Extraversie Si Nevrotism Corelatie cu Scalele Cpi

Cuprins

Introducere

Partea întâi

Implicații teoretice:descrierea conceptelor și prezentarea instrumentelor

Concepția lui Eysenck privind personalitatea

Definirea conceptelor de extraversie/introversie și nevrotism

Eysenck Personality Inventory-descrierea chestionarului

C.P.I.-concepția lui H. Gough privind evaluarea personalității

Prezentarea celor 18 dimensiuni ale personalității normale. Prezentarea scalelor : conținuturi și atribute în comportamentul interpersonal

Validarea profilului C.P.I. în vederea utilizării datelor

Modelul cuboid din 1987

Cercetări desfășurate cu chestionarul C.P.I.

Adaptarea C.P.I. pentru mediul cultural românesc

Partea a doua

Partea metodologică : ipoteze, eșantion, rezultate

Obiectivul cercetării

Ipotezele cercetării

Descrierea procedurii de lucru

Prezentarea rezultatelor cercetării

Discuții și recomandări

Bibliografie

Anexe

Introducere

Ideea pentru lucrarea de față a apărut după o lungă perioadă de informare în legătură cu marile instrumente de psihodiagnoză. Am decis să fac o cercetare pornind de la California Psychological Inventory (C.P.I.) deoarece este instrumentul care mi-a stârnit cel mai mult curiozitatea prin complexitatea lui. Evident, sunt mulți autori care au demarat o serie de cercetări și studii pornind de la C.P.I. Chiar Pitariu, în manualul testului, arată că o serie de autori au ajuns la concluzia că C.P.I.-ul ar fi cel mai bun inventar de personalitate (Pitariu, pag 5). Mi se pare firesc ca, în continuare, să se întreprindă demersuri pornind de la acest instrument. În final, pornind de la dimensiunile măsurate cu C.P.I., de la vectorii pe care Gough îi identifică (dintre care unul se referă la extraversie-introversie) și de la studiile diferiților autori am hotărât să mă opresc asupra posibileleor corelații care pot exista între extraversie/introversie și nevrotism cu dimensiunile măsurate de C.P.I. Ideea de la care am pornit este că, dacă Gough a identificat în structura personalității trei vectori pornind de la scalele C.P.I., dintre care unul se referă la extraversie/introversie, atunci, e posibil ca extraversia/introversia, pe care am hotărât să le măsor cu Eysenck Personality Inventory (E.P.I.), să coreleze cu anumite scale din C.P.I., mai ales cu acele scale care presupun implicarea subiectului în relații sociale, interacțiunea cu ceilalți, deschiderea spre lume, siguranța de sine. Am presupus că e posibil ca extraversia/introversia să coreleze, în special, cu dimensiunile din prima grupă, dar am studiat și celelalte corelații și implicațiile lor. De asemenea, am presupus că există posibilitatea ca și nevrotismul să coreleze cu anumite dimensiuni din C.P.I., mai ales cu acele scale care se referă la autocontrol, dominarea impulsurilor, la un anumit stil de integrare a persoanei, la maturitatea socială și intelectuală a persoanei.

Pornind de la aceste premise, am întreprins demersurile necesare pentru stabilirea tipurilor de corelații între aceste variabile.

Lucrarea de față cuprinde două demersuri. Primul demers se referă la descrierea concepțiilor despre personalitate din prisma celor doi autori, Eysenck și Gough ; continuă cu definirea conceptelor de extraversie/introversie și nevrotism din prisma teoriei lui Eysenck asupra personalității, dar și din prisma altor autori care au făcut referiri la aceste concepte ; în continuare este prezentat pe larg inventarul de personalitate al lui Gough, modul de construire a C.P.I., cele 18 dimensiuni, modelul cuboid din 1987, precum și unele studii efectuate de mai mulți autori pornind de la C.P.I. Deasemenea, sunt prezentate și informații legate de validarea C.P.I. pe populația românească.

Al doilea demers este cel care presupune partea de cercetare propriu-zisă unde este specificat obiectivul cercetării, sunt prezentate variabilele, sunt formulate ipotezele de cercetare, este descris eșantionul pe care s-au aplicat cele două instrumente. În continuare sunt prezentate rezultatele prelucrărilor statistice în urma recoltării datelor, toate acestea însoțite de comentariile necesare unei mai bune înțelegeri a acestora. Sunt prezentate corelațiile semnificative din punct de vedere statistic pentru ipotezele noastre (în urma prelucrării statistice a datelor, ipoteza 1 s-a confirmat parțial, în sensul că toate scalele din prima grupă a C.P.I. corelează semnificativ cu extraversia, cu excepția scalei Wb-bunăstare personală ; ipoteza 2 nu s-a confirmat, în sensul că singurele scale care corelează semnificativ cu C.P.I., din celelalte trei grupe, sunt Fx-flexibilitate și Fe-feminitate ; ipoteza 3, care presupunea existența unor corelații semnificative între nevrotism și scalele C.P.I. nu s-a confirmat în totalitate, adică nu toate dimensiunile corelează cu nevrotismul, dar au fost identificate acele corelații smnificative ale nevrotismului cu : Cs, Sp, Wb, Sc, To, Gi, Ac, Ai, Ie, Py, Fe) ; deasemenea sunt prezentate și variațiile scorurilor la cele două instrumente în funcție de sex și localitatea din care provin subiecții ( subiecții de sex masculin tind să aibă scoruri mai mari la toate dimensiunile din C.P.I. și la cei doi factori, extraversie și nevrotism, față de subiecții de sex feminin ; deasemenea subiecții din București înregistrează scoruri mai mari la toate scalele față de subiecții din provincie); urmează comentariile legate de confirmarea sau infirmarea ipotezelor de la care am ponit acest demers, iar, în finalul lucrării, câteva concluzii și recomandări.

La finalul lucrării este atașată bibliografia consultată și sunt anexate și cele două chestionare.

Partea întâi

Implicații teoretice: descrierea conceptelor și prezentatea instrumentelor

1. Concepția lui Eysenck privind personalitatea

Psiholog britanic de origine germană, Hans Eysenck a dezvoltat o teorie dispozițională asupra peronalității.

În studiile sale de început, Eysenck a recoltat o mare cantitate de date, care includeau informații obiective despre evenimentele din timpul vieții subiecților și date provenind din teste psihologice aplicate subiecților, date pe care ulterior le-a supus analizei factoriale.

Teoria lui Eysenck despre personalitate a câștigat acceptare globală și este privită ca una dintre sistemele majore după care personalitatea umană este apreciată, evaluată.

Pentru Eysenck, personalitatea apare ca «suma modelelor comportamentale prezente sau potențiale ale organismului, așa cum sunt determinate de ereditate sau mediu ; ea devine posibilă și se dezvoltă prin interacțiunea funcțională a patru sectoare principale în care sunt organizate patru mari modele comportamentale : sectorul cognitiv (inteligența), sectorul conativ (caracterul), sectorul afectiv (temperamentul) și sectorul somatic (constituția) (după Culda, pag 44).

Din punctul de vedere al autorului, personalitatea este structurată pe patru nivele interrelaționale ierarhice :

La nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar la singular

Urmează în ierarhie deprinderile sau actele mentale habituale

Nivelul al treilea îl reprezintă trăsăturile definite ca și corelații între comportamentele habituale (o consistență observabilă între deprinderile sau actele repetate ale subiectului)

Nivelul ultim, cel mai înalt grad de generalizare, îl reprezintă tipul personalității, definit ca și corelație a trăsăturilor sau « constelații observabile sau sindroame de trăsături ».

Tipul unei persoane determină trăsăturile ei de personalitate, aceste trăsături determină modurile obișnuite, habituale de a răspunde, iar aceste obiceiuri determină la rândul lor răspunsurile ei specifice.

Cele patru niveluri descriptive corespund celor patru tipuri de factori derivați prin analiză factorială (Minulescu, pag 276). Analiza factorială este, pentru Eysenck, metoda fundamentală prin care poate studia structura personalității.

Din perspectiva analizei factoriale, tipul de personalitate corespunde unui factor general, trăsătura corespunde unui factor de grup, deprinderile sau răspunsurile habituale corespund unor factori specifici, iar răspunsul specific corespunde unui factor de eroare.

Trăsăturile sau dimensiunile primare ale personalității, astfel definite operațional, sunt conceptualizate de Eysenck ca un continuum dimensional, de-a lungul căruia putem afirma că o persoană poate fi mai aproape de extremă, altele de cealaltă, altele se află pe diferite poziții pe acest continuum.

Clusterul de trăsături pe care le asociază Eysenck extraversiei este diferit de cel pe care-l asociază introversiei. De exemplu, introversia, ca tip, se exprimă la nivel de trăsătură prin : persistență, rigiditate, subiectivitate, timiditate, iritabilitate, care, la rândul lor se manifestă în modurile obișnuite și specifice prin care persoana răspunde provocărilor realității. Trăsăturile asociate extraversiei sunt : impulsivitate, lipsa reflectării, asumarea riscului, activism, sociabilitate, lipsa responsabilității, expresivitate. Trăsăturile asociate nevrotismului sunt : anxietate, stimă de sine scăzută, obsesivitate, lipsa autonomiei, tendințe spre ipohondrie, nefericire și vinovăție. Pentru Eysenck, nevrotismul este o dimensiune de personalitate bazată pe relativa stabilitate sau instabilitate a sistemului nervos și nu o stare clinică sau subclinică care rezultă din conflictele dintre impulsurile id-ului și constrângerile realității sau ale super-egoului, cum apare în versiunea psihanalitică.

A defini dimensiunea de personalitate doar prin analiză factorială este insuficient ; a te baza doar pe chestionare, evaluări sau autoevaluări ale comportamentului înseamnă să depinzi de date subiective. Eysenck propune și utilizează o serie de măsuri experimentale prin care să evite subiectivitatea. Îi este caracteristică lui Eysenck această abordare experimentală din diverse perspective ale ipotezelor sale privind comportamentul.

Cercetătorul și diagnosticianul personalității trebuie să utilizeze o varietate de surse pentru a produce măsurători sigure și obiective ale comportamentului uman : « să lucrezi în domeniul personalității înseamnă să nu te restrângi într-un sector mic, ci trebuie să îmbrățișezi personalitatea în toate aspectele ei. Doctrina « personalității întregi » pare să fie în întregime justificată, în măsura în care abordări parțiale sunt capabile să conducă doar la întelegeri parțiale. Cercetătorii trebuie să se bazeze cât mai mult posibil pe toate tipurile de informații factuale sau obiective, incluzând evaluări, auto-evaluări, teste obiective de comportament, estimări fizice ale sistemului autonom sau ale altor măsurători fiziologice, informații biografice sau alte informații anamnestice, care pot fi utilizate pentru a sprijini sau a respinge ipotezele investigate ». (Eysenck, 1953)

În 1967, în lucrarea “The Biological Basis of Personality”, Eysenck subliniază baza ereditară substanțială a personalității. În 1976, în lucrarea  « The Measuremeants of Personality », afirmă: “Personalitatea este determinată în mare măsură de genele persoanei; este ceea ce a produs aranjamentul accidental al genelor parentale și, deși mediul poate face ceva pentru a redresa echilibrul, influența sa este sever limitată. Personalitatea este în « aceeași barcă » cu inteligența; pentru ambele, influențele genetice sunt deosebit de puternice și rolul mediului este redus în majoritatea cazurilor la a efectua ușoare schimbări și poate fi un înveliș”.

Ipoteza pe care Eysenck încearcă să o probeze printr-o multitudine de experimente de laborator leagă tipurile psihologice de nivelele de activitate ale diferitelor părți ale creierului. Încă din 1967, Eysenck spunea că introversia este influențtă de sistemul reticulr activator ascendent, nevrotismul este influențat de stimularea sistemului limbic cranian (ariile hipocamp-amigdală- hipocamp).

În 1976, afirmațiile sale sunt reluate și însoțite de date experimentale : extraversia este legată de sistemul activator ascendent care acțineadental al genelor parentale și, deși mediul poate face ceva pentru a redresa echilibrul, influența sa este sever limitată. Personalitatea este în « aceeași barcă » cu inteligența; pentru ambele, influențele genetice sunt deosebit de puternice și rolul mediului este redus în majoritatea cazurilor la a efectua ușoare schimbări și poate fi un înveliș”.

Ipoteza pe care Eysenck încearcă să o probeze printr-o multitudine de experimente de laborator leagă tipurile psihologice de nivelele de activitate ale diferitelor părți ale creierului. Încă din 1967, Eysenck spunea că introversia este influențtă de sistemul reticulr activator ascendent, nevrotismul este influențat de stimularea sistemului limbic cranian (ariile hipocamp-amigdală- hipocamp).

În 1976, afirmațiile sale sunt reluate și însoțite de date experimentale : extraversia este legată de sistemul activator ascendent care acținează ca un mecanism de activare controlat de cortex ; nevrotismul este legat de sistemul limbic și activarea emoțiilor la nivelul sistemului nervos automat, care reglează mușchii netezi și glandele endocrine responsabile de dezvoltarea și menținerea caracteristicilor masculine.

Cauzalitatea genetică este deci mediată de aspectele fisiologice, neurologice și hormonale ale organismului persoanei. Cauzele ereditare apar astfel ca « predispozante », definind tendințe de reacții naturale, care fac ca organismul să simtă, să perceapă, să răspundă stimulării mediului prin anumite modalități specifice.

Există, deci, diferențe individuale ce se pot identifica la nivelul trăsăturilor și tipului și care permit descrierea personalității ; și există deasemenea posibilitatea de a găsi explicații legate de cauzele acestor diferențe. În acest sistem conceptual, conceptele înseși joacă rolul de piloni ai modelului, respectiv permit reducerea numărului teoretic infinit de evenimente existențiale, de fapte psihice, de comportamente reale, la un număr mic de variabile legate între ele prin reguli și legi. Aceste concepte și legăturile logice permit cercetătorului sau diagnosticianului sa facă predicția comportamentului.

Eysenck definește personalitatea ca «  o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și suportabilă a caracteristicilor persoanei : temperament, intelect și fizic, care determină reglarea, adaptarea sa unică la mediu ». (Ryckman, 1993, p. 278)

Eysenck credea că bazele personalității implică genetica, fiziologia și mediul. Shackleton (1984) explică această asociere după cum urmează: “indivizii moștenesc un tip particular al sistemului nervos care-i predispune pe o direcție sau alta, forma finală a personalității fiind determinată de interacțiunea dintre predispozițiile biologice ale persoanei și condițiile de mediu întâlnite. În cazul extraversiei-introversiei, poziția unei persoane rămâne în primul rând în balanța dintre procesele de excitație și inhibiție din interiorul sistemului nervos central (Shackleton, 1984, p 50).

Există un număr mare de trăsături de personalitate, dar Eysenck le clasifică în trei dimensiuni de bază : extraversie-introversie (gradul în care fiecare persoană este deschisă sau retrasă); stabilitate emoțională-instabilitate emoțională (nevrotism ; măsura în care fiecare om îsi controlează sentimentele); adaptabilitate-psihotism (gradul în care fiecare este insensibil sau indiferent).

Dintre aceste trei dimensiuni, vom vorbi mai pe larg despre extraversie-introversie și nevrotism, acestea fiind concepte-cheie în această cercetare.

2. Definirea conceptelor de exrtraversie-introversie și nevrotism

Extraversia și nevrotismul sunt cele două mari dimensiuni măsurate în Eysenck Personality Inventory(E.P.I., 1964) și care păreau să explice destul de bine cele mai multe diferențe individuale.

Extraversia, denumită și extraversie-introversie, se definește în principal prin intercorelețiile dintre trăsăturile de afirmare, sociabilitate, energie de viață și dominanață. Descrierile care sunt date de obicei privind comportamentul introvert și, respectiv, extravert reprezintă situații quasi-extreme. Eysenck le denumește extreme « idealizate ale unui continuum pe care oamenii reali se pot situa la un grad mai înalt sau mai scăzut ». De asemenea, insistă pe faptul că aceste descrieri sunt expresii fenotipe ale personalității comportamentale, nu constituționale, genotipe.

Extraversiunea în opoziție cu introversiunea desemnează tendințele de exteriorizare, de non-inhibiție, tendințele impulsive și sociale ale unui subiect. Extravertitul este descris ca un tip sociabil, activ, indolent (nepãsãtor la criticã) iar introvertitul un tip nesociabil, nonactiv, susceptibil.

În plan descriptiv, Eysenck prezintă introvertul astfel : „ … introvertul prezintă o tendință de a dezvolta simptome de anxietate și depresie și este caracterizat de tendințe obsesionale, apatie, labilitate a sistemului automat. După propriile lor afirmații, sentimentele le sunt cu ușurință rănite, sunt conștienți de sine, nervoși, cu tendința spre sentimente de inferioritate, dispoziții afective, adesea au reverii, în situații sociale se țin în fundal, suferă de lipsă de somn. În construcția lor corporală, creșterea verticală predomină asupra celei orizontale ; efortul de răspuns este slab și activitatea colinesterazelor este înaltă. Secreția salivară este inhibată. Inteligența este comparativ înaltă, vocabularul excelent și tind să fie persistenți. În general, sunt limpezi, dar lenți… Nivelul de aspirație este înalt, dar tind să-și subestimeze propria performanță. Sunt mai degrabă rigizi și prezintă o variabilitate impersonală slabă. Preferințele estetice se îndreaptă spre un tip de tablouri liniștite, de modă veche. În creația artistică produc desene compacte, cu subiecte adesea cocrete. Nu apreciază pre mult glumele, în special pe cele sexuale. Scrisul este distinctiv” (după Minulescu, pag 209).

Introvertul este liniștit, retras, introspectiv, are o viață interioară bogată. Este tipul gânditor, indicat pentru cercetare, posedă gândire abstractă dar un spirit de observație mai puțin dezvoltat căci este orientat spre interior și oarecum rupt de exterior. Ușor tensionat, căci îi lipsește ușurința exteriorizării bogatei vieți interioare. În relațiile sociale este rezervat și distant, neîncrezător și planificat. Înclinat spre un mod de viață ordonat, nu agreează agitația, își domină agresivitatea și nu-și pierde ușor cumpătul. Tinde să se subaprecieze.

Jung precizează că introvertul se orientează nu după „obiect și datul obiectiv, ci după factori subiectivi”( Jung, pag 405). Cine are o atitudine introvertă gândește, simte și acționează într-un mod care lasă limpede să se vadă că subiectul este în primul rând cel care motivează, în timp ce obiectului îi revine cel mult o valoare secundară. Autorul arată că o particularitate caracteristică a introvertitului este faptul că, urmându-și deopotrivă înclinarea proprie și prejudecata generală, își confundă eul cu sinele propriu, ridicându-l pe primul la rang de subiect al procesului psihic și înfăptuind astfel acea „subiectivizare maladivă a conștiinței” care-l înstrăinează de obiect. Aparent introvertul devalorizează obiectele și caută permanent acea imagine de negăsit în realitate, pe care parcă a mai văzut-o cândva; „alunecă deasupra obiectelor, care nu corespund niciodată țelului său, aparent fără să le observe” (Jung, pag 419). Introvertul poate fi descris ca un tip original, visător și vizionar, pe de-o parte, și artist, pe de altă parte. Dacă nu e artist, adesea e un geniu neînțeles, un mare talent decăzut, un fel de înțelept pe jumătate smintit, un personaj de roman „psihologic”.

” Extraverții prezintă o tendință spre a dezvolta simptome de conversie isterică și o atitudine isterică față de simptome. Mai mult, prezintă o energie slabă, interese înguste, au un prost trecut profesional, sunt ipohondriaci. După propriile afirmații, au o propensiune spre accidente, frecvent absentează de la muncă din cauza bolilor, au dureri și neplăceri fizice. În construcția lor corporală prevalează creșterea orizontală față de cea verticală. Nivelul de aspirație este scăzut, dar tind să-și supraevalueze performanțele. Nu sunt foarte rigizi și prezintă o mare variabilitate intra-personală. Preferințele lor estetice sunt pentru imagini colorate, moderne. În creația estetică, produc un desen împrăștiat, adesea cu subiect abstract. Apreciază glumele, mai ales pe cele cu subiet sexual. Au un scris distinctiv”.

Extravertul este sociabil, îi plac activitățile distractive, are mulți prieteni, simte nevoia de a discuta cu oamenii și nu îi place să lucreze de unul singur. Își asumă ușor riscul, îi place aventura și se expune pericolelor. Tinde spre emoții puternice, dorește agitația și este în general impulsiv. Îi place să facă glume, este oscilant, optimist, are tendința de a fi agresiv și își pierde cu ușurință stăpânirea de sine. Tip artistic, înclinat spre exterior. Concret, alert, cu inițiativă și bun organizator. Tinde să se supraaprecieze și să accepte doar propriul punct de vedere.

Jung afirma că „extravertul are tendința de a renunța aparent la sine în favoarea obiectului exterior și să asimileze subiectul obiectului; în interiorul lui există o tendință intens egocentrică, însă inserarea în datul obiectiv și asimilarea cu el împiedică conștientizarea mișcărilor subiective prea slabe. Gândirea extravertită este, s-ar zice, vrăjită de obiect, este ca și cum nu s-ar putea să existe fără orientarea exterioară; pare întotdeauna determinată de datul obiectiv și capabilă a-și formula concluziile doar în acord cu acesta”(Jung, pag 373). Extravertul poate juca un rol extrem de util în viața socială ca reformator, ca acuzator public și ca purificator de conștiințe sau ca propagator de inovații importante, asta pentru că este orientat spre un adevăr universal valabil, spre dreptate și adevăr.

Pervin(1975) descrie extraversia și introversia ca „distincție între acele persoane care sunt deschise și neinhibate în opoziție cu acele persoane care sunt timide și inhibate în relațiile interpersonale”. Această relatare vizeză câteva concepte generale din teoria lui Eysenck asupra personalității: extraverții au un slab sistem excitator, dar au puternice procese nervoase și inhibitorii – asta le dă capacitatea de atolera stimulii; introverții sunt opuși extraverților, dar sunt mult mai activi din punct de vedere cortical, reacționând rapid la stimuli, dar pe perioade scurte. „Extraverții sunt mai impulsivi decât introverții din cauza activității corticale scăzute”( Shackleton, 1984, p 135).

Eysenck subliniază că cele două tipuri au cel puțin o relație de analogie cu diferențierea mentală realizată de Freud. Astfel, în cazul extravertului pare să predomine id-ul ca formațiune, iar în cazul introvertului supra-egoul.

Nevrotismul, denumit și instabilitate emoțională, e definit de interrelația dintre trăsăturile de anxietate, depresie, scăzută autoapreciere, timiditate. Tendința generală de a trăi afecte precum teama, mânia, tristețea, jena, vinovăția, dezgustul, reprezintă miezul acestui factor. Reacțiile emoționale puternice ale instabilului interferă cu adaptarea sa slabă, conducându-l spre reacții iraționale, uneori rigide. Apatia este caracteristica inversă; la cealaltă extremă a stabilității emoționale, avem de-a face cu persoane extrem de greu de stimulat emoțional, reacțiile emoționale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în atmosfera emoțională și au tendința de a reveni la starea de apatie, calm „plat” imediat după activarea emoțională. Dacă este vorba de un instabil extravert, neliniștea și sensibilitatea sunt pe primul plan, devine excitabil, chiar agresiv. La cealaltă extremă, reacțiile emoțiomale sunt lente și slabe, tendința fiind de a-si relua starea inițială foarte repede după activarea emoțională. Scorurile înalte la nevrotism pot indica un risc de a dezvolta tulburări psihiatrice, dar fără ca semnificația psihopatologică să fie obligatorie; pot exista situații de scoruri înalte fără ca vreo tulburarea psihiatrică să fie diagnosticată ca atare. Scorurile scăzute la nevrotism reprezintă stabilitatea emoțională și arată faptul că, în fața stresului, aceste persoane rămân calme, relaxate, cu un temperament în general egal.

Nevrozismul desemneazã hiperreacția emoționalã generalã și predispoziția spre depresie nevroticã sub efectul unui agent stresant. Comportamental, subiecții manifestã labilitate emoționalã, nervozitate, hipersensibilitate, depresie, mania certurilor și a criticii. Prezența nervozitãții și mania certurilor relevã faptul cã în cazul nevrozismului existã și tendințe impulsive.

Într-un studiu realizat de Eysenck, acesta descrie soldatul nevrotic astfel: „soldatul nevrotic în medie, este o persoană defectivă mintal și corporal; sub medie ca inteligență, voință, control emoțional, acuitate senzorială și capacitate de a se afirma. Este sugestibil, lipsit de persistență și lent în gândire și acțiune, nesociabil și tinde să reprime faptele neplăcute”.

3. Eysenck Personality Inventory (E.P.I.)- descrierea chestionarului

„Eysenck Personality Inventory”-Eysenck & Eysenck, 1964, face parte din seria chestionarelor dezvoltată de Eysenck, fiind al treilea chestionar realizat de autor și măsoară două mari dimensiuni de personalitate: extraversie-introversie și nevrotism, alături de care este introdusă și scala minciună, pentru a determina disimularea. Este realizat în două variante paralele pentru a permite testarea repetată a aceleiași poplații. Importantă este puternica corelație dintre cele două mari dimensiuni.

Interpretarea propriu-zisă a scalelor înseamnă pentru Eysenck, să meargă dincolo de statistică pentru a se încerca conectarea dimensiunilor atât cu datele teoretice cât și cu cele de laborator. Trebuie să se facă translarea de la nivelul comortamental sau fenotip, la cel constituțional/temperamental, sau genotip. În acest sens introduce și modelul bidimensional al temperamentului, în care variația comportamentului se explică prin intersecția introversiei cu instabilitatea emoțională. Astfel, avem următoarele structuri posibile, denumite prin termenul de temperament: 1.structura temperamentului coleric, care variază în funcție de gradul de manifestare al instabilității emoționale( nevrotism) și al extraversiei și cuprinde gradate de la sensibil, neliniștit, agresiv, excitabil spre schimbător, impulsiv, optimist, activ; 2.structura temperamentală sangvinică ,care variază în funcție de gradul de manifestare al extraversiei și stabilității emoționale și prezintă caracteristici gradate de la sociabil, deschis, vorbăreț, reactiv spre plin de viață, fără griji, conducător; 3.structura temperamentului flegmatic ,care variază în funcție de gradul de manifestare al stabilității emoționale și al introversiei, descris prin caracteristici de calm, mereu temperat, de încredere, controlat spre pașnic, reflexiv, grijuliu, pasiv; 4.structura temperamentului melencolic , care variază în funcție de gradul de manifestare a inroversiei și instabilității emoționale, descris ca liniștit,nesociabil, rezervat, pesimist spre sobru, rigid, anxios, plin de toane/ dispoziții labile.

4. C.P.I.- Concepția lui Gough privind evaluarea personalității

Inventarul Psihologic California (C.P.I.) a fost proiectat și experimentat de Harisson G. Gough. Este unul dintre cele mai răspândite și mai apreciate instrumente de investigare a personalității, tradus în numeroase limbi și care a făcut obiectul unor extinse cercetări interculturale (Anastasi, 1976; Megargee, 1972). C.P.I.-ul este cunoscut ca un chestionar de evaluare obiectivă a personalității, cu largă penetrare interculturală. Hough (1988), efectuând un studiu metaanalitic în care a inclus 37 de chestionare de personalitate, l-a găsit ca fiind cel mai bun inventar de personalitate.

Preocuparea primară a lui Gough nu a fost crearea și experimentarea de instrumente, ci aceea de a dispune de un instrument de evaluare centrat pe persoană. Autorul se centrează în teoria sa privind modul cum se exprimă personalitatea umană în relație, pe acei termeni pe care oamenii îi utilizează între ei pentru a descrie moduri de comportament, caracteristici obișnuite, zilnice sau, pentru a ne referi direct la denumirea dată de autor, pe „conceptele populare”, în sensul cel mai direct al acestei expresii.

Unul din principalele motive care l-a determinat pe Gough să înceapă construirea unui nou inventar de personalitate, constă în crearea unui instrument care să ajute la înțelegerea cazului unic, individual. Autorul dorea un instrument care să-l ajute pe psihodiagnostician să înțeleagă persoana, cazul viu.

Harisson Gough precizează că scalele C.P.I.-ului au fost construite astfel încât să aibă doar două funcții: prima funcție este aceea de a prezice ce vor spune și ce vor face oamenii în anumite contexte ale vieții lor, iar a doua funcție ar fi aceea de a identifica pe acei indivizi care vor fi evaluați și descriși în maniere semnificative paritculare și interpersonale, care reușesc să-i diferențieze cu ușurință (după Pitariu, pag 9).

Drept urmare, intercorelațiile dintre scale vor corespunde intercorelațiilor dintre concepte, așa cum le găsim în limbajul popular, de zi cu zi. Scalele C.P.I. nu pot fi interpretate ca scalele altor inventare de personalitate care măsoară dimensiuni distincte, necorelate. La chestionarele care acceptă ca model constructiv teoria clasică a trăsăturilor, scalele sunt unidimensionale, monofactoriale (dacă două scale corelează între ele înseamnă că una este redundantă și se va exclude). În ceea ce privește C.P.I.-ul, nu este formulată nici o cerință cu privire la necesitatea ca scalele să nu coreleze între ele. Păstrând în chestionar două scale care corelează între ele vom fi capabili, tocmai, să identificăm excepțiile. Gough susține că un sector al personalității poate include câteva scale, așa că prin acest chestionar pot fi desprinse modurile stilistice de expresie a comportamentului.

Încă de la început, C.P.I.-ul a fost proiectat astfel încât numărul scalelor sau dimensiunilor de personalitate pe care se face evaluarea subiectului să nu fie limitat.

Este vorba de ceea ce se nimește un „sistem deschis”, adică un sistem la care se pot adăuga în timp și alte scale.

În construcția scalelor C.P.I. autorul nu a adoptat o viziune formală asupra personalității(fiind sceptic privind posibilitățile de aplicare în practică a pozițiilor teoretice), ci a adoptat o metodă care pornește de la situațiile concrete în care se cerea utilizat testul. În funcție de date, va construi măsurători care să se bazeze pe acele constructe care sunt deja operaționale în raport cu felul cum se comportă indivizii în anumite situații specifice. Această concepție era legată atât de tradiția empiristă a Universității Minesota, cât și de experiența anterioară, potrivit căreia C.P.I.-ul trebuia să fie un instrument simetric față de M.M.P.I.; dacă Inventarul Multifazic de Personalitate Minesota fusese destinat psihopatologiei, trebuia construit un instrument paralel pentru normalitatea psihică, normalitate care înseamnă aici persoana în ipostaza ei dinamică, adică în interrelaționare. De asemenea, dacă M.M.P.I. fusese construit pornind de la „variabilele” clinice, de la conceptele derivate empiric din experiența clinică, trebuiau găsite căile pentru construirea inventarului de „normalitate psihică”, pornindu-se de la realitățile ființei normale, obișnuite, aflate în interrelație.

Perspectiva după care Gough construieșe inventarulde personalitate este dublă: de la contextul de utilizare și de la acele concepte care există deja în domeniul comportamentului interpersonal. Anume, acei termeni pe care-i folosesc oamenii între ei pentru a-și descrie modurile de a se comporta, caracteristicile obișnuite, sau folosind denumirea lui Gough, acele „concepte populare”.

După cum îl definește Gough, un „concept popular” nu este doar un termen utilizat în vorbirea curentă, ci are și calitatea de a transcende o societate particulară; utilizând un exemplu al autorului, acesta arată că termenul de „dominant” era folosit de Plutarh pentru descrierea lui Caesar, dar este folosit și astăzi de omul obișnuit când caracterizează, de pildă, un personaj politic cu o prezență socială pregnantă.

Autorul se sprijină pe și caută acele concepte care apar în interrelaționarea socială, în viața socială curentă, atribute ce le întâlnim în toate culturile și societățile și care au o releție directă și integrală cu formele de interrelaționare socială.

Prima sursă pentru identificarea acestor concepte este chiar limbajul cotidian, în măsura în care acesta a reținut în formele lui orice informație care este semnificativă pentru supraviețuirea socială.

Pentru Gough, scopul fiecărei scale este de a reflecta cât mai fidel posibil un aspect, o anumită temă a comportamentului interpersonal.

Pitariu arată că în măsurările psihologice se disting două puncte de vedere în ceea ce privește obiectivele diferitelor scale ce definesc anumite dimensiuni de personalitate (Pitariu, pag 7). Una dintre aceste orientări este cea definițională, care susține că scalele sunt utilizate la specificarea sau definirea unor variabile cu conținut psihologic. Multe din scrierile mai de demult au expus acest punct de vedere mai mult sau mai puțin explicit, atunci când se refereau la inteligență. Astfel, Boring (1923) afirma că „inteligența este ceea ce măsoară testele”, sau, în exprimarea lui Binet: „inteligența este ceea ce măsoară testul meu” ( după Pitariu, pag 7).

Opusă acestui punct de vedere este orientarea instrumentalistă. Astfel, o scală sau o dimensiune de personalitate este evaluată dintr-un punct de vedere care este fundamentat pe baza unui criteriu utilitarist sau pragmatic. De expemplu, scala care măsoară dominanța identifică, de fapt, pe acei oameni care sunt descriși de ceilalți ca fiind dominanți, puternici, siguri pe ei și plini de resurse interne, în plus, sunt capabili să facă lucruri care pot fi catalogate consensual ca dominante. Este destul de clar faptul că C.P.I.-ul aparține acestei clase de instrumente psihodiagnostice fundamentate instrumental sau care au în vedere o perspectivă strict pragmatică.

În 1948, autorul publică primele scale; în 1951 apare prima ediție de 15 scale din C.P.I.; în 1957 apare prima ediție de 18 scale cuprinzând 468 de itemi plus 12 care reapar, în total 480 de itemi centrați mai ales pe comportamente tipice, sentimente, opinii, atitudini; studiile ulterioare au condus la o nouă reformulare a chestionarului în 1987, cu 20 de scale și un total de 462 de itemi.

Referitor la interpretarea chestinarului, Gough subliniază faptul că acesta trebuie interpretat doar de profesioniștii specializați în interpretarea C.P.I., în măsura în care una dintre criticile cele mai dificile aduse ideii „conceptelor populare” constă în problema dacă nu cumva aceste cuvinte, în utilizarea lor zilnică, nu au câștigat un bagaj de înțeles conotativ și nu cumva este astfel imposibil să le operaționalizezi și să le limitezi la o definire științifică exactă. Gough recunoaște faptul că unele concepte sau cuvinte precum „sociabilitate”, „toleranță”, „socializare” pot avea conotații diferite la indivizi diferiți dar, în același timp, dacă am redenumi conceptele pentru a le crește precizia nu am face decât să ajungem la o pierdere în relevanță care ar putea periclita principalul scop al chestionarului, și anume creșterea comunicării. Gough dorește să evalueze tocmai constructul, așa cum este el definit cultural, cu toate conotațiile subtile și cu denotația sa formală(Megargee, 1972). Gough își face un punct de sprijin din faptul că aceste constructe populare sunt universale, atât cultural cât și în timp. Multe studii, pornite dintr-un scepticism față de o astfel de intuiție psihologică, arată că C.P.I.-ul lucrează la fel de bine în spații culturale și sociale diferite de cel american.

Cei mai mulți utilizatori au tendința de a aplica chestionarului o modalitate de interpretare conform căreia scala este utilizată ca o definire operațională pentru o anumită trăsătură, deci interpretează scorurile la scală prin definirea constructului. Scopul lui Gough este însă să reușească o predicție asupra comportamentului, nu să justifice o teorie asupra personalității. Din acest punct de vedere, o serie de studii s-au centrat asupra validității de construct, demonstrând că scalele sunt legate de ceea ce își propun să măsoare.

O altă critică este legată de lipsa de omogenitate a scalelor și redundanța acestora, ele neprezentând toate puritatea factorială caracteristică altor teste, toate corelând relativ între ele și cu dezirabilitatea socială. Există de asemenea o serie de itemi ai testului care sunt comuni pentru mai multe scale. Gough arată că în scrierea itemilor pentru C.P.I. s-a ținut seama de cerința de a-i face cât mai mult posibil „ ego syntonici”, adică într-un stil care să-l angajeze afectiv pe subiect și la care exprimarea opiniei este un act recompensator. O altă particularitate a itemilor chestionarului este că aceștia trebuie să fie cât mai subtili, astfel încât manipularea răspunsurilor să fie redusă cât mai mult. Un item este subtil când apartenența la o scală și direcția de cotare sunt greu de identificat de către subiect după conținut. . Dacă încercăm să identificăm scala sau scalele cărora le corespund anumiți itemi va fi foarte dificil.

Gough încearcă să rezolve această problemă prin utilizarea sistematică în construcția scalei a analizei conceptuale, care include atât validarea practică cât și pe cea de construct și chiar le depășește.

Încă o critică adusă chestionarului se referă la lipsa de semnificație psihologică a scalelor; conform normelor prescrise de Cronbach(1959), unele criterii utilizate în dezvoltatea scalelor C.P.I. nu au fost adecvate pentru definirea constructului, un bun exemplu fiind scala de sociabilitate în care au fost selectați acei itemi care corelau cu un număr de activități extracuriculare.

5. Prezentarea celor 18 dimensiuni ale personalității normale. Prezentarea scalelor:conținuturi și atribute în comportamentul interpersonal

Forma de bază a C.P.I., formă pe care o folosesc în această cercetare, cuprinde 18 scale și este larg utilizată în practica psihodiagnostică. Pentru această formă cele 18 scale au fost grupate în patru clase de semnificații psihologice.

a). Prima grupă cuprinde 6 scale: Do-dominanța, Cs-capacitate de statut, Sy-sociabilitate, Sp-prezență socială, Sa-acceptare de sine, Wb-stare de confort sau bine personal; această grupă se referă la dimensiunile personalității care intervin în afirmarea persoanei, imaginea de sine și adecvarea interpersonală.

b). Cea de-a doua grupă de scale cuprinde tot 6 scale: So-socializare, Sc-autocontrol, To-toleranță, Gi-tendința de a face o bună impresie și Co-comunalitate; această grupă indică acele dimensiuni ale personalității care sunt implicate în opțiunile valorice și maturitatea interrelațională a persoanei.

c). A treia grupă de scale cuprinde 3 scale: Ac-realizare prin conformism, Ai-realizare prin independență și Ie-eficiență intelectuală; grupa evaluează mai ales nivelul motivațional în sensul potențialului de realizare personală și al focalizării pe valorile intelectuale.

d). A patra grupă de scale cuprinde 3 scale: Py-intuiție psihologică, Fx-flexibilitate, Fe-feminitate; această grupă face trimitere către unele modalități intelectuale care modelează un stil intelectual.

Gough oferă pentru fiecare dintre cele 18 scale, alături de caracteristicile comportamentului autoevaluat, și o grupare de adjective care reprezintă modul cum un comportament este perceput social, deci cum sunt descrise aceste persoane de către alții.

1. Dominanță-Do (Dominance)

Scala a fost construită pentru a identifica persoane puternice și cu ascendent social, capabile sa aibă inițiativa și să exercite conducerea și evalueaza aspecte ale propensiunii de a conduce, persistența si initiativa socială.

Scala are 46 de itemi, dintre care 26 îi aparțin exclusiv iar ceilalți sunt comuni cu scalele Re, Sa și Sy.

Conținuturile itemilor surprind : încrederea și echilibrul ; propensiunea de a conduce și asumarea responsabilitatii ; persuasivitatea și fluența verbală ; persistența tenace alături de simțul datoriei ; tendința de a privi lucrurile în față, de confruntare cu realitatea.

Scorurile înalte indică persoane active, sigure pe sine, persistente, care anticipează, insistă, au încredere și independență. Adjectivele care descriu percepția socială sunt diferențiate pe sexe. Un bărbat dominant este perceput ca ambițios, îndrăzneț, dominant, puternic, optimist, metodic, descurcăreț, competent, de încredere, sigur pe sine, stabil, sever. O femeie este percepută ca fiind agresivă, orgolioasă, cu încredere în sine, revendicativă, dominantă, puternică, autoritară, energică, vorbăreață.

Scorurile joase indică o persoană retrasă, inhibată, cu un comportament banal, indiferentă, lentă în gândire și acțiune, tăcută, neorganizată, cu tendința de a evita situațiile de tensiune și decizie, nesigură. Bărbatul cu scor jos este perceput ca fiind apatic, indiferent, mărginit, iresponsabil, pesimist, anxios, rigid, sugestionabil, nesigur. O femeie este percepută ca precaută, amabilă, inhibată, împăciuitoare, calmă, ștearsă, sfioasă, încrezătoare, discretă.

2. Capacitate de statut-Cs (Capacity for status)

Criteriul extern “statut” a fost definit și întrebuințat in validarea empirica a scalei prin nivelul relative al venitului, educatiei, prestigiului și puterii atinse in mediul socio-cultural propriu al subiectului, precum și calitațile de ambiție și încredere în sine. Scala evalueaza capacitatea personala pentru statut social, măsurând calități și attribute personale ce stau la baza acestei propensiuni și conduc spre statut social.

Scala are 32 de itemi, dintre care 15 aparțin exclusiv scalei iar 17 sunt comuni cu Sp, Sc și sa.

Conținuturile itemilor reflectă încrederea în sine, echilibrul, sentimentul de siguranță, absența temerilor sau anxietaților, existența unor interese literare sau artistice, gradul de « conștiință socială », precum și interesul de a participa la viața sociala a grupului.

Scorurile înalte descriu persoane ambițioase, active, eficiente în comunicare, perspicace ingenioase, multilaterale, ascendente, carieriste, care își urmăresc scopurile personale și afirmă un câmp larg de interese. Percepția socială indică un bărbat : discret, imaginativ, independent, matur, oportunist, simpatic, elogiat, rezonabil și progresist. Femeia cu scor înalt este descrisă ca : lucidă, viguroasă, individualistă, ingenioasă, perspicace, inteligentă, cu interese largi, logică, multilaterală, schimbătoare.

Scorurile joase indică indivizi cu un comportament timid, apatic, convențional, relativ estompat, lent, cu gândire stereotipă, limitat în concepții și interese, stângaci și penibil în situații sociale cu care nu este familiarizat. Percepția socială descrie bărbatul cu scor scăzut ca : aspru, sumbru, lacom, mărginit, cicălitor, supărăcios, neliniștit, tensionat, irascibil, lipsit de omenie. Femeia cu scor scăzut este percepută ca : șireată, acționează negândit, blândă, sfioasă, molatecă, supusă, timidă, slabă.

3. Sociabilitate-Sy (Sociability)

Scala este consstruită tot prin metoda criteriului extern de validare și anume, inițial, raportat la numarul de activitați extracuriculare la care participa studentul. Sociabilitatea urma să diferențieze oamenii cu un temperament exteriorizat, sociabili, participativi, de cei retrași, care evită afișarea socială.

Are 36 de itemi, dintre care 9 îi aparțin exclusiv iar 27 sunt comuni cu Sp, Sa, Ai, Do, Cs.

Conținutul manifest al itemilor face trimitere către : plăcerea pentru interactiuni sociale, sentiment de echilibru și încredere în sine în relațiile cu ceilalți, interese culturale și intelectuale, toleranța față de ceilalți asociata cu standarde stricte pentru sine.

Scorurile înalte indică un comportament participativ, întreprinzător, ingenios, un individ care se atașează ușor competitiv, mereu în primele rânduri, fluent în gândire și original. Percepția socială descrie un astfel de bărbat ca : deștept, încrezător, cu interese largi, logic, matur, deschis, competent, rațional, sociabil, sigur pe sine. Femeia este descrisă ca : agresivă, încrezătoare, dominantă, energică, flirtează, deschisă, cu interese largi, vorbăreață și sociabilă.

Scorurile scăzute indică un comportament greoi și convențional în societate, liniștit, neangajat, sugestibil și influențabil de reacțiile și opiniile altora. Percepția socială descrie un astfel de bărbat ca : stângaci, aspru, rece, reclamagiu, confuz, instabil, cu interese limitate, abandonant, superficial, lipsit de familiaritate. Femeia cu Sy scăzut este văzută ca : precaută, inhibată, blândă, modestă, liniștită, reținută, sfioasă, timidă, discretă, retrasă.

4. Prezență sociala-Sp (Social presence)

Scala a fost construit ape cale rațională, folosind consistența internă, pornind de la un set de itemi legați de echilibrul social, verva și spontaneitatea comportamentului.

Are 56 de itemi, 17 exclusivi iar 39 comuni cu Sy, Sa, Cs, Py, sau cu Sc și Gi dar cotați invers pentru acestea din urmă.

Conținuturile itemilor vizează : plăcerea pentru interacțiuni sociale, o încredere bine afirmată, spirit deschis, atitudini aerisite față de regulile și prohibițiile sociale, paralel cu accentul pus pe îndatorire, moderație, conformism.

Scorurile înalte indică un comportament spontan, imaginativ, neformalist, rapid, cu o natură expresivă și creativă. Percepția socială descrie bărbatul cu scoruri înalte ca : aventuros, caută plăcerea, relaxat și sigur pe sine, spirit ascuțit, neconvențional, neinhibat, schimbător, spiritual. Femeia cu scoruri înalte este descrisă ca aventuroasă, flirtează, îndrăzneață, răutăcioasă, deschisă, caută plăcerea, spontană, schimbătoare, ingenioasă, spirituală.

Scorurile joase caracterizează un individ precaut, moderat, răbdător, simplu, modest, oscilant, nesigur în decizii, cu o gândire necreativă. Percepția socială descrie un bărbat cu scoruri joase ca : precaut, cooperant, apreciativ, blând, amabil, cu interese limitate, prefăcut, răbdător, serios. Femeia este percepută ca : precaută, convențională, temătoare, gentilă, rezervată, sensibilă, supusă, timidă, retrasă.

5. Acceptare de sine-Sa (Self acceptance)

Scala este construită prin analiza consistenței interne și vizează identificarea persoanelor care manifestă in un simț confortabil și imperturbabil al valorii personale (manifestată activ sau pasiv în comportamentul social). Evaluează aspecte legate de simțul valorii personale, acceptarea de sine, capacitatea de a gândi și acționa independent.

În varianta finală are 34 de itemi, dintre care 4 îi aparțin exclusiv iar restul de 30 sunt comuni cu Sp și Sy.

Conținuturile itemilor se referă la încrederea în sine, o atitudine lipsită de rigiditate față de prohibițiile siciale, valorizarea muncii perseverente (sau nu), atenția față de sarcina de muncă (invers), acceptarea candidă a slăbiciunilor umane.

Scorurile înalte definesc o persoană inteligentă, sinceră și spirituală, pretențioasă, activă, centrată pe sine, insistentă, cu fluență verbală, cu siguranță și încredere în sine. Percepția socială descrie bărbatul cu scor înalt ca : încrezător, întreprinzător, orgolios, imaginativ, deschis, oportun, adaptabil, sigur, rafinat, înfigăreț, sofisticat. Femeia cu scor înalt este descrisă ca : aventuroasă, argumentativă, orgolioasă, revendicativă, decisă, dominantă, deschisă, sarcastică, vorbăreață, spirituală.

Scorurile joase indică un comportament conservator, ordonat, de nădejde, liniștit, comod și convențional, cu sentimente de culpabilitate și gata să se autoblameze, pasiv în acțiune și limitat ca interese. Bărbatul cu scor scăzut este perceput ca : aspru, banal, abandonant, nechibzuit, supus, indiferent, tensionat, neinteligent, negativist, gata să se retragă, cu interese limitate. Femeia cu scor sub medie este descrisă de ceilalți prin termeni ca : precaută, convențională, gentilă, molatecă, modestă, răbdătoare, împăciuitoare, sfioasă, încrezătoare, discretă, nepretențioasă.

6. Sentiment de bună-stare personală (de bine)-Wb (Well being)

Inițial a fost numită « scală de disimulare », în care a fost inversată cheia de cotare rezultând scala actuală. Scorurile ridicate reprezintă indivizi sănătoși și stenici, iar scorurile joase indivizi cu o vitalitate diminuată, incapabili să facă față cerințelor vieții cotidiene. Scala diferențiază indivizii care stimulează nevroza de normali și de subiecții care răspund sincer, fiind și una dintre principalele scale de validare a testului.

Are 44 de itemi, dintre care 29 aparțin exclusiv scalei.

Conținutul itemilor se referă la negarea unor simpome fizice sau mentale, negarea oricăror probleme familiare majore, negarea conflictelor și preocupărilor sexuale, negarea unor stări de tensiune, anxietate, afirmări ale independenței personale și sentimentului de suficiență de sine, afirmarea încrederii în viitor.

Scorurile înalte definesc persoane energice, întreprinzătoare, alerte, ambițioase și multilaterale, productive, active, care acordă valoare muncii și depun efort pentru propria plăcere. Bărbatul cu scor înalt este perceput social ca : demn de încredere, conservator, dependent, binevoitor, inhibal, logic, mulțumit, echilibrat, elogiat, destins, sincer. Femeia cu scor înalt este percepută ca : calmă, capabilă, lucidă, cinstită, nu se formalizează, matură, amabilă, echilibrată, rațională, înțeleaptă.

Scorurile joase identifică un comportament fără ambiție, comod, stângaci, precaut, apatic și convențional, defensiv, caută scuze, limitat în gândire și acțiune. Percepția socială descrie un bărbat cu scor scăzut ca : anxios, lăudăros, distrat, uituc, grăbit, impulsiv, răutăcios, abandonant, superficial, agitat. Femeia este descrisă ca : stângace, defensivă, cusurgie, practică, îndărătnică, sarcastică, se compătimește, lipsită de tact, neconvențională, instabilă.

7. Responsabilitate-Re (Responsability)

Scala identifică persoanele conștiente, responsabile, care-și iau obligațiile în serios și în care putem avea încredere. Sunt indivizi legați de reguli și ordine, care consideră că viața ar trebui guvernata de rațiune.

Are 42 de itemi, 16 exclusivi iar restul comuni cu Do, Sy, Sc, To, Ai, Ac, Ie.

Conținuturile manifeste ale itemilor vizează preocuparea pentru obligațiile sociale, civice și morale, accentual pe datorie și disciplină de sine, dezaprobarea pentru orice privilegii sau favoritisme speciale, afirmarea echilibrului și încrederii în sine și în ceilalți.

Un bărabat cu scor înalt este perceput ca : capabil, conștiincios, cumpătat, fidel, responsabil, serios, stabil, temeinic. O femeie cu scor înalt apare ca : conștiincioasă, discretă, intuitivă, stabilă, metodică, fidelă, responsabilă, cumpătată.

Un bărbat cu scor scăzut este descris ca nepăsător, turbulent, iresponsabil, comod, indiferent, face pe grozavul, risipitor. Femeia cu scor scăzut este percepută ca : arogantă, neglijentă, nesentimentală, comodă, necuviincioasă, rebelă, obositoare, sarcastică.

8. Socializare-So (Socialisation)

Scala este concepută pentru a evidenția gradul de maturitate socială, integritate și corectitudine atins de individ. Scala indică nivelul de maturitate socială, integritatea morală, capacitatea de a judeca și respecta normele morale.

Are 54 de itemi, dintre care 28 sunt exclusivi.

Conținuturile manifeste ale itemilor se referă la sentimentul de căldură, satisfacție și stabilitate familială, ca opus alienării și resentimentului ; alți itemi se referă la sensibilitatea socială și empatie ca opuse ignorării sau desconsiderării valorii personale, la optimism și încredere în sine în contrast cu sentimente de alienare, inferioritate, disperare, adaptarea familiară și școlară opuse vagabondajului și opozanței.

Bărbatul cu scor înalt este perceput ca : adaptabil eficient, onest, corect, organizat, cumpătat, sincer, temeinic, sănătos, respectuos. Femeia cu scor înalt este percepută ca : precaută, lucidă, organizată, metodică, rezonabilă, autocontrolată, modestă, conservatoare, înțeleaptă.

Un bărbat cu scor scăzut este perceput ca : încăpățânat, iresponsabil, certăreț, ignorant, sarcastic, neconvențional, defensiv, viclean. Femeia cu scor scăzu este percepută ca : defensivă, nestatornică, neglijentă, nechibzuită, impulsivă, indiferentă, vicleană, materialistă, necontrolată.

9. Autocontrolul-Sc (Self control)

Scala măsoară gradul de libertate al individului față de impulsivitate și centrarea pe sine. Deosebirea față de scala Re constă în faptul că aceasta măsoară gradul în care este înțeles controlul, iar alte scale precum So, gradul în care persoana aprobă și prezintă astfel de dispoziții spre autocontrol. Un alt aspect specific al scalei este faptul că scorurile foarte înalte exprimă în fapt situația de control prea strâns al impulsurilor și agresivității, ceea ce poate conduce la acumulări interne și descărcări bruște sau necontrolate, chiar la incitări minore.

Are 50 de itemi, dintre care numai 12 exclusivi.

Conținuturile itemilor indică o restrângere a mannifestărilor iraționale și în special a agresivitații (rațiunea și logica sunt considerate ca cele mai adecvate soluții în situații problematice), evitarea conduitelor antisociale sau agresive, existența unei inhibiții sociale și chiar a unui grad de modestie care implică o tendință spre autoanulare. Scala indică gradul și adecvarea autoreglării și autocontrolului, dominarea impulsivității și capacitatea de autodisciplinare.

Percepția socială descrie un bărbat cu scor înalt ca : amabil, logic, sârguincios, precis, cumpătat, fidel, autocontrolat, critic, demn de încredere. Femeia este descrisă ca : calmă, modestă, conservatoare, gentilă, moderată, răbdătoare, liniștită, rezervată, autocontrolată

Un bărbat cu scor scăzut este perceput ca : încrezut, cusurgiu, nesocotit, încăpățânat, impulsiv, iritat, coleric, nerealist, individualist. Femeia cu scor sc1zut este descrisăca : agresivă, arogantă, emotivă, impulsivă, rebelă, obositoare, sarcastică, colerică, neinhibată.

10. Toleranță-To (Tolerance)

Scala identifică atitudini sociale permisive, lipsite de prejudecăți, deschise, care acceptă pe ceilalți așa cum sunt.

Are 32 de itemi, dintre care 9 sunt exclusivi.

Conținuturile itemilor reflectă deschiderea și flexibilitatea opuse rigidității și dogmatismului ; interesul pentru estetic și scopuri intelectuale ; încrederea ca opus suspiciunii și criticismului ; negarea resentimentelor, a tendinței mizantropice și ostilității față de ceilalți ; negarea anxietății, izolării, alienării ; afirmarea echilibrului și încrederii în sine.

Percepția socială descrie bărbatul cu scor înalt ca : iertător, generos, binevoitor, independent, neformal, mulțumit, cumpătat, tandru, cu tact, altruist. Femeia este descrisă ca : calmă, eficientă, intuitivă, lentă, logică, matură, responsabilă, autocontrolată, cu tact, încrezătoare.

Un bărbat cu scor scăzut este descris de ceilalți ca : afectat, rece, orgolios, sâcâitor, insensibil, superficial, plângăreț, cusurgiu, egocentric. Femeia cu scor scăzut este descrisă ca : arogantă, aspră, autocrată, defensivă, bănuitoare, nesentimentală, infantilă, supărăcioasă, obositoare, sarcastică.

11. Impresie bună-Gi (Good impresion)

Scala are un scop dublu, la fel ca și Wb: identificarea disimulărilor, pe de-o parte, și a persoanelor capabile să ceeze o impresie favorabilă, interesate de felul în care reacționează ceilalți față de ele, pe de altă parte. Scopul ei principal este acela de a identifica persoanele care doresc să facă impresie bună, preocupate de ceea ce gândesc alții despre ele și care fac ceea ce se așteaptă alții.Este una dintre scalele implicate în validarea profilului.

Are 40 de itemi, dintre care 18 exclusivi.

Conținuturile manifeste ale itemilor se referă la aprecieri asupra bunei funcționări; la virtuți ; negarea conduitei antisociale, a plângerilor și eșecurilor personale; negarea tendinței agresive, afirmarea încrederii în sine și siguranței de sine cu aspecte de modestie; afirmarea stabilității și a capacitații de a face față adversității; axarea pe aspectele aprobate social; afirmarea capacității de a întreține relații positive și a opiniei favorabile despre oameni.

Percepția socială descrie un bărbat cu scor înalt ca : adaptabil amabil, maleabil, binevoitor, rezonabil, tandru, cu tact, altruist, cald, prietenos. Femeia cu scor înalt este descrisă ca : moderată, calmă, conservatoare, modestă, răbdătoare, împăciuitoare, neliniștită, înțelegătoare.

Bărbatul cu scor scăzut este descris de percepția socială prin termeni ca : reclamagiu, cusurgiu, nemulțumit, nesocotit, încăpățânat, indiferent, sâcâitor, pesimist, coleric. Femeia cu scor scăzut este descrisă ca : schimbătoare, cinică, francă, supărăcioasă, pesimistă, sarcastică, încăpățânată, colerică, perspicace.

12. Comunalitatea-Cm (Comunality)

Este una dintre scalele de validare a profilului. Indică gradul în care reacțiile și răspunsurile individului corespund unui model comun, stabilit empiric.

Are 28 de itemi.

Conținuturile itemilor reflectă : o bună socializare ; negarea tendinței nevrotice ; comportament și atitudini convenționale ; conformism ; optimism.

Bărbatul cu scor înalt este descris ca : prudent, conștiincios, reflexiv, eficient, precis, organizat, practic, responsabil, temeinic, cumpătat. Femeia cu scor înalt este descrisă ca : lucidă, de încredere, energică, veselă, practică, rațională, realistă.

Bărbații cu scor sub medie sunt descriși de ceilalți ca : atrăgător, neglijent, curajos, îndrăzneț, uituc, comod, nesăbuit, risipitor. Femeia este descrisă ca : apreciativă, artistă, stângace, feminină, uitucă, iertătoare, indiferentă, iresponsabilă, nedemnă de încredere.

13 .Realizare prin conformism-Ac (Achievement via conformance)

Este o scală motivațională și atitudinală, reflectând variabilele implicate în realizarea academică la nivele înalte. Termenul de conformism se referă la o astfel de orientare, de canalizare a trebuinței de realizare personală și nu la ceea ce se înțelege prin termen în limbaj obișnuit, ca o stereotipie neproductivă. Scopul scalei este acela de a reliefa acei factori de interes și motivație care facilitează realizarea în orice cadru unde asemănarea cu modelul sau supunerea față de anumite obiceiuri reprezintă comportamente pozitive.

Are 38 de itemi, 18 aparținându-i exclusiv.

Conținuturile manifeste ale itemilor reflectă hotărârea și plăcerea pentru a se pregăti și a avea eficiență în învațare ; sentimentul de vitalitate și eficiență în genere ; acceptarea regulilor și a cerințelor și refuzul frivolitații și a comportamentului nonconformist ; temperarea și încrederea în propriile capacități ; autoaprecierea privind modul planificat și muncitor de a se implica în viață.

Scorurile înalte prezintă o persoană capabilă, cooperantă, eficientă, organizată, responsabilă, fermă, sinceră, persistentă și muncitoare, care apreciază activitatea și realizarea intelectuală. Percepția socială descrie un bărbat cu scor înalt ca : ambițios, capbil, conștiincios, matur, amabil, inteligent, logic, rezonabil, cu resurse, responsabil. Femeia cu scor înalt este descrisă ca : conservatoare, eficientă, idealistă, întreprinzătoare, amabilă, metodică, logică, de încredere, rezervată, responsabilă.

Scorurile joase prezintă o persoană vulgară, încăpățânată, distantă, dificilă, primejdioasă, înfumurată, care se descurajează ușor sub stresul presiunilor și conformismlui, pesimistă în privința viitorului profesional. Bărbatul cu scor scăzut este perceput ca : apatic, bănuitor, practic, insuportabil, caută plăcerea, nesăbuit, agitat, superficial, schimbător, ostentativ. Femeia este descrisă ca : aventuroasă, nepăsătoare, ușuratică, cu o atitudine degajată, leneșă, impresionabilă, rebelă, sarcastică, neinhibată, neghioabă.

14. Realizarea prin independență-Ai (Achievement via independence)

Scala identifică acele aspecte ale interesului și motivației care facilitează realizarea în orice cadru unde autonomia și independența sunt comportamente positive, inclusive în pregătirea academică.

Are 32 de itemi.

Conținuturile manifeste ale itemilor indică: toleranța crescută pentru ambiguitate și refuzul unor atitudini dogmatice sau autoritare; refuzul unor reacții convenționale chiar dacă este vorba de a susține o opinie nepopulară și controversată; plăcerea pentru activități independente, chiar dacă nu sunt necesare din punct de vedere utilitar; afirmarea unei gândiri positive față de alții; afirmarea unui nivel de edaptare manifest în present; afirmarea unor valori morale bine dezvoltate.

Scorurile înalte definesc o persoană matură, eficace, puternică, dominantă, pretențioasă, independentă și sigură pe sine, cu abilitate intelectuală și discernământ. Un bărbat cu scor înalt este descris ca : prevăzător, independent, neformal, inteligent, simpatic, rațional, sarcastic, irascibil multilateral. Femeia este descrisă ca : lucidă, calmă, capabilă, discretă, inteligentă, logică, matură, originală, rațională.

15. Eficiență intelectuală-Ie (Intelectual efficiency)

Scala indică interesul pentru valori intelectuale opus celui pentru valori practice și totodată gradul de eficiență personală și intelectuală la care a ajuns individual.

Are 42 de itemi dintre care 22 exclusivi.

Conținuturile manifeste ale itemilor se referă la : capacitatea de aface față unor situații de indeterminare și ambiguitate ; sentimentul adecvării și eficienței personale ; interesul pentru activitați de cercetare ; plăcerea pentru a face planuri și a realiza ; importanța pe care o acordă persoana problemelor intelectuale și de cunoaștere ; un comortament flexibil, relativ instabil și mai puțin organizat.

Scorurile înalte indică persoane eficiente, cu o gândire clară, capabile, inteligente, progresiste, ordonate, meticuloase și ingenioase, mereu în alertă și bime informate, care acordă importanță problemelor intelectuale și de cunoaștere. Bărbatul cu scor înalt est perceput ca : de încredere, capabil, eficient, anticipativ, independent, inteligent, rezonabil, autocontrolat, satisfăcut, sincer.

Scorurile sub medie prezintă o persoană prudentă, confuză, comodă, defensivă, superficială, fără ambiție, cu o gândire convențională și stereotipă, lipsită de direcționare și disciplină de sine. Perceperea socială caracterizează un bărbat cu scor scăzut ca : uituc, insensibil, stângaci, cu interese limitate, straniu, obositor, superficial, influențabil. Femeia este văzută ca : nehotărâtă, stângace, cu interese limitate, nervoasă, pesimistă, simplă, înceată, tensionată, retrasă.

16. Înclinație psihologică-Py (Psychological mindedness)

Scala măsoară modul în care individul se implică și este sensibil la necesitățile interne, la cauzele acestora și la experiențele semenilor.

Are 22 de itemi, 10 exclusivi iar restul comuni cu Sp.

Conținutul manifest al itemilor reflectă : capacitatea de mobilizare a resurselor pentru concentrarea tenace pe problemă ; capacitatea de a tolera ambiguitatea și dezordinea ; disponibilitatea pentru muncă în genere și pentru cea de cercetare în special ; sacrificiul recompensei imediate pentru reușitele sau ambițiile pe termen lung ; interesul pentru aspecte practice ; un mod deschis de a fi, atitudini deschise, liberale, neconvenționale.

Scorurile înalte indică o persoană atentă, spontană, rapidă, receptivă, vorbăreață, ingenioasă, flexibilă, cu o bună fluență verbală și ascensiune socială, nesupusă regulilor, restricțiilor și constrângerilor. Bărbatul cu scor înalt este văzut ca: distant, evaziv, prevăzător, independent, individualist, preocupat, perseverent, rezervat, neprietenos. Femeia este văzută ca: rece, capabilă, independentă, ingenioasă, logică, sigură pe sine, isteață, nedemnă de încredere.

Scorurile joase indică o persoană apatică, pașnică, serioasă, prudentă, modestă, conformistă și convențională. Bărbatul cu scor scăzut este descris ca : activ, voios, energic, cu umor, blând, adaptabil, deschis, vorbăreț. Femeia este descrisă ca : generoasă, onestă, convențională, elogiată, încordată, modestă, caldă, de încredere, neliniștită.

17. Flexibilitate-Fx (Flexibility)

Scala a fost construită pentru a identifica persoane flexibile, adaptabile, capabile de schimbare în gândire, conduită, temperament. Ea indică gradul de flexibilitate și adaptabilitate al gândirii și comportamentului unei persoane.

Are 22 de itemi.

Conținuturile manifeste ale itemilor se referă la : refuzul unor atitudini dogmatice sau autoritare ; toleranță înaltă pentru nesiguranță și ambiguitate ; relativă instabilitate ; lipsă de ordine ; un mod relaxat, necritic de a aprecia standardele morale și prescripțiile etice.

Scorurile înalte definesc o persoană introspectivă, neformală, aventuroasă, cu încredere în sine, cu simțul umorului, nesupusă, idealistă, egoistă, sarcastică, cu concentrare înaltă pe amuzamentul ș plăcerea personală. Bărbatul este perceput ca: nestatornic, cu o titudine degajată, independent, leneș, optimist, caută plăcerea, vioi, isteț, risipitor, spontan. Femeia este văzută ca: neglijentă, îndrăzneață, deșteaptă, imaginativă, individualistă, ingenioasă, răutăcioasă, originală, caută plăcerea.

Scorurile scăzute descriu o persoană precaută, prudentă, neliniștită, harnică, cenzurată, politicoasă, metodică, rigidă, formală și pedantă în gândire, cu respect față de autoritate și tradiție. Bărbatul cu scor scăzut este descris ca: hotărât, eficient, încăpățânat, organizat, metodic, practic, sever, flegmatic, minuțios. Femeia este descrisă ca: precaută, conșiincioasă, conservatoare, defensivă, prefăcută, rigidă, lentă, simplă, cu tendința de a se autopedepsi.

18. Feminitate-Fe (Femininity/Masculinity)

Scala evaluează feminitatea sau masculinitatea intereselor subiectului.Are 38 de itemi, dintre care 22 îi aparțin exclusiv.

Conținutul manifest al itemilor se referă la: preferința pentru roluri convențional feminine (față de cele masculine); emotivitatea și sensibilitatea interpersonală; propria modestie, reținere și lipsa impulsivității ; interesul mai scăzut față de politică, afaceri, realizări sociale.

Scorurile înalte prezintă o persoană apreciativă, calmă, de sprijin, caldă, temperată, perseverentă, sinceră, care respectă și acceptă semeni, care se comportă într-un mod cinstit și simpatic. Bărbații cu scor înalt sunt descriși ca fiind : recunoscători, plângăreți, feminini, formaliști, blânzi, nervoși, sensibili, liniștiți. Femeia este percepută ca : discretă, conștiincioasă, generoasă, gentilă, seviabilă, matură, autocontrolată, simpatică, cu tact, caldă.

Scorurile joase indică o persoană expeditivă, încăpățânată, ambițioasă, masculină, activă, robustă, frământată, oportunistă în relațiile cu semenii, deschisă ș directă în gândire și acțiune, nerăbdătoare la întârziere. Bărbatul cu scor scăzut este perceput ca : aventuros, agresiv, îndrăzneș, impulsiv, masculin, deschis, caută plăcerea, dur, face pe grozavul. Femeia este descrisă ca : vulgară, nesatisfăcută, leneșă, masculină, agitată, robustă, egocentrică, irascibilă, dură.

În varianta 1987 (C.P.I.-R) mai apar două scale suplimentare față de varianta de mai sus, din 1972 ; aceste două scale sunt incluse în prima grupare care se referă la dimensiunile personalității care intervin în afirmarea persoanei, imaginea de sine și adecvarea interpersonală. Aceste scale sunt : Independență și Empatie, dar nu ne vom referi la ele pe larg deoarece nu fac obiectul acestei cercetări.

Ultima revizie a C.P.I. a fost făcută în 1996, fiind restandardizat cu ajutorul unui eșantion de 3000 de bărbați și 3000 de femei.

6. Validarea profilului C.P.I. în vederea utilizării datelor

Primul pas în interpretarea profilului și, în cazul de față, primul lucru pe care trebuie să-l facem pentru a putea folosi scorurile în scop de cercetare, este validarea fiecărui profil în parte. Deși nu facem o interpretare calitativă, este foarte important sa depistăm profilele invalide care ar putea să afecteze confirmarea sau infirmarea ipotezelor cercetării.

Gough arată că obiectivul diagnozei psihologice nu este să eticheteze o persoană sau să o stigmatizeze. Funcția diagnozei este să identifice problemele pe care o anumită persoană le expune sau le prezintă, sau cu care se confruntă și să găsească mijloacele cele mai potrivite pentru soluționarea lor. C.P.I.este un instrument specific punerii unui diagnostic psihologic, dar acest diagnostic nu va fi complet până când nu se realizează determinanții performanțelor pe scalele care măsoară diversele dimensiuni ale personalității. Autorul este centrat în acțiunea de psihodiagnoză pe analiza calitativă care are sprijin în datele cantitative.

Validarea sau invalidarea testului nu se referă la faptul că un profil poate sau nu poate fi interpretabil : orice profil se poate interpreta, însă ținând seama de scalele de validare. Scalele de validare sunt Wb, Cm și Gi.

Pentru început, este important să verificăm dacă s-a răspuns la toți itemii testului, deoarece itemii necompletați scad validitatea testului. Trebuie controlate indeciziile, răspunsurile duble, cerându-li-se subiecților să evite astfel de situații. De asemenea, referitor la protocolul de răspuns se poate urmări dacă există un anumit model tipic pe care l-a adoptat subiectul pentru a face față sarcinii (dacă a răspuns la itemi predominant cu « da » sau predominant cu « nu »).

Scalele Wb, Gi și Cm sunt special construite pentru a conferi și posibilitatea validării modului în care subiectul a răspuns. Scorurile mici la Wb și Cm, mai ales sub 20 de note standard, indică tendința subiectului de a răspunde acceptând (« adevărat ») itemii simptomatici. Ascpectul poate fi verificat și prin nivelul scalelor Sc, To, Ai și Fx, care vor fi foatre mici dacă este prezentă tendința de a accepta itemii nefavorabili. Scorul la Gi este, din acest punct de vedere, și mai sigur pentru o falsificare în sensul înrăutățirii (cu observația că acest lucru pare să fie mai frecvent la bărbați decât la femei). Invalidarea unui profil din cauza disimulării nu ne va pute permite să utilizăm adecvat chestionarul pentru a diagnostica forța sau slăbiciunea eului ori pentru a evalua dinamica ți tendințele conflictuale.

În mod obișnuit, un scor Cm sub nota T 25 poate indica : fie că subiectul a răspuns la întâmplare marcând anapoda răspunsurile ; fie că a încercat să răspundă, dar nu a înțeles bine conținutul itemilor din cauza unui Q.I. sub medie.

În afara acestui tip de verificare, protocolul poate fi validat și din perspectiva ipotezei că subiectul a falsificat răspunsurile pentru a se pune într-o lumină favorabilă. În această situație apar scoruri mari la toate scalele, în special la Gi. Astfel de cazuri apar mai ales la subiecții alcoolici, al căror slab autoreglaj nu le permite să-și moduleze suficient reacțiile, asfel că răspund cvasi-automat, folosind posibilitatea care li se pare cea mai dezirabilă. Evident, există posibilitatea în care subiecții mai bine echilibrați doresc să se pună într-o lumină favorabilă. În această situație scalele nu vor fi atât de pozitivizate, însă tendința unui scor ridicat la Gi este de fiecare dată un indice pentru dorința subiectului de a se pune într-o lumină pozitivă, favorabilă.

Semnificativ este faptul că, în studiile empirice, lotul de subiecți căruia i se cerea prin instructaj să falsifice are media pentru scorurile la scalele C.P.I. mai scăzută decât lotul de alcoolici și loturile de simulanți adevărați.

Au fost realizate studii și cu loturi comparative formate din psihologi care au reușit să obțină profile echilibrate și, în același timp, cu scoruri Gi moderate.

7. Modelul cuboid din 1987

Studiind structura factorială a personalității, Vernon (1953), a descoperit existența a două dimensiuni fundamentale ale acesteia: extraversiune-introversiune și onestitate-neonestitate. Harisson Gough include aceste dimensiuni în C.P.I. și dezvoltă un așa-numit model cuboid.

Megargee (1972), în studiile de analiză factorială pe care le-a condus, a găsit două grupări majore. Una dintre ele a fost numită extraversiune, încredere în sine, varietate, afirmare, siguranță de sine și echilibru social. Alta a numit-o adaptare prin conformism social, autocontrol, eficiență prin disciplină și integrare personală. Aceste dimensiuni au fost identificate și cu ocazia altor studii. Nichols și Schnell (1963), pornind de la acești doi factori dezvoltă două scale noi : « Orientarea pe Persoană » și « Orientarea pe Valori ». Studii mai recente conduse de Karni și Lewin aduc unele completări suplimentare referitoare la gruparea scalelor C.P.I. Ei găsesc că scalele care sunt implicate în evaluarea unui comportament deschis, cu încredere în sine și dispoziții interactive interpersonale, sunt grupate împreună, într-o singură zonă ; scalele care evaluează un comportament internalizat al imperativelor sociale și controlul impulsurilor, sunt grupate în altă zonă (după Pitariu, pag 29).

Plecând de la constatările menționate, Gough a dezvoltat modelul cuboid al personalității.

Acest model cuboid, introdus de autor în 1987, este semnificativ din perspectiva acestei cercetări deoarece Gough oferă un model structural asupra personalității, identificănd trei vectori, dintre care unul are implicații în lucrarea de față. Vectorii sunt : vectorul 1, care semnifică stilul interpersonal (extraversie-introversie), vectorul 2, care semnifică raportarea la normele sociale și vectorul 3, care semnifică sentimentul personal de competență. Vectorul 1 este semnificativ din punct de vedere al ipotezelor cercetării de față, și anume, posibilitatea ca cele două mari instrumente- E.P.I. și C.P.I. să coreleze semnificativ.

Acești vectori, măsurați prin scale special structutate, sunt în concepția lui Gough trei dimensiuni cardinale ale personalității, responsabile de stilul personal care este specific comportamentului desfășurat al persoanei.

Aceste dimensiuni trebuie înțelese ca un continuum de la un maxim spre un minim, de-a lungul cărora autorul prezintă șapte nivele de comportament, care definesc intercorelarea vectorilor la nivelul unei secțiuni transversale ale modelului cuboid. Intersecția vectorului1 (extraversia-introversia) cu vectorul 2 (dependența-independența de norme) prilejuiește definire a patru stiluri compoortamentale, denumite de Gough cu literele grecești alfa (extravert și dependent), beta (introvert și dependent), gama (extravert și independent) și delta (introvert și independent).

Aceste patru zone ale intersecției dintre vectorul 1 și 2 capătă un specific prin raportarea la vectorul 3 (încredere-neîncredere în sine) și variază de-a lungul acestei dimensiuni ; Gough definește șapte tipuri de alfa (de la charismatic la autoritar, trecând prin nivelul 4 manipulativ), șapte tipuri de beta (de la virtuos la conformist, trecând prin nivelul 4 convenșional), șapte tipuri de gama (de la creativ la antisocial, trecând prin nivelul 4 înstrăinat), șapte tipuri de delta (de la complex la instabil, trecând prin nivelul 4 conflictual). Polul superior este definit prin contribuția maximă a încrederii în sine, față de polul inferior, definit prin contribuția maximă a neîncrederii în sine. Gough a determinat faptul că aceste patru tipuri sunt relativ egal distribuite în populația generală.

Tipul Alfa combină aderența la norme cu o orientare către exterior în ceea ce privește relațiile interpersonale și este considerat un stil foarte managerial. Sunt oameni de bază 5n majoritatea organizațiilor și au un stil de interacțiune participativ. Sunt focalizați pe sarcini și productivi. Sunt văzuți de ceilalți ca fiind puternici, ambițioși, asertivi, extraverți și orientați spre acțiune. Ca manageri, ei sunt centrați pe atingerea scopurilor organizaționale, respectarea termenelor limită și sunt văzuți ca fiind influenți.

Tipul Beta combină acceptarea normelor cu o orientare mai degrabă introvertă față de lume. Sunt persoane percepute ca fiind lente, responsabile, stabile, dependente, moderate, pricepute și predictibile. Sunt cei care păstrează normele și valorile într-un grup. Ca manageri, ei sunt centrați tot pe ralizarea scopurilor organizaționale, dar într-un mod mai lent și mai așezat. Sunt persoane care au nevoie să la fie trasate direcții de către manageri și sunt buni în roluri executive.

Tipul Gama combină evaluarea (respingerea normelor) cu o orientare extravertă. Sunt vizionari, poate acei lideri strategici ce pot schimba orientarea unei organizații. Contestă și pun sub semnul întrebării status-quourile. Ca manageri, pun sub semnul întrebării misiunea și scopurile organizaționale, preferă să schimbe directivele organizaționale și sunt orientați către inovație. Sunt pricepuți ca inovativi, inteligenți, aventuroși.

Tipul Delta combină îndoiala legată de norme cu o orientare detașată și introvertă. Sunt persoane reflexive, detașate de mediu, preocupate și perceptive și au tendința de a fi experți tehnici sau științifici. Ca manageri tind să lucreze cel mai bine în colective mici sau organizații mici în care pot fi cumva independenți.

Modelul cuboid este o încercare, paralelă modelelor circumplexe prezentate, de a cuprinde personalitatea într-o structură interpretativă geometrică, mai apropiată de realitatea vie. Nu este deci întâmplător faptul că există deja cercetători care încearcă să integreze cele două tipuri de date de cercetare. Astfel, Johnson în 1992, încearcă să interpreteze modelul cuboid al C.P.I. în raport cu modelul circumplex Ab5C.

Interesant pentru cercetarea de față este vectorul 1 (extraversie-introversie) care ne indică posibilitatea ca ipotezele acestui demers să se confirme, în sensul că Eysenck Personality Inventory să coreleze semnificativ cu unele scale din C.P.I.

În prezent, C.P.I. este unul dintre cele mai bine experimentate instrumente psihologice de evaluare a personalității și evoluează în mod normal spre modalități care să permită o interpretare aprofundată a datelor în intercorelația dimensiunilor de personalitate.

8. Cercetări desfășurate cu chestionarul C.P.I.

Încă de la apariția lui, chestionarul C.P.I. nu a încetat să fie obiectul a numeroase studii, tema acestora fiind, printre altele, măsura în care itemii testului pot surprinde și altceva decât cele 18 dimensiuni, astfel spus, ce realitate empirică îi poate fi relevată psihologului din răspunsurile subiectului. Zeci de programme de cercetare au pornit de-a lungul anilor la determinarea măsurii în care unele clusterizări de itemi pot constitui scale noi, care măsoară alte aspecte specifice ale comportamentului. Încă de la începutul anilor `70 s-au constituit certitudini în jurul unora dintre ipotezele de cercetare confirmate empiric. Astfel, în 1972 Megargee prezintă scalele « experimentale » Hase, scalele « factorial analitice », scalele « teoretice » și scalele « raționale » – un total de 35 de scale noi pornind de la itemii C.P.I.

De asemenea, un număr mare de cercetări realizate cu C.P.I.-ul au încercat să-i determine valoarea de predicție pentru realizări profesionale, academice. Din astfel de date s-au desprins unele cercetări care s-au axat pe factorul creativitate, în măsura în care realizarea creativă este definitorie pentru nivelul de dezvoltare și eficiență atins de individ.

Semnalăm interesul lui Gough pentru diferențieri de finețe între tipuri de creativitate 7 nivelul de realizare personală, studii care au cuprins un număr impresionant de cercetători, fie utilizând C.P.I.-ul penteu a obține date despre structura personalității creative, fie pentru a defini o scală care să măsoare « temperamentul creativ ». C.P.I.-ul a relaționat cu numeroase criterii ale creativității, pe un mare număr de loturi de subiecți. Relațiile semnificative din punct de vedere statistic confirmă existența unor diferențe de personalitate între creativi și non-creativi. Modelul cel mai consistent care s-a degajat din cercetare este cel care indică, de exmplu, că subiecții cei mai creativi au scoruri foarte înalte la scalele factorului 3 – Fx, Ai și Py, ceea ce demonstrează clar, în comportamentul acestora, o respingere a tendințelor autoritare, rigide și a dogmatismului în favoarea unei gândiri independente, a unei atitudini deschise și receptive. Astfel de persoane au și cote mai ridicate la Sp și Sa, indicând un comportament afirmativ, dar cu o direcționare și spre realitatea interioară. Acestui model de covarire a scalelor menționate i se asociază și scorurile ceva mai scăzute la Cm și Sc, care indică independența și atitudinile neconvenționale.

Studile românești au utilizat C.P.I. și probe de abilitate creativă, evidențiind caracteristici de personalitate care diferențiază între creativ și non-creativ. Astfel, Minulescu în 1982 a utilizat 10 variabile care s-au dovedit înalt discriminative între investigatori creativi eficienți ș non-creativi, non-eficienți, respectiv scalele Sp, Cm, Ai, Ie și Py din C.P.I., împreună cu trei scale din 16 PFQ : C, Q și QI, precum și două măsuri ale găndirii divergente – flexibilitate și originalitate. Analiza factorială a reliefat patru componente pricipale responsabile de 89, 91 % din variația comportamentului. Factorul I este o componentă predominant cognitiv-operațională ce exprimă un stil rezolutiv eficient, flexibil și original, capabil să abordeze, să analizeze și să extragă semnificații deosebite de cele rutiniere, prin utilizarea unei multitudini de criterii și operând independent în câmpul informațional ; factorul II, apropiat ca pondere, este puternic saturat în variabilele Q (-), Py (+), Ai (+), Ie (+), reprezintă o componentă atitudinal-stilistică, tendința spre o reflexivitate lucidă, calmă, logică, valorizând independența de spirit și încrederea în sine, maturitatea rezolutivă. Factorii III și IV sunt ceva mai puțin pregnanți, dar semnificativi (câte 14 procente din varianță), reprezintă deasemenea aspecte atitudinale. Factorul III surprinde deschiderea spre spirit critic, spre nou și spre neconvenționalism (saturat în Q1 și C). Factorul IV are un conținut psihologic apropiat de ceea ce am putea denumi drept forța supra-eului, prin aspectul de control prin cerințele exterioare ale socialului asupra individului, prin saturația în Cm și Ai (-). Pentru astfel de structuri de personalitate creativă, al căroro interes se centrează pe cercetarea ș rezolvarea problemelor judiciare complexe, s-a reliefat un stil ale cărui determinante atitudinale sunt deschiderea spre realism, raționalitatea lucidă ș echilibrată, cu un autocontrol flexibil, puternic socializat. Vectorul cognitiv semnifică operarea mentală într-o manieră flexibilă și originală cu evenimente, semnificații, înțelesuri.

Scalele experimentale

Scalele experimentale, pentru a măsura «orientarea spre valoare » și « orientarea spre persoană », au fost destinate pentru surprinderea a doi factori izolați prin analiză factorială. S-au constituit prin administrarea C.P.I.-ului pe un lot de 3000 de persoane și prin selectarea în mod separat a itemilor care aveau o încărcătură factorială ridicată numai la factorul I și, respectiv, a celor care contribuiau semnificativ numai la factorul II.

Factorul « Vo » – orientare spre valoare, care a fost experimentat de Nichols și Schnell (1962), a fost derivat pentru a măsura ceea ce, în urma analizei factoriale, s-a grupat ca factor prim. Deci, cuprinde o mulțime din itemii testului, cu o încărcătură înaltă 5n scalele Wb, Re, So, Sc, To, Gi și Ac. Noua scală factorială a fost experimentată prin corelări cu scalele M.M.P.I. și G.Z.T.S, Chestionarul de preferințe Edwards, E.P.P.S., S.U.I.B. și s-au obținut corelații semnificative pozitive cu scale și comportamente indicănd : stabilitatea psihică, autocontrolul, o bună structurare a relațiilor intrpersonale.

S-au obținut corelații negative cu scalele de neadaptare și emotivitate.

Factorul « Po » -orientare spre persoană, a fost derivat prin analiza factorială de către Nichols și Schnell (1963) ca factor secund. Cuprinde 55 de itemi, evaluând variața comună pentru scalele Do, Cs, Sy, Sp, Sa. Corelează experimental cu scale din alte chestionare, care indică activism și deschidere în comportament.

Unsprezece scale experimentale au fost construite de Hase și Goldberg, Institutul de Cercetări Oregon, tot pe baza analizei factoriale a itemilor. Scalele cuprind de la 9 la 27 de itemi și sunt denumite : extraversie-introversie, copilărie armonioasă, excitabilitate, conformism-rebeliune, ascendență-submisivitate, nevrotism, spirit rigid-flexibilitate, încredere în sine, amabilitate-iritabilitate, seninătate-depresie, psihotism.

Scalele toretice

Scalele teoretice au fost construite pe baza selecției intuitive a itemilor, conform teoriei personalității dezvoltată de Murray. Selecția itemilor a fost realizată de experți, păstrându-se cei care, prin confruntarea opiniilor, întruneau consensul a două treimi dintre specialiști. Cele 11 scale cu un număr de itemi variind de la 11 la 20 au fost denumite : relizare, afiliație, autonomie, defernță, dominanță, exhibiție, evitare, creștere, ordine, joc, înțelegere.

Scalele raționale

Scalele raționale s-au constituit prin analiza criteriului intern. Selecția inițială a itemilor urma criterii raționale sau capacitatea intuitivă a autorilor, dar după administrarea pe un lot de subiecți au fost păstrați acei itemi care corelau puternic cu scorul total.

Sunt șapte scale raționale alcătuite cu ajutorul unui lot de 108 subiecți. Cele șapte scale sunt denumite : dominanță, sociabilitate, responsabilitate, deschidere psihologică, feminitate, realizare școlară, conformism.

Alte categorii de scale

Asociate la aceste scale, Hase a folosit deasemenea 11 scale de stil pentru a evalua diferite stiluri de răspuns, precum și 11 scale compuse din itemi selecționați aleator pentru a furniza o măsură liniară de comparație. Cercetările extensive desfășurate la Universitatea Oregon au avut ca scop determinarea capacității acestor scale de a anticipa diferite tipuri de comportamente. Rezultatele unora dintre cercetările experimentale au demonstrat că validitatea scalelor produse pe baza a diferite procedee de derivare este comparabilă.

O altă scală, dezvoltată de specialiștii unei agenții de consiliere a piloților, are ca scop măsurarea gradului de deschidere spre consiliere intensivă a delicvenților juvenili. S-a numit « scala de ameliorare » și a fost construită pe baza criteriului extern. Analizele primare ale C.P.I.-ului demonstraseră deja că scale precum Sy, Wb, So, Sc, Ac diferențiază cel mai bine loturile celor care dăduseră rezultate bune la programele de consiliere, comparativ cu ceilalți. Analiza de item a celor 193 de itemi implicați în aceste scale, a condus spre păstrarea a 40 dintre ei, care au demonstrat o maximă capacitate de diferențiere.

Scala de anxietate, construită de Leventhall (1966), s-a constituit prin prelucrarea rezultatelor unui lot de studenți care au cerut asistență psihoterapeutică pentru probleme emoționale sau sociale, față de rezultatele unui lot fără probleme. 24 de itemi au demonstrat o bună capacitate de diferențiere între cele două loturi, itemi care au fost supuși unor proceduri de validare, rămânând doar 22. Scala a fost în continuare experimentată prin proceduri de validare și studiere comparativă a datelor, utilizând rezultatele la celelalte scale C.P.I. și la scalele M.M.P.I., precum și la alte scale clinice. Permite o diagnoză asupra severității problemelor subiecților cu note ridicate și asupra numărului de ședințe de consiliere.

Scala de empatie este construită de Hogan în 1969, printr-o abordare rațională combinată cu cea empirică. Pentru a obține un criteriu pentru empatie, cere unui număr de șapte psihologi experți să-și descrie concepțiile cu privire la empatie – respectiv, descrierea unei persoane înalt empatice- utilizând tehnica de sortare Q. pe baza acestor date s-au realizat apoi descrieri pentru evaluări, tot în sistemul sortării Q. descrierile au fost aplicate unui lot de subiecți și au fost selecționate acele persoane care au făcut obiectul rangărilor la cele două extreme ale descrierilor empatiei : înalt empatici și slab empatici. S-a realizat analiza răspunsurilor la tot testul C.P.I. și M.M.P.I. selecționându-se pe baza datelor statistice un număr de 64 de itemi pentru o scală care să constituie scala empatiei, 31 de itemi aparținănd C.P.I.-ului. În afara itemilor care diferențiau între cele două loturi, Hogan a inclus și un număr de 17 itemi despre cre credea că au relevanță de conținut, deși rezultatul statistic nu era propriu-zis semnificativ. Au fost incluși și itemi pentru a echilibra cheia de scorare adevărat-fals.

s-au desfășurat o serie de alte studii experimentale, atât pentru a valida scala ca măsură a empatiei, cât ș pentru a o controla din perspectiva altor posibile conținuturi. De exemplu, s-au obținut diferențe semnificative pentru loturi dihotomizate de persoane pentru dimensiunea acuității sociale.

Din anii `70, Hogan a a avnsat o teorie asupra dezvoltării morale, în cadrule căreia empatia, definită operațional de scala C.P.I., este un construct cardinal. În alte studii realizate cu ajutorul acestei scale s-au obținut date despre corelația pozitivă dintre empatie și consumul de marijuana la nivelul elevilor de liceu și colegiu ; deasemenea, dintre empatie și maturitatea judecății morale, dintre empatie și socializare.

Toate cercetările sunt consistente, susținând teoria lui Hogan asupra rolului empatiei în comportamentul moral. Studiile au identificat comportamente care reflectă acuitatea percepției sociale, maturitatea judecății morale, socializarea, capacitatea de a înțelege modul altora de a aprecia și de a găndi, receptivitatea, comportamentul simpatetic și nerigid, rezonanța la atmosfera de grup.

Aceste scale au fost utilizate mai puțin în consiliere și selecție și mai mult în cercetare.

9. Adaptarea C.P.I. pentru mediul cultural românesc

Numeroase cercetări pe care le-a generat C.P.I.-ul au justificat utilitatea sa, indiferent de mediul socio-cultural în care a fost folosit, cu condiția unei adaptări interculturale riguroase. Acest lucru este necesar datorită sistemului constructiv bazat pe « concepte populare », capabil să ofere un caracter predictiv al comportamentului social de fiecare zi a individului normal.

În acțiunea de adaptare ți validare interculturală a C.P.I., punctul de plecare îl reprezintă analiza scalei F/M. după cum spunea Gough, această scală urmărește evidențierea a tri obiective : (a) difernțierea pe sexe, (b) distingerea persoanelor normale și cu tulburări sexuale și (c) definirea unui sindrom personologic care poate fi conceptualizat ca « feminin » la un pol și « masculin » la celălalt pol. Studiul validității scalei F/M au făcut obiectul mai multor studii interculturale, atât din rațiuni practice, cât și teoretice : posibilitatea ușoară de a obține criteriul non-test (sexul subiecților), și, respectiv, oprirea asupra importanței controlării dimensiunii F/M în testarea personalității.

Versiunea romănească a C.P.I. a fost realizată operând atât cu varianta originală a chestionarului, cât și cu adaptările existente în franceză, italiană, spaniolă, germană. Traducerea a avut în vedere păstrarea nuanței lingvistice a fiecărui item așa cum a fost el stabilit de autor, utilizarea unor concepte specifice culturii noastre și adaptarea itemilor inventarului la realitățile concreta din România. Itemii scalei F/M nu au suferit modificări majore prin traducere. C.P.I. a fost validat pe un eșantion de 870 de subiecți, 570 bărbați și 300 femei, majoritatea elevi în ani terminali sau studenți cu vârste între 18 și 30 de ani (Pitariu, 1981).

În general, corelațiile sunt satisfăcătoare, demonstrând o similaritate de profil semnificativă.

Partea a doua

Partea metodologică: ipoteze, eșantion, rezultate

1. Obiectivul cercetării

C.P.I.-ul este cel mai cunoscut instrument de evaluare obiectivă a personalității și, după clasificarea făcută de Hough (1988) este și cel mai bun inventar de personalitate. După cum am arătat mai sus, pornind de la C.P.I. s-au derulat numeroase cercetări și studii de către o serie de cercetători și chiar de către Gough. Deși i s-au sdus și o serie de critici, C.P.I. rămâne un instrument psihodiagnostic de mare finețe, care poate genera în continuare studii numeroase, trezind permanent curiozitatea și interesul specialiștilor.

Am ales să studiez măsura în care C.P.I. corelează cu extraversia și nevrotismul deoarece au existat studii, realizate chiar de Gough, care atestă prezența factorului extraversie în componența chestionarului (vectorul 1 din Modelul Cuboid). Prin urmare, ceea ce mi-a trezit mie curiozitatea este dacă extraversia și nevrotismul, măsurate cu Eysenck Personality Inventory, corelează cu cele 18 dimensiuni din Inventarul de Personalitate California, mai ales cu prima grupă de scale.

Pornind de la studiile diverșilor autori cu privire la C.P.I. și de la testul în sine, principalul obiectiv al lucrării de față este a identifica corelațiile existente între extraversie și nevrotism, măsurate cu E.P.I., și cele 18 dimensiuni de personalitate măsurate cu C.P.I. După ce voi calcula statistic corelațiile dintre extraversie/introversie și nevrotism cu scalele C.P.I., voi identifica corelațiile semnificative din punct de vedere statistic, adică, acele dimensiuni de personalitate din C.P.I care corelează cu extraversia și nevrotismul la un nivel mai înalt. Cu alte cuvinte, obiectivul cercetării este de a identifica corelațiile semnificative dintre extraversie și nevrotism cu cele 18 dimensiuni din C.P.I. și de a încerca o explicație referitoare la aceste corelații. Din documentarea prealabilă mă aștept ca, cel puțin, între extraversie și prima grupă de scale a C.P.I. să existe corelații semnificative statistic. Urmează să identific dacă și celelalte scale corelează semnificativ cu extraversia și nevrotismul. De asemenea, legat de eșantionul pe care urmează să aplic cele două înstrumente, voi identifica ce diferențe există între subiecți din punct de vedere al sexului, localității de unde provin și al facultății unde studiază (cu profil real sau uman).

2.Variabilele cercetării

Variabile independente: factorii extraversie/ introversie și nevrotism

Variabile dependente: cele 18 dimensiuni de personalitate măsurate cu C.P.I.

2. Ipotezele cercetării

Ipoteza 1:

-dacă obținem scoruri înalte la extraversie, atunci obținem scoruri înalte și la prima grupă de scale a C.P.I.

Ipoteza 2:

-dacă obținem scoruri mari la extraversie, atunci vom obține scoruri mari și la celelalte trei grupe de scale C.P.I.

Ipoteza 3:

-dacă obținem scoruri înalte la nevrotism, atunci ele vor corela semnificativ cu scalele C.P.I.

E posibil ca doar scalele din prima grupă să coreleze pozitiv cu extraversia și nevrotismul, dar nu mă voi limita doar la acestea ci voi studia toate corelațiile posibile.

După opinia mea, dacă ar exista o corelație între extraversie/nevrotism și prima grupă de scale, ar trebui să existe o corelație și cu celelalte scale deoarece acestea corelează între ele, au itemi comuni, iar C.P.I.-ul nu poate fi interpretat decât ca întreg.

3. Descrierea procedurii de lucru

Caracteristicile eșantionului

Eșantionul pe care am aplicat E.P.I.și C.P.I. cuprinde 80 de subiecți, studenți în București și în provincie la facultățile de Psihologie, Drept, Sociologie și Construcții. Subiecții au fost aleși aleatoriu din cadrul acestor facultăți. Vârsta medie este de 22,7 ani; 19 subiecți de sex masculin și 61 subiecți de sex feminin; din eșantionul acesta, 30 de subiecți sunt din provincie și 50 sunt din București; numărul mare de subiecți de sex feminin se datorează faptului ca subiecții de sex masculin nu au fost dispuși să răspundă itemilor celor două instrumente motivându-si alegerea prin faptul că ar dura foarte mult să răspundă itemilor celor două chestionare. De fapt, aceasta a fost principala dificultate în procesul de aplicare a celor două instrumente.

Procedura de aplicare și cotare a chestionarelor

Cele două chestionare au fost aplicate pe același lot de subiecți, fiecare subiect răspunzând la itemii fiecăruia dintre cele două instrumente.

Fiecărui subiect în parte i s-a făcut instructajul pentru fiecare dintre cele două instrumente. Subiecților nu li s-a impus o limită de timp.

Aplicarea celor două instrumente s-a desfășurat pe parcursul a mai multe săptămâni deoarece mulți subiecți renunțau ulterior să mai răspundă itemilor, motivând că, C.P.I.-ul este prea lung sau prea plictisitor. De asemenea, unele rezultate nu le-am folosit în urma procesului de validare a profilului, deoarece au exixtat subiecți cu tendința clară de a falsifica răspunsurile, mai ales în sensul îmbunătățirii scorurilor.

În urma aplicării celor două instrumente s-a realizat cotarea pentru fiecare subiect, apoi datele au fost centralizate și s-a calculat coeficientul de corelație Pearson dintre extraversie și fiecare dintre cele 18 dimensiuni ale C.P.I și dintre nevrotism și cele 18 dimensiuni ale C.P.I.

4. Prezentarea rezultatelor cercetării

Ipoteza 1, care se referea la faptul că presupunem că există o corelație între extraversie și prima grupă de scale a C.P.I., s-a confirmat parțial, în sensul ca există corelații pozitive semnificative între extraversie și prima grupă de scale, cu excepția scalei de buna-stare personală (Wb). De altfel, într-un demers realizat de Nichols și Schnell (1963) pornind de la scalele C.P.I., aceștia identifică „factorul Po” –orientare spre persoană- menționând variația comună a scalelor Do, Cs, Sy, Sp, Sa și faptul că aceste scale corelează pozitiv cu alte scale din alte chestionare care indică activism și deschidere în comportament. Prin urmare,despre ipoteza noastră, referitoare la posibila corelație dintre extraversie și prima grupă de scale a C.P.I., nu putem spune că s-a infirmat, ci doar că nu s-a confirmat în totalitate, între scala Wb și extraversie nefiind o corelație semnificativă din punct de vedere statistic.

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Corelațiile semnificative dintre extraversie și prima grupă de scale a C.P.I. vor fi prezentate în continuare, urmate de un mic comentariu.

corelația dintre extraversie și dominanță

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între extraversie și nevrotism există o corelație pozitivă semnificativă de 0.345, ceea ce înseamnă că persoanele extraverte, deschise către nou, active, sunt persoane puternice, dominante, cu posibilitatea de ascensiune socială, capabile sa exercite conducerea.

b) corelația dintre extraversie și capacitate de statut

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Corelația semnificativă între extraversie și capacitate de statut (0.316) arată faptul ca o persoană, cu cât este mai extravertă, mai deschisă, cu atât are o posibilitate mai mare pentru a dobândi un statut social înalt, manifestând încredere în sine, echilibru, interes pentru viața socială.

c) corelația dintre extraversie și sociabilitate

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Știm foarte bine că una dintre caracteristicile persoanelor extraverte este sociabilitatea, participarea la viața socială; de aceea consider că această corelație pozitivă (0.397) între extraversie și scala “sociabilitate” este una evidentă; această corelație exprimă faptul ca persoanele extraverte sunt persoane sociabile, care manifestă plăcere pentru interacțiunile sociale, manifestă incredere în relațiile cu ceilalați, toleranță față de ceilalți.

d) corelația dintre extraversie și prezență socială

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Corelația pozitivă (0.423) între extraversie și prezența socială exprimă faptul ca persoanele extraverte manifestă plăcere pentru interacțiuni sociale, au un spirit deschis, o atitudine deschisă față de regulile sociale, toate acestea dublate de moderație și conformism.

e) corelația dintre extraversie și acceptarea de sine

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Acceptarea de sine vizează încrederea în sine, o atitudine flexibilă referitoare la prohibițiile sociale, valorizarea muncii perseverente, atenția față de sarcina de muncă și acceptarea slăbiciunilor umane. Corelația pozitivă (0.385) între extraversie și acceptarea de sine arată faptul că peroanele extraverte manifestă social un simț confortabil și imperturbabil al valorii personale.

Referitor la faptul că între extraversie și sentimentul de bună-stare personală (Wb) nu există o corelație semnificativă, acest lucru poate să însemne că sentimentul de bună-stare personală, așa cum este descris de Gough, care se referă la afirmarea independenței personale și sentimentului de suficiență de sine, afirmarea încrederii în viitor, negarea unor stări de tensiune, anxietate, teamă nu este afectat de orientarea predominantă spre exterior sau spre interior a subiectului. Faptul ca nu există o corelație semnificativă între extraversie și sentimental de bună-stare personală arată că extraversia nu influențează acest sentiment al persoanei de a se simți confortabil cu ei însăși, de a se simți bine în pielea lor.

Correlations

Ipoteza 2, care se referea la faptul că e posibil să existe corelații între extraversie și celelalte scale ale C.P.I. (Re, So, Sc, To, Gi, Cm, Ac, Ai, Ie, Py, Fx, Fe), nu s-a confirmat, în sensul că extraversia și aceste scale nu au o variație comună. Singurele scale care prezintă o corelație semnificativă cu extraversia sunt scalele Fx și Fe: corelație pzitivă semnificativă de 0.263, pentru p=0.05 între flexibilitate și extraversie ; corelație negativă semnificativă de -0.257, pentru p=0.05 între feminitate și extraversie ceea ce înseamnă că scoruri înalte la extraversie corelează cu scoruri scăzute la scala feminitate, și invers, scoruri joase la extraversie corespund unor scoruri înalte la scala feminitate.

Correlations

* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Faptul că între extraversie și flexibilitate există o corelație pozitivă semnificativă ne arată că gradul de flexibilitate și adaptabilitate al gândirii și comportamentului unei persoane crește cu atât mai mult cu cât el este orientat în afară, spre ceilalți, este deschis și sociabil.

Correlations

* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Scala feminitate evaluează feminitatea, respectiv masculinitatea intereselor prsoanei. Corelația semnificativă negativă între extraversie și scala feminitate exprimă faptul că scorurilor înalte la scala feminitate, care indică interese feminine, le corespund scoruri scăzute la extraversie și scorurilor scăzute la scala feminitate, care indică interese masculine le corespund scoruri înaltela extraversie.

Referitor la celelalte scale ale C.P.I. (Re, So, Sc, To, Gi, Cm, Ac, Ai, Ie, Py) care nu corelează semnificativ cu factorul extraversie, putem afirma că extraversia nu influențează semnificativ dimensiunile personalității care sunt implicate în opțiunile valorice și maturitatea interrelațională a persoanei ; deasemenea extraversia nu influențează nici nivelul motivațional al persoanei (a treia grupă de scale) și nici stilul personal al individului, cu excepția scalei feminitate care corelează semnificativ cu extraversia. În continuare voi prezenta corelațiile dintre extraversie și acele scale C.P.I. care nu corelează semnificativ cu extraversia.

corelația dintre extraversie și responsabilitate

Correlations

Faptul că nu există o corelație semnificativă între extraversie și responsabilitate exprimă destul de clar că o persoană poate fi conștiincioasă, responsabilă, poate să-si ia sau nu obligațiile în serios, indiferent dacă este sau nu orientataă spre exterior sau spre interior. Cu alte cuvinte, extraversia nu influențează preocuparea unei persoane pentru obligațiile sociale, civice și morale, disciplină de sine, datorie.

corelația dintre extraversie și socializare

Correlations

Extraversia și socializarea nu corelează semnificativ, ceea ce înseamnă că maturitatea socială, integritatea morală, capacitatea de a judeca și respecta normele morale nu variază odată cu tendința persoanei de a se orienta spre interior sau spre exterior.

corelația dintre extraversie și autocontrol

Correlations

Extraversia și autocontrolul nu corelează statistic semnificativ, lucru ce înseamnă că dominarea impulsivității și capaciatea de autodisciplinare nu este influențată de extraversie.

corelația dintre extraversie și toleranță

Correlations

Nici între extraversie și toleranță nu există o corelație semnificativă, adică persoana poate manifest o atitudine permisivă, deschisă, lipsită de prejudecăți fără a fi influențată de extraversie.

corelația dintre extraversie și impresie bună

Correlations

Faptul că între extraversie și tendința de a face o bună impresie nu există o corelație semnificativă înseamnă că persoanele care doresc să facă o impresie bună și care sunt preocupate de ceea ce cred ceilalți despre ele nu sunt neapărat persoane extraverte, deschise spre exterior.

corelația dintre extraversie și comunalitate

Correlations

Lipsa unei corelații semnificative între extraversie și comunalitate indică faptul că reacțiile și răspunsurile unei persoane pot să corespundă unui model comun fără a fi influențate de factorul extraversie.

corelația dintre extraversie și realizare prin conformism

Correlations

Nici realizarea prin conformism nu corelează semnificativ cu extraversia, adică acest din urmă factor nu influențează semnificativ interesele și motivația persoanei de a se supune față de anumite comportamente văzute ca fiind pozitive în anume contexte.

corelația dintre extraversie și realizare prin independență

Correlations

Ca și realizarea prin conformism, nici realizarea prin independență, adică independența în gândire, creativitatea și valorizarea potențialului propriu nu este influențată de factorul extraversie

corelația dintre extraversie și eficiență intelectuală

Correlations

Lipsa unei corelații semnificative între extraversie și eficiența intelectuală, așa cum este ea concepută de Gough, arată că interesul pentru valori intelectuale și gradul de eficiență personală și intelectuală la care a ajuns individul nu este dependent de factorul extraversie.

j) corelația dintre extraversie și simț psihologic

Correlations

Nici între extraversie și simțul psihologic nu există o corelație semnificativă, ceea ce arată că persoana se poate implica și poate fi sensibil la necesitățile interne, la cauzele acestora și la experiențele celor din jur, indiferent dacă este sau nu extravert.

Ipoteza 3, care se referea la existența unor corelații între nevrotism și scalele C.P.I. nu s-a confirmat în totalitate, dar a condus la identificarea scalelor cu care factorul nevrotism corelează semnificativ.

Corelațiile semnificative statistic dintre nevrotism și scalele C.P.I. vor fi prezentate în continuare.

a) între Nevrotism și Capacitate de statut (Cs) există o corelație negativă semnificativă de -0.331, pentru p=0.01;

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și capacitate de statut există o corelație negativă semnificativă ceea ce înseamnă ca scorurilor scăzute la nevrotisn le corespund scoruri înalte la capacitate de statut ; adică cu cât persoana are un nivel mai scăzut de anxietate, timiditate, deci un nivel scăzut de nevrotism, cu atăt mai mult ea poate dispune de acele calități și atribute care conduc spre statut social.

b) între nevrotism și Prezență socială (Sp) există o corelație negativă semnificativă de -0.297, pentru p=0.05.

Correlations

Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Între nevrotism și prezență socială există o corelație negativă semnificativă ceea ce arată că, cu cât o persoană are un nivel scăzut al nevrotismului cu atât mai mult va manifesta plăcere pentru interacțiuni sociale, un spirit deschis, o atitudine dechisă referitoare la regulile sociale.

c) între Nevrotism și Sentimentul de bună-stare Personală (Wb) există o corelație negativă semnificativă de -0.567, pentru p=0.01.

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și sentimentul de bună-stare personală există o corelație negativă semnificativă, adică, scorurilor scăzute la nevrotism le corespund scoruri înalte la sentimentul de bună-stare personală, ceea ce indică faptul că cu cât o personă e mai puțin anxioasă, cu atât mai mult ea are posibilitatea de face față cu bine cerințelor vieții și manifestă o încredere mai mare în forțele proprii alături de un sentiment de mulțumire de sine.

d) între Nevrotism și Autocontrol (Sc) există o corelație negativă semnificativă de -0.372, pentru p=0.01.

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și autocontrol există o corelație negativă semnificativă ceea ce înseamnă ca unui grad înalt de libertate față de impulsivitate îi corespunde un grad scăzut de nevrotism. Cu alte cuvinte, un nivel scăzut al nevrotismului, al anxietății corespunde posibilității persoanei de autocontrol, de autoreglare, de a-și domina manifestările iraționale și în special agresivitatea, de a se autodisciplina.

e) între Nevrotism și Toleranță (To) există o corelație negativă semnificativă de -0.324, pentru p=0.01.

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și toleranță există o corelație negativă semnificativă, ceea ce inseamnă că manifestarea de către persoană a unor atitudini sociale permisive, lipsite de prejudecăți, care-i acceptă pe ceilalți așa cum sunt, corespunde unui nivel scăzut de nevrotism.

f) între Nevrotism și Impresie bună (Gi) există o corelație negativă semnificativă de -0.434, pentru p=0.01.

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și toleranță există o corelație negativă semnificativă, ceea ce înseamnă că manifestarea de către persoană a unor atitudini sociale permisive, lipsite de prejudecăți, care-i acceptă pe ceilalți așa cum sunt, corespunde unui nivel scăzut de nevrotism. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană este mai puțin anxioasă, mai echilibrată cu atât mai mult va manifesta o atitudine tolerantă față de ceilalți.

g) între nevrotism și scala impresie bună există o corelație negativă semnificativă de -0.468, pentru p=0.01

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Corelația negativă semnificativă dintre nevrotism și scala de impresie bună (Gi) indică faptul că persoanele care au tendința să facă o impresie bună, persoanele care sunt preocupate de ceea ce gândesc ceilalți despre ele sunt acele persoane care tind să aibă un nivel scăzut de anxietate și instabilitate.

h) între nevrotism și scala de realizare prin conformism există o corelație negativă semnificativă de -0.458, pentru p=0.01

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și realizare prin conformism există o corelație negtivă semnificativă ceea ce arată faptul că scorurilor scăzute la nevrotism le corespunde un interes și o motivație adecvate realizării persoanei în orice domeniu. Cu alte cuvinte, un nivel scăzut al anxietății, o toleranță înaltă la frustrare și o autoapreciere crescută pot facilita realizarea în anumite cadre unde asemănarea cu modelul sau supunerea față de obiceiuri reprezintă comportamente pozitive.

între nevrotism și scala de realizare prin independență există o corelație negativă semnificativă de -0.287, pentru p=0.05

Correlations

* Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Între nevrotism și realizare prin independență există o corelație negativă semnificativă, adică scorurilor scăzute la nevrotism le corespunde un nivel adecvat al interesului și motivației care facilitează realizarea persoanei în acele situații în care autonomia și independența sunt comportamente pozitive. Cu cât o persoană este mai puțin anxioasă, temătoare, apatică, cu atât mai mult ea va dezvolta tendința de a fi autonomă și independentă în gândire. Scorurilor scăzute la nevrotism le corespund scoruri înalte la această scală, ceea ce indică o persoană matură, independentă și sigură pe sine, cu abilitate intelectuală și discernământ.

j) între nevrotism și eficiență intelectuală există o corelație negativă semnificativă de -0.516, pentru p=0.01

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed)

Corelația negativă semnificativă între nevrotism și eficiență intelectuală indică faptul că o persoană cu nivel scăzut la nevrotismului manifestă, în general, interes pentru valorile intelectuale și are un grad ridicat de eficiență personală și intelectuală.

k) între nevrotism și simt psihologic există o corelație negativă semnificativă de -0.347, pentru p=0.01

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și intuiție psihologică există o corelație negativă semnificativă ceea ce arată că, cu cât nivelul nevrotismului este mai scăzut, cu atât gradul în care persoana se implică și este sensibil la necesitățile interne, la cauzele acestora și la experiențele semenilor este mai mare.

l) între nevrotim și feminitate există o corelație pozitivă semnificativă de 0.401, pentru p=0.01

Correlations

** Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed).

Între nevrotism și feminitate există o corelație pozitivă semnificativă, ceea ce înseamnă că scorurilor înalte la nevrotism le corespund scoruir inalte la feminitate, indicând interese mai mult feminine, iar scorurile scăzute la nevrotism corespund cu scoruri scăzute la feminitate, indicând interese mai mult masculine.

După ce am calculat statistic corelațiile dintre extraversie și nevrotism cu scalele C.P.I., având în vedere că eșantionul pe care s-au aplicat cele două instrumente cuprindea subiecți atât din București cât și din provincie, am calculat media scorurilor pentru fiecare factor și fiecare dimensiune măsurată atât pentru subiecții din București cât și pentru cei din provincie, cu scopul de a afla dacă există diferențe între cele două categorii.

După cum se observă foarte bine în tabelul de mai jos, există tendința ca subiecții din București să aibă scoruri mai ridicate la toate dimensiunile C.P.I. și la factorii extraversie și nevrotism, față de subiecții din provincie, care prezintă scoruri mai scăzute.

Group Statistics

Faptul că subiecții din București au, în general, scoruri mai mari decât cei din provincie poate fi explicat prin faptul că cei din București sunt mai deschiși către nou, mai încrezători în forțele proprii, mai sociabili, mai adaptabili, mai mulțumiți de ei înșiși ca urmare a contextului de viață în care trăiesc și care este oarecum diferit față de provincie.

altă diferență privind scorurile este legată de sexul subiecților.

Group Statistics

Din tabelul de mai sus am constatat că de cele mai multe ori subiecții de sex masculin prezintă scoruri mai ridicate la toate dimensiunile măsurate față de subiecții de sex feminin.

altă diferență de scoruri între subieții pe care am aplicat cele două instrumente, este legată de profilul uman sau real al facultății unde studiază. Rezultatele statistice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Group Statistics

După cum se observă din datele de mai sus subiecții de la facultățile cu profil uman (notat cu « 1 ») tind să aibă scoruri mai mari la majoritatea scalelor, față de cei de la profil real (notat cu « 2 »). Cei de la profil real au scoruri mai mari la extraversie și la prima grupă de scale C.P.I. (la scalele dominanță, capacitate de statut, socializare, prezență socială, acceptare de sine și bună-stare personală), în timp ce subiecții de la profil uman au scoruri mai înalte la celelatte scale și chiar la factorul nevrotism. Asta înseamnă că cei de la profilul real au prezină tendința de a fi mai siguri pe sine, mai dominanți, mai implicați în relațiile sociale și extraverți. Scorurile subiecților cu profil uman, față de cel real, indică o maturitate interrelațională mai înaltă, un potențial de realizare personală crescut și o mai bună focalizare pe valorile intelectuale.

5. Discuții și recomandări

După cum am arătat și mai sus, în demersul meu am pornit de la scalele C.P.I. și de la faptul că H.Gough a identificat trei mari vectori ai personalității în 1987, dintre care un factor se referă la extraversie/introversie ; de aici am hotărât că e posibil ca Inventarul de personalitate al lui Eysenck – E.P.I. să coreleze semnificativ cu unele scale din C.P.I., mai ales cu acele scale care implică deschiderea spre lume, sociabilitatea. Legat de acest lucru, am formulat trei ipoteze de cercetare. Prima ipoteză presupunea faptul că e posibil să existe o corelație statistic semnificativă între extraversie și prima grupă de scale a C.P.I. Această ipoteză s-a confirmat parțial, toate scalele din prima grupă corelând pozitiv semnificativ cu factorul extraversie, cu excepția scalei Wb (bună-stare personală). A doua ipoteză presupunea faptul că e posibil ca și între celelalte scale ale C.P.I. și extraversie să existe o corelație semnificativă. Nici această ipoteză nu s-a confirmat în totalitate, dar am reușit să identific dimensiunile din C.P.I. cu care extraversia corelează semnificativ. Aceste dimensiuni sunt Flexibilitatea (Fx) și Feminitatea (Fe). A treia ipoteză de cercetare presupunea existența unei corelații între dimensiunile din C.P.I. și factorul nevrotism. Dimensiunile de personalitate din C.P.I. nu corelează toate cu nevrotismul, dar am identificat acele dimensiuni care corelează semnificativ cu factorul nevrotism. Scalele care corelează semnificativ negativ cu nevrotismul sunt : Cs, Sp, Wb, Sc, To, Gi, Ac, Ai, Ie, Py, și scala Fe care corelează semnificativ pozitiv cu nevrotismul. Comentariile privind fiecare corelație sunt prezentate mai sus.

Chiar dacă ipotezele cercetării nu s-au confirmat în totalitate, acest demers a condus la identificarea dimensiunilor din C.P.I. cu care extraversia și nevrotismul corelează semnificativ. De altfel, acesta a fost și scopul cercetării de față.

Pornind de la scorurile obținute de subiecți la ambele chestionare, am încercat să aflu dacă există diferențe semnificative între subiecți pe sexe, locul de proveniență și profilul (real sau uman) al facultății unde studiază. Rezultatele arată că subiecții care provin din București au scoruri mai mari la toate scalele C.P.I. și la factorii extraversie și nevrotism, decât subiecții din provincie. Pe sexe, subiecții de sex masculin au tendința de a avea scoruri mai ridicate la toate scalele C.P.I. și la factorii extraversie și nevrotism, față de subiecții de sex feminin. O ultimă diferență a fost legată de profilul, real sau uman, al facultății unde studiază, rezultatele indicând faptul că cei de la profil uman tind să aibă scoruri ridicate la majoritatea scalelor, față de cei de la real. Cei de la profil real tind să aibă scoruri ridicate la prima grupă de scale a C.P.I. și la factorul extraversie, în timp ce subiecții de la profilele umane, au scoruri mai ridicate la celelalte trei grupe de scale C.P.I. și la factorul nevrotism.

Consider că, deși ipotezele cercetării nu s-au confirmat în totalitate, demersul pe care l-am întreprins este valoros prin faptul că a dus la identificarea dimensiunilor din C.P.I. cu care extraversia și nevrotismul corelează semnificativ.

Pornind de la cercetarea de față, presupun că ar fi destul de important dacă aceasta s-ar repeta pe un eșantion suficient de mare pentru a fi considerat reprezentativ pentru populația de studenți și, astfel, probabil va fi mult mai ușor să înțelegem, să diagnosticăm și să interpretăm comportamentul pornind doar de la datele C.P.I. și de la corelațiile cu extraversia și nevrotismul. Deasemenea, diferențele dintre subiecți pe sex, profilul facultății unde studiază și localitatea de proveniență ar putea completa tabloul personalității fiecăruia, mult mai aproape de cel real, dacă acest demers s-ar concretiza pe un eșantion reprezentativ. Un alt demers important ce ar putea fi întreprins pornind de la rezultatele cercetării ar fi stabilirea unui profil general al subiecților pentru fiecare domeniu de studiu în parte, fapt ce ar presupune aplicarea celor două instrumente pe un număr suficient de mare de subiecți de la fiecare profil de studiu, sau cel puțin de la fiecare facultate în parte. Aceasta ar servi mai ales ca înstrument în orientarea școlară și profesională, identificându-se măsura în care subiecții se raportează la indicii generali ali profilului respectiv.

Bibliografie

Culda, O.L. (2001), “Strategii psihologice de explicare a personalității”, Editura Licorna, București.

Eysenck, H., Eysenck, M. (1999), “Descifrarea comportamentului uman”, editura Teora, București.

Jung, C.G. (1971), “Tipuri psihologice”, Editura Humanitas, București.

Minulescu, M. (1996), “Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica”, Garell Publishing House, Bucuresti

***(1991), Inventare multifazice de personalitate”, Bucuresti

Minulescu, M. (2004), “Psihodiagnoza modernă.. Chestionarele de personalitate”, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Pitariu, H. D., Albu, M. (1993), « Inventarul de Personalitate California : prezentare și rezultate experimentale », în « revista de Psihologie », tonul 39, numarul 3, pag. 249-263.

Roșca, M., (1972), “Metode de psihodiagnostic”, editura Didactică și Pedagogică, București.

Șchiopu, U. (2002), “Introducere in psihodiagnostic”, Ed. Humanitas, Bucuresti

Zlate, M. (1997),” Psihologia vietii cotidiene”, Ed. Polirom, Iasi

Zlate, M.(1999), “Eul și personalitatea”,Editura trei, București.

http: // users.net2000.com.an/~bosco/rmit_portofolio.htm

www.a2zpsychology.com/great_psuchologists/eysenck_mpi.htm

www.psihiatrie.org/artb/epidemiologia-tulbur-1.php?idr=146

www.itemsoft.ro/modules/news/article.php?storyid=4

www.okkosoft.com/psiho/epi/index

Bibliografie

Culda, O.L. (2001), “Strategii psihologice de explicare a personalității”, Editura Licorna, București.

Eysenck, H., Eysenck, M. (1999), “Descifrarea comportamentului uman”, editura Teora, București.

Jung, C.G. (1971), “Tipuri psihologice”, Editura Humanitas, București.

Minulescu, M. (1996), “Chestionarele de personalitate in evaluarea psihologica”, Garell Publishing House, Bucuresti

***(1991), Inventare multifazice de personalitate”, Bucuresti

Minulescu, M. (2004), “Psihodiagnoza modernă.. Chestionarele de personalitate”, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti

Pitariu, H. D., Albu, M. (1993), « Inventarul de Personalitate California : prezentare și rezultate experimentale », în « revista de Psihologie », tonul 39, numarul 3, pag. 249-263.

Roșca, M., (1972), “Metode de psihodiagnostic”, editura Didactică și Pedagogică, București.

Șchiopu, U. (2002), “Introducere in psihodiagnostic”, Ed. Humanitas, Bucuresti

Zlate, M. (1997),” Psihologia vietii cotidiene”, Ed. Polirom, Iasi

Zlate, M.(1999), “Eul și personalitatea”,Editura trei, București.

http: // users.net2000.com.an/~bosco/rmit_portofolio.htm

www.a2zpsychology.com/great_psuchologists/eysenck_mpi.htm

www.psihiatrie.org/artb/epidemiologia-tulbur-1.php?idr=146

www.itemsoft.ro/modules/news/article.php?storyid=4

www.okkosoft.com/psiho/epi/index