Factori Sociali Ai Stresului In Adolescenta

CUPRINS

INTRODUCERE

Prezentarea organizației/lor-gazdă. Cercetarea de față a fost făcută în Liceul Teoretic ” Ion Creangă” din orașul Florești, care este unul dintre cele patru licee din localitate.  

Liceul Teoretic „Ion Creangă” a fost înființat la 1 septembrie 1992, în temeiul Dispoziției Guvernului Republicii Moldova Nr.211 – p din 5 08.1992 și a ordinului Ministerului Științei și Învățământului al R.M. Nr.337 din 11.08.1992.

Este primul liceu înființat în raionul Florești. La 1 septembrie 1992 aveau un contingent de 250 de elevi, instruiți de 17 profesori în frunte cu directorul Anatolie Doroș. În prezent își fac studiile 484 elevi instruiți de 30 de profesori de înaltă cultură, erudiție și abilitate profesională. Pe parcursul a 19 ani de activitate a fost absolvit de 976 absolvenți, dintre care majoritatea și-au continuat studiile la universitățile din țară, dar și peste hotare.

Zi de zi, atât profesorii cât și elevii fac eforturi, ce se regăsesc în rezultate notabile, pentru un învățământ performant, competitiv, compatibil cu reperele educaționale ale prezentului. Un rezultat al conlucrării eficiente sânt realizările și performanțele de excepție. Mai mulți ani la rând liceul a fost plasat, în cadrul raionului, pe locul 1 după numărul de locuri premiante obținute în cadrul olimpiadelor școlare și după numărul de burse acordate elevilor.

Ca și alte licee, găsim mai multe structuri caracteristice: Consiliul profesoral, Consiliul de administrație și Inspecția financiară. În liceu își fac studiile, atît elevi din oraș, cît și din satele raionale. Acest fapt este condiționat și de prezența în subordinea liceului a unui cămin bine dotat, cu condiții relevante unui trai pentru elevi.

Oportunitatea alegerii obiectului cercetării. Contrar faptului că se vorbește mult despre stres, majoritatea oamenilor nu realizează multiplele consecințe ale stresului necontrolat. Stresul cotidian, coroborat cu un ritm alert, îi face pe adolescenții de azi mai agresivi, față de adolescenții de acum 40-50 de ani. Lipsa iubirii și a suportului necondiționat din partea familiei, alături de lipsa încrederii în sine, a siguranței, a securității și nu în ultimul rând, un grad scăzut de socializare, conduc la apariția agresivității tinerilor. Obiectivul urmărit prin lucrare este identificarea și înlăturarea cauzelor generatoare de astfel de comportamente umane.

Factorii stresanți care agresează organismul ca întreg, declanșează o avalanșă de perturbări. Paralel cu cercetările clinice, psihosociologii stresului au căutat să identifice din multitudinea de factori stresanți, pe cei care sunt mai valoroși prin prisma efectelor nocive asupra personalității umane. Agresivitatea umană, în special agresivitatea adolescenților, manifestată fie verbal, fie fizic, constituie un subiect demn de luat în seamă, avînd în vedere evoluția în ritm alert a speciei umane. Scopul nostru constă în identificarea factorilor de stres,dar și eventuala înlăturare prin diverse mijloace a cauzelor generatoare de astfel de comportamente.

Problema cercetării practice. Stresul în adolescență afectează personalitatea omului, acționînd asupra eficienții acestuia în plan social.

Obiectul cercetării practice: Drept obiect al cercetării au ales factorii stresanți, care afectează adolescentul.

Scopul cercetării practice: Scopul cercetării este de a stabili cei mai influenți factori stresanți pentru a putea evita ulterioarele consecințe a acțiunii acestora.

Obiectivele investigației:

Cercetarea literaturii de specialitate în vederea determinării și formulării problemei pentru cercetare;

Determinarea obiectului și scopului cercetării practice;

Elaborarea unei strategii empirice pentru cercetarea problemei înaintate;

Identificarea metodelor pentru determinarea factorilor stresori care afectează viața adolescentului;

Stabilirea situațiilor care pot provoca stres pentru adolescenți;

Elaborarea concluziilor și recomandărilor practice pentru adolescenți și persoanele care relaționează cu aceștia în vederea modificării situațiilor stresante.

Ipotezele cercetării:

Examenele de absolvire a clasei a IX-a provoacă la adolescenți nesiguranță și neîncredere.

Relațiile interpersonale din cadrul familiei prezintă un factor stresant pentru adolescenți.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare:

metode practice – Scala de evaluare a dificultății și incertitudinii situației ( SEDIS), folosită pentru a stabili factorii care provoacă stresul în perioada adolescenții;

statistice – în scopul analizei cantitativ-calitative vom folosi mai multe procedee statistice.

Etapele activității de cercetare profesională:

Stabilirea problemei, obiectului, obiectivelor și ipotezei cercetării practice.

Selectarea literaturii de specialitate privind studiul teoretic al stresului în adolescență;

Selectarea eșantionului conform scopului cercetării;

Elaborarea unei strategii empirice de cercetare factorilor stresanți;

Adaptarea metodei pentru aplicarea acesteia pe eșantionul selectat;

Realizarea investigației experimentale;

Calcularea rezultatelor cantitative si calitative, stabilirea unor concluzii și recomandări pentru ameliorarea situaților stresante în adolescență.

Baza experimentală a cercetării practice: cercetarea de față a fost efectuată în Liceul Teoretic ” Ion Creangă” din orașul Florești. Subiecții cercetării sunt elevii claselor a IX-a, care sunt supuși atît factorilor stresanți caracteristici vîrstei, cât și celor școlari, care țin de examenele de absolvire și alegerea unui ulterior drum profesional.

Termeni-cheie: adolescenți, agresivitate, anturaj familial, provocări, situații dificile, stres, suprasolicitări.

I. ANALIZA TEORETICĂ A FACTORILOR SOCIALI AI STRESULUI ÎN ADOLESCENȚĂ

I.1. Contribuții teoretice privind stresul- definiții și clasificări

Datorăm lui Selye introducerea conceptului general de stres, definit ca o reacție general nespecifică a organismului la acțiunea externă a unor factori – agenți stresori, de natură variată (fizică, chimică, biologică și psihică). În ultimele decenii, accentul definiției acestui veritabil sindrom s-a mutat pe caracterizarea ansamblului manifestărilor ce compun această reacție (tulburări psihice și/sau somatice multiple polimorfe), cu scopul analizării impactului asupra unor organe și aparate “dotate” cu disfuncții potențiale sau actuale, dar și asupra unor indivizi cu o anumită constituție psihică, predispusă (ereditar sau prin traume psihice anterioare) apariției unor tulburări cu implicații adaptative comportamentale [17, p. 74].

Derevenco prezintă o definiție psiho-biologică a stresului elaborată de școala lui Lazarus. În această definiție, accentul este pus pe „dezechilibrul biologic, psihic și comportamental, dintre cerințele (provocările) mediului fizic, ambiental sau social, și dintre resursele – reale sau percepute ca atare – ale omului, de a face fată (prin ajustare sau adaptare) acestor cerințe și situații conflictuale” [9, p. 14].

Referitor la definirea stresului psihic, se cuvine să repetăm faptul că el reprezintă un caz particular de stres, înscris în sfera rațională a “stresului general”, fiind declanșat de anumiți agenți stresori: cei psihici. Aceștia sunt dotați cu semnificație negativă (distres) sau pozitivă (eustres) pentru indivizi, și operează în planul conștiinței numai după decodificarea lor și evaluarea „sarcinii” pe care ei o pun în fața individului [13, p. 56].

Tabelul 1. Prezentare sintetizată a noțiunilor de distres și eustres

Folkman și Lazarus definesc stresul drept un „efort cognitiv și comportamental de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările externe sau interne care depășesc resursele personale”.

În ansamblu, definițiile stresului psihic pun accent pe latura conștientizării potențialului nociv al agenților stresori, avându-se în vedere distresul. În acest mod, se omite includerea în definiție a eustresului, după cum susțin autorii, concept similar din punct de vedere al intensității stărilor afective și al reacțiilor psihosomatice apărute, inclusive implicațiile sale în patologia acută [10, p. 15].

De asemenea, prin noțiunea de “stres” înțelegem mai multe lucruri:

factorii de stres (așa-numiții factori provocatori de stres sau stresanți);

reacții naturale ale corpului la acești factori;

efectele pozitive sau negative asupra comportamentului, performanțelor sau sănătății fizice și psihice [1, p. 51].

În cazul în care încercăm o coroborare a diverselor definiții atribuite stresului psihic, date de mai mulți autori, putem considera stresul psihic, cel mai frecvent în ipostaza invocată de distress, ca fiind o reacție a întregului organism la unul sau diverși excitanți, corespunzând așa-numitului „sistem de semnalizare” descrie de Pavlov, dar și la stimuli nonverbali care posedă o semnificație cu o largă rezonanță afectivă pentru subiectul în cauză. Reacția la stresul psihic este manifestată sub forma unui sindrom “nespecific”, care include manifestări psihice și tulburări funcționale care pot afecta sănătatea unui individ [apud 24, p. 51].

Agenții stresori sunt reprezentați în mare parte de stimuli verbali, sunt vehiculați pe căi nervoase, la și de la cortexul cerebral, prezintă o semnificație importantă pentru subiect. Trăsăturile evidențiate îi diferențiază net de toți ceilalți agenți stresori (fizici, chimici) [18, p. 90].

Factorii stresanți care agresează organismul, ca întreg, declanșează o avalanșă de perturbări care trec prin trei faze:

1. Reacția de alarmă. Aceasta reprezintă prima reacție a organismului la factorii de stres; scopul este reprezentat de mobilizarea energiei de adaptare. În cazul în care agentul agresor are o putere mai mare decât energia de adaptare a organismului, organismul este suprimat. Opusul: când organismul nu poate ramâne multă vreme în stare de alarmă sub bombardamentul agresorilor, începe să ia măsuri de apărare.

2. Reacția de rezistență. Această reacție încearcă să rearanjeze elementele neuroendocrine și biochimice, așa încât să vină în sprijinul rezistenței de durată. Această stare este consumatoare de energie de adaptare, nu poate dura la infinit. Ca atare, reacția de rezistență dispare și organismul trece la cea de-a treia fază.

3. Reacția de epuizare. Aceasta determină simptomatologia stării de stres. Paralel cu cercetările clinice, psihosociologii stresului au căutat să identifice din multitudinea de factori stresanți, pe cei care sunt mai valoroși prin prisma efectelor nocive asupra personalității umane [14, p. 78].

Situațiile stresante se pot privi prin două prisme, și anume: stresul macrosocial și stresul decizional.

Stresul macrosocial. Spre exemplu, un individ poate să se căsătorească și să divorțeze; cazul rămâne individual, dar niciun individ nu poate să trăiască în afara condițiilor create de marile aglomerări urbane, cu viața trepidantă, cu obsesia vitezei, a concurenței, a înstrăinării.

E. Toffler identifică unele fenomene de stress colectiv, generate de evoluția societăților în curs de dezvoltare: „cauza fundamentală a șocului de o intensă agresivitate – cu nebănuite consecințe în societate, constă într-o gravă contradicție dintre evoluția structurilor sociale întârziate, cu mare lentoare în modificări și extraordinară rapiditate a progresului tehnologic, progress care solicită la maximum capacitatea de adaptare a omului” [apud 28, p. 98].

Sven Lundstet vorbește despre șocul cultural: „formă de inadaptare a personalității, o reacție față de o încercare temporar nereușită de adaptare la mediu și la oameni”. Se naște în acest fel un sentiment de insecuritate, înstrăinare, depersonalizare. Rezultatele sunt exacerbarea de iritabilitate, violență, agresivitate. Statisticile arată că frecvența infracțiunilor, a agresiunilor fizice, a omorurilor este mult mai mare în rândurile imigranților [apud 12, p. 84].

Stresul decizional. Un individ este capabil să suporte diverse cantități de informație, dar avalanșa, rapiditatea schimbărilor survenite, elementul de noutate al descoperirilor, schimbarea relațiilor umane, complexitatea problemelor profesionale și existențiale, implică o mare cantitate de decizii, hotărâri, comportamente de adaptare. Putem vorbi despre două tipuri de decizii: deciziile de rutină, care servesc individului să își deruleze viața într-un mediu constant; deciziile noi și rapide, atunci când, într-un anumit context, intervin modificări bruște [29, p. 55].

Începând cu secolul trecut, Cesare Lombrosco, în „Omul delincvent”, subliniază implicarea educației de tip familial. Rolul familiei în etiologia devianței a fost identificat în studii recente, evidențiindu-se o serie de factori cauzali: climat afectiv, socializare, status economic și social [apud 20, p. 51].

Societatea contemporană reprezintă cea mai mare provocare a agresivității individuale sau de grup, prin mijloace declarate benefice, dar care ascund factori de risc general.

Omul societății actuale este în imposibilitatea de a se strădui să fie singur- doar și pentru câteva clipe, să se separe de o sursă de comunicare și informare. Se află înconjurat de o rețea perfidă de semnale sonore, tactile, vizuale, auditive care îi arată tot ce este frumos și necesar devenirii sale spirituale, dar și ceea ce este excitativ, stimulator pentru cealaltă parte întunecată a ființei umane: agresivitatea.

Putem vorbi de agresivitate în cadrul grupului, rivalitate între frați, frica de străini, agresivitate în grupele de copii, agresivitate educativă, socializarea agresivității infantile, agresivitate verbală [5, p. 17].

Agresivitatea dintre grupuri se referă la distrugerea adversarului. Grupele umane se diferențiază unele de altele prin obiceiuri și limbă; fiecare grup se definește pe sine ca om. Această tendință are la bază dispoziția înnăscută care se manifestă încă de la copil, a fricii de străini și a respingerii străinilor.

Reducerea agresivității poate fi realizată și prin reducerea efectelor învățării sociale, după cum demonstrează teoriile învățării sociale, A. Bandura: „comportamentul agresiv se imită și se învață” [apud 5, p. 12].

„Sancțiunile stresului sunt bolile și nefericirea” după cum afirmă Selye, iar remediile împotriva acestuia trebuie să vizeze cei doi poli ai ființei umane: psihic și somatic [25, p. 43].

Vom distinge următoarele tipuri de conduite: conduite anti-distres (limitarea/înlăturarea consecințelor, evitarea lui, provocarea de distresuri controlate), conduite pro-eustres (cultivarea eustresului, procurarea de eustresuri), conduită sanogenice (deprinderi zilnice, dietă, conduite preventive, evitarea unor excese, examene medicale periodice, autoexaminări, interdicție totală), conduite vizând creșterea eficienței filtrelor antistres (modelarea sistemelor de convingeri, optimizarea strategiilor de coping), conviețuirea cu stresul.

Posibil ca cercetările întreprinse în viitor să permită verificarea, prin metode mai sofisticate, a efectelor benefice ale fiecărei tehnologii acustice de vindecare, produse separat sau împreună cu alte modalități de vindecare vibrațională [27, p. 83].

Clasificarea stresului

Variațiile individuale explică de ce una și aceeași persoană reacționează diferit de la un moment la altul, de ce amploarea, intensitatea, durata reacțiilor psihofiziologice se modifică în timp ca rezultat al familiarizării sau dimpotrivă al sensibilizării cu unii agenți stresori.

Eterogenitatea răspunsurilor individuale a dat naștere unui tablou diversificat al formelor de stres [30, p. 66].

Unii indivizi sunt capabili să se adapteze mai eficient. Un stresori capacitează pe unii să achiziționeze mai mult și le poate structura viața într-un mod foarte interesant.

Alte persoane nu se adaptează tot atît de bine și acest fapt are ca rezultat nu numai o slabă performanță și o productivitate scăzută, ci și îmbolnăvirea, dereglarea homeostaziei [4].

În funcție de frecvența manifestării agenților stresori se poate vorbi despre: stres acut (episodic), care încetează odată cu dispariția agentului stresor; stres cronic (persistent), caz în care agentul stresor se menține o perioadă îndelungată de timp afectînd starea de echilibru a organismului și stres ciclic provocat de apariția agentului stresor cu o anumită regularitate. Stresul ciclic poate conduce la fenomenul de autoagravare deoarece chiar anticiparea stresului poate duce la apariția situațiilor stresante (de exemplu, sesiunile de examene, vacanța, negocierea contractului de munca sau a salariului) [6, p. 55].

Tipul de stres prelungit indus de către stresorii cronici se dovedește a fi  nociv  într-un mod special. Adesea, stresul cronic erodează capacitatea persoanei de a se adapta și poate conduce la probleme serioase de sănătate. Chiar dacă stresul cronic se dovedește a fi greu de controlat, totuși efectele sale pot fi diminuate într-o măsură dacă persoana agresată primește un puternic suport social provenit din partea grupului ce îl înconjoară [15, p. 20].

O clasificare a formelor de stres a fost efectuată de către alți specialiști, care au ținut cont de provienența agenților provocători de stres:

a)     Stresul psihic în care se regăsește acțiunea combinată a mai multor tipuri de agenți stresori. O stare tipică de stres psihic o reprezintă cea de examen în care se regăsește combinată acțiunea următorilor stresori: teama de eșec; evaluarea consecințelor pe plan școlar, familial, al microgrupului; starea de start premergătoare examenului; solicitarea intensă din timpul examenului.

b)     Stresul profesional este determinat de acțiunea concomitentă sau nu a stresorilor fizici (zgomot, vibrații, variații de temperatură, luminozitate), chimici (substanțe chimice volatile, iritabile).

c)     Stresul preoperator si postoperator are la baza sa caracterele stresului psihic, dar la care se adaugă ca agent de multiplicare, anticiparea stresului operator și postoperator.

d)     Stresul de subsolicitare ce este determinat de modificarea caracterului anumitor activități profesionale. Creșterea ponderii activităților de supraveghere control, a dialogului cu panoul de comandă sau calculatorul în defavoarea cooperării în echipă, conduc la diminuarea comunicării, monotonie excesivă, izolare. De asemenea, obligația de a efectua anumite sarcini repetitive, monotone cărora subiectul nu le găsește nici o justificare sau chiar inactivitatea pot deveni surse de stres.

e)     Stresul de suprasolicitare. Este caracteristic persoanelor cu program de lucru prelungit și cu sarcini de mare diversitate. Apare frecvent în rîndul managerilor, mai ales a celor de nivel superior și mediu. Studiile efectuate în acest sens au evidențiat faptul că, managerii acordă o pondere ridicată problemelor profesionale și reduc progresiv timpul destinat familiei și relaxării. Deși stresul generat de suprasolicitare se manifestă cu intensități diferite, ca și celelalte tipuri de stres în funcție de particularitățile individuale, datele studiului indică faptul că depășirea mediei de 65 de ore pe săptămînă afectează majoritatea managerilor.

f)      Stresul situațional este cauzat de schimbări recente în modul de viață al indivizilor. Acest tip de stres mai este denumit și stres cultural, deoarece schimbările pot viza factori de perenitate din viața și educația indivizilor. Societatea și cultura din care provine individul poate intra în conflict puternic cu situațiile generate de schimbarea locului de muncă (cazul emigrării), a domiciliului (cazul căsătoriei cu o persoana de altă naționalitate), divorțului (atunci cînd tradiția culturală, religia, normele sociale dezaprobă acest act) [19, p. 44-45].

I.2. Stresul în adolescență- factori și manifestare

Adolescența este perioada de tranziție biologică, psihologică și socială de la pubertate la maturitate. Intervalul de vârstă la care are loc această tranziție este ușor diferit de la un individ la altul și depinde de mai mulți factori: sex (în general fetele intră în adolescență înaintea băieților), cadrul socio-cultural etc [11, p. 7].

Această perioadă de tranziție presupune atât modificări la nivel fizic, cât și modificări la nivel de comportament și personalitate. Adolescentul devine mai preocupat de propria imagine și de poziția sa în raport cu cei din jur (grupul de prieteni, colegii de școală). În același timp, copilul adolescent tinde să se îndepărteze de părinți, în încercarea de a fi independent și de a decide pentru el însuși. Nevoia părinților de control și de supraveghere devine incongruentă cu noile nevoi de dezvoltare și comunicare ale copilului, iar conflictele devin sursa permanentă a neînțelegerilor între aceștia. Pentru a depăși dificultățile de relaționare, este util ca părinții să-și stabilească strategii de comunicare în relaționarea cu copii bazate pe empatie și înțelegerea nevoilor, încredere și respectarea intimității și a spațiului privat [8, p. 18].

Dezvoltarea corectă a adolescenților se bazează pe stimularea mai multor arii în strânsă legătură cu activitatea lor. Un adolescent echilibrat alege activități care contribuie la dezvoltarea caracterului, creșterea încrederii în sine, dezvoltarea abilităților de socializare, identificarea pasiunilor și luarea deciziilor. Părinții trebuie să încurajeze dorința tinerilor de a-și descoperi propriul talent, fiindcă vârsta adolescenței este potrivită pentru a începe o carieră în domeniul ales [16, p. 18-19].

Adolescenții confruntă stresul în fiecare zi, acesta fiind cauzat de modificări care parvin la nivel emoțional, social și fizic.

Mai departe vom analiza factorii declanșatori de stres.

Una și aceeași întâmplare poate să streseze pozitiv sau negativ. Acest lucru depinde de modul în care psihicul interpretează și apreciază situația respectivă.

Corpul și psihicul pot reacționa la stresul prelungit prin următoarele simptome:

Tensionarea musculaturii: dureri de cap, de spate, de ceafă

Afectarea circulației arteriale: tensiune, infarcturi, tromboze

Nervozitate: îngreunarea funcției stomacului și a bilei; prin urmare, proasta asimilare a vitaminelor și a mineralelor

Slăbirea sistemului imunitar în fața gripelor sau a altor boli infecțioase

Dereglări hormonale, blocări în gândire, dereglări sexuale, insomnii

Modificări ale comportamentului în anumite situații: agresivitate, stări depresive [23, p. 78].

Stresul poate fi generat de către o diversitate de situații sau evenimente, de la modificarea comportamentului, a obiceiurilor de somn sau de hrănire pînă la decesul partenerului de căsătorie, a părinților sau a copiilor. Volumul de stres indus de acești stresori depinde nu doar de percepția individului, cît și de factori precum tipul de stresori și, intensitatea și durata acestora [3, p. 29].

J. Weitz consideră că o situație poate deveni stresantă în următoarele condiții:

solicitările sunt atît de numeroase încît împiedică prelucrarea adecvată a informației, supraîncărcarea traducîndu-se de cele mai multe ori prin degradarea performanțelor;

situația este percepută ca fiind potențial periculoasă, motiv pentru care subiectul se simte amenințat;

în cazul în care subiectul este izolat, acesta resimțind restrîngerea libertății;

cînd subiectul este împiedicat să-și desfășoare activitatea și are sentimentul de frustrare;

cînd grupul exercită presiune de așa natura, încît trezește teama de eșec, de dezaprobare [apud 2, p. 64].

La toate acestea se pot adăuga și situațiile caracterizate prin acțiuni cronice ale agenților fizici (temperaturi extreme, umiditate, zgomot) sau alte împrejurări care slăbesc rezistența organismului (boala, lipsa de somn).

Agenții stresori sunt factori nocivi sau stimuli psihici cu semnificație afectivă puternică [21, p. 55].

Multitudinea acestor factori provocători de stres a impus clasificarea lor în funcție de anumite criterii, astfel:

1. În funcție de numărul agenților stresori în acțiune, aceștia pot fi: stresori unici, precum un zgomot puternic cu tendința de a se prelungi sau un zgomot puternic survenit brusc în plină noapte și stresori multiplii, de exemplu zgomotul asociat cu căldura și cu noxele [22, p. 55].

2. După numărul persoanelor afectate, pot fi identificați:

stresori cu semnificație strict individuală. Aceștia sunt regăsiți în insatisfacția prelungită a unor trebuințe fiziologice, cum ar fi: setea intensă și lipsa perspectivei de a o potoli, foame, somn.

stresori cu semnificație colectivă, “de grup” familial sau profesional. Sunt evenimente precum: nereușita unui copil la examen, decesul părinților, divorțul, perspectiva șomajului într-o organizație etc.

stresori cu semnificație generală care afectează orice individ. În această categorie sunt incluse evenimentele subite dezastruoase specifice unor situații de calamitate naturală, și anume: inundație, cutremure, război, etc. Aceste evenimente întrerup viața unei persoane făcînd-o să se simtă neputincioasă, inutilă. Deoarece cataclismele afectează populații întregi în același timp, astăzi în lume se formează adevărate rețele de lucru ce își propun pregătirea populației în fața acestui gen de stres.

3. După natura lor, agenții stresori pot fi clasificați în:

stresori fizici. Stresorii ce induc oamenilor un disconfort fizic forțînd organismele să se adapteze. Zgomotele, vibrațiile, radiațiile, efortul fizic prelungit, traumatismele, hemoragiile externe, arsurile, stimulii luminoși, boala, durerile de cap cronice, temperaturile extreme, cît și umiditatea, sunt doar cîteva exemple. Aceștia cît și alți stresori fizici pot deteriora performanțele și productivitatea persoanei cît și sănătatea și bunăstarea acesteia.

stresori chimici. Aceștia sunt noxele chimice ce au acțiune toxică asupra organismului și care pot induce și un stres psihic atunci cînd sunt percepute ca un pericol iminent pentru sănătatea persoanei.

stresori biologici. Din această categorie fac parte virușii, bacteriile, paraziții prin care se instalează diferite boli, stresori ce sunt conștientizați ca surse de pericol pentru funcționarea organismului.

stresori psihologici. Sunt stimuli cu o semnificație nocivă, interpretați subiectiv de psihicul uman la nivelul operațiilor gîndirii.

4. În funcție de conexiunea cu problemele vieții, putem vorbi de:

stresori periferici, ce sunt materializați în dificultăți trecătoare, cum ar fi: vremea urîtă, aglomerația, blocajele rutiere, etc.

stresori centrali. Aceștia sunt cei regăsiți în problemele importante ce pot provoca perturbări în viața unei persoane [7, p. 48].

Cercetările desfășurate de-a lungul vremii au evidențiat existența unei lungi liste a cauzelor generatoare de stres, care grupate după natura lor, apar sub forma conflictelor ce pot fi:

1. conflicte familiale:

conflictul copilului cu autoritatea părinților, din care poate rezulta fie frustrarea ca urmare a excesului de autoritate exercitată de părinți, fie depresia ca urmare a dezinteresului părinților față de copil;

conflictul copilului cu ceilalți frați datorită concurenței afective existente între ei, a intereselor divergente etc.;

conflictul conjugal generat de exercitarea autorității unuia dintre soți, diverse probleme maritale, educația și îngrijirea copiilor etc.;

conflictul paraconjugal cu socrii, părinții sau rudele apropiate;

pierderi sau prejudicii concretizate în boli ale membrilor familiei, decese, divorțuri;

2. conflicte profesionale ce sunt generate de activitățile profesionale excesive; lipsa relaxării; odihna insuficientă; diferiți factori perturbatori ai activității, cum ar fi cei sonori sau termici; raporturile inadecvate cu superiorii, subalternii sau colegii; responsabilități profesionale care depășesc posibilitățile; insuccese; nerespectarea termenelor limită;

3. conflicte sociale rezultate din: probleme legate de locuința, criză de timp, poluarea sonoră, accidentele, șomajul, unele programe TV și chiar terorismul, care poate produce stres psihic social;

4. conflicte din sfera vieții intime: complexe de inferioritate, dificultăți de integrare socio-familială, insatisfacția legată de unele trebuințe biologice, tristețe datorită subsolicitărilor sau monotoniei din viața personală [26, p. 89].

Astfel, în concluzie putem afirma că adolescența este perioada unor schimbări majore în viața omului. Factorii stresori acționează atît pozitiv, cît și negativ asupra personalității adolescentului, asupra comportamentului și a relațiilor acestuia.

II.CERCETAREA EXPERIMENTALĂ A FACTORILOR STRESANȚI ÎN ADOLESCENȚĂ

II.1. Metode de cercetare

Problema cercetării practice. Stresul în adolescență afectează personalitatea omului, acționînd asupra eficienții acestuia în plan social.

Obiectul cercetării practice: Drept obiect al cercetării au ales factorii stresanți, care afectează adolescentul.

Scopul cercetării practice: Scopul cercetării este de a stabili cei mai influenți factori stresanți pentru a putea evita ulterioarele consecințe a acțiunii acestora.

Ipotezele cercetării:

Examenele de absolvire a clasei a IX-a provoacă la adolescenți nesiguranță și neîncredere.

Relațiile interpersonale din cadrul familiei prezintă un factor stresant pentru adolescenți.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare.

Ținînd cont de studiul teoretic prezentat anterior, am folosit metoda studiului documentelor și surselor bibliografice pentru a face o sinteză teoretică a conceptului de stres, și anume a stresului în perioada adolescenței.

Pentru a evalua factorii stresanți în adolescență am decis să folosim metoda elaborată de N. Vodopianova, Scala de evaluare a dificultății și incertitudinii situației ( SEDIS). Mai jos vom prezenta o descriere a tehnicii și vom analiza parametrii care sunt măsurați după aplicarea metodei.

Descriere tehnicii SEDIS

Scara EDIS se bazează pe teoria tranzacțională a stresului, în conformitate cu care răspunsul la stres (dinamica de stres) este determinată prin evaluarea cognitivă primară și secundară a situației. La evaluare inițială se decide asupra caracterului periculos al situației: măsura în care această situație definește "pierdere" sau "amenințare de a pierde"? În evaluarea secundară – problema resurselor posibile pentru a face față situației (coping): care sunt oportunitățile (resurse interne și externe) pentru evitarea pericolului, reducând astfel riscul de pierderi, schimbări în situație și adaptarea la ea? Este cert că evaluarea inițială poate influența evaluarea secundară și vice- versa. Cu toate acestea, ambele tipuri de procese de evaluare privesc la diferite aspecte ale situației stresante și se referă într-o anumită măsură, la diferite surse de informare.

Ca și în cazul evaluării inițiale, în procesul evaluării secundare, individul nu este preocupat mult timp de reflectarea asupra situației, deși aceasta poate avea loc. Acest proces are loc adesea aproape instantaneu. În plus, individul nu poate realiza pe deplin atît estimările cât și factorii care îl influențează. Evaluarea primară și secundară determină reacții emoționale și de adaptare, care, la rândul lor, influențează dinamica evaluări cognitive ulterioare ale situației, formînd o reprezentare subiectivă.

Tehnica conține trei scale ale evaluării cognitive primare a situațiilor dificile, care corespund principalelor tipuri de situații stresante ("pierderea", "amenințare", "provocare"), și cinci scale de evaluare secundară a situației privind resursele proprii. Cu ajutorul scalei EDIS se obțin opt parametri de reprezentare cognitivă, care pot fi folosiți pentru clasificarea (taxonomia) situațiilor de stres, calculele integrate a acestora prezentînd cei mai puternici determinanți situaționali ai stresului. Pe baza rezultatelor obținute se elaborează intervenții pentru a preveni sau reduce la minimum situațiile stresante pentru persoane aparte sau grupuri. Se pune accent pe situațiile care au fost prezentate de subiecți ca fiind stresante, problematice, conflictuale și altele. Astfel se poate delimita o situație sau mai multe.

Prelucrarea rezultatelor și interpretarea acestora. În conformitate cu "cheia" se calculată parametrii generali ai situației stresante "X" ca media tuturor scalelor sau indicatori individuali pentru fiecare scală: "gradul de amenințare"; "gradul de pierdere "; "gradul de provocare sau nedreptate"; "capacitatea de control"; "complexitatea de înțelegere și gestionare a situației"; "autonomia situației"; "repetabilitatea"; "conștientizarea (experiența)".

Tabelul 2. Cheia interpretării rezultatelor

Ținînd cont că metoda are o aplicabilitate extinsă, la elaborarea situațiilor am ținut cont de specificul activităților și cercul de relaționare a adolescentului. Am ales cinci situații pentru care elevii trebuie să facă evaluări:

Situația 1: În relația mea cu familia/membrii familiei pot apărea situații care m-ar afecta. De obicei/permanent acestea…

Situația 2: În relația mea cu prietenii/grupul de prieteni pot apărea situații care m-ar afecta/influența. De obicei/permanent acestea…

Situația 3: În clasă/ la școală/ cu colegii pot apărea situații care m-ar afecta/influența. De obicei/permanent acestea…

Situația 4: Examenele de absolvire a clasei a 9-a îmi trezesc diferite emoții, care …

Situația 5: Reflecțiile asupra alegerii unui drum profesional/ continuarea studiilor la liceu/colegiu/școală profesională sunt …

Pentru fiecare situație se propune o fișă de răspuns, unde elevul( adolescentul) pune semnul ”+”, în celula, a cărei poziție spațială este mai aproape de varianta răspunsului acestuia.

Tabelul 3. Fișă de răspuns pentru situația X

Acumulînd date după aplicarea metodei, vom prezenta, în subcapitolul următor rezultatele cercetării.

II.2. Rezultatele cercetării empirice

Caracterizarea generală a rezultatelor privind Scala de evaluare a dificultății și incertitudinii situației ( SEDIS).

Activitatea privind interpretarea rezultatelor a decurs în felul următor: pentru o prelucrare de calitate a rezultatelor a fost necesar să analizăm fiecare scală aparte. După interpretare am găsit diferențe în evaluarea situații dificile, efectuată de adolescent. Astfel, s-au prezentat diferențe și în percepția după gen.

Am încercat să stabilim eșantionul în așa mod, pentru a vedea o diferență de perceptive la fetele-adolescente și la băieții-adolescenți. Am încercat că diferența de număr să fie mica, pentru a putea prezenta datele în comparare sau în corelare între ele.

Figura 1. Descrierea eșantionului selectat

Situația 1: ” În relația mea cu familia/membrii familiei pot apărea situații care m-ar afecta. De obicei/permanent acestea…”

Din figura 2 se observă că relațiile în familie nu prezintă pericol pentru adolescenți. Însă se observă că adolescenții nu am capacități de a controla și de a gestiona o comunicare eficientă în relațiile sale de familie, acest fapt condiționînd apariția conflictelor.

De asemenea putem menționa că nesupunerea unor cerințe a părinților duce la repetarea situațiilor dificile, iar adolescenții nu au experiență și cunoștințe destule pentru a le evita sau ușor trece de aceste.

Însă, dacă totuși dacă facem o concluzie asupra rezultatelor obținute, putem remarca că relațiile familiare nu prezintă un factor stresant bine conturat. Doar în unele cazuri întîlnite, se observă această tendință. Adolescenții tind la autonomie acest punct fiind cel mai des provocator de situații neplăcute în cadrul familiei.

Figura 2. Diferențele pe scale în dependență de sex, situația 1

În tabelul ce urmează prezentăm mediile pe fiecare scală pentru fete și băieți în parte cît și mediile în sumă pentru situație în funcție de sex.

Tabelul 4. Mediile privind Situația 1

Situația 2: ” În relația mea cu prietenii/grupul de prieteni pot apărea situații care m-ar afecta/influența. De obicei/permanent acestea…”

Figura 3. Diferențele pe scale în dependență de sex, situația 2

Dacă revenim la caracteristicile adolescenții, și anume vorbim de dorința de autonomie, siguranța în propriile cunoștințe și lipsa oricărui pericol, atunci datele din figura 3 anume ne demonstrează aceste tendințe. Observăm, că pentru fete relațiile de prietenie pot aduce pierderi, pe cînd băieții nu se tem de pericol, fiind siguri în propria poziție în grup și în aprecierile care le acumulează de la anturaj. Băieții sunt siguri că pot găsi un alt grup unde vor fi apreciați, avînd ca bază puți prieteni care au valoare.

Însă la următoare scală putem observa că ambele sexe țin la prieteni și nu vor să rămînă singuri. Dacă vorbim de scala autonomiei iarăși observăm că pentru băieți este cert faptul că orice se poate modifica fără a face un efort.

Gradul de responsabilitate are un nivel scăzut atît la fete cît și la băieți. De asemenea adolescenții se văd ”atotștiutori” și cu experiență bogată în a face față tentațiilor și dorințelor.

Relațiile cu grupul de prieteni sunt importante pentru adolescenți, acesta fiind locul de apreciere, obținere de statut și manifestare. Perturbarea acestor relații poate fi stresantă pentru elevi.

Calitatea relațiilor de prietenie afectează la aceasta vîrstă toate sferele vieții adolescentului.

Tabelul 5. Mediile privind Situația 2

Situația 3: ” În clasă/ la școală/ cu colegii pot apărea situații care m-ar afecta/influența. De obicei/permanent acestea…”

Ținînd cont de specificul importanței relațiilor în adolescență putem zice că relațiile în școală au o influență asupra stării de bine a elevilor. Astfel, dacă atragem atenția la scala gradului de amenințare vedem că pentru fete cotele sunt mici, ceea ce înseamnă că importanța aprecierilor în școală nu afectează ”statutul” acestora, pe cînd băieții manifestă un cote mai mari, astfel colegii de școală ar influența mai mult asupra ”statului” adolescentului, astfel aparent ar fi ”amenințați” de calitatea relațiilor.

Dacă atragem atenția la a doua scală, atunci putem zice că adolescenții nu simt pericolul de a pierde ceva, astfel în situația dată cotele sunt mici la ambele sexe.

Cerințele impuse de studii nu au solicitări mai mari decît capacitățile tinerilor. Astfel, media pe fete și băieți înregistrează cote mici, în limita de 1,5. Fiind în perioada adolescentei, elevii nu simt posibilele pierderi și nici nu conștientizează care ar fi efectul acestora în situația dată.

Cu toții știm că perioada adolescenței se manifestă prin încrederea în sine și puterea de a controla totul. Această caracteristică se poate observa la datele din figură. Cote mici au înregistrat ambele sexe.

Dacă atragem atenția la următoarea scală, atunci putem menționa că elevii sunt conștienți de cauzele apariției unor situații neplăcute în grupul de elevi. Situațiile se pot crea din dorința de a se manifesta sau a arăta puterea. Dar acestea sunt un punct de pornire pentru staționarea unui comportament permanent, însă pericolul nu e clar pentru adolescenți.

Spre deosebire de alte scale, la scala gestionării situațiilor vedem cote mai ridicate. Astfel, orice situație creată sau parvenită din exterior de obicei necesită intervenții pentru a putea fi ameliorată. Acest fapt cauzează apariția unor stări de activism a adolescenților, indiferent de sexe. În caz că situație nu este monitorizată și ameliorată, aceasta ar putea avea efect asupra adolescentului, acesta implicându-se pentru a nu avea pierderi.

De asemenea cotele înalte de la următoarea scală, prezintă că situațiile create în școală au obiceiul de a se repeta. Nedorința de a învăța, comportamentul agresiv sau necuvenit, dorința de a se manifesta întotdeauna au rezultate prevăzute. Dar dacă facem legătura dintre prima scală și scala dată, putem menționa că adolescentul crede că fără acestea el nu se va putea poziționa în grup, așa cum își dorește. Importanța unei imagini ” pozitive” provoacă apariția repetată a unor situații asemănătoare.

” Eu totul știu” și ” eu totul pot” sunt expresii care și sunt reflectate în cotele medii de la ultima scală. Cert este faptul că nu toți respondenții au arătat asemenea rezultate, dar în medie adolescenții supuși cercetării au manifestat încrederea în forțele proprii pentru a ameliora sau a ”nimici” orice situație creată în școală, pentru a reduce stresul din viața lor.

Figura 4. Diferențele pe scale în dependență de sex, situația 3

În tabelul ce urmează veți vedea mediile privind situația prezentată.

Tabelul 6. Mediile privind Situația 3

Situația 4: ” Examenele de absolvire a clasei a 9-a îmi trezesc diferite emoții, care …” a arătat cote înalte la toți elevii, atît la fete cît și la băieți.

Acest lucru poate fi văzut în scorurile de la fiecare scală. Putem atrage atenția că atît fetele, cît și băieții prezintă cote ridicate la scalele ” grad de amenințare”, ” gradul de pierdere” și ”capacitatea de control”.

Fetele prezintă cote mai înalte, dat fiind faptul că la aceasta vîrstă atitudinea față de studii la adolescente este mai mare decît la adolescenți. Fiind întotdeauna dojeniți pentru rezultatele obținute la studii și speriați de ulterioarele examene, adolescenții se află în situație stresantă perpetuă. Nu atît lipsa sau insuficiența de cunoștințe, cît ”speriatul” oferit de profesori și părinți, afectează capacitățile elevilor în asimilarea și aplicarea în practică a propriilor cunoștințe.

Cotele la scala ” experiență” arată de asemenea rezultate înalte, însă în contrazicere vine scala ”repetabilitate”, din aceasta perspectivă putem vorbi de faptul că fiecare elev a susținut evaluări de cunoștințe, însă statutul examenului și importanța acestuia prezintă pericol. Cîteodată acest pericol parvine nu de la însuși adolescent, cît este creat de oamenii care îl înconjoară, el însă neavînd încă destulă experiență pentru a conștientiza ce știe și la ce poate face față.

Se observă că cote joase se văd la ”gestionarea situației” și cote înalte la ”autonomia”, fapt ce ne vorbește că abilitățile de a face față situației pe această direcție la adolescenți sunt scăzute ( figura 5).

În tabelul 7 observăm mediile ridicate la ambele sexe.

Tabelul 7. Mediile privind Situația 4

Figura 5. Diferențele pe scale în dependență de sex, situația 4

Drept concluzie putem spune că unul din factori stresanți în adolescență( vizînd vîrsta 15-16 ani) este experiența de a susține examenele de absolvire a gimnaziului.

Situația 5: ” Reflecțiile asupra alegerii unui drum profesional/ continuarea studiilor la liceu/colegiu/școală profesională sunt …”

În perioada adolescenții visele sunt mai presus de conștientizarea pericolului care îl are alegerea greșită a drumului profesional. Astfel în medie adolescenții nu sunt stresați de situația dată. Dacă atragem atenția la cotele înregistrate de subiecți putem constata că cotele înalte sunt înregistrate în la scalele care nu depind direct de adolescent.

Elevii clasei a noua nu simt pericol de la ce se va întîmpla în cariera lor. Ei sunt siguri că vor avea succes în carieră, care va parveni ”după”. Acum nu este necesar de reflectat supra acestui subiect. De asemenea nu ar exista nici un grad de pierdere, deoarece încrederea în sine are efectele sale. Revenim la faptul că au existat și cote înalte la unii respondenți, însă dacă privim rezultatele în medie, aceștia reprezintă doar un procent din toți.

Cerințele și solicitările impuse de cei din jur, fie părinți sau profesori, îi stresează pe elevi. Ei cu greu fac față suprasolicitărilor și aceasta le aduce un sentiment de nedreptate. Neînțelegerea ”de ce ” de la ei se cere să fie responsabili de ulterioara carieră sau de alegerea pe care trebuie să o facă, îi pune în situații dificile, care nu pot fi întotdeauna controlate. Aceste date le observăm deja la cotele medii a scalei următoare. Tot la acest subiect putem aduce datele din următoare scală, care deja arată gradul de soluționare a situațiilor care apar. Adolescenții nu pot conștientiza de ce de la ei se solicită alegere responsabilă și bine gîndită, dar și nu pot interveni pentru a stopa presiunea.

Indiferent de presiunea căreia se supun adolescenții, de obicei situația se schimbă pe o anumită perioadă, acest fapt fiind reflectat prin date medii din următoarele scale. Cerințele dispar pe o anumită perioadă, găsindu-se un compromis între solicitanți și adolescenți, după ce iar parvine.

Apariția repetată a situației date cauzează apariția cotelor înalte la ultima scale, adolescenții înțelegînd că nu întotdeauna au suficientă experiență. Astfel ei opun rezistență, fac inversul a ceea ce trebuie, cauzînd apariția situațiilor conflictuale.

Figura 6. Diferențele pe scale în dependență de sex, situația 5

Tabelul 8. Mediile privind Situația 5

Dacă privim datele în ansamblu, putem distinge că uneori ”drumul profesional” ar fi un factor stresant în adolescență, însă acesta nefiind cauzat de însuși adolescenți, dar mai degrabă se anturajul acestora, de persoanele care au o altă experiență și ar dori că copii/discipolii lor să facă o alegere corectă și responsabilă.

Dacă privim încă o dată datele obținute privind toate cinci situații propuse putem presupune că în ansamblu fiecare își are aportul său la stresarea unui adolescent. Cît de tare adolescenții nu și-ar dori autonomie, totuși susținerea și ajutorul îl caută în familie.

Nu trebuie să uităm că adolescentul rămîne a fi încă copil, care este în grija și sub ocrotirea celor apropiați, iar efectele pe care le au aceștia asupra viitorului unui om sunt majore.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Urmărind cu atenție datele obținute după efectuarea cercetării putem menționa că perioada adolescenții este străpunse de diverse situații stresante. Fiecare caz aparte manifestă rezultate diferite, având ca bază relațiilor sale cu lumea înconjurătoare. Însă dacă privim adolescenții în ansamblu, concluzionăm că toți sunt supuși problemelor de același fel.

Am înaintat la începutul lucrării două ipoteze.

După o analiză a datelor obținute, am ajuns la concluzii că cel mai tare adolescenților le provoacă stres factorii ce țin de relațiile în grupul de prieteni, care le oferă acestora siguranță, înțelegere, posibilitate de manifestare și obținere a unei poziții sau statut. Perturbarea acestora induce subiecții în situații care îi stresează, deoarece aceștia din urmă nu au reușit să acumuleze destule cunoștințe pertu a face față.

De asemenea elevii clasei a noua sunt stresați de ulterioarele examene de absolvire a gimnaziului. Neconștientizarea propriilor abilități și cunoștințe și presiunea profesorilor și părinților stresează elevii, aceștia trăind în ”frica” de examene.

Cred că putem spune că ipotezele care le-am înaintat s-au adeverit. De asemenea dacă privim toate situațiile în ansamblu, perturbarea într-o sferă sau alta a vieții adolescentului îi provoacă nesiguranță. Astfel fiecare situație poate manifesta într-o măsură sau alta factor stresant pentru adolescenți.

Totuși, fiecare este o personalitate unică, care reacționează în felul său la diferite solicitări, iar orice din viața noastră poate deveni factor stresant într-o anumită perioadă de timp.

Pentru a ajuta adolescenții să fie puternici și stabili în fața unor probleme( putem așa numi, factorii stresanți) deoarece pentru experiența adolescentului, orice situație noua, poate deveni problemă, ei au nevoie de susținere și ajutor.

Un punct asupra căruia ar putea reflecta psihologii școlari și cadrele didactice este dezvoltarea rezilienței la adolescenți. Adolescenții rezilienți reușesc să facă față mai bine situațiilor dificile, fiind capabili să navigheze printre suișurile și coborâșurile vieții.

Pentru început să vedem ce este reziliența: aceasta este abilitatea de a face față unei situații dificile și de a reveni la starea emoțională inițială, simțindu-te la fel de bine ca înainte ca evenimentul negativ să aibă loc. Este abilitatea de a te adapta la diferite contexte dificile care nu pot fi modificate, păstrînd o stare emoțională pozitivă. Când adolescentul este rezilient, el percepe situațiile dificile ca o nouă posibilitate de a învăța ceva, pentru a deveni mai puternic. Adolescenții rezilienți caută noi oportunități, își asumă riscuri rezonabile pentru a-și atinge scopurile. Asumarea de riscuri poate duce uneori la eșecuri, dar, în același timp, creează oportunități pentru obține succes și, în acest fel, pentru a îmbunătăți imaginea de sine.

Capacitatea de reziliență diferă de la un moment la altul, de la o persoană la alta precum și de tipul de provocări cărora să face față.

Pentru a dezvolta capacitatea de a reacționa adaptativ în fața unor situații dificile, trebuie să-I oferim adolescentului oportunitatea să învețe și să pună în practică anumite abilități și valori cum ar fi: respectul față de alte persoane și față de sine, abilități sociale, gândire pozitivă, abilități de rezolvare de probleme. Această posibilitate trebuie să fie dată atît de părinți, cît și de profesori sau alte persoane care contactează cu adolescentul.

Respectul față de sine este o componentă importantă a rezilienței. Acesta se formează în momentul în care părinții stabilesc o serie de standarde pentru comportamentul copilului, standarde pe care copilul le atinge. O astfel de convingere îl va proteja de situații și comportamente de risc. El va fi mai puțin vulnerabil în fața situațiilor dificile.

Empatia și respectul față de alții, generozitatea, onestitatea și cooperarea sunt de asemenea legate de reziliență. Astfel de valori presupun manifestarea de grijă față de cei care au nevoie de sprijin. Dacă copilul reușește să exprime astfel de atitudini și comportamente este foarte posibil să primească reacții pozitive de la cei din jur, ceea ce îl face să aibă o părere bună despre sine.

Aceste valori se construiesc doar în baza unei relații puternice și afectuoase.

Abilitățile sociale sunt o altă componentă importantă pentru dezvoltarea rezilienței. Concret, este vorba de abilitatea de a/și face și păstra prieteni, de a rezolva un conflict, de a coopera și de a lucra în echipă. Astfel de abilități îl ajută să aibă relații bune la școală, cu prietenii și cu maturii.

Reziliența mai presupune și o gândire realistă și rațională, optimist, care este centrată pe găsirea unor soluții care să permită depășirea unor dificultăți.

Pentru oricine este important să observe că dificultățile sunt situații naturale care vin și trec, fără a influența neapărat întreaga lui viață.  Adolescentul trebuie învățat că poate deprinde diferite strategii de rezolvare de probleme, care îl ajută să simtă că deține controlul asupra situațiilor.

Indiferent cât de optimist este un copil, vor exista momente în care se va simți îngrijorat, speriat sau furios. Dacă este rezilient, își va putea îmbunătăți dispoziția prin diferite mijloace:

Activități placate/ hobby-uri;

Timp petrecut cu prietenii;

Ajutor oferit altor persoane/ voluntariat;

Activități fizice, sport/ dansuri;

Filme sau emisiuni amuzante, cititul de cărți preferate.

Încrederea, sentimentul că ești capabil și pregătit să duci lucrurile la bun sfârșit face parte, de asemenea, din conceptul de reziliență. Pentru aceasta sunt importante deprinderile de a stabili scopuri, de a planifica, de a fi organizat și disciplinat.

Stresul este o parte din fiecărui om. Cel mai posibil că nu există masuri care ar înlătura complet stresul dar gradul acestuia poate fi redus prin mai multe posibilități:

se va învăța gestionarea corectă și utilă a timpului. Dacă o persoana are deja un program prestabilit pentru activitățile zilei, se va stresa mai puțin.

se vor căuta cele mai bune alternative pentru diminuarea stresului. Fiecare ar trebui să-și dea seama la un moment dat ce anume funcționează și ce anume nu, în direcția potrivită.

odihna suficienta, alimentația sănătoasă, evitarea fumatului și a alcoolului;

dezvoltarea unor tipuri noi de gândire. Cînd apar grijile, gîndurile trebuie oprite. Dacă un lucru nu poate fi rezolvat, nu trebuie de insistat: vor fi luate în calcul alte activități, iar mai tîrziu, dacă va fi necesar, se poate reveni la acea problema. Fiecare trebuie să învețe să spună "nu".

comunicarea asertiva ajută în monitorizarea stresului și în diminuarea efectelor negativi asupra sănătății persoanei.

solicitarea ajutorului – s-a demonstrat ca persoanele care au relații bune cu familia și prietenii gestionează mai bine stresul. De aceea, comunicarea cu un prieten sau un membru al familiei poate fi utilă, dar și mai benefică ar putea fi o ședință de psihoterapie.

Oamenii sunt diferiți și modalitățile de depășire a acestuia sunt diferite și nu exista o rețetă unica. Propunem cîteva variante pentru a avea posibilitatea de a alege una sau mai multe care ar avea efecte benefice:

exercițiile fizice – activitatea fizica realizată în mod constant este una din cele mai bune metode de a controla stresul. Mersul pe jos ar putea fi o modalitate potrivită. De asemenea aici putem menționa sala de sport sau dansurile.

scrisul – atunci cînd o persoană așterne pe hîrtie ce anume o deranjează se poate descărca și își poate clarifica anumite lucruri.

exteriorizarea sentimentelor/ asertivitatea – nu e nimic rău dacă cineva rîde, plînge, vorbește sau își exprimă sentimentele și emoțiile atunci cînd simte nevoia, mai ales dacă interlocutorul este deschis de a asculta sau poate este și provocatorul acestora.

micile bucurii – cînd apare prea mult stres, ar fi de ajutor activitatea specifică unui hobby, voluntariatul, gesturi sau acțiuni care îi ajută pe alți oameni; toate acestea în ansamblu sau cîte una ar oferi satisfacție și scăderea nivelului de stres.

relaxarea – include o multitudine de diferite exerciții de relaxare: exerciții de respirație, de relaxare musculară, masaj, yoga, atomoterapie sau poate chiar și o vizită la salonul de frumusețe.

ancorarea în prezent – concentrarea asupra prezentului este esențială. În acest scop poate fi utilizată meditația, autohipnoza, ascultarea de muzica relaxantă, etc. Este importantă păstrarea atitudinii pozitive și a optimismului. Rîsul poate fi cel mai bun medicament.

De asemenea nu trebuie de axat pe ceea ce a trecut, dat de privit în viitor, de a găsi noi posibilități și noi soluții.

Orice nu se întâmplă în viața noastră este spre bine, ne face mai puternici și mai rezistenți la încercările ulterioare.

BIBLIOGRAFIE

Allport G. Structura și dezvoltarea personalității. București: EDP, 1980. 348 p.

Armstrong M. Managementul resurselor umane. Manual de practică. București: Codecs, 2003

Baciu C. Particularități ale stresului la șomeri. Cluj Napoca: Presa Clujeană Universitară, 2007.

Băban A. Stres si personalitate. Cluj-Napoca: Presa Universitara Clujeana, 1998. 370 p.

Birch A; Hayward S. Diferențe interindividuale. București: Tehnică, 1999. 145 p.

Capotescu R. Stresul ocupațional. Teorii, modele, aplicații. Iași: Lumen, 2006. 156 p.

Cocoară M. Stresul. Definire, manifestare, prevenire. Mediaș: Crisserv, 2005. 420 p.

Cosnier J. Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor. Iași: Polirom, 2007.

Derevenco P., Anghel I., Băban A. Stresul în sănătate și boală. De la teorie la practică. Cluj-Napoca: Dacia, 1992.

Folkman S., Lazarus R. S. Personal control and stress and stress process: a theoretical analysis of coping. În: Journal of Personality and Social Psychology, nr. 48, 1984. p. 15-28

Golu M. Dicționar de psihologie socială. București: Enciclopedica, 1981. 500 p.

Holdevici I. Psihoterapia cognitiv-comportamentală: Managementul stresului pentru un stil de viață optim. București: Științelor Medicale, 2005. 456 p.

Iamandescu I.-B. Stresul psihic și bolile interne. București: All, 1993. 178 p.

Iamandescu I.-B. Stresul psihic: din perspectiva psihologică și psihosomatică. București: Infomedica, 2002. 178 p.

Miclea M. Stres și apărare psihică. Cluj-Napoca: Presa Universitara Clujeana, 1997.

Pavelcu V. Cunoașterea de sine și cunoașterea personalității. București: EDP, 1982. 78 p.

Selye H. De la vis la descoperire. București: Medicală, 1968. 125 p.

Stoica M. Stres, personalitate și performanță în eficiența managerială. Cluj Napoca: Risoprint, 2007. 345 p.

Stora J.-B. Stresul. București: Meridiane, 1999. 100 p.

Tabachiu A., Moraru I. Tratat de psihologie manageriala. Bucuresti: Didactică și Pedagogică, 1997

Zlаte M. Trаtаt de рsihоlоgie оrgаnizаțiоnаl-mаnаgeriаlă. Vоlumul I. Iаși: Роlirоm, 2004

Zorlentan T., Burdus E., Caprarescu G. Managementul organizatiei. Bucuresti: Holding Reporter, 1995

Китаев-Смык Л.А. Психология стресса: психологическая антропология стресса. M.: Вильямс, 2009. 345 с.

Селье Г. Профилактика некрозов сердца химическими средствами. М: Медгиз, 1961.

Селье Г. На уровне целого организма. М: Наука, 1972. 122 с.

Селье Г. Очерки об адаптационном синдроме. М.: Медгиз, 1960. 255 с.

Селье Г. Стресс без дистресса. М: Прогресс, 1979. 123 с.

Щербатых Ю. В. Психология стресса и методы коррекции. СПб.: Питер, 2007. 256 с.

Щербатых Ю. В. Психология стресса. М.: Эксмо, 2008. 304 с.

Элкин А. Стресс для "чайников". М.: Вильямс, 2006. c. 320

Fișa de evaluare a prestației stagiarului

Babără Cătălina

PROIECTUL DE LICENȚA

FACTORI SOCIALI AI STRESULUI ÎN ADOLESCENȚĂ

Elaborat de studenta Babără Cătălina

Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială, Catedra Psihologie și Științe ale Educației

Coordonator: MA, asistent univ. Musienco Natalia

I. Întocmirea și respectarea programului de activitate în cadrul practicii:

1. Conținutul programului de activitate, termenele și corespunderea temei de cercetare.

Programul de cercetare a derulat pe parcursul semestrului VI, în cadrul căruia studenta a realizat următoarele activități:

Selectarea metodelor de cercetare, pregătirea formularelor de chestionare, stabilirea eșantionului, pilotarea metodei de cercetare.

Aplicarea chestionarelor.

Prelucrarea rezultatelor testelor, calcule statistice, elaborarea de concluzii.

Concluzionarea, elaborarea recomandărilor, aducerea la cunoștință a rezultatelor conducătorului de practică.

Proiectul a fost realizat în termenul stabilit. Tema de cercetare corespunde ordinului.

2. Respectarea programului de activitate

Studenta a respectat condițiile programului de activitate, prezentând în termenii stabiliți și în conformitate cu cerințele stipulate în Regulamentul privind întocmirea și susținerea proiectelor de licență portofoliul de practică și proiectul de practică.

II. Calitatea realizării programului de activitate:

1. Implicarea în activitatea profesională practică.

Studenta s-a implicat activ în realizarea sarcinilor de practică, realizând cercetarea în cadrul Liceului Teoretic” Ion Creangă”, or. Florești.

2. Prezentarea rezultatelor activităților profesional-practice.

Studenta a prezentat în termenii stabiliți și în conformitate cu cerințele stipulate în Regulamentul privind întocmirea și susținerea proiectelor de licență portofoliul de practică și proiectul de practică.

III. Calitatea dosarului de practică:

Respectarea cerințelor față de dosarul de practică.

În portofoliul de practică al studentei au fost incluse:

Acordul tripartit dintre instituția-gazdă, facultate, stagiar.

Descrierea programului de activitate, realizat în cadrul stagiului de licență (agenda stagiarului)

Raportul generalizat despre stagiul de licență finalizat cu expunerea concluziilor despre competențele dobândite în cadrul stagiului.

Fișa de evaluare a prestației stagiarului semnată de către instituția-gazdă.

Fișa de evaluare a prestației stagiarului semnată de către coordonatorul de la catedră.

2. Prezența materialelor care atestă efectuarea activităților practice.

În portofoliu au fost incluse materialele care atestă datele practice și rezultatele cercetării.

IV. Concluziile coordonatorului proiectului de licență. Proiectul de licență „FACTORI SOCIALI AI STRESULUI ÎN ADOLESCENȚĂ, elaborat de studenta Cătălina Babără corespunde pe deplin cerințelor stipulate în regulament și merită a fi propus pentru apreciere Comisiei de Licență. Merită o apreciere înaltă a Comisiei de Licență.

Data: 26 mai 2015

Semnătura coordonatorului__________________________

DECLARATIE*

privind originalitatea conținutului lucrării de licentă

Subsemntatul(a) ____________________________________________________________

absolvent(ă) al (a) Universității Libere Internaționale din Moldova, Facultatea Psihologie, Științe ale Educației și Asistență Socială, Specialitatea ______________________________, promoția 2013-2014,

declar pe propria răspundere, că lucrarea de licență cu titlul: ____________________________________

____________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________

____________________________________________________________________________________

elaborată sub îndrumarea dlui/dnei ________________________________________________________,

pe care urmează să o susțin în fața comisiei, este originală, îmi aparține și îmi asum conținutul acesteia în întregime.

Declar că nu am plagiat altă lucrare de licență, monografii, lucrări de specialitate, articole etc., publicate sau postate pe internet, toate sursele bibliografice folosite la elaborarea lucrării de licență fiind menționate în conținutul acesteia.

De asemenea, declar că sunt de acord ca lucrarea mea de licență să fie verificată prin orice modalitate legală pentru confirmarea originalității, consimțînd inclusiv la introducerea conținutului acesteia într-o bază de date în acest scop.

Data ________________________ Semnătură student ____________________