Factori de Potentare a Uzului Si Abuzului de Substante Sutepfiante Intre Postadolescenta Si Maturitate

CUPRINS

Introducere

Introducere

Pentru a ajunge la starea de euforie pe care unii oameni o cauta, încă din vechime (dacii, romanii) se foloseau ierburile cu efecte halucinogene și afrodisiace, cum ar fi cânepa indiană.

Datele adunate de-a lungul timpului, atestă faptul că efectele drogurilor erau remarcate și uzitate pentru puterea pe care o aveau și rezistența pe care acestea o ofereau oamenilor ce participau la războaie, înlocuind hrana și lichidele.

Secolul XVII este reținut în domeniul pe care am decis să îl abordăm, în special, pentru că atunci s-a descoperit pentru prima dată morfina, medicamentul era folosit pentru a diminua sau elimina (provizoriu) durerile pe care le simțeau războinicii.

Cu toate acestea, fiind frecvent utilizată, cei care o consumau au constat că produce depedență la nivel psihic și fizic. În încercarea de a găsi un înlocuitor care să nu producă aceste efecte, s-a descoperit heroina, ce inițial se considera a fi diferită față de morfină; din nefericire, este binecunoscut faptul că heroina, din punct de vedere a gradului de dependență este de până la 7 ori mai puternică.

Efectele pe care acestea le produceau au fost remarcate în toată lumea, pornind din America de Sud și Orientul Mijlociu, mai ales pentru că accesul la ele era liber, fiind legale, până la sfârșitul anilor '30. Toți acești factori au dus la creșteri economice pentru producători și comercianți, devenind o sursă mai mult decât profitabilă, pe piața neagră.

Societatea în care trăim își schimbă cursul, din ce în ce mai mult. Ne este greu să ne cunoaștem, să ne autoevaluăm, să ne creem propria identitate, pentru că obligațiile pe care le avem ne depășesc, uneori, capacitățile. Din nefericire, aceste situații se găsesc, în primul rând, la tinerii aflați în procesul de maturizare, moment în care aceștia își formează personalitatea, într-o lume în care există din ce în ce mai puține repere și modele de urmat, dar unde cerințele cresc foarte mult. În cele mai multe situații, tinerii aleg să se integreze într-un grup de persoane care, cu timpul, le devin prieteni; în acest grup nu mai au „acces” profesorii, părinții, pentru a-și arăta suportul și a-i ține alături.

Curiozitatea specifică vârstei, dorința de apartenență la un anumit grup social, presiunea prietenilor, modele din familie, sunt doar câteva motive pentru care un tânăr ar recurge la a consuma una din substanțele amintite anterior.

În genere, oamenii se străduiesc să schimbe sau să influențeze mediul în care au fost născuți sau trăiesc, pentru a-și face traiul mai bun. Acestea fiind spuse, individul va căuta să își producă sau procure plăcerea, evitând neplăcerea. Modificarea emoțiilor, a dispoziției, unele dintre căile prin care se obține plăcerea, diferă de la un individ la altul. Una dintre cele mai cunoscute și întâlnite căi este reprezentată de consumul de substanțe psihotrope. În această categorie nu sunt incluse numai drogurile clasice, precum heroina sau marijuana, ci și alcoolul, tutunul sau cafeaua. În unele cazuri, substanțele enumerate anterior sunt consumate încă din copilărie dar, în genere, ajung să fie consumate odată cu perioada adolescenței sau a pubertății.

Capitolul I – Drogurile – prezentare generală

Secțiunea 1. Criterii de clasificare

1.1. Fenomenul consumului de droguri

În ultimii ani, specialiștii consideră fenomenul drogurilor unul dintre cele mai de interes subiecte întâlnite în viața oamenilor, de la vârsta fragedă și până la cea adultă. Datele științifice ne arată modul în care miliarde de dolari și, mai ales, sute de mii de oameni fac parte din acest flagel al drogurilor, recunoscut mai ales datorită traficului și consumului ridicat. Nu putem preconiza care va fi viitorul populației sau în ce mod vor evolua lucrurile, însă, bazându-ne pe cazurile persoanelor ajunse la spital din cauza supradozei, a infectării cu virusurile HIV, Hepatite B, C sau a cantităților de droguri confiscate, conștientizăm gravitatea situației și suntem realiști când anticipăm că vor mai fi persoane care vor deceda din pricina substanțelor interzise.

Cel mai îngrijorător lucru este reprezentat de faptul că, indiferent de metodele aplicate de către Guvernul României și comunitatea mondială, s-au dovedit a fi ineficiente, idee deloc mulțumitoare sau acceptată de către populație.

Una dintre cele mai lucrative activități, cea criminală, are caracter mondial, acționează în raport cu legile economiei de piață, urmărește alimentarea cu substanțe interzise a centrelor de consum și urmărește obținerea de beneficii materiale; statul poate justifica lupta cu acest fenomen, în cazul în care continuă să acționeze pentru diminuarea lui, prin politici antidrog ce vizează protejarea sănătații cetățenilor din comunitate, dar și salvarea valorilor sociale și morale.

În încercarea găsirii unor factori determinanți ai consumului de droguri, trebuie să analizăm și concretizăm, în primul rând, cei trei agenți care constituie structura fenomenului pe care îl analizăm; factorii la care facem referire sunt strâns legați între ei, drogul – individul – societatea.

1.2. Abordări ale traficului și consumului de droguri la nivel internațional

Politica și tehnologia fenomenului ce implică traficul și consumul de droguri au fost abordate, la nivel internațional, pentru prima oară la începutul secolului XX, în Conferința de la Shanghai (1909), prin prezența activă a celor treisprezece țări implicate în comerțul cu opiu: SUA, China, Marea Britanie, Franța, Germania, Rusia, Japonia, Olanda, Siam, Italia, Portugalia, Persia și Austro-Ungaria, ce viza stabilirea unor viitoare criterii de aplicabilitate a acestei activități.

Următoarea conferință a avut loc în anul 1912 la Haga, unde s-a urmărit stabilirea unor noi reguli privind comerțul, dar și controlul utilizării de substanțe, precum: opiu, cocaină, morfină și codeină, în scop medical.

Organizația interguvernamentală înființată în urma Conferinței de Pace de la Paris (1919), predecesoare a Organizației Națiunilor Unite, Societatea Națiunilor – stabilește baza unui Comitet central permanent, ce vizează punerea în practică a unor noi reguli cu privire la utilizarea și comerțul opiului, a substanțelor amintite anterior, dar și a unora noi, denumite heroină și canabis.

Este de remarcat faptul că, la acele timpuri, au avut loc mai multe conferințe ce vizau aceleași scopuri, următoarele fiind între anii 1931 și 1953. La aceste conferințe s-a încercat și abordarea eradicării fenomenului, pornind, inițial, de la controlul acestuia.

Rezultatele conferințelor amintite anterior au fost cuantificate și au ca rezultat înființarea Convenției Unice Asupra Stupefiantelor din 30 martie 1961 la New York, urmând a fi modificată prin Protocolul din 1972, temelie a sistemelor de prohibiție și control a stupefiantelor.

Următoarea convenție importantă, din punct de vedere a lărgirii cadrului instituțional, este cea de la Viena, denumită Convenția Națiunilor Unite Asupra Substanțelor Psihotrope care impunea o serie de constrângeri administrative, legate de traficul și comerțul ilicit de stupefiante.

Pentru a întări cadrul instituțional în domeniu, adaptat la mutațiile survenite, este întrunită Convenția contra Traficului ilicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 1988, ce se desfășurăa sub egida Națiunilor Unite, urmată de Regulamentul nr. 2677 al Consiliului Uniunii Europene din 1990 – împiedicarea delapidării unor precursori chimici, utilizați pentru fabricarea ilicită a stupefiantelor și substanțelor psihotrope.

Convențiile amintite anterior sunt doar câteva dintre cele mai semnificative momente ale pașilor parcurși la nivel mondial și vizează stabilirea unor acorduri, în special în plac juridic, a fenomenelor traficului și consumului de droguri, deciziile stabilite fiind raportate la planul legislativ și administrativ de majoritatea țărilor, luându-se în calcul specificul, dar și interesele pe plan local și regional.

1.3. Drogurile supuse controlului internațional

Deși am amintit regulile și deciziile luate în anii precedenți, nu putem stabili o semnificație acceptată la nivel mondial, când ne referim la substanțele ce au fost și sunt supuse controlului internațional, în legătură strânsă cu traficul și consumul de droguri, însă, în cele ce urmează, bazându-ne pe noțiunile uzitate în limba română, pe parcusul timpului, vom utiliza termenii ulterior menționați.

Dacă ne referim la originea genealogică a drogului, trebuie să luăm în calcul faptul că, la început, acestea au fost pregătite în vederea vindecării anumitor suferințe cu care oamenii se confruntau, acestea fiind parte din regnul vegetal, animal sau de proveniență minerală.

Exagerarea în ceea ce privește utilizarea acestor compuși, în ideea de vindecare, poate determina dependența prin creșterea cantității administrate, aducând efecte negative sănătății umane.

La nivel mondial, organizațiile specializate pe sănătate, în urma cercetărilor, considerau că drogul (cocaina, opiaceele, solvenții volatili, halucinogenele, derivatele canabisului, sedativele și hipnoticele, tutunul precum și alte droguri ori substanțe din alte clase), odată pus în contact cu celula vie poate determina transformări, care se produc atât la sistemul nervos central, cât și la nivel locomotor.

1.4. Declanșatorii dependenței de droguri

Organizația Mondială a Sănătății consideră substanțele sau clasele de droguri; a fi declanșatori ai dependenței; drogurile la care se face referire sunt: cocaina, opiaceele, solvenții volatili, halucinogenele, derivatele canabisului, sedativele și hipnoticele, tutunul precum și alte stupefiante ori substanțe din alte clase, utilizate împreună cu cele amintite mai sus.

Documentele publicate și accesibile la nivel internațional atestă drogul ca fiind un stupefiant supus controlului internațional (Convenția Unică privind Stupefiantele – 1961, tablourile I și II), și substanță psihotropă, conform Convenției privind substanțele psihotrope, finalizată în anul 1971 (tablourile I-IV).

Substanțele psihotrope amintite anterior sunt apreciate ca fiind de origine naturală – animală, vegetală, minerală – sau de sinteză, pasibile de a modifica activitatea la nivel psihic și comportamental – Ele acționează direct asupra sistemului nervos central, influențând inegal, selectiv sau global, atât funcțiile psihice instinctive cât și procesele mintale și emoționale.

Precursorii, uzitați în producerea anumitor tipuri de droguri se regăsesc în tabelul IV, legea 143/2000. Aceștia sunt – „substanțe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora, precum și amestecurile ce conțin astfel de substanțe”. Regimul juridic al acestor substanțe este reglementat de Legea nr. 300/ 2002.

1.5. Criminalitatea organizată – traficul de droguri

Referindu-ne la România, putem afirma că nu este recunoscută pentru producția de droguri, deși în acest moment, fenomentul drogurilor este unul dintre cele mai importante platforme pe baza căreia se pot produce sume importante de bani, întrucât heroina și cocaina reușesc să traverseze regiunea în care este situată țara noastră, aducând beneficii semnificative criminalității organizate, dar și autorităților care au cunoștință despre acest fenomen și îl acceptă ca atare sau îl încurajează, din dorința de a produce venituri inimaginabile, proprii.

Bulgaria, în urma războiului din fosta Iugoslavie, a modificat ruta balcanică, din cauza unor conflicte nesoluționate: “în cadrul relațiilor dintre state, amenințătile externe, de natură social, au degenerat, până la atacuri la adresa identității naționale, implicându-le, în mod direct, în domeniul politic.”

“Ruta balcanică s-a rupt în două, cu crearea rutei de nord (Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Bulgaria – România – Ungaria) și a rutei de Sud (Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Grecia – Albania – Italia). Apariția rutei de Sud este creditată pentru creșterea crimei organizate din Albania. În timpul războiului din Kosovo, ruta s-aiv sau global, atât funcțiile psihice instinctive cât și procesele mintale și emoționale.

Precursorii, uzitați în producerea anumitor tipuri de droguri se regăsesc în tabelul IV, legea 143/2000. Aceștia sunt – „substanțe chimice folosite în fabricarea ilicită a drogurilor, sărurile acestora, precum și amestecurile ce conțin astfel de substanțe”. Regimul juridic al acestor substanțe este reglementat de Legea nr. 300/ 2002.

1.5. Criminalitatea organizată – traficul de droguri

Referindu-ne la România, putem afirma că nu este recunoscută pentru producția de droguri, deși în acest moment, fenomentul drogurilor este unul dintre cele mai importante platforme pe baza căreia se pot produce sume importante de bani, întrucât heroina și cocaina reușesc să traverseze regiunea în care este situată țara noastră, aducând beneficii semnificative criminalității organizate, dar și autorităților care au cunoștință despre acest fenomen și îl acceptă ca atare sau îl încurajează, din dorința de a produce venituri inimaginabile, proprii.

Bulgaria, în urma războiului din fosta Iugoslavie, a modificat ruta balcanică, din cauza unor conflicte nesoluționate: “în cadrul relațiilor dintre state, amenințătile externe, de natură social, au degenerat, până la atacuri la adresa identității naționale, implicându-le, în mod direct, în domeniul politic.”

“Ruta balcanică s-a rupt în două, cu crearea rutei de nord (Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Bulgaria – România – Ungaria) și a rutei de Sud (Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Grecia – Albania – Italia). Apariția rutei de Sud este creditată pentru creșterea crimei organizate din Albania. În timpul războiului din Kosovo, ruta s-a mutat din nou la Nord.“

În cele din urmă, în anul 2009, conform A.N.A., rămăseseră trei căi prin care drogurile se tranzitează, cu plecare din Bulgaria.:

“ – partea de Sud: Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Bulgaria – Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei – Kosovo or Albania – Italia;”

“- partea centrală (originală): Afganistan – Pakistan/Iran – Turcia – Bulgaria – Fosta Iugoslavie /Serbia – Bosnia și Herțegovina – Croația – Slovenia – Italia.”

“- partea de nord: Afganistan – Pakistan/Irasn – Turcia – Bulgaria – România – Ungaria/Ucraina – Slovacia/Polonia – Austria/Germania.”

Persoanele locuitoare în vestul Europei consumă cu precădere droguri, aproximativ din fiecare categorie. Ruta Balcanică reprezintă primul traseu de tranzit de heroină, deși, spre deosebire de sud-estul Europei consumul derivatelor de opiu este de până la 6 ori mai mic decât a este-europenilor.

Este foarte dificil de sancționat un anumit tip de trafic de substanțe ilicite, cu atât mai mult cu cât traseele se pot schimba de la un tranzit la altul, “deși confiscări de mai multe tone sunt făcute cu regularitate, de pe coasta de vest a Africii și Spaniei. Aceste confiscări nu implică și sud-estul Europei, dar traficanții întotdeauna se uită după noi căi de a aduce acest drog până la piețele sale de destinație.”

Cu toate acestea, “rămâne neclar ce procent din profit revine rezidenților din sud-estul Europei, al celor din diaspora sau celorlalte grupuri. Mai mult, proporția din populația locală care este coruptă de acest trafic, este foarte dependentă de natura traficului.”

Încă din anii regimului comunist, este o țară de tranzit, păstrându-și poziția importantă pe care o are pe ruta Balcanică, pentru droguri, precum: opiul, morfina bază și heroina, ce sunt transportate către Europa Centrală și de Vest din țări precum Turcia, Afganistan, către Serbia sau Bulgaria. Precursorii de droguri sunt transportați pe traseul invers, respectiv din Bulgaria sau Serbia către Turcia sau Afganistan, prin Bulgaria.

Traseul rutier nu este singurul de care dispune România; prin portul din Constanța sunt exportate cantități de cocaină în Europa, produse în Bolivia. În ultimii ani, conform U.N.O.D.C., s-a înregistrat o scădere a producției de cocaină, prin diminuarea suprafețelor cultivate în Columbia și în Bolivia, scăderi de mai bine de 25%, astfel diminuându-se și nivelul traficului prin portul Constanța, în special datorită confiscărilor ce au avut loc între anii 2001 și 2012.

Persoanele care se ocupă de achiziționarea substanțelor, precum și transportarea lor sunt în contact cu vânzătorii, existând întotdeauna o colaborare între aceste trei activități.

Înainte de perioada comunistă, fenomentul drogurilor nu era binecunoscut în țara noastră. Cu toate acestea, după perioadă în care a avut loc revoluția, comercianții de substanțe ilicite au început să pătrundă în țara noastră, având ca țintă vizată tinerii aflați la studii, în special în marile orașe ale țării. Nu este ascuns faptul că, în prezent, aceștia își desfășoară activitatea în unitățile de învățământ sau în locurile de distracție pe care tinerii le frecventează în timpul liber pe care îl au.

La nivel global, se consumă toate tipurile de droguri existene, cu precădere cele precum cocaina, utilizată în special în locurile frecventate de tineri pentru distracții, concerte, cannabisul și derivații acestuia – în special în anumite comunități sau la tinerii care studiază anumite școli de arte, dar și opiul împreună cu derivații acestuia – uzitate în industria medicală sau sub formă injectabilă, în cazul persoanelor care se injectează cu heroină. Solvenții volatili sunt cel mai des întâlniți la persoanele care nu au un loc unde să doarmă, nu au adăpost, iar combinate cu anestezicele pot diminua suferința pe care aceștia o resimt. În cele din urmă, amfetamina și halucinogenele pot fi ingerate de către amatorii de distracții doresc să petreacă cât mai mult timp fără a dormi sau care își doresc să viseze cu ochii deschiși.

În țara noastră se pune foarte mult accentul pe prevenirea consumului de droguri și pe aplicarea pedepselor, în cazul persoanelor care colaborează la acte criminale: “…presupunerea care stă la bază este aceea că anumite activități trebuie să fie interzise, pentru că fac un mare rău.”

“Consensul transnațional privind pericolul unei anumite activități nu este, totuși, suficient pentru a asigura crearea unei interdicții globale, cu atât mai puțin succesul acestuia în suprimarea efectivă a activității proscrise, chiar și atunci când acesta completează interesele politice și economice a altor state hegemonice.”

Din raportul Agenției Naționale Antidrog rezultă faptul că, în anul 2012, 79,3% dintre consumatorii de droguri injectabile din România, pe un eșantion de 417 persoane, erau contaminați cu virusul hepatitei C și aproximativ 4.7% cu virusul hepatitei B, pe când la 53.5% cu HIV. În urma acestor chestionare, numărul persoanelor infectate este relativ mic, în special în cazul persoanelor depistate cu hepatitei B, însă, la întreg nivelul țării, numărul poate fi mult mai crescut.

Consumul și traficul de droguri au ridicat gradul de infracționalitate, începând cu anul 1990, cea mai mare creștere fiind înregistrată în ultimii ani. Așa cum aminteam anterior, cauza cea mai plauzibilă pentru care s-au înregistrat înainte de 1990 doar 11 infracțiuni poate fi reprezentată și de cantitățile reduse traficate pe teritoriul României. Pentru a evidenția diferența, putem aminti cele 1462 de infracțiuni înfăptuite în anul 2003. Datorită schimbărilor ce au avut loc în România după anul 1990 și a libertății circulației, în anul 1996 au fost confiscate 5569 kilograme de droguri, față de 475 kilograme în perioada 1970-1990).

Referindu-ne la economia de piață, desigur, țările implicate în consum pot resimți teama de eșec sau de a fi eliminați din schema traficului. “Cu toate imperfecțiunile sale, piața este, deocamdată, cel mai eficient mecanism prin care se obține în mod sigur creșterea producțivității, producției, distribuției și consumului. Pentru realizarea acestora, piața elimină actorii ineficienți. În felul acesta, nesiguranța generată de jocul pieții este terenul fertil al unui pachet substanțial de amenințări economice.”

Anul 2003 a înregistrat un număr ridicat de persoane condamnate, consumatoare de droguri – 1504, comparativ cu anii anteriori unde s-au consemnat 1065 (2001), respectiv 1131 (2002), deținuți.

În cartea publicată în anul 2003, Gabriel Ștefan Gorun descriere o categorizare a condițiilor care pot defini și modifica comportamentul, prin celebra teorie a înfrânării, care îmbină viziunile psihologice cu cele sociale.

Persoana care decide să consume droguri este, în unele situații, determinată să testeze efectul împinsă sau marginalizată de către societate, prin limitarea posibilității de a locui într-un loc stabil și de a avea un venit continuu și decent. La acest factor poate participa și familia, care pe parcursul vieții nu i-a oferit sprijinul necesar unei bune dezvoltări – voluntar sau involuntar.

În urma cercetărilor realizate, s-a constatat faptul că doar un procent de 10% dintre consumatori aleg să debuteze în consum din propria voință sau îndrumați de către prieteni sau cercul de apropiați cu care întreprind activități de criminalitate.

Un alt factor determinant este reprezentat de sentimentele pe care le poate resimți un individ, strâns legate de percepția asupra sinelui și perceptia societății asupra lui, născându-se astfel frustrări sau inadaptări sociale.

Secțiunea a II-a – Cauzele sociale, fizice și psihice ale consumului de droguri

2.1. Condiții favorabile consumului de droguri

Conform autorului Luminița Mihai, factorii care determină consumul de droguri pot fi împărțiți în câteva categorii, precum: sociali, religioși, dar și culturali sau economici, fiind, ulterior, grupați în două subcategorii: socio-culturali și individuali.

Socio-culturalitatea definită prin anumiți factori determină persoana care consumă substanțe să își dorească să depășească anumite limite ale legii și să încerce noi experiențe, alături de persoanele pe care le consideră apropiate.

Factorii individuali, deși putem considera că ar avea strânsă legătură cu propria persoană a unui consumator, aceștia au legătură și cu relațiile pe care tinerii le au cu membrii familiei sau nevoia de a atinge anumite praguri anterior impuse.

Factorii decisivi ce influențează consumul de droguri au fost grupați în patru clase: cei socio-culturali sunt determinați de mijloacele pe care le au la dispoziție, cu ușurința, toxicomanii, precum accesul facil la achiziționarea de substanțe ilicite, dar și posibilitatea de a consuma substanțele, fără existența unor controale riguroase. Pe de altă parte, factorii ce nu provin exclusiv din comportamentul sau gândirea unui tânăr, pot fi denumiți ca interpesonali și au legătură cu modelul preluat din familia în care a crescut, dar și de acceptul familiei sau a grupului de prieteni de a consuma aceste substanțe.

Ultimele două categorii de factori, cei psihosociali, determinați de problemele pe care le poate avea un tânăr la școală sau rezultatele nu foarte bune pe care le are, pot determina debutul prococe în consumul de substanțe ilicite. În situația în care un tânăr a avut o situație deficitară în familie, consumul de droguri și dependența sunt cu atât mai mult plauzibile.

În ultima categorie, vulnerabilitatea este determinată de biogenetică, crescând semnificativ dorința de a încerca un lucru nou.

2.2. Consumul de droguri la tinerii din România

Drogurile au reprezentat un risc major pentru tânăra generație, încă din perioada copilăriei, când părinții și cadrele didactice nu aveau o idee despre cum ar putea sa abordeze problematica drogurilor și evita eventualele probleme ce puteau apărea. Comercianții de droguri profită de tinerețea și inocența tinerilor și se infiltrează în grupurile de prieteni sau, de ce nu, chiar în grupul colegilor de școală.

Putem încerca evitarea acestor tipuri de situații, apelând la anumite artificii sau recomandări ce le putem adresa populației, printre care putem aminti:

învățarea continuă, unde este de preferat ca populația, la nivel general, să cunoască informații vechi și actualizate cu privire la fenomenul drogurilor. Pentru a aborda subiectul și a avea un impact ridicat asupra persoanelor implicate, este de preferat ca acestea să se adreseze mai multor categorii de vârstă, de la tineri și pănă la părinți sau bunici. Pe baza informațiilor acumulate, în mediul familial sau școlar se pot discuta eventualele neclarități sau se pot trage concluzii cu privire la subiectele abordate, unde aceștia nu vor fi constrânși de prezența auditoriului sau judecata ulterioară.

comunicarea între membrii familiei, colegi sau anturaj este foarte importantă, întrucât se pot naște preocupări legate de implicațiile consumului, unde curiozitățile, temerile sau suportul pot fi acordate în interiorul grupului, pe baza sincerității și a încrederii. Urmând acești pași, tinerii pot fi motivați, deschiși și dornici să împărtășească posibilele curiozități sau temeri.

cunoașterea calităților și a defectelor persoanelor din anturaj poate atrage o deschidere și o înclinare spre oferirea suportului în momentele în care aceștia pot întâmpina dificultăți, nemaifiind nevoie să recurgă la surogate de fericire. A cunoaște membrii unui anturaj poate reprezenta un atuu, deoarece se pot afla detalii despre valorile pe care covârstnicii le au, de asemenea putându-se afla, cu mai mare ușurință, ce tip de comportament are tânărul în afara cercului restrâns, al familiei.

un ultim pas considerat a fi important este reprezentat de interesul manifestat față de actualul comportament, putându-se observa, pe viitor, eventualele modificări ale comportamentului sau a modului de gândire a tânărului.

Referindu-ne la ultimul punct, atenția, putem considera ca fiind importante anumite

indicii ce sugerează schimbarea.

schimbarea la nivel comportamental, uneori generată brusc

pierderea informațiilor, pe o perioadă scurtă sau mai lungă de timp, sau a memoriei

dezinteresul afișat față de persoanele care reprezentau în trecut importanță, cum ar fi: membrii familiei, prietenii apropiați, sau față de anumite pasiuni, plăceri

uneorii, tinerii, pentru a nu fi catalogați în interiorul grupului de apartenență, aleg să se detașeze de aceștia și să caute noi persoane pe care le vor aproape în petrecerea timpului liber, protejându-i sau ascunzându-i pe aceștia din urmă

Pavel Abraham, în lucrarea sa intitulată Drogurile, Aspecte juridice și psihosociale, amintește de modificările la nivel comportamental, specificate de Kumpfer, se mai pot vizualiza și schimbări la nivel corporal, precum pupilele dilatate ori concentrate, ochii injectați sau chiar încetinirea coordonării mișcărilor oculare

tinerii, din nevoie sau din dorința de a capta atenția noului grup, recurg la acțiuni ce pot fi pedepsite ulterior, faptic sau verbal, precum furtul sau minciuna

exprimarea deficitară sau logoreea, în unele situații, fapt nemaiîntâlnit până acum, sau agresiunea față de persoanele apropiate.

2.3. Modificări comportamentale în urma consumului de droguri

Comportamentul poate fi diferit de la o persoană la alta, în funcție de tipul consumului, unele persoane trecând de la o stare de fericire la una de tristețe sau invers, de la apatie la somnolență, fără a avea un motiv anume – acest lucru poate atrage după sine și pierderea sau creșterea apetitului de mâncare.

În decursul timpului, s-au mai putut observa la consumatori și stări de panică ridicată sau halucinații legate de apariția anumitor pete, ori prezența unor insecte ce pot provoca mâncărimi sau dureri.

Unii dintre cei mai importanți pași sunt reprezentați de lipsa nejustificată a anumitor obiecte din casă sau vânzarea anumitor obiecte importante, în vederea procurării sau deținerii diferitelor tipuri de drog sau a instrumentarului de injectare, ajungându-se până la comportamente ridicate de risc, precum conducerea sub influența uzului și abuzului de substanțe, probleme cu legea sau întreținerea relațiilor sexuale neprotejate.

Efectele grave ale consumului de droguri includ:

Din anul 1999, România a intrat în rândul țărilor care aplică programul ESPAD (European School Project and Alcohol and other Drugs) pentru a determina cunoștințele, atitudinile, practicile elevilor de liceu (15-16 ani) relativ la consumul de droguri. Rezultatele ESPAD 2003 au arătat o triplare a consumului de ecstasy în 2003 comparativ cu anul 1999. 55,5% dintre elevi încep să consume bere înainte de vârsta de 14 ani (dublare a proporției față de 1999), în timp ce 50% dintre respondenți au declarat că au consumat vin înainte de vârsta de 14 ani (7% spor de creștere față de 1999). Debutul precoce (până la vârsta de 14 ani) al consumului de marihuana/hașiș, cocaină, heroină înregistrează scăderi față de 1999. Cele mai cunoscute droguri printre elevi au fost: heroina, cocaina, marihuana/hașiș și tranchilizantele/sedativele.

Tinerii din România care încearcă să consume droguri, utilizează, în primul rând, drogurile experimentale, recreaționale (marijuana, hașiș, extasy, LSD, alcool etilic, plus medicamente), cel mai des marijuana și hașiș. Tendința de consum a produselor de canabis este stabilă (8,9–9%), dar utilizarea LSD-lui este în creștere (0,2–1,8–2,4%), în rândul persoanelor care au afirmat că simt nevoia de a consuma droguri. Tendința prezentată cu privire la substanțele narcotice consumate în România este întărită și de concluziile raportului EMCDDA, 2002, privind țările candidate, conform cărora consumul experimental, recreațional de droguri devine, în mod tot mai evident o parte integrantă a culturii tinerilor din țările candidate.

2.4. Clasificarea stupefiantelor

Drogurile se pot clasifica în:

substanțe stimulente sau psihoanaleptice

substanțe depresoare sau psiholeptice

substanțe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice

Prima categorie, reprezentată de stimulente, este utilizată pentru a accelera activitatea sistemului nervos central (SNC). Substanțele care produc aceste stări sunt cunoscute ca: khat, amfetamină, frunze de arbust coca, anorexigene, psihostimulenți.

Acestea se împart în două subcategorii:

– denumite în limbaj uzual – stimulente de veghe: cocaina, amfetamina, cofeina, cathina. În momentul în care o persoană le consumă moderat, pot întreține o stare de veghe, cresc activitatea cerebrală, dând o senzație de bine.

– stimulente ale umorii – aceste tipuri de substanțe generează o stare de bine, înlăturând starea de neliniște sau depresivitatea.

Substanțele care micșorează activitatea sistemului nervos central sunt depresoarele, ele remarcându-se pentru efectele sedative și analgezice. Sedativele și analgezicele se pot extrage din opiu și derivații săi, morfina sau heroina, medicamente ce au la bază opiul ori derivați ce provin din acesta, morfinice de sinteză, hipnotice, barbiturice și tranchilizante.

În ultimii ani, considerăm fenomenul drogurilor unul dintre cele mai de interes subiect întâlnit în viața oamenilor, de la vârste fragede și până vârstă adultă. Datele științifice ne comunică modul în care miliarde de dolari și, mai ales, sute de mii de oameni fac parte din acest flagel al drogurilor, recunoscut mai ales datorită traficului și consumului ridicat. Nu putem preconiza care va fi viitorul tinerilor sau în ce mod vor evolua lucrurile, însă, bazându-ne pe cazurile persoanelor ajunse la spital din cauza supradozei, a infectării cu virusurile HIV, Hepatite B, C sau cantitățile de droguri confiscate, conștientizăm gravitatea situației. Nu putem preconiza cum vor arăta statisticile anilor următori, în ceea ce privește producția, traficul sau a consumului în rândul populației, sau numărul persoanelor ce vor deceda din pricina substanțelor interzise.

Cel mai îngrijorător lucru este reprezentat de faptul că, indiferent de metodele aplicate de către Guvernul României și comunitatea mondială s-au dovedit a fi ineficiente, idee deloc mulțumitoare sau acceptată de către populație.

Una dintre cele mai lucrative activități, cea de criminalitate, ce are caracter mondial, acționează în raport cu legile economiei de piață, ce urmărește alimentarea cu substanțe interzise a centrelor de consum, urmărindu-se obținerea de beneficii materiale; statul poate justifica lupta cu acest fenomen, în cazul în care continuă să acționeze pentru diminuarea lui, prin politici antidrog ce vizează protejarea sănătații cetățenilor din comunitate, dar și salvarea valorilor sociale și morale.

De-a lungul timpului, cuvântului drog i-au fost atribuite numeroase definiții, însă, conform Convenției Unice Asupra Stupefiantelor (1961), modificată prin Protocolul din 1972 și Convenția Națiunilor Unite Asupra Substanțelor Psihotrope din anul 1971, definim drogul ca fiind substanța ce este supusă controlului internațional, extrasă ori sintetizată cu ajutorul diverselor procedee, din produse naturale, scopul fiind de a fi utilizat în afara ariei medicale, cu scopuri de inducere, în mod voluntar și conștient, a unor senzații de plăcere temporare, având la bază mutații produse la nivelul funcțiilor organismului uman. Totalitatea stupefiantelor și substanțelor psihotrope pot fi definite cu ajutorul cuvântului drog, definite în timpul Convenției anterior menționate.

În continuare, vom defini și explica termenii cei mai întâlniți, în legătură cu fenomenul drogurilor, pentru ca limbajul folosit să fie înțeles cât mai ușor.

2.5. Conceptul de consumator

Consumatorul de droguri sau toxicomanul, conform DEX, este reprezentat de persoana care consumă substanțe și stupefiante, în vederea obținerii unei stări de plăcere, relaxare.

Pornind de la noțiunea de toxicoman și acțiunea întreprinsă de acesta – consumarea de substanțe, se poate ajunge la dependență, schimbare la nivel psihic și fizic, determinată de contactul pe care organismul îl are cu o anumită substanță, în mod voluntar repetat, pentru a resimți starea de plăcere avută în urma primului consum, sau pentru a elimina durerile sau stările fizice precare.

În momentul în care s-a instalat senzația de dependență, iar consumatorului îi este imposibil să își mai administreze substanța, intervine sevrajul, stare psiho-fizică, ce îi poate induce consumatorului stări foarte precare, definite prin stări de leșin, vomă, amețeală, transpirații, etc.

Pentru a resimți senzația de bine sau pentru eliminarea durerilor, așa cum precizam anterior, consumatorul de droguri își administrează cantități mai ridicate sau le repetă mult mai des, frecvența administrării ducând la un grad ridicat de rezistență a organismului uman la acțiunea unei substanțe inclusă în categoria drogurilor, definită ca toleranță.

Senzațiile de relaxare sau fericire nu sunt singurele pe care un consumator le poate simți. Odată administrată substanța, pot apărea halucinațiile, reprezentate de percepții necorespondente realității obiective, din aria văzului, mirosului ori auzului.

Aminteam anterior despre multitudinea definițiilor ce sunt atribuite cuvântului drog, clasă eterogenă de substanțe clasificate după un sistem riguros, care, din punct de vedere științific, nu pot fi realizate, criteriile generale de clasificare fiind neelocvente, în această situație.

În cele ce urmează vom defini noțiunea de consumator de droguri, specificată în Legea Nr. 143/2000, unde acela este individul care își introduce în organism o substanță ilicită, prin metodele de fumare, ingerare, inhalare, prizare sau injectare ori alte modalități.

Consumatorul ce își administrează drogul în mod repetat, din nevoie, poate prezenta consecințe la nivel psihic sau fizic, din punct de vedere medical sau social și poate fi definit ca fiind persoană dependentă de droguri.

Persoana care consumă droguri, în mod frecvent, pe cale injectabilă ori sub formă de opiacee, cocaină sau amfetamine, pentru o perioadă îndelungată, ori în mod regulat, poate fi definit ca fiind consumator problematic de droguri, în special datorită faptului că, pe teritoriul României, consumul de droguri aflat sub control național și fără prescripție medicală, este interzis.

În situația în care consumatorul de droguri ilicite, ce se află sub control național, își dă acordul (document scris, semnat), poate fi inclus într-unul dintre programele de asistență a persoanelor consumatoare, ce se desfășoară pe teritorului României, prin ONG-urile de profil sau instituțiile de stat. Aceste programe pot fi de tip integrat și coordonat, de asistență a consumatorilor și a persoanelor dependente de substanțe ilicite, reprezentând totalitatea serviciilor pentru sănătate și asistență psiho-sociologică, oferite prin intermediul unităților medicale, psihologice și sociale, private, publice sau mixte.

Referindu-ne la consumatorii de droguri, putem enunța faptul că aceștia pot fi de mai multe tipuri, în funcție de frecvența administrării drogurilor:

consumatorii “de week-end” sunt aceia care consumă doze mari, la o anumită perioadă de timp, când au o petrecere sau când se întâlnesc cu prietenii și doresc să uite, pentru o anumită perioadă, de viața cotidiană. În aceste situații, deși drogurile sunt administrate doar în week-end, consumatorul poate fi determinat de senzații la consumul frecvent sau ridicat, ce îi poate induce stări de vinovăție sau dispreț față de propria-i persoană. La acest tip de consumator, întâlnim ciclul de trăiri la nivel emoțional, definit prin consum – vinovăție – remușcare – nevoie de consum crescut.

consumatorii ocazionali, relativ diferiți față de prima categorie, sunt cei care consumă substanțe ilicite doar la ocazii rare sau excepționale, afirmând că și le administrează în scop recreativ sau pentru a experimenta un nou produs. Și în acest caz poate crește consumul de droguri sau se poate trece la frecventa utilizare a acestuia. Cele mai importante senzații care îi determină să continue sunt cele de bine și relaxare.

Persoana care consumă droguri în mod regulat, prin administrarea unor doze moderate, ce afirmă că poate renunța oricând la a mai consuma, este denumit consumator toxifilic. Acesta are o problemă de natură chimică ce provoacă dependența sau cauzează înlocuirea tipului de drog cu unul mai puternic. Deși se dorește și se încearcă stoparea consumului, această etapă nu are continuitate, consumul fiind repetat curând.

Consumatorii de droguri în cantități mari, administrate prin doze frecvente sau mărite, regulate și diferite, poate fi definit ca fiind un consumator dependent. Dependența, în cazul acestuia, nu mai poate fi pusă la îndoială, întrucât este evidentă, mai ales pentru că afectează viața socială și starea materială, în mod progresiv și în general. Consumatorul dependent de substanțe va avea întotdeauna argumente solide pentru a-și susține motivația de a consuma, afirmând că lipsa consumului îi poate distruge și că nu se pot lipsi de consumul de droguri.

Ne întrebăm, în mod frecvent, de ce unele persoane consumă droguri, iar altele nu sunt atrase de acestea și nu ajung la consum. În acest sens, de-a lungul timpului, au fost realizate numeroase studii, cu scopul de a determina originile și modul în care consumul abuziv poate apărea și se poate dezvolta. Au fost identificați anumiți factori ce se pot asocia potențialului ridicat de consum, denumiți factori de risc. Pe de altă parte, factorii asociați scăderii potențialului au fost denumiți protectori.

Referindu-ne la factori, identificăm două tipuri: cei de risc, care, în genere, sunt asociați potențialului ridicat de consum, iar cei asociați se remarcă prin potențialul scăzut de consum și poartă denumirea de factori protectori. Abuzul de droguri se remarcă, mai ales datorită factorilor multipli de risc, ce pot fi definite sau în corelație cu aspectele la nivel personal, școlar ori familial.

Din totalitatea consumatorilor, adolescenții reprezintă categoria cea mai importantă din punct de vedere a reprezentării cauzelor interne sau externe, precum și diferite situații, ori factori externi sau interni.

Factorii au subordinate cauzele interne care determină consumul de droguri sau încercarea de a le consuma.

Dintre aceste cauze interne, putem aminti câteva categorii, precum:

Dorința apartenenței la un grup, prin afișarea curiozității de a încerca consumul de

droguri. De asemenea, consumul mai poate fi determinat de curiozitatea ori tentația de a încerca noi senzații, elemente predispozante majore, în inițierea consumului. Dacă prima experiență are loc la o vârstă precoce, șansele de a recidiva sunt mai ridicate.

Ca și cauză putem aminti, de asemenea, și dorința de a atinge stări sau de a

cunoaște noi senzații. Consumul de droguri poate fi excitant sau provocator, inducând stări confortabile și agreate de către persoanele care le încearcă. Sunt consumatori dispuși să ignore riscurile asociate consumului, ignorând, de fapt, efectele sau stările de după consum, accentul fiind pus doar pe starea imediat resimțită administrării dozei de substanță.

Drogurile pot seduce consumatorul, acesta considerând că activitatea pe care o întreprinde este un nou tip de trai, divinator, din prisma senzațiilor simțite. Ei ajung să nu mai poată lua decizii de unii, depinzând întotdeauna de alte persoane, pentru a stabili anumite lucruri.

Unii consumatori de droguri sunt determinați sau categorizați printr-o lipsă de luare a deciziilor, de maturitate ori autonomie.

Tensiunea pe care o simte toxicomanul, la nivel intern, problemele personale ori necazurile de zi cu zi, generate de anumite frustrări sau decepții, anxietăți, anulează, în mod general, senzațiile inconfortabile.

Neintegrarea în societate, colectivitate, singurătatea ori lipsa apropiaților sunt răspunsuri înlocuite de consumul de droguri, evitand izolarea, alături de un grup compus din, predominant, consumatori de droguri. Stările depresive psihic și insecuritatea personală se doresc a fi depășite de către persoana labilă sau vulnerabilă prin intermediul anumitor substanțe ce produc stări de exicitație la nivelul creierului sau stări de relaxare. Consumatorul conștient învinovățește societatea pentru condițiile precare pe care acesta le are sau mediul familial, întrucât nu a primit suficientă atenție și sprijin – acest lucru este cel mai întâlnit la consumatorii ce provin din familii înstărite, unde membrii familiei sunt mai preocupați de situația financiară a lor sau a familiei decât de distribuția sentimentelor. Un alt tipar de consumator este cel anagajat într-un cuplu care nu mai primește atenție de către partener – odată cu răcirea dintre cei doi poate interveni și dorința de apartenență unui alt grup sau înlocuirea atenției acordate cu alte tipuri de plăcere, provizorii, ce se resimt doar imediat după administrarea dozei.

Tinerii care doresc să se afirme pot recurge la a consuma pentru a se evidenția, pentru a-și satisface teribilismul.

Dintre cauzele externe care pot determina o persoană să recurgă la substanțele ilicite

putem aminti câteva dintre cele mai frecvent întâlnite.

Anturajul poate influența o persoană să devină viitor membru, sugerându-i să ia parte la consum. În cele mai multe situații, deși persoanele despre care discutăm au consumat droguri ușoare sau nu au încercat nici un tip de drog, sunt convinse să consume și droguri tari, precum heroina, drog ce provoacă dependență de la prima doză administrată. Efectele acestui drog conferă o stare de liniște, inițial, de relaxare, însă, odată neadministrată doza, intervine sevrajul, dorința și nevoia de a încerca din nou, iar cu timpul de a crește doza inițial consumată.

Dacă unii tineri au acces la droguri mai ușoare decât heroina, aceștia pot rămâne consumatori de marijuana, lucru din ce în ce mai întâlnit, în țara noastră. Cu prietenii, la o ieșire, în parc sau în locuri publice precum pub-urile sau cluburile, consumul de droguri este din ce în ce mai întâlnit și periodic se descoperă noi metode inovative de administrare a substanței.

Membrii din cadrul unui anturaj, ce fac parte dintr-o subcultură, predominante în anumite zone, au propriile obiceiuri pe care le urmează, au propriile valori, un limbaj specific și nu se dau înlături de a improviza sau încerca lucruri noi, considerate de ei a fi deosebite.

Cu toate că factorii externi sunt multipli și pot diferi de la situație la situație, cele mai frecvent întâlnite sau cele mai relatate de către foștii consumatori au legături puternice cu grupurile din care aceștia au făcut parte. Presiunea pe care aceștia o exercită asupra lor este bazată pe niște lucruri sau situații ce determină posibili consumatori să fie convinși de spusele celorlalți.

În trecut, în genere se afirma că cei care consumă substanțe ilicite provin din medii cu situații financiare bune și că modul lor de viață implică și consumul de droguri, în special cocaina. Cu toate acestea, în ultimii ani nu s-au mai făcut diferențe materiale între consumatori, aceștia fiind de la cei cu situații materiale precare, consumatori de substanțe ilicite, trecând la legale, etnobotanicele, pentru că aveau un preț foarte mic, comparativ cu cele de pe piața de substanțe ilicite cunoscute. Altfel, din ce în ce mai mulți au avut frâu liber la consum, putând să își permită chiar să mărească doza sau să încerce multiple tipuri de drog.

Așa cum enunțam și anterior, mediul familial poate influența foarte mult viața unui individ, în mod negativ, în special dacă climatul din care provine este unul defavorabil. Consumatorii de droguri la care ne referim în această lucrare provin din medii problematice – tensionate și conflictuale, disimulate rareori. În literatura de specialitate găsim aceste categorii descrise ca familii ce nu manifestă crize aparente, ci sunt destrămate, unde și tinerii, dar în special adolescenții nu își găsesc locul sau siguranța de care au nevoie pentru un trai decent. De asemenea, putem aminti și de stima redusă pe care aceștia au despre propria persoană. Se consideră vinovați de situația pe care o au, de atenția neacordată sau de situațiile deficitare din familiile de proveniență.

În mediile în care familiile nu au condiții materiale foarte bune sau sunt dezorganizate, consumul de droguri are loc în grup, membrii grupului influentându-se reciproc în vederea consumului, pentru a atenua stările fizice alterate sau lipsa hranei, adăpostului. În aceste situații, copiii adoptă modelul parental, considerându-l favorabil. În cele mai multe situații, din cauza tipului de drog administrat ei nu devin violenți și nu provoacă scandaluri stradale, însă, uneori, din dorința de a-și procura doza de drog, recurg la gesturi violente sau furturi, constrânși fiind uneori și de părinți, care îi determină să facă asta pentru ei, șantajându-i și luându-le orice șansă de a se focusa asupra studiilor sau a vieții profesionale. Unii consideră că cel mai bine ar fi să procure suma de bani sau doza necesară, pentru că aceasta îmbunătățește starea toxicomanului – de-a lungul timpului, aceste situații au fost întâlnite și în familiile înstărite, unde părinții, din disperare, au ajuns să procure substanțele ilicite pentru copii, pentru a le îmbunătăți condiția fizică și psihică, sau pentru a nu se afla în mediul în care trăiesc despre situația prin care trec.

2.6. Activitățile de prevenire și prevalența la consum

Un aspect de care se încearcă găsirea de soluții, zi de zi, este reprezentat de informarea tinerilor și părinților despre pericolele asociate drogurilor și consecințele lor asupra sănătății.

Din nefericire, insuficienta informare determină consumul, fiind considerate doar ca un beneficiu, întrucât, de cele mai multe ori sunt prezentate doar efectele pozitive pe care acestea le au. Cu toate acestea, așa cum afirmam anterior, unele ONG-uri din România încearcă să găsească soluții prin care pot informa tinerii, pornind pe ideea conștientizării efectelor pozitive, dar și ale celor negative pe care drogurile le pot produce asupra organismului uman. Se dorește urmărirea prevenției, pentru a se evita consumul, sau neprotejarea în cazul contactelor sexuale neprotejate, când, în unele cazuri este deja târziu de intervenit, medical sau psiho-social, întrucât este posibil ca individul să fie deja infectat cu HIV/ITS (infecție cu transmitere sexuală).

În anul 2001, conform estimărilor Biroului pentru Droguri și Criminalitate al O.N.U, peste 200 milioane de persoane consumau substanțe ilicite, la nivel mondial. Dintre aceștia, în perioada aceea, 163 milioane consumau cannabis, 34 milioane amfetamine, ecstasy-ul era consumat de către 8 milioane de persoane. 14 milioane de consumatori erau reprezentați de cei care consumau cocaină și 15 milioane consumatori de opiacee, îndeosebi heroină – 10 milioane.

Luând în considerare reformele și convențiile moderate vechi, “convenția antidrug din 1988, care poate într-o zi va fi văzută ca punctual central al insituirii statului de infracțiune actor activități, dar și al controlului internațional al drogurilor. Includerea cannabis-ului în regimul de interdicție al drogurilor generează o dispută constant, întrucât un număr mare de țări calcă pe urmele olandezilor, destituind statutul de infracțiune al acestei plante și explorând modalități de a-i regularize producția și vânzarea.”

În Europa, consumul de substanțe ilicite rămâne un fenomen întâlnit, în special, în rândul tineretului și, în special, a bărbaților de vârstă tânără. Majoritatea consumatorilor de droguri de pe teritoriul României sunt dintre cei tineri și adolescenți, media de vârstă fiind în scădere, de la 18-22 ani, la începutul anului 1997 și până la 15-18 ani în prezent.

Anul 2014 a reprezentat debutul cercetărilor cu privire la consumul de droguri, de către Agenția Națională Antidrog. Această cercetare a relatat faptul că debutul în consumul de droguri, înaintea vârstei de 16 ani a înregistrat un precedent de 0.2% – heroină, cocaină, marijuana și ecstasy și 0.1% pentru substanțe precum amfetaminele sau LSD-ul, pe când injectarea cu heroină a determinat consumul încă de la vârsta de 11-13 ani.

Capitolul II – Considerente psihosociale ale uzului de substanțe stupefiante

Din punct de vedere a specialiștilor, cea mai importantă problemă curentă este reprezentată de consumul de droguri și efectele negative pe care acesta îl poate produce asupra fizicului și psihicului unui individ. De asemenea, această problemă poate atenta la securitatea populației, dar și a integrității ori sănătății asupra omenirii.

Din nefericire, pe tot globul, zi de zi, numărul consumatorilor de droguri crește semnificativ. Drogurile se folosesc, atât în genere, la consumatorii proveniți din medii sociale diferite, cât și în domeniul medical, în special administrare persoanelor internate în secțiile oncologice – facem referire la droguri precum heroina, opiul și morfina. De asemenea, se folosesc și în momentul în care se dorește îmbunătățirea stării psihice, dar și în încercarea de dezintoxicare a consumatorilor de droguri.

Secțiunea 1. Alte întrebuințări ale substanțelor stupefiante

Așa cum enunțam în capitolul anterior, în care făceam referire la prevenirea consumului de droguri prin enunțarea efectelor pozitive și negative ale consumului, substanțele pot fi întrebuințate în diferite scopuri, multe dintre cele nefiind cunoscute de către întreaga populație.

Eliminarea intoxicației și renunțarea la consumul de heroină, prin substituția cu metadonă.

Ameliorarea anxietății sau curarea epilepsiei, prin administrarea de benzodiazepine.

Narcoticele sau alcoolicele sunt cel mai des administrate ca anestezice care urmăresc reducerea anumitor senzații ori sentimente ale consumatorului.

Opiumul și derivatele acestuia se administrează în vederea vindecării tusei; de asemenea, consumatorii resimt o indiferență psihologică, în urma acestor tipuri de consum.

Pacienților cu boli mintale li se administrează halucinogene, dar și persoanelor consumatoare de droguri și alcool sau pacienților pe moarte.

Ca și calmante sau somnifere, de-a lungul timpului s-au administrat barbituricile, în vederea înlăturării neliniștii sau a insomniei; alte categorii de persoane cărora li se administrează sunt cele agitate sau neliniștite ori speriate, mai mereu.

Cocaina se folosește, în scop medical, pentru a anestezia pacientul în momentul în care se procedează la operarea cavității nazale sau a gâtului, dar și pentru construcția vaselor de sânge sau reducerea cantității acestuia, pe timpul procedurii.

Medicația pentru narcolepsie – lipsa somnului sau atacuri în timpul somnului ori în timpul zilei, dar și pentru a trata hiperaciditatea copiilor, calmându-i, cu ajutorul amfetaminelor.

Codeina se utilizează ca și antitusiv, antidiareic sau analgezic.

Administrarea drogurilor debutează cu efecte la nivel psihic, de cele mai multe ori, dificil de descris în cuvinte, după spusele consumatorilor, definite mai ales prin claritatea imaginilor, îmbunătățirea calității auzului și atenția ridicată, în cazul consumul unor anumite tipuri de drog. Cu toate acestea, din nefericire, nu sunt singurele efecte, întrucât, odata ce sezanția de euforie dispare, se instalează stări precare la nivel fizic, psihic și social.

Substanțele administrate pot determina consumatorul să depășească starea de normalitatea în care se afla, inducându-i o stare provizorie de relaxare, bucurie, speranță, urmate de stările chinuitoare sau de suferință, simțite imediat ulterior consumului, stări ce afectează de la fizic la psihic – ne referim, îndeosebi, la sevraj, starea în care poate ajunge un consumator, dacă nu administrează doza necesară în timpul în care are nevoie.

În urma consumului de droguri, așa cum enunțam mai sus, pot interveni anumite stări, definite de către specialiști complicații ale consumului de droguri, care, de fapt sunt complicații infecțioase și psihiatrice.

2. 1 Riscurile asociate consumului de droguri – complicații fizice

Din practica pe care am realizat-o de-a lungul timpului, în special pe teren, am cunoscut persoane care, în urma consumului de substanțe asociate contactelor sexuale neprotejate, au aflat că sunt purtători ai unor infecții sau boli cu transmitere sexuală – în special persoanele care practică sexul comercial.

Printre alte complicații dintre cele infecțioase, se mai pot aminti: tuberculoza, scabia, leziunile buco-dentare (de regulă, apar la persoanele care nu au o igienă bucodentară corespunzătoare, precum și a malnutriției; infecții la nivel osteoarticular, precum osteitetele și asteoartritele); endocardite infecțioase.

Stafilococul auriu, bacili aerobi Gram negativi, coci și bacili Gram negativi, aspergillus și candida reprezintă principalii germeni incriminați.

La nivelul pielii pot apărea, în special în cazul consumatorilor de droguri injectabile, frecvent a heroinei, anumite infecții, precum: celulite, furuncule, flebite, limfagite, abcese cutanate, necroze, gangrene și embolii gazoase.

Metastazele septice ce pornesc de la nivelul cutanat pot fi de tip: cardiac, cerebral, osos sau general, precum septicemia.

Dintre toate tipurile de complicații ce pot apărea, cele mai frecvent întâlnite și cunoscute sunt hepatitele B, C și D, tipuri de contaminări directe pe cale venoasă și virusul imunodeficienței umane (HIV), ce poate fi transmis prin contacte sexuale neprotejate, de la mamă la făt sau prin contactul direct cu sângele (transfuzii de sânge, injectarea cu același ace de seringă).

2.2. Riscurile asociate consumului de droguri – complicații psihiatrice

Din a doua categorie, complicațiile psihiatrice se definesc în special prin stările depresive pe care unii consumatori le au, după consum, definite prin iritabilitate și comportamente negative, violente, agresive sau prin intoleranța la frustrări.

Sindroamele de nebulozitate pot fi caracterizate prin dezorientări temporo-spațiale, acte delictuale sau manifestări halucinatorii, la nivel auditiv, vizual și chistezic.

Stările psihotice pot fi factori determinanți ai conduitei adictive, definite de consumul de substanțe halucinogene, cocaină, cannabis sativa sau amphetamine sau post-sevraj ori tratament substitutiv.

Fenomenul consumului de droguri este unul cunoscut la nivel internațional și are un puternic impact la nivel social, cauzând probleme la nivel social, în special din cauza influenței societății sau a mediilor de socializare: familia, școala, societatea, grupul de prieteni și cartierul.

Familia semnifică mediul de viață, cel puțin primar, al copilului și locul în care acesta socializează, pentru primele ori. În interiorul familiei, copilul trăiește episoade și are parte de trăiri unice, conferindu-i, totodată și siguranța de care are nevoie. Importanța pe care familia o are asupra copilului este remarcată de peste 50 de ani, prin intermediul psihologiei și pedagogiei.

De asemenea, prin teoria atașamentului, s-a putut determina importanța pe care familia ar trebui să o aibă, dacă aceasta intervine și nu se ajunge la așa numita deprivare materială.

Dacă afirmăm că familia este lianul de dezvoltare bună a copilului, putem afirma și că aceasta poate schimba, de la copilărie și până la întreaga viață un individ. În acest ultim sens, facem referire la violența domestică, acțiune ce, odată întreprinsă, modifică percepția asupra mediului de proveniență și, în special la nivel psihic pentru copil, fizic, dar și pentru societatea în care acesta trăiește.

Familiile dezorganizate, fără posibilități materiale sau dezinteresate de membrii acesteia își abandonează pruncii pe străzi, aceștia ajungând să intre în contact direct cu anumite substanțe, precum inhalanții – des uzitați de către persoanele fără adăpost sau heroină.

Aceste tipuri de familii sunt foarte des întâlnite printre consumatorii de substanțe interzise, în special în orașele cu un număr al populației crescut, precum București, Iași, Timișoara. Din voluntariatul întreprins în decursul anilor, am putut observa, în București, adăpostirea acestor persoane pe străzi, în canale, sub poduri sau în parcuri – din nefericire, acești tineri rămân, de cele mai multe ori, neconsiderați a fi importanți. În unele trasee parcurse cu ambulanța socială, am intrat în contact cu aceste persoane, majoritatea consumatori de heroină, iar în cazul persoanelor de sex feminin, practicante ale sexului comercial, în zone importante din București – pentru aceștia, se distribuiau materiale informative, prezervative și seringi pentru schimbul celor deja utilizate, în vederea scăderii numărului de persoane care se injectează cu aceeași seringă și riscă riscul infectării cu HIV și hepatita C. Cu toate acestea, pe mulți dintre ei nu reușeam să îi convingem de bunele intenții și nu reușeau să intre în contact cu noi, fiindu-le teamă că suntem însoțiți de personal al Poliției Române.

Din nefericire, în ultima perioadă au fost descoperite zone în care erau numere foarte mari de seringi folosite, așa-zise camere sau locuri de injectare ilegale. În acest sens, în ultima perioadă s-a lucrat la programe de schimb de seringi și de creare ale unor camere de injectare, unde consumatorii își pot administra doza corect și responsabil, cu ustensile sterile.

De asemenea, față de factorii mai sus enunțați, moștenirea genetică, mediul familial și educația pot modifica viața unui copil pe parcurs, întrucât aceștia sunt mai predispuși la consum, sau pot determina buna educare a acestuia, fără a se ajunge la consumul de substanțe ilicite.

Dacă mediul familial este considerat primordial în educația unui copil, trebuie ținut seama și de locul sau zona de proveniență a copilului și persoanele care locuiesc în împrejurimi, în aceeași zonă, cartier, oraș.

În acest sens, putem defini anumite zone ca fiind bune, iar pe altele ca fiind „problematice”, de la zone puternic recunoscute datorita status-ului material și până la acele zone rău famate, unde, de regulă, locuiesc membrii ai unor familii destrămate, persoane fără adăpost și recidiviști. Pentru aceasta ultimă zonă, riscul de a fi influențat crește semnificativ, întrucât persoanele pe care le întâlnim pot fi consumatoare de substanțe și pot pune la dispoziție prima doză de drog, cu ușurință, pentru a atrage în capcana aceasta și alți tovarăși.

Această zonă este recunoscută, printre specialiști, ca fiind zonă cu probleme sociale multiple, unde, așa cum enunțam anterior, sărăcia, spațiile de locuit necorespunzătoare, criminalitatea ridicată și excluziunea socială sunt frecvent întâlnite.

Aceste zone, prin natura lor, induc stări de confort, unde drogurile ilegale și, în special, cele așa-numite ușoare sunt ușor de procurat – ne referim, în cele mai multe cazuri, la aglomerările urbane.

Persoanele care nu au avut posibilitatea de a locui într-o zonă bună, au la dispoziție posibilitatea de a schimba mediul școlar din care va face parte copilul. Altfel, școala este mediul care contează foarte mult pentru copil, putând fi comparat cu mediul familial, loc în care copilul își petrece o important perioadă din zi.

Putem considera școala a fi unul dintre cele mai importante modalități de modelare a vieții personale și sociale. În cadrul instituțiilor de învățământ, tinerii urmează a fi educați în vederea unui bun comportament, ce îl vor ajuta ulterior să se încadreze mai ușor în mediul social, în societatea contemporană. Obiectul pe care cursurile școlare și cadrele didactice îl urmăresc, au legătură cu încercarea de rezolvare a problemelor serioase pe care le au oamenii zi de zi și găsirea unor noi soluții de îmbunătățire și conștientizare a vieții de zi cu zi a fiecărei persoane.

Din nefericire, multe persoane consideră că sistemul de învățământ, în special cel din țara noastră, este diferit de modul în care era înainte, întrucât nu mai urmărește promovarea valorilor și educarea copiilor, fiind supus criticilor și presiunilor din partea autorităților, conducerii statului sau a membrilor comunității – însă, așa cum afirmam, mediul școlar nu este singurul care influențează buna dezvoltare a copilului, trebuind a fi însoțită și de alți factori, enunțați anterior sau care urmează a fi comentați, în cele ce urmează.

2.3. Implicațiile societății în prevenirea consumului de substanțe stupefiante

Unul dintre factorii la care facem referire este reprezentat de societate, mediul în care o persoană trăiește și își manifestă dorințele, plăcerile sau prin bunele practice încearcă să îl îmbunătățească sau, voluntar/involuntar, să îl transforme. Influențați tot mai mult de alte țări și modele, tinerii aleg, de cele mai multe ori, să urmeze alte exemple, să își dorească să facă parte din alte medii.

Anturajul sau grupul de prieteni poate fi un punct de plecare în consumul de droguri. Din nefericire, există persoane care pot fi ușor influențate de către alți membrii ai grupului respectiv, convingându-i pe aceștia că doar acolo se vor simți în siguranță și că prin intermediul lor vor avea parte de senzații unice. Atașamentul membrilor vechi față de noii membrii nu este decât la nivel superficial, iar interesul manifestat nu poate fi decât de fațadă, până în momentul în care un nou membru este convins să ia parte la acțiunile pe care ei le întreprind.

Următorii pași sunt reprezentați de consumul de droguri în comun, unde, prin metode incorecte, șantaje și false speranțe, se încearcă obținerea de bunuri materiale în vederea procurării de doze necesare consumului. Altfel, persoanele care provin din medii sociale bune ajung să intre în colaborare cu membrii grupului, încercând să procure cât mai multe resurse financiare. Unii tineri, din disperare de caz, ajung să jefuiască locuințele proprii sau ale persoanelor cunoscute, prietenilor de familie, pentru a fi convinși că reușesc să procure cele utile. Din nefericire, familiile lor, uneori află despre aceste lucruri, însă nu iau măsuri apelând la organelle poliției, ci prefer să lase lucrurile la voia întâmplării, pentru a nu face rău propriului copil, încurajând, astfel, consumul și furtul de bunuri material în vedea procurării dozei.

Anumiți specialiști consideră că, prin intermediul a două teorii distincte, se ia în considerare că un delict trebuie privit din mai multe perspective: “atât ca fenomen social, cât și ca fapt juridic, distingând aici: teorii cauzale, neadaptarea individului, emulația din grupul de egali, diluarea instituțiilor de control, inegalitatea socială.”

În încercarea de a părăsi grupul, tânărul poate fi șantajat și poate fi considerat a fi trădător, întrucât a îndrăznit să părăsească acea tovărășie. În organizațiile criminale mari, uneori, membrii grupărilor nu reușesc să supraviețuiască, fiind executați la aflarea veștii că doresc să își ordoneze viața sau să trădeze grupul din care a făcut parte.

Soluția vizată de către autorul Dan Banciu este aceea că “prevenirii și eradicării delicvenței constă în aplicarea unor măsuri de politică și de protecție socială și sanitară a zonelor cu potențial ridicat de delicvență și criminalitate.”

Conchizând, putem afirma că adolescența este reprezentată de o perioadă în care tinerii sunt confuzi, copiind sau considerând că anumite modele sunt demne de urmat și te pot transforma într-o persoană interesantă, neconformistă, unde părinții au un cuvânt mai mic de spus. Adolescenții sunt determinați să încerce lucruri noi, din curiozitate sau răzbunare față de părinți, cadrele didactice sau sistem, pe care aceștia le consideră medii ce le pot afecta viitorul. Considerăm acești ultimi pași a fi influențabili în vederea creșterii vulnerabilității la consumul de stupefiante. În genere, se consideră că inițial, testarea drogului are loc pentru a face parte dintr-un anumit grup, fiind influențat de climatul familial sau valorile transmise în cadrul societății din care consumatorul face parte. Desigur, continuare consumului ce poate determina dependența este influențată de alți factori, precum psihologia propriei persoane sau trăsăturile genetice, biologice ale fiecărui individ în parte.

2.4. Infracționalitatea la regimul drogurilor

Enunțam anterior despre gesturile la care poate recurge un tânăr pentru a-și procura doza, ajungând la a-și prăda propria familie, din dorința de a reuși. Nu putem discuta despre gesturi mai grave în cazul lor, precum crima, întrucât adolescenții nu iau parte la gesturi ca acesta, iar când se întâmplă, pot fi datorate anumitor accidente.

Anumite studii consultate, din domeniul psihologiei delicvenței juvenile, relatează faptul că majoritatea acestor acțiuni, precum furtul, determină, ulterior, anumite sentimente de frustrare, ajungând la anxietate. Terbilismul asociat comportamentul deviant poate conduce până la furturi în masă, în care tinerii sunt angrenați din dorința de a încerca lucruri noi, de a face rău sau a trăi senzații nemaiîntâlnite.

Ulterior acestor gesturi, la care uneori fetele nu pot lua parte, se recurg la gesturi precum a fugi de acasa sau a apela la proxeneți în vederea practicării sexului comercial sau videochat-ului.

Maturizarea sexuală influențează comportamentele sexuale ce pot definite ca fiind deviante. Cu trecerea anilor, are loc prima experiență sexuală, ce este imediat urmată de conduita sexuală, uneori ajungând să ia formă aberantă sau deviantă, influențate de agresivitate sau opozabilitate. Aici putem face referire și la viol, act ce are loc, în special, între persoane dependente de droguri, ce nu mai au control asupra propriului corp.

Consumul de drogurile și strările de sevraj induse de acesta pot provoca dorința de sinucidere. Cu toate acestea, numărul tentativelor este mai ridicat decât numărul sinuciderile propriu-zise.

Consumul de alcool, tutun și începerea consumului de heroină și marijuana conduc la ceea ce poate fi definut ca toxicomanie, fenomen ce adesea este combinat cu dorința de teribilism și aventură.

Toate aceste comportamente, urmate de diverse combinații consumate însumează numere mai mari de cazuri, decât în cazul adulților, în special datorită faptului că alcoolul conferă o stare de siguranță și plăcere.

Din nefericire, tinerii care trăiesc în societățile dezvoltate și în zonele urbane, în special, s-au îndepărtat tot mai mult de dogmele religioase, neținând seama de modelele pe care le urmau părinții sau bunicii acestora. Religia poate îndrepta un tânăr spre căi mature, spre conștientizare, atâta timp cât se dorește acest lucru, cu toate că, de asemenea, biserica (nu facem referire la toate cultele, ci la cele des întâlnite în țara noastră) nu mai are modalități de atrage a tinerilor și de încurajare sau suport.

Afirmam în capitolul anterior faptul că anumite tipuri de drog pot conduce la stări de deteriorare psihică, până la boli mentale – cel mai des întâlnite fiind psihoza și schizofrenia.

Interpretarea sociologică consideră devianța a fi un impact asupra stabilității sociale sau ordinii, constituite de anumite obiecte, urmate de anumite concepții teoretice sau diferite modele.

Din cele relatate anterior, deducem comportamentul deviant pe care un tânăr îl are, odată cu începerea consumului de droguri. Acesta poate ajunge să recurgă la gesturi de nebunie, din dorința de obținere a bunurilor materiale în vederea achiziționării de droguri, pentru a le comercializa sau pentru a le uzitate în interes propriu, acțiuni datorate schimbărilor la nivel psihic sau fizic.

Defineam două tipuri de comportament, unul care prinde contur în momentul consumului recreațional, ocazional, unde persoana consumatoare este conștientă de acțiunile pe care urmează să le întreprindă, cu scopul de a se relaxa sau a-și induce o stare de spirit confortabilă.

Cea de-a doua categorie de consumator și stare pe care o poate simți consumatorul este datorată de nevoia de consum, ce se instalează odată cu dependența de substanță. Acest tip de comportament este deviant, se abate de la legile impuse și de la modele sociale, ajungând să fie incontrolabile, întrucât apar problemele fizice și psihice cauzate de dependența de drog și creșterea substanței, întrucât, odată cu trecerea timpului, se instalează rezistența față de produs.

În cele ce urmează, vom trata subiectul devianța și comportamentul deviant, prin definirea conceptelor și caracteristicilor definitorii.

Comportamentele confuze sunt adesea provocate de dezorientare, de lipsa echilibrului și a coordonării, provocând confuzie, prelungind timpul de reacție și diminuând memoria de scurtă durată. Aceste reacții sunt prezente în special la consumatorii de marijuana, care fumează joint-uri în scopul relaxării. În aceste situații, nu este recomandat să se conducă automobile, biciclete sau utilaje diverse.

Un alt tip de consumatori ce se manifestă diferit față de cei descriși anterior sunt cei care au stări de agitație, ajungând să comită acte de violență sau acte criminale. Aceste persoane care au comportamente agresive, uneori recurg la a comite acte violență, precum spargerile, jafurile sau alte infracțiuni asemănătoare, acțiuni ce induc și panică sau stări psihotice acute, deosebit de periculoase, deoarece conduc la fapte de violență extremă.

Comportamentul care are câteva trăsături din cele două de mai sus este cel labil, unde consumatorii de droguri devin imprevizibili sau agitați, urmând a fi prietenoși și relaxați, după care continuă starea de la care s-a plecat, definită prin furie și amenințări.

Așa cum afirmam anterior, consumatorii de droguri, din disperare pentru că nu au cum să își procure doza sau din cauza durerile fizice provocate de lipsa consumului și a instalării sevrajului, recurg la măsuri extreme, precum suicidul.

Aceste situații se mai pot întâlni în momentul în care tinerii decid să părăsească locuința în care au locuit, starea comportamentală a acestora ajungând să fie deteriorată, întrucât consumul de substanțe ilegale poate afecta comportamentul afectiv al unei persoane, până la lipsa sentimentelor – aceștia nu țin cont de familie, prieteni nu mai au rușine, răbdare sau milă față de cei de lângă ei.

Desigur, se apelează la consum și pentru a înlocui stările depresive sau de a-și îmbunătăți starea de spirit, de a alunga tristețea, apatia. Consumatorii de inhalante aleg să nu se oprească din a consuma substanța, ei ajungând, din nefericire, să fie niște legume, să fie imobilitați din punct de vedere fizic și să întâmpine dificultăți în încercarea de a se deplasa.

Comportamenul paranoic se manifestă atunci când toxicomanii au tulburări sau halucinații ori episoade paranoide. Printre persoanele consumatoare de droguri, în ultima perioadă, și a celor consumatori de droguri legale, unii consumatori au crize de gelozie, halucinații, întrucât acuză persoana iubită de lipsa fidelității. Pe lângă aceștia, în practică, întâlnim și persoane cu un nivel al grandorii ridicat sau de inferioritate, considerându-se a fi un întreg eșec.

2.5. Reacțiile sociale față de devianți

Societatea are reacții multiple cu privire la consumul de droguri și la persoanele care au un comportament deviant, marginalizându-i și tratându-i ca pe niște indivizi inferiori, care nu se pot integra în societate și reprezintă modele de urmat pentru tinerii ce conviețuiesc alături.

Cu toate acestea, dacă s-ar pune accentul pe bazele morale, comunitatea și-ar sprijini membrii și i-ar ajuta să își depășească problemele pe care le au, unele datorate tot societății din care provin.

Societatea are întotdeauna la îndemână comportamente negativiste, iar unele percepții despre persoanele consumatoare de droguri sau care se încadrează în categoria celor cu anumite probleme fizice sau psihice, ajung, cu ușurință, în categoria oamenilor “nebuni” sau “handicapați”. Desigur, pe lângă aceste denumiri, sunt associate și alte subcategorii de clasificări, precum mediul de proveniență, culoarea pielii sau alte “anomalii” fizice detectate.

Mediul în care trăim este unul deficitar, în care valorile nu se mai urmăresc, nu se mai promovează, iar persoanelor cu diferite problem, cum ar fi cele de consum substanțe ilegale, li se atribuie etichete. Unele persoane pot ajunge la consumul de droguri din lipsa posibilităților financiare, din imposibilitatea găsirii unui loc de muncă sau a unei locuințe, deși inteligența unora poate depăși nivelul mediu.

Tolerăm, zi de zi, consumatorii de droguri, toxicomanii, însă niciodată nu condamnăm persoanele care consumă alcool sau tutun, considerându-le a fi obiceiuri normale, pe care orice tânăr le încearcă, măcar o dată în viață, de aceea părinții nu au așteptări din partea acestora, în ceea ce privește aceste tipuri de consum. Ei consideră că alcoolul și tutunul sunt mai puțin nocive și nu creează, neapărat, dependență, iar din punct de vedere legal, este în regulă să fie consumate.

Unii tineri, tolerați de către părinți pentru comportamentul pe care îl au, consideră că alcoolul, drogurile și tutunul intră în categoria plăcerilor adolescentine și este normal să le consume, alături de cercul de prieteni. De fapt, lipsa informării și a conștientizării pericolelor la care se supun pot determina consumul sau participarea la diverse acte de violență sau accidente, cauzate de aceste tipuri de consum.

În ceea ce privește fenomentul denumit devianță, conchizând, putem afirma că statul este dispus să accepte fenomentul consumului de droguri ca fiind ceva normal, răspândit mondial, care ține de drepturile și moralul fiecărui individ în parte, unde toxicomanul trebuie tratat ca un egal și, nicidecum, ca pe un paria sau un întreținut al comunității, societății, în care el se află, ci mai degrabă trebuie susținut în depășirea problemei pe care o au și cu care se confruntă.

Odată ajunsă în organism, o substanță poate aduce schimbări asupra individului, de la cele legate de fizic, de funcțiile locomotorii și până la cele care țin de psihicul persoanei respective. Este binecunuscut faptul că acesta poate avea stări de relaxare sau poate avea halucinații cauzate de consumul anumitor tipuri de drog.

Experții de la nivel mondial din domeniul sănătății, afirmă că etapa denumită toxicomanie este reprezentată de modificări la nivel fizic sau psihic, odată cu intrarea unei substanțe în organism. Aceste modificări mai pot fi reprezentate și de comportamente nemaiîntâlnite la persoana care nu consuma aceste droguri, mai ales întrucât este foarte determinat să continue consumul și poate chiar să mărească doza sau să încerce și un alt tip de substanță. Toate aceste caracteristici sunt definite succint prin narcodependență.

Comportamenul persoanei toxicomane alcătuie o perversiune care mulțumește propria plăcere, prin căutarea acesteia și înlăturarea stării de rău, prin administrarea stringentă, în mod regulat, a cel puțin unuia dintre substanțele ce au conținut toxic. Acest tip de comportament poate fi asemuit perversiunilor sexuale, întrucât definește însușirea de bază, reprezentată de degradarea plăcerii parțiale simțite.

Factori cauzali ai începerii consumului de droguri pot fi definiți prin comportamentul autodistructiv pe care un consumator de droguri îl are. Acesta poate fi determinat de grup, care pune presiune în vederea vânzării drogurilor, de către destabilizarea politică, sau așa-numita “mafie”, dar și automedicația, factori ce pot conduce la abuzul de droguri.

Ca parte a toxicomaniei, perturbarea la nivel afectiv a dispoziției este întâlnită în mod frecvent, fiind definită prin stări de euforie, depresive, sau, în unele situații, de stări de anxietate. Aceste situații prin care persoana consumatoare trece, ulterior transformate în stări, pot apărea ca efecte ale intoxicării directe sau, adesea, ca efecte de dorit, post-toxic.

Necesitatea de a obține sume de bani în vederea procurării de substanțe poate determina apariția unor perturbări de personalitate sau chiar și trăsături antisociale, suspiciuni sau dispoziții schimbătoare, până la acte de violență.

Conchizând, în urma cercetărilor studiate și a practicii pe teren, considerăm că persoanele consumatoare de droguri ajung să fie victimele ale substanțelor ilicite, ajungând să fie date la o parte de către familie, prieteni, ignorat din punct de vedere social. Pe lângă acest lucru, dacă individul comite și anumite infracțiuni, el poate ajunge să fie condamnat la închisoare cu executare, șansele de a-și reveni sau de a recidiva, după încarcerare, crescând foarte mult. Una dintre soluțiile luate în calcul era ca ei să întreprindă muncă în folosul comunității sau să fie arestați la domiciliu, pentru a putea intra în contact, în continuare, cu prietenii, familia sau pentru a primi asistență medicală sau psiho-socială.

Motivele care determină o persoană să recurgă la a consuma droguri nu sunt puține și nici frecvent întâlnite la un toxicodependent. Cauzele care îl determină să recurgă la o astfel de procedură sunt influențate, așa cum enunțam anterior, de multipli factori.

Ei sunt convinși de ideea conform căreia pot găsi un refugiu în atingerea altor stări, ce le pot diminua suferințele provocate de societate, per ansamblu, sau de indivizii alături de care conviețuiește. Acestor factori li se alătură și modelul parental sau exemplele întâlnite în cercurile de prieteni pe care le frecventează.

Mulți sunt determinați să înceapă consumul din cauza familiei, alții din cauze financiare, moștenire genetică sau influența anturajului pe care aceștia îl frecventează. Consumatorul de droguri nu este neapărat o persoană care provine dintr-o clasă socială. Nu se mai poate afirma că lipsa educației sau lipsa informării sunt cei mai des întâlniți factori. Se întâlnesc, tot mai frecvent, consumatori în rândul persoanelor cu un statut social și material respectabil, copii care consideră că lipsa afectivității poate fi înlocuită de alte comportamente, care vizează, uneori, și atragerea atenției asupra propriei persoane. Părinții, tot mai ocupați din cauza locurilor de muncă și tot mai dispuși să sacrifice copilăria copiilor pentru a procura cele necesare bunului trai, ignoră nevoile tânărului și îi sugerează sau facilitează accesul la bunuri materiale, substituente ale afectivității pe care nu o pot oferi. Sunt părinți care, din disperare de cauză și pentru a-și păstra renumele, preferă să achiziționeze substanța pentru propriul copil, din teama de eșec sau din frica de a nu li se întâmpla ceva rău copiilor lor. Ei observă comportamentul tânărului și, indirect, preferă să încurajeze consumul în care s-a angrenat adolescentul, pentru a nu-i lipsi nimic din ceea ce îi pot ei oferi.

II. 2.6. Etnobotanicele – accesibilitate și consum

Anii precedenți au debutat prin comercializarea de noi droguri, care erau disponibile pentru fiecare doritor. Acestea, pentru a fi legale, din punct de vedere juridic, erau denumite prin diverse sintagme care atrăgeau atenția și dorința de a încerca ceva nou. Efectele datorate consumului de astfel de substanțe erau mult mai grave decât ale consumului de heroină, de exemplu. Persoanele care ajungeau în unitățile medicale de urgență prezentau simptome care nu puteau fi detectate, întrucât substanța administrată nu era cunoscută. Unele cadre medicale, din dorința de a îmbunătăți calitatea vieții consumatorilor, le recomandau ca, dacă nu renunță total la consum, să revină la substanța consumată anterior, întrucât, în special în cazurile de urgență, erau cunoscute metodele de abordare a problemei.

Comercializarea prin intermediul chioșcurilor care vindeau produse destinate altor utilități – creșterii plantelor, prin vânzarea de hrană pentru plante sau sare pentru baie a fost stopată, la un anumit moment. Desigur, metoda de vânzare a produsului, a cooptat noi adepți, dintre cei care utilizează internetul, punându-le la dispoziție site-uri prin care pot să își procure cele necesare, dar și să discute despre noile metode de administrare a substanțelor sau despre calitatea acestora.

Așa cum afirmam, consumatorii cu vechime, ce consumau droguri injectabile (heroina) au fost nevoiți să fie transferați la unități de prim ajutor, întrucât substanțele le provocau stări de rău, sevraj și, uneori, imposibilitatea de a se deplasa. Medicii români le recomandau să consume în continuare drogul pe care aceștia și-l administrau de o lungă perioadă de timp și să evite aceste noi substanțe, care au ajuns să omoare persoane și după aproximativ 1 an de la primul consum.

În acest caz, putem afirma că nu avem cauze exacte ce pot determina consumul, însă dorim să facem referire la autorii care enunță câteva dintre acestea: anturajul, curiozitatea, lipsa ocupației, probleme sociale sau familiale.

Autorul Reakless W. a întocmit o clasificare a cauzelor determinante ale consumului, care ajung să influențeze comportamentul, prin intermediul teoriei înfrânării ce presupune:

Agresivitatea, frustrarea sau sentimente de învinovățire ori inferioritate; pe lângă acești factori ce pot duce la consum, mai pot fi amintiți și alți factori, precum statutul material, social, lipsa unui loc stabil de muncă sau familia. Dintre toți aceștia, doar 10% dintre consumatori au debutat prin consum din propria voință.

Cu toate acestea, se poate afirma faptul că nu toate persoanele care consumă droguri, au pornit de la același tip de drog. Cele mai periculoase, precum heroina, au fost și sunt consumate de către persoanele care provin din familii dezorganizate sau au o relație mai rece cu membrii familiei. Persoanele care consumă tutun, alcool și cannabis, au șanse mai mari să ajungă și la consumul de droguri, dispuși fiind să încerce și alte senzații.

În sfârșit, concluziile ce rezultă din practica întreprinsă și cercetările studiate până în acest moment, dovedesc faptul că debutul în consum nu sunt doar un rezultat al acțiunilor factorilor externi subiectului, precum factori sociologici și potențialul adictiv al substanței, fără o legătură strânsă și cu personalitatea acestuia.

Desigur, nu putem afirma că există o personalitate toxicomană, bazată pe o structură clară, însă există un cumul de factori psiho-dinamici ce influențează în mod clar dependența de o anumită substanță, ajungându-se la dependență.

În cele din urmă, factorii psihopatologici sunt implicați în consumul de drog și dependență dar, mai ales și în cazul persoanelor care au consumat droguri, au renunțat la acestea, iar după o anumită perioadă de timp au recidivat.

Unele dintre persoanele care consumă droguri întâmpină dificultăți în ceea ce privește exprimarea trăirilor sau a sentimentelor pe care le au, dificultate ce poartă numele de alexitimie. Din altă perspectivă, farmacologică și simbolică, consumul de droguri ajută persoanele care le consumă să își îmbunătățească părerea despre propria persoană sau să își depășească starea de spirit negativă pe care o au, drogul fiind administrat ca și automedicație.

2.7. Aspecte referitoare la policonsum

În subcapitolul anterior făceam referire la persoanele care consumă droguri legale, combinându-le sau trecând doar pe consumul de droguri ilegale. Policonsumul reprezintă consumul concomitent sau consecutiv de diferite droguri legale și ilegale (policonsumul de droguri) în rândul adolescenților, adulților tineri și consumatorilor problematici de droguri.

În acest caz, policonsumul se referă la utilizarea mai multe tipuri de produse ilegale, ce pot fi definite ca Speed-Ball, sau, în unele situații a unui număr și mai mare de substanțe, dintre care doar unul dintre ei este considerat a fi principal.

Combinarea mai multor tipuri de produse nu este doar o alegere sau o placere, deși, desigur, au fost întâlnite și situații în care consumatorul alegea policonsumul din plăcere.

În perioada în care toxicomanul nu mai consumă droguri, numită perioadă de abstinență, acesta utilizează produse pentru a trece de stările pe care le are și a-și îmbunătăți starea de spirit. Pentru a diminua numărul nopților nedormite sau tulburările de somn cauzate de intoxicația cu opiacee sau amfetamine, recurge la supraconsum de alcool sau hipnotice.

Faza policonsumului nu reprezintă cea mai avansată formă a consumului, întrucât, de o perioadă de timp a apărut un nou fenomen ce poartă denumirea de politoxicomanie.

Nu mai este un lucru ascuns faptul că, în prezent, substanțele psihotrope au ajuns să fie asociate cu alcoolul, fiind cele mai uzitate. Pe lângă această combinație, mai există și altele, precum cannabis și unul dintre drogurile: opiacee, halucinogene, barbiturice sau acestea plus altele. Combinațiile mai sus menționate stimulează nervozitatea, în special atunci când sunt combinate cu cofeina și pot amplifica neliniștea.

Cele două tipuri de drog care dau consumatorului stări de agitație, ecstasy-ul și cocaina, combinate pot provoca reacții de panică. Combinația de substanțe nu este neapărat făcută de către cel care dorește să le consume, însă cei care le comercializează, ilegal, pot să vândă substanțe care nu sunt pure, provocând și alte reacții cu efecte adverse mult mai periculoase – în special, când drogurile sunt combinate, însă fiecare sunt destinate consumului individual – barbiturice și opiacee versus cocaină și amfetamină.

Tratamentul în care unei supradoze sau intoxicații este foarte dificil de administrat, în special atunci când nu se cunosc tipurile de substanță consumată, mai ales când pacientul poate avea o stare urmată de o alta, total diferită de cea anterioară, ulterior.

În sfârșit, afirmăm că drogurile reprezintă de o perioadă semnificativă de timp o problemă majoră, un fenomen la care iau parte mai mulți factori. Printre cele mai cunoscute și periculoase efecte negative depind și de anumiți factori, printre care amintim: modul în care doza este administrată (în special în cazul drogurilor injectabile), frecvența utilizării acestuia, tipul consumatorului, durata consumului, experiențele anterioare, precum și mediul din care consumatorul provine și alege să consume. Desigur, aceștia sunt doar câțiva factori, alături de aceștia existând și altii care modifică efectele drogurilor; dintre acestea, putem aminti: sexul consumatorului, vârsta și greutatea acestuia, doza administrată, momentul în care consumatorul alege să și-o administreze, activitate versus inactivitate, toleranța la drog, starea patologică, genetica, combinarea drogurilor, dar și orarul administrării medicației persoanelor bolnave cronic.

Un alt aspect deosebit de important pe care trebuie să îl considerăm important este acela al mortalității și natalității. Decesele cauzate de supradoze sau policonsum ne arată gravitatea situației în care ne aflăm și modalitatea prin care se pot pierde atâtea vieți.

Prin traseele efectuate în ultimele luni, am descoperit locuri în care drogurile se administrau în comun, ca și în cazul unei camere de injectare, cu mențiunea că acestea erau ilegale, unde consumatorii de droguri se injectează cu ace și seringi, la comun, recipientele nefiind sterile sau drogul preparat corespunzător, riscul de infectare cu hepatite de tip B și C sau HIV fiind deosebit de ridicat. Pe lângă acestea, cutanat sau subcatanat mai pot apărea infecții, noduli, cauzați de lipsa purității substanței administrată, procurată de pe piețele ilicite.

În cele din urmă, amintim de recidivă, o altă importantă consecință a consumului de droguri. Câteva centre din România prescriu și vând consumatorului de droguri tratamente subtitutive, însă aceste măsuri terapeutice nu garantează că pacientul nu va recidiva. Cele mai des întâlnite sunt la persoanele liberate din penitenciare, care din dorința de a experimenta sau a anturajului la care se întorc, încep din nou consumul de droguri.

Concluzii și contribuții personale

Creșterea semnificativă a numărului consumatorilor de droguri din țara noastră reprezintă o problemă care trebuie tratată cu seriozitate crescută.

Dorința de a scrie această lucrare de disertație vine din dorința de a prezenta fenomenul, gravitatea acestuia, dar și sugestiile pe care noi le avem cu privire la problematica drogurilor.

Agenția Națională Antidrog, prin reprezentanții ei, consideră că fenomenele de consum sau trafic sunt îngrijorătoare și că au ajuns la o limită greu de suportat, fiind una dintre cele mai importante problemele pe care societatea în care trăim le are, fiind mult mai importante decât altele.

Aceeași sursă, prin raport, descrie numărul îngrijorător al populației care recurg la consumul de droguri. La finele anului 2005, procentul persoanelor care decideau să consume droguri era apriximativ egal cu 3%, din totalitatea populației de pe glob.

Problema consumului de droguri și amploarea pe care acest fenomen o are sunt datorate, în special, imposibilității de a controla social utilizarea substanțelor produse din anumite plante, mai ales din cauza diversificării substanțelor și a domeniilor în care acestea sunt folosite.

Concepția personală asupra drogurilor este că acestea nu mai sunt consumate strict în scopuri precum cele religioase, militare, medicale sau recreative și sunt utilizate în mod abuziv ca produs al dependenței fizice, psihice ori al tulburărilor grave ale activității la nivel intelectual, comportamental sau al percepției.

Datele științifice obținute în urma cercetărilor realizate, reliefează faptul că opiul era utilizat, cu precădere, în anii anteriori secolului XX, când era consumat suf diferite forme, de la ceai și până la fumare. După finele secolului, derivații acestei substanțe, morfina și heroina, au început să fie consumate și de către soldații care au participat la cel de-al doilea război mondial, cu scopul de a elimina durerile și de a spori rezistența la stresul și problemele cauzate de evenimentele în curs, pe când, după anul 1950 consumul a luat amploare, scăpând de sub control la nivel global, efectele negative produse afectând individul și relațiile sociale pe care acesta le are.

Deși numeroase organizații se luptă prin modalități de prevenire și combatere a traficului și consumului ilicit de droguri, trend-ul și necesitatea de a consuma substanțe ilicite continuă să ia amploare, în special în rândul noilor generații de tineri.

Consider că în lupta cu fenomenul drogurilor, un rol foarte important îl poate avea mass-media, putere a statului ce are la dispoziție colaborarea cu organe abilitate, prin jurnaliștii interesați de fenomenul consumului de droguri, ce pot prezenta informațiile și specificațiile relevante în ceea ce privește implicațiile sociale ale consumului de droguri, vizând informarea societății asupra efectelor pozitive și negative.

Tratamentul persoanelor toxicomane, o piață ce pune la dispoziție accesul la tratamente subtitutive ale drogurilor precum heroina, încurajează consumul de lungă durată, posibil pe întreaga durată a vieții. Cei care le comercializează le prezintă ca fiind avantaje strict pentru consumatorii de heroină, însă nu se pune accent și pe faptul că acestea pot produce dependență sau că pot afecta și alte organe ale corpului, prin administrarea în mod repetat, pe o perioadă îndelungată de timp. La fel ca și în cazul tratamentului, demersurile privind combaterea consumului de droguri sunt focusate în special pe activități de prevenire și tratament medical și psihologic, însă fără a se pune mare accent pe reabilitarea socială a consumatorilor de droguri – etapă importantă în menținerea abstinenței.

Recomandările sau semnalele de alarmă ce doresc a fi trase cu ajutorul acestei lucrări vin din dorința de a relata numărul ridicat al infracțiunilor comise în urma traficului și consumului ilicit de droguri, dar și de numărul tot mai ridicat al persoanelor care au fost și continuă a fi infestate cu hepatite sau HIV, în urma consumului de droguri injectabile sau în urma consumului asociat actelor sexuale neprotejate, din motive de neglijență sau prin obligarea practicanților sexului comercial de către persoanele care îi trafichează.

Costurile de acoperire a tratamentului de droguri sunt foarte ridicate, întreruperile de tratament care au avut loc în România au reprezentat pericole grave la adresa sănătății persoanelor cu HIV sau hepatite, pericolul recidivei și al decesului ori scăderea natalității cauzate de imposibilitatea de a naște un copil sau de menținerea unei sarcini din cauza consumului de droguri, reprezintă tot probleme pe care societatea trebuie să le confrunte și cu care trebuie să se lupte în dorința de a scădea numărul persoanelor afectate, respectiv îmbunătățirea calității vieții – toate aceste probleme ne îngrijorează și ne determină, prin diverse modalități – informare în școli, schimb de seringi, crearea unor camere de injectare, să schimbăm ceva sau să determinăm populația să conștientizeze pericolele la care se supun copiii și adulții.

Am remarcat faptul că societatea, populația, mass-media și puterile statului au un rol foarte important în educarea noii generații, întrucât flagelul consumului de droguri ia proporții pe zi ce trece, iar vocea populației poate sau se dorește a fi ascultată doar prin intermediul acestora, în special datorită faptului că persoanele care consumă droguri nu provin doar dintr-o anumită categorie socială, deci nu este o problemă legată de educația acestora, de familii sau de posibilitățile financiare pe care le au.

Susțin în continuarea ideea de a face prevenire în mediul școlar, în vederea conștintizării efectelor pe care consumul de droguri le au și propun ca pe lângă aceste întâlniri să se organizeze și altele la care să fie prezenți părinți, copii și cadre didactice.

Din nefericire, cel puțin momentan, nu putem propune ideea de a pregăti specialiști în domeniul toxicomaniilor, întrucât, conform Ordinului Ministerului Sănătății și Familiei nr. 923/2001, Nomenclatorul de Specialități Medicale și Farmaceutice, acest domeniu este cu predilecție destinat medicilor psihiatri.

De asemenea, propun ca la nivelul penitenciarelor să se înființeze centre de reinserție socială și de asistență postpenală, cu scopul de a informa și evalua situația beneficiarilor și oferirea de consiliere psiho-socială, consiliere la nivel vocațional și îndrumarea în întocmirea unui CV și găsirea unui loc de muncă, după liberarea din penitenciar. De asemenea, ar mai putea fi implementate de servicii de consiliere familială, dar și de mediere între beneficiar și instituțiile la care acesta dorește să aibă acces.

În mediul penitenciar, personalul medical angajat ar trebui să fie pregătite din punct de vedere socio-educativ și lucru cu persoanele consumatoare de droguri, în vederea susținerii și dezvoltării activităților de dezintoxicare sau substituție cu medicamente – buprenorfină, metadonă.

Deși fenomenul drogurilor nu este cu precădere în România acest lucru nu ar trebui să ne conformeze sau să ne ofere liniște, întrucât fiecare societate își are membrii ei pentru care trebuie să lupte în vederea găsirii celor mai bune soluții de a o conserva.

Capitolul III – Metodologia cercetării

Evaluarea riscurilor asociate consumului de substanțe ilicite în rândul tinerilor din România

1. Aspecte generale și motivația alegerii temei de cercetare

Îndepărtarea de familie, violența domestică, viața pe stradă și asocierea cu grupări de indivizi consumatori sau predispuși la consumul de droguri reprezintă câțiva dintre factorii cheie care expun o persoană și familia acesteia la experiența de a trăi fără a avea un adăpost stabil, fenomene ce pot fi associate și cu o creștere semnificativă a numărului de consumatori, dar și a tiparelor de consumatori de substanțe licite și ilicite problematici.

Pe de altă parte, referindu-ne la consumatorii de droguri încarcerați, este foarte important de amintit faptul că riscul de recidivă, după liberare, este foarte crescut. De asemenea, aceste persoane pot fi excluse social, alăturându-se grupurilor de consumatori fără adăpost care trăiesc pe stradă și consumă substanțe ilicite. Aceștia au o stare psihică și fizică carențată, comparative cu persoanele care nu au consumat droguri, însă, dacîă s-ar expune acestui risc, ar fi pasibili de o supradoză. În ceea ce privește locuințele pentru persoanele fără adăpost, acestea, prin Strategia Națională Antidrog, desfășurată în perioada 2005-2012, puteau beneficia de acest serviciu. De asemenea, cercetările realizate la nivel mondial prezintă gravitatea situației, punând accentul, atât pe problematica locuirii, cât și pe starea de sănătate a consumatorilor de droguri. Unii dintre aceștia, aleg să consume substanța în grup, neacordând o atenție crescută modul de administrare și instrumentarului utilizat, astfel crescând șansele de a se infecta cu Virusul Imunodeficienței Umane, sau una dintre heptatite.

Metodele de bune practice la care ne gândim, pentru a îmbunătăți starea psihică și fizică a consumatorilor de droguri necesită includerea unor servicii diverse, dar și o colaborare între specialiști și instituțiile abilitate. De asemenea, considerăm că în lucrul cu persoanele consumatoare de droguri, cel mai important este ca serviciile să fie oferite de către personal calificat, în spații special amenajate, raportate la nevoile fiecărui individ. De asemenea, nevoia de securitate și confidențialitate trebuie să fie garantate beneficiarului, pentru o reușită a rezolvării problemei cu care se confruntă.

În acest sens, ne propunem să determinăm conștientizarea fenomenului consumului de droguri, prin afișarea factorilor care influențează aceste dependențe, în vederea prevenirii și combaterii consumului, dar și traficului de substanțe licite și ilicite.

2. Documentarea în vederea realizării cercetării

Etapa de început a lucrării de cercetare se bazează pe documentarea livrească, urmând ca restul informațiilor să fie obținute din practica și voluntariatul în Penitenciarul de Tineri și Minori din Bacău, sau de pe teren, din București și Bacău.

3. Fixarea obiectivelor cercetării

Cu ajutorul cercetării ce urmează a fi prezentată, ne propunem să afișăm obiectivele care au determinat studierea fenomenului și transpunerea acestuia într-o cercetare sociologică.

Obiectul general:

Cercetarea unor componente integrante ale matricei avantajante sau hotărâtoare în consumul și dependența de droguri

Obiective secundare:

Ilustrarea unui comportament printr-un exemplu prototip

Stabilirea elementelor conexe care conduc un individ la recidivă

4. Documentarea în vederea realizării cercetării

Etapa de început a lucrării de cercetare se bazează pe documentarea livrească, urmând ca restul informațiilor să fie obținute din practica și voluntariatul în Penitenciarul de Tineri și Minori din Bacău, sau de pe teren, din București și Bacău.

5. Universul cercetării sociologice

Persoanele la care facem referire în această cercetare au vârste cuprinse între perioada adolescenței și cea a postadolescenței, întrucât în această perioadă a vieții indivizii u parte de cele mai mult modificări la nivel fizic și schimbări legate de intelect, dar și de partea emoțională, ce se delimitează prin afișarea independenței și îndepărtarea de către familie, dorind să facă parte dintr-un grup. Referindu-ne la această perioadă, putem enunța faptul că se prezintă și anumite comportamente, în raport cu anumite acte de rebeliune și neacceptare a regulilor sociale și familiale impuse, tânărul putând recurge și la consumul de droguri, pentru a-și manifesta furia sau se poate lăsa influențat de către apropiații care îi afișează un exemplu negativ – de regulă, tânărul allege să aibă alături persoane care sunt independente, care nu se supun regulilor și normelor sociale și care au ca scop consumul și traficul de droguri.

Pentru realizarea celor două studii de caz individuale am utilizat următoarele tehnici

de investigație:

Observația indirectă, conform profesorului Chelcea reprezintă o metodă de

investigație folosită și în domeniul asistenței sociale, având drept obiectiv adunarera de informații care pot fi transpuse în fapte, utile în completarea sau verificarea altor tehnici.

Interviul centrat, cea de-a doua metodă utilizată, descrisă în cartea profesorului

Chelcea, vizează procurarea de detalii specifice sau informații utile în înregistrarea răspunsurilor considerate a fi relevante pentru țelul spre care se dorește să se ajungă, folosind ca ghid de interviu studiul de caz.

6. Unitățile de analiză și înregistrare

Unitățile de analiză sunt reprezentate de persoane cu vârste cuprinse între 17-21 ani, iar unitățile de înregistrare sunt reprezentate de tineri consumatori de substanțe licite și ilicite.

7. Elaborarea ipotezelor

Dacă un tânăr provine dintr-o familie carențată, atunci predispoziția acestuia către consum este mai crescută.

Cu cât un tânăr se integrează într-un grup predispus la consum, cu atât acesta poate ajunge de policonsum și dependență.

Obiectivul principal al studiului are ca scop cercetarea unor componente integrante ale matricei avantajante sau hotărâtoare în consumul și dependența de droguri. Pentru a-i determina, am stabilit că factorii pe care i-am studiat în elaborarea ipotezelor lucrării reprezintă acele condiții care marchează, într-o proporție mai mică sau mai mare, dezvoltarea la nivel comportamental-adictiv; în acest sens, facem referire la: factorii biologici, factorii de mediu, cei sociali, dar și cei patologici.

Referindu-ne la factorii care conduc la consumul de droguri, putem aminti de faza intrauterină, în care se manifestă genele care urmează să contribuie la vulnerabilitatea față de consumul de droguri, respectiv la comportamentul adictiv, lucru evident, mai ales atunci când mama a fost sau este consumatoare de substanțe ilicite. De asemenea, considerăm a fi la fel de importante tulburările psihice or de personalitate pe care le trăiește copilul, în perioada imediat următoare nașterii, sau la o anumită perioadă după această etapă; în fond, vor avea aceeași însemnătate pentru copil.

Copilul nou născut interacționează, în primul rând cu familia și cu mediul în care aceasta conviețuiește. Acest mediu, dacă poate fi definit ca unul disfuncțional poate conduce la influențe negative sau chiar dezastruoase asupra vieții de tânăr, respectiv adult. Mediile disfuncționale sunt întâlnite, în special, în familiile dezorganizate, în care părinții au divorțat sau trăiesc episoade de violență, abuz, infidelitate, concubinaj, or probleme cu legea prin detenție și, uneori, prin apariția unor boli psihice sau cronice, întâlnite la unul sau mai mullți membrii ai familiei, în special dacă aceștia întreprind comportamente de risc asociat consumului de droguri.

În cazul familiilor disfuncționale, accentul nu va fi pus niciodată pe copil, educația acestuia, comunicarea sau crearea unui mediu propice unei propice dezvoltări, putând duce la un regim lax sau dur de creștere, ce poate influența viața de adult. Pe lângă comportamentul pe care o familie îl are față de propriul copil, este foarte important de luat în considerare și comportamentul intrafamilial, în special între cei doi părinți.

Acest tip de mediu poate defini și viața adolescentină a unui individ, marcând o stimă de sine scăzută, adaptarea sau refugiul în grupuri sau anturaje nepotrivite, dar și implicarea în activități infracționale sau luarea unor decizii asupra propriei persoane, total nepotrivite, nerespectarea regulilor impuse de societate, momente sau situații care precedă la adoptarea unei soluții pentru evadarea din cotidian și problemele pe care le au – consumul de droguri.

În cazul respondenților la studiile de caz prezentate, consumul de substanțestupefiante este reprezentat de găsirea unei soluții la problemele pe care le-au avut, refugiindu-se în consumul de droguri. Factorul acesta de stres, uneori reprezentat de către familie, nu poate fi rezolvat, ci se poate găsi un înlocuitor prin care se consideră că a fost depășit momentul de criză.

Așadar, pentru îmbunătățirea stării de spirit, depășirea tensiunii sau aparenta rezolvare a problemei, se instalează dorința de consum – acest rezultat care înlătură sentimentul de inadaptare, aducând consumatorului senzații unice sau chiar escaparea din cotidian, soluția tuturor problemelor lui. De asemenea, observăm că, voit sau nu, tinerii au fost nevoiți să își părăsească familia, pierzându-și astfel valorile tradiționale, generându-se sentimente de tristețe, marginalizare, neîncredere asupra propriei persoane, mai ales din cauza presiunilor sociale care au intervenit și pot conduce la consumul de droguri, pentru a face parte din grupul căruia i s-a alăturat. În alte situații, unele persoane care ajung să fie dependente sunt forțate să consume substanțe ilicite, pentru a le spori rezistența – aceste cazuri sunt mai des întâlnite în rândul celor care practică sexul comercial sau a acelora care sunt siliți să muncească.

Referindu-ne la debutul în consumul de droguri, precizăm că, dacă acesta are loc la o vârstă mai mică, însă este stopat la un moment dat, acest lucru nu persistă foarte mult, ajungându-se la recidivă. Este de menționat faptul că, dacă un copil provine dintr-o familie cu un istoric al consumului, șansa ca un copil să devină consumator este mult mai ridicată decât a acelora unde părinții nu au consumat droguri. Așadar, riscul de a ajunge la consum este cu atât mai mare cu cât este determinată de factorii genetici.

Dorința de consum se poate naște și din cauza dinamicii familiale, întrucât excesul de drog al unui membru din familie poate deriva din comportamentul de consum al altui membru din familia în care a fost crescut. Este foarte posibil, așa cum specificam și anterior, ca acel membru din familie să sporească dorința de consum și să susțină acel model al consumului.

În final, factorii sociali precum: disponibilitatea drogului, presiunea la nivel social, urbanizarea, lipsa locurilor de muncă, atitudinea socială pot influența, alături de moștenirea ereditară, consumul de substanțe stupefiante. Speranța că drogul este soluția, atitudinile sociale și anturajul pot influența pattern-ul de consum, pe când scăderea consumului de droguri are legătură, în primul rând, cu realizarea sau conștientizarea efectelor dăunătoare pe care le au.

Uzul și abuzul de droguri, așadar, se urmărește ca un model la nivel comportamental apărut datorită stimulilor interni, dar și a factorilor favorizanți care determină consumul, anterior menționați. În acest caz, specificăm faptul că, în ceea ce privește procurarea și consumul de droguri, pașii pe care îi urmează toxicomanul sunt aceeași, de asemenea și rezultatul scontat. Dacă inițial, cel puțin, substanța este administrată pentru starea de bine, relaxare și evadarea din mediul social, ulterior este administrat ca o medicație pentru starea de sevraj care poate apărea. Așadar, putem defini comportamentul unei persoane consumatoare ca fiind un lait-motiv, cu fiecare ocazie problematică apărută în viața lui, ajung să fie recunoscut ca un tipar psihocomportamental.

Pornind de la cel de-al doilea obiectiv, în ceea ce privește profilul consumatorului de substanțe ilicite, în urma cercetării și a studiilor de caz aplicate, putem determina asemănările între factorii determinanți ai consumului, dar și profilul consumatorului. Acesta se definește prin vârsta fragedă de debut în consumul de droguri, abaterea de la normele sociale și de la regulile impuse de societate, părăsirea mediului familial. Precizăm că, la persoanele studiate am putut constata o puternică frustrare, față de mediul familial deficitar, mediul de proveniență și situația materială precară, motive care îi determină să se integreze într-un anturaj și să debuteze în consum. Așa cum specificam și în partea teoretică, conform studiilor apărute și cercetării de față, constatăm că debutul în consum nu este un rezultat al voinței proprii și strict a curiozității, ci este determinat de factori externi.

Referindu-ne la al treilea obiectiv, prin care ne propunem să determinăm elementele conexe care conduc la recidivă, putem specifica faptul că o conduită asociată consumului de drog este influențată și de alte elemente, precum: tutunul – țigările, disponibilitatea drogului și a seringilor, elemente conexe care se alătură comportamentului asociat consumului de substanță., denumite și întăriri secundare, acestea fiind vizualizate sau achiziționate putând induce individului pofta de a relua consumul de substanță. În termeni obișnuiți, definim recidiva ca fiind mecanismul prin care creierului nu i se mai administrează doza necesară, înlăturându-se dorința de consum; cu toate acestea, dacă fostul consumator își revede grupul de prieteni, tinde să se reîntoarcă la a consuma, pentru a simți aceeași plăcere, mai ales la îndrumarea anturajului din care anterior făcea parte, promițându-i-se aceleași plăceri ca cele pe care le simțise la începutul consumului. Deși consumatorul a cunoscut ambele situații, de abstinență și de consum, acest lucru nu este suficient pentru a-l determina să nu recidiveze, exemplele negative având o importanță mai ridicată în reluarea consumului de drog.

Validarea ipotezelor

Ipoteza numărul 1

În ceea ce privește această ipoteză, în urma cercetării de față ne-am dorit să demonstrăm că riscul de a ajunge la consumul de substanțe stupefiante este mai crescut, dacă un tânăr provine dintr-o familie carențată. În acest sens, confirmăm că cele patru persoane incluse în studiile de caz provin din medii defavorizante, unde, la nivel familial, au fost întrgistrate acte de violență, abuz și, în special, de consum de droguri. Așa cum specificam și în cadrul teoretic, moștenirea genetică reprezintă un puternic factor declanșator în consumul de droguri, la fel cum putem afirma că a s-a întâmplat și în cazul celor 4 persoane anterior menționate.

Ipoteza numărul 2

Atunci când specificam factorii declanșatori ai consumului, aminteam și despre anturaj sau grupul de prieteni care poate influența un individ să consume droguri. Asociat și altor factori, anturajul predispus la consum sau în care s-au integrat persoane consumatoare, dependente, manifestă o mai mare atracție și un exemplu negativ pentru un individ, la fel cum am întâlnit și în cazul persoanelor incluse în cercetarea de față. În cazul doamnei V.A., prima persoană inclusă în studiu, putem determina faptul că aceasta, deși ajunsă în penitenciar, a căutat să se atașeze tot de persoane consumatoare sau cu un istoric sporit în rata de criminalitate. De asemenea, în cazul tinerilor rămași fără părinți sau cu o situație precară în mediul familial, pe care au decis să îl părăsească, întâlnim acelașii tip de comportament retras și focusat asupra consumului de droguri și implicarea în noi activități, care să le confere o stare de bine, de siguranță.

ANEXE

ANEXA 1

Cazul I

Prezentarea cazului

Doamna V.A. s-a născut la data de 14.03.1994 în județul Piatra Neamț. Dânsa mai are o soră care se află în continuare în Neamț, însă despre restul familiei nu are informații, întrucât nu păstrează legătura. La această soră mai este trimisă fiica, V.C.G., în vacanțe, unde a spus că se simte foarte bine și că i-ar plăcea să locuiască acolo, însă mama ei nu este de acord ca aceasta să părăsească orașul în care a crescut. Doamna V.A. nu a dorit să ne ofere mai multe detalii despre familia de origine.

V.A. se află într-o relație de concibinaj cu domnul F.C., în vârstă de 38 de ani. Acest concubinaj datează de 6 ani, relație din urma căreia a rezultat cel de-al treilea copil al doamnei, V.D.I.

Locuința în care locuiau cei doi concubini este o casă a unei familii care nu a mai venit acolo, după ce aceasta a luat foc. Este alcătuită din 2 camere, 2 bucătării și 2 holuri. Cei doi concubini, împreună cu copiii locuiau într-una dintre cele două camere și foloseau o bucătăre, holul comun, toaleta din curte, deoarece în casă nu exista o baie.

V.A. a declarat că soțul ei consuma zilnic alcool, iar, de cele mai multe ori, alegea să se drogheze cu etnobotanice, după ce, inițial, începuse consumul de cannabis, urmat de heroină. Acesta era, în majoritatea timpului, agresiv, în special când concubina nu era dispusă să îi procure materia primă pentru a cumpăra doza de care acesta avea nevoie, ajungând să se adreseze și să se comporte foarte urât, atât cu ea, dar și copiii.

Acest tip de comportament, precum și influența domnului F.C. au determinat-o pe doamna V.A. să înceapă consumul de substanțe ilicite, ajungând să se injecteze și ea cu heroină. Toate aceste lucruri se petreceau în fața copiilor, iar comportamentul față de copiii mai mari, proveniți din relația anterioară a lui V.A., se comporta foarte rece și urât. Doamna a fost nevoită să părăsească domiciliul, împreună cu cei trei copii, din cauza condițiilor în care trăia alături de concubin, apelând de mai multe ori la ajutorul poliției, prin apeluri la numărul de urgențe. Întrucât și aceasta consuma substanțe ilicite, organele de poliție au considerat că ambii parteneri sunt vinovați de certuri, în egală măsură, aplicându-le doar sancțiuni pentru deranjarea ordinii publice. Nereușind să soluționeze problema, într-unul dintre episoadele de sevraj pe care le-a avut, V.A. nu a mai rezistat durerilor și certurilor pe care le avea, iar de față cu fata, V.C.G., l-a înjunghiat, în spate, pe F.C., la data de 04.01.2013. F.C. era dependent de substanțe ilicite și, mai mult decât atât, era și o persoană care fusese detectată cu hepatita C, în urma injectării la comun cu alți consumatori, fapt deloc ajutător în vindecare, acesta urmând să moară la numai câteva ore de la episodul tragic.

Organele de poliție și reprezentanții SPAS-ului din zona în care locuiau membrii familiei au fost sesizați de către vecini, iar copiii au fost dispuși spre a fi instituționalizați într-un centru de plasament. Sora condamnatei, care inițial își arătase disponibilitatea, nu a putut să îi preia, întrucât are 5 copii, iar situația economico-financiară a familiei nu este una foarte bună

V.A. a fost condamnată la închisoare cu executare, fiind încarcerată în Penitenciarul de Tineri și Minori Bacău, unde se află și în acest moment.

În perioada petrecută în penitenciar, condamnata a continuat să consume substanțe ilicite, acestea fiindu-i furnizate de către amicii ei, veniți în vizită, prin intermediul alimentelor pe care le aduc, la vizite. A mai avut perioade de sevraj, ajungând la cabinetul medical de la penitenciar, însă a depășit stările de rău, cu ajutorul medicației și consilierii psihologice. De asemenea, aceasta are conflicte frecvente, atât cu celelalte colege de celulă, cât și cu unele dintre cele încarcerate în aceeași secție a penitenciarului, ajungând să fie mustrată sau trimisă în camerele de izolare, de mai multe ori, după prezentarea în fața comisiei de disciplină a penitenciarului. Este foarte revoltată de faptul că gestul ei nu a fost înțeles ca unul de auto-apărare, mai ales atunci când colegele glumesc de situației ei și a copiilor.

Identificarea nevoilor

Nevoi fiziologice/biologice: va fi verificată starea de sănătate a mamei, în special întrucât pilea și corpul au fost foarte afectate de către consumul de heroină injectabilă, iar concubinul F.C. fusese depistat cu hepatita C, însă și psihicul acesteia a fost foarte afectat de către întâmplările care au avut loc, dar și a celor trei copii ai săi, pentru a stabili dacă în centru sunt îngrijiți corespunzător și nu prezintă un tip de infecție sau boală incurabilă.

Nevoi emoțional-afective: întrucât concubinul doamnei V.A. a avut un comportament foarte urât cu aceasta și copiii, prin vorbele dure adresate și comportamentul violent, este un semn evident că există un dezechilibru în această familie, victimele directe fiind cei trei copii, care, pe lângă abuzurile din partea lui F.C., au aflat și trăit momente dificile, după ce mama lor l-a ucis pe concubinul acesteia.

V.A. se confruntă cu probleme de sănătate fizică și psihică, fiind destul de speriată încă, având uneori coșmaruri și halucinații, fiindu-i teamă de familia lui F.C., care și-a manifestat furia față de ea, după moartea acestuia.

În ceea ce privește nevoile emoțional-afective, putem afirma că problemele au apărut în special din cauza consumului de droguri, a situației financiare a familiei, care nu permitea achiziționarea dozelor necesare, dar și din lipsa informațiilor cu privire la substituția cu metadonă și renunțarea la consumul de heroină, astfel apărând frecventele certuri și discuții.

Identificarea problemelor

Doamna V.A. a devenit din victima concubinului F.C., agresor, ambii consumând zilnic alcool, iar ulterior substanțe ilicite, acesta din urmă devenind ulterior violent în urma consumului, adoptând și un limbaj agresiv, atât cu domna, cât și cu cei doi copii ai dânsei, proveniți din relația anterioară a acesteia. O problemă foarte gravă o reprezintă starea psihică a copiilor, în special a fetiței, martoră la episodul violent, uciderea concubinului F.C. V.A. era determinată să își sprijine copiii și să fie alături de ei, însă din cauza consumului, uneori uita de atribuțiile de mamă pe care le avea, sau nu mai putea, din punct de vedere fizic, sa participle active la creșterea copiilor.

O altă problemă, majoră, referindu-ne la familie, este constiuită de statutul copiilor, care nu au fost preluați încă de asistenți maternali, locuind încă alături de alți copii și îngrijitori.

Stabilirea obiectivelor

Obiective pe termen scurt:

Găzduire pe termen scurt a lui V.A., alături de copii;

Protecție socială a copiilor;

Ședințe de consiliere psihologică a copiilor, dar și a mamei

Găsirea unor preocupări pentru V.A., în vederea depășirii momentelor de tensiune și ocuparea timpului cu activități de distragere a atenției de la consum

Obiective pe termen lung:

Consilierea mamei și a copiilor

Identificarea rețelei prin care lui V.A. îi sunt furnizate substanțele ilicite

Monitorizarea situației școlare a copiilor, la grădiniță și la clasele primare

Sprijin în vederea găsirii unor familii adoptive pentru copii

Contactarea familiei de origine a lui V.A., în vederea susținerii de suport informal pentru copii.

Planul de intervenție

Având în vedere situația doamnei V.A., care se confruntă cu problema detenției și aflându-le în postura de a nu-și poate crește singură copiii, considerăm că este nevoie de o echipă multidisciplinară pentru copii, formată din: asistent social, psiholog și medic.

Doamna V.A. a apelat de mai multe ori la ajutor specializat pentru protecție și sprijin, pentru a rezolva situațiile de criză în care se afla, solicitând și găzduire temporară pentru dumneaei și cei trei copii ai săi. Doamna era victima violenței psihice, verbale și economice, tipuri de violență cu care se confrunta zilnic din partea concubinului, însă, la rândul ei, avea un comportament necorespunzător unei mame protectoare.

În momentul în care V.A. s-a adresat organelor de poliție, aceasta a fost îndrumată către o direcție de asistență socială, unde a formulat o motivație a solicitării ajutoruui, pentru a putea fi stabilite tipurile de servicii de care aceasta are nevoie. V.A. a declarat că este consumatoare de heroină și că uneori are dureri greu de suportat, dar și stări de greață, leșin sau amețeală, motiv pentru care s-a hotărât oferirea de servicii medicale pentru dumneaei.

Având în vedere situația în care se află, aceasta nu poate fi trimisă alături de copii, însă, luând în considerare că au fost victime ale violenței psihive, verbale și economice, cauzate de consumul de alcool și substanțe ilicite, copiii au nevoie de asistență socială, în centru, având posibilitatea să beneficieze de servicii de asistență socială, consiliere socială și consiliere psihologică, asistență juridică, consiliere moral-religioasă (dacă mama solicită acest lucru pentru copiii ei sau pentru ea), dar și găzduire, cel puțin până la liberarea mamei din penitenciar.

Asistentul social reprezintă cel mai important instrument în acest context, întrucât se poate preocupa de educația copiilor, de verificarea situației școlare și de depășire a momentelor critice prin care au trecut.

Dorim ca prin consilierea psihologică să se identifice starea emoțională și psihologică a fiecărui membru ai familiei, pentru a descoperi în ce măsură au fost afectați de comportamentele domnului F.C. și a doamnei V.A. și pentru a stabili intervențiile necesare lor. Se urmărește stabilirea relației dintre frați, dar și dintre copii și mamă, a nivelului de comunicare dintre aceștia și capacitatea lor de a relaționa, stabilirea dezechilibrelor cu care se confruntă și găsirea unei modalități de a remedia și depăși situația, pentru ca fiecare dintre ei să aibă o viață liniștită și normală. Ne dorim ca cei trei copii să aibă cât mai multe detalii despre fenomenul consumului de droguri, pentru a cunoaște efectele pozitive și negative, în vederea delimitării pericolelor de plăcerile oferite. În aceasta situație, considerăm că asistentul social are rolul de mediator, dar și de educator în procesul de rezolvare a problemei familiei A.

V.A. a venit să solicite ajutor în momentul în care nu a mai putut suporta situația pe care o avea acasă, a ales să plece în momentul în care a depășit o stare de sevraj cauzată de lipsa administrării drogului, și neavând alături mai mulți membrii ai familiei sau prieteni apropiați la care să poată apela, a decis să solicite ajutor din partea specialiștilor. În acest caz, afirmăm că întreaga familie se confruntă cu disfuncționalități comportamentale și trebuie luate măsuri pentru a le rezolva. Pentru a finalize cu success această intervenție, trebuie să luăm măsuri în cel mai scurt timp posibil, pentru ca situația să nu se agraveze.

V.A. va beneficia de ajutorul unei echipe multidisciplinare pentru a încerca să își depășească problemele, conform teoriei intervenției în criză, care o vor ajuta să descopere cauzele problemei și o vor sprijini să găsească soluțiile cele mai potrivite pentru a-și rezolva problemele pe care le are cu personalul angajat al penitenciarului, dar și cu celelalte colege de cameră. De asemenea, va reuși să dobândească puterea de a depăși situațiile de stres sau viitoarelor probleme pe care colegele i le pot crea.

Având în vedere antecedentele ei, tentativele de a-și părăsi concubinul, urmate de întoarcerea, în final, datorită promisiunilor și rugăminților că se va schimba și nu va mai avea acelașii comportament, ba chiar va încerca să o ajute să se lase împreună de droguri, dovedesc vulnerabilitatea și teama pe care a avut-o, gesturi impulsionate și de consumul de substanțe, sub a căror efect era în momentul crimei. Astfel, pentru a o ajuta, i se poate oferi un suport informațional cu privire la comportamentul în mediul social, de grup, precum și conduita pe care trebuie să o aibă față de profesioniștii pe care îi întâlnește. De asemenea, se urmărește evitarea recidivei în ceea ce privește actele violente comise, dar și a marginalizării sociale și a separării mamei total de copiii ei, putând să i se ofere și consiliere cu privire la modul în care să se comporte cu proprii copii, după liberare. Este necesară înlăturarea stării de vulnerabilitate în fața consumului de substanțe, precum și găsirea unor preocupări pentru a umple timpul liber de care aceasta dispune.

Un obiectiv important urmărit de planul de intervenție îi vizează pe copiii doamnei, un aspect important fiind prevenirea separării totale de mătușa lor sau privarea de vizitele la penitenciar pe care, uneori, le fac mamei lor. Astfel, pe baza teoriei sistemice, se va încerca obținerea acestui lucru, fiind foarte important ca frații, în special, să rămână împreună. Este foarte imporant să se urmărească dezvoltarea socio-afectivă a copiilor și frecventarea școlii, pentru a putea beneficia de o educație corespunzătoare și pentru a întreprinde activități, în conformitate cu vârsta pe care o au.

Conform teoriei relației traumatice, doamna V.A. a ajuns să aibă o stimă de sine scăzută, din cauza abuzurilor repetate la care era supusă și o imagine negativă despre propria persoană, în urma episodului din cauza căruia a ajuns să fie încarcerată, deși, așa cum afirmam anterior, uneori aceasta susține că fapta comisă a fost în legitimă apărare. Victima este destul de influențată de comportamentul colegelor, însă aceasta trebuie să își schimbe atitudinea datorată de acțiunile violente, fără a mai întâmpina dificultăți în mediul penitenciar, lucru ce poate fi realizat sub îndrumarea unor persoane specializate.

Pe perioada în care se află în penitenciar, V.A. a fost propusă pentru a lucra la bucătăria penitenciarului, loc de muncă ce îi poate oferi o plată sau reducerea zilelor de detenție, și, în special, responsabilizarea pentru perioada post-eliberatorie.

Situația cu care se confruntă această familie este una destul de dificilă, copiii fiind abandonați, iar această situație poate avea consecințe ireparabile, în special asupra copiilor și a dezvoltării lor corespunzătoare.

Asistentul social are rolul de a se asigura că beneficiara este dispusă să lucreze și să renunțe la consumul de substanțe ilicite, precum și rolul de a urmări dezvoltarea și funcționarea doamnei în cadrul penitenciarului.

Concluziile studiului

În special în ultimii ani, domeniul asistenței sociale este de interes, în special în cazul persoanelor care nu își pot rezolva problemele și apelează la ajutor specializat, întrucât asistentul social intervine în momentul în care o persoană este depășită de o situație a cărui rezolvare este imposibil de găsit. Pentru ca intervenția specialistului să dea rezultate, se dorește ca asistentul social să specifice clar planul de intervenție elaborat, dar și obiectivele pe care și le-a propus, îm vederea soluționării anumitor probleme.

ANEXA II

Cazul II

Prezentarea cazului

L.D.I. are vârsta de 19 ani și este de sex masculin, tânăr născut în vecinătatea Bucureștiului de către mama sa L.N., în vârstă de 36 de ani și tatăl său, L.P., în vârstă de 48 de ani. Acesta din urmă a divorțat de D. în urmă cu 4 ani, moment în care l-a obligat și pe fiul lui, D.I. să își părăsească mama. Între timp, tatăl s-a recăsătorit cu G.V., în vârstă de 42 de ani, din Ploiești.

D.I. mai are încă trei frați, C., în vârstă de 14 ani, I – 7 ani, iar S. doar 5 ani, toți trei rămași alături de mama lor naturală.

În prezent, D.I, se află pe stradă, alături de un grup de persoane fără adăpost propriu, petrecându-și majoritatea timpului într-una dintre zonele frecventate de către persoane fără adăpost, practicanți ai sexului comercial și persoane consumatoare de droguri, din București.

L-a părăsit pe tatăl său după ce mama vitregă l-a obligat să participe la treburile casnice și, uneori, îl trimitea în diverse locuri pentru a procura hrană sau obiecte de vestimentație, prin furt. La începutul acestui an, nemulțumit de atitudinea violentă a lui G.V. și de faptul că tatăl său îl agresa fizic, a decis să părăsească domiciliul, alăturându-se grupului anterior menționat. În prezent, locuiește într-unul dintre canalele din București, galerii create pentru termoficare, adaptate nevoilor de către locatarii prezenți. Își vizitează uneori mama și frații, la aproximativ o lună de zile, însă nu petrece foarte mult timp cu aceștia, fiind criticat de către mama sa, care îl acuză de comportamentul pe care îl are față de ei și de faptul că i-a părăsit.

D.I. este în prezent consumator de aurolac, după ce, anterior consumase etnobotanice, la care avea acces ușor și nu necesitau costuri mari de procurare, la fel ca și substanța inhalată în prezent. Provocat de către unii tineri de pe stradă, tânărul a fost uneori pe punctul de a-și administra o doză de heroină, însă colegii, consumatori de mai mulți ani, l-au sfătuit să nu înceapă consumul, prezentându-i efectele fizice pe care acesta le provoacă.

Referindu-ne la educație, tânărul ne-a comunicat faptul că a urmat 8 clase de studiu, urmând ca după terminarea acestora, să se preocupe de îngrijirea fraților mai mici.

D.I. a trecut printr-o perioadă mai dificilă, după părăsirea tatălui său și a mamei vitrege, moment în care intenționat și-a vărsat aurolac pe hainele de pe el, aprinzându-le cu flacăra de la brichetă. Vecinii din zonă l-au observat și au sesizat serviciul de ambulanță, prin apel la 112. A fost afectat doar în proporție de 20% din organism, reușind să fie salvat de către un vecin, cu ajutorul unei pături.

În prezent, afirmă că simte nevoia de a consuma substanțe inhalante, întrucât este foarte afectat de către cele întâmplate cu familia lui, dar și de faptul că, în urma accidentului lumea îl stigmatizează.

Doarme și mănâncă alături de colegii lui din canale, din banii procurați din cerșit, furt și spălat de parbrize ale mașinilor. Din cauza acestui tip de comportament, tânărul a fost reținut de câteva ori de poliție pentru furt și vagabondaj, însă a fost eliberat, întrucât păgubitul nu a depus plângere penală, fiind eliberat de către organele de poliție, pentru fapta din urmă primind doar avertisment.

Nu l-a contactat niciodată pe tatăl lui, iar mamei nu i-a comunicat unde locuiește sau vreo modalitate de a-l contacta. Așa cum afirmam anterior, singurele legături sunt păstrare cu mama și frații, doar atunci când acesta îi vizitează.

Identificarea nevoilor

Nevoi fiziologice/biologice: D.I. este dependent de substanța inhalantă, neputând petrece foarte mult timp fără a o consuma. Din acest motiv, se recomandă controlul medical amănunțit, în vederea realizării unor analize medicale, care să prezinte eventualele infecții sau boli incurabile, întrucât și-a petrecut majoritatea timpului alături de alte persoane, în tunelele de sub București, unde se consumă și alte tipuri de droguri, în special heroină injectabilă, dar și întreținerea relațiilor sexuale, neprotejate.

Nevoi emoțional-afective: Tânărul a trecut prin momente dificile, atunci când a fost agresat fizic și verbal de către L.P. și G.V., fiind nevoie de consiliere psihologică, în vederea determinării factorilor declanșatori ai consumului de aurolac, și alții decât cei cauzați de starea emoțională a lui.. Se poate solicita ca acesta să primească îngrijire medicală și consiliere, alături de ceilalți membrii ai familiei, pentru a fi sprijinit de aceștia în depășirea consumului, dar și a traumei pe care a trăit-o.

Identificarea problemelor

Fuga de acasă și vagabondajul pot fi semne clare de comportament deviant la un minor, acestea având la bază o multitudine de motive, sărăcia, severitatea părinților, etc. Sunt lucruri clare de înclinare spre infracționalitate deoarece așa cum am spus în capitolul anterior, anturajul format pe stradă și viața de stradă își pune o negativă amprentă asupra conduitei și aspiraților.

D.I., tânăr cu probleme familiale și locative, s-a refugiat alături de alți tineri într-o zonă din București, pentru a fi departe de familie, dar și de persoane care i-ar putea face rau, considerându-i pe noii prieteni membri ai familiei, apropiați. Tânărul afirmă nemulțumirile pe care le are față de tatăl lui și mama vitregă, fiindu-i teamă de o eventuală întâlnire cu aceștia, pe care mama naturală sau tatăl ar putea să o planifice, întrucât D.I. nu i-a povestit episoadele trăite alături de acesta din urmă.

Referindu-ne la mama naturală, aceasta întâmpină dificultăți financiare, greutăți în creșterea copiilor, dar și amenințări din partea fostului soț, cu privire la copii, în special la cel mai mare dintre aceștia, D.I.

Stabilirea obiectivelor

Obiective pe termen scurt:

Instituționalizare provizorie într-unul dintre apartamentele sociale din București

Identificarea problemelor medicale și psihologice ale lui D.I.

Alcătuirea dosarului de înscriere la studiile liceale, în vedea finalizării celor 12 clase de studiu

Înscrierea la un club sportiv, D.I. fiind pasionat de artele marțiale

Obiective pe termen lung:

Consiliere psihologică pentru a depăși renunțarea la substanța consumată, dar și reluarea legăturilor cu familia

Contactarea mamei și a tatălui, în vederea găsirii unei soluții locative pentru copilul lor

Consiliere din partea unui asistent social, în vederea întocmirii unui plan de acțiune pe termen scurt și mediu

Finalizarea admiterii la liceu și profilul pe care dorește să îl urmeze

Supravegherea situației școlare și a relațiilor cu noii colegi

Sprijin în vederea stabilirii unor preocupări pentru ocuparea timpului liber pe care tânărul îl are, după finalizarea cursurilor și a temelor

Planul de intervenție

În încercarea de a găsi o explicație a comportamentului tânărului, facem referire la explicațiile psihologice și sociologice, specialiștii în domeniu considerând că cei mai importanți factori sunt cei psihologici și cei sociali, astfel că în evaluarea manifestărilor delincvente ale lui D.I. sunt de luat în considerare factori precum: agresivitate, frustrare, socializare, instabilitate emoțională, impulsivitate, socializarea cu ceilalți colegi ai lui, dar și neconcordanța dintre maturizarea intelectuală și cea fizică.

Studiind comportamentul lui D.I., conform specialiștilor din domeniu, profilul psihologic al tânărului este caracterizat de negarea valorilor sociale actuale, cu o posibilă înclinație spre comportamente agresive, instabilitate emoțională, dar și inadaptarea socială, teama sau insecuritatea permanentă, comportamentele de devotament afișate, atât în fața mamei, cât și în fața prietenilor, fiind duplicitar, atunci când îi minte despre activitățile lui, și, în special, anumite vicii sau dependențele cunoscute ale tânărului.

Tinerii care prezintă probleme cu legea, la fel ca și D.I., prezintă caracteristici distincte, atitudini nepotrivite față de lege, de familie, dar și față de cei din jur sau de către propria persoană. Referindu-ne la planul psiho-emoțional, J. S. Peters consideră că tinerii care prezintă un comportament delincvent prezintă temeri legate de sentimente de vinovăție, de marginalizare sau nedreptate.

Concluziile studiului

D.I. nu se consideră vinovat de încălcarea legii sau comiterea daunelor, ci se percepe pe el însuși ca un rău pentru mediul social înconjurător, ducând la o înlănțuire de frustrări, în special după accidentul avut în momentul în care și-a vărsat pe corp aurolac, iar înțelegerea acestei idei de către cei din jur și nu a ideii de redresare a conduitei respective duce la adoptarea, dar și resemnarea și supraviețuirea cu o astfel de conduită pentru tot restul vieții, acest proces fiind cunoscut și sub numele de „etichetare socială”.

Referindu-ne la obiectivele pe termen scurt și mediu, considerăm că D.I. prezintă o nevoie acută de afecțiune din partea familiei, dar și de integrare social, într-un mediu propice, altul decât cel în care momentan trăiește.

Considerând faptele comise de către tatăl și mama vitregă a fi agresive, cu un puternic impact emoțional asupra tânărului, considerăm că, mai presus de orice, D.I. necesită prezența unui specialist în preajmă, persoană abilitată să îi inspire tânărului încredere și curaj pentru a-și expirma temerile, trăirile sau sentimentele de vinovăție și frustrare.

ANEXA III

Cazul III

Prezentarea cazului

L.O. este de sex feminin și are vârsta de 17 ani, născută la data de 15.04.1997, în București, de către părinții: mama, V.R., 36 ani și tatăl A.P. – 35 de ani.

Tânăra mai are 4 frați, doi gemeni P. și I. (6 ani) și o soră, M. (14 ani), născuți din căsătoria celor doi părinți.

În ceea ce privește educația lui L.O., aceasta a urmat doar 4 clase la o școală primară din București, întrucât familia nu a avut posibilități materiale și nici disponibilitatea de a-i trimite pe aceștia în continuare la studii.

Tânăra nu locuiește alături de părinții săi, în locuința în care s-a născut, ci alături de concubinul acesteia, P.N., de 4 ani, tatăl copilului în vârstă de 2 ani, pe care îl au împreună. Ambii conviețuiesc într-o locuință comună cu alte persoane, ei având o cameră în care copilul și tatăl își petrec majoritatea timpului. L.O. produce banii necesari traiului, pentru cei trei membrii ai familiei, practicând sexul comercial, prin anumite zone din București, însă, în special, în locuința în care se află. Tatăl este asociat cu alți bărbați, din aceeași locuință, în vederea găsirii de noi clienți, dar și de planificare a tarifelor și locațiilor în care se se desfășoare aceste acte.

L.O. nu a început aceste practici de bună voie, ci obligată de către P.N., după nașterea primului copil. Acesta din urmă este consumator de tutun, alcool și, uneori, de cocaină, achiziționată prin furturi de la clienți sau din magazinele scumpe din București. Pe timpul zilei, acesta întrepinde activități de furt, abuz și violență domestică, însă noaptea își supraveghează concubina, în activitatea pe care aceasta o desfășoară. Pentru a rezista oboselii și suprasolicitării, lui L.O. i se administrează substanțe ilicite, care să nu îi provoace stări de somnolență, ci să o țină activă. Uneori, aceasta este nevoită să iasă în stradă și ziua sau seara, chiar în fața locuinței, unde își leagănă copilul și caută clienți noi, care doresc să plătească pentru contactele sexuale.

L.O. afirmă că tarifele diferă de la un client la altul, în funcție de actul sexual petrecut și de dorințele clientului. Pentru o sumă mai mare de bani, aceasta acceptă contactele sexuale neprotejate, risc major la care se supune, din punct de vedere a sănătății și a contactării de infecții cu transmitere sexuală sau infecții ce pot conduce la boli incurabile.

În momentul în care copilul celor doi nu poate fi alături de ei, L.S. este lăsat colocatarilor, care îl lasă, de cele mai multe ori, singur sau îl abuzează vizic sau verbal.

L.O. a decis să își părăsească familia, în momentul în care tatăl și bunicul acesteia continuau sa abuzeze fizic de ea, prin repetate violuri sau prin violența fizică. Teama de a fi marginalizată și stigmatizată nu au împins-o pe tânără să apeleze la organele de poliție, preferând să își părăsească familia, ajungând printr-o cunoștință în cartierul în care locuiește în acest moment.

Pe lângă activitățile pe care le întreprinde, tânără a reprezentat și delegatul membrilor casei, fiind trimisă la întâlnirile cu membrii ARAS, în vederea schimbului de seringi și achiziționării de prezervative, împărțite de aceștia în întâlnirile pe care ARAS-ul le organiza, anii anteriori.

Din nefericire, în acest moment, atât L.O., cât și ceilalți membrii nu mai beneficiază de acest serviciu, din lipsa de fonduri, riscându-și sănătatea, în fiecare zi, prin comportamentele de risc pe care le întreprind.

Identificarea nevoilor

Nevoi fiziologice/biologice: Se propune recomandarea de a urma analize medicale, în vederea depistării stării de sănătate, dar și a unui control ginecologic, pentru a determina dacă tânăra este infectată cu unul dintre virusurile care se transmit prin contactele sexuale neprotejate, dar și a unei infecții sau boli incurabile.

De asemenea, se recomandă vizita copilului la un medic pediatru și întocmirea unui regim alimentar raportat la vârsta pe care o are.

Tatăl, întrucât trăiește într-o relația de concubinaj cu L.O. este pasibil de infecții sau boli transmise prin contactele sexuale cu aceasta, dar și prin comportamentul de risc pe care acesta îl are.

Nevoi emoțional-afective: considerăm că L.S. este cel mai afectat de comportamentele părinților, nebeneficiind de atenția și căldura părintească. Se impune o anchetă socială pentru a determina condițiile de locuit, dar și modul în care cei doi au grijă de copil. În cazul în care nu se vor lua măsuri, se va propune instituționalizarea într-un centru a copilului sau preluarea de către un asistent maternal, pentru a primi educația, dar și îngrijirea de care are nevoie, conform vârstei lui.

Identificarea problemelor

Factorii care influențează dezvoltarea psihică, caracterologică și socială a tânărului sunt multipli și depind de terenul pe care acționează, respectiv copilul cu zestrea lui psihică, biologică, funcțională: familia, focarul familial incomplet sau absent, copilul unic, divorțul, școala, repetenția și anumite tipuri de retarduri.

Pentru a evita un astfel de comportament indiferent de situația familială sau școlară, minorului îi este necesară impunerea încă din perioada copilăriei a anumitor aspirații precum o pregătire școlară desăvârșită, obținerea unui status socio-profesional, bazarea pe un întreg ansamblu de principii și valori, implicarea individului în activități constructive, etc, fiind mai multe asemenea comportamente acceptate de societate ca fiind pozitive, cu atât evitarea unor comportamente deviante este mult mai probabilă pe viitor.

Stabilirea obiectivelor

Obiective pe termen scurt:

Vizita la medici specialiști și realizarea analizelor medicale

Determinarea gradului de dependență, în urma consumului de droguri

Realizarea unei anchete sociale la domiciliul celor trei membrii

Găsirea unei locuințe potrivire pentru L.S.

Stabilirea unui plan de intervenție pe plan scurt

Crearea unui regim de viață și achiziționarea celor necesare lui L.S.

Identificarea unui program de detox, în care L.O. să fie înregistrată

Obiective pe termen lung:

Stabilirea unei locuințe definitive pentru L.S.

Consilierea pishologică a lui L.O., în vederea identificării problemelor cu care se confruntă, în urma abuzurilor și a practicării sexului comercial

Finalizarea programului de detox și recomandarea unui stil de viață diferit, pentru a evita recidiva

Aplicarea planului de intervenție, prin recomandarea finalizării studiilor sau a încercării găsirii unui loc de muncă stabil

Planul de intervenție

În general, delicventul minor se simte într-o continuă amenințare provenită dintr-un surplus de experiențe negative și neavând un statut social de apărat, el nu are o motivație pentru a se conforma normelor sociale, deoarece el nu se apreciazã nici pe el însuși și nu își va aprecia, în nici un caz, semenii sau opiniile lor referitoare la conduita sa, ceea ce pe parcurs va face foarte grea o reeducare sau o reintegrare socială.

Având în vedere situația celor trei membrii, care se confruntă cu probleme sociale și medicale, aflându-se în postura de a nu-și poate crește singuri copilul, considerăm că se impune prezența unei echipe de profesioniști formați din: medic, asistent social și psiholog, în vederea soluționării problemelor sociale și a situațiilor de criză în care se află, solicitând găzduire, cel puțin pentru copil.

L.O. a fost victima violenței psihice, verbale și fizice, prin abuzurile fizice și alte tipuri de violență cu care se confrunta zilnic din partea tatălui, însă, la rândul ei, are un comportament necorespunzător unei mame protectoare. În acest sens, prin consilierea psiho-socială propunem găsirea unor soluții prin care mama poate fi alături de copilul ei și poate schimba comportamentul parental cu care a fost obișnuită. De asemenea, propunem ca aceasta să urmeze un tratament de detox, pentru a renunța la consumul de droguri, impus de către concubinul acesteia.

Concluziile studiului

Deși L.O. și-a exprimat dorința de a reveni în familie, împreună cu L.S., copilul ei, reintregrarea familială este oarecum incertă, luând în considerare abuzurile fizice și psihice suferite, în special din partea tatălui ei, ulterior din partea concubinului. Pe tatăl ei îl vizitează uneori, însă decăderea din drepturile părintești ale lui L.O. nu soluționează problemele pe care le are ea sau L.S. Este necesar un program susținut de consiliere și, în special, psihoterapie.

În prezent, aceasta nu se află în atenția vreunei organizații nonguvernamentale sau a unui serviciu public specializat pentru protecția minorilor sau a mamei și copilului.

ANEXA 4

Cazul IV

Prezentarea cazului

P.C este un tânăr în vârstă de 21 ani, născut în data de 16.02.1993, în Județul Bacău, descendent al unei familii legal consituite. Tatăl, P.V. a decedat, când copilul avea numai 6 ani. Era consumator de alcool și canabis, ajung în stadiul de ciroză, iar mama, P.D. consuma tutun și alcool; aceasta a decedat la 5 ani diferență, în urma sinuciderii de la balconul apartamentului în care locuiau. P.V. a decedat în urma unui accident de autoturism, condus de acesta sub influența alcoolului, în timp ce se întorceau de la o petrecere la care consumaseră peste limita admisă. Mama tânărului a suferit câteva fracturi, însă, în urma recuperării fizice, a depășit momentele neplăcute. Cu toate acestea, abuzul de alcool și episoadele de halucinații pe care le-a trăit, au determinat-o să recurgă la a se sinucide.

P.C. nu a avut parte de un mediu propice de dezvoltare, familia acestuia fiind carențată, din perspectiva funcțiilor ei de bază (de socializare, economică, suportivă, de sprijin, și altele). Acesta a fost abuzat fizic și neglijat de către părinți, preocupați de consumul de alcool și narcotice, nepunându-i acestuia la dispoziție hrana sau metode de educație și integrare socială.

Relația conjugală dintre părinți era din ce în ce mai rece, semnificând un model negativ pentru propriul copil. Relația de familie cu bunicii care l-au îngrijit a avut o evoluție favorabilă, însă condițiile impuse de lipsa unei locuințe proprii au generat separarea tânărului de bunicii lui.

În acest moment, tânărul se află în Bacău, unde locuiește în chirie împreună cu un grup de prieteni, într-un apartament. Lucrează la o firmă de construcții, însă nu cu normă întreagă. În cea mai mare a timpului liber, care este tot mai mare, de la o anumită perioadă, P.C. își petrece timpul pe insula din oraș, unde petrece timpul la terase sau pe malul râului, la pescuit. Consumă alcool, tutun, iar în perioada anterioară consuma etnobotanice, substanțe înlocuite, în prezent, cu marijuana, pe care o procură de la un coleg care lucrează pe un autoturism de transport persoane spre Iași. Împreună își rezervă timp pentru aceste activități de relaxare, uneori nemaiputând să ajungă la locul de muncă.

P.C. a avut o relație stabilă, însă, din cauza viciilor și reacțiilor provocate de acestea, relația s-a încheiat. Acesta afirmă că este mai fericit singur, decât cu o persoană care nu îl înțelege, devenind introvertit și indisponibil pentru o nouă relație.

Întrucât a consumat substanțe ilicite și a avut comportamente care nu se supuneau legii, precum consumul de droguri și alcool, dar și contacte sexual în spațiile publice, i-a fost întocmit un dosar penal, ca urmare a ultrajului contra bunelor moravuri. De asemenea, lui P.C. i-au fost înmănate avertismente și amenzi penale, în repetate rânduri. Întrucât nu deține nicio proprietate sau bun material pe numele lui, acesta nu a urmat achitarea niciuneia dintre amenzi, fiind total dezinteresat de acest aspect.

Identificarea nevoilor

Nevoi fiziologice/biologice: P.C. este un consumator de alcool, tutun și droguri, care a trecut de la consumul de week-end, la consumul frecvent, provocându-i dependența și rezistența la substanța consumată. În acest sens, P.C. necesită un consult psiho-medical, care să determine gradul dependenței la substanța consumată și un eventual detox.

Nevoi emoțional-afective: lipsa afectivității, apropierii de o anumită persoană și frustrările pe care le are tânărul crează disconforturi emoționale care determină consumul de substanțe ilicite, dar și de alcool și tutun. Discuțiile cu un psihoterapeut i-ar putea îmbunătăți stima de sine și i-ar putea focusa atenția către alte preocupări care să îi ocupe timpul liber.

Identificarea problemelor

Problemele pe care P.C. le are pot fi datorate și conviețuirii alături de tineri ce au comportamente de risc. Asocierea cu aceștia și ocuparea timpului liber cu activități care se abat de la anumite norme generează dezechilibre afective, sociale ale lui P.C. Lipsa unei relații stabile și frustrarea de a o fi pierdut pe cea anterioară din cauza consumului de substanțe pot cauza fie satisfacții asupra perioadei prezentului, afirmând că este fericit – o mască a sentimentului de singurătate și tristețe, pe care acesta le resimte.

Reproșurile pe care bunicii i le aduc, atunci când acesta îi vizitează sau contactează telefonic, legate de plecarea lui de acasă și dezinteresul manifestat față de aceștia îl determină pe P.C. să acționeze pe cont propriu și să fie din ce în ce mai dezinteresat de bunicii care l-au crescut, după moartea părinților lui.

Stabilirea obiectivelor

Obiective pe termen scurt:

Identificarea stării de sănătate a lui P.C.

Contactarea angajatorului cu privire la locul de muncă

Găsirea unei locuințe provizorii

Întocmirea unui Curriculum Vitae, în vederea înscrierii acestuia la un curs interactiv

Obiective pe termen lung:

Consultarea unor medici specialiști pentru a determina gradul de dependență, dar și status-ul organelor vitale, în urma consumului de alcool și tutun

Contactarea bunicilor pentru a stabili o întâlnire

Găsirea unei locuințe permanente sau întoarcerea lui P.C. în casa bunicilor

Înregistrarea într-o comunitate terapeutică sau grup de suport, pentru a depăși toxicodependența pe care o are P.C.

Planul de intervenție

Întrucât P.C. este un tânăr care nu beneficiază de suport afectiv sau material din partea vreunui membru de familie, se propune ca acesta să reia legătura cu bunicii, în vederea vizitării mai dese sau a mutării în locuința pe care aceștia o dețin.

Renunțarea la viciile pe care le are poate fi mai facilă dacă se dorește intrarea pentru o perioadă de determinată într-o comunitate terapeutică de suport sau participarea la grupuri de suport în prezența unui psihoterapeut sau specialiști în probleme legate de toxicomanie.

Pentru a evita recidiva, în cazul în care tânărul își va da acordul de a participa la întâlnirile sugerate, se propune înscrierea la cursuri practice sau teoretice, care îi pot oferi lui P.C. confortul, sprijinul, dar și noi oportunități de a-și face noi cunoștințe prin care starea de spirit poate fi îmbunătățită semnificativ.

Concluziile studiului

Conform teoriei subculturii, care presupune implicarea într-un anumit grup social care manifestă atitudini propice pentru a consuma droguri, factorul cheie care determină începerea consumului propriu este determinat de grupul de apropiați, la rândul lor, consumatori de droguri, cu atitudini pozitive față de consum, la fel cum se întâmplă și în grupul din care face parte P.C.

Consumul de droguri este permis și susținut în acest context, însă în preajma familiei formată din bunici, este puternic dezaprobat.

Clasificarea subculturilor se diferențiază în funcție de substanța la care se face referire, cum ar fi: subculture abuzului de marijuana, heroină, alcool, dar și a consumului multiplu de droguri. În acest caz, cea mai marcantă clasificare a substanțelor ilicite are la bază tipul sau tipurile de substanțe ce sunt consumate. În acest caz, se poate afirma că P.C. este membrul a cel puțin trei subculturi, ceea ce se întâmplă cu el afectând grav și persoanele de lângă.

Bibliografie

[1] [Emil Cebuc], Vasile Teodor Dărdălat, Rețele locale de calculatoare de la cablare și interconectare, Editura Albastră, paginile 56-66, 94-104, 247-251

[2] Andrew S. Tanenbaum, Rețele de calculatoare, Editura Agora, 1998, paginile 32-37, 577-583, Târgu Mureș

[3] http://en.wikipedia.org/wiki/OSI_model

[4] http://www.microsoft.com/windowsserver2008/en/us/default.aspx

[5] Luminita Scripcariu, Iulian-Dragoș Scripcariu, Rețele de calculatoare, Editura Tehnopress, 2003, paginile 41-84 Iași

[6] Adrian Munten, Valerică Greavu, Rețele locale de calculatoare – proiectare și administrare, Editura Polirom, 2003, paginile 34-40, Iași

[7] [Florin Iordache], Sisteme de operare în rețea, 1992, paginile 15-47

[8] http://www.tcpipguide.com/free/t_TCPIPBootstrapProtocolBOOTP.htm

[9] http://standards.ieee.org/

[10] http://en.wikipedia.org/wiki/RAID

[11] Mihai-Ionut Andries, Ion Bogdan, Stefan -Victor Nicolaescu, Luminița Scripcariu, Securitatea rețelelor de comunicații, Casa de editură Venus, 2008, paginile 30-33, Iași

[12] http://www-03.ibm.com/systems/bladecenter/

[13] http://www.microsoft.com/windowsserver2008/en/us/ad-main.aspx

[14] http://www.grouppolicy.biz/

[15] http://www.msexchange.org/

[16] http://technet.microsoft.com/en-us/library/cc753637%28WS.10%29.aspx