Formarea Conduitei Moral Civice la Scolarul Mic
LUCRARE DE LICENȚĂ
Formarea conduitei moral-civice la școlarul mic
CUPRINS
Argument
PARTEA I.
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICA A TEMEI
CAPITOLUL I. EDUCAȚIA MORAL-CIVICĂ LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ. REPERE GENERALE.
I.1. Clarificări conceptuale
I.2. Stadiile dezvoltării gândirii morale
I.3. Principii ale educației moral-civice la vârsta școlara mică
I.4. Repere axiologice ale educației moral-civice
CAPITOLUL II. ASPECTE METODICE PRIVIND FORMAREA CONDUITEI MORAL-CIVICE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ
II.1. Educația moral-civică – analiză curriculară
II.2. Metode și procedee de educație moral-cvivcă folosite la clasele I-IV
II.3. Socializarea elevului – modalități de formare a conduitei moral-civice a școlarului mic
II.4. Rolul cadrului didactic în formarea conduitei moral-civice a școlarului mic
PARTEA II.
FUNDAMENTAREA PRACTIC APLICATIVĂ A TEMEI
CAPITOLUL . STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE FORMARE A CONDUITEI MORAL-CIVICE A ȘCOLARULUI MIC.
.1. Ipoteza și obiectivele cercetarii
.2. Metodologie
3.2.1. Eșantionul de subiecți
3.2.2. Măsurare
3.2.2.1 Variabile
3.2.2.2. Instrumente
.3. Procedura
.4. Analiza și interpretarea rezultatelor
.5. Concluzii
CONSIDERAȚII FINALE
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ARGUMENT
Moralitatea și civismul sunt teorii pe care deseori le prezentăm copiilor, dar începem prin a uita cum si cand să le insuflăm aceste lucruri în inima lor, de aceea prin intermediul acestei cercetări, urmăresc restabilirea ca prioritate a educației moral-civice în învățământ.
Oricare ar fi activitatea pe care o face sau În orice împrejurări s-ar afla, omul se manifestă în postura de subiect moral, acționând în conformitate cu principiile și normele interiorizate și asumate în interacțiunea sa cu morala proprie și cea a societății din care se trage. Deși omul nu se naște o”tabula rasa", nu putem spune că el se naște o ființă morală, dar poate ajunge o astfel de ființă, totul depinde de maniera în care devine și anume educația pe care o primește și timpul în care i se dă, dar acesta din urmă se pare, a fi mai important decât însăși educația. Un pom crește strâmb de mic, iar grădinarul poate are sau nu are de gând să îi pună un par care să-l îndrepte, întrebrea este”Când va pune el țărușul pentru corectarea creșterii pomului?” Îl va pune oare după ce a cresut și nu-l mai poate îndrepta cu nici un chip sau îl va pune când încă va fi un vlăstar și îl va corecta cu ușurința? John Loke (1971, pag 4) a surprins acest aspect în cartea sa, spunând:”Chiar și cele mai neînsemnate și mai imperceptibile impresii, dacă sunt primite în fageda copilarie, au urmările cele mai importante și de lungă durată”.
Observăm în jurul nostru, că cea mai mare greșeală pe care o comit părinții cu proprii copii, este aceea că nu se ocupă îndeajuns de educația lor morală la timpul potrivit, sub pretext că sunt prea mici pentru a înțelege, părinții aleg să-și lase copiii în voia lor.
Însă singura deosebire dintre apucăturile și talentele elevilor de azi și de mâine, este datorită educației primită ieri și alaltăieri. Părinții speriați și frustrați de propriile indulgențe care au adus la deformarea comportamentului copiilor lor, încearcă să scape de vina și regretul care îi posedă, blamând deseori pe ceilalți din jur și anume pe școală, pe anturaj, pe societate și așa mai departe. Ca și cadre didactice, suntem adesea frustrate la gândul că generațiile care ne trec prin mâini, sunt din ce în ce mai agitate, mai rele, mai bolnăvicioase, mai mature și ne vedem atât de mici în fața acestor lucruri, găsindu-ne în urmă în comparație cu viteza cu care totul se schimbă. Și de-a dreptul e obositor, pentru că sunt mulți factori care influențează conduita moral-civică a copiilor pe care îi avem în grija noastră, trebuind astfel să muncim la un singur factor pentru a-i ameliora pe toți ceilalți. Însă trebuie să conștientizăm că noi, cadrele didactice, am rămas încă, o virtute în această mare decădere a moravurilor.
Ceea ce cred eu că lipsește acestui subiect dezabătut de atâtea cărți bune și menite a ne educa în acest sens, este prioritatea și aplicarea educației morale, aceea care se observă înaintea tuturor cunoștințelor pe care le posedăm în timp. Ori nu punem în practică ceea ce trebuie și cum trebuie ori punem prea târziu accent pe a aplica ceea ce cunoaștem deja în acest sens. Un cadru didactic, trebuie să înțeleagă că nimic altceva nu îl va motiva pe elev să învețe, decât propria lui conduită, dacă cel dintâi știe asta și nu aplică, nu mai rămâne de crezut decât că se preface atunci când se străduie să-l învețe cifre și litere.
Copiii nu pot fi niciodată învinuiți pentru comportamentul pe care-l adoptă, deși ei devin din ce în ce mai maturi pierzându-li-se copilăria, totuși abia la 12 ani li se dezvoltă rațiunea. De aceea, atunci când sunteți gata să etichetați un copil ca fiind rău sau obraznic, vă rog să vă imaginați cum reacționează corpul uman, atunci când vrea să te înștiinteze că are o nevoie, o lipsă. El dă o stare de disconfort și în cel mai rău caz de boală, așadar scoate la lumină partea rea a sănătății, cu atât mai mult acești copii au dreptul de a semnala lipsa din sufletele lor, prin scoaterea la lumină a părții rele din comportament. Este necesar de a interveni la timp si a rezolva problema, pentru a nu lasa acea actiune să nutrească în timp, un comportament deficitar care ne va scăpa de sub control pentru tot restul vieții.
Nu aș vrea să vă privez de învățătura unei întâmplări care a avut loc nu departe de aici, când doi bunici se plângeau de nepotul lor ca fiind bolnav și rău. Părăsit de părinți într-o sărăcie și-o lipsă de dragoste cruntă, copilul avea un comportament dezastruos, bineînteles prin asta încercând să atragă atenția asupra lipsei din sufletul său, criticat și nebăgat în seamă, corpul lui micuț și slăbit se îmbolnăvi. Bunicii erau vădit deranjati de faptul că acum trebuia să-l mai și”doftoricească”și cu pretenția ca măcar dacă e bolnav să fie cuminte. M-am uitat atunci în ochii acelui copil și am citit o disperare dureros de adâncă, m-am dus imediat cu gândul la educatoarea lui și eram aproape sigură că nici ea nu-l putea înțelege. Dar dacă ea ar fi fost cea care i-ar fi mângâiat chipul a cărui frunte a uitat cum e o sărutare părintească, nu și-ar fi atins ea scopul cu mult mai mult decât să-l facă să invețe cifre și litere? Ba da! Pentru că cifrele și literele le-ar fi învățat fără nici un efort dacă nevoia de bază, și-anume dragostea, i-ar fi fost îndeplinită.
Dragostea și exemplul personal duce negreșit la formarea conduitei moral civice a școlarului, iar aceasta din urmă asigură cu certitudine învățarea involuntară a tot ceea ce dorim ca elevii nostri să cunoască.
Aceste lucruri m-au motivat să aplic pentru această cercetare și să demonstrez că educația morală este următoarea nevoie după cele biologice și prima din cele sufletești. Este așadar indispensabilă traiului uman, este piatra de hotar dintre trup și suflet, echilibrul fără de care nu am mai fi ființe superior raționale.
PARTEA I.
FUNDAMENTAREA TEORETICO-METODOLOGICA A TEMEI
CAPITOLUL I.
EDUCAȚIA MORAL-CIVICĂ LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ. REPERE GENERALE.
I.1. Clarificări conceptuale
Oricare ar fi îndeletnicirile cu care se ocupă oamenii și în orice circumstanțe s-ar afla, ei se exteriorizează în situația unor subiecți morali, însă nimeni nu vine pe lume ca ființă morală, ci cu ajutorul educației primite ajunge să fie moral. Acest proces al educației moral-civice este continuu, începe de când ne naștem și se desfășoară pe toată durata vieții.
Educația moral-civică ajută ființa umană să pașească de la morală la moralitate și cuprinde mai multe acțiuni care ajuta la conștientizarea sistematică a transformării omului ca subiect moral, ca unul care raționează, simte și acționează în concordanță cu strictețea moralei sociale, a principiilor, valorilor, și normelor, pe care aceasta le conține.
Conduita moral-civică.
Este modul prin care conștiința se exprimă astfel încât toți cei din jur o pot observa prin faptele și acțiunile săvârșite în diverse situații concrete. Pentru a putea schimba conduita unei persoane, trebuie mai întâi să îi schimbăm conștiința, și totuși aceasta din urmă este modificată tot prin acțiuni pe care individul le face sau le vede și a căror consecințe întărește după caz, mai mult sau mai puțin, ideile și convingerile acestuia. Astfel conduita și conștiința sunt condiționate reciproc, și pe oricare am vrea să o schimbăm, nu reușim decât prin exemplul unei alte conduite.
Acțiunea morală este una conștientă, care necesită intenții, motive, sentimente de responsabilitate sau datorie din partea acționarului; imaginați-vă cât ar fi de obositor dacă am recurge la actul gândirii de fiecare dată când am vrea să facem același lucru, fie el mărunt sau mai mare. De aceea funcționarea conștiinței formează trăsăturile personalității, într-acolo încât le face constante și durabile, transformându-le în deprinderi și obișnințe care devin acte automatizate, aceasta totuși pătrează specificul actului moral, chiar dacă le lipsește manifestarea conștientă. Ion Albulescu (2008, pag. 113) precizează foarte frumos acest aspect:”În stare normală, obișnuințele ne determină caracterul cotidian, dar rămân la dispoziția intenției voluntare adaptative, eliberând conștiința de eforturile de ajustare permanentă”. Conduita morală este automatizată atunci când se migrează de la controlul direct al conștiinței asupra ei, la lipsa acestuia, însă conștiința morală este pregătită să intervină ori decâte ori este nevoie.
Deprinderea morală, este modul sau tehnica de execuție autmatizată a unei activități repetate în condiții asemănătoare, neavând o prea mare rezonanță afectivă, pe când obișnuința morală are în plus faptul că acțiunea automatizată s-a transformat într-o trebuință internă pe care o simte omul pentru a face acea activitate. Dacă deprinderile sunt gri, adica neutre, atunci obișnuințele sunt albe sau negre, adică pozitive sau negative. Acestea din urmă se diferențiază de deprinderi prin afectivitate.
Deprinderile și obisnuințele sunt create pe baza unor întâmplări tipice exterioare, care asigură funcționarea necesară exersării și automatizării, exersarea este de ai face pe elevi să se raporteze la fel de fiecre dată când apare același context și simulează cerințe identic apropriate. Cu ajutorul deprinderilor și obișnuințelor se construiește legătura dintre conduița și conștiința morală, rezultând în timp trăsături de caracter, de exemplu elevul care mereu își face temele, va avea mai târziu ca trăsături de caracter conștiinciozitatea și sârguința.
Fapta morală este legătura dintre intenție și comportament în scopul armoniei lor. Omul prima dată reacționează moral, apoi intervine moral și în cele din urma acționează moral, dar de unde știm că o faptă este sau nu morală? Ion Albulescu(2008) prezintă fapta morală ca fiind:”expresia intenției manifestate de conștiința morală, dă satisfacție celui care o face, dar și celui care beneficiează de ea, este liber asumată, potrivit a ceea ce este de dorit și nu din obligație, forțat, se consumă în relația dintre cel puțin două persoane”(Ion Albulescu, 2008, pag. 118)
Conștiința moral-civică
Este un principiu moral universal valabil, condiția supremă sub care viața morală este posibilă, este baza unui întreg proces al construirii personalității morale. Conștiința moral-civică se preocupă cu formarea reprezentărilor și noțiunilor morale, adunarea experienței morale și formarea tuturor capacităților intelectuale.
Ea nu se ocupă doar cu însușirea și manipularea de cunoștințe morale, ci folosindu-se de acestea ea reușeste să descopere idealurile, valorile, principiile și normele; astfel asigura o motivație interioară pentru toate faptele morale, pentru responsabilitățile morale și pentru modelarea comportamentelor. Prin procesul de cunoaștere, valorile și normele morale se transformă în elemenete active ale conștiinței personalității morale o faptă este sau nu morală? Ion Albulescu(2008) prezintă fapta morală ca fiind:”expresia intenției manifestate de conștiința morală, dă satisfacție celui care o face, dar și celui care beneficiează de ea, este liber asumată, potrivit a ceea ce este de dorit și nu din obligație, forțat, se consumă în relația dintre cel puțin două persoane”(Ion Albulescu, 2008, pag. 118)
Conștiința moral-civică
Este un principiu moral universal valabil, condiția supremă sub care viața morală este posibilă, este baza unui întreg proces al construirii personalității morale. Conștiința moral-civică se preocupă cu formarea reprezentărilor și noțiunilor morale, adunarea experienței morale și formarea tuturor capacităților intelectuale.
Ea nu se ocupă doar cu însușirea și manipularea de cunoștințe morale, ci folosindu-se de acestea ea reușeste să descopere idealurile, valorile, principiile și normele; astfel asigura o motivație interioară pentru toate faptele morale, pentru responsabilitățile morale și pentru modelarea comportamentelor. Prin procesul de cunoaștere, valorile și normele morale se transformă în elemenete active ale conștiinței personalității morale, făcând-o să își ducă la îndeplinire rolul de normare și modelare asupra conduitei.
Necunoașterea sau înțelegerea gresită a anumitor noțiuni dau naștere cate-odată, la încălcarea exigențelor impuse de valorile și normele morale, de aceea se cere ca prin acțiunile educației morale să li se formeze elevilor noțiuni morale corecte și din aspectul semnificației și din aspectul sensului. Ion Albulescu (2008, pag. 77) explică această neînțelegere a noțiunilor de către elevi:”Se poate întâmpla ca nu numai copiii de vârsta școlară mică, dar și unii preadolescenți și adolescenți, să înțeleagă greșit noțiunile morale flosite în mod curent, confundînd, de exemplu, perseverența cu încăpățânarea, hotărârea cu pripeala și impulsivitatea, modestia cu timiditatea”. Faptul că elevii nu au o experiența bogată de viață, face ca noțiunea morală să fie greu de definit și de explicat, și mai mult decât atât, noțiunile morale sunt folosite des în limgbajul cotidian cu înțelesuri greșite sau incomplete, ce pot aduce mari confuzii în mintea școlarilor.
Noțiunile de respect, modestie, stăpânire de sine, datorie sau altruism, sunt înțelese treptat de către elevi, o dată cu creșterea experienței lor în societate și a dezvoltărilor lor individuale, de aceea ei trec foarte greu de la înțelegerea noțiunilor morale concrete, la înțelegerea celor abstracte, aceasta trecere întinzându-se pe perioade lungi, de ani de zile.
Structura conștiintei morale este formată din: idealul moral, judecata morală, sentimente morale, voința morală, convingerea morală.
Idealul moral:”Constituie sursa sistemului de norme și elementul principal care imprimă un anumit conținut normei morale și sistemului de norme”(Ion Moraru, 1968, pag. 73). Prin intermediul idealului moral se conturează o existență la care persoana dorește să ajungă, considerând-o mai bună decât ce-a prezentă și astfel împlinidu-i personalitatea morală la care aspiră. Însă idealul moral pentru un individ, nu este niciodată același pentru un altul, nevoia de schimbare și autodepășire este întotdeauna alta de la om la om.
Judecata morală: este”acea specie de judecată care dă o formă obiectivă și universală unui act cu caracter pur individual și subiectiv, constituit latent în spontaneitatea reacțiilor psihologice afective, deziderative”(Ludwig Grunberg, 1972, pag. 171) Judecata morală stabilește ce este bine și ce nu este bine de făcut, apreciează anticipativ, concomitent și posterior valoarea faptelor săvârșite, însă aceste lucruri țin strict de personalitatea morală a fiecărui individ, de creativitatea și orignalitatea lui.
Sentimente morale:”Omul nu se raportează cu indiferență la realitate, dimpotrivă, tot ceea ce se întâmplă în realitate are un ecou asupra lui”(Ion Albulescu, 2008, pag. 88) Sentimentele morale se nasc ca procese afective, din confruntările motivațiilor (stimulii interni) și realitățile înconjurătoare (stimulii externi). Dacă mulțumirea și aprobarea satisfac cerințele interne, atunci automat neplăcerea și nemulțumirea duc la contrazicere și nesatisfacere. Pe scurt, sentimentele morale, reflectă atitudinea de bine sau de rău, față de comportamentul personal sau al semenilor.
Voința morală: este”un impuls îndreptat într-o direcție și sustinut de un sentiment, o atitudine de reacție, ca un răspuns pe care îl dăm la un apel, și care răspuns are la originea sa nu numai apelul, ci și interpretarea emoțiilor sau sentimentului”(Constantin Narly, 1996, pag. 335). Pentru a acționa, este nevoie de unele calități ale voinței (fermitatea, perseverența, inițiativa,etc), dar voința nu asigură nicidecum moralitatea unei acțiuni, deoarece ea este doar un mijloc care duce la îndeplinirea unor scopuri, făcând ca acestea din urmă să de-a calitatea de moralitate.
Convingerea morală: este”un imperativ moral interior, cu o mare forță orientativ valorică și comportamentală”(Ion Moraru, 1986, pag. 81). Convingerea morală este încrederea care ține piept îndoielii și face față dificultăților, este o trăire valorică, la un alt nivel decât simpla credință.
Morala
Are drept scop construirea unui contur moral, care ține de personalitatea și comportamentul social și moral al unei persoane. Cu ajutorul educației, elevii trebuuie pregatiți să stăpânească pasiunile, tendințele primejdioase și să acționeze tot restul vietți în conformitate cu ideea de bine, pentru ca este mai de folos să învățăm elevii arta de a trăi, decît istorii și geografii. Însă ca să constrim moralitatea, trebuie să punem în sufletul elevilor virtuțile (prudența, tăria de caracter, dreptatea, cumpătarea) cu ajutorul propriului exemplu și cu prevederile regăsite în regulile de viață.
Francois Guex il caracterizeaza pe John Locke astfel:”Locke aparține acelei categorii, încă puțin numeroase de pedagogi, care consideră că marea problemă în educație nu este atât de a mobila memoria, de a dezvolta intelegența, cât de a forma caractere energice, oameni iubitori și practicanți de înalte virtuți”(Francois Guex, apud Ion Albulescu, 2008, pag. 48). Observam de aici ca John Locke așează educația morala mai presus de formarea intelectual.
Și Immanuel Kant (1992, pag. 14) a îmbrățișat educația morală:”A se face pe sine mai bun, a se cultiva pe sine și, dacă e rău, a dezvolta în sine moralitatea, iată datoria omului". Pentru Kant, apogeul educației morale este acela de a pune moralitatea mai presus de fericirea morală și virtutea mai presus de egosim, omul are datoria de a transcede de la cruzimea naturii la moralitate, de la instinctele animalice la atitudini morale. Dar ea nu este numai o datorie, este și o dorință pe care fiecare din noi o visăm, însă acestui vis se împotrivesc multe din impulsurile și înclinațiile cu care ne luptăm să biruim asupra lor. Kant presupune existența a două ocupații ale educației: pozitivă și negativă, în primul caz educația morală este întărită prin încurajare și în al doilea ea este ferită de influențele rele.
Moralitatea ajută oamenii să îi integreze într-un cerc de cetățeni cu scopuri comune, iar cel mai mare cerc este societatea în care trăieste, doar că în ziua de azi patriotismul se dizolvă rapid prin dezintegrarea țării noastre, deoarece omul nu se simte bine apartinând numai unei singure societăți. Școala este singura dintre organizațiile care leagă familia de societatate și care cultivă în cea mai mare măsură educarea atașamentului la grup, și prin procesul de învățămant și prin mediul social creat.
Civism
Legătura dintre morală și civism este indispensabilă, deoarece ea reprezintă una dintre formele de stabilire a conviețuirii și nu se referă doar la intersecția dintre individ și societate, ci se adoptă atitudini de comportament, care sunt mai presus de interesele personale (care nu sunt neaparat neglijate), bazându-se doar pe cele sociale.
Civismul conține susținerea de valori diferite de la om la om, nu există un”cod moral universal valabil”care să urmărească corectarea și supunerea cetățenilor la un anumit model, de aceea este nevoie de a tolera diferențele și nepotrivirile dintre gândirea și acțiunea acestora. De cele mai multe ori, elevii nu percep corect diferențele, le resping și nu le respectă, pentru că o data cu apariția lor ei își dau seamă că sunt incompatibili cu unii colegi, iar asta naște de cele mai multe ori incomoditate, care duce la indiferență sau la răutate.
De aceea trebuie sa îi învățăm pe elevi ce înseamnă acordul sau dezacordul și că acestea două nu conduc mereu la prietenie sau la dușmănie, prin aceasta însă, să nu ne așteptăm că ei vor fi toți prieteni și de aceleași păreri, dar li se vor clarifica totuși gândirea asupra diferențelor și va ameliora anumite divergențe viitoare.
În societate se crează stereotipuri de comportament moral-civic care se aplică în funcție de stituație, iar cetățenii își manifestă atitudinea morală în acțiuni și fapte concrete, raportându-se la acele modele. În caz că cineva încalcă acest lucru, este sancționat moral sau juridic, fiind supus judecății celorlalți, dar chiar și persoana în cauză poate să își aprecieze propria faptă ca fiind morală sau imorală. Acest act al aprecierii demonstrează că morala este mai mult decât un reglator al conviețuirii umane, este și o constitutie a cunoașterii sociale.
Când spunem civism, ne referim și la datorii și obligații,iar la vârsta școlară mică, este mai de folos să știe care sunt datoriile lor decât drepturile, pentru că omul tinde mai ușor să își apere drepturile decât să își exercite datoriile, așadar este mai necesar ca elevii să cunoască care le sunt oblicațiile. Immanuel Kant (2002, pag. 66) spune:”Datoriile pe care le are de îndeplinit copilul nu sunt decât datoriile obișnuite față de sine și față de alții. (…) Respectul și stima pentru dreptul oamenilor trebuie să i se întipăreasca coplului chiar foarte de timpuriu, și trebuie să veghem bine ca să le punem în practică". Ultima parte din citat ne conștientizează că elevii vor învăța respectul față de ceilalți daca noi, cadrele didactice, îi vom respecta pe ei și pe restul, Kant folosește verbul”a veghea", deoarece”ațipim” foarte repede la acest aspect și deseori ne folosim autoritatea asupra elevilor noștri lezându-le stima de sine. Daca îi vom învăța pe elevi să își îndeplinească datoriile, ei vor învăța rapid că în urma lor se nasc și drepturile, iar pentru acestea din urmă nu ne vom strădui prea mult să i le întipărim, deoarece ele sunt în firea noastră, încă decând ne naștem.
Comportamentul civic își i-a voluntar sau involuntar anumite angajamente ale cetățeanului în societate, reglându-și comportamentul prin raportare activă la normele și legile comune astfel încât să nu simtă asuprirea constrângerilor lor, ca de exemplu omul este nevoit să muncească, dar poate munci acolo unde îi face plăcere, ca și elevii care sunt nevoiți să învețe, iar ei învață doar ceea ce le place mai mult.
Noțiunea de”civism”nu este realizabilă decât contopită cu noțiunea de”morală", deoarece valorile civismului manifestate în diferite atitudini sunt valori morale, precum respectul, responsabilitatea, demnitatea, egalitatea, solidaritatea, etc. Așadar civismul nu este decât o calitate a moralei, de aceea râvna elevului pentru învățătură își are baza în nivelul educației sale morale.
I.2. Stadiile dezvoltării gândirii morale
În calitate de psiholog J.Piaget a descoperit din felul în care copilul înțelege reciprocitatea, că există două stadii de dezvoltare a gândirii morale (Piaget, apud Mihai Diaconu, 2004, pag. 95):
Stadiul moralității heteronime sau al realismului moral:
În cadrul acestui stadiu copii resimt normele morale ca fiind rigide, nemodificabile și autoritare, impunîndu-se asupra lor din exterior. Binele și răul sunt comparate cu termenii de alb și negru, iar faptele sunt socotite în funcție de consecintele lor și nu a intenției autorului.
Exemplu: Copilul nu trântește obiectele pentru că părinții lui îi interzic asta, în cazul în care le-a trântit părinții pedepsesc fapta copilului.
Stadiul moralității autonome sau a relativismului moral:
Dacă la primul stadiu era vizată numai fapta, la al doilea stadiu este vizată și motivația, deoarece dezvoltarea morală i-a amploare odată cu dezvoltarea cognitivă. Trecerea de la un stadiu la altul presupune interiorizarea unui sistem propriu de valori folosit în modul de judecare. Acest stadiu apare la vârsta de 7-8 ani, atunci când copilul simte nevoia de egalitate și echilibru în cadrul unui grup.
Exemplu: Dacă copilul a trântit obiectele, părinții îl întreabă de ce a făcut acel lucru și îl pedepsește în functie de motiv și mai apoi în funcție de faptă.
Lawrence Kohlberg preia acestă descoperire a lui Piaget și îi analizează dezvoltarea morala în urma interpretării unor interviuri luate mai multor copii de vârste și culturi diferite. Rezultatele care reies din urma interviurilor îl ajută să descopere trei”niveluri”ale dezvoltării morale, având fiecare alte două stadii subdivizate
Nivelul 1. Moralitate preconvențională.
Stadiul 1. Orientare primitivă și supunere față de autoritate.
Stadiul 2. Orientare naiv – hedonică și instrumentală.
Nivelul 2. Moralitate convențională.
Stadiul 3. Orientare în funcție de relațiile interpersonale.
Stadiul 4. Moralitatea autorității și menținerii ordinii sociale.
Nivelul 3. Moralitate postconvențională, autonomie și principii morale personale.
Stadiul 5. Moralitatea constractului social, a derturilor individuale și a legii democratice acceptate.
Stadiul 6. Orientare după principiile etice universale.
Aceste stadii ale dezvoltării gândirii morale se aplică în toate culturile în care au fost analizate, și pe lângă acest aspect, Kohlberg crede că stadiile nu se pot schimba între ele, și au o ordine fixă, fiecare copil trece prin ele exact în această ordine, însă acestea nu sunt parcurse de fiecare copil la aceaiași vârstă, findcă cel mai înalt stadiu al dezvoltării morale nu este atins neaparat de toți oamenii, deoarece implică existența unui simț matur și raționalitate de justiție.
Nivelul 1. Moralitatea preconvențională. (4-10 ani)
La începutul dezvoltării morale copilul vede totul prin etichetele de”bun”sau”rău",”corect”sau”greșit”și le percepe fiind niște consecințe fizice sau hedoniste: plăcute sau neplăcute.
Stadiul 1. Orientare spre obediență și pedeapsă.
Kohlberg spune că în acest stadiu, copilul doreste doar binele lui și nu se gândește și la binele altora, deoarece el se supune necondiționat regulilor impuse de părinți pentru a fi răsplătit sau pentru a nu primi o pedeapsă.
Stadiul 2. Orientarea spre hedonismul instrumental nativ.
Acest stadiu se bazează pe reciprocitate, adică judecata morală a copilului este de tip condițional: facerea unui lucru în schimbul altui lucru, deoarece el poate conștientiza că obține ceea ce dorește prin modul de negociere cu cei din jurul lui.
Cu toate că acest stadiu își are întinderea până în jurul vârstei de 10 ani, sunt foarte mulți adolescenți și chiar oameni care fac infracțiuni, care au rămas la acest nivel de dezvoltare morală.
Nivelul 2. Moralitatea convențională a rolurilor pi conformității sociale (10-13 ani)
În cadrul celui deal doilea nivel, copilul de obicei își profilează raționamentul moral pe ideea că el trebuie să fie un”copil model", exemplul luându-l din întâmplarile cotidiene din cadrul familiei, școlii etc.
Stadiul 3. Moralitatea conformismului interpersonal și al bunelor relații.
Aici, primordial pentru copil este sentimentul continuu al acceptării și al bunei înțelegeri cu membrii familiei, a colegilor sau a prietenilor de joacă, care reprezintă pentru el criterii importante la care își raportează raționamentul moral. Copilul se supune deci, cu ușurința normelor impuse, pentru că dorește să aibă o imagine bună în ochii celorlalți, să fie lăudat și apreciat pentru valorile morale pe care le deține. Observam astfel, o creștere a obiectivității raționamentului moral, prin faptul că acțiunile sunt judecate nu numai în funcție de consecințe, ci și de intenții.
Stadiul 4. Moralitatea autorității și ordinii sociale.
În acest stadiu, copilul se îndreaptă spre adolescență și cercul lui de interes se mărește, nu mai este important doar familia sau prientenii, ci întreaga comunitate socială. Tot acum se întărește sentimentul responsabilității și al datoriei sub aspectul onoarei și al demnității. Însă copii care ajung la acest stadiu de dezvoltare morală, sunt supuși normelor morale susținute de societate, așadar le este dificil să unească cele două puncte de vedere, deoarece moralitatea poate fi deseori în contradicție cu legea. De exemplu copiii consideră că un om sărac poate fura un medicament scump ca să nu îi moară soția, ca mai apoi să-l plătească sau să-pi ispăpească pedeapsa pentru furt. Din acest exemplu se observă moralitea de a nu-și lăsa soția să moară, dar și pentru pedeapsa conform legii că a furat, hotărârile luate de copii numai sunt acum în funcție de acceptarea celorlalți, ci și de evitarea sentimentului de vinovăție.
Nivelul 3. Moralitatea postconvențională (peste 14 ani)
În cadrul acestui nivel adolescentul își construiește propriile valori morale, debarasându-se de prototipurile care le întâlnește în societate, ceea ce demonstrează o maturitate a raționamentului moral; așadar judecata lui morală se interiorizează supunâindu-i-se unui cod etic personalizat și oarecum independent de acceptarea sau obligarea altora.
Declarațiile morale sunt subiective la acest nivel al dezvoltării morale și oarecum contra regulilor și instituțiilor sociale, fiindcă acestea din urmă nu mai sunt văzute ca fiind absolute, Declarațiile morale sunt subiective la acest nivel al dezvoltării morale și oarecum contra regulilor și institutiilor sociale, fiindcă acestea din urmă nu mai sunt văzute ca fiind absolute, cum erau în stadiul antecedent, ci sunt relative.
Stadiul 5. Moralitatea contractuală (acceptarea democratică a legii)
În stadiul de față, convingerile morale sunt foarte flexibile. Adolescentul sau individul simte prezența unui contract de reciprocitate între societate și el, de aceea începe să respecte acest contract social, altfel dacă nu se supune acestor reguli, societatea nu îi va mai oferi protecție, iar membrii grupului din care adolescentul sau individul face parte nu-i va mai acorda respect. Astfel acesta va înțelege că este o intercondiționare puternică între preocupările lui și cele ale comunității din care face parte.
Stadiul 6. Moralitatea principiilor etice universale.
Acesta este stadiul apogeului dezvoltării morale, acolo unde oamenii privesc sursa reală a recompensei sale ca fiind conștiința proprie, de aceea supunerea la regula morală este practicată prin ocolirea autoblamării și menținerea respectului de sine. Criteriul primordial al raționamentului moral este întemeiat pe importanța persoanală dată conceptelor de justiție, egalitate, compasiune și demnitate. Persoanele care ajung până la aecst stadiu al dezvoltării morale, au convingeri morale adânc înrădăcinate, cu ajutorul cărora își permit să intre în contradictoriu cu ordinea socială, care este de majoritatea cetățenilor acceptată.
Cunoașterea acestor stadii ajută foarte mult cadrul didactic să își evalueze proprii copii și să se raporteze corect la ei, astfel profesorul va ști la ce nivel se află elevii săi, unde și cum să lucreze cu ei pentru a-i ajuta să evolueze și să se maturizeze moral.
I.3. Principii ale educației moral-civice la vârsta școlară mică
Pentru a forma conștiința și conduita morală a elevilor, este nevoie de o succesiune de operații pentru a se produce o transformare, iar acestea sunt atât de multe și de vaste, atât de complicate, încât știința pedagogică recunoaște că acest proces nu se va opri niciodată și acest subiect nu va fi vreodată tratat în întregime.
Educația morală exclude într-u totul aplicarea unor procedee general valabile, însă sunt puse la dispoziția educatorului, principii care îl ajută să-și desfășoare activitățile educative orientând elevii către competență și creativitate cu ajutorul lor. Iată principiile despre care vom vorbi:
1. Principiul valorificării resurselor și a disponibilităților pozitive ale personalității umane în vederea eliminării celor negative.
Ideile de bază de la care pornește acest principiu sunt:
a) nu există nici un copil în totalitate rău, deoarece orice persoană umană deține mai mult sau mai puțin anumite calități, aptitudini și trăsături pozitive.
b) orice persoană este dispusă să depună eforturi pentru a obține aprecierea celorlalți vis-a-vis de calitățile pe care le deține, astfel dorind să obțină respectul lor.
Este foarte simplu de aplicat acest principiu dacă am înțeles ce avem de făcut, în calitate de cadre didactice trebuie să dăm la o parte prejudecățile despre anumiți elevi problemă și să încercăm să le dăm șansa de a-și arăta calitățile, astfel le vom distrage atenția de la partea rea a comportamentului lor, focalizându-i să lucreze la partea bună.
Dale Carnegie (1999, pag.222) descrie în cartea sa”Secretele succesului”un astfel de principiu:”Obligații pe ceilalți să respecte standardele unei reputații nepătate", ceea ce vrea să spună autorul prin acest principiu este că”dacă vreți să îmbunătățiți o anumită latură a unei persoane, comportați-vă ca și cum acea caracteistică facea deja parte din calitățile ei excepționale. (…) Faceți-i să se ridice la înălțimea așteptărilor, și vor face eforturi supraomenești mai degrabă decât să vă vadă dezamăgiți”Să nu credeți că aceste cuvinte sunt prea mărețe pentru a le aplica pe elevii din clasele primare, însuși autorul a redat un astfel de exemplu în cartea sa.
2. Principiul educației morale a elevilor în și prin colectivul clasei.
Ideea de la care pornește acest principiu este aceea că întreaga clasă impune puternic asupra fiecărui elev, norme și valori care se cer respectate pentru a putea aparține grupului, în caz contrar elevul este respins de către clasa sa. Această influență de conformare la regulile grupului au un impact mult mai mare și mai profund, decât acțiunea execitată de o singură persoana și anume cadrul didactic.
De aceea acest principiu conștientizează profesorul ca cel mai potrivit mod de impunere este acela indirect, de a stabili anumite norme de conduită prin intermediul grupului, și nu numai prin impunerea directa a exigentelor personale.
Pentru a aplica acest principiu, mai întâi se va discuta cu toată clasa despre modul de comportare într-o insitutie, adică într-o școală, urmând ca elevii să extragă concluzii pe care le vor găsi indispensabile comportamentului într-un grup.
Bineînțeles că problema va mai reveni în discuție, cu anumite încălcări ale acestor reguli de către unii elevi, în acest caz este bine ca nu profesorul să stabilească măsurile de disciplină, ci împreună cu elevii clasei va aplica sancțiunile potrivite, profesorul fiind doar un mentor. Astfel elevii a căror comportament necesită corectare va simți nevoia aceasta venind ca o cerere din partea colectivului, și nu ca o pedeapsă după placul profesorului.
3. Principiul îmbinării exigenței cu respectul față de elevi.
Acest principiu se referă strict la modul de comportare al cadrului didactic care trebuie să fie unul echilibrat și capabil să îmbine exigența cu respectul. Exigența cuprinde cerințe raționale care corespund cu capacitățile reale și virtuale ale elevului de a realiza lucruri mărețe, iar respectul este lipsa oricăror suspiciuni, este convingerea că elevul poate îndeplinii foarte ușor cerințele impuse și crede într-o evoluție pozitivă.
Exigența cadrului didactic trebuie să insufle elevului dorința de a se auto-dezvolta moral, iar respectul trebuie să-i aprecieze eventualele rezultate chiar în timp ce se produc schimbări, pentru ca elevul să poată testa dulcele gust al succesului.
4. Principiul îmbinării conducerii de către profesor a activității educative cu independența acordată elevilor.
Cu toții știm regulile vechiului regim aplicate în școli, se credea că profesorii erau cei care știau totul, ei aveau deplină dreptate în tot ceia ce spuneau sau făceau, nimeni nu avea dreptul de a se abate la stânga sau la dreapta de la cerințele impuse. Așadar avem foarte multă nevoie de acest principiu care înobilează fiecare suflet dintr-o clasă de elevi.
Trebuie sa înțelegem că indiferent de vârstî nevoia exprimării opiniei este foarte aprigă în oricare dintre noi, așadar nu trebuie niciodată să descurajăm exprimarea punctului de vedere al elevilor noștri, chiar dacă ei par neînțelepți sau neexperimentați.
Profesorul întotdeauna trebuie să lase libertate îndeajunsă elevilor lui pentru a-și putea desfășura în voie responsabilitățile pe care le-au ales. Astfel elevii vor avea curajul de a apela la cadrul didactic ori de câte ori vor avea nevoie, fără a se sfii că nu vor fi asculați.
5. Principiul unității și al continuității axiologice între toate formele de proiectare și realizare a educației morale
Copiii au nevoie de fermitate și siguranță pentru ca atitudinile lor să se dezvolte progresiv continuu, de aceea este necesară o concordanță a normelor morale școlare cu celelalte instituții aflate în societate. Nu trebuie ca regulile școlii să vină în contradictoriu cu cele ale familiei de exemplu, ci întreaga comunitate să promoveze aceleași stiluri de comportamente morale, altfel elevii vor fi tulburați și nestatornici în acțiunile lor.
Este de preferat ca școlile să prevină schimbarea frecventă a cadrelor didactice, care conduc colectivele de elevi, deoarece este necesară o consecvență care duce la concretizarea finalizării acțiunilor pedagogice inițiate. Astfel nu vor exista cerințe contradictorii sau principii diferite de evaluare ale acelorași fapte.
6.Principiul corespondenței pedagogice dintre”teoria”morală și”practica”morală.
"Știința fără pricepere este poate darul cel mai groaznic pe care un geniu răufăcător l-a provocat generației noastre”(J.H. Pestalozzi, 1977, pag. 120), așa cum scrie în cartea lui Pestalozzi, suntem chemați la acțiune prin crearea de ocazii în care elevii noștri sunt învățați să pună în practică valorile și normele morale pe care le-au învățat, altfel aceste vorbe minunate s-ar transforma în”darul cel mai groaznic".
Prin desfășurarea unor programe de caritate sau prin anumite activități extrașcolare de implicare civică, am putea da ocazia elevilor nostri să aplice dărnicia, toleranța, empatia, responsabilitatea, inițiativa, etc.”Bernard Shaw a remarcat odata:”Nimeni nu va învăța niciodată ce i se predă". Shaw avea dreptate. Învățarea este un proces activ. Învățăm pe măsura ce acționăm”(Dale Carnegie, 1999, pag. 20)
În lumina celor prezentate de Pestalozzi și Carnegie, nu mai încape îndoială că teoria fără practică nu are nici cea mai mică valoare. Să nu uităm niciodată să dăm viață vorbelor pe care le rostim.
7. Principiul respectării particularităților individuale și de vârstă ale elevilor în educația morală.
Principiul de față cere ca metodele și conținutul învățării să coincidă cu particularitățile de vârstă și individuale ale elevilor. Cadrele didactice trebuie să știe nivelul clasei pe care o îndrumă și să cunoască capacitatile și puterile fiecărui elev din clasa sa, apoi este de datoria lui să ajusteze și să potrivească informațiile date astfel încât fiecare din elevi să poată înțelege și aprofunda cele auzite.
În ziua de azi înâalnim de cele mi multe ori profesori care vor să-și promoveze imaginea de bun cadru didactic, prin faptul că aprofundează la clasă subiecte inutile, dau teme multe solicitând elevii peste măsură, îi îndrumă să participe la tot felul de concursuri pentru că profesorul să aibe mai multe la activ, însă acest gen de comportament nu este unul fondat logic și nici etic.
Immanuel Kant (2002, pag. 64) spune”E mai bine să știm puțin, dar acest puțin cu temei, decât mult și superficial, căci în sfrâșit tot se observa lipsa de profunzime, în cazul din urmă”Aceeași idee o regăsim și la Rousseau (apud Mehedinți S., pag. 18), chiar dacă este puțin mai drastică:”Studiul științelor, presupune puterea de a raționa, dar pe aceasta copiii nu o au decât după 12 ani, și de aceea până la această etate ei nici nu au o memorie în înțelesul prorpiu al cuvântului”.
Să ținem cont, că noi urmărim binele elevilor, iar sacrificul nostru este de a-i înnobila pe ei și nu pe noi! Nu faceți din școală o povară, ci luați în considerare capacitățile fiecărui elev.
I.4. Repere axiologice ale educației moral-civice
Aceste repere se împart în două categorii: valorile morale și normele morale, prima categorie deține calitățile unui om moral, dacă le putem numi așa, acelea fără de care nu avem cum să evaluăm un om ca fiind moral sau nu. Iar a doua categorie, vorbește despre cum percepe copilul normele morale, ce sunt acestea de fapt și care este legătura lor cu valorile.
1.Valorile morale
„Lumea valorilor, considera C. Bougle (apud Ion Albulescu,2008, pag.123), este un „șantier invizibil, unde se găsesc schimbările de decor ale lumii vizibile”. Prin acestă definiție metaforică nu ni se spune cum apar și evoluează valorile, ci menționează doar capacitatea lor de a influența oamenii. Moralitatea nu constă în existența valorilor ca atare.Ea este viața reală a omului, realizarea valorilor în om” Așadar, valoarea morală a omului, poate fi prima dată verificată prin faptele morale care le săvârșește, a căror origine se află în inițiativa personală.
Morala deține valori, legi, prototipuri ideale și stereotipuri exemplare, cu ajutorul cărora sunt legate relațiile între oameni.
A)Binele
Sextus Empiricus susținea că binele nu se poate defini și cunoaste, nu poate fi determinat ca atare. Platon găsește binele ca fiind indefinibil, deoarece este ceva universal, abstract, „supratemporal”și „supraspațial”. Aristotel credea că binele nu poate fi conceput nici măcar teoretic, să nu mai vorbim de practic, așadar considera că binele este asemeni fericirii. Kant însă, începe să contureze profilul acestui termen, el considera că binele este respectarea normelor morale, dar tinde să-l condunde cu fapta săvârșită din datorie. G.E.Moore, este singurul care aprofundează această noțiune și reușește să distingă două tipuri de bine, cel intrisesc, care nu poate fi definit, și binele extrinsec, cel care poate fi definit prin acțiuni.
După cum am observat, noțiunea de „bine”are mai multe înțelesuri și ele nu dețin numai însușiri morale, însă știm cu certitudine că binele este pozitiv, iar răul este negativ. „Evident, cele două poziții sunt extreme. Așa cum în lume nu există numai bine, tot așa nu poate exista numai rău. Binele și răul există unul în contradicție cu celălalt, ca laturi contrarii ale faptului moral, care se condiționează reciproc. Înfăptuirea binelui înlătură posibilitatea de manifestare a răului”(Ion Albulescu, 2008, pag. 134)
Să luam aminte însă că binele nu se supune normei morale, ci invers, deoarece oamenii pot avea concepții diferite asupra binelui.
Binele nu poate fi predat oricum, decât prin intermediul cercetării faptelor, elevii concep binele doar atunci când se raportează la a face un lucru bun sau un lucru rău și doar uneori la modul de gândire. Când elevul rezolvă un exercițiu, cadrul didactic îi spune că este sau nu este bine, când discută despre întâmplări sau citesc o lectură, pot extrage gândiri sau fapte bune sau rele și le pot discuta împreună.
B)Libertatea
Aristotel este primul filosof care aduce în discție termenul de „libertate”, însă Platon a simțit cu mult înaintea lui existența libertații prin necesitatea alegerii binelui sau răului fără alte constrângeri în afară de voința proprie. Libertatea, sub statut de valoare morală, a apărut în filosofiile grecești ca aparținând voinței libere, mai apoi teoriile creștinilor medievali au susținut că libertatea înseamnă faptul că acțiunile omului nu sunt predestinate, ci ține de fiecare în parte ca liber arbitru al vieții sale. În etica modernă, Kant rămâne la aceeași perspectivă, și anume că idealul fiecărei vieți morale este voința liberă. Acest mod de gândire a luat sfârșit când Spinoza și Hegel au găsit libertatea ca fiind un privilegiu pentru omul care a reușit să se elibereze de robia interioară și de forțările exterioare.
Kant însă a arătat că moralitatea este condiționată de libertatea omului, cu alte cuvinte, nu ar exista moralitate dacă omul nu ar fi liber să aleagă binele de exemplu. Dacă un om ar face un bine stăpânit de cauzalitate, atunci asta nu ar mai însemna că omul este liber, deci omul ar mai putea demonstra că e moral.
Libertatea poate fi predată cel mai bine discutând și analizând drepturile omului, ele sunt singurele care îl ajută pe elev să își măsoare singur libertatea, pentru că această virtute nu este nelimitată, deoarece libertatea unui om se termină când ăncepe libertatea altui om. Putem de asemeni și la istorie să atingem asemenea subiect, mai ales când avem lecții despre cucerirea de teritorii, care implică înrobirea omenilor de pe teritoriul cucerit.
C)Responsabilitatea
Ca ființe libere, facem diferite alegeri, dar orice individ trebuie să ia asupra lui responsabilitățile alegerilor sale, altfel cei care au făcut legea îi va sancționa pe vinovați, pentru a-i face să înțeleagă că acțiunile pe care au ales să le săvârșească nu sunt demne, obligându-i astfel că pe viitor să fie conștienți că trebuie să aleagă moral. De aici se naște responsabilitatea omului asupra alegerilor sale, dacă el nu ar putea evita binele sau răul, atunci responsabilitatea lui nu mai este valabilă, însă alegerile făcute de el sunt întotdeauna voluntare sau involntare, de aceea se consideră că omul este într-u totul responsabil moral de ceea ce a ales.
Ion Albulescu (2008, pag.145) spune că „libertatea implică responsabilitate; refuzul acesteia contravine calității de ființă morală liberă. A refuza responsabilitatea nu înseamnă a te elibera de ea și de consecințele sale, dimpotrivă, refuzul are ca efect nu libertatea, ci nonlibertatea și conflictul. A fi responsabil înseamnă, de fapt, a fi liber,adică a fi moral”
Atunci când predăm responsabilitatea, trebuie să o definim astfel încât copilul să nu o confunde cu datoria, a fi responsabil de un anumit lucru nu înseamnă numai că ai datoria să îl faci ci și să răspunzi pentru ceea ce ai facut. Le putem cere elevilor să de-a exemple de resbonsabilități și să le discute, astfel încât să poată distinge între cele două virtuți.
D) Dreptatea
Este una dintre cele mai vechi virtuți și prima în ceea ce privește viața politică. Conceptul de dreptate a apărut în filosofia antică, apoi în filosofia Evului Mediu, urmând să devină o virtute clasică în doctrina creștinismului, datorită faptului că a fost susținută și promovată de către Platon și Aristotel.
Dreptatea este baza pe care se construiesc restul valorilor, fără ea nu poate exista nici una din aceste valori, așadar „spiritul de dreptate este un bun absolut”, deoarece virtuțile (cumpătarea, curajul, prudența) își merită numele doar dacă sunt supuse binelui și adevărului, însă dacă ar fi subordonate răului, acestea ar deveni simple calități ale temperamentului.
Dreptatea se predă de cele mai multe ori indirect, prin intermedul lecturilor, întâmplărilor sau poveștilor care surprind acest lucru, antrenându-i pe elevi să umble cu capacități de judecare juste. Elevii pot observa dreptatea, doar după ce au luat la cunoștință cazul și l-au judecat. Se poate înavăț dreptatea și în cazuri reale la nivelul clasei, dar sunt mai rare acestea.
Kant este de părere că nu-și mai are rost existența umană în afara dreptății, una dintre principalele datorii ale omlui este sa dețină dreptatea, fără să renunțe la ea indiferent de situatie. Conceptul de dreptate este utilizat în două moduri, respectarea normelor și egalitatea între semeni.
E) Respectul
Este o atitudine de stimă, necondiționată de anumite sentimente sau afinități față de unele persoane sau de purtarea unor calități ale acestora. Respectul este un drept și o obligație în același timp, fiecare om are dreptul să-l primească și obligația să-l ofere.
De cele mai multe ori confundăm respectul, mai ales atunci când acordăm cuiva o atenție deosebită datorită intereselor pe care le avem, acest fel de respect este unul simulat, însă nu ar fi o problemă dacă interesele noastre ar fi unele oneste, în caz contrar aceste legături sunt condamnabile.
„Autentic este însă respectul inspirat de simpatie și apreciere, nu cel impus, care este mai degrabă apropiat de teamă, subordonare, disciplină. Este un mod de a recunoaște în altul și a onora acele calități și acele merite pe care le apreciem cel mai mult; este un mod personal de a acorda anumitor persoane un titlu de noblețe, în sens valoric moral”(Ion Albulescu, 2008, pag. 156)
Kant vede respectul ca fiind dăunător „amorului propriu”, de aceea este bine să dăm și altora meritele recunoștinței noastre, este de preferat să dăm la o parte egoismul dacă intrăm în raza de activitate a altcuiva și producem disconfort, însă asta nu necesită neaparat să ne privăm pe noi înșine, ci doar ne limităm atât cât să-și poată desfășura și alții necesitățile lor.
Putem preda respectul folosindu-ne de lecțiile în care se discută despre vecinii și apropiații copilului, despre familia și școala lor, elevii sunt învățați să salute respectuos aceste persoane când le întâlnesc, este prima formă de respect cu care ei intră în contact. Putem aprofunda acest termen prin faptul că, elevii noștri trebuie să conștientizeze că respectul nu se rezumă doar la un simplu salut, ei pot respecta persoanele în vârstă cedându-le locul sau întâietatea, își pot respecta părinții ajutându-i la cele casnice și nu în cele din urmă își pot respecta profesorul îndeplinindu-și sarcinile de elev.
F) Toleranța
„Ce este toleranța?”Întreabă Voltaire. Tot el răspunde: „Toleranța este urmarea necesară a ințelegerii ideii că suntem oameni supuși greșelii: eroarea este umană, și noi toți comitem într-una erori. Hai să ne iertăm unii altora greșelile noastre. Iată fundamentul dreptului natural”(Karl R. Pooper, 1998, pag 203)
Dacă ne uităm în dex, toleranța înseamă „a îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis), a trece cu vederea, a admite, a suporta”(Dex 2009), ori dacă stăm să ne gândim la acceptarea diferențelor, să fie oare acestea din urmă ceva nepermis? Cadrele didactice au datoria de a clarifica sensurile în care se poate folosi toleranța. Pe de o parte elevii trebuie să știe că toleranța înseamnă îngăduința unui lucru nepermis de obicei, dar în scopuri neegoiste și cinstite, iar pe de alta parte înseamnă acceptarea celorlalți din jurul lor, începând de la culoarea pielii, modul de trai, până la felul de a simți, gândi și acționa. Însă se mai ridică o problemă, dacă un elev nu abuzează pe cineva care nu îl acceptă, ci doar îl tratează cu indiferență, să însemne asta toleranță? Nu, toleranță înseamnă mult mai mult!
Profesorii trebuie să conștientizeze elevii că simpla acceptare a diferențelor face parte din obligațiile unui cetățean și dacă acesta nu și-a respectat obligația ar fi pedepsit. Toleranța ar însemna să-l lăsăm pe altul în banca noastră chiar dacă locul lui este în altă parte, să-l lasăm pe celalalt să vorbească chiar dacă ar fi fost rândul meu să vorbesc, însă toleranța nu trebuie confundată cu teama, lenea sau recompensarea. Elevii trebuie să accepte situațiile și oamenii din jur pentru că ei aleg asta și nu pentru ca se simt forțați de împrejurări.Toleranța merge foarte bine mână în mâna cu empatia. De ce tolerez anumite situtuații? Pentru că sunt empatic, simt asemeni celuilalt și îl înțeleg.
Pentru a preda toleranța nu este de ajuns să apelezi la rațiunea elevilor, consider că ar fi mai de folos să stimulez sensibilitatea lor, îndemnându-i la lectură și la utilizarea artelor. Dar nu numai, în orice disciplină putem educa elevii să fie toleranți, la limba românî (îi învățăm să accepte ideile literare ale colegilor, să vorbească cînd le vine rândul și să aștepte să termine celălalt de spus), la istorie (prin dezbterea anumitor evenimente istorice remarcate prin tratate de pace, prin revolutiile pentru respectarea dreptului omului, a religiiilor, etc), la geografie (utilizăm educația interculturală unde punem accent pe respectarea diferențelor), educație civică (dezbaterea drepturilor omului, acceptarea opiniilor contrare, etc) Ne putem folosi de asemeni și de Ziua Internaționala a Toleranței, în care putem origaniza ore deschise, concursuri, proiecte care să conțină activități pe aceată temă.
Toleranța este virtutea care alungă fanatismul, ea este o virtute care îl face pe om înțelegător și deschis opiniei și credinței celorlalți, asta aduce după sine o recunoaștere a demnității umane.
G) Datoria
Este facerea binelui fără condiții, deși ea pare la exterior ca fiind constrângătoare, totuși omul alege să adopte această conduita, altfel nu s-ar mai numi datorie morală. Dreptul de a te obliga să-ți faci datoria îl are doar legile juridie, însă ele sunt amenințătoare și nu constrângătoare, pe când, dacă am fi să dăm un sfat, el ar fi agreat mai ușor și înfăptuit mai curând; în timp ce legile juridice încearcă să evite crima, perceptele încurajează îndeplinirea datoriei.
Sunt momente când conduita umană este supusă constrângerilor și momente când este supusă datoriei, pentru că nu orice impunere atrage după sine sentimentul de datorie, sunt bineînțeles anumite condiții când prima este urmată îndeaproape de a doua, dar nu mereu. Trebuie așadar să observăm că datoria vine din moralitate, iar moralitatea există numai atunci când omul este liber să aleagă, cu alte cuvinte, omul practică datoria atunci când și-o asumă liber, pe când obligația vine în urma impunerii noțiunilor juridico-politice.
Ca ființe superioare avem datoria de a ne cultiva rațiunea și de a ne autoeduca, această datorie ajută omul să iasă din asupirea viciilor și patimilor trupești și să-l ridice la statutul de virtute și demnitate.
Datoria nu se poate predă ca orice alt conținut de învățare,deși discutăm despre ea, nu se poate insfula în inima elevilor decât prin acțiune, cadrul didactic trebuie să de-a fiecărui elev câte o datorie la nivelul clasei, care să-l ajute să înțeleagă traiul într-un anumit grup (un elev are datoria de a uda florile, altul de a șterge tabla, altul de a aerisi clasa în pauză, etc) dar și să-i determine să-și facă temele și sarcinile care le sunt atribuite, deoarece asta este datoria lor de elev, așa cum orice cetățean are datoria de a contribui cu munca fizică sau intelectuală în folosul comunității sale și a lui însuși în același timp.
2. Normele morale
A) Generalități
Durkeim nu poate percepe existența unei societăți fără norme, ele sunt indispensabile unei acțiuni sociale, deoarece sunt răspunsuri la cerințele unei bune origanizări, a unor conduceri de activități în folosul tuturor. Aceste norme sunt fundamentate pe idealuri, pe valori și țin cont de preferințele colective, ele se găsesc sub forma unor interdicții și permisiuni, a unor obligații și drepturi.
Normele morale ajută la menținerea echilibrului social, mai precis stabilesc anumite relații între membrii societății. Ele sunt impersonale și dețin modele de comportament ideal în cazul unui colectiv, deasemenea promovează valorile sub aspectele calității omenești, dar și al datoriei.
Conduita umană poate varia în limitele de la individ la individ, dar în limitele impuse de normele morale, deoarece este necesară o uniformizare a membrilor societății, așadar dacă este necesar, normele vor fi aplicate oriunde, oricui și oricând.
Să conștientizăm totuși faptul că aceste norme nu sunt general valabile peste tot în lume, chiar și în aceași societate sunt contradicții cu privire la ceea ce este drept, ce să mai spunem despre diferite religii, naționalități sau timpuri istorice, așadar aceste standarde morale sunt diferite „de la caz la caz”
Normele morale se pot formula astfel: prin recomandare (fii darnic!), imperative (trebuie să fii corect!) sau prohibitive (nu fi lacom!), acestea sunt exprimări concerete care îl conduc pe individ să fie moral, spunându-i ce este bine și ce nu este bine să facă în anumite situații întâlnite în viața lor. Dacă va alege să de-a ascultare îndemnurilor bune, idividul va fi stimat de semenii lui, însă dacă le va alege pe cele rele, intră sub sancțiunile juridice care necesită corectare și reorientare.
Aceste norme conturează un profil uman ideal, cu o conduita exemplară, ori omul are necesitățile și aspirațiile individuale și nu se va ridica niciodată la standardul de apogeu al conduitei morale. Norma morală indică omului ce ar trebui să fie, iar judecata morală, îi indică ce ar trebui să facă, însă omul nu trebuie să se identifice cu aceste stereotipuri ideale, ele sunt abstracte, obiective, iar omul nu le poate îndeplini decât prin subiectivitatea lui, astfel omul „traduce”și interiorizează în conștiința sa prin judecățile lui de valoare.
B) Copilul și normele morale
Psihologul elvețian Jean Piaget, excelează la acest capitol, el a studiat cum percep și cum își atribuie copiii normele morale pe care le întâlnesc o data cu intrarea în viață. Astfel că aflăm în urma unor rezultate pe care Piaget le-a obținut printr-o dubla chestionare, patru stadii succesive (Jean Piaget,1980,pag.23-24):
1.Stadiul unu: Pur motric și individual (0-2 ani)
Copilul manipulează obiectele în funcție de dorințele sale, aici se regăsesc doar reguli motorii și nu reguli colective
2. Stadiul doi: Egocentric (2-5 ani)
Copilul primește din exterior toate regulile, deși el le imită, se joacă singur sau în grup, dar fără să caute să întreacă alți copii.
3. Stadiul trei: Cooperare (7-8 ani)
Copilul încearcă la acestă vârstă să o i-a înaintea tuturor coechipierilor de joc, ba chiar inventează noi reguli de joc. Deși copiii pot juca același joc de mai multe ori, luați separat ei vor spune cu totul și cu totul alte reguli.
4. Stadiul patru: Codificarea regiulilor (11-12 ani)
Copiii de această dată cunosc foarte bine regulile jocului în cele mai mici detalii, luați separat ei vor spune aceleași reguli fără nici o excepție.
După cum ați observat la nivelul înțelegerii normelor morale de către copii are loc o transformare substanțială pe parcurs ce ei cresc și se dezvoltă fizic și cognitiv.
C) Norma și valoarea morală
„Normele reprezintă condițiile traduse în limbajul datoriilor care se impun atitudinii și comportamentului, pentru ca cerințele valorilor morale să fie satisfăcute și individul să se manifeste în calitate de subiect moral”(Ion Albulesc, 2008, pag. 108)
Normele se învârt în jurul diferitelor valori morale și primele se vor diferenția în funcție de celelalte, însă se întâmplă ca o normă morală să poată satisface două valori, ca de exemplu să nu minți, respectă valorile onestității și demnității.
Durata valorii nu este aceeași cu durata normei, pentru că valorile sunt constante și stabile, pe când normele au luat diferite forme de la o epocă la alta.
Valorile si normele morale, sunt baza pe care se construiesc cele mai frumoase conduite, cele mai bune deprinderi si obisnuinte, asadar ele sunt lucrurile cele dintai pe care trebuie sa le insuflam elevilor nostri, pentru ca ma tarziu sa vedem in ei cetateni si oamnei integri.
CAPITOLUL II.
ASPECTE METODICE PRIVIND FORMAREA CONDUITEI MORAL – CIVICE LA VÂRSTA ȘCOLARĂ MICĂ
II.1. Educația moral-civică – analiză curriculară
În acest subcapitol a fost analizat curriculum-ul educațional adresat învățământului primar, pentru a reda o imagine de ansamblu a preocupării în ce privește educația moral civică. Am analizat în cadrul fiecărei arii curriculare în parte, ponderea în care se regăsește educația moral civică a elevilor, atât din punct de vedere teoretic cât și practic. Vom porni de la aria în care această educație se găsește cel mai mult și vom continua în descreștere cu restul ariilor.
Aria „Om și Societate”
Ne este de ajuns doar titlul pentru a înțelege că la nivelul acestei arii, educația urmarită în această cercetare este „la ea acasă”. Mai mult de atât, această arie a fost creată tocmai pentru acest scop, urmărind din toate aspectele dezvoltarea educației moral civice la elevi. Atât teoretic cât și practic, se regăsesc valori, norme, reguli care țin de modul de gândire și comportament, de atitudini și sentimente care laolaltă crează un cetățeam moral la modul ideal. Rămâne însă totul, la modul de predare și de învățare a persoanelor participante în învățământ.
În această arie se găsesc conținuturi cu privire la:
– depistarea problemelor cu care se confruntă plantele, animalele și oamenii (ajută elevii să conștientizeze existenta anumitor probleme în jurul lor)
– ajutorul acordat mediului înconjurător (sensibilizează elevul și îl motivează de a sări în ajutor oricând este nevoie)
– protejarea mediului înconjurător (naște în inima elevilor sentimentul de respect față de sine și de ceilalți)
– relațiile cu persoanele din jur (îi ajută pe elevi să deosebească componentele lumii obiectuale de cele relaționale, descoperindu-se pe ei și pe ceilalți)
– sentimente pozitive și negative (este vorba despre noul termen de „inteligență emoțională”, care îi obișnuiește pe elevi să manipuleze sentimentele propii în favoarea dezvoltării lor armonioase)
– drepturi și îndatoriri (elevii descoperă care le sunt drepturile legale, dar totodată cu ele, învață și îndatoririle ce le revin față de societate)
– apartenența la o comunitate (învață mai multe lucruri despre rolul lor în societate)
Aria „Consiliere și Orientare”
Această arie este de puțin timp implementată în invățământul românesc, ideea a fost foarte bună, însă sper să aducă și rezultatele dorite și gândite prin ea, adică elevii să-și însușească un set de atitudini realiste care dețin un conținut pozitiv. Educația moral cvică se găsește cu precădere și în această arie curriculară, întâmpinând anticipat anumite probleme din viața elevilor. Disciplina Consiliere și Orientare din cadrul acestei arii conține cinci unități de învățare:
– Autocunoaștere și dezvoltare personală (în această unitate de învățare elevii se descoperă pe ei înșiși și tipurile lor de personalitate, de atitudine, își reunosc sentimentele, își definesc rolul în relațiile cu ceilalți, cu societatea, cu familia,etc)
– Comunicare și relaționare interpersonală (elevii învață tipurile de comunicare, depistează oamenii care tind să producă conflicte și țin convorbirea sub control, învață să asculte activ, acest lucru fiind recnoscut ca și cheia dialogurilor pline de succes)
– Managementul informațiilor și al învățării (în cadrul acestei unități, elevii au posibilitatea să primească răspunsuri la întrebările: de ce este necesară școala, la ce ajută ea, ce se întâmplă dacă nu ar mai veni la școală, cum să învețe mai eficient, întrebări care sunt deseori în mintea lor, mai ales atunci când un eșec pare să le întunece activitatea școlară)
– Planificarea carierei (orice elev visează sau își dorește să ajungă ceva anume, însă în acest context el trebuie să își cunoască forțele, limitele și abilitățile pentu a alege cu adevărat o meserie care să îi placă și să i se potrivească pe mai târziu, de aceea ei urmăresc, descoperă și analizează talentele și abilitățile lor puse în lumina unei alegeri viitoare asupra unei carierei)
– Stil de viață (în această unitate se trece la adoptarea unor deprinderi și obiceiuri pentru crearea unui stil de viață, care îi ajută pe elevi să ajungă acolo unde și-au propus cu viața și cariera lor, ce ar trebui să facă zilnic, cum și cât timp să facă, care este exemplul pe care ar dori să îl adopte, etc.)
Aria „Limbă și Comunicare”
Este a treia în clasamentul pe care l-am elaborat, deoarece abordează destul de temeinic educația moral – civică, în special la partea de lectură, dar nu numai. Este foarte folositoare la a sensibiliza elevii prin moralele lecturilor sau versurilor studiate la clasă.
În această arie se găsesc conținuturi de tipul:
– lecturi, fabule și poezii cu încărcătura morală (“Pinocchio » după Carlo Collodi,”Crăiasa zăpezii”după H. Ch., « După faptă și răsplată « după Ion Pas), elevii învață despre concepte ca bine și rău, frumos și urât, corect și greșit, etc., reieșite din concluziile celor studiate.
– lecturi și poezii cu elemente patriotice (“Țara mea”de Gheorghe Tomozei,,,Muma lui Ștefan cel Mare’’ de D.Bolintineanu,”Ștefan cel Mare și Vrâncioaia”după D Almaș), se nasc în sufletul elevilor sentimente care țin de patriotism și apartenența la o țară.
– lecturi și poezii care prezintă tradiții (“Colindătorii”de George Coșbuc,”În ziua de Paști”de Elena Farago), ca viitori cetățeni elevilor li se prezintă obiceiurile locale, li se insuflă respectul față de anumite sărbători.
– dialogurile, discuțiile și comentariile dezbătute la nivelul clasei (elevii își stăpânesc impulsurile de a contrazice, de a vorbi peste altă persoană, de a impune abuziv punctul de vedere, dar și încurajează exprimarea propriilor opinii,acceptarea ideilor diferite de ale lor)
Aria „Matematică și Științe”
Ca viitori cetățeni, elevii noștri trebuie să cunoască valoarea banului, a timpului, a unităților de măsură, a orientării în spațiu, a transformării, a tranzacțiior și alte lucruri asemănătoare cu care va lucra foarte des în viață. Această arie îl ajută pe elev la dezvoltarea gândirii logice, îl învață să se folosească de demonstrații și argumente în discuții contradictorii. Elevii descopră încetul cu încetul o lume abstractă, ceea ce arată că se produce o dezvoltare contiunuă a rațiunii lor. Cu alte cuvinte ei încep să deprindă faptul că nu aparțin numai unui oras ci și unui judet, unei regiuni,unei țări, unei planete, și astfel li se mărește viziunea în spațiu. Educația sanitară este și ea studiată în această arie, fiind foarte necesară integrării și acceptării în societate, dar nu numai ci și pentru a învăța respectul de sine.
Aria curriculară „Arte”/„Tehnologii”
Deși în conținutul acestei arii nu se găsesc expresii cu caracter moral-civic, știm că formează atitudinea față de muncă și dezvoltă cu precădere simțul estetic, care poate ajuta foarte mult în educația urmărită în cercetarea de față, acest simț estetic nu se rezumă doar la termenii de „frumos” sau „urât”, el se instalează atât de profund în personalitatea elevilor încât îi va ajuta mai tarziu în scopul acestei educații. Pe lângă acest aspect, lucrul în echipă, ordinea la masa de lucru, în clasă, strângerea materialelor și reveirea la alt tip de disciplină, ajută enorm elevul pentru a-și organiza ideile de a conlucra cot la cot cu alții și a fi un viitor cetățean model în comunitatea sa, așa cum este un elev ideal în clasa din care aparține. Cat despre muzică, ea umblă la emoțiile elevilor și îi sensibilizează în cel mai plăcut mod. Aici, educația moral-civică se găsește mai mult la nivel practic decât teoretic, competențele sunt cele care vorbesc în numele moralului.
Aria „Educație fizică”
Este singura arie in care educatia moral civica se lasa cel mai greu descoperita, desi in continuturi nu se regasesc termeni specifici, iar in competente se disting foarte greu elemente de aceste gen, nu putem spune totusi ca la nivelul acestei arii educatia morala nu se regaseste. Educarea elevilor în spiritul ordinii și disiplinei este din abundență, de aceea și în aceasta arie curriculară educația prin care o filtrăm se găsește sub formă practică. Pe lângă sănătate, educația fizică ajută la unirea clasei, îmbunătățește interacțiunea dintre colegii de clasă, sparge bariere și face loc comunicării, exercițiile fizice urmăresc la unii elevi stăpânirea de sine, iar la alții depășirea propriilor limite. Această disciplină din cadrul ariei, ajută foarte mult la descărcarea emoțiilor negative și la readucerea stării de bine. Încadrarea în anumiți timpi și parametri îl ajută mai ușor pe elev să se orânduiască.
O frază conclusivă?
II.2. Metode și procedee de educație moral-cvivcă folosite la clasele I-IV
O frază introductivă?
A) Explicația morală
Este una dintre cele mai simple metode, fiind folosită de la ce-a mai fragedă vârstă, pentru a descifra cuprinsul unei legi sau reguli morale care îl ajută pe copil să se comporte frumos, să dăruiască, să respecte, etc.
Explicația morală nu trebuie să aibă numai funcție informativă (descifrarea și înțelegerea sensului unei norme), ci și funcție stimulativă (motivarea de a respecta norma care a fost deslușită), pentru acesta din urmă sunt necesare materiale concrete și fapte reale, deoarece noi nu urmărim doar ca elevul să înțeleagă ceea ce vrem să transmitem, ci și să simtă și să acționeze în conformitate cu legea.
De exemplu, când vorbim despre…………………
B) Convorbirea morală
Avantajul acestei metode constă în stimularea elevilor de a dezbate împreună cu profesorul, întâmplări din propria viață, din localitatea lor, a clasei sau a școlii în care învață, a cărților pe care le citesc sau a emisiunilor urmărite de ei, dar și prin anumite probleme născute în urma discuțiilor la anumite discipline.
Convorbirea morală coordonează discuții care sunt în opoziție, ajută în antrenarea susținerii ideilor personale și ajută la spiritul de convingere a adversarilor. De asemenea, are menirea de a clarifica elevii asupra sentimentelor care au dus la o conduită corectă sau greșită și de a-i ajuta pe viitor să dobândească capacitatea de a evalua obiectiv conduita celor din jur, a convingerilor și sancțiunilor proprii.
Pentru ca această metodă să decurgă corect este necesar să luam în considerare câteva cerințe cu caracter pedagogic:
-asigurarea unui climat adecvat,
-moderarea discretă a convorbirii de către profesor,
-formularea cu prudență a concluziilor,
Convorbirile morale pot fi organizate sau ocazionale, individuale sau colective și îndeplinește mai multe roluri: de înștiințare, de impresionare, de consolidare, și de îndreptare.
C) Povestirea morală
Este metoda care prinde cel mai bine claselor primare, istorisirea atractivă a unor povești reale sau imaginare, a unor întâmplări sau fapte care au înțelesuri morale, cu obiectivul de a-i conștientiza pe elevi să extragă concluzii în ceea ce privește propria lor conduită.
Ca efectul acestei metode să fie satisfăcător, povestea trebuie să fie emoționantă, plină de acțiune, captivantă, folosindu-se materialul intuitiv și un limbaj plastic adecvat, pentru ca să genereze trăiri afective profunde în urma cărora copilul să-și schimbe conduita morală în bine.
De exemplu, putem apela la povești cum ar fi:…………………pentru a evidenția………………
D) Exemplul moral
În comparație cu alte metode care prezintă maniera în care trebuie să se manifeste elevii, această metodă pune la dispoziția lor tipare precise de comportare. În general vârstele mici imită întocmai tot ceea ce văd la persoanele din jurul lor, părinții, frații, educatorii, învățătorii, colegii și prietenii acționează direct asupra copilului printr-o relație mutuală, de aceea exemplul persoanelor care contribuie la educarea lor au o mare responsabilitate în modelarea conștiinței li comportamentului copilului.
Rezultatul acestei metode atârnă atât de valoarea modelului, cât și de capacitatea de a fi perceput. Așadar părinții și învățătorii ar trebui să se îngrijoreze mai întâi de propriile fapte și atitudini, din cauză că exemplul lor este o unealtă cu ajutorul căreia acționează asupra personalității elevului sau copilului.
Sursa modelului poate fi:
– exemplul direct – exemplul oamenilor din jurul elevului
– exemplul indirect – exemplul oferit copilului prin detalierea unor fapte morale reale sau imaginare luate din cărți, filme, etc.
Pentru ca această metodă să fie eficientă este nevoie să respectăm anumiți parametri psihopedagogici:
– climatul psihosocial trebuie să asigure elevilor libertatea de a-și exprima sentimentele și opiniile.
-exemplul cadrului didactic trebuie să fie unul demn de urmat
-evitarea de „a ridica în slăvi” un elev în fața colegilor lui din cauza conduitei exemplare sau invers.
-exemplele negative pot fi folosite doar în cazul în care cadrul didactic îi face pe elevi să i-a o poziție contrară exemplului dat.
E) Exercițiul moral.
Această metodă constă în a repeta constant și organizat anumite acțiuni în aproape aceleași împrejurări, având ca obiectiv formarea deprinderilor de conduită morală, a realizării și determinării aspectelor caracteristice de voință și caracter, incluse în atitudinea și comportamentul moral al elevului.
Exercțiul moral conține două puncte principale: formularea/exprimarea cerințelor și exersarea propriu-zisă.
Formularea cerințelor (sunt de mai multe feluri)
– ordinul: când se dă cerința fără a se insista pe explicațiile necesare efectuării sarcinilor.
– dispoziția: atunci când se explică cu privire la utilitatea efectuării sarcinilor.
– îndemnul/sugestia: motivarea elevilor de a-și îndeplini sarcinile prin exprimare indirectă.
– rugămintea: atunci când se cere ca sarcinile să fie efectuate de bunăvoie, pentru ca răspunsul să fie unul afirmativ se folosește un tact și un ton potrivit pentru motivarea interioară a elevuui.
– încrederea: se oferă numai copiilor cu unele lipsuri în anumite direcții. De exemplu elevii care nu-și fac temele sunt puși să verifice tema altor copii.
– utilizarea perspectivelor: atunci când li se aduce la cunoștință elevilor ceea ce vor avea de făcut pe parcursul activității, astfel încât acestea să-i atingă anumite interese personale, îl motivează să depună eforturi individuale la realizarea sarcinilor.
– încurajarea: atunci când sunt folosite aprecieri verbale pozitive pentru a susține angajamentul luat în respectarea cerințelor date.
– stimularea prin promiterea unor recompense: atunci când motivarea apare în urma unei recompense sau promisiuni menite din exterior, dar se urmărește trecerea de la motivarea exterioară la motivarea interioară.
Exersarea propriu-zisă.
Este o succesiune de operarții care necesită săvârșirea statornică și continuă a cerințelor create pentru consolidarea capacităților conștiinței morale și a educării comportamentului moral. Este foarte necesară la transferul legilor morale exterioare în elemente ale comportamentului moral intern, având ca rezultat construirea deprinderilor și obișnuintelor, a voinței și a caracterului.
G) Metode de consolidare a deprinderilor și obișnuințelor morale.
Aprobarea
Este acceptarea exteriorizărilor morale ale elevilor de către o persoană cu prestigiu. Modul de funcționare aflat la temelia acestei aprobări este stârnirea unor trăiri afective pozitive care motivează atitudinea și conduita morală a elevilor. Aprobarea este o adeverire a coincidenței cerințelor morale și aplicarea lor în actele morale ale elevilor. Astfel elevul are ocazia să diferențieze binele de rău și de a se alătura dispozițiilor normelor morale.
Aprobarea se face cunoscută prin multiple procedee:
– acordul: este alcătuit din gesturi sau expresii apreciative și este folosit pentru a se arăta mulțumirea vis-a-vis de împlinirea cerințelor formulate pentru elevi.
– lauda: se poate face individual sau colectiv, cazul din urma are loc atunci când se dorește arătarea unei conduite model și demnă de urmat.
– recopensa: se foloseste atunci când rezultatul primit este peste așteptările normale sau în cazul depășirii limitelor în sensul bun al expresiei. Recompensele pot fi de două feluri: materiale sau spirituale, dacă la educația timpurie le folosim pe cele materiale, de preferat ar fi să trecem odata cu vârsta la cele spirituale. Pentru ca recompensa să-și atingă cu adevarat scopul, ea trebuie să fie obiectivă, bine ancorata la normele morale și folosită cu prudență.
Pentru ca aprobarea să fie una educativă, depinde de anumite considerații psihopedagogice:
– folosirea unor forme variate de aprobare și aplicarea lor la timpul potrivit,
– ocolirea stereotipurilor aprobatoare,
– părerea clasei de elevi să fie în concordanță cu părerea cadrului didactic, pentru a nu izola elevul recompensat,
H) Metode de eliminare a conduitei negative.
Dezaprobarea
Această metodă dorește să oprească un comportament pe cale să devieze, prin inducerea de sentimente de vinovăție și rușine față de atitudinile și faptele lui, care nu sunt în conformitate cu normele morale. În urma aplicării acestor metode este necesar să îndrumăm elevul pe calea cea bună, nu este de ajuns doar să-i dezaprobăm comportamentul deficitar. Sunt numeroase forme de dezaprobare.
– dezacordul: arată că cerințele nu au fost îndeplinite întocmai cum sa cerut, această nemulțumire poate fi exprimată prin gesturi sau vorbe.
– observația: se poate face individual sau colectiv, cazul din urmă are loc atunci când se dorește arătarea unui exemplu rău de conduită care nu este demn de urmat.
– avertismentul: este anunțarea unei posibile pedepse în cazul în care cerințele morale nu sunt îndeplinite așa cum sa cerut de către cadrul didactic, în cazul în care conduita nu se reglementează.
– pedeapsa: se aplică numai atunci când elevul nu dorește să efectueze cerințele morale, iar cadrul didactic este nevoit să recurgă la o asemenea metodă pentru a pune capăt conflictului. Pedeapsa este folosită pentru a naște în elev sentimente de regret pentru fapta lui imorală și de al îndrepta să respecte normele date.
Modalități de pedepsire: izolarea elevului de restul clasei, repararea stricăciunilor comise, suportarea consecințelor (a unei note rele de exmplu pentru că nu a învățat), pedeapsa să fie potrivită cu fapta comisă, să fie dată la scurt timp după greșeala facută si să nu se apeleze des la ea.
II.3. Socializarea elevului – modalități de formare a conduitei moral-civice a școlarului mic
„Geneza sociabilității este determinată de formarea culturală a personalității, de apariția conștiinței conformării la regulile și simbolurile grupului din care face parte individul”(T. Parson, anul, pag.?). Conformitatea nu este același lucru cu conformismul, primul termen se referă la faptul de a fi în acord cu șablonul cultural oferit de societate, însă al doilea termen se referă la toleranța asupra validității legilor unui colectiv social chiar dacă convingerile proprii sunt diferite.
Prin autoritatea consecventă a normelor colectivului social, oamenii obțin înțelegerea identității care le aparține, interiorizând cerințele adoptării la ordinea socială. Rezultatul educației moral-civice prin procesul de socializare este împărțit în trei ramuri:
– psihic: prin stabilirea unor caracteristici psihice care garantează maturizarea elevului,
– social: practicarea corespunzătoare a atribuțiilor sociale prin îndeplinirea pretențiilor dictate de ele,
– cultural: dobandirea valorilor culturale si a semnelor normative.
Socializarea este structurată în trei ramuri principale într-un articol publicat de Susanu Tatiana (2010, pag. 4):
1. Socializarea primară (de bază)
Se regăsește în anii copilăriei când subiectul interiorizează adânc șabloanele formative regăsite la părinți, acum copilul reușește să deosebească componentele lumii obiectuale de cele relaționale, ajutându-l să se descopere pe sine însuși.
2. Socializarea secundară
Se regăsește în participarea activă de învățare a regulilor care stabilesc legăturile copilului cu persoanele care îi sunt egale (colegi, frați, prieteni); acest lucru îl face pe copil să înțeleagă că sarcinile sociale care le are nu sunt mereu într-o ambianță pozitivă și protectoare, așadar în timp ce familia așează copilul într-o atmosferă afectivă, școala și legăturile create de ea cer un alt fel de socializare, și anume neutralitatea afectivă.
3. Socializarea continua (a adultului)
Odată cu înlocuirea altor valori pe parcursul vieții, omul își schimbă modul de socializare și are o alt fel de atitudine, o altă conduită, va avea alte sarcini sociale și bineînțeles va deține noi experiențe de viață.
Nonconformarea socială nu duce întodeauna la o socializare negativă, deoarece prin înlăturarea unor norme tradiționale și inventarea altora este de cele mai multe ori un mod de schimbare socială și de evoluție.
Socializarea este un proces de formare a educației moral civice. Relația dintre individ și societatea se reduce la două concepții, atât în teorie cât și în practica educațională:
1. Concepția antropocentrică – centrul sistemului educațional este însăși copilul, urmărindu-se prin aceasta că omul să fie instruit să ducă o viață morală în care își va găsi împlinirea și plăcerea, așa cum susține filozoful J.J Rouseau. Evoluția liberă a subiectului este corespunzătoare cu felul său propriu, nefiind restrânsă de societate este ideea de bază a tuturor concepțiilor care au crezut copilul ca fiind un ultim țel al educatiei.
2. Concepția sociometrică – dă întâietate socialului, deținând drept scop principal integrarea corectă a elevului în societatea oamenilor maturi împreaună cu criteriile ei proprii, care țin de educație, de profesie, de politică, etc.
În concluzie socializarea este o succesiune de acțiuni în care ceea ce vine pe lânga ce a fost născut, este interiorizat prin învățare, se întinde pe toată durata vieții, dar are ritmuri diferite de la o persoană la alta.
Procesul de socializare se realizează prin:
a) deținerea aptitudini de a deosebi cu siguranță între atitudinile bune și cele rele și între posibilitățile legale și ilegale
b) atitudinea de a îndeplini sistematic și potrivit sarcinile sociale urmând reguli și legi specifice
c) a lua parte la activitățile comune, la obiectivele și idealurile societății
Acest proces nu poate funcționa fragmentar, el necesită o îndrumare în sens unitar în vederea îndeplinirii unei educații moral civice exemplare. Pentru a da rezultate cât mai bune, este necesar ca acest proces să sprijine contribuția creativității, deoarece acestă poate fi în același timp și individual și global. Așa cum am amintit mai sus nonconformismul nu este întodeauna rezultatul unei socializări defectuase, ci se poate concretiza cu o schimbare socială prin înventarea unor valori care au un efect pozitiv asupra colectivelor sociale.
Educația morala este influențată de agenții de socilatizare. În viața unui elev de școală primară sunt trei mari agenți de socializare și anume familia, școala, prietenii. Primul, familia, realizează rolul de socializare printr-o ambianță afectivă, având anumite responsabilități sau dând sancțiuni care țin de cadrul familiar; școala, al doilea agent, folosește alte procedee de socializare, mult mai structurate și mai constante în comparație cu cele folosite în familie; și ultimul agent, prietenii, îndeplinește o socializare informală, cu un impact mult mai profund în comparație cu școala sau familia.
Toți acești agenți de socializare dețin șabloane educative variate, însă unii sunt pe aceași unde cu modelul normativ cultural al societății, alții nu.
Cu toate că toți factorii sunt importanți și au un efect mai mult sau mai puțin, mai bun sau mai rău asupra copilului, vreau însă să studiem despre educația moral civică prin socializare la nivelul școlii.
Pe lângă familie, școala este un element educativ de primă importanță, a căror sarcină este să ușureze dobândirea cunoștințelor și interiorizarea acestora de către elevi, a regulilor de comportament acceptate de către societate. Cu toate aceste programe ale ei, școala scapă din vedere elevii considerați „obraznici”care de cele mai multe ori ei se trag din familii instabilie. Observăm că sunt foarte puțini învățători care doresc să lucreze cu acei elevi instabili emoțional care creează probleme, nu sunt dispuși să găgească metode de anihilare a conduitei lor defectuasă, așadar profesorii recurg la discriminarea și marginalizarea acestora, ceia ce face ca situatia să se înrăutățeasca de cele mai multe ori. Apoi recomandă părinților acestora școli de corecție care s-ar putea ocupa corespunzător de copilul lor.
Ce am putea face ca să nu se ajungă la o astfel de experiență neplacută R.T ???? spune că există măsuri care pot fi luate în privința devierilor de comportament în societate ale copiilor, dar trebuie să ținem cont de anumiți factori individuali (interni) și sociali (externi). O să ne oprim asupra factorilor sociali care se împart la rândul lor în alți doi factori: factorii psiho-pedagogici de ordin familial și de ordin școlar. O să aprofundăm factorii psiho-pedagogici de ordin școlar care au câteva subpuncte importante:
a) sub- și supra-aprecierea capacităților reale ale elevilor
Acesta este un lucru foarte important în succesul școlar al elevului și nu numai, el trebuie să aibă încredere în forțele lui, să și le cunoască și să le aplice. Dar știm cu toții că această bizuință a elevilor nu este de cât „ecoul aprecierii profesorului”. Dacă exigențele învățătorului pentru elevul său submediocru sunt superficiale și formale, acel elev va învața mecanic și formal. Dacă atribuțiile școlare sunt mai ușoare decât capacitatea unui elev atunci ele au ca rezultat „slăbirea energiei nervoase și stingerea intereselor de cunoaștere”. Și în cazul în care învățătorul nu este niciodată de acord cu răspunsurile unui elev, acestea din urmă nu va mai avea încredere în sine, gândind că nu este capabil. La fel de distructivă este și supraestimarea elevului, prin faptul că-i sunt date atribuții din ce în ce mai grele, astfel încât se ajunge la un „dezacord între cerere și ofertă”, elevul va fi suprasolicitat și va refuza să își mai îndeplinească atribuțiile sau le va face formal.
b) dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului.
În relația învățătorului cu elevii săi pot apărea nepotriviri însemnate vizând adevăratele motive care asigură reușita lor sau dimpotrivă, așadar invățătorul, în timp ce acordă conduitei elevului un pretext, pe care el ca profesor îl găsește real, elevul problemă nu agrează motivele aduse cu privire la fapta săvârșită de el, astfel că nu este deacord cu măsurile luate de învățător contra lui.
Sentimentul resimțit în urma unui astfel de dezacord este asemeni unui protest și naște în elev ideea de victimă a unei nedreptăți, pe lângă acest lucru elevul consideră că pedeapsa primită nu este meritată
De cele mai multe ori, elevul refuza să ofere explicație, pentru că a fost adesea neînțeles, așadar preferă să se refugieze. Dacă aceste întâmplări se produc de mai multe ori, apare la elevul acela un fenomen intitulat „rezistența interioară”. Cu toate că elevul poate rezolvă cu ușurință ceea ce îi cere învățătorul el poate refuza să facă prin tragere de timp sau prin acordarea atenției altor lucruri, astfel că relația dintre învățător și elev sa destrămat.
Să luăm drept exemplu faptul că elevii nu-și fac temele primite într-o anumită perioadă, această „lene” poate fi una temporară, născută în urma unei dezamăgiri (o notă proastă, indiferența părinților, etc.) sau intervenția părinților de a le face temele mereu
c) conflicte individuale în cadrul clasei de elevi
Se nasc la nivelul clasei anumite înclinări comune și a unor fenomene de tensiune între elevi, în urma unor competiții care răsar des între ei, cum ar fi de exemplu „bisericuțele” din interiorul clasei și care comunică într-un cadru restrâns și se refugiază de ceilalți în funcție de anumite criterii, copiii foarte buni nu discută cu cei slabi, cei cu familii înstărite evită copiii cu familii nevoiașe sau în funcție de preferințele jocurilor video, a desenelor animate și așa mai departe.
O frază concluzivă?
II.4. Rolul cadrului didactic în formarea conduitei moral-civice a școlarului mic
Învățătorii au mai multe roluri și responsabilități atunci când sunt în clasă, ei sunt răspunzători de învățarea elevilor, de conduita lor, de dezvoltarea lor personală, de inteligența lor emoțională, de predarea curriculum-ului, de clasificări, planificări, origanizări și multe altele. Învățătorii au îndatoriri chiar și în afara sălilor de clasă, munca lor continuă chiar dacă orele de predat s-au terminat, ei sunt supraveghetori, mediatori, origanizatori de programe, angajați, sfătuitori, confidenți, modele, informatori, etc. În tot acest timp cadrele didactice trebuie să îndeplinească toate aceste roluri deodată, cu calm și răbdare, cu încredere și câștig de respect, cu empatie și prietenie, ceea ce este dificil. Vorbim de oameni cu puteri supranaturale aici și totusi acest echilibru trebuie să existe câtuși de puțin în fiecare cadru didactic care-și merită numele!
Profesorii răspund de siguranța și securitatea elevilor și a sălilor de clasă, ei sunt responsabili pentru toate incidentele care au loc atât în interiorul școlii cât și în exteriorul ei, ba chiar se extinde până într-acolo când sunt trași la rasundere chiar și de conduita elevilor în societate după ce și-au terminat orele. (Barbara Garii, 2008, pag. 81)
Rolul cadrului didactic în formarea conduitei moral-civice este mai întâi de a fi un exemplu moral și de a-i educa pe elevi în spiritul moralității. Disciplinarea elevilor este una dintre cele mai importante și sâcâitoare probleme, iar acest lucru se întâmplă deoarece sunt puține cadre didactice care sunt pregătite cu adevarat pentru ce o să întâmpine în clasa care o vor deține, ea va conține copii fără astâmpăr și problematici.
Thomas Gordon (2011, pag. 35) spune: „ Atunci când, în sfârșit, profesorii ajung la clasă, ei vor în mod natural să predea, nu să disciplineze. Majoritatea profesorilor tineri speră că nu vor trebui niciodată să disciplineze, pentru că sunt convinși că sunt profesori atât de competenți și stimulativi, încât problema disciplinei nu va apărea”. Observăm de aici că disciplinarea nu este numai o problemă, ci nici măcar nu o conștientizăm prea mult, mai ales daca suntem debutanți în acest domeniu. Puțini înțeleg că elevii trebuie mai întâi disciplinați și apoi învățați.
Pentru a reuși să concepem o serie de norme pe care elevii noștri să le respecte la nivelul clasei, avem nevoie tocmai de ei. Putem creea o „ședința” în care împreună cu elevii să stabilim reguli precise, astfel încât ei vor fi motivați să le respecte, deoarece au contribuit la stabilirea lor, așadar le percep ca propriile reguli și nu numai doar ale profesorului. În acest caz restabilirea regulilor nu va mai dura la fel de mult ca de obicei.
Comportamentele ciudate ale elevilor pot fi de cele mai multe ori semnale de alarmă cu privire la problemele lor personale. Profesorii nu trebuie să ignore această stare sau mai rău, să pedepsească atitudinea lor făcându-i să sufere mai mult. Vă prezint următorul citat „Mulți profesori nu știu cu adevărat când elevii lor au probleme. Unii nu se simt confortabil să intervină și să facă pe psihologii. Sau sunt confuzi căci nu știu dacă ține de datoria lor de „profesori”să-și consilieze elevii. Sau consideră că rezolvarea problemelor este străină de scopul școlii, care ei o definesc ca lucru cu „intelectul”elevilor” (Thomas Gordon, 2011, pag. 65). După cum am observat, elevii nu vor fi deschiși să primească vre-o învățătură, fie ea de orice fel, deoarece ei sunt preocupați afectiv de anumite probleme personale. Ce probleme poate să aibă un copil? Știm cu totii că sunt nenumarați adulți cu traume afective rămase din copilărie! Valorile morale și civice sunt primite într-o lumină diferită de copil, dacă nevoile lui sufletești sunt îndeplinite!
Pe de altă parte și climatul afectiv pe care învățătorul îl instalează la nivelul clasei, poate dăuna la fel de mult, dacă elevul stă mereu cu frica în sân că ar putea fi „atacat”oricând de acesta în cazul unei greșeli, atunci el se va închide în sine refuzând să primească orice învățătură. Putem observa încă din primele 10 minute că elevii se manifestă la ore, întotdeauna în funcție de cadrul lor didactic. Dorothy Law Nolte (2007, pag. 17) face referire la un poem plin de înțelepciune, care surprinde faptul că elevii învață ceea ce trăiesc, am să vă redau câteva rânduri din acest poem:
„Dacă trăiesc în critică și cicăleală, /copiii învață să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, /copiii învață să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, /copiii învață să fie anxioși.
…………………………………………..
Dacă trăiesc în toleranță, /copiii învață răbdarea.
……………………………………..
Dacă trăiesc în acceptare, /copiii învață să iubească.
Dacă trăiesc în aprobare, /copiiii învață să se placă pe sine. (…)”
Cu alte cuvinte, să avem grijă în calitate de învățători, ce climat afectiv transmitem elevilor nostri în timpul orelor de curs și nu numai.
Diana Pritchard Paolitto (1977, pag. 73-80) susține că la fel ca elevii, profesorii se confruntă la rândul lor cu dileme ca onestitatea, intergritatea, respectarea promisiunilor, așadar este responsabilitatea acestuia să creeze situații de interacțiune socială care motivează gândirea morală. Ei trebuie să stimuleze gândirea morală a elevilor prin simularea unor conflicte care au locul în dialogul interior al elevilor sau prin folosirea capacităților lor de a se pune în locul altora, de a privi lumea prin alți ochi. Paolitto este și ea de acord cu instalarea unei atmosfere plăcute, pentru ca elevii să se simtă acceptați, respectați, empatizați si cel mai important îndreptățiți (prin evaluarea corectă a activităților lor), acest lucru duce la deschiderea din partea elevului de a primi sfaturile de bună cuviință și de dezvoltare morală armonioasă.
Un alt aspect pe care vreau să îl surprind, este modul de aplicare a cadrului didactic a învățării diferențiate și individuale, s-ar putea să se alunece foarte ușor într-o extremă periculoasă de care nici nu ne dăm seama. Dacă ne raportăm la acest mod de învățare zilnic și uităm uneori că elevii sunt doar copiii, calitatea asimilării informațiilor de către ei va scădea, iar efectele diferențierii și individualizării vor fi dezastruase, citiți cu atenție următorul citat: „Considerăm că s-a pus prea mult accent pe alte diferențe dintre elevi – culoarea lor, originea etnica, IQ-ul lor, abilitățile lor, statutul economic și social al familiilor lor. (…) De prea multe ori, școlile își privesc elevii nu ca pe o persoană, ci ca pe niște cazuri fără identitate: nemotivații, talentații, handicapații educaționali, cei fără cultură, cei handicapați economic, cu in IQ mare sau mic,cei hiperactivi, cei cu probleme emoționale și așa mai departe. (…) Noi credem că între elevi există mai multe similtitudini decât diferențe”(Thomas Gordon, 2011, pag. 65). Autorul dorește să spună prin aceste cuvinte că elevii, mai înainte de a avea orice alt rol, ei sunt ființe umane, cu toții sunt entuziasmați când reușesc să învețe ceva nou și cu totii se satură repede când observă că nu au nimic de învățat, stima lor de sine crește când reușesc și scade când dau greș.
Totuși ceva nu funcționează! Oare de ce atâția învățători irosesc atât timp prețios doar pentru a disciplina elevii din propria clasă? Probabil că recurg la cele mai ușoare metode și anume pedeapsa, amenințarea, blamarea, etc., iar acestea nu sunt nici pe departe cele mai bune resurse atunci când se vrea stabilirea ordinii. Folosirea autorității și a puterii în fața elevilor nu face altceva decât să adâncească partea negativă a lor, adoptând o atitudine de nesupunere sau chiar de răzbunare, și cu toate că atitudinea antecedentă a dispărut pe moment, ea reapare în orice caz de neatenție din partea profsorului.
În concluzie, profesorii au o gamă largă de roluri și responsabilități pe care trebuie să le respecte, dar mai importantă de cât toate este formarea conduitei elevilor. Cadrele didactice petrec mult timp cu elevii lor, de aceea au un impact puternic asupra învățătrii lor, a maturizării, a dezvoltării atitudinii pozitive.
PARTEA A II-A. FUNDAMENTAREA PRACTIC-APLICATIVĂ A TEMEI
CAPITOLUL .
STUDIU PRIVIND MODALITĂȚILE DE FORMARE A CONDUITEI MORAL-CIVICE A ȘCOLARULUI MIC
Educația moral-civică apare în viața omului o dată cu primele lecții de viață și se sfârșește cu ultimele, încă de când învață să vorbească sau să meargă părinții au grijă ca proprii lor copii să o facă în mod adecvat, cu atât mai mult se apelează la acestă educație când copilul începe să intre în societate și așteptările cresc o dată cu vârsta, așadar în clasele primare se simte necesitatea de a ține cont de educația morală, deoarece la această vârstă, copiii încep să conștientizeze aparteneța la o comunitate, la o școală, la un grup de prieteni.
În altă ordine de idei, putem observa că elevii care au o conduită morală adecvată sunt mult mai ușor educabili în restul domeniilor, se poate discuta cu ei de la un alt nivel și dau dovadă de o responsabilitate mai mare.
Din acest motiv, din multitudinea de teme care pot constitui obiectul cercetării pedagogice, m-am oprit la aceasta dorind să descopăr modalitățile de valorificare a metodelor de educație moral-civică la nivelul mai multor arii curriculare, deoarece acestei educații nu îi este de ajuns doar o oră pe săptămână. Prin urmare vom restabili prioritatea educației moral civice folosind aceste metode ori de câte ori avem ocazia, deoarece se simte lipsa acesteia și prin faptul că și-a pierdut valoarea de la o generație la alta, ajungându-se în situația de a ne lipsi modelele sociale morale.
.1. Ipoteza și obiectivele cercetării
Pornind de la cele prezentate anterior, ne-am propus realizarea unei cercetări care a avut drept scop evidențierea celor mai eficiente modalități de educare moral-civică a școlarului mic cu care vom putea restabili prioritatea educației moral-civice la nivelul învățământului.
În acest sens, ne-am stabilit următoarea ipoteza de lucru: Nivelul de dezvoltare a cunoștințelor și conduitei moral-civice la școlarii mici este dependent și de utilizarea coerentă și sistematică a metodelor de educație moral-civică.
Pentru verificarea acestei ipoteze, ne-am propus următoarele obiective ale cercetării:
O1: Proiectarea, organizarea și derularea unui program educațional consistent și coerent de valorificare a metodelor de educație moral-civică în ciclul primar;
O2: Evidențierea relației dintre metodele de educație moral-civică utilizate și nivelul cunoștiințelor și deprinderilor moral-cicvice ale școlarului mic;
Pentru operaționalizarea acestor obiective am realizat o cercetare de tip cvasiexperimental, cu rol formativ-ameliorativ.
Cercetarea a avut caracter formativ, deoarece s-a urmărit valorificarea metodelor de educație moral-civică pentru a dezvolta sensibilitatea copiilor, urmând să-i impulsioneze pentru a fi mai buni, mai răbdători, mai empatici. Iar acest lucru să se răsfrângă asupra tutoror aspectelor vieții. Caracterul ameliorativ al cercetării pornește de la maxima lui Rousseau „Mila ce o ai de răul altora, nu se măsoară după tăria acestui rău în sine, ci după cât credem că acel rău, este suferit de cineva”, care surprinde faptul că elevii consideră că animalele nu suferă la fel de mult dacă sunt lovite, pentru că le lipsește rațiunea, iar distrugerea vegetației nu are un revers negativ asupra lor, deoarece acesta nu este imediat și vizibil.
Precizăm faptul că cercetarea are un caracter cvasiexperimental deoarece s-a utilizat un singur eșantion de subiecți, a cărei evoluție a fost constant urmărită.
.2. Metodologie
O cercetare pedagogică necesită abordarea unui complex de metode care să permită strângerea unei cantități suficiente de date sau informații concrete, a căror analiză și interpretare ulterioară să poată conduce la soluții științifice. Pe parcursul cerecetării am folosit următoarele metode:
a) Experimentul
„Experimentul constă în „observarea si măsurarea efectelor manipulării unei variabile independente asupra variabilei dependente într-o situatie în care acțiunea altor factori (prezenți efectiv, dar străini studiului) este redusă la minimum” (Mielu Zlate, 2000, pag. 124)
Am optat pentru această metodă pentru a ilustra importanța acțiunii educaționale (program ducațional moral-civic) în dezvoltarea educației moral-civice la elevi în contextul mai multor discipline. Experimentul a constat în valorificarea metodelor folosite în cadrul acestei educații pentru a forma conduita, conștiința și faptele elevilor.
b) Observația
„Observația ca metodă de cercetare constă în urmărirea intenționată și înregistrarea exactă, sistematică a diferitelor manifestări comportamentale ale individului (sau ale grupului) ca și a contextului situațional al comportamentului. Este una dintre cele mai vechi metode de cercetare nu numai ale psihologiei, ci și ale altor științe” (Mielu Zlate, 2000, pag. 118)
Prin această metodă am urmărit: reacția elevilor în diferite situații, atitudinea și modul de abordare a temelor cu caracter moral civice, gradul de participare la rezolvarea problemelor în echipă, modul de manifestare în momentele tensionale ale unei sarcini de lucru cu caracter educativ moral, greșeli frecvente în însușirea și aplicarea unor noțiuni, feed-back-ul activităților realizate (ce preferă elevii să facă în cadrul lecțiilor, ce sarcini și aspecte sunt înlăturate și refuzate de copii, care sunt cerințele lor referitoare la o activitate cu caracter educativ moral-civic).
Metoda a fost folosită continuu, în toate etapele cercetării, pentru a obține informații asupra performanțelor elevilor din punct de vedere moral civic. Am folosit caracterul său direct, constatativ-descriptiv, cu observator ignorat, care oferă date concrete ce pot fi ulterior supuse unor analize, interpretări, dându-le o mai mare relevanță și validitate.
Observația cercetării de față s-a desfăsurat pe perioada anului școlar 2013-2014, în Școala Nr. 25, la clasa a IV-a C, activitățile s-au ținut în sala de clasă în care elevii au învățat de obicei, aranjamentul subiecților s-a făcut în funcție de activitățile desfășurate, s-au folosit cele trei forme de organizare: frontal, individual și pe grupe. S-a luat în considerare și ambianța fizică care include: ambianța luminoasă, ambianța sonoră și microclimatul. Ambianța fizică este deosebit de importantă, constituind o condiție de bază a desfășurării normale a procesului de învățare, deoarece condiționează recepționarea adecvată a informațiilor pe cale vizuală, auditivă, chinestezică.
d) Ancheta pe bază de chestionar
Ca metodă de cercetare psihologică, ancheta presupune recoltarea sistematică a unor informații despre viața psihică a unui individ sau grup social și interpretarea acestora în vederea desprinderii semnificației lor psihocomportamentale (Mielu Zlate,2000 , pag.134)
Acest chestionar pe care l-am aplicat cuprinde întrebări care declanșează comportamente verbale sau non-verbale, care sunt influențate de factorii de personalitate și situație. El permite obținerea informațiilor precum fapte, atitudini, opinii, preferințe, așteptări; Datele culese prin chestionar au o dublă caracteristică: sunt atât subiective, cât și obiective. Prin urmare, măsurarea este privită printr-o dublă perspectivă: individuală și colectivă. Fiecare chestionar reprezintă un subiect, iar compilarea, crearea ansamblului de chestionare, corespunde unei colectivități. Aceast fapt ne ajută să dezvoltăm cunoștințele și deprinderile moral-civice atât individualizat, cât și la nivelul clasei.
Am folosit această metodă deoarece am dorit să identificăm care este perspectiva lor asupra vieții din punct de vedere moral-civic și cum se raportează la aceasta, ne-au fost de folos aceste date pentru a întâmpina nevoile și lipsurile lor la nivel moral-civic și pentru a valorifica metodele folosite în scopul elevilor, atât la nivel individual, cât și la nivelul clasei.
e) Metode/proceduri de colectare, prelucrare și interpretare a datelor (tabele de rezultate, reprezentări grafice etc.)
După ce au fost colectate datele, apoi analizate fișele de observații și produsele activității elevilor, a fost posibilă întocmirea tabelelor de rezultate, consemnându-se rezultatele individuale ale subiecților investigați. Aceste date mi-au oferit posibilitatea prelucrării și intepretării rezultatelor fiecărui copil și la nivel de grup.
Datele obținute în pretest și posttest au fost colectate în tabele de rezultate, reprezentate grafic și analizate atât din perspectivă cantitativă, cât și calitativă.
.2.1. Subiecți
Cercetarea s-a desfășurat în anul școlar 2013-2014 pe un eșantion de 25 de subiecți, elevi în clasa a IV-a de la Școala Nr. 25, județul Galați. Eșantionul de subiecți este alcătuit din 14 fete și 11 băieți, media vârstei fiind de 8 ani. Grupul de subiecți este omogen în privința performanțelor școlare, toți elevii având un nivel intelectual specific vârstei.
Nivelul instructiv-educativ al familiei de proveniență își pune amprenta asupra evoluției și dezvoltării educației moral-civice ale elevilor. Din acest punct de vedere, nivelul instructiv-educativ al familiilor este cât posibil apropiat, toți părinții având studii medii și 50% dintre aceștia studii superiaore.
.2.2. Măsurarea
.2.2.1. Variabile
În cercetarea pe care am desfășurat-o am utilizat următoarele categorii de variabile:
variabila independentă:
programul educațional de dezvoltare a conduitei moral-civice „Școlarul de azi – cetățeanul de mâine”
metode de educație moral-civică (explicatia morala, convorbirea morala, povestea morala, exemplul moral, exercitiul moral)
b) variabila dependentă:
nivelul cunoștințelor și deprinderilor moral-civice
.2.2.2. Instrumente
Pe parcursul cercetării noastre am utilizat următoarele instrumente de lucru:
a) Chestionarul inițial
Am ales să aplicăm un chestionar inițial deoarece am dorit să identificăm care este perspectiva lor asupra vieții din punct de vedere moral-civic și cum se raportează la aceasta, ne-au fost de folosit aceste date pentru a întâmpina corect nevoile și lipsurile elevilor la nivel moral-civic și pentru a valorifica metodele folosite în scopul dezvoltării cunoștințelor și deprinderilor moral-civice ale elevilor, atât la nivel individual, cât și la nivelul clasei. Chestionarul initial contine 14 itemi care au ca scop depistarea gradului de acceptare a oamenii din jur, comportamente adoptate in situatii limita, tendinte de incalcare a regulilor, empatie fata de animale, plante, oameni.
b) Chestionarul final
Acest instrument ne-a ajutat să constatăm elevoluția elevilor în urma aplicării programului propus, atât particular, cât si general. Chestionarul final a fost mai dificil decât cel inițial, dificultatea constând în afirmațiile care nu influențează cu nici un chip răspunsul elevilor, aceștia au trebuit să aleagă mai responsabil și conștient variantele puse la dispoziție. Am urmărit gradul de declanșare a comportamentelor pozitive verbale și non-verbale și schimbarea atitudinilor, opiniilor și preferințelor reieșite după aplicarea programului. Chestionarul final contine 14 itemi care vizeaza atitudini fata de reguli, familie, natura, persoane necunoscute, prieteni,etc care doresc sa evidentieze evolutia nivelului de cunoștințe și deprinderilor moral-civice.
c) Proba de evaluare inițială
Proba de evaluare inițială am aplicat-o la începutul cercetării pentru a diagnostica nivelul cunoștințelor și deprinderilor moral-civice al elevilor. Această probă conține 9 itemi care ating diferite aspecte ale educației moral-civice cum ar fi: identificarea anumitor termeni specifici, să formuleze si să adapteze reguli, să demonstreze că dețin cunoștințe despre corpuri cu viață, persoane și obiecte, etc.
Identificarea corpurilor cu viață și a persoanelor (I1 si I2)
Transpunerea unor proverbe și importanța acestora (I3)
Precizarea aspectelor morale și fizice la persoanele cu CES (I4)
Conexiunea dintre persoane/locuri și aspecte morale/atitudini (I5, I6 și I7)
Apartenenta la un grup și la regulile acestuia (I8 și I9)
d) Proba de evaluare finală
Proba de evaluare finală s-a aplicat la sfârșitul cercetării. Aceasta a urmărit evidențierea efectelor produse asupra nivelului cunoștiințelor și deprinderilor moral-civice al elevilor în urma aplicării programului educațional, consistent și coerent de valorificare a metodelor de educație moral-civică. Proba de evaluare finală conține 8 itemi cu grad de dificultate ridicat. Sarcinile probei de evaluare au presupus: elaborarea unor reguli, aprecierea unor afirmații sub lumina adevărului sau falsității, corespondeța dintre două coloane, ordonarea cuvintelor în funcție de trăsături morale și fizice, identificarea mai multor grupuri de apartenență, completarea spațiilor libere cu termenii potriviți, lucruri care se pot face în prezența persoanelor cu ces, identificarea datoriilor și obligațiilor în diferite situații.
Itemii care vizează gradul de dezvoltare la nivelul cunoștințelor și deprinderilor moral-civice al elevilor, sunt ilustrați în cele ce urmează:
Elaborarea regulilor la nivelul unui grup si identiicarea mai multor grupuri de apartenență (I1 și I5)
Stabilirea gradului de adevăr a unor situații precizate și completarea termenilor lipsă sub același aspect. (I 2 și I6)
Identificarea trasaturilor fizice, morale, a lucrurilor, a persoanelor și a corpurilor cu viață (I3 și I4)
Transpunerea unor atitudini în prezența persoanelor cu CES (I7)
Identificarea datoriilor și obligațiilor în diferite situații (I8)
e) Fișele de observație. Au fost elaborate cu scopul de a identifica frecvența cu care se manifestă anumite comportamente ale școlarilor în cadrul activităților de educație moral-civică. Principalii indicatori observaționali vizați au fost:
I1. Empatie
I2. Respect
I3. Intrajutorare
I4. Rabdare
.3. Procedura
Pentru desfășurarea eficientă, în condiții optime, a cvasiexperimentului psihopegagogic am respectat cele trei etape specifice:
a) Etapa inițială (pretest)
Este constatativă și am realizat-o la începutul școlar 2013-1014 (septembrie), când am aplicat prima dată chestionarul pentru a identifica care este perspectiva lor asupra vieții din punct de vedere moral civic și cum se raportează la aceasta, ne-au fost de folosit aceste date pentru a întâmpina cu folos nevoile și lipsurile lor la nivel moral-civic și pentru a valorifica metodele folosite în scopul elevilor, atât la nivel individual, cât și la nivelul clasei.
Apoi am dat și o probă de evaluate inițială la Educație civică, cu scopul de a cunoaște nivelul de dezvoltare a educației moral-civice a elevilor, privind cunoșterea și utilizarea terminologiei specifice și modul de raportare la nivel cognitiv față de conținutul lecțiilor din cadul orelor de educație civică.
b) Etapa formativă (cvasiexperimentală)
S-a derulat pe parcursul, anului școlar 2013-2014 (octombrie – mai). În această etapă am proiectat și desfășurat activități instructiv-educative cu elevii, etapa în care am utilizat și valorificat metodele educației moral-civice, activități, care dezvoltă și stabilizează educația elevilor în ceea ce privește moralitatea. De asemenea, în această etapă am observat constant elevii din prisma principalilor indicatori obsevationali, pentru ca acestia sa fie atinsi de fiecare din elevii clasei inregistrate in program, am interveni ori de cate ori a fost necesar cu mici sustineri acolo unde era cazul, aceste sustineri constand in insistarea asupra unor lectii de acelasi gen pentru a intari si stabiliza o anumita deprindere moral-civica, acolo unde parea ca s-a fixat superficial. S-au reluat anumite aspecte care necesitau consolidare pentru intreaga clasa.
c) Etapa finală (posttest)
S-a realizat la începutul lunii mai 2014, când am aplicat proba de evalare finală pentru a verifica nivelul de dezvoltare a cunoștiințelor și deprinderilor moral-cicvice ale elevilor în urma aplicării programului educațional propus. De asemenea, am aplicat chestionarul final, pentru a-l compara cu cel inițial, din pretest, comparația fiindu-ne necesară pentru a observa diferența dintre cele două etape, raportată la eficiența programului aplicat. Calitatea acestui program a fost confirmată de feedback-urile pozitive primite prin aceste două verificări.
.4. Analiza și interpretarea rezultatelor
Reamintim faptul că în cercetarea noastră am pornit de la ipoteza conform căreia nivelul de dezvoltare a cunoștințelor și conduitei moral-civice la școlarii mici, este dependent și de utilizarea coerentă și sistematică a metodelor de educație moral-civică.
Prezentăm în cele ce urmează demersul investigativ, precum și rezultatele obținute în fiecare etapă a cercetării.
ETAPA INIȚIALĂ (PRETEST)
În această etapă am aplicat tutror subiecților un chestionar și o probă de evaluare inițială pentru a identifica nivelul dezvoltării cunoștiințelor și deprinderilor moral-civice. Conținutul chestionarului este prezentat în cele ce urmeză:
CHESTIONAR (inițial)
Numele: _________________
Clasa: ___________________
1. Îți place să comunici cu colegii și prietenii:
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
2. Îi ierți pe cei care îți greșesc:
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
3. Cred că animalele suferă:
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
4. Te superi pe părinții tăi:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
5. Dacă natura este distrusă, te va afecta :
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
6. Te comporți cu răutate atunci când ești deranjat:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
7. Te supui regulilor :
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
8. Te superi pe persoanele care ți-au greșit:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
9. Agreezi frații sau rudele apropiate :
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
10. Reacționezi cu bunătate față de cei din jur în situații limită:
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
11. Te deranjează când cineva nou intră în cercul tău de prieteni:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
12. Îți place să fii mai retras de obicei :
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
13. Îți vine să țipi în gura mare la cei care te-au supărat:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
14). Ai tendințe să faci ceea ce nu se cuvine:
a) deloc (3) b) puțin (2) c) mult (1) d) foarte mult (0)
Rezultatele obținute în urma aplicării chestionarului, sunt următoarele.
Tabelul 1. Ponderea răspunsurilor obținute la chestionarul initial :
Punctajul obtinut reprezinta un anumit comportament, și a nume:
Intre 33 și 42 de puncte = comportament exemplar
Intre 22 și 32 de puncte = comportament puternic în dezvoltare
Intre 11 și 21 de puncte = comportament ușor în dezvoltare
Intre 0 și 10 puncte = comportament deficitar
Rezultatele obținute în urma chestionarului sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig. 1. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute in urma chestionarului
În feedback-ul primit în urma rezultatelor chestionarului, s-au observat probleme la nivelul conștiinței morale care implicit se răsfrânge asupra faptelor morale. Elevii consideră că animalele nu sunferă la fel de mult precum un om, pentru faptul că ele nu au rațiune, ei cred că distrugerea naturii, a vegetației în special, nu îi afectează prea mult sau chiar deloc. S-a constatat chiar și o tendință de slăbire a legăturilor cu părinții, cauzată poate de lipsa prezenței acestora în viața copiilor lor. În schimb s-a observat că nu există nici un copil cu comportament deficitar,ceea ce demonstreaza ca nu vom intampina greutati in a aplica programul propus de noi. Elevii se conformează relativ ușor față de cerințele școlare, a familiei sau a grupului de prieteni, dar au tendinta de a nu respecta regulile impuse de acestia. Cantarind rezultatele chestionarelor aplicate se simte necesitatea unei educatii moral-civice aplicate cu ajutorul acestui program coerent si consistent
Tot în această etapă am aplicat subiecților o probă de evaluare inițială in cadrul disciplinei de Educatie Civica, care vizeaza diferite aspecte ale cunoștințelor și deprinderilor moral-civice. Conținutul probei de evaluare inițială este prezentat în cele ce urmează:
Probă de evaluare inițială
Data : 7 – 10 – 2014
Clasa: a IV -a
Disciplina: Educatie Civica
Obiectivul cadru: Cunoașterea și utilizarea limbajului din sfera valorilor civice;
Obiective de referință:
2.2 Să identifice reguli și norme de comportament civic în diferite situații
1.1 să recunoască și să folosească termeni specifici disciplinelor sociale
Obiective operaționale:
O1: Să identifice cuvintele care denumesc corpuri cu viață sau persoane
O2: Să descrie situații în care oamenii dovedesc calități pozitive și negative
O3. Să găsească lucruri care să corespundă unor trăsături morale, persoane și lucruri
O4. Să identifice diferite grupuri din care aparține
O5. Să formuleze corect regulile pentru buna funcționare a unui grup.
Itemi:
I1. Subliniați cuvintele care denumesc corpuri cu viață:
laptop, camilă, trandafir, carte, cucuvea, Gigel, munte, nuferi, hârtie
I2. Încercuiți cuvinele care denumesc persoane:
elev, clasă, Ioana, profesor, pisică, dosar, băiețel, cariocă, președinte
I3. Scrie un proverb despre minciună / muncă / lene.
I4. Descrie într-un scurt text ce calități crezi că poate avea o persoană cu nevoie speciale.
(Faceți referire la trăsăturile morale și fizice ale persoanei)
I5. Găsiți câte un personaj literar corespunzător următorelor trăsături morale:
lipsa de încredere, curaj, bunătate, răutate, minciună
I6. Completează tabelul cu câte trei atitudini necesare pentru:
școală, cursuri de sport/șah/dans/pictură, excursie la mare
I7. Găsește câte un aspect moral potrivit pentru fiecare personaj:
Alba ca Zăpada, Nică („Amintiri din copilărie” de I.Creangă”), Ionel („Vizită”, de I.L. Caragiale), Hanna Montana, Ben 10.
I8. Identificați cel puțin trei grupuri din care faceți parte.
I9. Elaborați un regulament potrivit grupului vostru de joacă.
Descriptori de performanță:
In urma verificarii aestor probe de evaluare s-au obtinut urmatoarele calificative, pe care le-am prezentat in tabelul de mai jos:
Tabelul 2. Rezultatele obținute la proba de evaluare inițială la Educație Civică
Rezultatele obținute în urma evaluării inițiale la Educație Civică sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig.2. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute la proba de evaluare inițială la
Educație Civică
În urma rezultatelor la proba de evaluare inițială la Educație Civică s-a observat faptul că elevii au o imagine negativă față de persoanele cu nevoi speciale, prin faptul că nu au găsit prea multe calități fizice sau morale. Ceea ce denotă că ei ar ocoli sau ar refuza să se joace/lucreze cu o astfel de persoană. Majoritatea nu au știut mai mult de 2 grupuri de apartenență, acest fapt demonstrând lipsa de a distinge apartenența la mai multe grupuri sociale. Foarte puțini copii au reușit să elaboreze cu adevarăt câteva reguli pentru grupul lor de joacă, elevii au confundat aceste reguli morale de conduită la nivelul grupului de prieteni, cu regulile folosite în cadrul jocurilor. Rezultând faptul ca nu știu încă să își expime dorințele/cerințele față de alte persoane sau că nu există astfel de necesități la un elev de școală primară. Elevii cunosc foarte bine termenii specifici educației moral-civice, aceasta observandu-se din corectiudinea răspunsurilor date la cerințele primite, însă nu le folosesc în aceste răspunsuri.
Privind în ansamblu cele două instrumente folosite in pretest, observăm că doar un număr mic de elevi denotă un comportament moral-civic ușor în dezvoltare. Acești elevi au un nivel de cunoștiințe și deprinderi moral-civice relativ reduse, își exprimă cu dificultate gândurile, sentimentele, reușesc cu greu să se transpună într-o anumită situație, orizontul lor de cunoaștere este redus. Aceste deficiențe au repercursiuni negative asupra conduitelor lor morale, de aceea au nevoie în permaneță de exemple și sprijin pentru a înfăptui acte morale.
ETAPA FORMATIVĂ (CVASIEXPERIMENTALĂ)
Pornind de la datele obținute în pretest, în această etapă a cercetării am urmărit creșterea nivelului de educație moral-civică, aplicând un program educațional intitulat „Școlarul de azi – cetățeanul de mâine”, care a avut ca scop utilizarea și valorificarea metodelor de educație moral-civică.
Am avut în atenție întreaga clasă și am insistat asupra elevilor cu un comportament moral-civic mai afectat, urmărind educarea conduitei acostora.
Pentru aceasta, pe tot parcursul cercetării mele am folosit, în cadrul procesului de predare-învățare-evaluare, metode de educatie coral-civcă. Prezentăm în cele ce urmează activitatile care s-au desfasurat in cadrul acestui program.
I. Povestea morală și dezbaterea morală
1. „Puiul” după I.Al. Brătescu-Voinești
Aria curriculara: Limba și comunicare
Disciplina: Limba și literatura romană (lectura)
Unitatea de invatare: Lumea necuvântătoarelor
Subiectul lecției: „Puiul” după I.Al. Brătescu-Voinești
Obiective operaționale:
O1.Să își exprime sentimentele trăite în timpul lecturii vis-a-vis de necazul puiului.
O2. Să extragă morala povestirii în urma lecturii.
O3. Să identifice prin enumerare care sunt comportamentele care l-ar fi ajutat pe pui să se fereasca din necaz.
SCOPUL: Se urmăreste prin lecturarea acestei povești morale conștintizarea ca și animalele suferă chiar dacă sunt inferioare omului.
Desfasurare:
Se captează atenția elevilor folosind o planșă care surprinde imaginea de ansamblu din povestea care urma să fie citită, se discută imaginea din mai multe aspecte, anotimpul, personajele, locul, etc. Elevii sunt anunțați că vor citi povestea acelui puișor pe care ei l-au văzut în planșă.
Se face citirea model, se folosește intonația potrivită și se încearcă transferarea elevilor în lumea acelei povești, se urmărește ca elevii să încerce sentimente de empatie față de întâmplarea expusă, dar și să extragă morala de a fi ascultători de părinți. După ce s-a citit povestea de către invățătoare, elevilor le-au dat lacrimile, se încearcă restabilirea liniștii printr-un moment de pauză. Se citeste povestea pe fragmente de către elevi. Se dezbate întâmplarea din punct de vedere moral, elevii își exprimă părerea de rău pentru neascultarea puiului și sunt afectați pentru faptul că i s-a întâmplat ceva atât de rău. Sunt contrariați că mama puiului a plecat cu ceilalți frați și l-a lăsat acolo, li se explică elevilor că dacă mama ar fi rămas împreună cu frățorii lui aceștia din urmă ar fi murit cu toții de frig. Elevii înțeleg că uneori necesitatea este alta decât pare la prima vedere.
Elevii rezolva fise de lucru, cum ar fi :
1. Care sunt calitățile mamei? Scrieți în schema de mai jos:
2. Scrieți trăsătuile morale după schema care urmează:
Povestile citite cu intonatie si tact ating ce-a mai sensibila coarda a sufletului unui copil, pana intr-acolo incat plange de emotie si nu stie de ce. In aceasta lectie am ales o poveste cu un sfarsit trist, consecinta unei neascultari a copilului fata de parintele sau, astfel ca prin citirea si dezbaterea acesteia, am vrut sa scoatem in evidenta faptul ca parintii sunt primii oameni din viata copiilor care le vrea cel mai mult bine. Elevii au simtit la aceasta lectie, empatie fata de animale, au tras concluzia ca ascultarea intotdeauna este buna, au identificat trasaturi de caracter negative care au condus la un sfarstit tragic. Dupa cum am relatat anterior se evidentieaza faptul ca am folosit metoda povestirii morale, aceasta metoda am folosit-o astfel: am atras atentia copiilor spre povestea care urma sa fie citita, trezindu-le curiozitatea si dorinta de-a o asculta. Am facut citirea model, in urma careia elevii s-au aratat vadit motionati, am dezbatut discutii pe marginea acestei povesti pentru ca mai apoi sa extraga morala si se citeste pe fragmente de catre elevi.
2. „Șoricelul și capcana” – Autor necunoscut
Aria curriculară: Om și Societate
Disciplina: Educație Civică
Unitatea de învățare: Manifestarea relațiilor dintre oameni în diferite situații
Subiectul lecției: “Cum mă raportez la cei din jurul meu ?”
Obiective operaționale:
O1. Să își manifeste interesul pentru persoanele din jur.
O2. Să fie dispuși să își ajute colegii și prietenii chiar dacă nu îi privește problema lor
O3. Să extragă morala povestirii.
Desfasurare:
Se captează atenția elevilor folosind o capcană pentru șoareci, copiii dau din mână în mână obiectul pentru al studia cu toții, după ce au observat îndeaproape capcană, li se demonstrează de la catedră cum funcționează. Se schimbă câteva impresii la nivelul clasei cu privire la „experimentul” făcut.
După citirea model, elevii citesc povestea pe roluri, sunt foarte entuziasmați de poveste și de modul de interpretare. Finalul însă îi șochează pe elevi: toate animalele care au refuzat să se intereseze de necazul șoricelului au sfârșit prin a fi tăiate de către fermier, iar șoricelul, cel care era inițial în necaz, a scăpat nevătămat. Elevii au ințeles că indiferent de problemă pe care o au alți oameni din jur, și care pare să nu îi afecteze de loc, este bine să își de-a interesul, nu se știe dacă și ei vor avea nevoie la un moment dat de ajutor în acel context. Elevii sunt întrebați de ce nu părea capcana pentru șoricei o problemă serioasă pentru restul animalelor. Elevii sunt rugați să de-a și alte exemple asemănătoare din viața lor, în care nu le-au păsat de necazul cuiva și au sfârșit prin a fi părtaș în acel necaz. Morala pe care elevii nu trebuie să o uite este modul de a se raporta la oamenii din jur și la necesitățile lor.
La aceasta ora am plicat metoda povestirii morale, maniera in care am alicat-o a fost urmatoarea: i-am indreptat pe elevi catre poveste captandu-le atentia cu un instrument care se regasea in povestea ce urma citita, am citit elevilor povestea in timp ce ei urmareau pe video-proiector atat scrisul cat si imaginile expuse, am dezbatut pe marginea povestirii comportamente si manifestari ale personajelor, fapte si intamplati pozitive si negative, pana cand elevii au reusit sa extraga ce-a mai buna concluzie si anume moraa povestirii.
3. Vulpea și barza
Aria curriculara: Limbă și comunicare
Disciplina: Limba și literatura romană (lectura)
Unitatea de învățare: Lumea necuvântătoarelor
Subiectul lecției: „Vulpea și Barza” de La Fontaine
Obiective operationale:
O1. Să povesteasca fabula in cuvintele proprii,
O2. Să desprindă morala din fabulă
O3.Să identifice trasaturile morale ale celor doua personaje
Desfasurare:
Se captează atenția elevilor prin aducerea a două vase diferite și aume o farfurie și o carafă. Elevii sunt întrebați ce animal ar putea mânca din aceste vase. Elevii răspund amuzați de întrebare. Sunt anunțați că vor citi o fabulă despre două animale care pot mânca în aceste vase. Se discută ce înseamnă o fabulă și care este diferența dintre ea și poezie.
Se citește prima dată de către învățătoare pentru ca elevii să audieze tonalitatea și moderatia cu care se citește. Citesc pe rând fabula, câte un vers fiecare elev. Se discută mici aspecte despre limbajul folosit în fabulă. Pentru a demonstra că elevii au înțeles, ei vor povesti fabula în cuvintele lor pe caiet, apoi vor citi ce au scris.
Se comentează întâmplarea din fabulă, de ce a vrut să își bată joc vulpea de barză? De ce barza a întors fapta cu aceeași monedă? Erau oare cu adevărat prietene vulpea și barza? Cum ar fi trebuit să procedeze vulpea, dar barza? Elevii răspund la întrebările propuse: vulpea este de obicei șireată, de aceea și-a bătut joc de barză, nu avea nimic deosebit cu barza, dar a vrut să se amuze pe seama ei. Barza a fost înțeleaptă pentru că nu a certat-o pe vulpe imediat, ci a așteptat să îi de-a o lecție. Barza a procedat corect, deoarece trebuia să o invețe minte pe vulpe că nu este bine să râzi pe seama altora. Cele două animale nu erau prietene, prietenia nu constă în a-ți bate joc de altul. Vupea nu ar fi trebuit să facă așa ceva, dar barza are motiv pentru acțiunea sa.
Se cere elevilor să găsească câteva proverbe potrivite pentru această fabulă și să argumenteze de ce cred ei că sunt potrivite în acest context: „Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face”, „Cine sapă groapa altuia, cade el în ea”, „Ulciorul nu merge de multe ori la apă”, „Orice naș își are nașul „
Concluzia a fost foarte repede extrasă de elevi, la fel și morala fabulei, după cum se vede și în proverbele pe care elevii le-au ales.
Desi nu a fost o poveste in sine, ci o fabula, m-am folosit de metoda povestirii pentru ca era ce-a mai potrivită, am dorit sa regurg la o fabula pentru a aduce un element nou la lectura, evitand sa ii plictisesc pe elevi. Am urmarit sa vad daca elevii reusesc sa gaseasca morala din fabula, avand in vedere ca limbajul fabulei era mai greoi. Am aplicat metoda astfel: am condus atentia elevilor spre fabula prin expunerea a doua obiecte pe care urma sa le regaseasca in fabula, s-a facut citirea model si apoi s-a facut cititrea pe rand de catre elevi, apoi s-au dezbatut opinii si idei pe marginea textului. Elevii au identificat trasaturile morale ale personajelor, au gasit solutii de rezolvare a problemei si au extas morala fabulei.
II. Exercițiul moral și explicația morală
1. Activitate extrascolara in parteneriat cu parintii
Aria curriculară: Om si societate
Disciplina: Educatie Civica
Unitatea de învățare: Comunitatea mea
Subiectul lecției: Institutiile din orasul meu
Obiective operationale:
O1. Să enumere institutiile din orasul in care locuiesc.
O2. Să identifice foloase ale acestor institutii in cadrul orasului.
O3. Să de-a exemple situatii in care ne sunt necesare aceste institutii.
O4. Să precizeze cum trebuie sa se comporte intr-o institutie.
O5. Să specifice cum trebuie sa se adreseze in institutii publice.
Desfasurare:
Sala de clasa este aranjata intr-un mod neobisnuit, se dau bancile spre perete si se aranjeaza in ineriorul clasei cateva banci in ordine pentru a ilustra „sediile” institutiilor din oras. Se grupeaza parintii cate doi sau trei si li se impart imagini si informatii despre o institutie diferita, si anume : primaria, prefectura, consiliul judetean, agentii locale (ex. : Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca), case locale ( ex. : Casa Judeteana de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale ), comisariate locale (ex. : Comisariatul Judetean pentru Protectia Consumatorilor), inspectorate locale (ex. : Inspectoratul de Politie Judetean, Inspectoraul pentru Situatii de Urgenta, Inspectoratul Scolar al Judetului), servicii publice (ex.: Serviciul de Evidenta a Persoanelor Suceava), oficii locale (ex. : Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara ),directii locale (ex. : Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, Directia pentru Sport si Tineret a judetului) companii nationale (ex: Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri, Compania Nationala Posta Romana). Isi aleg cate o banca si acolo isi instaleaza „sediul” institutiei.
Elevii se grupeaza cate 5 si au obligatia de a se duce pe la fiecare institudie in parte. Li se arata imagini cu institutia, sunt intrebati daca o recunosc, daca stiu pe unde este amplasata. Elevii trebuie sa stranga informatii necesare: la ce ajuta institutia in cadrul orasului, ce domeniu de activitate are, in ce circumstante avem nevoie de ea, unde este amplasata in interiorul orasului, etc. Elevii isi procura de la fiecare banca cate un fluturas cu informatiile structurate. Dupa ce a fost fiecare grup de elevi pe la toate institutiile si si-au strans informatiile necesare se impart biletele pe care sunt scrise aceste institutii, fiecare grupa de elevi trebuie sa isi prezinte cat mai interesant si atractiv institutia de pe bilet, acest lucru este necesar pentru fixarea cunostintelor acumulate.
Elevii sunt intrebati cum trebuie sa se comporte in institutiile publice si cum trebuie sa se adreseze persoanelor care lucreaza in cadrul acesor institutii. Elevii dau exemple de comportamente pozitive si de utilizarea unui limbaj respectuos. Se exemplifica de catre invatator ilustratii negative intalnite frecvent atunci cand se incearca rezolvarea anumitor acte in aceste institutii, cum ar trebui sa se procedeze in astfel de situatii ? Elevii gasesc raspunsuri la toate situatiile date de invatator.
La sfarsitul orei deschise, se face un mini concurs, se adreseaza intrebari sau se expun informatii despre o anumita institutie, iar grupele de elevii trebuie sa ghiceasca ce institutie este. Se acumuleaza un punctaj, se calculeaza si se premieaza locurile 1, 2, 3 si o mentiune pentru grupurile de elevi care au obtinut punctajul aferent locurilor mentionate anterior.
In aceasta lectie am folosit metoda exercitiului moral, aceasta a constat in identificarea din partea elevilor a institutiilor din cadrul orasului lor, colectare si retinere de informatii despre aceste institutii pe care le-au prezentat mai apoi in fata intregii clase si s-au evaluat printr-un mini concurs.
2. Societate și stat / Legile și moralitatea
Aria curriculară: Om și Societate
Disciplina: Educatie Civică
Unitatea de învățare: Societate și stat
Subiectul lecției: Legile și moralitatea
Obiective operationale:
O1. Să demonstreze că știe la ce sunt folositoare legile
O2. Să identifice o problemă la nivelul societății, elaborandu-i o lege
O3. Să explice care este diferența și asemănarea dintre lege și moralitate
Desfasurare:
Elevii au primit o fisa de lucru care contine 10 intrebari/afirmatii, asupra carora a trebuit sa reflecteze si sa isi exprime ideile in scris. Dupa aceea au dezbatut frontal fiecare afirmatie in parte. In cele ce urmeaza va vom prezenta fisa de lucru:
1. Nu întotdeauna ceea ce este legal este și moral. Dați exemple de situații concrete care confirmă acest lucru.
2.Care sunt principalele caracteristici ale legilor ? Încercați să explicați fiecare caracteristică.
3.Comentați:”Fără barca legilor, libertatea nu ar fi decât o mare adancă."
4.Care e diferența dintre regulile impuse de adulți și lege?
5.Identificați valori ale societății în care trăim.
6.De unde știm dacă acțiunile noastre sunt legale sau nu?
7.Comentați:”Unui om care a comis o crimă în fața mai multor martori ar trebui să i se interzică dreptul de a se apăra".
8.Ce norme ați încălcat în următoarele cazuri și care ar putea fi consecințele?
a) Ați mintit un prieten
b) Ați mințit un judecător pentru a vă apăra un prieten.
9.Identificați o problemă cu care se confruntă societatea și care necesită adoptarea unei legi.
10.Care credeți că sunt motivele ce îi determina pe oameni să respecte legile?
Exercitiul moral este metoda care a stat la baza acetei lectii, desi pare o lectie simpla la prima vedere a fost una dintre cele mai frumoase, am plicat metoda prin impartirea unor fise la care elevii trebuiau sa reflecteze asupra intrebarilor si sa scrie in caiet raspunsul lor apoi sa-l argumenteze in fata clasei, discutiile care s-au tinut pe baza acestor intrebari au starnit cu adevarat toata clasa si s-a apelat la gandirea critica. Elevii au purtat conversatii intre ei sustanand cu argumente pro si contra ideile lor sau ale altor colegi, prin coordonarea pe care am facut-o asupra discutiilor lor, elevii au reusit sa invete mai multe lucruri despre legi.
3. Raporturile noastre cu oamenii diferiți
Aria curriculara: Om și Societate
Disciplina: Educație Civică
Unitatea de învățare: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
Subiectul lecției:: “Cum ar fi dacă… ?”
Obiectiv operaționale:
O1. Să transcrie cât mai corect și lizibil textul dată, folosindu-se de dizabilitatea primită.
O2. Să deseneze expresiv o tema la alegere tinând cont de cerința dată.
O3. Să-și exprime impresiile reflctând asupra modului de activitate a persoanelor cu CES.
O4. Să extragă concluziile sau morala cu privire la activitățile făcute în clasă.
Desfășurare:
Se împarte clasa în patru grupe, fiecare grupă extrage câte un bilețel pe care sunt scrise câte o dizabilitate:
Biletul nr. 1: Acoperă cu mâna un ochi și străduiește-te să faci activitățile în acest mod.
Biletul nr. 2: Folosește în activitățile de azi doar mâna stângă.
Biletul nr. 3: Acoperăți cu vată urechile și încearcă să înțelegi ce activități se cer.
Biletul nr. 4: Lipeste-ți cele trei degete din mijloc de la mâna dreapta, participă așa la lecție.
Pentru prima activitate li s-a dat fiecărui copil câte un text literar și au fost rugați să transcrie pe o altă foaie textul folosind dizabilitatea extrasă prin bilețel, tonalitatea învățătorului a fost una mai scăzută pentru a îngreuna auzul elevilor care aveau urechile acoperite, acești elevi trebuiau să deducă sarcinile primite doar cu ajutorul faptului că puteau privi la colegii lor. Timpul alocat acestei activități a fost de 10 minute.
După ce au trecut minutele alocate s-a observat cât de mult au reușit elevii să transcrie un text pe care de altfel l-ar fi scris foarte repede, cât de frumos au putut să scrie și cât de corect. Cum au reușit elevii „surzi” să își de-a seama ce au de făcut? A fost ușoară această activitate? Elevii au răspuns la aceste întrebări.
A doua activitate a constat în a desena o temă la alegere, folosind aceleași dzabilități. Tonalitatea scăzută a învățătorului s-a folosit și de această dată. Timpul pentru a doua activitate a fost tot de zece minute. După ce a trecut timpul alocat s-au dezbătut părerile elevilor. Cum a fost să desenați folosind aceste dizabilități? Vă plac desenele pe care le-ați făcut? Ce reprezintă ele? Cum ar fi să desentați așa mereu? Elevii care nu au auzit sunt întrebați: Cum v-ați dat seama despre ce să desenați? Dacă ar fi fost dată o tema anume, cum a-ți fi știut care este tema dată?
În a treia activitate elevii au fost rugați să renunte la dizabilitate și să scrie fiecare grupă un mesaj general pentru aceste persoane, câteva cuvinte de încurajare, câteva aprecieri pozitive, câteva sentimente empatice cu privire la acestea, hârtiile cu mesaje să fie făcute cât mai frumos și ordonat pentru că vor așeza fiecare bilet în cate o sticlă, apoi vor fi puse într-un coș cu nisip. Această activitate a durat 10 minute.
A patra activitate constă în reflectarea asupra momentelor anterioare, fiecare grupă scrie pe o colă de carton A3, sentimentele cu privire la activitățile pe care le-au făcut. Cum s-au simțit în tot acest timp, cum s-au simțit după aceea, de ce nu ar dori o astfel de dizabilitate, cum privesc ei acum aceste persoane diferite, de ce este necesar să arătăm înțelegere și bunăvoință asupra acestora. Celei de-a treia activitate i s-au alocat tot 10 minute.
Încheierea activităților s-a făcut frontal în 10 minute, s-a scris pe flip-chart ideile generale extrase din colile de carton pe care le-au făcut elevii, s-au așternut concluziile și s-a extras morala: aceea de a fi înțelegători cu persoanele diferite de noi, să nu râdă de ele și să nu le desconsidere, sa fie gata să ajute astfel de persoane, oricând li se poate întâmpla și lor să ni se schimbe cursul vieșii.
Rezultate obtinute: Elevii au observat ca nu este usor sa te descurci atunci cand ai o dizabilitate sau o nevoie speciala, si-au aratat disponibilitatea de a intelege si de a ajuta pe viitor o astfel de persoana si au constientizat ca se poate intampla ca si ei sa fie in aceste posturi, partial (cand au o mana in ghips, cand se lovesc la ochi, etc) sau permanent.
Aceasta lectie a avut la baza metoda exercitiului moral, aceasta s-a aplicat prin faptul ca elevii au avut de indeplinit niste sarcini, dar nu in conditiile in care erau obisnuiti, faptul ca li s-a dat o dizabilitate i-a amuzat foarte mult pe elevi la incepututl lectiei, dar nu au mai fost la fel de amuzati si pe parcursul ei, au reusit sa se convinga ca este greu sa fii diferit, ca trebuie sa fie empatici cu persoanele care sunt altfel decat ei. Prin aceste exercitii elevii au simtit morala acestei lectii pe „pielea“ lor.
4. Autocunoașterea unor trăsături de personalitate și caracter
Aria curriculară: Consiliere și orientare
Disciplina: Consiliere și orientare
Unitatea de învățare: Autocunoaștere și dezvoltare personală
Subiectul: Cine sunt eu?
Scopul lecției: autocunoașterea unor trăsături de personalitate și caracter
Obiective operaționale:
O1- Să identifice propriile interese,abilități școlare și extrașcolare;
O2- Să identifice caracteristicile propriei personalități;
O3- Să discute pe baza chestionarelor de interese și abilități;
O4- Să exerseze diferite sarcini de grup cu roluri,reguli;
Desfășurare:
Fiecare elev va primi o fișă reprezentând spațiul existențial.
Se cere elevilor să realizeze steaua respectului de sine, și anume: în colțurile stelei vor scrie trei lucruri (trăsături) care te caracterizează, două lucruri (trăsături) pentru care te apreciază oamenii, două lucruri (trăsături) pe care le aduci într-o prietenie, două lucruri pe care ai dori să le schimbi la persoana ta, două obiective: unul pe termen lung, altul pe termen scurt. Se adresează următoarele întrebări: Care au fost cele mai dificile teme?De ce? Se poartă discuții libere despre importanța încrederii în sine.
Elevii primesc o fișă pe care sunt trecute trăsături de caracter.Se cere elevilor să bifeze prima coloană trăsăturile în care se recunosc,iar în coloana a doua trăsăturile pe care și le-ar dori.
Vor lucra pe foile realizate la ora de abilități practice (colaj-copacul).Se cere să facă schimb de foi și să completeze pe frunzele copacului trăsături de caracter ale colegului, astfel ca ei vor putea observa cum ii privesc ceilalti, se vor descoperi cu ajutorul descririlor colegilor lor. Vor dezbate aceste trasaturi argumentandu-si punctul de vedere,
Se împart elevii pe grupe prin numărare.Doi elevi din fiecare grupă vor purta un dialog asemeni unui joc de rol, din care elevii celorlalte grupe vor extrage trăsătura de caracter. Vor spune ce i-a facut sa isi de-a seama ca este vorba despre acea trasatura
Aceasta lectie a fost sustinuta cu ajutorul metodei exercitiului moral, m-am folosit de aceasta metoda pentru ca elevii sa se poate cunoaste mult mai bine, ei au avut ocazia sa se caracterizeze pe ei insisi dar si pe colegii lor, au reusit sa isi cunoasca mai bine relatia cu prietenii, cu familia, au analizat activitatile din timpul lor liber si au identificat conditiile de viata.
5. Drepturile copilului
Aria curriculară: Om si societate
Disciplina: Educatie Civica
Unitatea de învățare: Drepturile copilului
Subiectul lectiei: Apararea drepturilor copilului
Obiective operaționale:
O1. Să enumere cele mai importante drepturi ale copilului
O2. Să exemplifice situatii concrete de aparare a drepturile copilului
O3. Să identifice cai de rezolvare in cazul incalcarii drepturilor copilului
O4. Sa de-a exemple de autoritati la care ar putea apela, identificand tot o data si numerele de telefon ale acestora.
Desfasurare:
Se capteaza elevii prin expunerea unui desen in care tatal tipa catre mama, mama catre copil si copilul catre o jucarie, se cere elevilor sa descrie imaginea respectiva, sa spuna ce inseamna si ce cauza ar putea avea aceasta ilustratie asupra intregii societati.
Se deseneaza pe tabla un cerc in mijlocul caruia se scrie „Drepturile copilului”, se cere elevilor sa de-a exemple de drepturi ale copilului si sa le scrie la tabla in jurul cercului desenat de cadru didactic. Elevii sunt intrebati de ce sunt necesare aceste reguli? De ce trebuiau intocmite drepturi speciale pentru copii? Cine trebuie sa respecte aceste drepturi? De ce adutii nu se pot folosi de ele? Care este diferenta dintre drepturile omului si drepturile copilului? Elevii transcriu exercitiul de la tabla pe caiete. Care este ziua internationala a drepturilor copilului? De ce este necesara serbarea acestei zile? Ce activitati se pot face in cadrul ei?
Se cere elevilor sa redea situatii concrete in care ei pot apara drepturile copilului si situatii in care adultii pot apara drepturile copilului. Elevii au raspuns ca pot rezolva situatiile incalcarii drepturilor lor atunci cand vede ca un coleg de-al sau este persecutat de alt coleg, si intervene prin a-i spune unui adult sau prin a atrage atentia colegului care incalca drepturile. Adultii pot rezolva incalcarile drepturilor copiilor atunci cand vede un parinte ca isi asupreste copilul sa ii explice ca nu este bine, dca situatia se inrautateste sa explice situatia autoritatilor. Se dezbat aceste exemple impreuna cu clasa. Elevii sunt intrebati care sunt autoritatile carora le-ar putea spune despre situatii in care drepturile unui copil sunt incalcate si care sunt numerele de telefon ale acestora.
Se imparte elevilor o fisa de lucru in care ei trebuie sa depisteze ce drept al copilului se incalca in stuattiile date, mai jos vom prezenta fisa:
1. Alegeți și completați cu acele drepturi ale copilului care au fost încălcate.
( dreptaul la asociere, dreptul la invatatura, dreptul la recreere, dreptul la sanatate, dreptul de a-si exptima opinia, dreptul de a-si practica religia, dreptul la o familie, dreptul de a fi protejat mpotriva violentei si abuzurilor, dreptul la informare, dreptul la protectie impotriva expoatarii copilului)
2. Realizeaza corespondenta intre drepturile copilului si indatoririle acestuia
a)dreptul la informatie datoria de a respect parintii
b)dreptul la protectie datoria de a citi, a lectura
c)dreptul educatie datoria de a fi igienic, de a manca sanatos
d)dreptul la o familie datoria de a te duce la scoala
e)dreptul la sanatate datoria de a fi civilizat, nonviolent
3. Comentati citatul urmator tinand cont de urmatoarele aspecte : ce drepturi i s-au incalcat copilului ? ; de catre cine i s-au incalcat ? ; cine ar fi trebuit sa intervina in acest caz ? ; scoala este cu plata ? .
„-Vrei la scoala, Niculae? Intreaba Moromete.
-Da taticule!
-Ma Niculae, pai n-am cu ce. Trebui cheltuiala si de unde sa luam noi bani? Crezi ca nu te-as da eu pe tine la scoala?
-Nu m-ai da ! Nu m-ai lasat tu nici aici in sat ! M-ai trimes cu oile. Si cand te rugam si eu : << Tata, cumpara-mi macar Citirea >>, te rasteai la mine.”
Lectia aceasta a avut drept scop ca elevul sa isi cunoasca drepturile si prin asta obligatiile, m-am folosit de metoda exercitiului moral pentru a se intipari mai bine in mintea elevilor care le sunt drepturile si obligatiile. Au gasit solutii atat pentru copii cat si pentru adulti, cu privire la apararea drepturilor si la incalcarea lor, au identificat ce drepturi se incalca in situatiile date, au explicat ce obligatii le revin in urma drepturilor care le primesc.
6. Conduita din prisma educatiei ecologice
Aria curriculară: Matematica si Stiinte
Disciplina: Stinte ale naturii
Unitatea de invățare: Omul si mediul
Subiectul lecției: Ecologia
Obiective operaționale:
O1. Să exemplifice pentru ce ne este necesar un comportament ecologic.
O2. Să emită judecăți de valoare vizand atitudinile fata de natura si animale
O3. Să explice importanța naturii in viata omului
Desfasurare:
Se capteaza atentia elevilor aratandu-le doua plante micute, una vestejita si una vie, li se cere sa isi exprime ideile despre aceste plante fara ca sa li se spuna despre ce este vorba. Elevii isi identifica starea de bine a fiecarei plante. Li se arata apoi doua imagini, elevii trebuie sa spuna in care dintre aceste imagini se potrivesc florile. Elevii aleg floarea vestejita si o raporteaza la imaginea cu mediul poluat, iar planta vie o raporteaza la inaginea cu mediul curat. Sunt intrebati de cine depinde viata sau moartea naturii. Elevii se identifica ca singurii responsabili de starea de bine a naturii.
Se impart elevii pe grupe:
Grupa detectivilor: va urmări să afle ce se întâmplă cu tot ce rămâne în mediul înconjurător după ce omul consumă sau folosește ceea ce are nevoie pentru a putea trăi.
Grupa cercetătorilor: după studierea materialelor va elabora concluzii referitoare la ce răspândește omul în mediul care îl înconjoară.
Grupa ecologiștilor: va explica care sunt consecințele intervenției omului în mediul înconjurător si vor intocmi 5 reguli de protejare a naturii.
Grupa micilor artiști: ne va transmite mesaje prin intermediul cuvintelor și al culorilor cu privire la protejarea mediului.
Dupa ce sarcinile se vor roti pana fiecare grupa ajunge sa fie detectivi, cercetatori, ecologisti si artisti, li se va da elevilor o cugetare in urma careia ei va trebui sa scrie pe caiet ce cred ei ca inseamna ea. Cugetare este urmatoarea : “Natura un are nevoie de om ca sa traiasca, dar omul are nevoie de natura pentru a putea trai”
La sfarsitul lectiei se da elevilor, tot pe grupe, un bol cu pamant, glastre mici si plante cu radacina, elevii trebuie sa planteze floricica pe care si-o aleg. Apoi li se da o sarcina si anume: sa ca ingrijeasca de planta timp de o luna, si dupa o luna sa aduca planta la scoala, cele mai frumoase plante vor fi premiate.
Pentru aceasta lectie am ales metoda exercitiului, elevii au participat cu incantare la aceasta lectie, cel mai mult le-a placut sfarsitul, bineinteles, s-a vazut pe chipurile lor entuziasm, grija, meticulozitate si responsabilitate. In urma faptului ca elevii au plantat acea floare cu mana lor, s-a dorit ca ei sa fie atasati si legati de acea planta. In caz ca unele din plante vor muri, elevii sa simta pierderea ei, iar in caz ca planta va fi frumoasa, elevii sa simta implinirea si maretia unei fapte bune.
7. Conduita din prisma educartiei sanitare
Aria curriculară: Matematica si Stiinte
Disciplina: Stinte ale naturii
Unitatea de invățare: Omul si mediul
Subiectul lecției: Igiena
Obiective operaționale:
O1. Să identifice normele de igiena.
O2. Să de-a exemple de cazuti in care este necesara igiena
O3. Să explice la ce este folositoarea igiena in iata omului.
Desfasurare:
Captarea atentiei elevilor se face folosind cateva imagini, pe baza carora elevii vor deiscuta despre igiena. Elevii isi exprima opiniile despre curatenia corpului, a hainelor, a camerei proprii, etc.
Elevii sunt rugati sa se uite in jurul lor prin clasa, sut intrebati daca le place clasa lor, ei spun ca este putina mizerie in clasa. Profesorul ii roaga ca in cateva minute sa isi stranga gunoaiele din jurul bancii. Se observa ca elevii fac acest lucru fara tragere de inima. Dupa ce elevii au terminat de curatat spatiul din jurul banicii lor, sunt intrebati daca ei acum ar manca un sendvis. Elevii raspund afirmativ. Profesorul ii intreaba daca ar manca acel sendivis cu mainile care le au acum. Ei isi dau seama ca au pus mana pe jos si acum sunt forte murdari pe maini. Profesorul imparte servetele umede tuturor elevilor pentru a se sterge pe maini. Le este explicat faptul ca mizeria din jurul lor, de acasa, de la scoala, de pe strada, afecteaza sanatatea prin scaderea imunitatii, li se aminteste faptul ca ar fi mancat acel sendvis promis fara ca sa tina de cont ca doar cu un minut in urma ei stransesera gunoaiele de la baca. Profesorul incearca sa constientizeze elevii ca si simplul fapt ca pun mana pe diferite obiecte, clanta de la usa, bara de sprijin din autobuz, etc sunt aducatoare de microbi si desi au impresia ca nu sunt murdari pe maini trebuie sa se spele. Deoarece microbii nu se pot observa cu ochiul liber.
Elevii sunt intrebati daca acum sunt curati pe maine. Ei raspund ca da, deoarece s-au sters cu servetele umede. Se prezinta elevilor un microscop imprumutat din laboratorul de biologie, elevii sunt rugati ca pe rand sa vina si sa isi examineze mainile sub microscop. Ei constata mici particule existente pe mainile lor. Sunt intrebati ce au descoperit ei uitandu-se prin microscop. Elevii exprima in cuvintele proprii ceea ce au vazut. Li se explica ca aceia sunt microbii si pana nu se vor spala pe maini cu apa si sabun ei nu vor disparea de acolo. Eelevii au ramas marcati de acest experiment.
Elevii primesc o sarcina de lucru si anume, ei trebuie sa-si faca programul zilnic de igiena de la prima ora a diminetii pana la ora in care ei merg la somn, apoi pe spatele foii sa scie 5 reguli / norme de igiena pe care oricine trebuie sa le respecte zilnic.
Se da tema pentru acasa sa aduca 3 imagini din camera lor, dar numai dupa ce si-au facut singuri curatenie, fara ca sa ceara ajutor parintilor lor.
In aceasta minunata lectie am folosit medota exercitiului moral, a fost o lectie extraordinara in care elevii au inteles necesitatea igienii in viata lor, prin faptul ca li s-a demonstrat cu microsopul ca simplula stergere cu servetele umede nu a insemnat distrugerea microbilor. Tema pentru acasa este o adevarata provocare pentru elevi, cadrul didactic a discutat deja cu parintii despre aceasta tema pe care o va da, acestia promitand ca va lasa copilul sa isi faca curat in camera. Prin faptul ca elevii au fost rugati sa aduca trei imagini cu camera lor, se doreste ca elevii sa fie motivati sa faca acel lucru si sa prezinte imaginile colegilor lor pentru a fi apreciati ca au depus acel efort, sentimentul aprecierii ca si-au facut curat in camera lor le va intari pozitiv conduita morala.
. Exemplul moral / dezbaterea morală
1. Manifestarea relațiilor dintre oameni în diferite situații
Aria curriculară: Om și Societate
Disciplina: Educație Civică
Unitatea de invățare: Manifestarea relațiilor dintre oameni în diferite situații
Subiectul lecției: Cearta și prietenia
Obiective operaționale:
O1. Să identifice faptele bune și faptele rele din filmulețele prezentate.
O2. Să comenteze aceste fapte din punct de veder moral.
O3. Să enumere câteva exemple care ar schimba finalul celor două filmulețe.
Desfasurare:
Se arată elevilor un filmuleț care contine o întâmplare fericită și una nefericită, se comentează după fiecare filmuleț dacă acțiunile au fost corecte, de la ce s-a pornit, unde s-a ajuns, cum ar fi trebui să se procedeze, de ce s-a procedat așa.
Filmulețul nr. 1. Un băiețel venea la școală în fiecare zi cu câte un măr la pachet. Dar de fiecare dată când vroia să îl mănânce în pauza de masă, constata că mărul lui lipseste, a căutat să identifice colegul care îi fura mărul. După ce a descoperit “furăciosul” s-a dus și l-a pârât părinților. Aceștia iau dat la pachet a doua zi două mere, și i-au spus ca un măr să îl manance el și un măr sa îl pună în banca colegului său care îi fură merele. Deși nemulțumit, pagubașul a vrut să facă după sfatul părinților, curios să vadă ce se întamplă. A făcut așa luni de zile, dar într-una din zile colegul său nu mai găsise nici un măr în bancă, se duse uimit și cotrobăi și în banca colegului său, și nici acolo nu găsise mărul. Acesta auzise de prin vecini că se terminase provizia de mere a colegului care îi dăduse zilnic mere, simțindu-se vinovat dar și recunoscător, a doua zi s-a hotarât să vină cu doua mere, unul la pus în banca colegului său și unul la mâncat el. De atunci încolo au fost cei mai buni prieteni și au mâncat amandoi mere până s-a epuizat și stocul prietenului său.
Elevii au comentat filmulețul văzut, având păreri diferite, dar majoritatea au spus că ei nu ar mai fi adus mere de loc la școală ca să nu le mai împartă cu colegul său, deoarece era un furăcios și nu merita nimic. S-a dezbătut problema și sub aspect moral, faptul că elevilor totuși le-a plăcut apoi fapta acelui coleg, de a returna merele când acestea s-au terminat. Pentru că au ramăs cei mai buni prieteni a motivat elevii să fie de acord cu ideea că totuși s-a meritat efortul „umilinței” de până atunci. Aceștia au fost întrebați ce s-ar fi întâmplat dacă totuși colegul care fura merele nu ar fi întors deloc fapta bună înapoi, cu toții au fost de părere că elevul acela trebuia pedepsit. Dar dacă acel elev era sărac și nu avea de mâncare? Această întrebare i-a surprins, dar au considerat că totuși ar fi trebuit să ceară și nu să fure. S-a cerut un alt final acelui filmuleț pozitiv. În concluzie, elevii au învățat că sunt multe aspecte în viață care la prima vedere par a fi nedrepte, dar în detaliul lor, sunt inofensive, faptul de a nu judeca și critica lumea din jur, este primul pas pe care îl pot face.
Filmulețul nr. 2. Două fetițe erau cele mai bune prietene, faceau totul împreună, și nimic nu părea să le despartă, până într-o zi cand o nouă fetiță se mutase lângă casa lor. Maria, îndemânată de mama ei, s-a dus acasă la noua fetiță dăruindu-i un coș cu prăjituri și invitând-o la joacă. Eliza, cea mai bună prietenă a Mariei, văzuse întamplarea de la fereastra casei ei, și s-a hotarât să se răzbune pe Maria pentru că a tradat-o. Eliza se împrieteni cu o altă fată și nu o mai baga în seamă pe Maria, aceasta din urmă venise la Eliza să o întrebe ce s-a întâmplat de nu se mai joacă cu ea, în încercarea Mariei de a-i explica, Eliza s-a smucit și și-a murdărit rochița preferată cu cerneală. Eliza pune la cale cu noua ei prietenă un plan de răzbunare pentru rochița ei. O așteaptă pe Maria într-o zi afară și o impinge într-o băltoacă, Maria începe să arunce în Eliza cu nămolul de pe jos, cele două încep să se bată, până vin părinții acestora și le despart. Prietenia lor va fi compromisă poate pentru totdeauna.
Se discută filmulețul, la prima impresie toți elevii sunt de părere că Eliza este ce-a vinovată, elevii își arată regretul cu privire la distrugerea frumoasei prietenii pe care o aveau cele două fetițe. Fiind întrebați dacă Maria a procedat corect că se juca mai mult cu noua fetiță decât cu vechea ei prietenă, elevii au răspuns că și Maria este de vină. Cine este vinovatul până la urmă? Elevii au conștientizat faptul că într-o întamplare nefericită sau o ceartă este nevoie de cel puțin două persoane care încalcă conduita etică, astfel că una dintre fetițe ar fi putut preveni sau ameliora conflictul. Elevii au ajuns la concluzia că indiferent de ce s-ar întâmpla, ei ar putea să amelioreze situația neplacută prin comportamentul frumos și bunătatea lor.
In aceasta lectie se aplica metoda exemplului moral, ea se desfasoara prin faptl ca prezint elevilor doua filmulete cu intamplari opuse, filmuletele se opresc la momente cruciale, se dezbat scurt intamplarile prezentate, apoi se lasa sa mearga filmul pana la sfarsit. Dupa fiecare filmulet se reiau dezbaterile si se amanuntesc. Dupa vizionarea celor doua exemple prezentate, elevii compara filmuletele si gasesc solutii de rezolvare cu privire la acele intamplari prezentate . Se comenteaza faptele din punct de verede moral si se extrage morala.
2. Personaje negative si pozitive
Aria curriculară: Om și Societate
Disciplina: Religie
Unitatea de învățare: Personaje Biblice din Vechiul Testament
Subiectul lectiei: Cain și Abel
Obiective operaționale:
O1. Să recepteze corect mesajul Biblic adecvat vârstei lor, repovestind în cuvintele proprii.
O2. Să explice in ce constă atitudinea Domnului Isus față de păcat.
O3. Să compare personajele biblice după anumite criterii date.
Desfășurare:
Se citește elevilor din Biblie povestea lui Cain și Abel, apoi li se cere să povestească cu cuvintele lor ceea ce au înțeles. Se dezbate povestea care exemplifică pe acești doi frați, care au preferat ca unul să nu asculte de Dumnezeu, iar unul să facă întocmai cum a spus El. Cine sunt Cain și Abel ? De ce Abel a preferat să asculte ? Ce l-a determinat pe Cain să se răzvrătească ? Ce s-a întâmplat în urma acțiunii lui Cain ? Îl iubea Dumnezeu mai mult pe Abel ? L-a pedepsit Dumnezeu pe Cain? Cum au reacționat oare părinții acestor frați? De ce trebuie să ascultăm de Dumnezeu? Cine este El să ascultăm de El ? De ce ne cere să facem anumite lucruri care pentru noi nu ni se par la îndemană ? Are Dumnezeu întotdeauna dreptate? De ce? Elevii răspund la întrebările primite: Cain și Abel sunt copiii lui Adam și Eva. Abel era o persoană mai supusă și mai blandă, era paător la oi și i-a fost mai ușor să asculte. Cain era o persoană mai răzvrătită, impulsul care l-a determinat la rău a fost faptul că Dumnezeu i-a arăta lui Abel că îl iubește mai mult. Îl iubea mai mult pe Abel pentru că el făcea întocmai ce i se spunea. Cain a fost pedepsit prin faptul că trebuia să fugă de fața omului, dar i s-a dat un semn pentru care nimeni nu îndrăznea să îl omoare. Părinții celor doi frați au fost foarte îndurerați de pierderea fiului lor și de fapta lui Cain. Rebuie să ascultăm de Dumnezeu pentru că ne vrea binele și are întotdeauna dreptate, pentru că El prevede viitorul nostru.
Elevii au primit o fișă de lucru:
I. Completați spațiile lipsă:
1. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o……………… de mâncare din roadele pământului (Geneza 4:3)
2……………… A adus și el o jertfa de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui și din grăsimea lor (Geneza 4:4)
3……………….S-a mâniat foarte tare, și i s-a posomorât fața (Geneza 4:5)
4. Domnul i-a zis lui Cain: „Pentru ce te-ai…………., și pentru ce ți s-a posomorât fața? (Geneza 4:6)
5. Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul pandește la usă; dorința lui se ține după tine, dar tu să-l…………….. (Geneza 4:7)
6. Cain a zis fratelui său Abel: „Haidem să ieșim la câmp”. Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel, și l-a………….. (Geneza 4;)
7. Dumnezeu a zis: „Ce ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă din…………… la Mine (Geneza 4:10)
8. Acum blestemat ești tu,…………. din ogorul acesta, care și-a deschis gura ca să primească din mâna ta sangele fratelui tău! (Geneza 4:11)
9. Cain a zis Domnului:…………….mea e prea mare ca s-o pot suferi! (Geneza 4: 13)
10. Cain a ieșit din fața……………., și a locuit în țara Nod, la rasărit de Eden (Geneza 4:16)
II. Cuvintele pe care le-ați găsit la exercițiu de mai sus asezați-le corect în rebus:
. Găsiți în careu următoarele cuvinte:Abel, mânie, frați, Cain, blestemat, plugar, cioban, ucis, jertfă, pedeapsă, câmp.
Ora de religie a fost un prilej pentru a aplica metoda exemplului moral, aceasta a constat in prezentarea a doua personaje biblice opuse, doi farti, unul rau si unul bun. Se urmaresc faptele celor doi frati se compara si se pun in balanta, elevii extrag la fiecare din ei trasaturi morale de caracter si trasaturi fizice. Se discuta si se definesc termenii precum: credinta, pacat, incredere in Dumezeu, pedeapsa, binecuvantare si se raporteaza la cei doi frati care unul da dovada de butatae si altul da dovada de rautate.
3. Conduitele oamenilor manipulati de bani.
Aria curriculară: Om și Societate
Disciplina: Religie
Unitatea de învățare: Personaje Biblice din Vechiul Testament
Subiectul lectiei: Parabola lui Naaman
Obiective operaționale:
O1. Să identifice cauza unor comportamente desfasurate in anumite situatii.
O2. Să compare personajele biblice după anumite criterii bun-rau, bogat-sarac.
O3. Să extraga morala parabolei, raportand-o la viata actuala.
Desfasurare:
Se capteaza atentia elevilor aratandu-le doua imagini : una in care este reprezentat un om sarac, una in care este reprezentat un om bogat. Elevii sunt intrebati cum ar trebui sa se comporte in societate un om sarac, dar un om bogat? Elevii au ramas surprinsi de intrebare si nu au reusit sa constientizeze ca cele doua comportamente ar trebui sa fie identice, indiferent de situatia financiara a acelor doi oameni.
Se anunta elevi ca li se va citi o parabola, se defineste cuvantul „parabola” . Se face cititrea model si se discuta pe marginea textului.
Parabola lui Naaman:
„Domnul a trimis pe Natan la David. Și Natan a venit la el și i-a zis: Într-o cetate erau doi oameni, unul bogat și altul sărac. . Bogatul avea foarte multe oi și foarte mulți boi. Săracul n-avea nimic decât o mielușea, pe care o cumpărase; o hrănea, și o creștea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din același pahar cu el, dormea la sânul lui, și o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui, ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el; ci a luat oaia săracului, și a gătit-o pentru omul care venise la el. „ (2 Samuel 12,1-8)
Elevii sunt vadit deranjati de sfarsitul parabolei, sutin faptul ca ceea ce s-a intamplat in istorioara nu este deloc drept si ca acel om ar trebui pedepsit. Elevii sunt sugati sa redea exemple de acest gen si in timpurile noastre. Exemplele elevilor sunt relevante. Sunt intrebati de ce oamenii care sunt bogati a un comportament indiferent, sunt mai insensibili la nevoile altora si nu le pasa de altii, au prea mult curaj si mai putin respect fata de lege, fata de codul rutier, de ce oamenii din jur ii respecta cu toate ca au un comportament frumos, etc. Elevii reusesc sa depisteze acest comportament cu ajutorul invatatorului, ceea ce demonstreaza ca inca nu constientizeaza ca banul il poate schmba pe om si il poate trasforma in cu totul altcineva. Se alege si celalalt exemplu si se discuta, de ce oamenii saraci nu au curaj deloc, de ce se simt mereu rusinati, de ce nu isi permit sa faca anumite lucruri, de ce oamenii din jur ii injosesc si nu le dau atentie, de ce nu li se ingaduie si lor la fel ca la alti oameni, etc. Cu ajutorul exemplului anterior, elevii au reusit sa gaseasca opusul acelui personaj.
Am aplicat metoda exemplului moral asa cum este ilustrat mai sus, a avut un foarte mare impact asupra elevilor. La sfarsitul aceastei lectii elevii au reusit sa constientize ca banul este unul din lucrurile care denatureaza conduita omului, ceea ce nu este corect. Comportamentul nostru trebuie sa fie reliefat de princiii , norme si valori si nici decum de o bucata de hartie.
Ce ai obținut din activitatea observațională?
ETAPA FINALĂ (POSTTEST)
În această etapă, după aplicarea programului de valorificare a metodelor moral-civice, am aplicat subiecților un chestionar și o probă de evaluare finală, având un grad de dificiltate mai ridicat, comparativ cu proba inițială.
Conținutul chestionarului final este prezentat în cele ce urmeză:
CHESTIONAR (final)
Numele: _________________
Clasa: ____________________
1. Îmi place să mă afirm în cercul de prieteni.
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
2. Îți impui opiniile în fața altor persoane
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
3. Îți place să îți petreci timpul liber cu părinții tăi
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
4. Dacă un animal este lovit, suferă la fel ca tine
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
5. Treci cu vederea greșelile altora
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
6. Îți face plăcere să cunoști persoane noi
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
7. Îți aduce satisfacție încălcarea legii
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
8. Cât de necesară e natura pentru tine
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
9. Crezi că toate regulile sunt spre folosul tău
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
10. Ți-ar place să petreci mai mult timp cu familia decât cu prietenii
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
11. Te răzbuni pe ceilalti când ți-au greșit
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
12. Reacționezi violent dacă te supară cineva
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
13. Îți face plăcere să conversezi cu cei din jurul tău
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
14. Spui cu ușurință “iarta-mă”
a) deloc (0) b) puțin (1) c) mult (2) d) foarte mult (3)
Punctajul reiesit în urma aplicării chestionarului final sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul nr. 3. Ponderea răspunsurilor obținute în urma chestionarului final
Punctajul luat reprezinta un anumit comportament, și a nume:
Intre 33 și 42 de puncte = comportament exemplar
Intre 22 și 32 de puncte = comportament puternic în dezvoltare
Intre 11 și 21 de puncte = comportament ușor în dezvoltare
Intre 0 și 10 puncte = comportament deficitar
Rezultatele obținute în urma chestionarului final sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig. 3. Reprezentarea grafică a punctajelorr obținute în urma
Chestionarului final
În feedback-ul primit în urma rezultatelor chestionarului final, s-a observat o mai bună colaborare dintre părinți și elevi, aceștia din urmă dorindu-și mai mult prezența părinților în activitățile lor zilnice, și-au schimbat părerile și atitudinea față de personale care sunt diferite de ei din punct de vedere fizic, devenind astfel empatici cu cei din jurul lor, această empatie s-a dezvoltat chiar și asupra animalelor și a naturii, considerandu-le acum necesare traiului uman și dându-le valoare. Legile sunt altfel privite de elevi, le înțeleg rostul, știu să le aplice și să le folosească în scopul lor, nu îi mai sperie obligațiile pe care le au de făcut și reușesc să își ceară corect drepturile. Sunt mai deschiși față de persoanele din colectivul lor și de altele străine.
Conținutul probei de evaluare finală este prezentat în cele ce urmează.
Probă de evaluare finală
Data: 05 – 05 – 2014
Clasa: a IV-a
Disciplina: Educatie Civica
Obiectivul cadru: Cunoașterea și utilizarea limbajului din sfera valorilor civice;
Obiective de referință:
1.1. Să recunoască și să folosească termeni specifici disciplinelor sociale
2.2 Să identifice reguli și norme de comportament civic în diferite situații
Obiective operaționale:
O1: Să elaboreze reguli identificând mai multe grupuri de apartenență
O2: Să stabilească gradul de adevăr a unor afirmații
O3. Să identifice trăsături fizice/morale, lucruri, persoane și corpuri cu viață
O4. Să transpună atitudini corecte în preajma unor persoane cu CES
O5. Să redea câteva datorii și obligații în diferite situații
Itemi:
1. Alcătuiește propriile reguli pentru casa ta (minim 5):
2.Apreciați cu adevarat (A) sau fals (F) următoarele afirmații:
a)Toate ființele sunt persoane ()
b)Oamenii sunt persoane pentru că au rațiune ()
c) Faptele bune se fac cu un interes ( )
d) Persoanele cu nevoi speciale doresc înțelegere, atenție și răbdare ( )
e) Dacă natura ar fi distrusă nu m-ar afecta ( )
f) Animalele suferă mai puțin decât oamenii ( )
g) Nu trebuie să ne jucăm cu tiganii ( )
3. Stabilește corespondența între cele două coloane:
țânțar obiect
Ana persoană
empatic trăsătură morală
stilou ființă
nanism trăsătură fizică
capricios
4. Scrie în tabelul de mai jos, în coloana potrivită, următoarele cuvinte: blând, curajos, slab, răutăcios, înalt, puternic, prietenos, harnic, ochi căprui, respectuos, îmbufnat, brunet, sensibil, față ovală, ambițios, răzbunător, zâmbet,
5. Identificați cel puțin 4 grupuri din care faceți parte
a)
b)
c)
d)
6. Completați spațiile libere cu termenii pe care îi considerați potriviți:
a) O calitate minunată a omului este ____________________
b) Un copil trebuie să dovedească _______________ față de părinții lui.
c) Niciodată o persoană ___________________ nu e de încredere
d) Dacă cineva îmi greșește eu îl ______________________
e) În orice grup se respectă anumite ______________________
7. Enumeră câteva lucruri care poți să le faci în preajma unei persoane cu cerințe speciale
a)
b)
c)
d)
e)
8. Scrie câte 2 drepturi și 2 obligații în stiuațiile următoare
Descriptori de performanță:
In urma verificarii aestor probe de evaluare s-au obtinut urmatoarele calificative, care le-am prezentat in tabelul de mai jos:
Tabelul 4. Rezultatele obținute la proba de evaluare finală la Educație Civică
Rezultatele obținute în urma evaluării finale la Educație Civică sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig. 4. Reprezentarea grafică a rezultatelor obținute în urma
probei de evaluare finală la Educație Civică
În urma rezultatelor la proba de evaluare inițială la Educatie Civică s-a observat faptul că imaginea față de persoanele cu nevoie speciale s-a schimbat radical, datorită activităților care le-am făcut în cadrul acestui program aplicat elevii acum doresc să ajute astfel de persoane, le empatizează și au un grad de înțelegere și răbdare mult mai ridicat. S-a mărit raza de apartenență la diferite grupuli sociale, acum elevii le recunosc și știu cum influențează fiecare dintre aceste grupuri și care sunt regulile care stau la baza acestora. Reușesc cu ușurință să elaboreze la rândul lor reguli, știu să le folosească și nu le mai privesc ca fiind în defavoarea lor. S-a constatat că pe lângă înțelegerea și identificarea termenilor specifici morali –civici, elevii folosesc acești termeni în exprimările lor orale sau scrise.
Privind în ansamblu cele două instrumente finale observăm că a crescut foarte mult nivelul clasei de elevi din punct de vedere al nivelului cunoștintelor și deprinderilor moral-civice, nu mai există elevi care dețin conduite deficitare și nici care au luat calificative de suficient în cadrul probelor de evaluare. Acești elevi au acum un nivel de cunoștiințe și deprinderi moral-civice foarte ridicat, își exprimă cu usurință gândurile, sentimentele, reușesc să se transpună într-o anumită situație, orizontul lor de cunoaștere s-a mărit. Aceste efecte pozitive aduc la bunăstarea conduitelor lor morale, de aceea spunem cu certitudine că programul educațional consistent și coerent de valorificare a metodelor de educație moral-civică a avut succes.
Prezentăm în cele ce umează rezultatele comparative obținute la evaluarea inițială și finală.
Tabelul 5. Rezultatele comparative obținute la chestionarul inițial și final:
Rezultatele grafice comparative obținute la chestionarul inițial și cel final sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig. 5. Reprezentarea grafică a rezultatelor comparative obținute la chestionar
în pretest și posttest.
Analizând comparativ feedback-urile din etapa inițiala și cea finală, se observă o îmbunătățire semnificativă a rezultatelor de la chestionarul final, comparativ cu cel inițial prin eliminarea numărului de calificative de Suficient și creșterea semnificativă a numărului de calificative de Foarte bine. Daca inițial am avut doi elevi cu un comportament ușor în dezvorltare, acum putem observa că aceștia au trecut la un grad superior în ceea ce privește nivelul cunoștiințelor și deprinderilor moral-cicvice.
Tabelul 6. Rezultatele comparative obținute la proba de evaluare inițială și finală:
Rezultatele grafice comparative obținute la proba de evaluare inițială și cea finală sunt reprezentate în figura de mai jos.
Fig. 6. Reprezentarea grafică a rezultatelor comparative obținute la proba de evaluare în pretest și posttest.
Analizand rezultatele comparative, s-a observat o crestere semnificativa la nivelul cunoștiințelor și deprinderilor moral-civice a intregii clase, daca initial elevii doar recunosteau termenii specifici, acum ii folosesc in exprimarile lor orale sau scrise, reusind sa formuleze idei si opinii proprii clare referitoare la diferite situatii din viata, dar si sa-si argumenteze cu pro si contra conceptiile care intra in contradictoriu, ceea ce denota pe de alta parte, ca si-au imbogatit vocabularul si si-au extins gandirea critica. Idenifica usor grupurile sociale din care fac parte si recunosc cu usurinta reguli cu privire la fiecare dintre aceste grupuri. Comportamentele relationale ale elevilor cu privire la lumea inconjuratoare, sunt exercitate prin prisma valorilor morale, si anume: bunatate, empatie, rabdare, etc. Si-au dezvoltat si si-au manifestat atitudini favorabile cu privire la persoanele diferite de ei ( persoane cu dizabilitati, persoane de alta culoare, persoane din clase sociale difrite, etc)
Privind din ansablu asupra celor două etape, inițială și finală, se constată că ipoteza de la care am pornit și anume: Nivelul de dezvoltare a cunoștințelor și conduitei moral-civice la școlarii mici este dependent și de utilizarea coerentă și sistematică a metodelor de educație moral-civică se verifică.
.5. Concluzii
Prin studiul experimental realizat, mi-am propus sa identific si sa prezint specificul unor demersuri de educatie moral-civica in aria curiculara „Om si Societate” si nu numai. Am aplicat la clasa a IV-a un program consistent și coerent de valorificare a metodelor de educație moral-civică, intitulat „Școlarul de azi- cetățeanul de mâine”. Am presupus ca folosind in mod eficient diverse metode moral-civice se va dezvolta nivelul cunoștiințelor și deprinderilor moral-civice ale școlarului mic.
Conduita elevilor se va construi intotdeauna in urma dobandirii unor cunostinte profunde ale notiunilor, normelor si principiilor moral-civice, de aceea este nevoie de mult timp pentru a obtine comportamente exemplare. Adoptarea unei conduite morale necesita supraveghere si indrumare constanta din parte profesorului, a parintilor si prietenilor, deoarece toti acestia influenteaza direct sau indirect conduita.
In urma aplicarii programului s-a constatat ca indicele final al dezvoltarii nivelului cunostintelor si deprinderilor moral-civice este vadit superior fata de cel initial, ceea ce onfirma posibilitatea antrenarii acestuia. Deprinderea elevilor cu un astfel de program trebuie făcută din primele zile de scoală pentru a îmbunătăți receptivitatea și durabilitatea influiențelor educative, în plus ele sunt atrăgătoare, dispare stresul, teama de ridiculizare, comunicarea devine mult mai eficientă, elevii devin entuziasmați.
Prin acest program care a avut drept scop evidențierea celor mai eficiente modalități de educare moral-civică a școlarului mic, am reusit sa restabilim prioritatea educației moral-civice la nivelul învățământului, prin folosirea metodelor specifice. Asadar in urma acestui program aplicat elevii au invatat despre importanta acceptarii deferentelor dintre ei si altii prin manifestarea unei atitudini de bunavointa; au constientizat ca familia este singura care ii iubeste si ii accepta asa cum sunt de aceea trebuie sa manifeste fata de ea respect, supunere si iubire; au invatat care sunt oblicatiile pe care le au, reiesite din drepturile lor; atitudinea fata de animale si vegetatie s-a schimbat total; au observat ca impunerea propriilor idei nu se face prin impulsivitate, ci prin argumentarea pro si contra, prin aducerea de argumente; si au invatat sa se autoeduce prin analizarea actiunilor pe care le fac, prin supunerea la gandirea critica a vorbelor pe care le spun.
Succesul activității a fost determinat, și de natura și calitatea relațiilor cu elevii. Aș putea adăuga aici faptul că trebuie eliminată rigiditatea, distanța care ne îndepartează de elevi și nu ne permite crearea unui climat adecvat astfel în cât să-i determini, sa-i încurajezi pe elevi să doreasca sa se autoeduce. De asemenea elevii sunt stimulați atunci când învățătorul dovedește că le cunoaște potențialul și ii aprecieaza pentru ceea ce ei vor deveni.
CONSIDERAȚII FINALE. PROPUNERI ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND MODALITĂȚILE DE UTILIZARE ȘI VALORIFICARE A METODELOR DE EDUCAȚIE MORAL-CIVICE
Aplicarea acestui program a facut o deosebita placere nu numai cadrului didatic, ci si parintilor elevilor si pentru elevii in sine, principalii subiectii. S-au folosit cat mai eficient metodele propuse in discutie si ativitatile au fost dintre cele mai atractive.
In urma experientei acumulate datorita aplicarii programului propus recomandam urmatoarele: pe langa aceste metode este necesar să fie folosite și metodele de întărire pozitivă în același timp cu restrângerea, pe cât posibil, a celor de întărire negativă. Împletirea acestora asigură legătura între trebuințele, tendințele și cerintele morale cât și între libertate și constrângere. Idealul va fi atins doar atunci când aceste metode și strategii va da elevilor impresia libertății până și în acțiunile și cerințele care îi vor fi impuse.
Propunem ca pentru evidentierea metodelor moral-civice puse in discutie, să se respecte din partea cadrelor didactice anumite cerinte cum ar fi:
Asigurarea unei ambiante psihosociale care sa contina o puternica incarcatura afectiva, acest lucru permite sa circule si sa se repede anumite mesaje transmise profesor . Exemplul acestuia din urma ramane cea mai persuasiva metoda.
Se cere excluderea declararii unui elev ca fiind un exemplu negativ sau positiv, daca omul in sine nu este unul perfect, cu atat mai putin este un elev care se afla in mijlocul unui proces de formare
Exemplele negative sunt expuse doar in cazul in care ele se transforma intr-un „etalon” care il ajuta pe elev sa adopte o conduita opusa.
Este necesar ca invatatorul sa fie exemplul suprem folosindu-se de calitatile si conduita lui demonstrate in intreaga sa activitate, in relatia cu elevii si cu oamenii din jur.
Folosirea pe cat posibil a judecatilor elevilor sau cel putin a moderarii acestora pentru a-si da seama singuri de natura lucrurilor, deoarece folosirea judecatilor scrise sau emise de altii si numai prezentate lor, nu face posibila invatatarea la cotele ei maxime si nici nu asigura traireile afective, care ar imprima cu adevarat educatia moral-civica in gandirea critica a elevilor.
Pentru ca acest program sa aiba un efect pozitiv asupra elevilor, sfatuim cadrele didactice sa foloseasca activitati atractive, deoarece aplicarea pur si simplu a acestor metode nu poate avea efect, trebuie sa se puna acent mai mult pe captarea atentiei elevilor pentru ai introduce in activitatile in care sunt folosite aceste metode, de obiecei se sare peste acest moment sau este neinteresant, in cadrul lectiilor trebuiesc aduse obiecte care imprima foarte bine in mintea elevilor concluzia pe care dorim sa o extraga si sa o tina minte, obiecte cum ar fi microscopul pentru evidentierea necesitatii igienii, experimente din care ei sa invete necesitatea ecologiei, filmulete interesante pentru a starni discutia si a expune atitudini pozitive si negative, intamplari care le indnuc sentimente pofunde, activitati precum planarea propriei flori si ingrijirea acesteia, teme practice pentru acasa care sa aiba o continuitata si in viata din afara scolii. Toate acestea vor adauga cu un surplus consistent la crestrea nivelului cunoștiințelor și deprinderilor moral-civice ale școlarului mic.
Scoala nu este decât o parte din educatia elevului; ce-a mai mare parte a educatiei se petrece în afara scolii, de aceea este necesar ca relatia dintre parinti si scoala sa fie una stransa, in caz contrar sunt risipite eforturile unui cadru didactic a carei educatie este combatuta de exemplul familiar. S-a dovedit faptul ca atitudinea parentala influenteaza foarte mult conduita si atitudinea copilului asupra rezultatelor scolare si mai ales asupra motivarii invatarii, de aceea se cere neaparat ca invatatorul sa caute sa conlucreze pe cat de mult posibil cu familiile elevilor lui.
Societatea din zilele noastre încearcă folosind toate metodele posibile sa reinventeze un sistem de valori morale, baza fiind omul și resursele lui nesfârșite. Din din punct de vedere al societății, aceste valoi morale, nu se cer a fi absolute, deoarece asta ar însemna o involuție. Observând desfășurarea unor componente însemnate ale „ghemului” rațiunii filosofice, am dedus că „firele” par a se încurca din ce în ce mai mult, iar „nodurile” formate la nivelul moralității se aseamănă cu un puzzle de nedezlegat.
Știm cu toții că orice societate își construiește propriul sistem în legătură cu amploarea economico-socială, manifestările politice dominante, ceea ce diformizează pe timp ce trece structura educației moral-civice. De aceea se naște și această tensiune de a încerca să se definească moralitățile ideale pentru ca învățământul școlar să contribuie la educarea unei generații care poate să trăiască după normele morale autentice în mijlocul unei societăți care pare să piardă acest aspect din vedere.
Din nefericire societatea poartă în sânul ei un egocentrism exacerbat, la putere stau monedele naționale, consumul excesiv, faima, valorile materiale, rangul social, etc. Așadar valorile moral-civice se pare că nu-și mai au locul. Avem nevoie de un șablon cu care să măsurăm valorile, pentru a le putea identifica pe cele care au mai rămas în picioare și de a le restabili pe cele uitate, pentru ca amploarea imoralității să se diminueze.
BIBLIOGRAFIE
Albulescu Ion "Morala si educatie", Editura Eikon, Cluj-Napoca – 2008
Carnegie Dale, "Secretele succesului", Editura Curtea Veche, Bucuresti – 1999
Diaconu Mihai, „Pedagogie”, Editura Ase, Bucuresti – 2004
Grunberg Ludwig, "Axiologia si conditia umana", Editura Politica, Bucuresti – 1972
Kant Immanuel, "Despre pedagogie", Editura Paideea, Bucuresti – 2002
Kant Immanuel, "Tratat de pedagogie. Religia in limitele ratiunii", Editura Agora,
Iasi – 1992
Loke John "Cateva cugetari asupra educatiei", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1971
Mehedinti S., "Ideile lui J.J. Rousseau asupra educatiei", Editura Tipo Moldova, Iasi – 2010.
Moraru Ion, " Actiune sociala si comportament individual", Editura Politica, Bucuresti – 1986
Narly Constantin, "Pedagogie generala", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1996
Pestalozzi J. H., "Cum isi invata Gertuda copiii.", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1977
Piaget Jean, „Judecata morala la copil”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti -1980
Pooper Karl, „In cautarea unei lumi mai bune”, Editura Humianitas, Bucuresti – 1998
Barbara Barii, articolul „Teacher’s Job Doesn’t Only Happen in the Classroom” din Revista „Action in Teacher Education” Volumul 30, scrisa de profesorii Universitatii Maghiare de Arte Plastice
Thomas Gordon, Noel Burch, „Profesorul eficient”, Editura Trei, Bucuresti – 2011
Dorothy Law Nolte, Rachel Harris, „Copiii invata ceea ce traiesc”, Editura Humanitas, Bucuresti – 2007
Susanu Tatiana , „Influenta agentilor de socializare asupra conduitelor deviante ale minorilor. Resoializarea.Articol publicat pe site-ul scribd.com, in data de 17 ianuarie 2010
Mielu Zlate , Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iași – 2000
ANEXE
Anexa 1
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 22. 10 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 2
FIȘA DE OBSERVAȚIE 2
PERIOADA: 18. 11 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Raporturile noastre cu ceilalti oameni
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 3
FIȘA DE OBSERVAȚIE 3
PERIOADA: 16. 12. 2014
DISCIPLINA: Educatie Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Manifestarea relațiilor dintre oameni în diferite situații
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 4
FIȘA DE OBSERVAȚIE 4
PERIOADA: 20. 01. 2014
DISCIPLINA: Educatie Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Drepturile copilului
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 5
FIȘA DE OBSERVAȚIE 5
PERIOADA: 10. 02 .2014
DISCIPLINA: Educație Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Comunitatea mea
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 6
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 17. 03 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Comunitatea mea
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 7
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 21. 04 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Societate si stat
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 8
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 11. 05. 2014
DISCIPLINA: Educatie civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Societate si stat
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 9
PROIECT DIDACTIC
: 19 –februarie– 2014
SCOALA: “Mihai Eminescu” Nr. 28
PROPUNATOARE: Perju Ana – Ingrid
CLASA: a IV – a
CURRICULARA: Om si Societate
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE INVATARE: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
SUBIECTUL LECTIEI: “Cum ar fi daca… ?”
TIPUL LECTIEI: Formare de priceperi și deprinderi
TIMP: 50 minute
OBIECTIVE DE REFERINTA:
1.3 Să-și exprime oral sau în scris, în cuvinte proprii, un punct de vedere personal cu privire la comportamentul civic în diferite situații;
2.2 să identifice reguli și norme de comportament civic în diferite situații;
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1. Să transcrie cat mai corect si lizibil textul dat, folosindu-se de dizabilitatea primita
O2. Să deseneze expresiv o tema la alegere tinand cont de cerinta data
O3. Să isi exprime impresiile reflctand asupra modului de activitate a persoanelor cu CES
O4. Să extraga morala cu privire la activitatile facute in clasa
O5. Să manifeste responsabilitate si respect fata de tema propusa.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE SI PROCEDEE: Exercițiul, explicația, conversația, expunerea, dezbaterea
B) MATERIALE DIDACTICE: texte literare, coli de desen, flip-chart, coartoane A3, instrumente de scris si de desenat, video-proiector, Biletele cu tema propusa, Foi pentru scrisori, sticle, cos cu nisip si scoici.
C) FORME DE ORGANIZARE: Frontal, individual, pe grupe
D)FORME DE EVALUARE: Aprecierea verbală, observația sistematica
BIBLIOGRAFIE
Albulescu Ion "Morala si educatie", Editura Eikon, Cluj-Napoca – 2008
Carnegie Dale, "Secretele succesului", Editura Curtea Veche, Bucuresti – 1999
Diaconu Mihai, „Pedagogie”, Editura Ase, Bucuresti – 2004
Grunberg Ludwig, "Axiologia si conditia umana", Editura Politica, Bucuresti – 1972
Kant Immanuel, "Despre pedagogie", Editura Paideea, Bucuresti – 2002
Kant Immanuel, "Tratat de pedagogie. Religia in limitele ratiunii", Editura Agora,
Iasi – 1992
Loke John "Cateva cugetari asupra educatiei", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1971
Mehedinti S., "Ideile lui J.J. Rousseau asupra educatiei", Editura Tipo Moldova, Iasi – 2010.
Moraru Ion, " Actiune sociala si comportament individual", Editura Politica, Bucuresti – 1986
Narly Constantin, "Pedagogie generala", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1996
Pestalozzi J. H., "Cum isi invata Gertuda copiii.", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti – 1977
Piaget Jean, „Judecata morala la copil”, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti -1980
Pooper Karl, „In cautarea unei lumi mai bune”, Editura Humianitas, Bucuresti – 1998
Barbara Barii, articolul „Teacher’s Job Doesn’t Only Happen in the Classroom” din Revista „Action in Teacher Education” Volumul 30, scrisa de profesorii Universitatii Maghiare de Arte Plastice
Thomas Gordon, Noel Burch, „Profesorul eficient”, Editura Trei, Bucuresti – 2011
Dorothy Law Nolte, Rachel Harris, „Copiii invata ceea ce traiesc”, Editura Humanitas, Bucuresti – 2007
Susanu Tatiana , „Influenta agentilor de socializare asupra conduitelor deviante ale minorilor. Resoializarea.Articol publicat pe site-ul scribd.com, in data de 17 ianuarie 2010
Mielu Zlate , Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iași – 2000
ANEXE
Anexa 1
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 22. 10 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 2
FIȘA DE OBSERVAȚIE 2
PERIOADA: 18. 11 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Raporturile noastre cu ceilalti oameni
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 3
FIȘA DE OBSERVAȚIE 3
PERIOADA: 16. 12. 2014
DISCIPLINA: Educatie Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Manifestarea relațiilor dintre oameni în diferite situații
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 4
FIȘA DE OBSERVAȚIE 4
PERIOADA: 20. 01. 2014
DISCIPLINA: Educatie Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Drepturile copilului
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 5
FIȘA DE OBSERVAȚIE 5
PERIOADA: 10. 02 .2014
DISCIPLINA: Educație Civică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Comunitatea mea
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 6
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 17. 03 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Comunitatea mea
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 7
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 21. 04 . 2014
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Societate si stat
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 8
FIȘA DE OBSERVAȚIE 1
PERIOADA: 11. 05. 2014
DISCIPLINA: Educatie civica
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Societate si stat
Legendă:
xx = comportamentele observabile se repetă foarte des
x = comportamentele observabile se repetă uneori
0 /- = comportamentele observabile nu apar
Anexa 9
PROIECT DIDACTIC
: 19 –februarie– 2014
SCOALA: “Mihai Eminescu” Nr. 28
PROPUNATOARE: Perju Ana – Ingrid
CLASA: a IV – a
CURRICULARA: Om si Societate
DISCIPLINA: Educatie Civica
UNITATEA DE INVATARE: Raporturile noastre cu ceilalți oameni
SUBIECTUL LECTIEI: “Cum ar fi daca… ?”
TIPUL LECTIEI: Formare de priceperi și deprinderi
TIMP: 50 minute
OBIECTIVE DE REFERINTA:
1.3 Să-și exprime oral sau în scris, în cuvinte proprii, un punct de vedere personal cu privire la comportamentul civic în diferite situații;
2.2 să identifice reguli și norme de comportament civic în diferite situații;
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O1. Să transcrie cat mai corect si lizibil textul dat, folosindu-se de dizabilitatea primita
O2. Să deseneze expresiv o tema la alegere tinand cont de cerinta data
O3. Să isi exprime impresiile reflctand asupra modului de activitate a persoanelor cu CES
O4. Să extraga morala cu privire la activitatile facute in clasa
O5. Să manifeste responsabilitate si respect fata de tema propusa.
STRATEGII DIDACTICE:
METODE SI PROCEDEE: Exercițiul, explicația, conversația, expunerea, dezbaterea
B) MATERIALE DIDACTICE: texte literare, coli de desen, flip-chart, coartoane A3, instrumente de scris si de desenat, video-proiector, Biletele cu tema propusa, Foi pentru scrisori, sticle, cos cu nisip si scoici.
C) FORME DE ORGANIZARE: Frontal, individual, pe grupe
D)FORME DE EVALUARE: Aprecierea verbală, observația sistematica
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Formarea Conduitei Moral Civice la Scolarul Mic (ID: 165318)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.