Factori de Inlaturare a Stresului

  Stresul face parte din viata noastra. Nu numai situatiile percepute ca fiind dificile sunt generatoare de stres, ci orice situatie noua care necesita o reactie adaptativa. Uneori chiar si evenimentele fericite (casatoria, calatoriile, etc.) pot genera stres. De asemenea micile satisfactii si micile necazuri ale vietii cotidiene pot fi producatoare de stres. Din acest motiv se spune ca viata fara stres inseamna moarte. Suportabilitatea stresului este diferita de la o persoana la alta in functie de robustetea fiecareia si de suportul social de care beneficiaza. Stresul decurge din confruntarea persoanei cu sarcini si solicitari percepute si evoluate de aceasta ca fiind dificile si presante si pe care crede ca le poate rezolva cu succes.Cei mai importanti factori de inlaturare a stresului sunt:managementul corect al timpului,comportamentul asertiv si buna gestionare a propriei dezvoltari.

Selye introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50, concept ce ocupă un loc important mai întâi în medicină, apoi în psihiatrie și psihologie. El încearcă să definească stresul, la început, ca fiind o agresiune, apoi ca o reacție a subiectului la o agresiune, aceasta reprezentând stresorul. Conform concepției lui Selye, tensiunile care produc stresul fac parte din viața cotidiană. Stresul caracterizează o reacție psihologică complexă, extrem de intensă și relativ durabilă a individului confruntat cu noi și dificile situații existențiale.

Stresul este o problemă importantă în majoritatea țărilor. Pe lângă faptul că este responsabil pentru numeroase boli, acesta provoacă și multă suferință. Stresul apare ca reacție de adaptare a organismului nostru la acei factori din exterior pe care îi percepem ca fiind agresivi și care adesea ne induc o stare de alarmă resimțită atât la nivel psihic (încordare, teamă, nervozitate), cât și fizic (creșterea secreției de adrenalină, intensificarea bătăilor inimii, transpirație). El nu este propriu-zis o boală, dar poate duce în timp la îmbolnăvire. De aceea este bine să știm ce anume ne stresează si cum ne putem elibera de stres. Denumit și maladia invizibilă, stresul este, în general, consecința adecvării ritmului vieții profesionale la cel al vieții private (Petrescu, 2004)

Timpul este inerent în management. Managementul timpului înseamnă controlul acestei resurse,este esența progresului tehnic și economic, deoarece fructificarea și dovedirea unei idei depinde de factorul timp. Paul R. Godin propune o definiție sugestivă și succintă a conceptului de management al timpului: “Un proces personal de programare, de anticipare și de reacție într-o manieră planificată, predictivă, efectivă și eficientă” (citat de Armstrong, În 1990)

In decursul istoriei, percepția noastră privind timpul a cunoscut modificări semnificative. Și aceasta pentru că, între altele, s-a modificat durata de viață, s-a prelungit perioada de muncă, s-au accelerat ritmurile și a apărut concurența dintre adulți. Este tot mai evident faptul că, în viața de zi cu zi timpul a devenit o resursă ce trebuie optimizată, raționalizată și controlată.

Mai nou, în prezent, adultul caută o formulă magică pentru a-și împărți timpul între muncă, familie și propriile sale aspirații. Cum poate fi echilibrat timpul alocat pentru satisfacerea acestor trei opțiuni?Nu există un răspuns general valabil pentru această întrebare; totul depinde de normele culturale, sociale, economice și legale din țara în care trăim.

Definirea noțiunii de timp ridică numeroase probleme generate de percepția diferită pe care o au cei din jurul nostru cu privire la acest subiect. Timpul este o durată limitată considerată în raport cu utilizarea care i se dă.Dintr-o altă viziune timpul este :resursa noastrã cea mai importantã și este important sã o folosim din plin,dar si unica resursã pe care nu o putem mãri., odatã ce este epuizatã nu mai poate fi recâștigatã. Toatã lumea are aceeași ,,cantitate” de timp, tot timpul care este disponibil este de 24 de ore în fiecare zi. Modul în care îl utilizãm este singurul care difera.

În anumite momente ale zilei, în anumite clipe ale vieții noastre, timpul pare a trece cu diferite viteze. Când ești absorbit în munca ta sau când te simți bine, timpul trece foarte repede.Din totdeauna, omul s-a străduit să găsească modalități de măsurare a timpului. Managementul timpului impune și el acest lucru și este unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului personal. Managementul timpului poate fi stăpânit de oricine cu putin studiu si răbdare. Măsurarea timpului nu se face însă, decât pe baza rezultatului fiecărei activități realizate într-un interval de timp dinainte stabilit. Altfel spus, nu gestionăm timpul în sine, ci activitățile desfășurate într-o anumită perioadă. Managementul timpului se bazează pe trei piloni: planificarea, organizarea și controlul timpului. Noțiunea de eficacitate cere ca, pentru fiecare individ, timpul să fie utilizat în mod rațional și productiv, în conformitate cu ritmul personal și cu resursele de care dispune fiecare individ, cu scopul de a asigura îndeplinirea unor activități precise într-un interval de timp dat. Managementul timpului presupune ca, pentru fiecare individ, să se aloce secvențe de timp, riguros calculate, pentru fiecare activitate ce trebuie desfășurată (planificarea), să se facă toate eforturile posibile pentru a le respecta (organizarea) și să se evalueze, în mod regulat, rezultatele obținute (controlul).

Exista anumite principii de baza în management. Ele ne pot ajuta în ceea ce privește identificarea criteriului de a manageria timpul deoarece timpul este inamicul numarul 1.

•Planificarea-A învăța sã ne planificăm fiecare zi, săptămână, an, este primul pas în învățarea de a ne controla munca. Aceasta de asemenea ne ajută și să devenim realiști în ceea ce privește cât de multă muncă putemsuporta.

• Fixarea prioritãților – A învăța să deosebim cererile urgente de cele importante și evaluarea cãror aspecte ale muncii noastre ar trebui sã le dăm prioritate, este esențial când vrem sã ne manageriem timpul.

• Un sistem de muncă bine organizat – A învăța să stabilim o rutină a zilei, efectiv a face față ,,lucrului cu chitanțele”, telefoanelor, comunicarea cu colegii …

• Folosindu-ne jurnalul ca și o unealta – Jurnalul personal ocupã un loc esențial în organizarea timpului și ar trebui sã includã planuri, liste ale acțiunilor, adnotãri importante, și multe alte informații.

“Odata trait timpul e pierdut definitiv;de aceea trebuie sa invatam sa il folosim cu intelepciune” (Dr. Denis Waitley)

   Cel de-al doilea factor de inlaturare a stresului este asertivitatea. Prin comportament asertiv intelegem, un comportament ce ii permite unei persoane sa actioneze cat mai bine in interes propriu, sa isi apere punctul de vedere fara o anxietate exagerata, sa-si exprime sentimentele in mod sincer si sa se foloseasca de propriile drepturi fara a le nega pe ale celuilalt.Asertivitatea nu este un comportament natural cu care ne nastem. In mod natural ne comportam si comunicam submisiv sau agresiv; asertivitatea este un comportament si un mod de comunicare adecvat, deci o abilitate care trebuie cunoscuta si apoi exersata.

Comportamentul asertiv se caracterizeaza prin:autovalorizare, credinta in dreptul de a-ti exprima propriile opinii si de a actiona pentru satisfacerea propriilor nevoi: capacitatea de a comunica , de a impartasi propriile experiente cu ceilalti mai degraba decat de a pastra totul in tine, respectarea drepturilor si a nevoilor celorlalti, sentimente confortabile in legatura cu propria persoana, cu nevoile si actiunile personale.Asadar comportamentul asertiv se defineste prin faptul ca in comunicare nu se incalca nici drepturile personale, nici ale celorlalti, subiectul exprimandu-si necesitatile, dorintele, sentimentele si preferintele intr-un mod deschis si onest, intr-o maniera socialmente adecvata. Comportamentul asertiv demonstreaza respectul fata de sine si fata de ceilalti, promoveaza autodezvaluirea, autocontrolul si aprecierea pozitiva a valorii de sine. Comunicarea directa, deschisa si onesta permite repozitionarea mesajelor fara distorsiuni, ceea ce mentine relatiile cu ceilalti. Asertivitatea este cea mai eficace modalitate de solutionare a problemelor interpersonale.Comunicarea asertiva permite sa spui ceea ce ai de spus, intr-un mod ferm si spontan, sincer si direct, pastrandu-ti demnitatea si drepturile fara sa-l jicnesti pe celalalt, deci fara sa-l ataci ca persoana, referindu-te strict la comportamentul sau din acel moment.

O bună gestionare a emoțiilor contribuie la îmbunătățirea abilității de a lua decizii în timprecord, în situații de criză, în contexte tensionate sau în situații conflictuale. Capacitatea de ane controla emoțiile și de a le interpreta pe ale celorlalți poate oferi obiectivitate în luarea deciziilor și o privire de ansamblu asupra situațiilor în care suntem implicați.Daca esti constient de propriile emotii-si inveti sa le gestionezi-vei putea sa recunosti si sa depasesti obstacolele ivite in cale,sa fii mai motivat si sa ii inspiri pe ceilalti,sa ai relatii personale si profesionale mai bune si sa devii un adevarat lider.Aceste activități presupun cunoașterea personală a valorilor, aspirațiilor, scopurilor profesionale, dar mai ales a motivațiilor bazate pe intuiție, cunoaștere, simț critic, luciditate, realism, obiectivitate, care conduc în final spre limpezirea imaginii de sine, astfel încât aceasta să fie una corectă, realistă și pozitivă.

Este necesar ca orice om sa invete sa-si identifice si sa-si exprime emotiile fata de even imentele viitoare apreciate ca fiind potential stresante,sa-si identifice restrictiile emotionale imediate (instabilitate, neliniste),sa-si identifice reactiile cognitive, fiziologice si comportamentale,sa reevalueze evenimentul prin gandire pozitiva si multiplicarea perspectivelor, fapt care conduce la schitarea unor noi modalitati de solutionare. În acceptiunea lui Daniel Goleman’’Inteligenta emotionala este "capacitatea (unei persoane) de a fi în stare sa se motiveze si sa persevereze în fata frustrarilor; de a-si stapâni impulsurile si de a amâna satisfactiile; de a-si regla starile de spirit si de a împiedica necazurile sa-I întunece gândirea; de a fi staruitor si de a spera".