Impactul Influentei Sociale Si Factorilor Parentali Asupra Dezvoltarii Comportamentului Deviant In Randul Adolescentilor

Impactul influenței sociale și factorilor parentali asupra dezvoltării comportamentului deviant în rândul adolescenților

Rezumat

Comportamentul deviant este un fenomen care în ultimii ani a luat amploare în rândul tinerilor, aceștia angajându-se în comportamente antisociale de la o vârstă fragedă.Printre factorii determinanți ai comportamentului deviant se număra influenta socială și influența familială.

Lucrarea de fata își propune să investigheze relația dintre influenta socială, influenta familială și comportamentul deviant în rândul adolescenților și copiilor, precum și determinarea importanței celor două tipuri de influența asupra comportamentului deviant. S-a avut în vedere măsurarea controlului comportamental, implicarea afectivă, precum și rezistența la influența semenilor în contextul formării comportamentului deviant. Pentru măsurarea comportamentului deviant, s-au folosit doua instrumente, Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Deviant și Chestionarul pentru Acte Deviante. Influența famliei este măsurată prin două scale preluate din Inventarul McNamaster pentru Evaluarea Familiei: scala pentru controlul comportamentului și scala pentru implicare afectivă și în cele din urmă, pentru măsurarea rezistenței la influența semenilor s-a folosit Scala pentru Rezistența la Influența Semenilor.

Această cercetare a inclus un grup format dintr-un număr de 60 de elevi de liceu de ambele genuri, cu vârstele cuprinse între 12 și 15 ani, formați din „elevi-problemă” și un al doilea grup de 34 de participanți formați din adolescenți cu vârsta între 15 și 21 ani. Apoi, au fost contactați părinții acestor elevi și rugați să completeze Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Copiilor.

În cadrul studiului au fost testate 6 ipoteze de cercetare care măsurau controlul comportamentului, implicarea afectivă, rezistenta la influența semenilor și intensitatea comportamentului deviant atât la adolescenți, cât și la copii.

Rezultatele obținute nu permit confirmarea ipotezelor cercetării referitoare la grupul de copii. În schimb, au fost confirmate ipotezele referitoare al grupul de adolescenți. Astfel, se pare că ambele tipuri de influență au corelații foarte mare cu devianța la adolescenți, în special componentă de controlul comportamentului afectând în cea mai mare măsură numărul de comportamente deviante.

Introducere

Adolescenta poate reprezenta atât o perioadă de descoperire, cât și una de dezorientare. Perioada de tranziție poate aduce la suprafață probleme de independență și de identitate de sine, astfel încât, mulți adolescenți se confrunta cu alegeri dificile în ceea ce privește viața socială, abuzul de alcool, fumatul, precum și consumul de droguri.Adolescenta este o perioadă critică în ceea ce privește dezvoltarea socială, deoarece tinerii pot fi influențați cu ușurință de către oamenii cu care au legături strânse. În același timp, adolescenta marchează schimbările rapide ale rolului din cadrul familiei.

Comportamentul deviant este acel tip de comportament care încalcă regulile normative sau expectantele sistemului social. Este un lucru obișnuit ca regulile normative să difere de la un sistem social la altul,de unde rezultă faptul că niciun comportament nu este deviant în sine, decât în condițiile în care încalcă normele și regulile unui sistem social.De fapt, hotărârile practice din viața de zi cu zi iau în considerare calitatea de membru a unei persoane din cadrul grupului sau comunității din care face parte.În general, o persoană intră sub jurisdicția unui set de reguli atunci când pretinde rolul de membru în cadrul unui grup.Intradevar, supunerea și conformarea normelor unei grup, se apropie foarte mult de definirea semnificației de “membru” în cadrul unei colectivități.Într-o formă mai generală, același lucru poate fi spus despre orice rol, nu doar de cele colective în particular. Așteptările aferente atașate unui rol, îl diferențiază pe acesta de alte roluri și definește cadrul în care o persoană poate fi considerate ca având un comportament deviant.

În timpul adolescentei, prietenii joacă un rol important în viața unui tânăr și de obicei, se ajunge la înlocuirea familiei, în favoarea petrecerii timpului cu aceștia. Adolescenții au numeroase relații de prietenie și interacționează cu multe grupuri. Unii adolescenți cedează presiunii venite din partea prietenilor, din dorința de apartenența la un grup, deoarece vor să fie plăcuți de către ceilalți sau pentru că nu vor ca ceilalți să râdă de el, dacă nu se conformează dorințelor gupului. Alții în schimb, sunt conduși de curiozitatea de a încerca ceva nou. Ideea conform căreia “toți ceilalți fac”, îi poate influența pe unii tineri să își lase în spate judecata sănătoasă sau simțul realității în spate.Pe măsură ce copii cresc, se dezvolta și fac trecerea spre adolescenta timpurie, implicarea în relații de prietenie și nevoia de identificare cresc.Odată cu preadolescenta, încep și modificările de ordin fizic, emoțional și social, adolescenții începând să pună la îndoială standardele stabilite de adulți, precum și ghidarea parentală. Considera că este mai reconfortant să ceară sfaturi prietenilor care se afla în aceeași poziție cu ei. Prin încercarea de lucruri noi și testarea ideilor împreună cu prietenii, exista o șansă mai redusă să fie considerați ridicoli sau chiar blamați. Prietenii pot influența consumul de substanțe, prin promovarea modelului de consumator, a unor atitudini care încurajează consumul de substanțe, ajungând chiar și la folosirea presiunii în scopul utilizării acestora.Multe dintre studiile de specialitate au susținut faptul că presiunea exercitată de către prieteni constituie unul dintre factorii proximali cu cea mai mare pondere asupra formării comportamentului deviant, deoarece presupune constrângere atât directă, cât și specifică.

Literatura de specialitate evidențiază importanta factorilor parentali în determinarea comportamentului deviant. În literatura consumului de substanțe, au fost identificate anumite influente parentale distincte, incluzând monitorizarea,controlul,atașamentul, sau practicile parentale. Spre exemplu, o monitorizare parentală defectuoasa are o relație directă cu consumul de substanțe în rândul adolescenților. Deși cercetătorii susțin faptul că efectele factorilor parentali constituie o influența mai redusă comparativ cu influența venită din partea părinților, includerea efectelor intermediare și moderateale factorilor parentali poate contribui mai eficient la crearea unui tablou complet în ceea ce privește comportamentul deviant în rândul tinerilor.

Acest studiu își propune să investigheze relația dintre influenta socială, influenta familiei și comportamentul deviant în rândul copiilor și adolescenților, precum și determinarea importanței particulare a celor două tipuri de influența în vederea formării comportamentului deviant. Comportamentul deviant este un fenomen care în ultimii ani a luat amploare în rândul tinerilor, aceștia angajându-se în comportamente antisociale de la o vârstă fragedă. Printre cele mai răspândite forme de comportament deviant, se număra consumul de droguri, consumul de alcool și fumatul. Toate acestea conduc la o varietate de riscuri în ceea ce privește sănătatea și pot avea repercursiuni majore în timpul maturității, cum ar fi riscul de a dezvolta adicții ce pot pune în pericol atât integritatea fizică a individului, cât și afectarea relațiilor sociale. Mulți cercetători s-au angajat în explicarea comportamentului deviant și a factorilor determinanți, întrucât adolescenta reprezintă o perioadă de tranziție, de schimbări, în care adolescenții experimentează diferite roluri, își îmbogățesc interacțiunile sociale și în același timp rolul lor în cadrul familiei se schimbă. Familia reprezintă cadrul de referință al tânărului, în funcție de valorile existente în interiorul familiei, acesta își va modela comportamentul, însă studiile au subliniat faptul că influența socială este unul dintre cei mai importanți factori determinanți ai comportamentului deviant. Dorința de apartenența la un grup, teama de a nu fi excluși din grup sau marginalizați, curiozitatea de a încerca lucruri noi, sunt câțiva din factorii care îi împing pe tineri să se angajeze în comportamente de risc.

Deși s-au realizat numeroase studii asupra factorilor care determină comportamentul deviant, majoritatea dintre acestea nu au luat în considerare rolul pe care îl are atât influenta socială, cât și factorii parentali, aceștia studiindu-se într-un mod independent, astfel încât atenția cercetătorilor s-a îndreptat fie spre factorii parentali,fie spre factorii sociali. Cercetarea de fata își propune corelarea acestor doi factori pentru a vedea în ce măsură pot induce un comportament deviant în rândul adolescenților.

Motivația care a stat la baza alegerii acestei teme, a fost faptul că am întâlnit persoane care erau implicate în comportamente deviante, cum ar fi abuzul de alcool sau consum de droguri.Acest tip de comportament se resimțea atât în plan academic, cât și în cel social, deoarece interacțiunile sociale erau limitate, aceștia având propriul grup de prieteni. De asemenea, relația cu familia era defectuoasa, comunicarea dintre ei și părinți suferind un blocaj.

Această lucrare poate constitui un punct de plecare pentru diverși specialist, în vederea aprofundării și înțelegerii factorilor care conduc la instaurarea unui comportament deviant.

CAPITOLUL 1. CADRUL TEORETIC

Perioada adolescenței

Perioada adolescentei a fost identificată ca fiind o trecere de la preadolesenta la maturitate, printr-un proces amplu, care implică o multitudie de modificări atât de ordin fizic cât și psihic. Toate aceste modificări conduc la conturarea sistemului de personalitate (Cheng, 2012). Raportându-ne la literatură de specialitate, cuvântul adolescenta provine din latinescul “adolescere”, ce semnifica a crește, a te maturiza, acest concept fiind utilizat încă din secolul XV. Din secolul al XVII-lea, despre perioada adolescentei au scris foarte mulți oameni de știință din diverse domenii precum: psihologie, pedagogie, filozofie, sociologie, medicina (Tiurliuc, 2007). Odată cu apariția romanului “Emile” (1762), J.J.Rousseanu afirma despre adolescența că este ca o “a doua naștere”, deoarece este vârsta marilor întrebări, a viselor îndrăznețe, a explorării. De asemenea, Rousseanu cosidera ca pentru a se dezvolta într-un mod optim pe toate planurile, tinerii au nevoie de un grad de autonomie în desfășurarea tututor activitatiilor.  Secolul XX a reprezentat perioada de afirmare a psihologiei ca știința și totodată, a dezvoltării conceptului de adolescentă în studiile oamenilor de știință. G.S.Hall, este cel care abordează psihologia adolescentului într-o manieră mult mai complexă și astfel structurează o teorie ce presupune evidențierea unor etape de dezvoltare specifice speciei umane și anume: copilăria mică, copilăria, adolescenta și tinerețea ( Golu, 2010). Din punct de vedere comportamental și funcțional, perioada adolescentei presupune o serie de modificări pe plan biologic, social, psihologic, ce încep încă din perioada preadolescentei. Modificările de tip biologic presupun dezvoltarea structurii corporale pentru a se identifica cu cea a adultului.Raportându-ne la planul psihologic al adolescentului, modficarile apărute vizează diversificarea comportamentului în relația cu cei din jur, adoptarea unor noi concepții, care se manifestă foarte rapid și într-o manieră foarte complexă ( Ho, 2006) .

În perioada adolescentei, tinerii încep să se îndepărteze de familiile lor și încearcă diferite roluri pentru a-și da seama cine sunt și ce rol ocupa în lume. Încep să petreacă mai mult timp alături de prieteni și acordă mai puțin timp familiei. Aceasta este o etapă normală și sănătoasă a dezvoltării lor, dar distanța care începe să se interpună între părinți și copii, precum și importanta tot mai crescută a prietenilor, pot să devină o sursă de conflict și mânie în interiorul familiei. Dorința de a fi acceptat și de apartenența la un grup este una dintre cele mai mari probleme pe care le ridică adolecenta, aceast factor putând influența tinerii să se angajeze în comportamente care știu că sunt greșite, periculoase sau riscante. Cu alte cuvinte, tinerii prefera compania celor cu o vârstă asemănătoare cu a lor care oferă sprijin reciproc în contrast cu părinții, care sunt percepuți ca fiind autoritari. Poate din această cauză, problema influenței sociale este de mare actualitate în domeniul psihologiei și sociologiei.În teoria lui Erik Erikson “ identitate vs confuzie identitară”, adolescenta este văzută ca un stadiu de dezvoltare în care tinerii sunt mai susceptibili la presiunea grupului, ca urmare a trecerii dependentei emoționale de părinți, la prieteni (Wall et al., 2004).

Adolescenta reprezintă o etapă din viața de o importanță crucială în ceea ce privește sănătatea. Aceasta este, deoarece constituie o perioadă din cursul vieții în care se formează comportamentele legate de sănătate.

Comportamentele legate de sănătate, cum ar fi fumatul, consumul de alcool și hașiș sunt de regulă asociate cu o varietate de riscuri în ceea ce privește sănătatea (Snitzman et al., 2013), cum ar fi răni neintenționate, comportament anti-social și un debut precoce al vieții sexuale. Adolescenta este o etapă din viață cu un risc crescut de a dezvolta comportamente indezirabile, cum ar fi excesul de alcool și implicit, abuzul de substanțe (Clark et al., 2008). Este bine stabilit ca un debut precoce pentru consumul de alcool, de exemplu, poate avea efecte devastatoare pe termen lung , crescând posibilitatea de a deveni un alcoolic pentru tot restul vieții (Grant & Dawson, 1997). Abuzul de substanțe la adolescenți poate avea implicații negative privind motivația școlară, poate distruge importante legături din interiorul creierului care vizează comportamentele reglatorii (de ex structurile prefrontale,talamice și cerebrale) și poate avea legături cu dezvoltarea stresului mental(DeBellis et al., 2005).

Comportamentele cu risc pentru sănătate au de asemenea repercursiuni și în perioada maturității. Majoritatea fumătorilor adulți au reportat că au început să fumeze încă din timpul adolescenței (Hublet et al., 2006). Consumul de tutun în timpul adolescentei a fost asociat cu o rata crescută a mortalității premature privind cancerul pulmonar, boli pulmonare cronice obstructive și boli cardiovasculare (Lopez et al., 2010). Riscul de a se instala dependenta de alcool este de patru ori mai crescut pentru aceia care au început să consume alcool înaintea vârstei de 15 ani, comporativ cu aceia care au început la vârsta de 21 (MacKay & Duran, 2007). Efectele pe termen lung ale consumului de marijuana includ un risc crescut pentru achizițiile educaționale deficitare (Fergusson & Boden, 2008), o creștere a problemelor de sănătate mentală (Dragt et al., 2010) și o funcționare cognitivă scăzută. Comportamentele cu risc pentru sănătate contribuie de asemenea la gradientul socioeconomic în domeniul sănătății. Comportamentele legate de sănătate sunt afectate de factori parentali, școlari și sociali. Adolescenții obțin informații despre comportamentele riscante din surse de autoritate cum ar fi mass media, părinți, dar colegii adolescenților au un rol mult mai important în modelarea convingerilor normative și prelucrarea cognitivă a activităților cu un conținut de risc ridicat (Maxwell, 2002).

În majoritatea studiilor de specialitate care s-au axat pe formarea comportamentelor deviante în rândul adolescenților, factorul cheie este reprezentat de presiunea socială. Cercetările au arătat că în ultimii 50 de ani, presiunea socială a devenit principala sursă de valori și influente comportamentale pentru tineri, înlocuind influenta adulților (Neufeld & Mate, 2005). Cu toate că nivelul de devianta variază în grupurile de apartenența, acțiunile negative ale unui membru care face parte din grup, vor servi ca model pentru ceilalți membri, care se vor angaja în comportamente similare.Afilierea cu colegii devianți prezice comportamentul delincvent mult mai puternic decât comunitatea, școală sau caracteristicile familiei (Gifford-Smith et al., 2005). Descoperirile empirice au sugerat ca afilierea adolescenților cu prietenii care se angajează în comportamente riscante este un puternic predictor al propriului comportament cu risc pentru sănătate, cel puțin pentru abuzul de substanțe și comportamente violente. Există unele dovezi care subliniază ideea conform căreia comportamentul riscant al prietenilor poate fi de tip cauzal, asta însemnând că afilierea cu prieteni care sunt angajați în comportamente riscante crește posibilitatea ca și adolecentul să dezvolte în timp același tip de comportament (Keenan et al., 1995). Potrivit lui Kendel (1998), această asociere deriva dintr-o combinație de efecte selective, în care adolescenții își aleg prieteni care sunt angajați în comportamente similare și din efectele socializării, care susține că adolescenții se influențează unul pe celălalt în acest tip de comportament.

Influenta socială

Influența socială poate fi descrisă ca influența exercitată de către un grup asupra unei persoane pe care o încurajează să își modifice atitudinea, valorile, pricipiile și comportamentul pentru a fi în conformitate cu grupul. Mouw (2006, p. 79) descrie influenta socială drept o rețea socială capitala și o definește “efectele caracteristicilor ansamblului de prieteni, cunostiinte sau grupuri asupra rezultatelor individuale”. El subliniază faptul că la fel ca și capitalul social, prietenii sunt parte dintr-o structură socială largă și sunt localizați în afara trăsăturilor individuale. În studiul asupra comportamentului delincvent al tinerilor, influenta venită din partea prietenilor a fost o preocupare centrală și observarea corelațiilor din cadrul grupurilor de prieteni ce afișează un comportament delincvent, este una dintre cele mai longevive descoperiri ( Matsueda et al., 2006).

Conform lui Clasen & Brown (1985), presiunea socială este o componentă cheie în procesul de socializare al adolescentior și al tinerilor. Erikson (1968) susține faptul că presiunea socială conturează sensul identității și normele percepute prin care un anumit tip de comportament este sau nu acceptat (Bandura, 1977). Presiunea socială nu este un construct unitar (unidimensional), ci mai degrabă este unul multidimensional. Clasen & Brown (1985) au grupat presiunea socială în 5 domenii diferite: implicare (implicare în activități sociale cum ar fi petrecerea timpului liber cu prieteni, participarea la petreceri și evenimente sociale), abaterea de la norme (consumul de substanțe, sex neprotejat, mici acte infracționale), conformarea la normele grupului, implicarea școlară și implicarea familială (a avea considerație față de părinți, executarea ordinelor acestora).

Literatura de specialitate a subliniat ideea conform căreia presiunea grupului poate fi directă sau indirectă. Presiunea directă a grupului se poate manifesta sub forma indemnului explicit la consum, ca de exemplu oferindu-i cuiva băutura, plata consumației, provocări sau încurajări, în vreme ce presiunea indirectă a grupului poate apărea din cauza contribuției în formarea percepțiilor legate de alcool (norme personale, credințe, așteptări și motivații individuale), care sunt în schimb anticipate să dicteze comportamentul alcoolic. Deși recunoscută ca fiind una dintre contextele sociale cele mai puternice, influenta reciproca este dificil de investigat. Principala complexitate este cauzată de hemofilia sociala-tendinta indivizilor de a alege prieteni similari cu ei. Atunci când Christakis & Fowler (2007) au publicat articolul ce afirma faptul că probabilitatea ca un individ să devină obez este mai mare cu 57% atunci când are un prieten la rândul său obez, criticii au indicat rapid faptul că datele folosite în studiu sunt incapabile să separe efectul prietenilor de selecția prietenului (Cohen-Cole&Fletcher, 2008). Perspectiva învățării sociale și perspectiva controlului social asupra delincventei au avut un rol important în interpretarea influenței sociale.

În ceea ce privește legătura dintre influenta socială și formarea comportamentelor deviante, Akers & Sellers (2004) dezbat ideea potrivit căreia, influența socială are un efect mai puternic asupra consumului de substanțe la adolescenți în defavoarea atașamentului parental. În acord cu această afirmație, studiile empirice au verificat importanta asocierii sociale și a influenței sociale cu caracter delincvent în opoziție cu importanța influenței parentale. În explicarea inițierii adolescenților în consumul de marijuana, Kendal (1985) a afirmat că influența socială este mai importantă decât cea parentala. Studiul realizat de către G.M. Barnes et al. (2002) a relevat că un tânăr student ce avea o atitudine orientată mai mult către latura socială, plus prieteni apropiați care erau angajați în consumul de băutură și manifestau probleme comportamentale, era mai predispus către consumul de alcool și probleme comportamentale. G.E. Barnes et al. (2005) au descoperit de asemenea faptul că consumul de droguri al prietenilor are cel mai puternic efect asupra consumului de substanțe la adolescenți în comparație cu atitudinea parentală cu privire la droguri, atașamentul parental și ținerea sub observație/monitorizarea. Folosind o meta-analiză tehnică, Allen et al. (2003) a rezumat studii ce compară influența socială cu cea parentala asupra consumului de substanțe la adolescenți. Analiză a confirmat faptul că persoanele aflate pe picior de egalitate, surori/frați și prieteni constituie factori predictivi cu o influența mai ridicată asupra consumului de substanțe în detrimentul părinților.

Alți specialiști sunt de părere că, atunci când se pune problema comportamentului deviant, influență din partea prietenilor e factorul cel mai important.

Prietenii nu numai că au posibilitatea de a oferi acces imediat la diverse substanțe, dar de asemenea modelul de consumator ajuta la conturarea unei atitudini și credințe pozitive privind consumul de droguri ( Farrell & White , 1998). Consumul de droguri la prieteni este de asemenea probabil să influențeze percepția privind caracterul normativ al consumului de substanțe în interiorul grupului. Adolescenții sunt mult mai susceptibili în a utiliza substanțe dacă considera că prietenii apropiați sunt consumatori și ca abuzul de substanțe este comun în interiorul unui grup mai larg de prieteni (Scheier & Botvin, 1997). O altă dimensiune potențial importanta a influenței sociale privind utilizarea de substanțe este calitatea relației pe care adolescenții o au cu colegii lor. De exemplu, cercetătorii au descoperit că dacă în relație exista sentimente de ostilitate sau o stare conflictuală, adolescenții sunt mult mai tentați să consume substanțe (Windle, 1994). Cu toate acestea, alți cercetători nu au descoperit o asemenea legătura (Hussong, 2000). În literatura de specialitate se spune că oamenii tind să se compare între ei pentru a determina cât de adecvat este propriul lor comportament (Festinger, 1954).

Cu toate că prietenii au un rol important în modelarea activităților riscante, cum ar fi abuzul de substanțe, variabilele stilului parental pot fi de asemenea relevante. Un stil autoritar, responsabil și implicat ar putea reduce riscul consumului de substanțe la adolescenți (Baumrind,1991). Controlul parental și atașamentul sunt văzute ca fiind esențiale pentru socializarea tânărului și atitudinea privind sănătatea (Barnes et al., 2006). Consumul de nicotină este asociat cu lipsa tatălui biologic, conflicte familiale, preluarea comportamentului similar al mamei care consumă tutun și factori parentali socioeconomici cum ar fi o educație parentală deficitară. Studiile indică faptul că prietenii și colegii pot influența comportamentele legate de sănătate cum ar fi consumul de tutun într-o extensie mai ridicată decât părinții (Kristjansson et al., 2013). Efectelele sociale puternice asupra adolescenților au fost demonstrate și pentru episoade severe de consum de alcool, ebrietate și utilizarea canabisului.

Se poate concluziona că există o serie de factori interdependenți, precum cei care țin de familia adolescentului, dar și de aspecte care țin de grupul de prieteni al adolescentului, toți aceștia exercitând influente asupra dezvoltării, funcționarii și relaționării individului.

Familia adolescentului

Familia reprezintă cadrul principal în care tinerii își definesc comportamentul social și personalitatea în curs de dezvoltare. Un mediu familial adecvat poate conduce la o integrare socială dezirabila a adolescentului, însă în caz contrar un context familial instabil poate avea un impact major negativ asupra dezvoltării corespunzătoare și poate induce comportamente deviante. Printre cele mai serioase și cele mai frecvente probleme în sfera de devianta juvenilă se regăsesc: fumatul, alcoolul și abuzul de droguri, comportamente care înregistrează cote alarmante în rândul tinerilor. Este bine cunoscut faptul că părinții au un rol primar în modelarea traiectoriei dezvoltării și comportamentului copiilor (Baumrind, 1971), cum ar fi comportamentul de fumător. Pe lângă influenta directă pe care aceștia o au asupra copiilor, părinții încearcă de asemena să își direcționeze copii departe de influența prietenilor fumători și îi coordonează spre colegii nefumători. Dacă părinții pot împiedica legarea relațiilor de prietenie a copiilor cu cei care fumează, influenta reciproca va scădea. Prin urmare, îmbunătățirea cunoștiințelor despre rolul părinților în alegerea copiilor de a avea prieteni fumători, este importanta și poate facilita dezvoltarea unor programe eficiente de prevenire a fumatului, care să implice în mod activ părinții.

Darling & Steinberg (1993) au definit conceptul de parentalitate ca fiind o constelație de atitudini și credințe care crează un climat emoțional și determină interacțiunile dintre părinte și copil. Aceștia postulează ideea conform căreia dimensiunile stilului parental, cum ar fi controlul psihologic, ar putea altera eficacitatea unor practici parentale mai specifice folosite în scopul obținerii unor rezultate dorite din partea copilului. Pe baza acestui model, este de așteptat ca strategiile menagementului vor fi pozitiv corelate cu afilierea cu persoane deviante și negativ corelate cu apartenența la grupurile caracterizate de un nivel crescut de control. O astfel de ipoteză este similară cu cea a lui Grolnick (2003), care sugerează faptul că efectul contextului social care oferă o anumită structura și reguli, va depinde de felul în care aceste elemente sunt prezentate. În mod specific, regulile prezintă un grad înalt de acceptare dacă sunt structurate într-o manieră liberală. Unele dovezi pentru rolul moderator al stilului parental în relațiile dintre menagementul strategiilor reciproce și comportamentul adolescentului au fost obținute de către Mounts (2002), care a constatat că ghidarea este legată negativ de consumul de droguri în familiile autoritare, dar pozitiv legată de consumul de droguri în familiie neimplicate.

În studiul efectuat de către Mercken și colaboratorii (2013), rezultatele au evidențiat faptul că adolescenții care percepeau un control psihologic parental scăzut, aveau o tendință mai scăzută de a își selecta prieteni fumători, în comparație cu cei care percepeau un control ridicat. Controlul psihologic poate fi definit drept punerea la indoaiala a propriei autonomii a copilului, altfel spus, un copil care percepe un control psihologic ridicat își poate alege prieteni fumători ca un semn de răzvrătire împotriva părinților. Adolescenții nefumători care își aleg prieteni fumători din cauza controlului psihologic ridicat oferă o oportunitate procesului influenței să se răspândească și să crească printre prieteni. Două dintre dimensiunile cele mai comune ale stilului parental care sunt de obicei studiate sunt responsabilitatea și autoritatea (Maccoby & Martin, 1983). Responsabilitatea parentală este mai mult o dimensiune afectivă care include căldura părintească și apropierea emoțională. În contrast, autoritatea se referă la monitorizarea și supervizarea adolescentului în scopul punerii în practică a regulilor și normelor stabilite de părinți. Baumrind (1991) a susținut că acccentul ar trebui mai degrabă să fie focusat pe influența interactiva a receptivității și a cerințelor absolutiste decât pe componentele individuale.

Conform lui Kerr M (2000), monitorizarea parentală este definită drept acuratețea părinților de a ști cu exactitate unde se afla copii lor și în compania cui. De asemenea, include rolul activ al copilului în relație, în mod special cât este acesta de deschis pentru a împărtășii informații cu părinții. Monitorizarea variază în funcție de vârstă, sex, etnie, maturitate și influența monitorizării scade pe măsură ce adolescenții înaintează în vârstă. Deoarece monitorizarea slabă și maturizarea precoce a copilului este asociată cu utilizarea substanțelor începând cu o vârstă fragedă, unui copil maturizat înainte de vreme asupra căruia părinții nu și-au exercitat controlul parental, șansele de a consuma substanțe sunt amplificate. În plus, monitorizarea parentală, cum ar fi stabilirea unor reguli clare asupra consumului de substanțe și oferirea oportunităților pentru implicarea în deciziile care se iau la nivelul familiei, s-au dovedit că reduc consumul de substanțe (Vermeulen-Smit et al., 2012) chiar și în populațiile cu un grad crescut de risc. Monitorizarea și implicarea parentală au fost de asemenea legate de consumul mai redus de alcool la adolescenții de sex masculine din mediul urban (Griffin et al., 2000). Un studiu recent însă, dezbate faptul că părinții cu un nivel scăzut de educație deși pot fi mai puțin autoritari și manifestă o implicare mai redusă, exercita pedepse mult mai severe asupra copilului(Becon et al., 2012).

Părinții și tutorii influențează dezvoltarea adolescentului în nenumărate moduri, cum ar fi furnizarea unei structuri familiale, instalarea valorilor și organizarea timpului. Aproximativ 91% dintre adolescenți considera că părinții ar dezaproba consumul de alcool și alte substanțe și tinerii care percep o dezaprobare puternică din partea părinților,au tendința de a raporta un consum redus al consumului de alcool,comporativ cu tinerii care nu se lovesc de o dezaprobare categorical (Samhsa, 2012). Structura familială poate de asemenea influenta consumul viitor de substanțe la adolescenți (Barrett & Turner, 2006), o familie intactă nucleară sau doi părinți responsabili pot servi ca un factor protectiv. Cu toate acestea, Crawford și Novak (2008) sunt de părere că deși structura familială poate avea un efect asupra consumului de alcool și alte substanțe, un mare fragment al efectului este datorat stilului parental, indicând ideea conform căreia calitatea interacțiunilor din cadrul familiei are un puternic efect asupra consumului de alcool și alte substanțe la adolescenți.

Studiul realizat de către Ewing et al. (2015) a examinat influenta factorilor parentali și sociali asupra consumului de alcool și alte droguri într-un studiu longitudinal realizat pe 193 de adolescenți aflați într-un program de abatere numit Instanță adolescenților (Teen Court). Rezultatele au indicat faptul că adolescenții care au semnalizat prezența unui adult consumator de marijuana erau mai predispuși spre episoade severe de băut și consumul de marijuana. Nivelurile înalte de implicare parentală, importanta pe care părinții o acorda copilului și existența într-o familie nucleară au servit ca factori de protecție pentru consumul viitor de alcool. În plus, un management familial scăzut a fost asociat cu un consum ridicat de alcool și episoade masive de băutură. Rezultatele au evidențiat rolul deosebit de important pe care îl are managementul familiei și percepția consumului de marijuana la adult influențează ulterior consumul de substanțe la adolescent, precum și felul în care implicarea părinților și rolul pe care îl atribuie adolescentului în cadrul familiei este asociata în timp cu o scădere a consumului de alcool la adolescent.

Este clar că părinții au un rol deosebit în formarea adolescentului. Responsivitatea parentala reprezintă extensia prin care părinții folosesc afecțiunea, implicarea și sprijinul în procesul de creștere al copilului (Baumrind,1978). Responsivitatea parentala reprezintă o unealtă importantă pentru socializarea în cadrul familiei, cu un rol fundamental pentru adolescenți, deoarece aceștia sunt în căutarea autonomiei din partea părinților, în timp ce, paradoxal se străduiesc să rămână conectați de aceștia (Youniss and Smollar, 1985). În această etapă a vieții, conexiunea emoțională cu părinții, ca răspuns parental, joacă un rol mai important în ghidarea comportamentului adolescenților, decât regulile și supervizarea (Bogenschneider et al., 1998). Recunoscând rolul important al responsivitatii parentale, cercetătorii asociază această strategie parentală cu o varietate de variabile ale rezultatelor socializării. În psihologie, responsivitatea părinților este un predictor important pentru comportamentele indezirabile ale adolescentului, cum ar fi fumatul, consumul de droguri și de alcool (Windle, 1999).

Grupul de prieteni al adolescentului

Cercetările empirice sugerează faptul că prietenii joacă un rol semnificativ în aprecierea dinamicii consumului de substanțe la adolescent. Walden et al. (2005) a constatat că influența socială delincventa este influenta primară asupra abuzului timpuriu de substanțe. Granic & Dishon (2003) au reportat de asemenea că discuțiile deviante în rândul prietenilor sunt un mecanism important în dezvoltarea comportamentului deviant și al instalării consumului de substanțe. În Noua Zeelandă, Fergusson și colaboratorii (2002) au evaluat influenta reciproca exercitată asupra comportamentului ilegal și al consumului de substanțe în rândul adolescenților. Utilizând date longitudinale, studiul a descoperit faptul că un impact semnificativ îl au prietenii devianți asupra rezultatelor criminale și psihosociale, cum ar fi crime violente, abuz de alcool și alte substanțe. Într-un alt studiu realizat pe un eșantion de adolescenți din Austria realizat de către Rumpold et al. (2006), s-a ilustrat faptul că influența venită din partea prietenilor a fost asociată în principal cu utilizarea substanțelor și drogurilor la adolescenți, comparativ cu variabilele care reflectau atmosfera familială negativă, dificultățile școlare și alți factori individuali.

Prietenii pot contribui la comportamentele adictive prin influente directe (active) și influente indirecte (pasive). Influențele directe se întind de la gesturi politicoase cum ar fi "dorești o țigară?" până la comenzi cum ar fi "termină-ți berea". Refuzarea acestor comenzi directe, mai ales atunci când ești înconjurat de prieteni, poate rezulta în sentimente de inferioritate, pierderea dezinvolturii în cadrul social, teama de respingere și excludere și respingerea și excluderea propriu zise. Pe de altă parte, influenta indirectă a prietenilor este mai subtilă și include luarea drept model care este imitarea unui comportament observat. De exemplu, dacă cineva ar observa un grup al său de prieteni utilizând marijuana, acea persoană este mai predispusa să imite și chiar să adopte acel comportament. Influențele externe precum așteptările sociale, contribuie foarte mult la comportamentele adictive. Studiile asupra consumului de alcool indică faptul că așteptările sociale au o influență substanțială asupra asocierii între prieteni și consumul personal de alcool. Un exemplu al acestui fenomen este așteptarea socială divergenta pentru bărbați și femei studenți în ceea ce privește consumul de alcool. În general, bărbații se consideră a bea mai mult decât femeile și bărbații care beau mai mult decât alți bărbați, sunt văzuți mai favorabil decât femeile care beau mai mult decât alte femei. În concluzie, deși femeilor le sunt oferite în general mai multe băuturi decât bărbaților, studiile indică faptul că femeile refuză mai des băuturile oferite decât bărbații.

Studiul efectuat de Tucker și colaboratorii (2014) pe un eșantion format din 1612 adolescenți aflați în clasa a X-a și a XI-a, elevii a doua școli mari, a avut ca obiectiv modul în care caracteristicile structurale ale prieteniei moderează influenta venită din partea prietenior asupra consumului de marijuana în timp. Într-o școala s-a demonstrat faptul că influența prietenilor asupra consumului de marijuana prezenta o probabilitate mai ridicată de a apărea între relațiile mutuale, reciproce caracterizate prin apropiere și incredrere în comparație cu relațiile în care nu exista reciprocitate. În cealaltă scoala, influenta era mai puternică atunci când prietenii erau relativ populari în interiorul școlii.Rezultatele acestui studiu evidențiază faptul că caracteristicile structurale ale prieteniei moderează influenta venită din partea prietenilor asupra consumului de marijuana la adolescenți pe o perioadă de un an, dar aceste procese pot varia în funcție de contextele școlare diferite. În examinarea privid ideea conform căreia dacă efectele socializării asupra consumului de marijuana diferă ca o funcție a apropierii din interiorul relației, s-a relevat faptul că efectul este mai puternic în interiorul relațiilor bazate pe reciprocitate, în care gradul de apropiere este ridicat. Adolescenții se pot simți mai confortabil atunci când oferă droguri ilegale prietenilor sau când utilizează droguri care sunt oferite de către prieteni într-un context caracterizat de încredere. Un avertisment important atrage atenția asupra faptului că efectul socializării asupra consumului de marijuana este moderat de reciprocitatea prezenta în cadrul relației de prietenie, care s-a găsit doar în școala 1, caracterizată prin mai puține legături de prietenie stabile în comparație cu școala 2. Diferența dintre școli ridica posibilitatea că prietenii apropiați să fie în mod special agenți de socializare importanți privind consumul de droguri în medii școlare largi mai puțin coezive. Rezultatele au indicat de asemenea faptul că adolescenții sunt mai susceptibili de a fi influențați de prietenii care sunt relativ populari și beneficiază de atenție în contrast cu ei. Aceste rezultate sugerează că adoptarea comportamentului similar prietenului consumator, poate fi o strategie pentru a câștiga un status social, o explicație plauzibilă, având în vedere faptul că efectul a fost găsit doar în școala numărul 1, unde consumul de marijuana era asociat cu câștigarea de popularitate și mai multe nominalizări de prietenie.

Studiul realizat de către Branstetter et al. (2011) a examinat asocierile longitudinale dintre consumul de substanțe al prietenilor, calitatea prieteniei, calitatea relației parinte-adolescent și abuzul de substanțe ulterior. Participanții au fost 166 de adolescenți, părinții lor și prietenii cei mai apropiați de același sex. Măsurătorile privind indicatorii caracteristicilor relațiilor din clasa a X-a, au fost folosite pentru a prezice analogia consumului de substanțe și schimbările aferente associate consumului pe parcusul unui an. Predictorul cel mai consistent al utilizării diferitelor substanțe și schimbările apărute în utilizarea acestora de-a lungul timpului, l-a constituit comportamentul de consumator al prietenului. Interacțiunile negative cu un prieten au fost legate numai de consumul de țigări și suportul prietenesc nu a contribuit și nici nu a protejat împotriva consumului de substanțe. Relația mama-adolescent a fost ascociata cu un nivel mai scăzut al consumului de substanțe, precum și un nivel mai scăzut al consumului de droguri tari. Rezultatele evidențiază necesitatea examinării părinților și prietenilor în mod similar și importanta relațiilor parentale, precum și comportamentul camarazilor privind utilizarea consumului de substanțe la adolescent.

Adolescenții și comportamentul deviant

Pentru a explica comportamentul problematic al adolescenților, un studiu realizat de către Clevland și colaboratorii săi (2008), în care și-a propus să compare influenta relativă a factorilor de risc și de protecție de-a lungul mai multor domenii asupra abuzului de substanțe la adolescenți, s-a folosit de modelul dezvoltării sociale (SDM), care încorporează atât factorii de risc, cât și cei de protecție, într-o teorie generală a comportamentului antisocial al adolescentului. Modelul dezvoltării sociale subliniază ideea conform căreia copii învața patternurile comportamentale provenite de la agenții de socializare în cadrul a patru contexte: părinți, prieteni, scoala și comunitatea și conține două ramuri fundamentale. Ramură prosociala este formată din angajament și atașament față de activități prosociale, care conduc la internalizarea regulilor și normelor societății și inhibarea comportamentului antisocial. În contrast, implicarea și angajarea în activități antisociale cresc probabilitatea apariției unui comportament antisocial. Modelul dezvoltării sociale propune ideea conform căreia dezvoltarea atașamentului depinde de oportunitățile și recompensele percepute ca urmare a implicării fie în activități prosociale, fie în activități antisociale. Studiul a fost efectuat pe un eșantion de 91778 de adolescenți din clasele a VI-a, a VIII-a, a X-a și a XII-a în Pennsylvania. Rezultatele au arătat ca factorii de risc constituie predictori mai puternici pentru abuzul de substanțe în comparație cu factorii de protecție, indiferent de vârsta subiecților și tipul substanței consumate. În particular, factorii de risc individuali și ai grupului de apartenența au fost conectați cu consumul de țigări, alcool și marijuana. Câteva diferențe s-au găsit în funcție de vârsta subiecților, sugerând faptul că familia și comunitatea au o rezonanță mai puternică pentru adolescenții mai tineri, în vreme ce factorii școlari și influența prietenilor au o pondere mai puternică în rândul adolescenților mai mari.

Epidemologia recentă a studiilor indică faptul că abuzul de substanțe de către tinerii din Statele Unite rămâne o problemă de interes major. Spre exemplu, în 2006, rezultatele Monitorizării viitorului au relevant ca în rândul adolescenților de clasa a XII-a, 72,7% dintre tineri au consumat alcool cel puțin o dată în viață și aproape jumătate din ei, respectiv 42,3% consuma constant marijuana. În rândul elevilor de clasa a VIII-a, prevalenta alcoolului depășește 40% și aproape 16% au consumat marijuana cel puțin o dată. Consumul zilnic de țigări a fost înregistrat la 47,1% dintre elevii de clasa a XII-a și la aproape o pătrime din cei de clasa a VIII-a, respectiv 24,6%. Diverse cercetări au evidențiat faptul că numeroși factori din diferite domenii sunt legați de o serie de comportamente problematice la adolescenți. Mai mulți factori individuali și de personalitate cum ar fi căutarea senzațiilor, un slab control al impusului și o conștiinciozitate redusă sunt legate de comportamentul problematic.

Din categoria comportamentelor deviante, cele mai întâlnite sunt fumatul, consumul de droguri și alcool. Consumul ilegal de droguri este un comportament comun printre tineri, incluzând studenți. Produsele de cannabis (marijuana și hașiș) constituie cele mai comune droguri în general și printre studenți în particular (Bonny-Noach, 2008). Un studiu cuprinzător realizat în Israel în 2003 în numele Autorității anti drog și alcool (IADA) a examinat atitudinile studenților vis-a-vis de consumul de droguri și în același timp ratele consumului de droguri pe un eșantion reprezentativ (N=6,965) de la doisprezece instituții de învățământ superioare. Peste 40% dintre studenți au raportat că au experimentat consumul de droguri. Aproape o treime dintre tineri au spus că au consumat droguri doar în ultimul an. Cannabisul s-a dovedit a fi cel mai comun dintre drogurile ilegale folosite (Bar-Hamburger, 2003).

Consumul excesiv de alcool este un fenomen în creștere în societatea israeliană. Studiile au arătat o creștere a consumului excesiv de alcool, precum și o expansiune a fenomenului în diferite dimensiuni cum ar fi consumul excesiv de alcool episodic și alcoolismul. Consumul excesiv de alcool episodic este definit ca depășirea numărului de cinci sau mai multe pahare de băutură ingerate în decurs de câteva ore- asta doar la un singur eveniment. În literatura de specialitate, este considerat un comportant extrem de periculos, în care, sub influența unei cantități de alcool atât de mărite, judecata și capacitate de răspuns sunt diminuate semnificativ. Datele epidemiologice din cercetările anterioare arata o creștere signifiantă în ultimii ani al acestui tip de comportament.

Comportamentele cu risc pentru sănătate sunt comportamente voluntare care conduc la rezultate negative din perspectiva sănătății. Un rezultat negativ pentru sănătate ar putea fi o rană, o boală sau moartea. Cu toate acestea, aceste comportamente pot avea rezultate sociale negative și problematice pentru cel care le execută. Problematica teoriei comportamentaliste explica faptul că aceste comportamente sunt produsul integrării mai multor factori de risc care cresc probabilitatea implicării în comportamente riscante prin oferirea unui model a unor comportamente problematice, lărgirea posibilităților implicării în alte comportamente riscante și mărirea propriei vulnerabilități.

Teorii explicative ale deviantei adolescenților

De obicei, teoriile sociologice s-au angajat în explicarea comportamentului deviant din punct de vedere al relației individului cu contextul social din care face parte, deși diferite paradigme scot în evidență faptul că formarea deviantei sociale este determinată de factori inconsistenți. Prin specificarea cauzelor care determină actele deviante, se remarca două mari categorii: la nivelul macro și la nivelul micro (Bridges & Desmond, 2000). Teoriile deviantei la nivelul macro subliniază rolul condițiilor structurale ale mediului social în determinarea apariției actelor deviante. Conform acestor teorii, cauzele deviantei pot fi în principal găsite în caracteristicile unor anumite grupuri, comunități sau regiuni geografice din interiorul societății, indiferent de individ ca parte a contextului social.

Pe de altă parte, teoriile la nivelul micro sunt centrate pe atribuirea și explicarea deviantei prin trecutul social al indivizilor, identificând sursa actelor deviante în mediul cel mai apropiat. Teoriile la nivel micro implica două direcții teoretice principale: învățarea socială și teoriile controlului social. Afilierea cu prieteni care au un comportament deviant constituie una dintre cele mai puternice influente asupra debutului consumului de substanțe în timpul adolescenței. Consumul de substanțe la adolescenți poate coincide cu folosirea substanțelor și de către prieteni,deoarece asocierea cu cei de aceeași vârstă care sunt consumatori,crește disponibilitatea acestora, fac consumul de droguri să pară normativ și întărește utilizarea acestora (Dishion et al., 1995). Socializarea este influența unui grup social, astfel încât adolescentul își ajustează comportamentul pentru a se conforma regulilor grupului. Socializarea, denumită în mod obișnuit influența sau presiunea grupului, poate fi evidentă sub forma unei reale încurajări sau descurajări pentru a se angaja într-un comportament, sau subtilă și indirectă sub forma percepției adolescentului despre normele și expectantele grupului, acceptare socială și statutul asociate comportamentului. Conform lui Fisher & Bauman (1988), selecția apare când indivizii se asociază cu colegi care au o atitudine și comportament similare cu ale lui. Selecția, prin urmare, apare atunci când adolescentul dezvolta sau menține prietenii bazate pe principiul similitudinii și pe măsură în care aceștia împărtășesc aceleași credințe și atitudini, în vreme ce socializarea intervine atunci când individual își ajustează comportamentul pentru a se conforma cerințelor grupului. Socializarea și selectivitatea pot și probabil operează reciproc, cu prieteni care își exercită influența asupra comportamentului unui adolescent și adolescenții care își selectează sau mențin prieteni datorită intereselor și experiențelor comune (Dishion et al., 1995).

Mai mult decât atât, cercetările empirice care au examinat impactul pe care îl au părinții și prietenii asupra consumului de substanțe la adolescenți, este inseparabil de teoriile criminologice. O mare majoritate a acestor studii s-au bazat pe două dintre cele mai cunoscute teorii: teoria învățării sociale a lui Akers (1998) și teoria legăturii sociale a lui Hirschi (1969).Ambele teorii indica factorii parentali și sociali ca predictori puternici pentru consumul de substanțe la adolescenți și ulterior, o devianta severă.

Teoria legăturii lui Hirschi (1969) accentuează de asemenea semnificația celor două variabile predictive (factorii parentali și sociali) în anticiparea consumului de substanțe la adolescenți și devianta viitoare, deși această teorie este bazată pe o paradigmă filosofică care diferă de cea a teoriei învățării sociale. Teoria postulează ideea care face trimitere la faptul că motivația pentru angrenarea într-un comportament deviant este normală, datorită naturii pronunțate a deviante lor existențe în fiecare ființă umană, astfel, explicându-se de ce cineva se conformează normelor sociale și altul se abate de la ele. Teoria înglobează ideea conform căreia cu cât un individ este mai atașat de families sau prieteni, cu atât el sau ea va fi mai puțin tentat să se angreneze în comportamente deviante (Akers & Sellers, 2004). În acest context, este mai probabil că adolescenții să se abțină de la consumul de substanțe dacă: 1- sunt sunt puternic atașați de persoane din jurul lor, 2- au o recompensă sau ambiție mai ridicată legată de conformitate (angajament), 3- mare parte din timp îl petrec în activități convenționale (implicare) și 4- este mai probabil să accepte legi și credințe morale sau convenționale. La fel ca și în cazul teoriei învățării sociale, un număr mare de studii a susținut validitatea empirică a teoriei legăturii sociale (Bahr et al., 2005). Ca vedere de ansamblu, factorii sociali par a fi un indicator mult mai puternic al consumului de substanțe la adolescenți decât influența parentala, cel puțin în Statele Unite.

Bazată pe teoria lui Sutherland a asocierilor diferențiale (1947) și extinsă de implicațiile analitice ale lui Burgerss și Akers (1966), paradigma învățării sociale subliniază faptul ca interacțiunea dintre individ și mediul apropiat constituie sursa principală a inoculării comportamentului deviant. Expunerea la grupuri sociale intime, cum ar fi familia, indivizii copiază diferite acte de comportament promovate de apropiați. Prin urmare, adolescenții învața să devină devianți în asocierea cu membrii familiei, care ei înșiși etalează atitudini și comportamente deviante. Consumul de alcool, fumatul precum și drogurile pot fi internalizate cu ușurință de către adolescenți dacă părinții sunt dependenți de asemenea lucruri. Studiile au arătat că expunerea copiilor, în special în perioada critică a adolescenței la tulburările parentale ale abuzului de substanțe, în principal alcoolul și drogurile, prezice dezvoltarea unui astfel de comportament deviant printre adolescenți (Biederman et al., 2000). Cauzele principale în dezvoltarea comportamentului deviant la adolescenți, cum ar fi consumul de droguri, se pare că nu depinde de caracteristicile naționale. De exemplu, Lefter (2010) a realizat o cercetare pe un eșantion de studenți romani și a subliniat importanța familiei în acest sens: tinerii vor fi tentați să utilizeze substanțele ilegale atunci când membrii familiei exercita astfel de acte. Pe de altă parte, o relație părinte-copil sănătoasă poate avea o semnificație importanta prevenind astfel atitudinea și orientarea copilului spre comportamente deviante, precum și integrarea în grupuri deviante de adolescenți. Monitorizarea parentală, comunicarea și ghidarea reprezintă unelte adecvate care pot fi folosite pentru a preveni dezvoltarea comportamentului deviant în rândul tinerilor. Indubitabil, influenta caracteristicilor individuale, precum aspectele biologice sau abilitățile sociale, nu pot fi neglijate în elaborarea patternurilor inițiale ale utilizării substanțelor ilegale. Urmând aceeași linie, alți determinanți în afară de mediul proximal acționează diferențial în modelarea comportamentului uman de-a lungul timpului (Chipea,2007).

Teoria învățării sociale implica de asemenea o componentă operațională prin acceptarea faptului că persoana dependenta poate ajuta la identificarea factorilor de risc responsabili pentru dezvoltarea consumului de alcool, țigări și droguri și să desfășoare activități alternative nevătămatoare. Teoria învățării sociale se aplica mai multor concepte comportamentale la om în cadrul cărora dobândirea și menținerea comportamentelor adictive depinde de legăturile dintre factorii personali, factorii de mediu și comportament. Conform teoriei învățării sociale a lui Bandura (1971), comportamentul uman este rezultatul interacțiunilor dintre forțele interne și condițiile externe.În contrast cu teoria asocierilor diferențiale, perspectiva învățării sociale considera că oamenii sunt capabili să dezvolte ipoteze privind ce comportamente pot fi acceptabile și în același timp benefice. În plus, teoria învățării sociale adauga două concepte: imitarea și operarea condiționată (Akers,2001). Când este prima dată inițiat, comportamentul delincvent este adesea imitat sau învățat din observarea unor comportamente similare prezente la alții. Operarea condiționată este de asemenea o formă de învățare în care comportamentul unui individ este modelat de consecințele rezultate. O consecință pozitivă a unui act delincvent încurajează delincventa, în timp ce o consecință negativă descurajează acest tip de comportament. Comportamentul delincvent este mai probabil să fie susținut atunci când individul este înglobat într-un mediu social în care delincventa este recompensata și nu pedepsită. Albert Bandura a contribuit la această teorie ce se bazează pe mai multe constructe cheie incluzând întărirea diferențială, învățarea cu ajutorul unei alte persoane, procesele cognitive și determinismul reciproc. Acest mecanisme de învățare joacă roluri egale în influențarea comportamentului unui individ, funcționând ca un mecanism cu patru chei: asociere diferențială, definiții, întărire diferențială și imitație. Învățarea depinde de: 1- asocierile diferențiale folosite în conformarea și devierea altora care sunt în grupurile lor primare (familie și prieteni), care au un puternic efect asupra identității și comportamentului unui individ, 2- întărire diferențială care face trimitere la echilibrul dintre trecut, prezent și recompensele plus costurile anticipate (întăriri sociale și nonsociale), care sueste corelată cu un comportament dat, cu abstinența și consumul de substanțe, 3-valorile învățate și atitudinile favorabile și nefavorabile față de consumul de substanțe și fumat, 4- măsura în care cineva observa consumul de substanțe și comportamentul persistent din partea unor oameni ale căror calități le admira (imitație). Totuși, întărirea diferențială are loc atunci când un anumit comportament are consecințe pozitive sau negative rezultate fie din cadrul mediului, fie de la sine. Acest lucru explica de ce comportamentele se pot schimba în funcție de mediu. De reținut este ideea conform căreia consecințele comportamentului sunt de regulă consecințe de natura socială. De exemplu, un adolescent ce consuma cocaina cu prietenii săi la o petrecere poate primi aprobarea socială, totuși, același comportament, observat sau descoperit de către părinți sau de către autorități, este mai probabil să atragă după sine o puternică dezaprobare și consecințe nedorite pentru adolescent. Cel mai probabil este faptul că acest adolescent se angajeze în consumul de cocaină dacă acesta are o percepție pozitivă și întâlnește puține atitudini dezaprobatoare vis-a-vis de consumul de cocaină. Învățarea cu ajutorul unei alte persoane sau conceptul exemplului/modelului are loc prin intermediul observării comportamentului și atitudinii celorlalte persoane și rezultă din comportament și poate crește probabilitatea ca observatorul să se angreneze în respectivul comportament. Modelele precum prieteni și părinți influențează așteptările, evaluările și eficenta personală legată de un comportament studiat. Astfel, deși consecințele pe care le asociem cu propriul comportament ne formează viitorul comportament, observând consecințele altora asociate cu comportamentul lor ne poate ajuta în conturarea comportamentului. Procesele cognitive înglobează codificarea, organizarea și recuperarea informației, iar acesta sunt postulate în vederea reglementarii comportamentului și a evenimtelor externe. Autoreglementarea poate fi definită ca fiind abilitatea de a organiza stimulentele externe și de a aplica consecințele. Astfel, autorglementarea nu trebuie să se limiteze la capacitatea de a alege cum să răspunzi în situații date, ci poate poate fi de asemenea aplicată capacității de a lua decizii ce influențează gradul de expunere la anumite influențe. Spre exemplu, dacă Clyde nu dorește să fumeze marijuana și își consientizeaza dificultatea în a îl refuza pe Paul sau Mike,ca mijloc de reglementare al comportamentului, el îi poate evita pe cei doi. Un construct legat de acest lucru este eficacitatea personală ce poate fi definită ca fiind încrederea că te poți angaja într-un anumit comportament și/sau produce un anumit rezultat dorit. Eficacitatea personală poate fi privită ca fiind încrederea contexuala specifică. Măsura în care Clyde crede că va reuși să reziste propunerii de a fuma marijuana este un exemplu de eficacitate personală. Eficacitatea personală se concretizează și este influențată de comportament. Clyde cu cât are mai multă încredere în abilitatea sa de a rezista influenței prietenilor, cu atât va fi mai încununat de succes în acest sens. În schimb, exemple de succes de împotrivire vor ajuta la creșterea eficacității personale de a rezista în viitor. Mai mult, văzând faptul că un prieten rezista influenței, acest lucru poate crește eficacitatea personală în a rezista influenței prietenilor. Determinismul cu caracter reciproc descrie asocierile dintre comportament și mediul extern și factori personali, fiecare dintee aceștia fiind influențați de ceilalți doi factori. De exemplu, prietenii și medile sociale influențează ulterior comportamentele de fumător și viceversa.

O altă teorie care vine în completarea celor menționate anterior este teoria controlului social care elaborează diferite rădăcini ale comportamentului deviant în comparație cu constructele teoretice ale învățării sociale. Direcțiile explicative stipulează faptul că indivizii se vor conforma la un set implicit de norme și valori sociale datorită unor factori specifici de legătura: atașamentul emoțional al indivizilor, angajamente psihologice și sociale, afectând în timp actele convenționale și credintile ferme în ceea ce privește conformismul social. Aceste legături creează o presiune psihologică și socială asupra indivizilor și îi determină să se conformeze în raport cu normele și să prezinte atitudini dezirabile. Conform lui Hirschi (1996), controlul social asupra indivizilor este întrerupt atunci când factorii de legătură au un rol scăzut și mai puțin constrângător, încurajând formarea comportamentului deviant. Indivizii care sunt expuși unor conexiuni sociale slabe se afla în riscul de a pierde o relație pozitivă cu societatea. Din acest punct de vedere, conform lui Chipea (2007), tinerii care sunt implicați în consumul de alcool și droguri nu pot forma sau menține o relație optimă cu mediul social. Această declarație este direct legată de gradul de satisfacție al adolescentului cu privire la relația pe care o are cu ambii părinți. Studii diferite au subliniat ideea conform căreia un nivel scăzut al gradului de satisfacție în ceea ce privește relația cu părinții îi expune pe tineri consumului de substanțe (Ledoux et al., 2002). Pe de altă parte, indivizii caracterizați prin legături sociale și psihologice puternice, vor tinde să respingă atitudinile și comportamentul deviant și va percepe efectele abuzului de substanțe ca fiind amenințătoare (Bridges & Desmond, 2000). Teoria controlului social atrage atenția asupra asupra legăturilor sociale dintre un individ și societate, sugerând faptul că un individ este mai probabil să se angajeze în comportamente delincvente atunci când aceste legături sunt slabe sau chiar rupte (Sampson & Laub, 1993) și scoate în evidență dificultatea izolării a efectelor cauzale ale influenței sociale de hemofilia socială. Într-o versiune mai recentă a controlului social , Gottfredson & Hirschi (1990), recunosc o caracteristică stabilă a individului de autocontrol scăzut ca parte a structurii cauzale.Ei au descris predispoziția spre delincventa a indivizilor care care nu dispun de autocontrol asupra propriilor dorințe și care sunt incapabili de a rezista gratificării imediate oferite de crimă sau comportamente similare. Gottfredson & Hirschi (1994) și-au propus să măsoare autocontrolul scăzut printr-un număr de caracteristici individuale și comportamentale: nevoia de satisfacere imediată a dorințelor, lipsa sârguinței și persistentei pe parcursul unei acțiuni, lipsa angajamentului la locul de muncă, căsătorie și copii, lipsa competentelor, tendința de a bea excesiv, consumul de droguri ilegale și pariurile. Autorii considera că această teorie este valabilă pentru toate tipurile de comportamente criminale, deviante și nesăbuite.Teoria autocontrolului susține faptul că un individ poate răspunde influenței sociale într-un mod diferențiat. Indivizii cu autocontrol scăzut pot fi mai succeptibili la influențele sociale negative. De asemenea, susține faptul că indivizii cu un istoric al consumului de alcool, se pot angaja într-un consum adițional de alcool atunci când au contact cu alți prieteni care sunt consumatori. Instituțiile sociale, cum ar fi familia și școala joacă un important rol în șlefuirea autocontrolului. În cadrul familiei, autocontrolul este cultivat din timpul copilăriei prin intermediul disciplinei efeciente și creșterii corespunzătoare. Scoliile au un interes particular în a menține un mediu în care comportamentul antisocial este descurajat și au autoritatea și mijloacele necesare pentru implementarea unei discipline eficiente.

Spre deosebire de teoria controlului social, teoria impactului social propune trei variabile care sunt presupuse că prezic gradul de influența socială pe care o sursă particulară îl poate avea. Potrivit acestei teorii, influenta socială reprezintă produsul puterii, caracterul imediat și numărul de agenți persuasivi. În acest caz, puterea se referă la cât de mult ținem la persoană sau persoanele care pot încerca să ne influențeze sau cu care ne comparăm comportamentul. Această dimensiune a puterii este similară cu identitatea socială și implicațiile acesteia ca drept predictor al influenței sociale, fiind consistentă cu majoritatea teoriilor influenței sociale. Caracterul imediat sau rapiditatea și numărul de agenți persuasivi sunt relativ factori unici propuși de teoria impactului social. Rapiditatea se referă la proximitatea sursei sau surselor de influență. De exempu, conform acestei teorii, un adolescent este mai susceptibil de a avea o dificultate în a rezista influenței venite din partea prietenilor de a fuma un joint, decât aceasi cerere venită prin email sau prin mesaj text. Numărul de agenți persuasivi se referă la surse independente de influența socială. Astfel, în conformitate cu această teorie, toate celelalte lucruri fiind egale, trei prieteni care încurajează un adult să bea tequila vor fi mai persuasivi decât unul singur. Cercetările primare aupra teoriei impactului social sugerează faptul că influența agenților persuasivi se diminuează la aproximativ patru sau cinci surse independente. În concluzie, teoria impactului social poate fi privit ca o extensie teoretică a comparației sociale și identității sociale.

Teoria identității sociale ia în considerare modul în care grupul de prieteni este încorporat în autoconceptul persoanei și felul în care acesta afectează propria viziune a persoanei cu privire la alți membri sau nonmembri ai aceluiași grup, precum și membri ai grupurilor rivale. Teoria a fost utilizată intens pentru explicarea favoritismului din interiorul grupurilor și a discriminării din afara grupurilor, dar a primit o atenție minimală în ceea ce privește abuzul de substanțe. În mod specific, identitatea socială moderează influenta altora asupra utilizării de substanțe. Identificarea cu alți utilizatori de substanțe este înalt corelată cu propriul comportament de consum al acestor substanțe. Acest fapt se datorează în mare parte procesului de selecție (consumatorii cauta afilierea cu alți ultilizatori de substanțe) și socializării (afilierea cu utilizatori de substanțe influențează consumul). În concluzie, persoanele cu care ne identificăm, au cea mai mare influență asupra propriului comportament.

Teoria comparării sociale descrie cauzele și consecințele comparării propriei persoane cu alții. Teoria a fost propusă de către Leon Festinger în 1954 ca o teorie formală cu noua ipoteze și opt corolare și a rămas în timp o teorie dominantă a influenței sociale. O prezumție inițială a acestei teorii, a fost aceea că oamenii se compara între ei, deoarece vor se se judece pe ei înșiși cu acuratețe, în mod special atunci când nu sunt disponibile criterii obiective de măsurare. Astfel, oamenii se compara cu alții pentru a determina ce comportament ar trebui să adopte și cum ar trebui să se comporte. Cercetările ulterioare au descoperit multiple motivații și funcții ale comparării sociale. Comparațiile sociale pot fi folosite pentru consolidarea stimei de sine sau pentru justificarea comportamentului. Comparatiie sociale pot de asemenea funcționa ca aspirații în comparație cu aceia pe care îi admiram (“Aș vrea să beau la fel de mult ca Suzanne,fără să mă îmbăt” sau ”Aș vrea să mă las de fumat,cum a făcut Marvin”). Alte motivații pot include dorința de a forma o legătură comună cu alții, altruism și autodistrugere.Impactul oricărei forme de comparații sociale depinde de un număr de factori, incluzând motivația pentru care se realizează comparația, relația cu persoana comparată, centralitatea dimensiunilor comparației asupra identității de sine și direcția comparației. Comparațiile cu persoane percepute ca fiind mai bune decât propria persoană pe un anumit segment, pot avea consecințe negative asupra persoanei, dacă nu se vede comparația drept o sursă de inspirație. Comparațiile pot fi făcute și în sens opus cu alții care sunt mai rău decât propria persoană pe anumite dimensiuni. Acest tip de comparații pot face persoană să se simtă mai bine cu ea înseși, cu condiția să nu empatizeze cu persoana asupra căreia a fost realizată comparația. O comparație că “Poate că beau mult,dar cel puțin nu beau la fel de mult că Nate” poate oferi justificări asupra propriului comportament de băutor. O altă dimensiune a comparării sociale care a fost intensive examinată este alegerea tintelor cu care ne comparăm. Oamenii își pot alege persoane cu care se compara pe baza capacității lor de a se simți mai bines au de a se inspira.Consistentă cu teoria identității sociale,compararea cu persoane cu care ne identificăm puternic, au adesea cea mai mare influență asupra comportamentului. Comparațiile sociale cu prieteni sau persoane apropiate sunt mai probabile de a influența comportamentul, față de comparațiile cu străini.

Teoria comportamentului planificat a fost propusă de Ajzen și Fishbein și sugerează ideea conform căreia comportamentul este determinat de intenții, atitudini și norme subiective. Teoria a fost ulterior extinsă la teoria comportamentului planificat în cadrul căreia controlul comportamental perceput (păreri despre abilitatea de a realiza un comportament) și intentile comportamentale preconizează comportamentul. Constructul normelor subiective este analog pentru componentele normelor obligatorii ale altor teorii de norme sociale și reprezintă operaționalizarea a mai multe constructe generale de norme sociale. Normele subiective se referă în mod specific la felul în care ceilalți față de care există sentimente ar privi contextul angajării într-un anumit comportament. Conform teoriilor acțiunii motivate și comportamentului planificat, dacă se considera că oameni importanți din viața subiectului ar dezaproba faptul că acesta fumează țigări, atunci este mică probabilitatea ca acesta să intenționeze să fumeze sau inclusiv să fumeze. Normele subiective sunt distincte față de alte operaționalizări ale normelor sociale în două feluri. Ele se centrează exclusiv pe factorii importanții ca grupul de prieteni sau comportamentul de raport, însă accentul se pune pe percepția asupra comportamentului, mai degrabă decât pe comportamentul propriu zis. Astfel, întrebarea nu este despre măsura în care subiectul crede că cei față de care are sentimente aproba sau dezaproba fumatul, ci mai degrabă pe măsura în care crede că cei față de care are sentimente aproba sau dezaproba faptul că el să fumeze. Acest lucru poate părea că o distincție subtilă și insignifiata și în cele mai multe cazuri probabil că este însă, în anumite cazuri poate reprezenta o distincție importanta. De exemplu, părinții cu puncte de vedere favorabile sau moderate asupra legalizării consumului de marijuana, pot fi mai puțini permisivi în ceea ce privește ideea că fiica sa să consume marijuana. În timp ce normele subiective și cele prohibitive au caracteristici ce se suprapun (comune), normele prohibitive sunt încadrate în așa fel încât ele sunt consecvente în mod inerent cu teoria identității sociale și teoria impactului social și nu includ stipulari privind grupul de referință sau specificații conform cărora comportamentul pus sub chestionare să fie comportamentul persoanei respective.

La teoriile menționate anterior se adauga teoria comportamentului problematic și teoria grupului de prieteni, care au un impact semnificativ pentru înțelegerea consumului de substanțe la adolescenți și joacă un rol important în modelarea mai multor perspective. Teoria comportamentului problematic a fost original propusă de către Richard Jessor ca un mod de a prezice tendința spre devianta și sugerează variabile multiple pentru instigarea sau prevenirea comportamentelor problematice, echilibrul dintre aceste variabile, preconizând angajamentul în comportamente problematice. Variabilele care instiga la devianta au fost definite ca factori de risc, în timp ce cele care previn sau reduc probabilitatea comportamentelor problematice au fost definite ca factori de protecție.Problemele comportamentale sunt definite în funcție de vârstă și norme sociale. De exemplu, consumul de bere la vârsta de 10 ani este conceptualizat ca o problemă de comportament și ca o încălcare a normelor sociale, totuși, consumul de bere la vârsta de 26 de ani nu este în mod normal considerat o problemă. Tendința spre devianta conduce la o largă sfera de probleme comportamentale și aceste comportamente sunt pozitiv legate unele de altele și negativ corelate cu comportamente prosociale sau convenționale. În plus, comportamentele deviante din timpul tinereții constituie un factor predictiv pentru problemele comportamentale din timpul maturității. Teoria sugerează că angajarea în comportamente precum consumul de substanțe este susținută sau descurajată de interacțiunea cu prietenii. Teoria grupului de prieteni este distinctă de grupul de prieteni și este definită ca fiind o unitate mică de prieteni care ajuta la formarea unor atitudini și influențează comportamente într-o măsură mai mare decât orice alți factori sociali ai rețelei de prieteni. Teoria grupului de prieteni are un efect puternic asupra unui individ și intervențiile legate de comportamentul riscant, precum adicția spre drogurile ilicite sunt eficiente atunci când individul este separat de mulțimea de prieteni sau când intervenția se realizează în mod direct asupra mulțimii de prieteni.

Adolescenții și fumatul

Fumatul este una din cauzele cele mai prevenite ale mortalității și morbidității în lumea occidentală. În Statele Unite, aproximativ 20% din populație folosește tutun, în comparație cu 47% în 1965. Prevalenta fumatului a fost substanțial redusă, însă aceasta reducere pare să fi încetinit în ultimii ani. Aproximativ 450000 de oameni mor anual în Statele Unite, ca rezultat al bolilor atribuite fumatului, cum ar fi cancerul de plămâni, boli cronice pulmonare, boli cardiovasculare și infarct. Fumatul începe la o vârstă fragedă, ratele consumului de tutun la femei sunt în creștere și din ce în ce mai mulți fumători au status socioeconomic redus. Studiile trecute care au examinat relațiile dintre caracteristicile structurale, cât și cele poziționale ale rețelei de adolescenții și consumul de țigări (Abel et al., 1993), au constatat că adolescenții care ocupa poziții mai puțin integrate din punct de vedere social în cadrul reletei de prietenie, sunt mai predispuși la fumat. Cu toate acestea, alte studii sugerează că adolescenții populari sunt mai susceptibili de a fuma (Valente et al., 2005) și ca fumatul are loc cu preponderenta în contextul grupului social (Pearson & West, 2003).

Interesant este ca Valente et al. (2005) a descoperit că atât adolescenții care se bucura de atenție în cadrul grupului, cât și cei izolați sunt de natură să fumeze țigări. Ei afirmă acest lucru, deoarece tinerii populari sunt puternic conectați de școală, astfel încât pot fi expuși într-o măsură disproporționala influentelor pro-fumat venite din partea prietenilor, care pot fi prezente în școli. Mai mult, se sugerează că tinerii izolați sunt predispuși de a se asocia cu tineri din afara școlii care fumează. Indicând atât importanta prietenilor care fumează, cât și poziția din cadrul rețelei de prietenie, Ennett et al. (2008) este de părere că relația dintre popularitate și fumat este moderată negativ de către comportamentul de fumător al prietenilor adolescentului.

Deficitul de atenție sau tulburarea hiperkinetica (ADHD) este înalt corelată cu fumatul. Adolescenții și adulții tineri diagnosticați cu ADHD prezintă rate mai ridicate ale fumatului în comparație cu cei care nu suferă de aceasta tulburare. Aproximativ 40% din adulții diagnosticați cu ADHD fumează, comparativ cu 26% din populația generală (Pomerleau et al., 1995). O tulburare comună, ADHD are o prevalență estimată de 5%-6% la copii (Polanczyk et al., 2007). La adulți, prevalenta a fost de 4,4% într-un studiu național reprezentativ din Statele Unite, bazat pe interviuri de diagnosticare. Câteva mecanisme pot explica de ce fumatul și ADHD sunt conectate. O ipoteză este aceea că indivizii cu deficit de atenție utilizează țigările drept medicamentație proprie, pentru a-și ameliora problemele legate de atenție (Boomsma et al., 2010). Un studiu realizat pe perioadă a 10 ani pe adolescenții cu și fără deficit de atenție, a demonstrat faptul că ADHD reprezintă un factor semnificativ riscant pentru dezvoltarea unor tulburări legate de consumul de substanțe și țigări (Wilens et al., 2011). Kollins și colaboratorii (2005) au evidențiat ca fiecare simptom în plus a ADHD-ului crește posibilitatea de a deveni un fumător permanent. Cercetările pe animale au atras atenția asupra unei ipoteze alternative: direcția cauzalității asocierii dintre fumat și simptomele tulburării hiperkinetice pot pleca și de la fumat către ADHD. La șoareci, expunerea în timpul adolesentei la nicotina cauzează o atenție diminuată, care se prelungește până la maturitate (Counotte et al., 2011). Deși fumatul poate avea un efect pozitiv imediat la adulții diagnosticați cu ADHD, expunerea la nicotina poate avea efecte negative pe termen lung asupra creierului atunci când se afla încă în curs de dezvoltare (Counotte, 2012), în special în cortexul prefrontal. Cortexul prefrontal este implicat în atenție și în controlul impulsurilor (impulsivitate) și continuă să se dezvolte pe parcursul adolescenței și maturității. În timpul acestei perioade critice, nicotina inhalată prin fumul de țigară poate afecta dezvoltarea cortexului prefrontal, cauzând schimbări de lungă durată în funcționarea creierului (Slotkin, 2004). Studiile epidemiologice la oameni au sugerat de asemenea că fumatul are un impact negativ asupra atenției. Un studiu imagistic cu o rezonanță magnetică a arătat că rețeaua funcțională a atenției din zona prefrontala era semnificativ mai redusă la tinerii fumători, în comparație cu nefumătorii și că gradul de reducere era corelat cu anii de fumat (Musso et al., 2007).

În studiul longitudinal realizat de Treur et al. (2014) pe un eșantion de 1987 de adulți și 648 de perechi de gemeni monozigoți, s-au colectat date despre fumat și problemele de atenție. Perechile de gemeni au fost clasificate ca fiind concordante/discordante pentru fumat și comparați cu problemele de atenție. Studiul și-a propus să exploreze efectele fumatului asupra problemelor de atenție prin folosirea metodei gemenilor monozigoți discordanți. Acest plan genetic informativ explorează dacă fumatul conduce cauzal la mai multe probleme de atenție, prin compararea scorurilor privind problemele de atenție la geamănul care a fumat, cu cel care nu a fumat niciodată. Deoarece gemenii monozigoți sunt din punct de vedere genetic aproape identici și cresc în aceeași familie, planul îndreaptă confuzia privind factorii genetici și împărtășirea aceluiași mediu familial. Efectul nicotinei asupra funcționarii cognitive este posibil unul din factorii implicați în diferențele invididuale ale ADHD-ului observate la adulți. Membrii familiei sunt mai similari în comportamentul de fumător, datorită geneticii și expunerii la aceiași factori de mediu, însă factorii de mediu unici pot provoca, în special la gemenii monozigoți, diferențe în ceea ce privește inițierea fumatului. Diferențele individuale în ceea ce privește debutul fumatului, poate conduce la scoruri înalțe în ceea ce privește problemele de atenție pentru indivizii care încep să fumeze, comparativ cu nefumătorii. Deși fumul de țigară conține multe componente nocive (Lu et al.,2003), cerecetarile realizate pe animale sugerează faptul că nicotina este agentul cauzal în relația dintre fumat și problemele de atenție.

În ceea ce privește mecanismele biologice din spatele efectelor negative ale nicotinei asupra atenției, Counotteel et al. (2011) evidențiază rolul nivelurilor glutamate metabotropice. Se sugerează că expunerea la nicotina în timpul adolescentei afectează mecanismele semnalizatorare sinaptice, incluzând glutamatul metabotropic existent în cortexul prefrontal. Aceste mecanisme specifice sunt importante pentru plasticitate și maturarea sinaptică, explicând efectele asupra funcționarii cognitive41. Creierul este de asemenea vulnerabil la fumul de țigară în timpul copilăriei. Max și colabortorii (2012) au reportat că expunerea pasivă la fumul de țigară era semnificativ asociată cu o rata mai mare a ADHD-ului pentru copii cu vârste intre 4-15 ani. Expunerea la nicotina poate apărea prin intermediul fumatului maternal din timpul dezvoltării prenatale (în uter). Studiile informative de genetică au demonstrat faptul că expunerea din timpul perioadei prenatale la nicotina crește semnificativ riscul de ADHD și probleme de comportament la copii mici (Gaysina et al.,2013). Toate aceste studii indică faptul că expunerea la fumul de țigară, poate rezulta în probleme de atenție, chiar și atunci când este o expunere pasivă sau expunere prenatală (Goriounova et al., 2012).

Adolescenții și consumul de alcool

Spre deosebire de fumat, consumul de alcool este adesea intermitent și poate varia considerabil de-a lungul vieții (Agrawal et al., 2012). Consumul de alcool în rândul adolescenților și tinerilor adulți pare a fi în creștere la nivel global, conform Organizației Mondiale a Sănătății (2011), dar în țările din Europa, se afla în scădere (Hibell et al., 2012). Aproximativ 4% din totalul bolilor la nivel global sunt acum atribuite ingerării de alcool. În general, bărbații beau mai mult alcool decât femeile, dar diferența sexuală este mai mică la o vârstă fragedă (Schulte et al., 2009). Consumul de alcool crește în timpul adolescentei timpurii, atinge apogeul în tinerețe și apoi scade (Windle & Windle, 2005).

Adolescenta este o perioadă fundamentală pentru consumul de alcool mai târziu în viață și este caracterizată prin schimbări dramatice în domenii multiple (Steinberg, 2005), incluzând procesele cognitive și atașamentul social. Aceste schimbări rapide, care în prima instanță se credeau a fi benefice din punct de vedere evolutiv, au fost legate de vârsta asociata implicării în anumite comportamente problematice, inclusiv consumul de alcool în societatea modernă (Witt, 2010). În Statele Unite, 86,7% dintre cei cu vârsta de 18 ani au spus că au consumat alcool cel puțin o dată în viață, 68,1% au consumat alcool de mai mult de cinci ori și 18,4% au raportat că sunt dependenți (Young et al., 2002). ). În Taiwan, prevalenta consumului de alcool la minori, a crescut de la 16,7% în 1996 la 42,6% în 2006. Abuzul de alcool se referă la o tulburare psihiatrică, definită în DSM-IV ca o condiție în care consumul de alcool constituie un factor perturbator care pune în pericol viața personală a unui individ. Această perturbare se poate manifesta în diferite moduri cum ar fi condusul repetat în stare de ebrietate, arestare pentru comportamentul necuviincios cauzat de ingerarea de alcool, absentarea de la școală sau de la muncă din cauza consumului de alcool (American Psychiatric Association, 1994).

Abuzul de alcool presupune costuri substanțiale în termeni de justiție juvenilă, sănătate, servicii de sănătate mentală (Hawkins et al., 1992). Un număr considerabil de studii au pus în lumina faptul că nivelurile de consum ale colegilor erau pozitiv legate cu consumul de alcool în rândul tinerilor. Cu toate acestea, cele mai multe dintre studii s-au focusat pe nivelul de consum fără a lua în considerare dacă consumul de alcool a provocat un prejudiciu în viața personală a subiectului. Deoarece consumul de alcool diferă de abuzul de alcool, acestea reprezentând diferite scale ale consumului, este posibil că gradul de influența al prietenilor să difere privind patternurile consumului de alcool.

În literatura de specialitate se găsesc o serie de teorii care explica acest comportament al adolescenților, astfel că, influenta socială poate fi ușor înțeleasă folosind teoria lui Ajzen & Fishbein a comportamentului planificat care urmărește să explice probleme cum ar fi consumul de alcool (Taylor,2003). Conform acestei teorii, expunerea unui comportament specific sănătos este rezultatul intenției de a realiza acel tip de comportament.Intenția comportamentală depinde de atitudinea față de comportament, normele subiective percepute cu privire la comportament și controlul perceput asupra comportamentului. Atitudinea față de comportament depinde de credințele și evaluările rezultatului. Normele subiective sunt credințele individuale ale celorlalți cu privire la ce ar trebui să facă o persoană și motivația persoanei de a se conforma sau a ceda. Controlul perceput este extensia prin care o persoană este convinsă că este capabilă de a realiza un anumit tip de comportament. Un factor important care duce la control este gradul de vulnerabilitate în fata tentației. Teoria autocontrolului (Gottfredson & Hirschi, 1990) oferă un cadru propice pentru efectul vulnerabilității asupra controlului perceput. Această teorie a fost folosită inițial pentru a prezice comportamentul criminal,dar poate fi aplicată și pentru consumul de alcool. Potrivit acestei teorii,oamenii cu autocontrol scăzut au tendința de a răspunde stimulilor mediului într-un mod în care îi face să își depășească normele. Tinerii cu un autocontrol scăzut pot fi mai susceptibili la influența prietenilor și invers, tinerii cu autocontrol ridicat sunt capabili de a rezista tentantiilor. Într-un studiu realizat de Wills și colaboratorii (2011) care a examinat relația privind consumul de alcool care se stabilește intre adolescent și grupul său de prieteni, s-a stabilit faptul că relația este mai puternică la cei cu autocontrol scăzut. Alte studii au evidențiat faptul că autocontrolul modifica de asemenea efectele altor factori contextuali, cum ar fi suportul parental (Stice & Gonzales, 1998), influenta media (Wills et al., 2010) și evenimentele vieții cu impact negativ.

De asemenea, au fost efectuate și o serie de studii genetice, în vederea înțelegerii acestei problematici serioase. Studiile pe gemeni și familii au oferit ample dovezi pentru existența unei medieri genetice a susceptibilității dependenței de alcool (AD) în cadrul familiilor.Studiile realizate pe gemeni tind să arate o concordanță mai ridicată pentru dependență de alcool la gemenii monozigoți (MZ) față de gemenii dizigoți (DZ), oferind estimări ale moștenirii genetice în intervalul .54 până la .58 la subiecții de sex masculin.Medierea genetic a riscului de a dezvolta dependent de nicotina7 , abuz și dependent de canabis8,precum și alte droguri psihoactive au fost de asemenea demonstrate.În timp ce se depun eforturi consistente pentru identificarea genelor prezente la indivizii ce afișează un comportament adictiv,procesul poate fi accelerat prin identificarea ulterioară a factorilor de risc prezenți în timpul copilăriei.O meta-analiză realizată pe baza studiilor cu gemeni cu măsurarea amplitudinii P300 arata o heritabilitate de 60% 30, sugerând faptul că amplitudinea P300 este transmisibila de-a lungul generațiilor.Procesul prin care transmiterea unei amplitudini reduse P300 de-a lungul generațiilor se traduce printr-un risc crescut pentru AD,este momentan necunoscut.

Studii din diferite țări ale lumii au indicat faptul că un debut timpuriu pentru consumul de alcool este asociat semnificativ cu un risc crescut de probleme mentale, fizice și emoționale. Conform Fundației de Sănătate Mentală (2006), alcoolul este adesea folosit ca automedicamentatie în rândul pacienților cu tulburări psihiatrice, pentru a atenua temporar sentimentele de anxietate și depresie. Alcoolul poate ajuta de asemenea la inducerea somnului (Roehrs & Roth, 2001) și consumul este mai comun la oamenii cu depresie în comparație cu restul populației (Saban & Flisher, 2010). În rândul adulților, problemele de alcool coexista cu tulburările de anxietate, în special anxietatea socială, care este mai frecventă decât orice altă tulburare de anxietate. Deși studiile pe copii cu ADHD și consumul de alcool au reportat rezultate inconsistente, meta-analizele au descoperit dovezi concludente ale riscului crescut de abuz de alcool în tinerețe (Charach et al., 2011). În special, ADHD este prezent la unul din patru adulți care consumă substanțe. Mai mult, alcoolul este una dintre cele mai frecvent utilizate substanțe în rândul celor care suferă de bulimie nervoasă, spre deosebire de cei cu anorexie, care evita alcoolul pentru a preveni creșterea în greutate (Fischer & le Grange, 2007). Deși adulții cu un nivel scăzut de ȘES consuma alcool mai rar decât cei cu un nivel crescut de ȘES, aceștia pot bea în cantități mai mari (Giskes et al., 2011).

Aceste observații au determinat investigația în ceea ce privește apariția și evoluția comportamentului de băutor din perspectiva dezvoltării (Deas et al., 2000). Până în prezent, au fost dezvoltate câteva pardigme teoretice cu scopul de a explica cauzele debutului precoce al utilizării alcoolului și mecanismele care stau la baza tulburărilor cauzate de ingerarea de alcool. Teoria anticipării alcoolului, este una dintre cele mai promițătoare paradigme (Goldman et al., 1999). Expectantele, care acționează ca niște patternuri inflormationale pot procesa, categoriza și împerechea stimuli variați la răspunsurile provizorii prin anticiparea evenimentelor viitoare. Pentru expectantele în ceea ce privește alcoolul, pot fi activate în mod diferențiat multiple direcții, în funcție de istoria anterioară a consumului de alcool.

Adolescenții și consumul de substanțe

Chiar și după decenii de cercetare, campanile de prevenire și “războiul împotriva drogurilor” și al consumului de alcool de către adolescenți rămân o problemă publică de sănătate de o importanță signifiantă. Mai mult de jumătate dintre adolescenții din America au consumat alcool și tutun și aproape la fel de mulți au încercat marijuana sau droguri mai tari (Johnston et al., 2002).Potrivit lui Myers et al.(2001), adolescenții care consumă alcool, tutun și droguri manifesta un risc crescut de a prezenta o serie de rezultate negative, incluzând rezultate școlare scăzute, deterioarea sănătății, precum și rațe crescute de psihopatologie. Mai mult decât atât, debutul timpuriu în utilizarea substanțelor, este un predictor al unor rezultate viitoare negative în maturitate, incluzând competenta scăzută la locul de muncă, neasumarea rolului în familie, un nivel scăzut de educație și angajarea în continuarea în comportamente riscante (Kandel et al., 1986). Potrivit lui Windle (1999), dată fiind semnificația deosebit de importantă a consumului de substanțe la adolescenți, cercetătorii au depus eforturi pentru a identifica factorii psihosociali care ar putea fi legați de utilizarea de substanțe.

Dependentele și întrebuințarea greșită a intoxicanților sunt costisitoare, stresante și reprezintă o provocare la nivel clinic, personal și de sănătate. Progresele în neurostiinta depind în mare parte de înțelegerea fundamentală a epidemiologiei fenomenului. De exemplu, recunoașterea faptului că adicțiile au o bază genetică, derivă din studiile epidemiologice realizate pe familii, gemeni și adopții. Debutul dependentelor în adolescență deriva de asemenea din studiile observaționale ale condițiilor populației. În ultimii zece ani, noi maniere epidemiologice importante au fost dezvoltate și aplicate pt studierea originilor patternurilor și consecințele dezvoltării problemelor de comportament care au indicat drumul pt cercetările științifice de bază.Vârsta inițierii pentru consumul de anumite droguri ilicite variază în funcție de substanță, deși ȘU (consumul de substanțe) tinde să apară în adolescență. NSDUH a descoperit că aproape 3 milioane de oameni începând cu vârsta de 12 ani care au reportat că au utilizat droguri ilicite pentru prima dată în ultimul an, 56.7% au fost mai mici de 18 ani și vârsta medie a inițierii utilizării substanțelor a fost sub 19 ani (Substance Abuse and Mental Health Services Administration, 2011).Potrivit studiului de lungă durată MTF (Johnston et al., 2013), alcoolul, tutunul și inhalanții demonstrează patternuri timpurii ale inițierii în comparație cu drogurile ilicite precum cocaina pudră și halucinogeni, care apar mai târziu în adolescență. În plus, printre respondenții MTF, vârsta de inițiere este în general mai mică pentru drogurile considerate mai puțin riscante. Pentru majoritatea substanțelor, vârsta de debut a fost raportată încă din clasa a IV-a (aproximativ 10 ani), deși în rate scăzute, cu o creștere rapidă în timpul adolescenței. Deși marijuana este drogul illicit cel mai răspândit, este important de reținut că în timp ce consumul de alcool și țigări este legal în rândul adulților și prin urmare, nu sunt incluse în categoria drogurilor ilicite, consumul lor de către adolescenți este ilegal. Aproximativ unul din 8 adolescenți din clasa a VIII-a, o treime din cei de clasa a X-a și aproape jumătate din cei care sunt în clasa a XII-a au reportat că au fost în stare de ebrietate în anul anterior sondajului. În timp ce prevalenta consumului de țigări a scăzut dramatic de-a lungul anilor, reducerea consumului de droguri ilegale a fost mai puțin substanțială, astfel încât în acest moment, estimările consumului de droguri se potrivesc sau chiar depășesc consumul de țigări în rândul adolescenților. De notat este faptul că studiul Monitorizării Viitorului (MTF) a examinat ratele a așa-numitei marijuana sintetice (vândută sub numele de “K-2” sau “Spice”) pentru prima dată în 2011 și s-a constatat că 11,4% dintre elevii de clasa a XII-a au recunoscut că au consumat acest drog în timpul anului trecut. Acest rezultat important oferă dovezi cum că substanțele nou create își pot face rapid drum în rândul populației de consumatori.

Patternurile consumului de droguri se schimbă în funcție de vârstă, inhalanții fiind cel mai comun tip de droguri folosit de către copii și adolescenții tineri, în comparație cu adulții (Johnston et al., 2013). Majoritatea celorlalte substanțe sunt folosite cu precădere în rândul adolescenților mai în vârstă și a tinerilor adulți, ratele consumului atingând apogeul în jurul vârstei de 20 de ani (Substance Abuse and Mental Health Services Administration, 2011). Aceste patternuri sunt semnificative, deoarece consumatorii de droguri care au reportat că utilizează inhalanți, au părut să aibă cele mai dăunătoare rezultate, incluzând inițierea precoce în rândul altor tipuri de droguri și o prevalență ridicată a tulburărilor legate de consumul de droguri, comparativ cu consumatorii care nu au reportat utilizarea de inhalanți (Wu et al., 2008). După alcool și tutun, cele mai comune droguri folosite de către tineri sunt marijuana, amfetaminele, utilizarea nonmedicala de medicamente date pe rețetă și halucinogenele.

Cannabisul este drogul ilegal cel mai frecvent folosit în rândul tinerilor cu o prevalență pe timpul vieții de 23% în rândul tinerilor belgieni, 30% printre europeni și 35% printre americani (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction, 2012). Inițierea timpurie a consumului de cannabis este mai frecvent întâlnită în țările cu predominanta mai crescută a abuzului și consumului de cannabis. În plus, în rândul tinerilor consumatori, o inițiere precoce este des asociată cu abuzul de cannabis mai târziu în viață și cu probleme cum ar fi simptome psihosomatice, abuz de alcool, renunțarea la studii. Printre cei mai importanți factori cu caracter personal, factorii de internalizare cum ar fi depresia și anxietatea sunt adesea văzuți ca predictori valizi ai consumului de canabis. Atunci când se ia în considerare momentul debutului consumului de canabis, contextul social este crucial. În special pentru adolescenți, deoarece această perioadă este caracterizată printr-o tranziție de la influența familială la cea a presiunii grupului (Ellickson et al., 2004). Intradevar, consumul de canabis apare în situații sociale în mai mult de 75% dintre cazuri. Aflilerea cu alți tineri consumatori de canabis a fost legată de inițierea precoce a consumului de canabis la tineri. În vreme ce această teorie poate fi explicată în mare parte de procesul de selecție prin care tinerii își aleg prieteni cu interese asemănătoare cu ale lor, influenta socială este de asemenea legată de începerea sau mărirea consumului de canabis. Prin mecanisme derivate de la teoria învățării sociale a lui Bandura (1977), incluzând modelare, întărire sau oferirea oportunităților pentru folosire (Oetting & Beauvais, 1986), consumatorii pot încuraja consumul de canabis la alții, în special în contextul școlar.

În literatura de specialitate cu privire la consumul de cannabis, exista indicatori ai interacțiunii dintre caracteristicile personale și factorii sociali contextuali. Având în vedere preocupările sociale specifice oamenilor cu anxietate socială, influenta prietenilor poate avea un rol deosebit de important în cadrul acestei populații (Buckner et al., 2006). Intradevar, adolescenții anxioși au o relație ambiguă cu prietenii, de obicei au mai puțini prieteni, însă depind de aceștia (Davila & Beck, 2002).Dintr-un studiu realizat pe un eșantion de adolescenți, Frojd et al. (2011) a conchis faptul că anxietatea socială poate chiar proteja împotriva abuzului de substanțe. Având puțini prieteni, cineva este mai puțin probabil să se afilieze cu consumatori de canabis.

Schmits et al. (2015) au realizat un studiu longitudinal prin intermediul căruia se dorea identificarea factorilor de protecție și de risc ale consumului de canabis,incluzând expectantele și anxietatea socială. Chestionarul a fost completat de-a lungul unui an, de două ori de către 877 de adolescenți. Printre factorii de risc semnificativi s-au numărat consumul de alcool, prietenii consumatori, amplificarea perceptuala și așteptările dorite. Factorii protectivi au fost expectantele comportamentale negative și anxietatea socială. Dintre cei 877 de participanți la studiu, 693 (79%) nu au consumat niciodată canabis, în vreme ce 184 (21%) încercaseră deja canabis până în momentul aplicării T1. În momentul aplicării T2, 297 de participanți (34%) au susținut că nu au consumat niciodată canabis, în vreme ce 580 (66%) au reportat că au consumat canabis cel puțin o dată în viață. Așadar, pe parcursul anului ce a urmat,113 participanți au experimentat canabis. Rezultatele au arătat că sexul și vârsta nu au prezis consumul de canabis, în vreme ce abuzul de alcool și prietenii consumatori de canabis au constituit predictori importanți, crescând astfel probabilitatea de inițiere în utilizarea drogului. În ceea ce privește influenta prietenilor, rezultatele au concluzionat faptul că contextul colegilor consumatori de canabis oferă oportunitatea adolescenților de a încerca și chiar de a menține consumul de droguri în interiorul grupului (Becker, 1953).

Adolescenta nu este doar o perioadă experimentală pentru utilizarea de droguri, este de asemenea o perioadă în care tinerii au un potențial ridicat de a dezvolta tulburări ale consumului de droguri ai alte consecințe negative pe termen lungu. Studiile realizate pe eșantioanele de adulți, folosind criteriile din DSM-IV privind tulburările legate de utilizarea de droguri, au găsit patternuri similare în ceea ce privește debutul tututor substanțelor în timpul adolescentei, acest debut atingând apogeul în jurul vârstei de 20 de ani și mai rar după vârsta de 25 de ani (Compton et al., 2007). Cu toate acestea, adolescenta este o primă perioadă de risc pentru dezvoltarea tulburărilor legate de abuzul de substanțe. În timp ce prevalenta abuzului sau dependenței de droguri ilegale în 2010 era mai mare în rândul băieților (3,6%) decât în rândul fetelor (2,0%), rată a fost mai mare pentru fete (4,9%) față de băieți (4,6%) ,la subiecții cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani.

CAPITOLUL 2.METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Obiective

1. Obiectivul principal cercetării este reprezentat de investigarea relației dintre influența socială, influența familiei și comportamentul deviant la adolescenți și copii.

2. Un alt obiectiv este reprezentat de determinarea importanței particulare a celor două tipuri de influență la comportamentul deviant.

3. Alt obiectiv este determinarea mărimea relației dintre cele două tipuri de influență pentru fiecare grup în parte, adolescenți și copii.

2.2. Operaționalizarea conceptelor

` Definiții de lucru

Influența socială este reprezentată de efectul pe care ceilalți îl au asupra atitudinilor și comportamentelor unui individ (Berkman, 2000, apud. Simons-Morton & Farhat, 2010).

Influența familiei reprezintă constelația de atitudini și credințe prin care sunt determite primele paternuri de socializare (Darling & Steinberg, 1993).

Devianța este reprezentată de comportamente intolerabile și inacceptabile care diferă față de media de referință.

` 2.3.Indicatori

Influența socială este determinată de scorul la scala pentru rezistența la influeța socială Inventarul McMaster pentru Evaluarea Familiei.

Influența familială este determinată de controlul comportamentului și implicarea afectivă.

Comportamentul deviant este determinat de indicatorii de la Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Copiilor

2.4. Ipoteze

Ipoteza generală

Există o relație semnificativă statistic între influența socială, influența familială și comportamentul deviant.

Ipoteze specifice

H1: Atunci când controlul comportamentului va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mică la grupul de adolecenți.

H2: Atunci când implicarea afectivă va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mai mic la grupul de adolescenți.

H3: Atunci când rezistența la influența semenilor va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mai mică la grupul de adolescenți.

H4: Atunci când controlul comportamentului va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mică la grupul de copii.

H5: Atunci când implicarea afectivă va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mai mic la grupul de copii.

H6: Atunci când rezistența la influența semenilor va fi mai mare, intensitatea comportamentului deviant va fi mai mică la grupul de copii.

Variabile

Variabile dependente: comportamentul deviant

Variabile independente: influența semenilor, controlul comportamentului, implicarea afectivă.

Indicatori:

Comportamentul deviant este măsurat prin două intrumente, unul pentru adolescenți (15 – 21 de ani), celălalt pentru copii (8-14 ani)

Influența semenilor este măsurată prin scala pentru rezistența la influența semenilor, unde un scor mic indică o rezistență redusă.

Influența famliei este măsurată prin două scale preluate din Inventarul McNamaster pentru Evaluarea Familiei: scala pentru controlul comportamentului și scala pentru implicare afectivă.

Participanți

Pentru această cercetare a inclus un grup format dintr-un număr de 60 de elevi de liceu de ambele genuri, cu vârstele cuprinse între 12 și 15 ani, formați din „elevi-problemă” care aveau media scăzută la purtare și cu cel puțin un avertisment din partea școlii. A fost selectat și un al doilea grup de 34 de participanți formați din adolescenți cu vârsta între 15 și 21 ani.

Procedură

Anterior aplicării instrumentelor au fost contactați mai mulți profesori-diriginți de la mai multe școli generale și licee din provincie. Liceele incluse au profil tehnic (construcții, agricol, utilaje) deoarece la acestea, unde un ciclu școlar are 5 ani (ultimul fiind de practică) este mai mare probabilitatea să existe elevi cu vârste mai mari de 18 ani. După acceptarea participării la acest studiu a profesorilor și după obținerea acordului directorilor instituțiilor, profesorii au fost rugați să identifice elevii-problemă din clasele lor.

Inițial au fost selectați 87 de elevi pentru grupul de copii și 55 de elevi care să facă parte din grupul de adolescenți. Apoi, au fost contactați părinții acestor elevi și rugați să completeze Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Copiilor, în timp grupul de copii au trebuit să completeze Scala pentru Rezistența la Influența Semenilor și Inventarul McMaster pentru Evaluarea Familiei. Din cei 87 de elevi, doar în cazul a 66 au dorit să participe părinții și a existat cooperare și din partea copiilor. După colectarea datelor, rezultatele la 6 dintre chestionare au trebuit să fie invalidate.

În cazul participanților din grupul de asolescenți, aceștia au completat Chestionarul pentru Comportamenele deviante, Scala pentru Rezistența la influeța Semenilor și Inventarul McMaster pentru Evaluarea Familiei. Din cei 55 de participanți selectați inițial, doar 34 din aceștia au acceptat să participe.

Instrumente

Scala pentru Rezistența la Influența Semenilor este compusă din 10 perechi de itemi sub forma unor afirmații. Sarcina respondenților este de a alege afirmația care îi descrie cel mai bine (exemplu de item: „Unele persoane își urmează prietenii doar pentru a-i face fericiți DAR Unele persoane refuză să își urmeze prietenii, chiar dacă sunt conștienți că asta îi va face nefericiți”). Răspunsurile sunt codate pe o scală cu patru trepte, fiecare descriptor având asociate două răspunsuri din care poate alege respondentul: „Foarte adevărat” sau „Parțial adevărat”. Scorarea se realizează prin realizarea mediei răspunsurilor, scorurile ridicate indicând o rezistență mai mare la influența semenilor. Pentru scorare, fiecare idem este scortat de la 1 la 4 (se citește de la stânga la dreapta instrumentului). Itemii 2, 6 și 10 sunt invers scorați. Apoi sunt adunate scorurile de la răspunsurile valide, această sumă fiind împărțită la numărul de itemi valizi. Probă este validă dacă cel puțin șapte itemi au răspunsuri valide. Itemii au fost generați de un grup de cercetători din psihologia dezvoltării cu experiență în dezvoltarea psihosocială a adolescenților. A urmat apoi un studiu pilot pe patru eșantioane mici de elevi de liceu și studenți în primul an de facultate. Consistența internă a scalei a fost realizată folosind toate cele pantru eșantioane separat. Analizele statistice au indicat faptul că scala are o fidelitate inter-eșantioane asemănătoare, idicii Cronbach Alpha fiind .70, .76, .74 și .73).

Inventarul McMaster pentru Evaluarea Familiei (McMasterFamily Assement Device – FAD). FAD este un instrument ce se bazeză pe modelul lui McMaster al funcționalității familiale, on conceptualizare clinică a familiei. Modelul prescrie caracteristicile structurale și organizaționale ale familiei și modelele relaționale dintre membrii acesteia. Modelul face distincția între cinci dimensiuni ale funcționalității familiei: rezolvarea problemelor (abilitatea familiei de a rezolva problemele care amenință integritatea și capacitatea de funcționare a acesteia; comunicare (schimbul de informații între membrii familiei); roluri (se referă la paternurile de comportament pe care familia le are pentru îndeplinirea anumitor funcții cum ar fi stocarea resurselor, oferirea de hrană și suport); răspuns afectiv (evaluează măsura în care membrii familiei sunt capabili să abiă răspunsuri afective potrivite pentru o serie de stimuli); implicare afectivă (măsoară nivelul în care membrii familiei manifestă interes și se implică în activitățile și preocupările celorlalți); controlul comportamentului (evaluează modul în care membrii familiei impun standarde de comportamente unii asupra altora). Instrumentul este compus din șapte scale, una pentru funcționalitatea generală, care măsoară sănătatea/patologia familiei, în timp ce restul de șase măsoară câte o dimensiune a modelului McMaster. Proba poate fi completată de oricare membru al familiei cu vârsta de peste 12 ani. Cei 58 de itemi ai instrumentului sunt afirmații pe care o persoană le poate face despre propria familie. Cel care completează chestionarul puncteză cât de mult descrie un item propria familie prin alegerea unei variante din patru disponibile: acord puternic, acrod, dezacord și dezacord puternic. Instrimentul are indicii de fidelitate Cronbach Alpha cuprinși între .74 și .92 pentru cele opt scale. Pentru studiul prezent am ales să utilizăm doar trei din scalele instrumentului și anume scala pentru funcționalitate generală, scala pentru controlul comportamentului și scakja pentru implicare afectivă.

Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Deviant este un instrument destinat evaluării comportamentelor deviante (disruptive). Chestionarul trebuie completat de părinți și evaluează comportamentul prin două scale: scala pentru Intensitate, care arată cât de des se produc comportamentele și scară pentru Probleme, care indică acele comportamente care sunt o problemă pentru părinte. Scala pentru Intensitate are ca modalitate de răspuns de la 1 la 7, unde 1 îneamnă Niciodată iar 7 Întotdeauna. Scorurile de la fiecare item sunt adunate pentru a oferi un scor general al intensității ce poate fi cuprins între 36 și 252. Un scor de 131 sau mai mare indică posibilitatea existenței unei probleme Itemii de la Scala pentru probleme au răspunsuri dihotomice de tipul Da/Nu, iar suma răspunsurilor DA prezintă scorul ce poate fi cuprins între 0 și 36, un scor de peste 15 indicând faptul că părintele respectiv este deranjat de comportamentul copilului. Studiile de au indicat faptul că ESBI (Boggs, Eyberg & Reynolds, 1990) are o fidelitate test-retest bună, consistența internă fiind de .93 pentru Scala pentru Intensitate și .91 pentru Scala pentru Probleme.

Chestionarul pentru Acte Deviante (Farrington, 1973) este un intrument compus din 38 de itemi utilizat pentru evaluarea actelor deviante. Respondenții trebuie să bifeze doar comportamentele care îi caracterizează, apoi acestea sunt însumate, iar numărul rezultat indică scorul general la comportamentul deviant. Chestionarul surpinde comportamente deviante diverse de la furt de bunuri, violență față de semeni și consum de alcool sub vârsta de 18 ani și consum de droguri.

CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETARII

Datele au fost colectate și introduse în programul SPPS versiunea 19. În urma rulării analizei descriptive a datelor, indicatorii de boltire și aplatizare au indicat faptul la grupul de participanți copii niciuna din cele trei variabile nu are o distribuție normală (ANEXA 1) însă fără să existe abateri foarte mari. Astfel pentru variabilă Controlul comportamentului indicatorul pentru indicii skewness a fost .42 , iar pentru kurtosis a fost .60. Pentru variabilă Implicare afectivă skewness a fost .64, iar kurtosis -.15. La Rezistența la influența semenilor, skewness a fost .65, iar kurtosis .15. În fine, pentru variabilă Comportamentul deviant skewness a fost -.68 și .40. Totuși rezultatele testului Shapiro-Wilk indică faptul că doar în cazul variabilelor Implicare afectivă și Comportament deviant nu este întrunită condiția de normalitate.

După cum se poate observa și din graficile histogramă ale fiecărei variabile (ANEXA 2), această lipsă de normalitate nu este pronunțată la grupul de copii.

În urma acestor date, pentru verificarea ipotezelor am deci utilizarea unui test nonparametric și anume corelația Spearman. După rularea procedurii, datele au indicat că Implicarea afectivă corelează cu Devianța (ρ= -.81) însă această relație nu este semnificativă statistic, p>.05. Astfel, datele nu indică respingerea ipotezei de nul, astfel că prima ipoteză a cercetării nu se confirmă.

Analiza corelației celei de-a doua variabile, Influența afectivă și Comportamentul deviant a relevat un indice de corelație de .34, destul de bun, semnificativ statistic, p=.014. Astfel, există o relație între controlul afectiv și comportamentul deviant, dar nu în sensul celei urmărite prin cea de-a doua ipoteză, prin urmare nici în acest caz datele nu permit cofirmarea acesteia.

Relația celei de-a treia variabile, Rezistența la influența semenilor și Comportamentul deviant este destul de mare, indicele de corelație Spearman fiind egal cu .58, însă nici în acest caz relația nu este semnificativă statistic, p>.05. Asfel, având cele de mai sus, ipoteza de nul nu poate fi respinsă și prin urmare ultimă ipoteză nu este confirmată.

Datele prezentate mai sus indică faptul că ipoteza generală nu a fost confirmată. Acest aspect va fi discutat în secțiunea decicată discuțiilor.

Pentru grupul de adolescenți analiza descriptivă a datelor relevat faptul că niciuna dintre variabile nu are o boltire sau aplatizare normală. Indicatorii pentru skewness și kurtosis au fost în spcial mari în cazul variabilelor implicare afectivă cu skewness=1.5 și kurtosis=2.9 și la variabilă rezistența la influența semenilor, skewness=1.2 și kurtosis=2.2. Totuși aceste lucru nu este anormal având în vedere mărimea eșantionului (N=34). Rezultatele testului Shapiro-Wilk indică două dintre cele patru variabile nu îndeplinesc condiția de normalitate și anume implicarea afectivă (p=.001) și rezistența la influența semenilor (p=.002). Rezultatele pentru celelalte două variabile care întrunesc condiția de normalitate pot fi observate în tabelul de mai jos.

Având în vedere rezultatele analizei descriptive, am decis amplicarea unei proceduri neparametrice pentru testarea impotezelor. Astfel, am aplicată testul Spearman pentru relația dintre două variabile.

În cazul relației dintre controlul comportamentului și comportamentul deviant, indicele de corelație Spearman este foarte mare -.72, fiind semnificativ statistic, p=.0001. Astfel, putem afirma că ipoteză de nul poate fi respinsă, deci putem conchide că ipoteza cercetării (H4) se confirmă.

Pentru a două dintre relații, implicarea afectivă și comportamentul deviant, indicele de corelație Spearman este destul de mare -.52 și semnificativ statistic, p=.001, indicând faptul că în timp ce implicarea afectivă scade, comportamentul deviant crește. Astfel putem susține că ipoteză de nul poate fi respinsă și deci ipoteza cercetării (H5) poate fi acceptată.

A treia relație, cea dintre rezistența la influența semenilor și comportamentul deviant este caracterizată de un indice de corelație foarte mare egal cu -.61, semnificativ statistic (p=.0001) indicând o legătură puternică între cele două variabile. Prin urmare, putem afirma că datele indică faptul că ipoteză de nul poate fi respinsă, prin urmare ipoteza cercetării (H6) este confirmată.

Implicațiile psihologice ale celor trei corelații vor fi discutate în secțiunea următoare.

3.1. Interpretare psihologică

Rezultatele diferite obținute pe baza celor două eșantionări pot să aibă multe motive, pe care le vom menționa în secțiunea dedicată limitelor cercetării. În continuare ne vom rezuma la prezentare interpretării psihologice a rezultatelor. Deși relația dintre influența semenilor și comportamentul deviant pentru grupul de copii nu a fost confirmată, rezultatul nu reprezintă de departe unul suficient. Un motiv pentru care la grupul de participanți copii ipotezele nu s-au confirmat poate fi datorat oportunităților de manifestare și intensitatea comportamentelor deviante. Deși nu au fost colectate date în acest sens, putem presupune că participanții din grupul de copii (sub 12 ani) nu au ajuns în stadiul dezvoltării în care să manifeste acea dorință de independentă față de părinți combinată cu nevoia de a face parte dintr-un grup de indivizi similari. Asfel, aceștia nu au avut parte de foarte multe oportunități să deprindă comportamente deviante prin aprobarea socială a grupului. Pentru a continua argumentul, neavând acele oportunități, comportamentele deviante caracteristice acestui grup se încriu în cele tipice vârstei (comportament violent față de colegi, frați și surori, căutarea atenției, necomplianța față de solicitările părinților etc.). Desigur că și la acești participanți se poate observa o răzvrătire față de influența și controlul părinților, dar fără să existe multe valori ridicate la scorul pentru comportamentul deviant (m=23.28).

În ceea ce privește grupul de adolescenți se poate observa atât o legătură între influența socială și devianță pe de-o parte cât și o relație între influența afectivă, controlul comportamentului și devianță pe de altă parte. Pentru aces grup, părinți își manifestă influența în primul rând prin strucura familială și stilul parental. În strânsă legătură cu comportamentul deviant este și auto-controlul, care reprezintă o bază pentru maturitatea psihologică. Auto-controlul se dezvoltă la începutul copilăriei și este întărit prin influențele școlii, ale familie și ale grupului de prieteni. O interpretare a corelației destul de mare între influența socială și comportamentul deviant ar putea fi faptul că adolescenții sunt influențați de grupul de apartenență deoarece primesc aprobare din partea prietenilor și partenerilor de activități și astfel dezvoltă anumite comportamente care nu sunt aprobate de restul societății. Deși nu dispunem de date în ceea ce privește caracteristicile familiilor (componența, stil parenal, venit) este posibil ca părinții participanților cu valori peste medie la comportamentul deviant să nu aibă o disponibilitate prea mare în a sancționa actele deviante imediat.

CAPITOLUL 4. DISCUȚII

Rezultatele cercetării au implicat afirmarea condiției de nul pentru primele trei ipoteze referitoare la participanții din grupul de copii. Unul din motivele pentru aceste rezultate statistice ar putea fi pus faptul că eșantionele au o varianță întra subiecți prea mare și pe faptul că există mai multe cazuri extreme. Un alt motiv este reprezentat de mărimea eșantionului, fapt care explică și de ce doar unul dintre indici de corelație prezintă o relație medie.

Modalitatea în care au fost alese eșantioanele, prin conveniență, ar fi putut afecta relația dintre variabile. La aceste eșantioane, cazurile extreme pentru variabilă controlul comportamentului sugerează faptul că există o modalitate de influență foarte scăzută pentru mai mulți participanți. În schimb, la variabilă implicare afectivă cei mai mulți participanți au scoruri scăzute ceea ce sugerează o lipsă a implicării familiilor acestora în activitățile acestora. În cazul scorurilor la variabilă influența semenilor, unde scorurile mici indică o rezistență scăzută se poate observa că cei mai mulți participanți au scoruri scăzute. Este posibil că într-adevăr, acei participanți nu au avut parte de implicare din partea părinților.

Variabilă rezitența la influența semenilor prezintă cea mai mare parte a valorilor în zona scorurilor mici, ceea ce indică existența unei rezistențe scăzute și deci o influență ridicată a semenilor pentru aceși participanți. Totuși și în acest caz există participanți cu scoruri foarte ridicate.

Variabilă dependentă, coportamentul deviant, prezintă o serie de participanți cu scoruri în limita superioară, ceea ce implică existența unor comportamente indezirabile la aceștia conform părinților. În ansamblu, eșantionul este caracterizat de o devianță peste medie, conform interpretării instrumentului prin care a fost evaluată această variabilă.

Cele menționate până acum nu au nici pe departe calitatea de certitudine. Chiar dacă cele trei variabile dependente prezintă corelații mici și nesemnificative cu variabilă dependentă, este posibil ca în realitate, la o reaplicare a acelorași instrumente, pe mai mulți subiecți, natura relației să se înscrie în acelați trend cu cel prezentat de literatură dedicată acestora.

În ceea ce privește grupul de participanți adolescenți, rezultatele au fost conform așteptărilor. Astfel, atunci când implicarea afectivă este scăzută, comportamentul deviant va tinde să fie crescut. Atunci când controlul comportamentului este scăzut, comportamentul deviant tinde să fie crescut. În fine, atunci când rezistența la infleunța semenilor este scăzută, comportamentul deviant tinde să fie crescut. Aceste rezultate pot sugera faptul că la participanții la care influența familială este scăzută, influența socială este mult mai mare. Se pare că, în cazul de față, influența socială se traduce prin creșterea comportamentului deviant.

CAPITOLUL 5. CONCLUZII

A fost analizată relația dintre patru variabile, controlul comportamentului, implicare afectivă, rezistența la influența semenilor și comportamentul deviant la două eșantioane independe, unul format din copii vârsta cuprinsă între 12 și 15 ani și unul format din adolescenți cu vârsta cuprinsă între 15 și 21 de ani. Rezultatele obținute nu permit confirmarea ipotezelor cercetării referitoare la grupul de copii. În schimb, au fost confirmate ipotezele referitoare al grupul de adolescenți. Astfel obiectivul cercetării a fost atins. Primul obiectiv specific, al importenței celor două tipuri de influențe asupra comportamentului deviant a fost atins. Astfel, se pare că ambele tipuri de influență au corelații foarte mare cu devianța la adolescenți, în special compomenta de controlul comportamentului afectând în cea mai mare măsură numărul de comportamente deviante. Din păcăate, nu se poate afirma că au fost atinse obiectivele în ceea ce privește grupul de participanți copii. Totuși acest aspect nu invalidează efortul curent. Este posibil ca prin eșantioane mai mari, soluții de control al variabilelor ascunse și o modalitate mai bună de selecție a participanților, relația dintre variabile să atingă pragul de semnificație.

Două dintre aspectele care nu au fost abordate în cercetarea prezentă sunt influența comportamentului părinților și influența modelelor de rol, două variabile despre care literatura psihologică citată indică prezența unor legături semnificative cu comportamentul deviant. Astfel, dacă un părinte are un comportament negativ, este posibil că atitudinea acestora să fie replicată de copil. Influența negativă a părinților asupra comportamentului deviant al copilului poate fi atenuată prin diverse modalități, două dintre acestea fiind deja prezentate prin controlul comportamentului și implicarea afectivă. Acestea, atunci când sunt utilizate îi arată copilului că este valorificat. Mai mult, suportul părinților influențează legătura dintre copil și instituții, cum ar fi școala și dezoltă auto-controlul.

Ultimul aspect este interesant de urmărit într-o cercetare viitoare, este efectul variabilei auto-control, doarece aceasta poate reprezenta o piedică în formarea comportamentului deviant. Cercetările viitoare ar putea investiga și influența școlii asupra comportamentului deviant al copiilor și adolescenților, putând să existe un efect de atenuare.

Fenomenul devianței în societate suferă influențe din partea multor factori, acestea neputând să fie ilustrate doar de o singură cercetare. Este interesant de urmărit efectul acestor variabile de-a lungul vieții, prin cooptarea într-o cercetare a participanților din mai multe categorii de vârstă și realizarea unui studiu logitudinal pentru surprinderea ponderii celor două tipuri de influență. Considerăm, deci, cercetarea noatră ca un punct de plecare pentru studierea relației dintre influența socială, influența familiei și devianța.

5.1. Limite

Ca orice cercetare care utilizează teste statistice, cea de față are mai multe limite. Prima dintre acestea a fost meționată mai sus, fiind natura eșantionului de copii. Am adăuga aici și modalitatea prin care a fost selectat acest eșantion. Este posibil ca selecționarea eșantionului să nu fi cuprins doar copii cu devianță crescută, cum la fel, este posibil ca să fi existat copii cu devianță ridicată, dar evaluarea oferită de părinți acestei dimensiuni să nu corespundă cu comportamentul copilului.

Mărimea eșantionului poate să fie responsabilă pentru incapacitatea acestei cercetări de a descoperi o relație semnificaivă între cele patru variabile pentru grupul de copii. Este posibil ca prin evaluarea unui număr mai mare de e copii, combinată cu evaluările primite de la părinți și profesori, relațiile să fie cu totul diferite.

În ceea ce privește eșantionul de adolescenți, una dintre limite a rezultatele poate fi pusă pe seama mărimii acestuia. Deși indicii de corelație sunt mari pentru toate cele trei legături, fiind și semnifiactiv statistic, rezultatele nu pot fi extrapolate la populația mai largă de adolescenți. O altă limită a rezultatelor este la fel ca în cazul eșantionului de copii și anume, modalitatea de selectare a eșantionului. Am menționat în secțiunea pentru descrierea participanților faptul că o parte dintre cei selectați nu au vrut să participe, prin urmare este posibil ca participanții care au acceptat să fie implicați în studiu sunt din cei cu comportamente deviante medii, lucru care poate fi sugerat și de media variabilei (m=15.8) dependente.

ANEXA 1

ANEXA 2 – Grup copii

Fig1 Histogramă controlul comportamentului

Fig2 Histogramă implicare afectivă

Fig3 Historgramă rezistență

Fig4 Histrogramă comportamentul deviant la influența semenilor

ANEXA 3 – Grup adolescenți

Fig5 Histogramă comportamentul deviant

Fig6 Histogramă Rezistența la influența semenilor

Fig7 Controlul comportamentului

Fig8 Histogramă implicare afectivă

ANEXE

Scala pentru Rezistența la Influența Semenilor

Urmează să citiți un număr de 10 afirmații, fiecare având două variante. Pentru fiecare afirmație, sarcina dvs. va fi să alegeți variantă care vă descrie cel mai bine: cea din stânga sau cea din dreapta. Apoi, va trebui să decideți dacă varianta aleasă este „Oarecum adevărată” sau „Foarte adevărată” pentru dvs. Pentru fiecare propoziție (linie) marcați doar una din cele patru posibilități de răspuns.

Inventarul McMaster pentru Evaluarea Familiei

În continuare vă vom prezenta o serie de afirmații. Sarcina dvs. este să spuneți cât de mult descriu familia dvs. prin marcarea unuia din cele patru variante de răspuns: acord puternic, acord, dezacord și dezacord puternic.

1. Dacă un membru al familiei are probleme, ceilalți se vor implica.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

Ceilalți sunt interesați de noi doar atunci când ceva este important pentru ei.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

3. În familia noastră suntem prea egocentrici.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

4. Ne implicăm în activitățile celorlalți doar atunci când ceva ne interesează.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

5. Suntem interesați de ceilalți doar atucni când avem un câștig personal.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

6. Membri familiei mele sunt interesați unuii de ceilalți doar atunci când au ceva de câștigat.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

7. Nu știm ce să facem atunci când apare o situație de urgență.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

8. În familia noastră poți să scapi ușor dacă încalci regulile.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

9. Știm ce să facem în caz de urgență.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

10. Nu avem așteptări legate de obiceiurile de igienă în familie.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

11. Avem reguli în ceea ce privește lovirea altor oameni,

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

12. Nu avem niciun fel de reguli sau standarde.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

13. Dacă regulile sunt încălcate, nu știm la ce sp ne așteptăm.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

14. Se poate întâmpla orice în familia noastră

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

15. În familia noastră există reguli în ceea ce privește situațiile periculoase.

□ Acord puternic □ Dezacord □ Acord □ Dezacord puternic

Inventarul Eyberg pentru Comportamentul Copiilor

Mai jos veți găsi o serie de afirmații care descriu comportamentul copiilor. Vă rugăm să

încercuiți cât de des comportamentul descris se întâmplă la copilul dvs. apoi să

încercuiți fie DA, fie NU pentru a indica dacă comportamentul respectiv reprezintă o problemă în acest moment.

Cât de des se întâmplă? Reprezintă o problmă?

Copilul dvs. trage de timp atunci când se îmbracă 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Trage de timp la masă 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Este fără de maniere în timpul mesei 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Refuză să mănânce atunci când i se oferă mâncare 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Refuză să realizeze treburi casnice atunco când este rugat 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Întârzie să se ducă la culcare 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Refuză să se ducă la timp la culcare 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Refuză să repectecte regulile casei 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Refuză să dea ascultare decât dacă este amenințat cu pedepse 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Este sfidător atunci când este rugat să facă ceva 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Se ceartă cu părinții în privința regulilor 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Se înfurie atunci când lucrurile nu merg așa cum dorește 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are accese de furie 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Este obraznic/ă cu adulții 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Se plânge 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Plânge foarte ușor 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Ridică tonul său țipă 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Își lovește părinții 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Distruge jucăriile sau alte obiecte 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Nu are grijă de jucării sau alte obiecte 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Minte 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Fură 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Îi șicanează sau îi provoacă pe ceilalți 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dispute verbale cu cei de vârsta lui/ei 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dispute verbale cu frații și surorile 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dispute fizice cu cei de vârtsta lui/ei 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dispute fizice cu frații și surorile 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Caută atenția mereu 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Îi întrerupe pe ceilalți atunci când vorbesc 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Atenția îi poate fi distrasă foarte ușor 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are atenție scurtă 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Nu reușește să termine singur/ă sarcinile sau proiectele 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dificultăți în a găsi modalități de distracție individuală 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Are dificultăți în a se concentra asupra unui lucru 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Este hiperactiv/ă sau agitat/ă 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Udă patul 1 2 3 4 5 6 7 DA NU

Chestionarul Pentru Acte Deviante

În continuare vă prezentăm un număr de 38 de afirmații. Vă rugăm să marcați cu un X doar pe acelea care vă caracterizează cel mai mult.

Marcați cu X dacă se aplică