Grupul In Psihologia Sociala

Grupul în psihologia socială

Psihologia socială se preocupă cu identificarea și cercetarea componentelor societății umane și a relațiilor dintre acestea. Societatea globală se compune dintr-un ansamblu de formațiuni sociale, înțelese ca rețele de indivizi care au în comun modele culturale sau subculturale, pe baza cărora se dezvoltă procese de relativă uniformizare, de distribuire de statut, roluri și funcții, precum și orientarea selectivă în raport cu problemele generale ale societății.

Termenul de grup are un sens foarte larg, referindu-se la formațiuni de lucru, grup de prieteni, familie etc. „Un grup există atunci când două sau mai multe personae se defines ele însele ca membri ai acestui grup și când existența lui este recunoscută de o a treia persoană” (Rupert Brown, 1998). Grupul social face referire la o formațiune socială în interiorul căreia indivizii interacționează conform unor reguli fixe, constituie o entitate, iar membrii se recunosc ca atare.

În cadrul acestei lucrări ne vom focaliza pe un grup de șase membrii, de sex feminine, cu vârste cuprinse într 20 și 23 de ani, cu statutul de student. Grupul a fost constituit de noi. Conform normelor sociale, grupul constituit de noi este un grup restrains, ale cărui caracteristici sunt cunoașterea reciprocă și interacțiunea – percepție colectivă a unității. Membrii grupului interacționează frecvent, scopurile fiind comune.

Principalul factor de constituire a unui grup este oportunitatea de interacțiune. Un alt factor este potențialul de realizare al obiectivelor, fie ele fizice, intelectuale sau social-emoțional.

Caracteristicile personale ale membrilor reprezintă unul din cei mai importanți factori. În privința atitudinii, pot exista grupuri formate pe similaritate – „cine se aseamănă, se adună”. Când ne referim la caracteristici de personalitate, este adevărată varianta grupului format pe baza atitudinii asemănătoare, dar pot exista și cazuri în care cei opuși se atrag. Spre exemplu, oamenii dominant pot căuta compania celor supuși. Cazurile enunțate sunt referitoare la grupurile informale. În momentul în care în interiorul unei organizații se alocă personal pentru grupurile de lucru, entitațile se formează pe baza abilităților indivizilor, chiar dacă personalitățile lor sunt diferite.

Un studio efectuat de către Asociația Americană de Management a arătat faptul că managerii superiori și intermediari consumă aproape 24% din timpul lor pentru soluționarea unor situații conflictuale. Tot mai mulți specialist consideră managementul conflictului la fel de important ca și celelalte funcții ale managementului. În România, sistemul institutional de protejare a individului împotriva agresiunii psihologice este aproape inexistent. Așa se poate explica starea conflictuală și accentele de agresivitate care par să domine relațiile dintre grupurile cu putere decizională.

Conformismul constă în asumarea deplină de către individ a normelor grupului, uneori chiar în absența unei judecăți personale. Refuzul de a accepta normele sociale îl izolează pe individ de comunitate, față de care devine un străin. Conformismul se asociază de cele mai multe ori cu fidelitatea față de grup. Relația de comunicare își pune amprenta asupra dezvoltării personalității, a integrării și adaptării sociale, a realizării de sine. Lipsa de comunicare, indiferent de cauze,are importante consecințe psihice: introvertire, acumulare de tensiuni interioare care pot deveni surse ale unor izbucniri violente.

Grupul constituit de noi a fost format pe baza unor interacțiuni atât în mediul academic cât și în mediul informal. Obiectivul grupului este de a eficientiza studiul. Echipa este una temporală pentru că la finalul sarcinii, va fi dizolvată. Liderul a fost ales prin acord unanim, ținând cont de faptul că este o persoană extrovertită, responsabilă, creând un mediu favorabil de interacțiune pentru creșterea performanței grupului. Conform articolului "Group performance and intergrup reletions in organizations", publicat de A. Guzzo și P. Shea, în 1994, procesul de grup se referă la interacțiunea dintre membrii acestora în special schimbul social de informații, încercări de influențare, eforturile liderului și expresiile de aprobare și dezaprobare care duc la productivitatea grupului.

Pentru ca munca în echipă să fie eficientă este necesar suportul emoțional pentru membrii grupului și implementarea unor strategii de rezolvare a conflictelor, adică părerea fiecăruia trebuie luată în considerare. Eforturile depuse de indivizi au în mare parte un efect pozitiv asupra performanței. Pentru a îndeplini sarcina cu succes este necesar ca gradul de interdependență dintre membrii grupului și gradul de complexitate a sarcinii să fie ridicat, iar stilul de conducere al liderului să fie unul democratic și participativ.

Toate grupurile își stabilesc o formă de standard comportamental, care urmează să fie respectat de toți membrii grupului. Grupul conține forțe psihosociale extrem de puternice care modelează comportamentul individual: modul de a gândi și de a simți în comun al membrilor săi este poate oferi un suport social acțiunilor.

Putem defini pierderile procesuale ca fiind acele impedimente care scad performanța grupului, cum ar fi: amânarea sarcinii, lenea socială, conflicte neproductive, conflicte intermediare și individuale. O strategie de diminuare a pierderilor procesuale este inspirată de acest model al grupului real propus de Al. Roșca. Obiectivele majore ale acestei intervenții sunt: comunicare permanentă între membrii grupului, diminuarea problemelor procesuale prin mobilizare reciprocă, și întăriri pozitive. Comunicarea permanentă între membrii grupului implică cunoașterea sarcinii de către fiecare membru al grupului, adresarea întrebărilor în momentul în care apar dificultăți și explicarea acestora într-un limbaj cât mai inteligibil și uzual de către membrii grupului. Participarea indivizilor la întâlnirile grupului presupune o comunicare cât mai eficientă a apartenenței la grup, în vederea înștiințării acestora cu privire la datele, locul, și ora stabilite de comun acord între lider și ceilalți membri.

Deși conflictele pot să nu apară la suprafață ca probleme, aceasta nu înseamnă că ele nu există. Vor apărea întrebări legate de cine va fi responsabil și pentru ce, care sunt regulile, care este sistemul de recompensare, care sunt criteriile de evaluare. Aceasta reflectă conflictele legate de conducere, structură, putere și autoritate. Pot exista fluctuații mari între comportamentele membrilor cauzate de problemele care apar legate de competiție și ostilitate. Datorită disconfortului apărut în această etapă, unii membrii pot păstra tăcerea în timp ce alții vor încerca să domine.