeri depinde într-o foarte mare măsură de cei doi parteneri, și d emodul în care aceștia aleg să gestioneze conflictele apărute. Cu siguranță, prin comunicare, înțelegere și sprijin reciproc, dificultățile în cuplu pot fi rezolvate.

Corelația între tendința spre infidelitate și problemele existente în cuplu

Pentru determinarea corelației dintre tendința spre infidelitate și problemele existente în cuplu s-a folosit o analiză de corelație bivariată bazată pe coeficientul de corelație Pearson. Pentru aceasta s-a pornit de la cele dou ă ipoteze ale testului:

H0: Nu există o legătură semnificativă între cele două variabile

H1: Există o legătură semnificativă între cele două variabile

Întrucât p<0,05, se confirmă ipoteza H1.

Se observă o legătură directă, de intensitate moderată și semnificativă între cele două variabile, r=0,330, n=167, p=0,001.

În concluzie, se poate afirma că o creștere a nivelului problemelor existente în cuplu antrenează creșterea tendinței spre infidelitate.

Descriptive Statistics

Correlations

**. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Este lesne de înțeles că atunci când apar probleme sau dificultăți în relația de cuplu, fiecare încearcă să găsească o soluție, o cale de a le rezolva. Pentru unii oameni aflați într-un moment de impas în relație, o aventură poate apărea ca o cale de evadare, o soluție ușoară, care ar face lucrurile să pară mai simple. Literatura de specialitate relevă că acest tip de soluție funcționează doar pe termen scurt și reprezintă o amăgire mai degrabă decât o rezolvare efectivă a situației. Rareori problemele dintre două persoane implicate într-o relație pot fi rezolvate printr-o aventură extraconjugală.

Specialiștii în domeniu susțin totuși că infidelitatea nu apare întotdeauna ca o

reacție la problemele din cuplu. Există oameni fericiți în relație, care alunecă din întâmplare într-o aventură extraconjugală, și există de asemenea și oameni care se confruntă cu dificultăți privind partenerul, dar încearcă să găsească împreună o cale de rezolvare pentru ele, fără a evada în afara relației.

Capitolul VI

Concluzii

Infidelitatea este un fenomen frecvent întâlnit atât în societatea contemporan ă, cât și de-a lungul istoriei. Oamenii se implică în relații de cuplu monogame, își fac promisiuni de fidelitate și statornicie unul altuia, iar la un momente dat, din diverse motive, ajung să încalce aceste promisiuni, alunecând în capcana rela țiilor extraconjugale. Specialiștii în domeniu și-au petrecut ultimele decenii încercând să afle care este motivul pentru care oamenii înșeală, cum se naște infidelitatea, care sunt semnele prevestitoare, și care sunt soluțiile. Cercetările lor oferă răspunsuri diverse, însă nu s-a ajuns la o concluzie unanimă și general acceptată. Paradoxul în ceea ce privește infidelitatea constă în faptul că, deși este un fenomen atât de răspândit și frecvent practicat, oamenii sunt foarte reticenți în a discuta despre asta. Le este team ă să își recunoască actele de infidelitate, să își exprime trăirile, se simt jenați, rușinați și vinovați în același timp, și de aceea au tendința de a se auto-proteja și de a nu dezvălui adevărul. Infidelitatea, deși are loc frecvent, este un fenomen blamat de societate, un fenomen neacceptat.

Faptul că infidelitatea este un subiect tabu, dar în acela și timp un fenomen atât de des întâlnit în cadrul relațiilor de cuplu monogame, au reprezentat factorii principali care m-au determinat să aleg această temă pentru a o analiza mai în profunzime. Obiectivul principal al cercetării a fost acela de a identifica motivele principale care conduc la apariția infidelității în cadrul relației de cuplu. Cercetarea reprezintă o încercare de a descoperi care sunt motiva țiile persoanelor care au înșelat în trecut sau care au tendință spre a fi infidele. Pornind de la ideea conform c ăreia fiecare om se poate simți la un moment dat atras de către o altă persoană de sex opus, alta decât partenerul de cuplu, am încercat să determin măsura în care această tendință spre infidelitate se finalizează cu un act propriu-zis de infidelitate, și care sunt motivele care se află la baza acestei tendințe de nestatornicie.

Pentru atingerea obiectivelor cercetării și verificarea ipotezelor, au fost utilizate date culese aleatoriu de la un număr de 167 de subiecți, atât femei cât și bărbați, ce sunt implicați într-o relație la momentul actual. Datele au fost culese folosind un chestionar propriu, cu 25 de itemi, pentru identificarea principalelor forme de manifestare ale infidelității, analiza personalității în ceea ce privește tendința spre infidelitate, precum și problemele existente în cadrul cuplului.

Rezultatele obținute pot fi concluzionate după cum urmează:

Cele mai frecvente forme de manifestare ale infidelității sunt: remarcarea pe stradă a unor persoane de sex opus care sunt considerate atr ăgătoare; atracția întâmplătoare față de o altă persoană de sex opus în afara partenerului; fantasme despre posibilitatea de a avea un alt partener/ă de cuplu; compararea partenerului/ei cu alte persoane, uneori în defavoarea acestuia/acesteia; precum și tendința de compara actuala relației cu altele din trecut. Pe ultimul loc în clasament se pozi ționează înșelarea partenerului cu o altă persoană.

În ceea ce privește tendința spre infidelitate, se observă că majorității subiecților le place să se simtă doriți și admirați de către persoanele de sex opus. De asemenea, într-un procent ridicat sunt și cei care nu văd nimic rău în a flirta din când în când.

Analiza One Way Anova a arătat că nu există diferențe semnificative între genul subiecților și tendința spre infidelitate.

Variația vârstei nu este însoțită de o variație semnificativă a tendinței spre infidelitate.

Nici în cazul relației dintre studiile efectuate și tendința spre infidelitate nu există o diferență semnificativă.

Rezultatele analizei One Way Anova nu confirmă nici în cazul tendinței spre infidelitate și a duratei relației de cuplu o diferență semnificativă statistic între cele două variabile. Se poate spune că o durată mai mare a relației de cuplu nu este însoțită de o creștere sau o scădere evidentă a tendinței spre infidelitate.

Cele mai frecvente probleme existente în cuplu, ierarhizate pe baza acordului puternic sau parțial al respondenților, sunt: momentele în care subiectul se îndoiește de faptul că se potrivește cu partenerul și lipsa fericirii depline și a împlinirii în relația de cuplu, la capătul opus situându-se: considerarea faptului că partenerul nu încurajează și nu sprijină subiectul îndeajuns, lipsa dorinței de apropiere fizică și sentimentul că relația nu a contribuit la dezvoltarea și evoluția respondentului, ci, din contră, a reprezentat o stagnare sau o involu ție.

Deși ar părea că persoanele de sex feminin au un nivel al problemelor existente în cuplu mai ridicat decât bărbații, rezultatele analizei statistice demonstrează că nu există o diferență semnificativă între cele două sexe privitor la problemele existente în cuplu.

Problemele existente în cuplu nu sunt diferite nici dacă ne raportăm la vârsta subiecților.

Nici în cazul relației dintre studiile efectuate și problemele existente în cuplu, nu există o diferență semnificativă statistic între acestea.

Durata relației de cuplu nu face o distincție semnificativă între nivelul problemelor existente în cuplu.

Între problemele existente în cuplu și tendința spre infidelitate se observă o legătură directă, de intensitate moderată și semnificativă statistic. O creștere a nivelului problemelor existente în cuplu antrenează creșterea tendinței spre infidelitate.

Rezultatele obținute în urma cercetării confirmă numeroase aspecte studiate în literatura de specialitate, însă există desigur și mici deosebiri. În societatea contemporană, numărul femeilor și al bărbaților care coit adulter tinde să fie aproape egal, în special datorită emancipării femeilor și noilor oportunități pe care acestea le au. Deși cercetarea de față nu evidențiază acest aspect, cercetătorii susțin că persoanele care au un statut social și financiar ridicat sunt mai tentate să își înșele partenerii, prin prisma aceluiași element de oportunitate spre a cunoaște oameni noi în cadrul locului de muncă sau în cadrul călătoriilor frecvente în interes de servici. Specialiștii în domeniu susțin că infidelitatea nu are întotdeauna legătură cu problemele existente în cadrul cuplului, uneori fiind vorba doar de șansa, de oportunitatea ca episodul de infidelitate s ă aibă loc, indiferent de starea de fericire a cuplului. Motivele ce stau la baza infidelit ății sunt vaste, deoarece fiecare ființă este unică, are propriul mod de a vedea lumea și viața, și astfel se raportează diferit la experiențele trăite. Totuși, psihologii sunt de acord că există anumite semne ce pot fi interpretate și care pot prevesti tendința spre infidelitate, înainte ca aventura să aibă loc. Ei spun că, dacă aceste semne sunt luate în considerare, și persoana respectivă reușește să conștientizeze ceea ce face și spre ce se îndreaptă, poate face oricând o alegere conștientă pentru a opri alunecarea în infidelitate, dacă asta este ceea ce își dorește. Așadar, este vorba despre luarea unei decizii con știente, iar infidelitatea nu apare pur și simplu din neant. Literatura de specialitate subliniază de asemenea faptul că infidelitatea este una dintre cele mai dureroase experiențe ce poate fi experimentată în cadrul unei relații de iubire și tocmai de aceea este importantă studierea și înțelegerea acestui fenomen des întâlnit, ce are efecte atât de nocive asupra relațiilor de cuplu.

În ceea ce privește dificultățile întâmpinate pe parcursul cercetării, procesul de culegere și prelucrare al datelor a fost unul relativ ușor, participanții la cercetare fiind foarte cooperativi. Desigur, partea de prelucrare statistică a ridicat anumite probleme, principalul motiv fiind lipsa de experiență în abordarea unei astfel de cercetări. Documentarea sistematică și riguroasă în domeniul statisticii au fost condițiile esențiale care au contribuit la finalizarea cu succes a p ărții de prelucrare și interpretare a rezultatelor. Singurul lucru în privința căruia pot exista îndoieli este sinceritatea total ă a respondenților. Deși aceștia au fost asigurați cu privire la confidențialitatea datelor, trebuie menționat că infidelitatea reprezintă un subiect delicat, și multă lume este reticentă în a da detalii despre experiența personală privind acest aspect. Este cunoscut faptul că majoritatea cercetătorilor întâmpină dificultăți în studierea unui subiect tabu, despre care respondenții nu sunt dispuși să discute cu sinceritate și să își împărtășească experiența personală. Astfel, cercetarea de față s-a confruntat cu aceeași temere, și anume că respondenții nu vor fi pe deplin sinceri, fie deoarece au decis s ă se mintă chiar și pe ei înșiși, fie din teama de a nu își divulga secretele intime. Din păcate, infidelitatea este un fenomen ce apare aproape întotdeauna înso țit de minciuni și secrete.

Probabil că punctul slab al acestei cercetări este faptul că eșantionarea a fost realizată aleatoriu, singura condiție necesare fiind implicarea respondenților într-o relație. Drept urmare, eșantionul a fost format din mai multe femei decât bărbați, iar majoritatea acestora aveau studii superioare, încadrându-se în categoria persoanelor fizice. Astfel, datele demografice ale responden ților nu au fost foarte variate. Dacă eșantionul ar fi avut caracteristici mai variate, este posibil ca diferen țele între categorii să poată fi evidențiate mai clar, acolo unde există. Pe viitor este recomandabil să se evite eșantionarea aleatorie, pentru obținerea unor rezultate mai concludente.

În ceea ce privește direcțiile viitoare de cercetare ale acestui subiect, ar fi importantă investigarea modului în care persoanele care au trecut prin experien ța infidelității percep o posibilă rezolvare a problemei. Cu siguranță infidelitatea este o experiență dureroasă, însă se pare că oamenii, deși implicați în relații monogame, au nevoie de a fi liberi, iar atracția față de alte persoane apare inevitabil. Se constată deja un dezinteres față de instituția căsătoriei, ce începe să fie considerată ca nefuncțională și inutilă. Unii aleg concubinajul, fără a legaliza relația pe viață. Deși în ultima vreme stilul de viață mai libertin, fără atașamente și jurăminte pe viață, a devenit din ce în ce mai popular, mă întreb dacă aceasta este soluția pe care oamenii o văd ca reprezentând rezolvarea potrivită pentru fenomenul infidelității. Este interesant de investigat dacă relațiile deschise, concubinajul, sau pur și simplu iubirea liberă și necondiționată, funcționează cu succes și elimină problemele infidelității cu care se confruntă partenerii implicați în relații monogame.

Contribuția personală la această lucrare este reprezentată de partea de cercetare a lucrării. Instrumentul utilizat în recoltarea datelor a fost reprezentat de un chestionar cu

25 de itemi, la fel, contribuție persoanlă. De asemenea, recoltarea datelor, alături de analiza statistică și psihologică a acestora este rezultatul exclusiv al propriei munci. Desigur, rezultatele obținute în urma acestei cercetări au fost comparate cu opiniile specialiștilor în domeniul relațiilor de cuplu, pentru a obține o viziune de ansamblu asupra conceptului de infidelitate, și a motivelor ce preced apariția acestui fenomen. Această lucrare a reprezentat o primă încercare timidă de a investiga în profunzime un subiect de actualitate, tratat deja în literatura de specialitate. Cu ajutorul chestionarului și a procedurilor statistice a fost posibilă colectarea informațiilor necesare de la respondenți, și îndeplinirea obiectivului cercetării.

Deoarece este pentru prima dată când realizez o cercetare de acest gen, recunosc că am întâmpinat anumite dificultăți pe parcursul realizării lucrării, și sunt de asemenea conștientă că există și puncte slabe ale acesteia, aspecte cea ar fi putut ie și mai bine și care ar fi necesitat unele modificări, astfel încât rezultatul final să fie pe deplin perfect. Însă pe viitor voi ști care sunt aspectele care necesit ă mai multă atenție și voi realiza lucrări din ce în ce mai bune, învățând din greșelile anterioare. Consider că realizarea lucrării de licență a reprezentat o provocare frumoasă și utilă pentru dezvoltarea mea, atât personală cât și profesională.

BIBLIOGRAFIE

Aaronson, L. (2011). The mend of the affair.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/should-you-fess-affair

Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. (2009). Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revizuită și adăugită). Ed. Univers Enciclopedic Gold, București.

Allen, E. S., Rhoades, G., Stanley, S. M., Markman, H. J., Williams, T., Melton, J., Clements, M. L. (2008). Premarital precursors of marital infidelity. Family Process, 47(2), 243-259.

Autor anonim. (2012). Do quiet infidelities ruin relationships?. http://www.psychologies.co.uk/love/do-quiet-infidelities-ruin-your- relationship.html

Autor anonim. (2012). The six affair triggers. http://www.psychologies.co.uk/love/the-

6-affair-triggers.html

Bagarozzi, D. R. (2008). Understanding and treating marital infidelity: A

multidimensional model. American Journal of Family Therapy, 36(1), 1-17. Barber, N. (2011). Why people cheat-Sleeping around is more of a mystery than ever.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/why-people-cheat

Ben-Zeev, A. (2008). Does Being True to Your Heart Imply Emotional Infidelity?.http://www.psychologytoday.com/blog/in-the-name- love/200809/does-being-true-your-heart-imply-emotional-infidelity

Ben-Zeév, A. (2008). Is Chatting Cheating?-Some do not see any difference between

online and offline affairs. http://www.psychologytoday.com/blog/in-the-name- love/200809/is-chatting-cheating

Beresford, L. (2012). Dilemma: i’m attracted to another man.

http://www.psychologies.co.uk/love/im-attracted-to-another-man.html

Bond, L. (2012). Is airport boredom an excuse for adultery? . http://www.psychologies.co.uk/love/is-airport-boredom-an-excuse-for adultery.html

Brand, R. J., Markey, C. M., Mills, A., Hodges, S. D. (2007). Sex Differences in Self- reported Infidelity and its Correlates. Sex Roles, 57(1-2), 101-109.

Bravo, I. M., & White Lumpkin, P. (2010). The complex case of marital infidelity: An explanatory model of contributory processes to facilitate psychotherapy. American Journal of Family Therapy, 38(5), 421-432

Cole, J. & Relate (2005). Față în față cu infidelitatea. Ed. Curtea Veche, București.

Covrig, R. (2011). Psihologia infidelității-Manual de supraviețuire. Ed. IPPA, București.

Firestone, L. (2012). What's Wrong With Infidelity?-Once we agree on the terms of a relationship, we must stand by these decisions. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/whats- wrong-infidelity

Flagg, D. (2011). Six Reasons & One Cause for Cheating-Isn't it odd how we could love someone like this?. http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/six-reasons-one-cause-cheating

Formica, M. J. (2008). Emotional infidelity: When is cheating really cheating?

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/emotional-infidelity

Godeanu, A. S. (2011). Cuplul: stop cadru transgenerațional. Ed. SPER, București. Gray, J. (2007). Marte șiVenus se iubesc. Ed. Vremea, București

Gray, J. (2011). Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus. Ed. Vremea, București

Hackathorn, J., Mattingly, B. A., Clark, E. M., Mattingly, M. J. B. (2011). Practicing What You Preach: Infidelity Attitudes as a Predictor of Fidelity. Current Psychology, 30(4), 299-311.

Heitler, S. (2012). 5 Danger Signs that Invite Inadvertent Infidelity-Pause for a difficult moment of self-awareness lest you wreck your marriage. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/5-

danger-signs-invite-inadvertent-infidelity

Herdman, S. (2012). The new sex: infidelity on the internet. http://www.psychologies.co.uk/love/the-new-sex-infidelity-in-the-age-of-the- internet.html

Jung, C. G. (1994). Căsătoria ca relație psihologică. Puterea sufletului, partea a III-a. Ed.

Anima, București.

Lewandowski, G. W., Ackerman, R. A. (2006). Something's Missing: Need Fulfillment and Self-Expansion as Predictors of Susceptibility to Infidelity. The Journal of Social Psychology, 146(4), 389-403.

Malarewicz, J. A., Prigent, Y., & Tenenbaum, S. (2012). Does love mean never holding back?.http://www.psychologies.co.uk/love/does-love-mean-never-holding- back.html

Marano, H. E. (2012). From Promise to Promiscuity. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/new- view-affairs

Marshall, G. A. (2011). How Can I Ever Trust You Again? Infidelity: From Discovery

to Recovery in Seven Steps. Bloomsbury Publishing, London.

Mitrofan, I. & Ciupercă, C. (2009). Psihologia relației de cuplu-Abordare teoretică și aplicativă. Ed. SPER, București.

Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991). Familia de la A…la Z. Ed. Științifică, București. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1994). Elemente de psihologie a cuplului. Ed. Șansa,

București.

Nelson, T. (2012). The new monogamy. http://www.psychotherapynetworker.org/ethics- continuing-education/926-the-new-monogamy

Omarzu, J., Miller, A. N., Schultz, C., & Timmerman, A. (2012). Motivations and emotional consequences related to engaging in extramarital relationships. International Journal Of Sexual Health, 24(2), 154-162.

Osho. (2006). Iubire, libertate și solitudine-O nouă viziune asupra relației de cuplu. Ed.

MIX, București.

Parker, T. S., & Wampler, K. S. (2003). How bad is it? Perceptions of the relationship impact of different types of Internet sexual activities. Contemporary Family Therapy: An International Journal, 25(4), 415-429.

Pease, A., Pease, B. (2008). De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă.

Ed. Curtea Veche, București.

Raoul-Duval, J. (2000). Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelității. Ed.

Humanitas, București.

Robinson, M. (2011). Guys: Where Do You Fall on the Monogamy Spectrum?-New research overturns commonly held beliefs about men. http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/guys-where-do-you-fall-the-monogamy-spectrum

Savage, D. (2011). Non-Monogamy Can Strengthen a Marriage. http://www.thestranger.com/slog/archives/2011/07/15/non-monogamy-can- strengthen-a-marriage&view=comments

Walters, A. S., Burger, B. D. (2013). “I Love You, and I Cheated”: Investigating

Disclosures of Infidelity to Primary Romantic Partners. Sexuality&Culture,

17(1), 20-49.

Whitbourne, S. K. (2011). From Fantasy to Reality: The Top 6 Ways That People Cheat on Their Partners.

http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/fantasy- reality-the-top-6-ways-people-cheat-their-partners

Whitbourne, S. K. (2012). The Eight Reasons that People Cheat on Their Partners-The

emotional causes, and costs, of extramarital affairs.

http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/the- eight-reasons-people-cheat

White, M. D. (2010). Are You in Love with One Person While Committed to Another?- Can we truly and fully love two people at once? http://www.psychologytoday.com/blog/maybe-its-just-me/201005/are-you-in- love-one-person-while-committed-another

White, M. D. (2011). Are You Tempted by Adultery Even Though You Believe It's Wrong?-Are you strong enough to resist cheating? http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/are-you-tempted-adultery-even-though-you-believe-it

Winch, G. (2011). An affair warning sign one should not ignore.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/the-affair-warning-sign-you-should-never-ignore

ANEXA 1

I. Date personale

Gen: Vârstă:

Nivelul studiilor: Durata relației:

II. Chestionar

Vă rog să completați acest chestionar doar dacă în prezent sunteți implicat/ă într- o relație de cuplu. Aveți mai jos o serie de afirmații care vizează trăirile, experiența și concepția dumneavoastră asupra infidelității. Exprimați măsura în care acestea vi se potrivesc marcând X in dreptul uneia dintre opțiunile notate de la 1 la 3 (1 reprezentând dezacordul total, 3 reprezentând acordul puternic). Nu există răspunsuri corecte sau greșite, răspunsurile trebuie doar să reflecte cât mai bine ceea ce vă caracterizează.

BIBLIOGRAFIE

Aaronson, L. (2011). The mend of the affair.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/should-you-fess-affair

Academia Română. Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”. (2009). Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revizuită și adăugită). Ed. Univers Enciclopedic Gold, București.

Allen, E. S., Rhoades, G., Stanley, S. M., Markman, H. J., Williams, T., Melton, J., Clements, M. L. (2008). Premarital precursors of marital infidelity. Family Process, 47(2), 243-259.

Autor anonim. (2012). Do quiet infidelities ruin relationships?. http://www.psychologies.co.uk/love/do-quiet-infidelities-ruin-your- relationship.html

Autor anonim. (2012). The six affair triggers. http://www.psychologies.co.uk/love/the-

6-affair-triggers.html

Bagarozzi, D. R. (2008). Understanding and treating marital infidelity: A

multidimensional model. American Journal of Family Therapy, 36(1), 1-17. Barber, N. (2011). Why people cheat-Sleeping around is more of a mystery than ever.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/why-people-cheat

Ben-Zeev, A. (2008). Does Being True to Your Heart Imply Emotional Infidelity?.http://www.psychologytoday.com/blog/in-the-name- love/200809/does-being-true-your-heart-imply-emotional-infidelity

Ben-Zeév, A. (2008). Is Chatting Cheating?-Some do not see any difference between

online and offline affairs. http://www.psychologytoday.com/blog/in-the-name- love/200809/is-chatting-cheating

Beresford, L. (2012). Dilemma: i’m attracted to another man.

http://www.psychologies.co.uk/love/im-attracted-to-another-man.html

Bond, L. (2012). Is airport boredom an excuse for adultery? . http://www.psychologies.co.uk/love/is-airport-boredom-an-excuse-for adultery.html

Brand, R. J., Markey, C. M., Mills, A., Hodges, S. D. (2007). Sex Differences in Self- reported Infidelity and its Correlates. Sex Roles, 57(1-2), 101-109.

Bravo, I. M., & White Lumpkin, P. (2010). The complex case of marital infidelity: An explanatory model of contributory processes to facilitate psychotherapy. American Journal of Family Therapy, 38(5), 421-432

Cole, J. & Relate (2005). Față în față cu infidelitatea. Ed. Curtea Veche, București.

Covrig, R. (2011). Psihologia infidelității-Manual de supraviețuire. Ed. IPPA, București.

Firestone, L. (2012). What's Wrong With Infidelity?-Once we agree on the terms of a relationship, we must stand by these decisions. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/whats- wrong-infidelity

Flagg, D. (2011). Six Reasons & One Cause for Cheating-Isn't it odd how we could love someone like this?. http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/six-reasons-one-cause-cheating

Formica, M. J. (2008). Emotional infidelity: When is cheating really cheating?

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/emotional-infidelity

Godeanu, A. S. (2011). Cuplul: stop cadru transgenerațional. Ed. SPER, București. Gray, J. (2007). Marte șiVenus se iubesc. Ed. Vremea, București

Gray, J. (2011). Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus. Ed. Vremea, București

Hackathorn, J., Mattingly, B. A., Clark, E. M., Mattingly, M. J. B. (2011). Practicing What You Preach: Infidelity Attitudes as a Predictor of Fidelity. Current Psychology, 30(4), 299-311.

Heitler, S. (2012). 5 Danger Signs that Invite Inadvertent Infidelity-Pause for a difficult moment of self-awareness lest you wreck your marriage. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/5-

danger-signs-invite-inadvertent-infidelity

Herdman, S. (2012). The new sex: infidelity on the internet. http://www.psychologies.co.uk/love/the-new-sex-infidelity-in-the-age-of-the- internet.html

Jung, C. G. (1994). Căsătoria ca relație psihologică. Puterea sufletului, partea a III-a. Ed.

Anima, București.

Lewandowski, G. W., Ackerman, R. A. (2006). Something's Missing: Need Fulfillment and Self-Expansion as Predictors of Susceptibility to Infidelity. The Journal of Social Psychology, 146(4), 389-403.

Malarewicz, J. A., Prigent, Y., & Tenenbaum, S. (2012). Does love mean never holding back?.http://www.psychologies.co.uk/love/does-love-mean-never-holding- back.html

Marano, H. E. (2012). From Promise to Promiscuity. http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/new- view-affairs

Marshall, G. A. (2011). How Can I Ever Trust You Again? Infidelity: From Discovery

to Recovery in Seven Steps. Bloomsbury Publishing, London.

Mitrofan, I. & Ciupercă, C. (2009). Psihologia relației de cuplu-Abordare teoretică și aplicativă. Ed. SPER, București.

Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1991). Familia de la A…la Z. Ed. Științifică, București. Mitrofan, I., Mitrofan, N. (1994). Elemente de psihologie a cuplului. Ed. Șansa,

București.

Nelson, T. (2012). The new monogamy. http://www.psychotherapynetworker.org/ethics- continuing-education/926-the-new-monogamy

Omarzu, J., Miller, A. N., Schultz, C., & Timmerman, A. (2012). Motivations and emotional consequences related to engaging in extramarital relationships. International Journal Of Sexual Health, 24(2), 154-162.

Osho. (2006). Iubire, libertate și solitudine-O nouă viziune asupra relației de cuplu. Ed.

MIX, București.

Parker, T. S., & Wampler, K. S. (2003). How bad is it? Perceptions of the relationship impact of different types of Internet sexual activities. Contemporary Family Therapy: An International Journal, 25(4), 415-429.

Pease, A., Pease, B. (2008). De ce bărbații se uită la meci și femeile se uită în oglindă.

Ed. Curtea Veche, București.

Raoul-Duval, J. (2000). Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelității. Ed.

Humanitas, București.

Robinson, M. (2011). Guys: Where Do You Fall on the Monogamy Spectrum?-New research overturns commonly held beliefs about men. http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/guys-where-do-you-fall-the-monogamy-spectrum

Savage, D. (2011). Non-Monogamy Can Strengthen a Marriage. http://www.thestranger.com/slog/archives/2011/07/15/non-monogamy-can- strengthen-a-marriage&view=comments

Walters, A. S., Burger, B. D. (2013). “I Love You, and I Cheated”: Investigating

Disclosures of Infidelity to Primary Romantic Partners. Sexuality&Culture,

17(1), 20-49.

Whitbourne, S. K. (2011). From Fantasy to Reality: The Top 6 Ways That People Cheat on Their Partners.

http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/fantasy- reality-the-top-6-ways-people-cheat-their-partners

Whitbourne, S. K. (2012). The Eight Reasons that People Cheat on Their Partners-The

emotional causes, and costs, of extramarital affairs.

http://www.psychologytoday.com/collections/201209/broken-promises/the- eight-reasons-people-cheat

White, M. D. (2010). Are You in Love with One Person While Committed to Another?- Can we truly and fully love two people at once? http://www.psychologytoday.com/blog/maybe-its-just-me/201005/are-you-in- love-one-person-while-committed-another

White, M. D. (2011). Are You Tempted by Adultery Even Though You Believe It's Wrong?-Are you strong enough to resist cheating? http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats-

and-why/are-you-tempted-adultery-even-though-you-believe-it

Winch, G. (2011). An affair warning sign one should not ignore.

http://www.psychologytoday.com/collections/201107/infidelity-who-cheats- and-why/the-affair-warning-sign-you-should-never-ignore

ANEXA 1

I. Date personale

Gen: Vârstă:

Nivelul studiilor: Durata relației:

II. Chestionar

Vă rog să completați acest chestionar doar dacă în prezent sunteți implicat/ă într- o relație de cuplu. Aveți mai jos o serie de afirmații care vizează trăirile, experiența și concepția dumneavoastră asupra infidelității. Exprimați măsura în care acestea vi se potrivesc marcând X in dreptul uneia dintre opțiunile notate de la 1 la 3 (1 reprezentând dezacordul total, 3 reprezentând acordul puternic). Nu există răspunsuri corecte sau greșite, răspunsurile trebuie doar să reflecte cât mai bine ceea ce vă caracterizează.