Explorari ALE Violentei In Ciclul Primar Si Gimnazial

Psihologie

Explorari ALE Violentei In Ciclul Primar Si Gimnazial

Byadmin ianuarie 1, 2024

EXPLORARI ALE VIOLENȚEI ÎN CICLUL PRIMAR ȘI GIMNAZIAL

CUPRINS

Argument

Capitolul I: Violența în școala

I.1.Definiții și clasificări conceptuale

I.2.Teorii ale agresivității

I.2.1.Modele biologice ale agresivității

I.2.2.Teoria frustrare/agresivitate

I.2.3.Modelul neoasociaționist

I.2.4.Teoria învățării sociale

I.2.5.Teoria scenariilor

1.2.6.Agresivitatea- ca produs cultural

I.3.Tipologii și forme de manifestare ale violenței școlare și impactul psihologic asupra elevilor

I.3.1. Tipologii ale violenței școlare

I.3.2.Forme de manifestare ale violenței școlare

Capitolul II: Victime ale violenței în școală

II.1.Factori cauzali ai violenței școlare

II.1.1.Familia

II.1.2.Genul biologic

II.1.3.Vârsta

II.1.4.Statutul socio-economic

II.1.5.Școala-sursă a violenței

II.2.Elevul în situația de violența școlară

II.2.1.Trăsături înnascute

II.2.2.Strategii de supraviețuire ale elevului abuzat

II.3.Portretul victimei/ agresorului în mediul școlar

II.3.1.Portretul elevului-agresor

II.3.2.Portretul elevului-victima

II.3.3.Paliere de manifestare ale violenței in mediul școlar

Capitolul III: Prevenirea și combaterea violenței în școală

III.1.Strategii de prevenție ale violenței ia nivelulșcolii/clasei

III.1.1.Tipuri de prevenție

III.2.Strategii de intervenție ale violenței în școală

III.2.1.Strategii de intervenție la nivel instituțional

III.2.2.Strategii de intervenție la nivelul clasei

III.2.3.Strategii de intervenție la nivel individual

Capitolul IV: Demers investigativ

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

IV.2.Ipotezele cercetării

IV.3.Design-ul cercetării

IV.3.1.Lotul investigat

IV.3.2.Descrierea instrumentelor utilizate

IV.3.3.Variabilele cercetării

IV.4.Interpretarea rezultatelor

IV.5.Interpretarea psihologică

IV.6.Concluzii

IV.6.1.Principalele rezultate ale cercetării

IV.6.2.Premise pentru o viitoare cercetare

Bibliografie

Anexe

Argument

După cum seziza un cunoscut psiholog român C.Păunescu „societatea contemporană este bolnavă de violență”.

Societatea românească se confruntă cu o problemă gravă aflată, din păcate, în plină ascensiune și anume violența asupra copilului, problemă care preocupă și alarmează societatea, specialistii din domeniul protecției copilului și familiei dar și pe specialiștii din domeniul educației.

Violența asupra elevului este o temă mult abordată care mi-a atras atenția încă din primul an de facultate dar, și datorită faptului că suntem înconjurați de manifestări ale violenței la orice pas: în mass-media,pe stradă, în familie și în școală.

Am ales în aceasta lucrare să analizez pe îndelete doar aspecte ce vizează violetanța în școală, deoarece lucrez de 17 ani în învățământ și nu am reușit să găsesc o cale de a remedia aceasta problemă la nivelul claselor cu care am lucrat.

Eu consider că violența este frecvent întâlnită în școală sub diferite aspecte, în diferite forme de manifestare și în diferite situații care implică un numar foarte mare de elevi dar și de cadre didactice.

Tema pe care am ales-o mi-a oferit posibilitatea cunoașterii teoretice a terminilor, conceptelor și teoriilor ce țin de problematica violenței atât la nivel general cât și a violenței în școală la nivel specific, dar și a consecințelor acestor fenomene asupra dezvoltării copilului.

Consider că această temă merită abordată pentru că reflectă problemele actuale cu care se confruntă societatea în care trăim.

Pentru a se dezvolta armonios, pentru a deveni un adult echilibrat și adaptat, copilul are nevoie de dragostea din partea celor care îl înconjoară, de un mediu școalr echilibrat, fără tensiuni și conflicte, bazate pe respect și atașament între actorii acutului educațional, de acces la educație și informație.

Violenta exercitată în școală asupra copilului afectează dezvoltarea acestuia în dimensiunile sale esențiale. Efectele acestor fenomene sunt profunde și nefaste, însoțind copilul de-a lungul vieții sale.

„Violența în școală lasă amintiri neplăcute copiilor, generează traume care marchează viața acestora, traseul profesional ulterior și relațiile cu viitorii colegi de muncă.”(Mihai, Curelaru , 2013, p.11)

Asigurarea unui climat de siguranța în școală constituie o provocare pentru managerii instituțiilor, pentru administrația locală, pentru părinți, cadre didactice și elevi.

Suntem cu toții impresionați de cazurile grave care sunt prezentate în mass-media, însă cei care suntem în sistem știm că nu acestea sunt singurele probleme și suntem tentați să nu acordăm importanța cuvenită unor evenimente mărunte, plasate pe o paletă largă de comportamente al caror efect negativ nu este de neglijat (violența verbală și nonverbală, îmbrânceli intenționate, marginalizarea, insultarea, umilirea, manipularea relațiilor etc.).

Lucrarea conține o parte teoretică(care însumează trei capitole) și partea practică ce cuprinde o cercetare în rândul elevilor din ciclul primar și ciclul gimnazial).

În capitolul I voi prezenta definiții ale violenței, teorii ale agresivității, tipuri și forme ale violenței școlare și impactul acestora asupra elevilor.

În capitolul al II-lea voi surprinde factorii care cauzează violența școlară, elevul în situația de violență școlară și portretul elevului-agresor și al elevului-victimă.

În capitolul al III-lea am prezentat câteva strategii de prevenție și intervenție la nivel instituțional, la nivelul clasei și la nivel individual.

În capitolul IV voi descrie demersul investigativ al lucrării de față. Mi-am propus să investighez influența violenței școlare asupra nivelului stimei de sine, nivelul violenței resimțite în școală, familie și societate și manifestarea comportamentului agresiv al elevilor în mediul urban și mediul rural in functie de genul subiectiilor.

Capitolul I: Violența în școală

I.1. Definitii si clasificari conceptuale.

Violența ridică foarte mari probleme la nivelul societății. În permanență suntem informați de către mass – media cu privire la manifestările diverse ale violenței. Zi de zi ne confruntăm cu acte de violență fie pe stradă, fie la școală între adolescenți, școlari, preșcolari. Diverse posturi de televiziune, ziare, reviste se întrec în a difuza mostre de violență soldate cu victime. Creșterea violenței la nivel societal dar și la nivel familial reprezintă una din problemele mari ale mileniului nostru, reușind să amenințe continuu relațiile interumane.

Termenul violență provine din fr. violenter ceea ce înseamnă a constrânge, a obliga, forța, a săvârși un act de violență, a supune la ceva în mod violent, a trata cu violență. De aici deducem și derivatul acestui termen, provenind din fr. violent care înseamnă: violent, agresiv, brutal, coleric, dur, impulsiv, nestăpânit, rău, impetuos, înverșunat, furios, aspru, care vădește violență, caracterizat prin cruzime, crâncen .( Dictionarul limbii romane)

Dacă analizăm termenul violență din punct de vedere psihologic, acesta desemnează ,,comportamentul agresiv manifestat de o persoană”. Din punct de vedere juridic, termenul violență înseamnă ,,folosirea forței fizice și a altor mijloace persuasive pentru a aduce prejudicii unor bunuri sau o vătămare a integrității unei persoane”. (Simona, Gabriela, Sânzianu, 2006, p. 10 ).

Dicționarul de psihologie socială (1981) definește violența ca fiind ,,sinonimă cu agresivitatea, formă de comportament învățată, care se manifestă cu tărie, ducând adesea la crime”. Când rostim violență ne găndim adesea la lipsa de civilizatie, lipsa de educație: insulte și injurii, nepolitețe și atitudini nerespectuoase.

,,Violența este asociată cu moartea, tortura, oprimarea, criminalitatea și mai nou cu terorismul. Aristotel, care analizează omul ca ființă socială – în afara societății acesta având manifestări de fiară, consideră violența ca fiind lipsa educației și a cunoașterii” (A. Neculau, 2003, p. 17).

Noela Rotariu și I. Rotariu (2005) fac distincție între doua tipuri de violență:

-violența reală care se referă la violența directă, îndreptată contra unei persoane, având ca efect producerea unor prejudicii fizice. Este forma cea mai ușor observabilă a violenței pentru că implică în general manifestări fizice: bătăi, injurii verbale;

-violența simbolică care este strâns legată de mecanismele psiho – sociale.

O posibilă clasificare a formelor de violență o prezintă A. Neculau (2003) și, astfel pune în lumină următoarele:

1.Violența privată

a) violența criminală

– mortală: omoruri, asasinate, otrăviri, execuții capitale;

– corporală: lovituri și răniri voluntare;

– sexuală: violuri;

b) violența noncriminală

– suicidară: suicidul și tentativa de suicid;

– accindentală: accindentele de automobil;

2.Violența colectivă

a) violența cetățenilor împotriva puterii

– terorismul;

– grevele și revoluțiile;

b) violența puterii împotriva cetățenilor

– terorismul de stat;

– violența industrială;

c) violența paroxistică

– războiul;

O altă clasificare vizează in literatura de specialitate două tipuri de violență și doua tipuri de agresori (A. Neculau, 2003, p. 12):

1.Violența expresivă

– este determinată de incapacitățile de comunicare cu ceilalți și de lipsa de control asupra unei situații;

– un agresor expresiv seamănă cu un ,, isteric ’’ care iși manifestă violența printr-o expresie al fricii care-l domină;

2.Violența instrumentală

– acest tip de violență vizează pe acei agresori care au capacități intelectuale și se pot controla in orice fel de situație;

– acești agresori manifestă acte de violență, dar fără a avea un caracter impulsiv;

– violența instrumentală este dirijată în mod conștient asupra unei victime, tocmai pentru a atinge controlul victimei respective.

I.2. Teorii ale agresivității

I.2.1. Modele biologice ale agresivității

Sigmund Freud, în lucrarea sa „ Dincolo de principiul plăcerii” explică faptul ca în om există două instincte aflate în opoziție: instinctul morții(Thanatos) și instinctul vieții (Eros).

Conform acestui autor pulsiunile morții sunt responsabile și de producerea agresiunii.”Agresivitatea rezultă din acumularea unor energii pulsionale ce creează o presiune psihică ce necesită o rezolvare.”(Mihai, Curelaru,2013, pag.19). În cazul în care aceste energii pulsionale nu sunt direcționate către acțiunile acceptate social ele se pot transforma în acțiuni antisociale.

O alta explicație a agresivității este dată de modelul etologic al lui Konrad Lorenz. El prezintă agresiunea ca fiind un instinct al luptei îndreptat către indivizii de aceeași specie. „Acest proces natural functionează în scop adaptativ și nu distructiv ca la Freud.”(Mihai, Curelaru,2013, pag.19).

Animalele folosesc violența în scopul de a-și apara teritoriul, a-și proteja hrana, a-și asigura reproducerea, a elimina specimenele slabe sau bolnave. Societatea a dezvoltat mecanisme compensatorii (Lorenz) însă răutatea umană nu este atat de mare ci „omul nu este suficient de bun pentru cerințele vieții sociale moderne” (Lorenz , p.282).

Teoriile biologice au fost demontate de către biologul Zing Yang Kuo, care a demonstrat ca un pisoi și un sobolan care cresc în aceiași cușca nu s-au atacat reciproc ci au devinit prieteni.

În concluzie modelele biologice ale agresivității nu trebuie minimalizate și trebuie recunoscut impactul unor fapte de timp neuronal, biochimic sau hormonal si de asemenea faptul că agresivitatea poate fi înnascută sau poate fi dobandită pe parcursul vieții.

S. Freud susține că agresiunea are la bază un instinct înnăscut. K. Lorenz (1966), în lucrarea sa „On aggression”, acentuează natura biologic instinctuală a agresivității care oferă șansa de supraviețuire și reproducere pentru că asigură, în
Sigmund Freud, în lucrarea sa „ Dincolo de principiul plăcerii” explică faptul ca în om există două instincte aflate în opoziție: instinctul morții(Thanatos) și instinctul vieții (Eros).

Conform acestui autor pulsiunile morții sunt responsabile și de producerea agresiunii.”Agresivitatea rezultă din acumularea unor energii pulsionale ce creează o presiune psihică ce necesită o rezolvare.”(Mihai, Curelaru,2013, pag.19). În cazul în care aceste energii pulsionale nu sunt direcționate către acțiunile acceptate social ele se pot transforma în acțiuni antisociale.

O alta explicație a agresivității este dată de modelul etologic al lui Konrad Lorenz. El prezintă agresiunea ca fiind un instinct al luptei îndreptat către indivizii de aceeași specie. „Acest proces natural functionează în scop adaptativ și nu distructiv ca la Freud.”(Mihai, Curelaru,2013, pag.19).

Animalele folosesc violența în scopul de a-și apara teritoriul, a-și proteja hrana, a-și asigura reproducerea, a elimina specimenele slabe sau bolnave. Societatea a dezvoltat mecanisme compensatorii (Lorenz) însă răutatea umană nu este atat de mare ci „omul nu este suficient de bun pentru cerințele vieții sociale moderne” (Lorenz , p.282).

Teoriile biologice au fost demontate de către biologul Zing Yang Kuo, care a demonstrat ca un pisoi și un sobolan care cresc în aceiași cușca nu s-au atacat reciproc ci au devinit prieteni.

În concluzie modelele biologice ale agresivității nu trebuie minimalizate și trebuie recunoscut impactul unor fapte de timp neuronal, biochimic sau hormonal si de asemenea faptul că agresivitatea poate fi înnascută sau poate fi dobandită pe parcursul vieții.

S. Freud susține că agresiunea are la bază un instinct înnăscut. K. Lorenz (1966), în lucrarea sa „On aggression”, acentuează natura biologic instinctuală a agresivității care oferă șansa de supraviețuire și reproducere pentru că asigură, în principiu un mai mare acces la hrană, atât nemijlocit cât și prin dispersia indivizilor bătăioși pe o suprafață, teritoriul mai maire, implicit posibilitatea de a controla noi resurse.

Etologii, care consideră valoarea adaptativă a agresivității susțin că este evident accentul pus pe funcțiile ei pozitive. Aceștia recunosc că există factori sociali și culturali care îngrădesc instinctul agresivității, dar ei subliniază că la om lipsește capacitatea inhibitivă înnăscută în a-l tempera.

Influența biologicului asupra declansării reacțiilor agresive nu poate fi ignorată, se evidențiază câteva tipuri de influențe:

influențe neuronale- există formațiuni nervoase care în urma stimulării electrice declanșează agresivitate, dar una de ordin reactiv;

influență hormonale- masculii sunt mult mai agresivi decât femelele, datorită diferențelor de natură hormonală;

influențe biochimice- creșterea alcoolului în sânge, scăderea glicemiei pot intensifica agresivitatea.

Argumentele aduse împotriva teoriei naturii instinctive sunt rezultatele cercetătorilor care arată, chiar la nivelul animalic, că cel puțin la nivelul mamiferelor superioare nu funcționează o matrice genetică, rigidă de agresivitate, comportamentele competitive fiind flexibile și în cea mai mare parte învățate. La om este și mai puțin susținută ideea considerării unui instinct universal al agresivității prin rezultatul analizelor transculturale, ce indică o mare varietate a modurilor de manifestare, eterogenitatea manifestării lor (de la acte prosociale la acte antisociale), cât și sub raportul frecvenței și intensității lor.

I.2.2. Teoria frustrare-agresivitate

Teoria are ca adepți pe cei care pun accent pe determinarea agresivității de condițiile externe. În acest sens, teoria frustrare – agresivitate cea mai cunoscută a fost formulată de John Dollard. El caută să explice mecanismul agresiunilor prin apariția unor frustrări (stări de tensiune nervoasă creată prin apariția unui obstacol în calea realizării dorințelor unei persoane). În lucrarea „Frustrarea și agesivitatea” cele două direcții fundamentale sunt:

agresivitatea este întotdeauna o consecincță a frustrării;

frustrarea conduce întotdeauna către o anumită formă de agresivitate.

Pe traiectoria detensionării frustrante poate apărea o redirecționare, o deplasare (agresivitate deplasată) către o altă țintă mai accesibilă pentru manifestarea agresivă. În acest sens, este concludent exemplul lui G. D. Myers (1990) cu anecdota privind omul care, fiind admonestat de șef își muștruluiește zdravăn soția, care țipă puternic la copil, acesta lovește câinele, iar câinele îl mușcă pe poștaș.

Tot în cazul susținerii teoriei agresivitate- frustrare Alfred Adler vorbește de un complex de inferioritate la unii indivizi care îi face susceptibili, reacționând exagerat, agresivi la orice contrariere.

Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unor revizii și astfel L . Berkowitz (1988) subliniază exagerarea relației agresivitate frustrare susținând că frustrarea poate produce supărare, o stare de pregătire emoțională pentru agresare. Persoana frustrată însă poate da curs furiei ajungând în anumite condiții până la anumite manifestări agresive.

I.2.3. Modelul neoasociaționist

Modelul propus de Leonard Berkowitz presupune faptul că un comportament agresiv este asociat în memorie cu emoțiile și gândurile resimțite când acesta se produce. Stimulii aversivi care pot crea disconfot determină experiențe neplăcute. Acestea activează rețele asociative stimulând în mod automat diverse gânduri, sentimente, reacții motorii sau raspunsuri fiziologice (Berkowitz). Activarea unor cogniții negative declanșează comportamenul agresiv.

I.2.4 Teoria învățării sociale

Agresivitatea, ca și alte forme de comportament social este dobândită prin învățare socială. În procesul de socializare răspunsurile agresive sunt achiziționate fie pe calea învățării directe, ca urmare a acordării unor recompense sau pedepse, fie prin observarea și imitarea conduitelor și a consecințelor lor la alții.

A. Bandura (1968) lansează teoria învățării sociale a agresivității, demonstrând rolul adultului ca model în însușirea agresivității la copii. Bandura a efectuat un experiment: un actor a dat un spectacol într-o grădiniță. În timpul spectacolului s-a comportat violent, agresând o păpușă mare de plastic. Copiii au fost puși, în zilele următoare, în situația de a avea ei înșiși de a face cu o serie de jucării, printre care și păpușa respectivă. S-au comportat și ei agresiv, comparativ cu copiii care nu au asistat la spectacol. Mai mult, s-a observat că agresivitatea a crescut atunci când modelul a fost recompensat. Astfel, chiar dacă copiii nu sunt expres expuși la agresiuni, ei învață din experiența proprie prin reîntărirea sau imitarea persoanelor semnificative sau cu statut de autoritate. Acest fapt se explică prin teoria transferului de agresivitate și teoria modelului agresiv (A. Bandura, 1968, Ranschburg, 1971).

Cel mai frecvent, consideră Bandura, modelele de conduite agresive pot fi întâlnite în:

familie (părinții copiilor violenți și a celor abuzați și maltratați provin ei înșiși din familii în care modelele educative de disciplinare a copiilor au fost pedesele fizice);

mediul social (în culturile în care modelele de conduită agresive sunt acceptate și admirate, agresivitatea se transmite ușor noilor generații: de exemplu subcultura violentă a unor gruprui de adolescenți oferă membrilor lor multe modele de conduită agresivă);

mass-media (în special, televiziunea prin oferirea aproape zilnică a modelelor de agresivitate fizică și verbală)

Normele sociale elaborate în diferite contexte sociale pun în evidență intensitatea și modalitățile conduitelor agresive, precum și circumstanțele în care ele trebuie să se desfășoare, și anume: care persoane sau grupuri merită să fie ținta agresivității, ce fel de acțiuni ale celorlalți justifică sau pretind o răspundere prin violență, în ce situații agresivitatea poate fi considerată o modalitate adecvată sau nu.

Perspectiva învățării sociale a agresivității pare mai convingătoare prin aria largă ce cuprinde de la experiența anterioară a individului, la reîntăririle prezente, asociate acestor acte, la evaluarea situației și evaluarea consecințelor.

1.2.5. Teoria scenariilor

În anii 1980-1990 au apărut două modele ale procesării informațiilor sociale care explica agresivitatea. Aceste modele își au originea în teoria învățării sociale și în cea neoasociaționistă.

Huesmann (1988) introduce în modelul său următoarele elemente: atenția la indiciile situaționale și interpretarea acestora, cautarea și recuperarea din memorie a unor scenarii comportamentale, evaluarea scenariului pe baza credinței despre agresiune, rezultatele așteptate și luarea unei decizii de a alege un anumit comportament. Toate aceste elemente împreuna cu predispoziîiile fiziologice și stările emoționale modificate în funcție de evaluarea unei situații duc la activarea din memorie a unui scenariu comportamental. Dacă subiectul îl evaluează ca acceptabil atunci se declanșează comportamentul sugerat de scenariu. Aceste ghiduri comportamentale (scenarii) sunt achiziționate prin învățare socială și prin condiționare.

Teoria presupune achiziționarea scenariului, stocarea lui în memorie și recuperarea sa atunci când este nevoie.

În anul 1998, Husmann propune ca cele două modele să se unească intr-o teorie a procesării informației care să explice producerea agresiunii. Noul model presupune că input-ul este dat de starea emoțională, de activarea unei scheme cognitive și de situația socială, că rolul cognițiilor crește și funcționeaza ca niște filtre în selectarea scenariilor agresive, sunt elaborate pe baza normelor sociale la care individul a aderat, dar și a propriilor convingeri și concepții despre lume. (Mihai, Curelaru, 2013, p.24)

1.2.6.Agresivitatea- ca produs cultural

Agresivitatea, atât la nivelul emoțiilor, cât și la nivelul comportamentului este și un produs cultural. Culturile, respectiv, subculturile pot dezvolta diferite combinații ale agresivității, frică, ură, ceea ce, în anumite condiții, pot consitui premise ale declsnșării unor comportamente agresive.

De pe aceste poziții se analizează variabilele psihologice ce fundamentează formele de contestare sau de luptă ce cuprind manifestări violente. Sentimentele de injustiție și angajare activă în acțiuni revendicative, nu arareori de manieră violentă, se cuprind în teoria privării relative.

După Gurr (analist politic) privarea realtivă constituie condiția de bază a tuturor formelor de luptă și contestare. Gurr se bazează pe lucrările lui Berkowitz privin relația frustrare agresivitate. Această relație transpusă la nivelul social devine privare relativă, violență politică și o definește ca pe distanța dintre ceea ce autorii (indivizii) cred că merită și ceea ce pot obține.

Importanța comparațiilor sociale care se efctuează, decurg din sentimentul de nemulțumire, frustare sau de injustiție. Declașarea violenței politice depinde de variabile mediatoare cum sunt tendința intra sau extra punitivă a individului, nivelul autocontrolului său și posibilitățile de a schimba situațiile în care este tratat injust.

I.3.Tipologii si forme de manifestare ale violentei scolare si impactul psihologic asupra elevilor

I.3.1. Tipologii ale violenței școlare

J.C.Chesnais indintifică trei tipuri de violența pe care le imaginează în trei cercuri concentrice:

a. Violența fizică reprezintă nucleul dur al violenței, în care sunt incluse faptele cele mai grave: crima, violurile, loviturile, furturile, vătămarile corporale, tâlhăriile. Chesnais precizează faptul că „violența în sensul strict, singura violență măsurabilă și incontestabilă este violența fizică. Este un prejudiciu direct, corporal contra persoanelor.Ea are un triplu caracter: brutal, exterior și dureros.Ceea ce o definește este utilizarea materiala a forței.

b. Violența economică reprezintă afectarea bunurilor materiale. Chesnais subliniază faptul că nu poate fi calificată drept violență deoarece „violența este esențialmente un prejudiciu adus autonomiei fizice a unei persoane.

c. Violența morala reprezintă o construcție intelectuală referitoare la conceptul de autoritate, la modul de exercitare a raporturilor de dominație.”A vorbi de violență morală este un abuz de limbaj propriu unor intelectuali occidentali, prea confortabil instalați în viața pentru a cunoațte lumea obscură a mizeriei și a crimei.”(Chesnais)

Michel Floro ne prezintă o alta perspectivă asupra tipologiei violenței, combinand trei categorii de factori (actorii, modalitățile de acțiune și natura faptelor):

Violenșa individului – se manifestă în forma efectivă asuprea sinelui, asupra altui individ sau asupra societății;

Vioența individului – se manifestă în formă simbolică asupra altui individ sau asupra societății;

Societatea producătoare de violență – se manifestă în formă efectivă asupra individului sau asupra altei societăți;

Societatea producătoare de violență – se manifestă în formă simbolică aupra individului sau asupra altei societăți.

În ceea ce privește violența școlară, Jacques Pain propune două tipuri de violența:

Violențele „obiectice”, care intră în sfera penalului și asupra cărora se poate interveni frontal; Poliția și Justiția sunt obligate să colaboreze direct cu instituțiile școlare;

Violențele subiective care sunt mai subtile, de atitudine și care afectează climatul școlar ( disprețul, jignirea, sfidarea, impolitețea, absenteismul, etc. ).

1.3.2. Forme de manifestare ale violenței școlare

Odată stabilită intenționalitatea agresivității unii autori și-au pus problema scopului urmărit, diferențiind astfel mai multe tipuri de agresivitate. În contrast cu agresivitatea ostilă al cărui scop nu este obținerea de beneficii ci producerea unui „rău” altei persoane, agresivitatea instrumentală notifică tipurile de reacții agresive ce urmăresc lezarea unor persoane sau grupuri în vederea atingerii unor scopuri practice, luând în considerare costuri și beneficii anticipate. Acet tip de agresivitate instrumentale sunt considerate în perspectivă cognitivă ca și comportamente antisociale, ca rezultante ale unui proces decizional (P. Iluț, 1984).

La Fromme întâlnim o diferențiere a agresivității în funcție de finalitatea ei adaptativă, distingând astfel o agresiune reactivă, care este una biologică, adaptativă cauzată de comportarea altcuiva care ne lezează moral sau fizic sau agresiunea proactivă care este spontană, biologic non-adaptativă, fără provocări prealabile.

Din perspectivă socială diferențierea agresivității în prosocială, identificând aici majoritatea cazurilor de agresivitate instrumentală (sancțiuni aplicate copiilor de părinți, pedepsirea delincvenților), și agresivitatea antisocială este efectuată în funcție de măsura în care acțiunea agresivă susține sau contravine normelor sociale.

Diferențierea în agresivitate verbală si fizică , în funcție de mijloacele utilizate, vine în completarea tipurilor de agresivitate prezentate, evidențiind o gamă largă de conduite agresive alături de definirea lor în antisociale sau nu, prin raportare la normele, standardele sociale, precum și determinarea lor multiplă. În aproape fiecare act de violență sunt implicate mai multe cauze, fapt ce M. Carlson ( 1988) îl evidențiază, subliniind că nu este necesar să se facă aceste diferențieri deoarece aceste scopuri nu sunt mutual- exclusive și multe acte de agresiune pot fi orientate spre atingerea unora sau mai multor scopuri.

De completat

Capitolul II: Victime ale violentei in scoala

II.1.Factori cauzali ai violentei scolare

II.1.1.Familia

Lumea actuală trăiește într-o opocă aproape nemaiîntâlnită și de o complexă violență. Violența este un fenomen ce ia naștere din diverse motive și de la cele mai mici conflicte. Uneori starea pe care o avem la un moment dat, fie ea de nervozitate, de durere fizica sau interioară este generatoare de violență.

În ceea ce privește cauzele violenței domestice, unii specialiști pun în evidență trei factori (Noela, Rotariu, I. Rotariu, 2005 ):

Factori endogeni ce țin de structura biologică și personalitatea individului;

Factori exogeni care țin de mediul în care trăiește individual;

Determinarea multicauzală în care factorii endogeni, bio-psihici și exogeni, economici, sociali, culturali etc. se află într-o corelație reciprocă.

II.1.2.Genul biologic

În urma diferitlor sudii s-a constatat faptul că există diferențe între fete și băieți în ceea ce privește reprezentarea socială a gresivității, a formelor de violență practicate și a intensității acestora. Rezultatele studiului realizat de Campbell și Muncer au arătat faptul că persoanele de gen feminin percepeau agresivitatea în mod negativ, ca o pierdere a controlului, iar persoanele de gen masculin percepeau agresivitatea în mod pozitiv, ca exercitarea controlului asupra altora. Faptul că aceste reprezentări se formează diferențiat iși are originile în perioada copilăriei când fetele sunt recompensate diferit față de băieți pentru același comportament.

Fetele și băieții își modelează reprezentarea expresivă sau instrumentală în funcție de feedback-ul membrilor propriului sex, mențin comportamentele care au fost întărite pozitiv și le evită pe cele care au fost pedepsite sau dezaprobate.

O altă diferență care apare între fete și băieți este legată de forma de agresivitate practicată. Persoanele de gen masculin practică violența fizică, in timp ce persoanele de gen feminin practică violența verbală. Atât fetele cât și băieții își manifestă agresivitatea față de persoanele de același sex.

În urma numeroaselor studii s-a constatat faptul că băieții sunt cel mai frecvent victimizați. Există diferențe de gen și în ceea ce privește impactul violenței școlare asupra adolescenților: fetele resimt mai puternic consecințele agresivității. Tot sub acest aspect am putea vorbi și despre simptomele resimțite de elevii supuși violenței școlare: fetele acuză tulburări de somn și nervozitate, iar băieții dureri de cap și de spate.

II.1.3.Vârsta

Este bine cunoscut faptul că adolescența este un stadiu al dezvoltării în care expunerea la riscuri și teribilismul ating cote maxime. La această vârstă există riscul crescut de a deveni victimă sau agresor. Atât măsurările indirecte ale agresivității cât și cele directe converg la aceeași concluzie: violența școlară în rândul adolescenților este o problemă reală și serioasă care ia amploare în fiecare an (Marcus, 2007).

Jankauskiene și colegii sai au efectuat un studiu prin care au arătat că elevii claselor a șaptea și a opta tind să se implice în tachinări în proporție de două ori mai mare decât cei din clasa a unsprezecea; acestea devin victime și agresează în mod mai frecvent. Acest lucru se diminuează în mod semnificativ în clasa a unsprezecea.

Există diferențe semnificative la elevii de vârste diferite în ceea ce privește formele de violență școlară în care aceștia se implică (bătăile și îmbrâncelile-elevi de liceu; consumul de droguri și aducerea de arme-elevii școlilor secundare).

Alte studii susțin faptul că violența școlară și numărul victimelor descresc odata cu vârsta (Boulton 1993).

Majoritatea agresorilor sunt violenți cu colegii de acceași vârstă, din aceeași clasă. Acest lucru se întâmplă deoarece agrsorii manifestă violență față de persoanele pe care le cunosc bine și cu care petrec timp împreună.

Vârsta pare să nu fie un predictor suficient de puternic pentru a trage concluzii general valabile asupra tipurilor de violență practicate în fiecare ciclu școlar, dar se poate spune că odată creșterea în vârstă, crște și probabilitatea ca elevii să fie implicați în forme mai grave de violență.

Dacă vorbim despre consecințele negative pe care le are agresiunea asupra copiilor putem spune ca acestea au loc încă de la grădiniță.

II.1.4.Statutul social

Statutul social presupune împarțirea agresorilor în agresori populari în școală și agresori marginalizați de colegii de clasă. Concluzia unor studii care precizează faptul că elevii violenți sunt descriși ca fiind dezagreabili dar în același timp sunt numiți lideri, interesanți, cunoscuți ar putea fi explicată cu ajutorul tipului de agresivitate manifestată. Agresivitatea proactivă care este orientată spre scop și neprovocată corelează pozitiv cu asumarea rolului de lider, în timp ce agresivitatea reactivă care este impulsivă, ostilă și apare ca răspuns la o amenințare se asociază cu asumarea rolului de victimă. Din acest punct de vedere, literatura de specialitate utilizează două denumiri: agresori și victime agresive. Acestea din urmă reacționează la agresiunile elevilor populari, au puțini prieteni, sunt marginalizați și în cele mai multe cazuri sunt izolați complet. Victimele agresive sunt evitate deoarece sunt percepute ca fiind slabe și impulsive și colegii nu doresc să fie asociați cu acestea. Ei îi preferă pe agresori deoarece aceștia sunt percepuți pozitiv și cred că această imagine se răsfrânge și asupra lor.

Agresorii sunt persoane foarte abile din punct de vedere social și au o inteligență socială ridicată( Sutton et al., 1999). Aceștia folosesc violența în anumite situații, asupra anumitor persoane și în vederea atingerii unor anumite scopuri. Ei nu urmăresc umilirea unei persoane, ci acesta este un rezultat al strategiei de stabilire a dominantei. Acest model a fost criticat din perspectiva faptului că indivizii cu abilități sociale și inteligență ridicată reprezintă opusul comportamentelor agresive (Mihai, Curelaru, 2013, p.102).

Mediul social poate induce, stimula și întreține violența școlară prin: situația economică, inegalitățile sociale, lipsa valorilor morale, mass-media, disfuncționalități la nivelul factorilor responsabili cu educația tinerilor, lipsa de cooperare a instituțiilor implicate în educație. Conjunctura economică și socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor, care încep să se indoiască de eficacitatea școlii. Valorile tradiționale ca munca, efortul, meritul cunosc o eroziune vizibilă. Un mediu social în criză afectează profund dezvoltarea personalității copilului( Dorina, Sălăvăstru, 2004, p.265).

II.1.5.Școala-sursă de violență

Violența școlară reprezintă un fenomen extrem de complex la baza căruia se află o paletă largă de factori. Deși suntem tentați să atribuim acest lucru doar factorilor care se află în exteriorul școlii trebuie să admitem faptul că școala reprezintă și ea o sursă a unor forme de violență. Pornind de la acest aspect ar trebui concepute programe de prevenire și combatere a violenței care să vină în ajutorul tuturor celor implicați în educarea copiilor.

Managementul clasei școlare orientează atenția și preocuparea cadrului didactic spre aspecte care condiționează succesul educațional. Școala reprezintă spațiul unde elevii învațî, dar și un loc unde se stabilesc relații, se promovează modele, se creează condiții pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă și morală a copilului. În cazul în care avem un management defectuos al clasei școlare apar efecte negative precum:

-supraîncărcarea orarului, volumului de sarcini, continutului programelor școlare etc.;

-lipsa de motivare;

-deprecierea climatului educațional;

Climatul indică atmosfera, moralul, starea afectivă a clasei, caracterizează starea de “sanătate” a ei și este efectul relațiilor interpersonale. Efectele negative se referă la: nepăsare, neangajarea elevilor, rutină, distanțare, insatisfacție,depersonalizare, dualitate în comportare ș.a.. Prin acestea se explică și abaterile disciplinare, fuga de la școală, abandonul școlar, frustrareaș.a.

-minciuna verbală și non verbală;

-agresivitatea îmbracă forme derivate: individuală sau de grup, fizică sau verbală, distructivă sau violentă, insultă, amenințare, ostilitste, dispreț etc. (R.M. Iucu, 2000, p.155).

Prima dorință a formatorului este aceea de a exercita o putere, iar acest lucru poate influența negativ relația cu elevul. Relația de autoritate influențează tipul de comunicare, în sensul că profesorul monopolizează comunicarea, iar elevul rămâne un receptor pasiv. Nesatisfacerea nevoii de comunicare a elevilor, care reprezintă o nevoie fundamentală pentru orice individ, antrenează inevitabil o frustrare ce se va transforma într+un comportament agresiv. Se întâmplă adesea ca profesorul să introducă diferențieri între elevi în funcție de performanța atinsă. Această atitudine poate determina din partea elevilor sustragerea de la activități, indiferență, absenteism, violențe verbale, comportamente agresive.

Eșecul școlar reprezintă un factor de risc important în privința creșterii violenței școlare. Sentimentul de eșec interiorizat duce la sechele profunde și durabile ce se exprimă adesea prin comportamente violente. Elevul suferă că și-a decepționat părinții și profesorii, că este disprețuit de colegi, își pierde stima de sine și apar conduite violente traduse prin: depresie, spirit de revanșă, manifestări de provocare, dispreț reorientat către alții, lipsă de interes față de viață în general. Acest lucru îl rănește pe elev, îi afectează imaginea pe care o are despre propria valoare și încearcă să-si ia revanșa într-un fel.

Modul în care cadrul didactic distribuie sancțiunile poate influența calitatea vieții școlare. După cum știm pedeapsa nu are efecte pozitive decât în mod circumstanțial și pe termen scurt și poate produce reacții negative, creează frustrări, tensiuni, anxietate, conflicte și deteriorarea relațiilor profesor-elev. “Pentru ca sanctiunea să fie eficace trebuie să aibă un sens, să fie integrată într-un sistem coerent care leagă respectarea regulilor, a normelor școlare de natura actului comis și de tipul de sancțiune. Sancțiunea trebuie să se afle într-un raport logic cu actul sancționat”(Dorina, Sălăvăstru, 2004, p.130)

II.2.Elevul in situatia de violenta scolara

II.2.1.Trasaturi innascute.

Trăsăturile înnăscute ale copilului afectează, dar sunt la rândul lor afectate de situația de maltratare. Capacitățile înnăscute pot afecta comportamentul de atașament al copilului și interacțiunea cu mediul. ,,Există trei categorii de copii: copilul dificil, copilul de care te poți apropia cu greu și copilul cuminte” (Kari, Killén, 1998, p. 82).

Elevul cuminte are o mare abilitate de adaptare la schimbări, reacționează pozitiv la noii stimuli. Acest elev își va forma obiceiuri regulate de somn și hrană, va zâmbi persoanelor străine și le va oferi părinților sentimentul că sunt niște părinți buni.

Copilul dificil crează probleme părinților, are somn neregulat, se adapteză greu sau deloc la schimbări. Părinților le este foarte greu să satisfacă nevoile acestui copil. Copilul prematur se dovedește a fi un copil dificil pentru părinți. Acesta obosește foarte repede, plânge mereu, este greu de îngrijit, fapt ce poate provoca agresivitatea celor din jur. Copilul cu disabilități fizice și emoționale (copilul retardat, copilul cu tulburări cerebrale) poate fi frecvent victimă a abuzului. El este un copil dificil ce necesită multă atenție din partea părinților și a profesorilor, dar ades el este expus neglijării.

II.2.2.Strategii de supravietuire ale elevului abuzat

Elevii abuzati sunt slăbiți, confuzi, anxioși, dar fac tot ce le stă în putință pentru a supraviețui. Mulți dintre elevii abuzați, fiind neajutorați doresc să-și rezolve problemele singuri și să devină independenți.

Există elevi care au abilitatea de a depăși stările de anxietate, de a se conduce și a se descurca singuri. Modul cum acești copii reușesc să supraviețuiască depinde de creativitatea și inteligența copilului. Elevul supradotat găsește soluții potrivite pentru a face față abuzului. Sunt descrise de către specialiști două strategii de supraviețuire pe care le folosesc copiii în situațiile de abuz: ,,adaptarea exagerată” și ,,strategia hiperactivă și distructivă”.

Adaptarea exagerată

Acest grup de copiii ține neapărat să îndeplinescă dorințele și așteptările adulților. Ei observă mereu stările de spirit ale adulților și încearcă să evite furia și agresivitatea acestora. Este vorba de tipul de copil care ,,ascultă zgomotul pașilor cu care părintele urcă scările pentru a-și da seama dacă acesta este sau nu prost dispus. Este copilul care citește pe fața adultului ceea ce urmează să se întâmple” (Kari, Killén, 1998, p. 103). Acești copii au abilitate verbală dezvoltată și se comportă ca niște mici adulți.

Strategia hiperactivă și distructivă

Copiii din acest grup au un comportament agresiv și tulbură mereu situațiile de joacă al altora. Ei sunt agitați, distrug lucrurile altora și îi tulbură pe cei din jur. Agresivitatea unui astfel de copil se poate isca din nimic.

Copilul poate îndeplini trei roluri într-o situație de abuz: eroul – este cel care se descurcă bine în orice situație, gândește pozitiv și se conformează așteptărilor celor mari; țapul ispășitor – are probleme la școală și ajunge să se prostitueze și să consume droguri; copilul neglijat – păstrează totul în el, evită interacțiunile.

Percepția împrejurimilor

Această strategie de supraviețuire pune în lumină încredere sau neîncrederea copilului în mediul în care trăiește. Copilul va manifesta un atașament nesigur față de părinți. ,,Pe măsură ce va crește, își va crea o imagine negativă atât despre lume cât și despre sine” (Kari, Killén, 1998, p. 85). Cu cât va învăța mai multe copilul și se va maturiza cu atât mai mult el se va adapta la mediu.

Probleme de dependență

Insatisfacerea nevoilor creează probleme de dependență care se dezvăluie în două moduri: o dependență deschisă și una defensivă. Dependența deschisă scoate în evidență comportamentul copilului de a căuta atenție din partea celor din jur și de a fi acceptat de părinți. Dependența defensivă se manifestă prin atitudine rece a copilului și retragere emoțională față de părinți și față de adulți în general.

Reacții de suferință în separare

În momentul separării de părinți, copiii sunt depresivi, disperați și protestează. Protestul copilului mic este evidențiat prin plâns ce se transformă uneori în suspine dureroase și disperate. Mai târziu, agresivitatea este o metodă bună de apărare pentru acești copii, mulți dintre ei învățând-o în cadrul familiei. Copiii nu-și îndreaptă agresivitatea spre propii părinți ci o manifestă asupra altor persoane.

Disocierea

Prin disociere, copilul se eliberează de amintirile provocate de abuz. Stările asemănătoare transei pot fi: privirile în gol, pierderi ale contactului cu mediul înconjurător, tulburări ale percepției de sine.

Deprimarea

Copilul deprimat are un slab comportament de contact, nu se joacă deloc, nu are putere, energie de a se juca și a întreprinde activități. Ei prezintă o creativitate mai redusă, pentru că suferința, depresia, anxietatea lasă puțin loc jocului și creativității.

Reacții psihomatice

Sănătatea fizică joacă un rol important în dezvoltarea copiilor. Copiii crescuți într-un mediu tensionat sunt foarte bolnăvicioși. Apar infecții, alergii. Copiii pot fi internați în spital și pot avea probleme din cauza separării. Simptomele somatice ale copiilor pot provoca agresiunea și respingerea din partea părinților.

Imaginea de sine – stima de sine

Copilul care se simte iubit și acceptat are o imagine de sine și stimă de sine bună. Adulții care abuzează copiii dau de înțeles acestora că nu sunt doriți, nu sunt buni, ei sunt responsabili de tot răul ce apare. Copilul simte că nimeni nu se ocupă de el. Acest copil, neglijat, dat la o parte are o lume interioară plină de gânduri negative.

Trăirea anxietății și vinovăției – loialitatea și păstrarea secretului

Copiii depun efort să înțeleagă situația în care se află când vine vorba de violență. Copilul ia supra sa întreaga responsabilitate și vină. ,,Abilitatea copiilor de a ascunde lucruri și fapte, de a ține secret situații de abuz este aproape fără limită” (Kari, Killén, 1998, p. 96).

În cazul abuzului sexual, copiii sunt cei mai secretoși. Ei trăiesc în ascuns spaima abuzului. Dacă vrea să supraviețuiască, copilul trebuie să tacă, să nu spună nimănui prin ceea ce trece. Pentru a face acest lucru, copilul este de multe ori amenințat cu violența. Sunt cazuri când copilul, pentru a ieși din situația teribilă a abuzului recurge la încercări suicidale.

Întârzieri de dezvoltare

Copiii ce au fost supuși abuzurilor prezintă întârzieri în dezvoltarea neurologică, cognitivă și psihomotorie. Retardurile în dezvoltare și comportament merg mână în mână cu formele de abuz.

Probleme de învățare

Elevii abuzați se confruntă cu un stres puternic, au probleme de concentrare a atenției, prezintă întârzieri în dezvoltare și cu siguranță nu lipsesc problemele de învățare.

Retardul mental

La foarte mulți copii supuși abuzului și neglijării poate apărea retardul mental. De multe ori, interacțiunea părinte-copil poate cauza apariția retardului mental. Acești copii fac față mult mai greu abuzului, nu prea găsesc soluții potrivite pentru a ieși din impas.

II.3.Portretul victimei/ agresorului in mediul scolar

II.3.1.Portretul elevului agresor

„Este un nemernic. Când unul plânge, el râde. Îi provoacă pe toți cei mai slabi decât el și când începe să care cuiva pumni devine sălbatic și poate să facă mult rău. Nu se teme de nimic, îi râde învățătorului în față, fură atunci când are ocazia, neagă totul cu o față împietrită, se ceartă în permanență cu toată lumea.

Urăște școala, îi urăște pe colegii săi, îl urăște pe învățător.” (Portretul tânărului Franti din cartea Cuore de Edmondo de Amicis)

Elevul agresor prezintă alături de impulsivitate și o puternică agresivitate care se exteriorizează prin violență fizică și verbală adresată atât asupra colegilor cât și față de părinți sau profesori. Acesta prezintă un nivel scăzut de toleranță în ceea ce privește frustrarea și au o nevoie constantă de a domina și a-i umili pe ceilalți. Precaritatea caracterială și emoțională a acestora este asociată cu o evidentă forță și agilitate fizică. Aceasta din urmă produce la băieți, în special, admirație și popularitate, reacții care se încheie prin a consfinți anumite comportamente negative ale agresorilor respectivi.

În general, elevul agresor obține rezultate destul de mici la școală și pe măsură ce crește randamentul școlar tinde să scadă din cauza atitudinii negative față de școală și, în cele din urmă, devine din ce în ce mai violent pentru a compensa pierderea prestigiului școlar. Agresorii ,,au o înaltă considerație față de ei înșiși și nu suferă de neliniști sau de nesiguranță” (Kira, Stelatto, 2011, p.60).

În interiorul unui grup, inclusiv cel școlar s-au identificat două tipuri de agresori: pasivi și activi. Agresorii pasivi nu participă personal la actele de violență ci doar îl susțin pe ”șef”, bucurându-se de reflexul popularității acestuia, iar agresorii activi sunt lideri în sens negativ, se consideră superiori colegilor și celorlalți.

Agresorul este caracterizat ca având o ,,istorie personală cu incidente violente în copilărie” (Ana, Muntean, 2007, p. 104). El a fost victima unor abuzuri provocate de adulții din jur. Agresorul a trăit într-un mediu conflictual, în care violența atingea cote maxime. Părintele care-și maltratează copiii, în copilărie a dus lipsă de afecțiune, mângâiere, înțelegere, având parte, din păcate, de agresiuni fizice, limbaj violent din partea adulților care-l îngrijeau.

Agresorul are un temperament violent, nu poate să-și controleze impulsurile, crezând că puterea și controlul pot fi obținute prin violență. El nu este o persoană sigură pe ea, cu un clar sentiment al valorii personale. Manifestă instabilitate atitudinală, tulburări de personalitate, lipsă de empatie și este incapabil de a-și identifica sentimentele. Nu poate arăta afecțiune față de cineva drag și asta pentru că nici el la rândul lui nu a primit căldură sufletească și alinare.

Doresc să domine, deși nu sunt persoane cu bune abilități de exprimare. Sunt ironici, critici și nemulțumiți. Consumă substanțe nocive: alcool, droguri și au atracție față de arme și instrumente tăioase cu care ar putea lovi.

Agresorul manifestă dorințe egoiste și modalități imature de satisfacere a lor. Răspunde agresiv la situații conflictuale, frecvent cu furie, încercând să le rezolve prin violență. Se percepe ca având abilități sociale reduse, incapabil să-și mențină prietenii apropriați. Așteaptă multă atenție și loialitate având sentimentul de teamă că va fi abandonat .

Agresorul are o stimă de sine scăzută, este neîncrezător în sine și nemulțumit de realizările sale. Încearcă să-și rezolve problemele doar printr-un comportament violent, evitând să analizeze urmările nefaste ale conduitelor pe care le are.

II.3.2.Portretul elevului victima

Caracteristicile comune elevilor victimă sunt respectul de sine scăzut, anxietate și tendința către supunere, sunt tineri sensibili, cu o fire liniștită, lipsiți de agresivitate, nu prea familiarizați cu propriul corp, au dificultăți în a-și asuma un rol și a se afirma în interiorul unui grup. Aceștia manifestă tendința de a se inchide în ei înșiși și duc o viață solitară atât în mediul școlar cât și extrașcolar. Aceste caracteristici îi fac vulnerabili în fața agresorilor și îi izolează de colegi fapt care îi fac să fie mai expuși atacurilor și nedreptăților prelungite în timp. Agresiunile repetate asupra lor duc la o autoapreciere și mai scăzută decât au dar și la pierderea încrederii în propriile capacități.

Actele de violență ce au loc în familie afectează cel mai mult copiii. Copilul poate fi victimă directă sau indirectă, ca martor al violențelor ce au loc între părinți. Copiii care cresc într-o atmosferă tensionată, chiar dacă nu sunt ei victimele directe ale violenței, prezintă tulburări mai profunde și de durată, decât în cazul în care nu sunt victime directe ale abuzurilor și neglijării din partea părinților.

Copiii martori, supuși indirect agresiunii intrafamiliale manifestă: nesiguranță, neîncredere în sine, stimă de sine scăzută, complexe de inferioritate, timiditate (Monica, Ancuța; Andreea, Cănilă; Mădălina, Constantin, et al., 2005, p. 17). Acești copii au toate șansele să preia modelele parentale ale adulților. Copiii care sunt martori ai violenței domestice manifestă mari probleme emoționale și mentale. Au sentimente de vină, crezând că ei sunt motivul cauzării violenței, considerându-se incapabili de a o stopa și percepându-se fiecare ca un copil rău. Pot deveni adulți introvertiți, frustrați, pot eșua în căsnicie sau pot deveni la rândul lor agresori.

Violența duce adesea la tulburări coportamentale ale copiilor: agresivitate, fuga de acasa, consum de alcool, de droguri. Copiii care trăiesc în familii violente prezintă boli, vătămări, semne inexplicabile și serioase probleme fizice. Trăiesc o frică de abandon și anxietate mărită. Au adesea tulburări de somn, coșmaruri, plânset disperat, tulburări de memorie. Sunt depresivi și devin pasivi la agresivitatea celor din jur.

,,Au relații sexuale precoce și sarcini la vârste mici” (A. Neculau, 2003). Elevul – victimă a violenței scolare se confruntă cu probleme în ceea ce privește integrarea lui socială, are încercări suicidale, minte foarte des, se marginalizează, având sentimente de neputință, neajutorare, devenind depresiv. Elevul – victimă exprimă adesea sentimente de furie și are un control redus al impulsurilor. Are slabe abilități de rezolvare a problemelor. Se folosește de violență, astfel are multe probleme școlare, își lovește colegii, folosește un limbaj violent, nu frecventează cursurile, ajungând la eșec sau abandon școlar. ,,Este confuz referitor la propriile sale nevoi de copil, incapabil să le exprime și să le împlinească, adesea preia rolul parental în intenția de a-și proteja mama sau frații” (Simona, G. Sînzianu, 2006 ).

Manifestă izolare socială crescută, abilități sociale reduse, se teme să se aproprie de colegi, ca aceștia să nu afle cum merg treburile în familia sa, trăiește sentimente de rușine pentru comportamentul agresorului.

II.3.3.Paliere de manifestare ale violentei in mediul scolar

De completat

Capitolul III: Prevenirea și combaterea violenței în școală

III.1.Strategii de prevenție ale violenței la nivelulșcolii/clasei

Prevenirea violenței școlare presupune ca toți să învețe cum pot fi depistate atitudinea și comportamentul agresorilor. Cadrele didactice trebuie să comunice elevilor și să aplice la clasă diferite proiecte care au ca temă lupta împotriva manifestărilor agresive. Violența este o boală a societății actuale și, ca în cazul oricărei boli, prevenția este cel mai bun tratament.A preveni înseamnă a acționa atât asupra victimei cât și asupra agresorului astfel încât aceștia să adopte un comportament echilibrat și sănătos. Profesorii, părinții și elevii trebuie implicați în creaea și menținerea unui climat care valorizează respectul și solidaritatea încă din primii ani de școală.

La nivelul clasei ar trebui dezbătute teme ca solidaritatea și comunicarea empatică , ar trebui să se dezvolte o conștiință a propriilor gânduri, emoții și acțiuni și numai atunci acest grup social poate deveni o resursă pentru toate componentele luate separat.

Școala trebuie sa-si recapete propria autoritate și propriile responsabilități în domeniul educației sociale a individului. Prin recunoașterea elevilor ca persoane în sine, aceștia vor fi mai ușor de îndrumat către dobândirea unei personalități mature și echilibrate. Este important să fie menținut activ și deschis canalul de comunicație între școală și familie. Consider că este mai util să vorbim despre necesitatea de a crea o „cultură a fericirii” decât de o prevenție a violenței, deoarece victimele și agresorii sunt niște persoane nefericite, iar nefericirea degradează potențialul oricărei vieți tinere. Este bine de reținut faptul că tânărul agresor de astăzi va deveni un adult violent și că ar fi bine să nu încetăm niciodată să semănăm peste tot speranța.

Pentru a evita transformarea elevilor într-o victimă sau într-un atacator ar trebui să fim atenți la câteva aspecte :

Nu predicați violența!

Dacă un adult țipă, lovește, îi scutură pe alții, îi înjură, îi îmbrâncesc, copilul ar putea înțelege că așa și-ar putea atinge și el scopurile. Contează ceea ce faceți dumneavoastră și nu ceea ce face altcineva, așa că fiți un model pentru copii.

Atenție la jocuri și la intimidare!

Astăzi sunt promovate jocurile care conțin multă violență. Uneori, aceste jocuri sunt doar jocuri însă, de cele mai multe ori, este vorba de o formă subtilă de intimidare.

Foarte multe acte agresive produse între copii pornesc de la aceste jocuri. Adulții nu trebuie să tolereze acest acest lucru nici în școală și nici în afara ei. Intimidarea verbală este o formă de agresivitate prin care unii doresc să își atingă scopurile și consă în: jigniri, bătăi de joc, ironii, șicane, replici tăioase etc. Nu trebuie permise astfel de comportamente, iar regula ar trebui să fie: „Dacă nu poți spune ceva bun, mai bine nu spune nimic.”

Un alt aspect important pe care nu ar trebui să-l neglijăm îl reprezintă instigatorii. Aceștia îi provoacă pe alții să se bată și apoi privesc cu satisfacție cum violența răbufnește.

Controlați pornirile violente!

Elevii trebuie ajutați să-și dezvolte un spirit și o atitudine care să nu fie teren propice pentru violență. Adulții și copiii care își pot controla pornirile și gândurile violente asupra lor și a altora sunt sinceri și sensibili, își iubesc familia și copiii, sunt fermi și politicoși, nu pot fi manipulați sau intimidați, își rezolvă frustrările și resentimentele prin controlarea furiei. Aceste tehnici și abilități odată învățate pot fi utilizate și în a-i ajuta și pe ceilalți. Agresorii motivează adeseori comportamentul lor spunând că ața s-au născut dar acest lucru ne spune noauă că ei nu intenționează să se schimbe, iar ceilalți ar trebui să-i suporte.

Copiii ar trebui învățați cum să facă diferența dintre violența din realitate și fantezie (jocuri, emisiuni, filme etc.).

Folosiți autoapărarea!

Există situații în care suntem nevoiți să ne apărăm deși pare o „zonă gri”, însă nu reprezintă un lucru prea complicat pentru copii deoarece aceștia tind să ia atitudine atunci când sunt atacați. „Violența este eșecul a orice altceva. Este o renunțare la negociere, la compromis; chiar și fuga e mai bună ca violența.”(Peter, Val, 2007, p.102)

Violența nu trebuie aleasă ca o primă soluție în apărarea noastră însă este știut faptul că joacă un rol important în deținerea controlului asupra fricilor noastre. Nu trebuie să ne temem, să ne simțim neputincioși și nici să stăm pasivi atunci când suntem atacați. Există un lucru care poate fi făcut și anume să apelăm la autoapărare: cel mai bun atac este apărarea.

În continuare sunt prezentate câteva sfaturi care ar trebui respectate în cadrul ficărei școli ,de cătr toți cei implicați în actul educațional.

Învățați elevii să anticipeze intențiile colegilor agresivi!

*Înarmați-vă elevii cu tehnici de îndepărtare a agresiunii. Învățați-i sa fie independenți și crativi când se confruntă cu persoane care vor să-l intimideze!

*Ascultați păsurile elevilor când au nevoie de ajutor!

*Discutați despre modul de abordare a bătăușilor!

* Implicați în acest proces familia, psihologul școlar, directorul școlii!

*Ascultați înainte de toate! Abia apoi vorbiți despre propriile experiențe și oferiți o soluție la problemă! p22

Încurajați elevii să apeleze la bunul simț pentru a dejuca planurile agresorilor!

*Arătați-le cum să ia decizii de bun simț în viața de zi cu zi!

*Adresați-le întrebări referitoare la lecțiile de bun simț pe care li le preyentați!

*Încurajații să apeleze la bun simț și la logică în toate deciziile zilnice!

*Solicitați de la elevi să se gândească la circumstanțele care au provocat agresiunea pentru a afla ce tactică să aplice!

*Ajutați-i să descopere soluții potivite împotriva încercărilor de intimidare!p31

Învațați-i pe elevi să nu dea importanță jignirilor legate de aspectul lor!

*Sfătuiți-i pe elevi să fie atenți la igiena personală și la stilul vestimentar!

* Informați-vă asupra cauzei care stă la baza intimidărilor!

*Impulsionați-i cu ajutorul recompensei să iși schimbe anumite aspecte care îl fac să devină ținta sigură a agresorilor!

*Evitați atitudinile negative!

*Apelați la psiholog dacă eforturile dumneavoastră nu dau roade!

*Asigurați-i pe elevi că sunteți dispus să îi ajutați întotdeauna!

*Spuneți-le copiilor să apeleze la adulți imediat, dacă au fost agresați în vreun fel!p48

Învațați-i pe elevi cum să-i trateze pe colegii care îi ignoră, îi exclud, îi insultă sau îi intimidează!

*Comunicați permanent cu elevii și părinții acestora pentru a-i ajuta să își rezolve problema!

*Insistați asupra implementării unor programe educative antiintimidare, care să îi ajute pe elevi să conștientizeze problema!

*Oferiți sfaturi cu măsură!

*Ascultați-i, abțineți-vă de la prea multe comentarii, lăsați-i să găsească soluții!

*Spuneți-le să se adreseze adulților dacă insultele dor prea tare sau sunt constante!

*Sfătuiți-i să se abțină de a răspunde la provocări și îndemnați-i să nu o facă nici în glumă!

*Găsiți soluții împreună cu elevii referitoare la felul în care trebuie să răspundă la încercările de intimidare!p64

Învațați-i pe elevi cum să se adreseze cuiva care încearcă să îi terorizeze!

*Sfătuiți-i să se bazeze pe instincte!

*Sfătuiți-i să nu stea de vorbă cu agresorul dacă acest lucru îl pune în pericol!Dacă se decide să îl abordeze atunci să folosească puține cuvinte, să vorbească ferm și clar.

*Discutați modalități prin care să puteți anticipa comportamentul agresorului și găsiți împreună soluția problemei!

*Exersați mimica și gesturile care să vină în întâmpinarea cuvintelor lor!

*Amintiți-le să nu facă jocul agresorului!

*Sfătuiți-i să dea senzația că sunt siguri pe ei!

*Dacă pericolul este iminent să apeleze imediat la un adult!

*Încercarea de a dezamorsa situația printr-o glumă poate fi o soluție!

*Spuneți-le elevilor să fie atenți la locurile frecventate de agresori, la programul și obiceiurile acestora și să îi evite în măsura posibilităților!p96

Reacționați atunci când observați că elevii sunt bulversați!

*Urmăriți comportamentul elevilor pentru a vă da seama dacă sunt sau nu tulburați!

*Ajutați-i să comunice mai bine cu dumneavoastră!

*Înregistrați orice modificare de personalitate!

*Dacă intuiția vă spune că ceva e în neregulă apelați la un specialist!

*Chemați la o întrevedere toate persoanele care îl pot ajuta pe elevul care are probleme!

*Fiți vigilent și monitorizați situația și conflictele!p130

Ajutați-va copilul să fie un învingător

*Sprijiniți-vă elevii să ajungă la un nivel de încredere și tărie care să îi ajute să depășească orice problemă!

*Aflați ce interese și pasiuni au și încurajați-le!

*Lăudați-i când vedeți că se străduiesc!

*Oferiți-le ajutor să își realizeze proiectele! Lăsați-i pe ei să dea tonul!

*Subliniați mereu cele trei cuvinte: autodisciplina, perseverența și productivitatea, pentru a le spori încrederea în sine!

*Încurajați-i să se implice în activitîți care să le reducă stresul și să le ridice moralul!

*Oferiți-le propriul exemplu de rezistență și autoritate!

*Ajutați-i să trateze situația cu o atitudine pozitivă! P.167 (Catherine, Depino, 2013)

III.1.1.Tipuri de prevenție

Prevenția în cazul agresivității din școală constă în asigurarea unui climat pozitiv, în identificarea elevilor care au caracteristicile unor posibili agresori sau posibile victime, în descrierea consecințelor pe care le poate avea violența asupra actorilor implicați și în realizarea și implementarea unor strategii care și-au demonstrat eficiența empirică în prevenirea violenței școlare.

Prevenția primară

Prevenția primară este concepută pentru o populație mai generală, are ca scop prevenirea incidentelor violente înainte ca acestea să ia amploare dar și schimbarea mediului școlar cu ajutorul promovării comportamentelor pro-sociale și îmbunătățirea relațiilor de la nivelul clasei.

Prevenția primară presupune existența unor programe care au ca obiectiv învățarea unor tehnici de către cadrele didactice și alte persoane care au contact cu elevii, care se referă la abilitatea de rezolvare a conflictelor, la recompensarea pozitivă și la evitarea reacțiilor punitive. Pentru ca aceste programe să fie eficiente personalulșcolii trebuie să se implice în creșterea conștientizării de către părinți a incidentelor care se petrec în cadrul școlii.

Prevenția secundară

Prevenția secundară conține programe care au fost concepute pentru persoanele care prezintă semne timpurii ale agresivității și au ca scop stoparea evoluției acestora spre forme mai grave. Acest lucru se poate realiza prin identificarea persoanelor țintă cu ajutorul studiului asupra manifestărilor agresivității din copilăria timpurie. Respingerea de către colegi și o integrare defectuasă în cadrul colectivului de elevi reprezintă alte indicii în stabilirea elevilor cu risc crescut de a deveni victime sau agresori.

„Victimele pot beneficia de învățarea unor tehnici asertive, iar agresorii de însușirea unor tehnici de autocontrol sau de rezolvare a conflictelor.”( Mihai, Curelaru,2013, p.180)

În momentul în care selectăm tehnicile de prevenție secundară trebuie să ținem cont de motivația care stă în spatele comportamentului agresiv al elevului deoarece acesta se poate comporta astfel din cauză că provine dintr-o familie cu probleme, își dorește popularitate sau are tulburări grave de comportament. În cazul victimelor trebuie aplicată acceași procedură deoarece, așa cum precizam anterior există victime pasive care sunt nesigure și nu reacționează defensiv și victime active care au atitudini ostile față de colegi, fapt care îi face să devină ținta agresorilor.

Prevenția terțiară

Prevenția terțiară conține strategii care sunt folosite în cazul elevilor cu un comportament problematic și își propun să remedieze problema, să scadă durata și intensitatea comportamentelor agresive și să minimizeze efectele acestora.

Consilierul școlar are un rol foarte important în conceperea unor strategii de prevenire a violenței din școală însă, pentru ca acestea să fie implementate este nevoie de o colaborare strânsă între consilier, cadre didactice, director și părinți. Psihologul școlar reprezintă persoana care preia inițiativa în prezentarea informațiilor în ceea ce privește consecințele agresivității și a principiilor care trebuie respectate pentru ca acest fenomen să fie prevenit și combătut.

Exemple de acțiuni care pot fi incluse într-o strategie anti-violență:

-dezbateri privind legislația specifică;

-dezbateri privind regulamentul școlarȘ

-organizarea de workshop-uri cu teme de prevenire a violenței;

-realizarea de materiale multimedia;

-activități curriculare sau extracurriculare;

-consilii profesorale cu tematică specifică;

-cursuri de perfecționare pe problematica violenței;

-activități metodice ale cadrelor didactice referitoare la violență;

-organizarea unor activități cu părinții;

-organizarea de dezbateri cu reprezentanții comunității

Activitatea 1

Tema: Mesaje, mesaje…

Obiective:

– să identifice comportamentele violente;

– să analizeze semnificația anumitor enunțuri, mesaje transmise în forme variate.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: videoproiector, coli flipchart, fișe de lucru, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

Va fi vizionat spotul “Children see, children do” iar elevii vor identifica formele de manifestare ale comportamentului violent în cadrul spotului. Sunt identificate posibile cauze respectiv consecințe ale comportamentelor violente prezentate. Va fi analizat modul în care modelele comportamentale din jurul nostru influențează coportamentul propriu.

Grupați în 5 echipe, elevii vor alcătui câte o listă de mesaje care le sunt adresate prin diverse surse:

grupa 1: listă cu mesaje pe care le primim de la familie;

grupa 2: listă cu mesaje pe care le recepționăm de la școală;

grupa 3: listă cu mesaje pe care le primim de la prieteni;

grupa 4: listă cu mesaje din cărți, ziare, reviste;

grupa 5: listă cu mesaje pe care le recepționăm de la TV.

Liderul fiecărui grup prezintă mesajele identificate. Se compară mesajele primite din surse diferite.

Se analizează comportamentul în situația în care o persoană primește mesaje contradictorii (Ex. Ce se întâmplă când părinții vă cer să fiți acasă la o anumită oră, iar prietenii vă îndeamnă să rămâneți alături de ei? După ce mesaj vă conduceți? De ce?)

Evaluare/ feed- back:

Ce caracteristici au mesajele pe care le primim din diferite surse?

În cazul în care avem de-a face cu mesaje contradictorii, cum decidem pe care dintre ele să-l avem în vedere?

În ce mod comportamentele din jurul nostru influențează comportamentul propriu?

Activitatea 2

Tema: Reacții, reacții…

Obiective:

– să identifice propriile lor reacții în situații conflictuale;

– să analizeze relația comportamente- reacții fizice în situații conflictuale.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: coli flipchart, fișa de lucru “Inima mea care bate” fișa de lucru “Reacții, reacții”, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

Elevii se împart în grupe de câte 4. Având la dispoziție 10 minute fiecare grupă va nota pe foaie cât mai multe reacții pe care le-au avut în situații conflictuale sau violente.

Fiecare grupă va prezenta la nivelul clasei exemplele pe care le-au identificat iar un elev va scrie la tablă/ flipchart toate răspunsurile. Aceste răspunsuri obținute la nivelul clasei vor fi înregistrate de către un elev din fiecare grupă în coloana 1 din fișa de lucru “Inima mea care bate”. Exemple: vorbim tot mai tare, transpirăm, tremurăm, fugim, vorbim mai repede, respirăm mai repede, roșim, strângem mâinile pumn, plângem, nu vorbim deloc, inima noastră bate mai repede, strângem din dinți.

Fiecare membru al grupei va bifa pe fișa “Inima mea care bate” în dreptul reacțiilor pe care le-a avut el însuși în contexte conflictuale variate.

Se analizează diferențele care apar între elevi din perspectiva reacțiilor în situații conflictuale sau de violență.

Fiecare elev din clasă va completa fișa “Reacții, reacții…” pe care nu o va semna.

Se analizează răspunsurile diferite ale elevilor la fiecare item din fișă.

Evaluare/ feed- back:

Există diferențe semnificative între maniera de reacție într-o anumită situație?

Există diferențe între situațiile care generează aceeași reacție?

Diferențele de gen influențează maniera de reacție? (băieți – fete, mame- tați)

Cum influențează sentimentele felul în care acționîm?

Anexe activitatea 2

_______________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “Inima mea care bate”

Grupa:……………………….

– Completați coloana 1 cu reacții fizice în situații de conflict.

– Adăugați în coloana 1 reacțiile fizice care au fost prezentate de celelalte grupe.

– Bifați în dreptul acelor reacții care constituie modalitatea voastră de reacție în situații de violență.

Fișa de lucru “Reacții, reacții…”

Notați trei lucruri pe care cineva vi le-ar putea spune astfel încât să deveniți îndeajuns de furios ca să reacționați violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

2. Notați trei lucruri pe care cineva vi le-ar putea face astfel încât să deveniți îndeajuns de furios ca să reacționați violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

3.Notați trei lucruri pe care ați putea să le spuneți altcuiva astfel încât acesta să devină îndeajuns de furios ca să reacționeze violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

4. Notați trei lucruri pe care ați putea să le faceți altcuiva astfel încât acesta să devină îndeajuns de furios ca să reacționeze violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

Activitatea 3

Tema: Gânduri și emoții

Obiective:

– să distingă între ce gândesc și ce simt într-o situație de violență;

– să identifice maniere variate de a gândi și a simți ale unor persoane diferite în contexte asemănătoare.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: coli flipchart, fișe de lucru, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

1. La nivelul grupului- clasă este inițiață o discuție despre modul în care se simt oamenii în anumite contexte. Discuția poate porni de la un exemplu – Pentru oamenii care trăiesc pe malul Nilului, revărsarea acestuia și inundarea pământului din vecinătate face ca acesta să devină fertil și constituie motiv de bucurie; este și motivul pentru care, în Egipt, negrul este expresia bucuriei, de la culoarea pământului fertil; pentru oamenii care trăiesc pe malurile Dunării, revărsarea acesteia și inundațiile constituie prilej de îngrijorare, de tristețe întrucât le sunt distruse bunurile și este zădărnicit efortul pe care l-au depus în agricultură. Prin acest exemplu este evidențiată ideea că modul în care gândim despre ceea ce ne înconjoară influențează modul în care simțim.

2. Fiecare elev lucrează individual pe fișa de lucru “Gânduri și sentimente”.

3. În perechi elevii compară răspunsurile și observă diferențele dintre acestea.

Evaluare/ feed- back:

Sunt emoțiile/ sentimentele precizate de voi identice cu ale partenerilor de echipă? Dacă nu, de ce credeți că există diferențe? Cum apreciați faptul că există aceste diferențe?

Ce diferențe există între un sentiment și un gând?

De ce este important să fim conștienți de sentimentele și gândurile noastre?

Aspecte de accentuat:

Același context facilitează trăirea de emoții diferite de către personae diferite.

Modul în care ne simțim depinde de modul în care noi interpretăm situațiile cu care ne confruntăm.

Anexă activitatea 3

________________________________________________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “Gânduri și emoții”

Citește scenariile de mai jos. Pentru fiecare scenariu identifcă gândurile, apoi sentimentele și notează-le în spațiile aferente.

Ești la un meci de handbal. Imediat ce ai înscris un gol, Sandu te lovește în picior.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

2. Nu te înțelegi prea bine cu Emil deoarece a scornit diverse minciuni despre tine. Astăzi profesorul de fizică v-a pus în aceeași echipă de proiect, obligându-te să petreci mult timp împreună cu el.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

3. Intri în clasă și doi dintre colegii tăi/ colegele tale, așezați/ așezate în prima bancă încep să chicotească și să șușotească.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

4.Ți-ai cumpărat o jachetă nouă. Îți place foarte mult. Prietenii/ prietenele te tachinează și îți spun cât de rău îți stă.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

5.Adeseori elevii mai mari te tachinează fără motiv. Nu poți înțelege de ce se leagă cei mari întotdeauna de tine și nu de alții. Astăzi, pe holul școlii, un elev mai mare a țipat la tine să te dai la o parte din calea lui.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

Activitatea 4

Tema: Alternative, alternative…

Obiective:

– să identifice cât mai multe modalități de interpretare a unui comportament sau situație;

– să identifice cât mai multe soluții la o problemă dată;

Strategii:

metode: brainstorming, exercițiul reflectiv, jocul de rol;

mijloace: fișa de lucru “Portocala”, fișa de lucru “Alternative”

Desfășurarea activității:

Individual elevii vor completa coloana a doua din fișa de lucru “Alternative”.

Se prezintă o situație ipotetică: “Directorul școlii m-a anunțat că școala noastră a primit un cadou extrem de neobișnuit. O firmă producătoare de apă minerală ne-a dat un milion de capace de sticlă. Va trebui să identificați cât mai multe întrebuințări pentru aceste capace. Școala are nevoie de sprijinul vostru.” În grupe de câte 4 elevi se aplică brainstormingul și se listează toate soluțiile propuse. La nivelul clasei se selectează soluțiile viabile.

Se distribuie fiecărui elev fișa “Portocala”. La nivelul clasei se inițiază o discuție pe baza întrebărilor suport din fișă.

Individual elevii vor completa coloana a treia din fișa de lucru “Alternative”. Se analizează toate alternativele propuse.

Evaluare/ feed- back:

Analiza la nivelul clasei a următoarelor afirmații:

Realitatea din mintea noastră nu este o realitate limitată.

Opiniile noastre reprezintă gânduri și emoții, nu adevăruri absolute.

Un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere.

O problemă poate avea mai multe soluții.

Anexe activitatea 4

Fișa de lucru “Portocala”

Un frate și sora lui stăteau la masa din bucătărie. În mijlocul mesei era o portocală.

– Vreau portocala! strigă băiatul și întinde mâna să o ia.

– Vreau portocala! țipă fata și i-o smulge fratelui din mână.

– Hei, dă-mi-o înapoi, strigă băiatul.

– Nu, o vreau eu, țipă fata.

Mama copiilor intră în bucătărie.

– Am obosit să vă tot aud cum vă certați, spuse ea, și, luând portocala, o taie în două și îi dă fiecăruia o parte.

Fratele și sora s-au privit unul pe altul. Niciunul dintre ei nu era mulțumit deoarece niciunul nu a obținut ce a dorit: fratele voia portocala să-și facă un fresh iar fata voia portocala să o radă pentru o prăjitură.

Amândoi și-au privit triști jumătatea.

Întrebări :

Care a fost poziția fetei în acest conflict? Ce a dorit fata cu adevărat?

Care a fost poziția băiatului în acest conflict? Ce a dorit băiatul cu adevărat?

Cum a rezolvat mama conflictul?

Cum ar mai fi putut proceda mama?

Cum ar fi putut rezolva conflictul cei doi frați, fără intervenția mamei?

Fișa de lucru “Alternative”

Completați coloana a doua pentru fiecare dintre situațiile prezentate.

Completați coloana a treia identificând cât mai multe alternative.

Activitatea 5

Tema: 5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor

Obiective:

să exerseze modalități prosociale de rezolvare a conflictelor;

să exerseze modalități de luare a deciziilor

Strategii:

metode: exercițiul reflectiv; jocul de rol;

mijloace: fișa de lucru “5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor”

Desfășurarea activității:

Așezați pe grupe eterogene de lucru elevii sunt solicitați să-și împărtășească și să noteze pe o foaie situații conflictuale în care au fost implicați în ultimele zile și maniera în care au acționat.

Se analizează la nivelul clasei câteva din aceste situații, modalități de rezolvare și consecințele intervenției, evidențiindu-se manierele adecvate respectiv cele inadecvate de soluționare.

Fiecare grupă primește câte o fișă de lucru. Se alege una dintre situațiile prezentate de elevi sau din situațiile din anexă, și, la nivelul clasei, se abordează problema din perspectiva celor 5 pași de rezolvare conform fișei. Se exemplifică printr-un joc de rol.

Fiecare grupă va alege dintre situațiile descrise și notate pe foaie la începutul activității o situație pe care apoi o va aborda din perspectiva modelului în 5 pași. Fiecare grupă va prezenta în plen produsul activității. Se analizează, se pun întrebări, se fac observații.

Anexa activitatea 5

______________________________________________________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor”

Cât de eficientă

a fost alegerea?

Fișa de lucru “Situații conflictuale”

Colegul de bancă mă strigă “Grasule!” Ceilalți colegi mă privesc și râd.

Un coleg umblă fără să ceară voie în geanta altui coleg. Acesta din urmă află de la alții, se apropie de el și îl lovește cu pumnul. Diriginta intră în clasă și îi vede cei doi confruntându-se.

Ies în pauză și colegul meu de bancă îmi smulge pachetul cu mâncare din mână.

Colegul care stă în banca din spate mă împunge cu pixul în spate să-l ajut la testul de limba română. Simt că îmi este foarte dificil să mă mai concentrez la ceea ce am de făcut.

Salavastru , scoala non-violentei

Tu alegi, tu decizi!

Clasa: I-IV

Timp: 50 min.

1. Teatrul Sentimentelor

Obiective:

a. înțelegerea modului de transmitere și decodificare a mesajului mimico-postural;

b. dezvoltarea capacității de comunicare non-verbală.

Materiale necesare: cartonașe cu emoții sau emoții scrise pe cartonașe (bucurie, tristețe, frică, mirare, dezgust, rușine, furie)

Descrierea activității: Pentru a realiza exercițiul, discutați cu copiii referitor la ce este emoția, de ce avem diferite emoții, cum ne ajută emoțiile și rugați-i să vă numească emoțiile pe care le cunosc.

Coordonatorul grupului va invita copiii să creeze un teatru deosebit. Pentru a realiza exercițiul copiii vor fi împărțiți în 2 echipe. Fiecare echipă va trebui, rând pe rând, să mimeze mai multe emoții. Când o echipă va mima, cealaltă va fi spectator și va încerca să ghicească ce emoție mimează. De fiecare dată când o echipă va ghici sentimentul mimat, vor fi recompensate ambele echipe cu aplauze. Prima echipă se va ridica și va extrage un cartonaș cu o emoție și va încerca să mimeze emoția respectivă.

Acest exercițiu poate fi folosit și ca un concurs pentru a da mai mult dinamism și entuziasm. În acest caz, stabiliți un punctaj până la care va trebui să ajungă cele doua echipe și precizați că va fi premiată echipa care atinge prima acel punctaj. Punctele se vor da atât pentru „mimare” cât și pentru „ghicire”.

La finalul exercițiului, centrați discuțiile pe:

cum ne exprimam emoțiile folosind toate părțile corpului;

cum putem identifica stările celorlalți prin „citirea” corpului;

când, cum și de ce folosim comunicarea non-verbală;

avantajele și dezavantajele comunicării non-verbale, mai ales în situații de conflict

ce se întâmplă când nu ”traducem” corect mesajele nonverbale transmise; ce putem face în astfel de situații pentru a preveni conflictele;

2. Cum ne ajută și cum ne încurcă emoțiile?

Obiectiv: înțelegerea faptului că emoțiile ne pot ajuta să avem relații pozitive

Materiale: –

Descrierea activității: Alegeți 12 copii pentru exercițiul pe care îl propuneți, și formați 2 echipe de câte 6 persoane. Rugați copiii din cele două grupuri să aleagă o emoție din cele 6 pe care le prezentați: bucuria, tristețea, furia, frica, mirarea, dezgust. Emoțiile se vor repeta în cele două grupuri, astfel încât fiecare copil din cele două grupuri să aibă o emoție comună. După ce emoțiile sunt alese, explicați copiilor că au devenit reprezentanții respectivei emoții. În primul grup, copiii vor trebui să explice de ce emoția pe care o reprezintă este de ajutor, iar în cel de-al doilea grup cum această emoție le pune piedici. Astfel, copiii care reprezintă aceleași emoții, în grupuri diferite, se vor întrece în argumente pro și contra.

Discuții:

Explicați copiilor că această discuție nu are câștigători sau învinși și că toate emoțiile trebuie acceptate și trăite. Nu există emoții rele, pe care să nu le trăim ca atare, este important să ne recunoaștem și să trăim emoția noastră. În schimb ceea ce contează este modul în care ne exprimăm. Este în regulă să fim furioși, însă nu este în regulă să lovim alte persoane când simțim această emoție.

Găsiți împreună cu copiii modalități de exprimare a emoțiilor negative în manieră nonviolentă.

3. Si acum…ce facem?!

Obiective:

Identificarea persoanelor, instituțiilor de la care copiii pot obține ajutor într-o problemă ce implică violența.

Descrierea activității: Împărtiti copiii în grupuri de lucru. Oferiti fiecărui grup o serie de situatii cu diferite probleme/conflicte, fără a le spune finalul. Sarcina este ca acestia să găsească mai multe variante prin care problema prezentată se poate rezolva. Discutati apoi în grupul mare situatiile, deciziile luate, argumente care sustin deciziile, urmările acestor decizii etc.

Discuții:

Discutati ce înseamnă a lua o decizie, asumarea responsabilitătii.

Pasii luării unei decizii, identificarea mai multor alternative, analizarea acestora.

Tu alegi, tu decizi!

Clasa: V-VIII

Timp: 50 min.

1. Ce este violența (10 min.)

Obiective:

a. Identificarea principalelor caracteristici care definesc violența.

b. Identificarea tipurilor de violență existente și a caracteristicilor acestora.

Materiale: foi de hârtie sau de flipchart, carioci, creioane, pixuri

Descrierea activității: Împărțiți copiii în grupuri mici și rugați-i să realizeze un material prin care să prezinte violența așa cum o văd ei (text scris, întâmplări, desene etc.). După preyentarea materialului discutați ce înseamnă violența și de câte tipuri poate fi aceasta.

2. Teatrul Sentimentelor (15 min.)

Obiective:

a. înțelegerea modului de transmitere și decodificare a mesajului mimico-postural;

b. dezvoltarea capacității de comunicare non-verbală.

Materiale necesare: cartonașe cu emoții sau emoții scrise pe cartonașe (bucurie, tristețe, frică, mirare, dezgust, rușine, furie), cartonașe cu diferite părți ale corpului – notate sau imagini

Descrierea activității: Pentru a realiza exercițiul discutați cu copiii referitor la ce este emoția, de ce avem diferite emoții, cum ne ajută emoțiile și rugați-i să vă numească emoțiile pe care le cunosc.

Coordonatorul grupului va invita copiii să creeze un teatru deosebit. Pentru a realiza exercițiul copiii vor fi împărțiți în 2 echipe. Fiecare echipă va trebui, rând pe rând, să mimeze mai multe emoții. Când o echipă va mima, cealaltă va fi spectator și va încerca să ghicească ce emoție mimează. De fiecare dată când o echipă va ghici sentimentul mimat, vor fi recompensate ambele echipe cu aplauze. Prima echipă se va ridica și va extrage din pachetul cu cartonașele cu emoții, un singur cartonaș. Apoi va alege un cartonaș din celalalt pachet, cel cu părțile corpului. În continuare va trebui să mimeze emoția aleasă cu ajutorul părții respective a corpului. Pregătiți toate cartonașele și oferiți-le celor două echipe atunci când le vine rândul.

Acest exercițiu poate fi folosit și ca un concurs pentru a da mai mult dinamism și entuziasm. În acest caz, stabiliți un punctaj până la care va trebui să ajungă cele doua echipe și precizați că va fi premiată echipa care atinge prima acel punctaj. Punctele se vor da atât pentru „mimare” cât și pentru „ghicire”.

La finalul exercițiului, centrați discuțiile pe:

cum ne exprimam fără să vrem emoțiile cu toate părțile corpului

modul în care se pot exprima sentimentele cu ajutorul întregului corp

cum putem identifica stările celorlalți prin „citirea” corpului

când, cum și de ce folosim comunicarea non-verbală

avantajele și dezavantajele comunicării non-verbale, mai ales în situații de conflict

ce se întâmplă când nu ”traducem” corect mesajele nonverbale transmise; ce putem face în astfel de situații pentru a preveni conflictele;

3. Cum ne ajută și cum ne încurcă emoțiile? (10 min.)

Obiectiv: înțelegerea faptului că emoțiile ne pot ajuta să avem relații pozitive

Materiale: –

Descrierea activității: Alegeți 12 copii care se oferă voluntar pentru exercițiul pe care îl propuneți, și formați 2 echipe de câte 6 persoane. Rugați copiii din cele două grupuri să aleagă o emoție din cele 6 pe care le prezentați: bucuria, tristețea, furia, frica, mirarea, dezgust. Emoțiile se vor repeta în cele două grupuri, astfel încât fiecare copil din cele două grupuri să aibă o emoție comună. După ce emoțiile sunt alese, explicați copiilor că au devenit reprezentanții respectivei emoții. În primul grupu, copiii vor trebui să explice de ce emoția pe care o reprezintă este de ajutor, iar în cel de+al doilea grup cum această emoție le pune piedici. Astfel, copiii care reprezintă aceleași emoții, în grupuri diferite, se vor întrece în argumente pro și contra.

Discuții:

Explicați copiilor că această discuție nu are câștigători sau învinși și că toate emoțiile trebuie acceptate și trăite. Nu există emoții rele, pe care să nu le trăim ca atare, este important să ne recunoaștem și să trăim emoția noastră. În schimb ceea ce conteayă este modul în care ne exprimăm. Este în regulă să fim furioși, însă nu este în regulă să lovim alte persoane când simțim această emoție.

Găsiți împreună cu copiii modalități de exprimare a emoțiilor negative în manieră nonviolentă.

4. Cum ai reacționa dacă ți-aș spune…? (15 min.)

Obiectiv: exersarea abilității de a primi și oferi un feed-back negativ

Descrierea activității: Introduceți exercițiul spunând următoarele: Există mai multe emoții care sunt greu de trăit și de văzut de alți oameni. De exemplu: furie, dezamăgire, supărare. Situația în care vrei să transmiți asta altei persoane se numește feedback negativ. Este important să învățăm să acceptăm un feedback negativ, deoarece așa putem evita conflictul. Abilitatea de a da un feedback negativ constă în exprimarea criticii, a decepției și altor emoții neplăcute în mod calm, fără a pierde controlul și a jigni persoana.Rugați participanții să-și amintească situații recente în care au oferit feedback negativ. Cum s-au simțit? Cum a influențat asta relația? Continuați prin a spune: A transmite un feedback negativ este o parte a abilității, cealaltă este să poți primi unul. După ce tu ai exprimat o opinie, te aștepți ca și cealaltă persoană să îți comunice ceva de acest gen. Este un mod foarte eficient de a soluționa conflicte, a le aplana înainte ca ele să se dezvolte în ceva grav, a-ți apăra persoana fără a jigni pe interlocutor. A primi un feedback negativ-a asculta și a răspunde fără a deveni furios atunci când cineva critică ceea ce ai spus sau ai făcut. Rugați participanții să-și amintească situații recente în care au primit un feedback negativ. Cum s-au simțit? Cum a influențat asta relația? Propuneți participanților să formeze perechi și distribuiți-le fișa de lucru. Propuneți perechilor să-și aleagă o situație de neînțelegere și să însceneze oferirea și primirea de feedback, urmând pașii din fișă. Rugați participanții să schimbe rolurile. Discutați în grupul mare despre avantajele abilității exersate.

FIȘA DE LUCRU

Cum să exprimăm și să acceptam o reacție negativă

Învață să-ți exprimi eficient reacția negativă

Fii calm și întreabă persoana dacă este DISPUSĂ SĂ DISCUTE cu tine.

Spune ceva POZITIV.

Spune ce TE DERANJEAZĂ în comportamentul ei (nu la ea ca om).

Motivează DE CE te deranjează acel lucru sau dă un exemplu pentru o asemenea situație.

Roagă persoana în viitor SĂ PROCEDEZE DIFERIT, spune-i cum te aștepți să se comporte

în situații similare.

Întreabă persoana cum SE SIMTE și CE CREDE despre propunerea ta.

MULȚUMESTE-I că te-a ascultat.

Învață să primești o reacție negativă

Rămâi calm și ASCULTĂ ce iți spune persoana.

Dacă nu înțelegi și vrei să clarifici, roagă persoana să-ți dea un EXEMPLU sau să-ți explice ce are în vedere.

Întreabă CE CREDE PERSOANA că ar trebui să faci în această situație, cum ar trebui să te comporți.

Dacă poți, fii DE ACORD cu ceea ce ți se spune, dacă este nevoie-cere-ți SCUZE.

pune CE CREZI TU despre situație, care este punctul tău de vedere.

Discuții:

Cum v-ati simțit în situația să oferiți și să primiți feedback negativ?

Ce a fost mai dificil în activitate?

Cum ați reușit să urmați pașii din fișă?

În ce situații reale ați putea utiliza aceste tehnici?

III.2.Strategii de intervenție ale violenței în școală

III.2.1.Strategii de intervenție la nivel instituțional

III.2.2.Strategii de intervenție la nivelul clasei

III.2.3.Strategii de intervenție la nivel individual

De completat

Capitolul IV: Demers investigativ

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetări este studierea relației dintre stima de sine, nivelul violenței resimțite în școală și familie și manifestarea comportamentului agresiv al elevilor, în mediul urban și mediul rural.

Investigarea nivelului stimei de sine a elevilor din mediul urban și rural;

Studiul comparativ al rolului pe care mediul îl are în perceperea violenței și manifestarea comportamentului agresiv;

Delimitarea relației existente între nivelul stimei de sine și cel al violenței resimțite de elev;

Studiul rolului sexului în perceperea nivelului și tipului de violență resimțit;

Elaborarea unor sugestii și propuneri utile psihologului școlar în consilierea educațională a adolescenților.

IV.2.Ipotezele cercetării

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește nivelul de violență resimțit, în sensul că băieții percep mai multă violență fizică.

În funcție de mediul de proveniență (urban, rural) există diferențe între elevi din punct de vedere al nivelului și tipului de violență resimțit.

Elevii care percep un nivel ridicat al violenței au o stimă de sine scazută (pe masură ce crește nivelul violentei percepute, scade nivelul stimei de sine).

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește nivelul manifestat al stimei de sine.

În funcție de mediul de proveniență există diferențe între adolescenți în ceea ce privește nivelul stimei de sine.

Există diferențe în funcție de mediul de proveniență în cea ce privește tendința de manifestare a comportamentului agresiv.

IV.3.Design-ul cercetării

IV.3.1.Lotul investigat

Subiecții care au participat la cercetare sunt elevi din județul Iași cu vârste cuprinse între 9- 15 ani (din mediul urban 60 și mediul rural 60).

La acest studiu au participat în prima etapă, cea a culegerii aserțiunilor pentru construirea chestionarului un număr de 40 de elevi, de la Școala Gimnazială Grajduri și Școala Alexandru cel Bun, Iași.

Pretestarea chestionarului s-a realizat pe un eșantion de 41 de elevi de la Școala Gimnazială Grajduri, alții decât cei care au participat în prima etapă.

În etapa finală la acest studiu vor participa 120 de subiecți.

IV.3.2.Descrierea instrumentelor utilizate

IV.3.3.Variabilele cercetării

Variabile independente

Mediul de proveniență: mediul rural

mediul urban

Sexul subiecților: feminin

masculin

Variabile dependente

Stima de sine (generală, socială, școlară, familială)

Nivelul și tipul de violență resimțit

Gradul de manifestare a agresivității

IV.4.Interpretarea rezultatelor

IV.5.Interpretarea psihologică

IV.6.Concluzii

IV.6.1.Principalele rezultate ale cercetării

IV.6.2.Premise pentru o viitoare cercetare

Activitatea 1

Tema: Mesaje, mesaje…

Obiective:

– să identifice comportamentele violente;

– să analizeze semnificația anumitor enunțuri, mesaje transmise în forme variate.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: videoproiector, coli flipchart, fișe de lucru, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

Va fi vizionat spotul “Children see, children do” iar elevii vor identifica formele de manifestare ale comportamentului violent în cadrul spotului. Sunt identificate posibile cauze respectiv consecințe ale comportamentelor violente prezentate. Va fi analizat modul în care modelele comportamentale din jurul nostru influențează coportamentul propriu.

Grupați în 5 echipe, elevii vor alcătui câte o listă de mesaje care le sunt adresate prin diverse surse:

grupa 1: listă cu mesaje pe care le primim de la familie;

grupa 2: listă cu mesaje pe care le recepționăm de la școală;

grupa 3: listă cu mesaje pe care le primim de la prieteni;

grupa 4: listă cu mesaje din cărți, ziare, reviste;

grupa 5: listă cu mesaje pe care le recepționăm de la TV.

Liderul fiecărui grup prezintă mesajele identificate. Se compară mesajele primite din surse diferite.

Se analizează comportamentul în situația în care o persoană primește mesaje contradictorii (Ex. Ce se întâmplă când părinții vă cer să fiți acasă la o anumită oră, iar prietenii vă îndeamnă să rămâneți alături de ei? După ce mesaj vă conduceți? De ce?)

Evaluare/ feed- back:

Ce caracteristici au mesajele pe care le primim din diferite surse?

În cazul în care avem de-a face cu mesaje contradictorii, cum decidem pe care dintre ele să-l avem în vedere?

În ce mod comportamentele din jurul nostru influențează comportamentul propriu?

Activitatea 2

Tema: Reacții, reacții…

Obiective:

– să identifice propriile lor reacții în situații conflictuale;

– să analizeze relația comportamente- reacții fizice în situații conflictuale.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: coli flipchart, fișa de lucru “Inima mea care bate” fișa de lucru “Reacții, reacții”, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

Elevii se împart în grupe de câte 4. Având la dispoziție 10 minute fiecare grupă va nota pe foaie cât mai multe reacții pe care le-au avut în situații conflictuale sau violente.

Fiecare grupă va prezenta la nivelul clasei exemplele pe care le-au identificat iar un elev va scrie la tablă/ flipchart toate răspunsurile. Aceste răspunsuri obținute la nivelul clasei vor fi înregistrate de către un elev din fiecare grupă în coloana 1 din fișa de lucru “Inima mea care bate”. Exemple: vorbim tot mai tare, transpirăm, tremurăm, fugim, vorbim mai repede, respirăm mai repede, roșim, strângem mâinile pumn, plângem, nu vorbim deloc, inima noastră bate mai repede, strângem din dinți.

Fiecare membru al grupei va bifa pe fișa “Inima mea care bate” în dreptul reacțiilor pe care le-a avut el însuși în contexte conflictuale variate.

Se analizează diferențele care apar între elevi din perspectiva reacțiilor în situații conflictuale sau de violență.

Fiecare elev din clasă va completa fișa “Reacții, reacții…” pe care nu o va semna.

Se analizează răspunsurile diferite ale elevilor la fiecare item din fișă.

Evaluare/ feed- back:

Există diferențe semnificative între maniera de reacție într-o anumită situație?

Există diferențe între situațiile care generează aceeași reacție?

Diferențele de gen influențează maniera de reacție? (băieți – fete, mame- tați)

Cum influențează sentimentele felul în care acționîm?

Anexe activitatea 2

_______________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “Inima mea care bate”

Grupa:……………………….

– Completați coloana 1 cu reacții fizice în situații de conflict.

– Adăugați în coloana 1 reacțiile fizice care au fost prezentate de celelalte grupe.

– Bifați în dreptul acelor reacții care constituie modalitatea voastră de reacție în situații de violență.

Fișa de lucru “Reacții, reacții…”

Notați trei lucruri pe care cineva vi le-ar putea spune astfel încât să deveniți îndeajuns de furios ca să reacționați violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

2. Notați trei lucruri pe care cineva vi le-ar putea face astfel încât să deveniți îndeajuns de furios ca să reacționați violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

3.Notați trei lucruri pe care ați putea să le spuneți altcuiva astfel încât acesta să devină îndeajuns de furios ca să reacționeze violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

4. Notați trei lucruri pe care ați putea să le faceți altcuiva astfel încât acesta să devină îndeajuns de furios ca să reacționeze violent verbal sau fizic:

– ……………………………………………………………….

Activitatea 3

Tema: Gânduri și emoții

Obiective:

– să distingă între ce gândesc și ce simt într-o situație de violență;

– să identifice maniere variate de a gândi și a simți ale unor persoane diferite în contexte asemănătoare.

Strategii:

metode: discuția, lucrul pe grupe

mijloace: coli flipchart, fișe de lucru, creioane, carioci

Desfășurarea activității:

1. La nivelul grupului- clasă este inițiață o discuție despre modul în care se simt oamenii în anumite contexte. Discuția poate porni de la un exemplu – Pentru oamenii care trăiesc pe malul Nilului, revărsarea acestuia și inundarea pământului din vecinătate face ca acesta să devină fertil și constituie motiv de bucurie; este și motivul pentru care, în Egipt, negrul este expresia bucuriei, de la culoarea pământului fertil; pentru oamenii care trăiesc pe malurile Dunării, revărsarea acesteia și inundațiile constituie prilej de îngrijorare, de tristețe întrucât le sunt distruse bunurile și este zădărnicit efortul pe care l-au depus în agricultură. Prin acest exemplu este evidențiată ideea că modul în care gândim despre ceea ce ne înconjoară influențează modul în care simțim.

2. Fiecare elev lucrează individual pe fișa de lucru “Gânduri și sentimente”.

3. În perechi elevii compară răspunsurile și observă diferențele dintre acestea.

Evaluare/ feed- back:

Sunt emoțiile/ sentimentele precizate de voi identice cu ale partenerilor de echipă? Dacă nu, de ce credeți că există diferențe? Cum apreciați faptul că există aceste diferențe?

Ce diferențe există între un sentiment și un gând?

De ce este important să fim conștienți de sentimentele și gândurile noastre?

Aspecte de accentuat:

Același context facilitează trăirea de emoții diferite de către personae diferite.

Modul în care ne simțim depinde de modul în care noi interpretăm situațiile cu care ne confruntăm.

Anexă activitatea 3

________________________________________________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “Gânduri și emoții”

Citește scenariile de mai jos. Pentru fiecare scenariu identifcă gândurile, apoi sentimentele și notează-le în spațiile aferente.

Ești la un meci de handbal. Imediat ce ai înscris un gol, Sandu te lovește în picior.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

2. Nu te înțelegi prea bine cu Emil deoarece a scornit diverse minciuni despre tine. Astăzi profesorul de fizică v-a pus în aceeași echipă de proiect, obligându-te să petreci mult timp împreună cu el.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

3. Intri în clasă și doi dintre colegii tăi/ colegele tale, așezați/ așezate în prima bancă încep să chicotească și să șușotească.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

4.Ți-ai cumpărat o jachetă nouă. Îți place foarte mult. Prietenii/ prietenele te tachinează și îți spun cât de rău îți stă.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

5.Adeseori elevii mai mari te tachinează fără motiv. Nu poți înțelege de ce se leagă cei mari întotdeauna de tine și nu de alții. Astăzi, pe holul școlii, un elev mai mare a țipat la tine să te dai la o parte din calea lui.

Te gândești:………………………………………………………………………….

Simți:……………………………………………………………………………..

Activitatea 4

Tema: Alternative, alternative…

Obiective:

– să identifice cât mai multe modalități de interpretare a unui comportament sau situație;

– să identifice cât mai multe soluții la o problemă dată;

Strategii:

metode: brainstorming, exercițiul reflectiv, jocul de rol;

mijloace: fișa de lucru “Portocala”, fișa de lucru “Alternative”

Desfășurarea activității:

Individual elevii vor completa coloana a doua din fișa de lucru “Alternative”.

Se prezintă o situație ipotetică: “Directorul școlii m-a anunțat că școala noastră a primit un cadou extrem de neobișnuit. O firmă producătoare de apă minerală ne-a dat un milion de capace de sticlă. Va trebui să identificați cât mai multe întrebuințări pentru aceste capace. Școala are nevoie de sprijinul vostru.” În grupe de câte 4 elevi se aplică brainstormingul și se listează toate soluțiile propuse. La nivelul clasei se selectează soluțiile viabile.

Se distribuie fiecărui elev fișa “Portocala”. La nivelul clasei se inițiază o discuție pe baza întrebărilor suport din fișă.

Individual elevii vor completa coloana a treia din fișa de lucru “Alternative”. Se analizează toate alternativele propuse.

Evaluare/ feed- back:

Analiza la nivelul clasei a următoarelor afirmații:

Realitatea din mintea noastră nu este o realitate limitată.

Opiniile noastre reprezintă gânduri și emoții, nu adevăruri absolute.

Un comportament poate fi abordat din mai multe puncte de vedere.

O problemă poate avea mai multe soluții.

Anexe activitatea 4

Fișa de lucru “Portocala”

Un frate și sora lui stăteau la masa din bucătărie. În mijlocul mesei era o portocală.

– Vreau portocala! strigă băiatul și întinde mâna să o ia.

– Vreau portocala! țipă fata și i-o smulge fratelui din mână.

– Hei, dă-mi-o înapoi, strigă băiatul.

– Nu, o vreau eu, țipă fata.

Mama copiilor intră în bucătărie.

– Am obosit să vă tot aud cum vă certați, spuse ea, și, luând portocala, o taie în două și îi dă fiecăruia o parte.

Fratele și sora s-au privit unul pe altul. Niciunul dintre ei nu era mulțumit deoarece niciunul nu a obținut ce a dorit: fratele voia portocala să-și facă un fresh iar fata voia portocala să o radă pentru o prăjitură.

Amândoi și-au privit triști jumătatea.

Întrebări :

Care a fost poziția fetei în acest conflict? Ce a dorit fata cu adevărat?

Care a fost poziția băiatului în acest conflict? Ce a dorit băiatul cu adevărat?

Cum a rezolvat mama conflictul?

Cum ar mai fi putut proceda mama?

Cum ar fi putut rezolva conflictul cei doi frați, fără intervenția mamei?

Fișa de lucru “Alternative”

Completați coloana a doua pentru fiecare dintre situațiile prezentate.

Completați coloana a treia identificând cât mai multe alternative.

Activitatea 5

Tema: 5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor

Obiective:

să exerseze modalități prosociale de rezolvare a conflictelor;

să exerseze modalități de luare a deciziilor

Strategii:

metode: exercițiul reflectiv; jocul de rol;

mijloace: fișa de lucru “5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor”

Desfășurarea activității:

Așezați pe grupe eterogene de lucru elevii sunt solicitați să-și împărtășească și să noteze pe o foaie situații conflictuale în care au fost implicați în ultimele zile și maniera în care au acționat.

Se analizează la nivelul clasei câteva din aceste situații, modalități de rezolvare și consecințele intervenției, evidențiindu-se manierele adecvate respectiv cele inadecvate de soluționare.

Fiecare grupă primește câte o fișă de lucru. Se alege una dintre situațiile prezentate de elevi sau din situațiile din anexă, și, la nivelul clasei, se abordează problema din perspectiva celor 5 pași de rezolvare conform fișei. Se exemplifică printr-un joc de rol.

Fiecare grupă va alege dintre situațiile descrise și notate pe foaie la începutul activității o situație pe care apoi o va aborda din perspectiva modelului în 5 pași. Fiecare grupă va prezenta în plen produsul activității. Se analizează, se pun întrebări, se fac observații.

Anexa activitatea 5

______________________________________________________________________________________________________________________________

Fișa de lucru “5 pași în rezolvarea eficientă a problemelor”

Cât de eficientă

a fost alegerea?

Fișa de lucru “Situații conflictuale”

Colegul de bancă mă strigă “Grasule!” Ceilalți colegi mă privesc și râd.

Un coleg umblă fără să ceară voie în geanta altui coleg. Acesta din urmă află de la alții, se apropie de el și îl lovește cu pumnul. Diriginta intră în clasă și îi vede cei doi confruntându-se.

Ies în pauză și colegul meu de bancă îmi smulge pachetul cu mâncare din mână.

Colegul care stă în banca din spate mă împunge cu pixul în spate să-l ajut la testul de limba română. Simt că îmi este foarte dificil să mă mai concentrez la ceea ce am de făcut.

Salavastru , scoala non-violentei

Tu alegi, tu decizi!

Clasa: I-IV

Timp: 50 min.

1. Teatrul Sentimentelor

Obiective:

a. înțelegerea modului de transmitere și decodificare a mesajului mimico-postural;

b. dezvoltarea capacității de comunicare non-verbală.

Materiale necesare: cartonașe cu emoții sau emoții scrise pe cartonașe (bucurie, tristețe, frică, mirare, dezgust, rușine, furie)

Descrierea activității: Pentru a realiza exercițiul, discutați cu copiii referitor la ce este emoția, de ce avem diferite emoții, cum ne ajută emoțiile și rugați-i să vă numească emoțiile pe care le cunosc.

Coordonatorul grupului va invita copiii să creeze un teatru deosebit. Pentru a realiza exercițiul copiii vor fi împărțiți în 2 echipe. Fiecare echipă va trebui, rând pe rând, să mimeze mai multe emoții. Când o echipă va mima, cealaltă va fi spectator și va încerca să ghicească ce emoție mimează. De fiecare dată când o echipă va ghici sentimentul mimat, vor fi recompensate ambele echipe cu aplauze. Prima echipă se va ridica și va extrage un cartonaș cu o emoție și va încerca să mimeze emoția respectivă.

Acest exercițiu poate fi folosit și ca un concurs pentru a da mai mult dinamism și entuziasm. În acest caz, stabiliți un punctaj până la care va trebui să ajungă cele doua echipe și precizați că va fi premiată echipa care atinge prima acel punctaj. Punctele se vor da atât pentru „mimare” cât și pentru „ghicire”.

La finalul exercițiului, centrați discuțiile pe:

cum ne exprimam emoțiile folosind toate părțile corpului;

cum putem identifica stările celorlalți prin „citirea” corpului;

când, cum și de ce folosim comunicarea non-verbală;

avantajele și dezavantajele comunicării non-verbale, mai ales în situații de conflict

ce se întâmplă când nu ”traducem” corect mesajele nonverbale transmise; ce putem face în astfel de situații pentru a preveni conflictele;

2. Cum ne ajută și cum ne încurcă emoțiile?

Obiectiv: înțelegerea faptului că emoțiile ne pot ajuta să avem relații pozitive

Materiale: –

Descrierea activității: Alegeți 12 copii pentru exercițiul pe care îl propuneți, și formați 2 echipe de câte 6 persoane. Rugați copiii din cele două grupuri să aleagă o emoție din cele 6 pe care le prezentați: bucuria, tristețea, furia, frica, mirarea, dezgust. Emoțiile se vor repeta în cele două grupuri, astfel încât fiecare copil din cele două grupuri să aibă o emoție comună. După ce emoțiile sunt alese, explicați copiilor că au devenit reprezentanții respectivei emoții. În primul grup, copiii vor trebui să explice de ce emoția pe care o reprezintă este de ajutor, iar în cel de-al doilea grup cum această emoție le pune piedici. Astfel, copiii care reprezintă aceleași emoții, în grupuri diferite, se vor întrece în argumente pro și contra.

Discuții:

Explicați copiilor că această discuție nu are câștigători sau învinși și că toate emoțiile trebuie acceptate și trăite. Nu există emoții rele, pe care să nu le trăim ca atare, este important să ne recunoaștem și să trăim emoția noastră. În schimb ceea ce contează este modul în care ne exprimăm. Este în regulă să fim furioși, însă nu este în regulă să lovim alte persoane când simțim această emoție.

Găsiți împreună cu copiii modalități de exprimare a emoțiilor negative în manieră nonviolentă.

3. Si acum…ce facem?!

Obiective:

Identificarea persoanelor, instituțiilor de la care copiii pot obține ajutor într-o problemă ce implică violența.

Descrierea activității: Împărtiti copiii în grupuri de lucru. Oferiti fiecărui grup o serie de situatii cu diferite probleme/conflicte, fără a le spune finalul. Sarcina este ca acestia să găsească mai multe variante prin care problema prezentată se poate rezolva. Discutati apoi în grupul mare situatiile, deciziile luate, argumente care sustin deciziile, urmările acestor decizii etc.

Discuții:

Discutati ce înseamnă a lua o decizie, asumarea responsabilitătii.

Pasii luării unei decizii, identificarea mai multor alternative, analizarea acestora.

Tu alegi, tu decizi!

Clasa: V-VIII

Timp: 50 min.

1. Ce este violența (10 min.)

Obiective:

a. Identificarea principalelor caracteristici care definesc violența.

b. Identificarea tipurilor de violență existente și a caracteristicilor acestora.

Materiale: foi de hârtie sau de flipchart, carioci, creioane, pixuri

Descrierea activității: Împărțiți copiii în grupuri mici și rugați-i să realizeze un material prin care să prezinte violența așa cum o văd ei (text scris, întâmplări, desene etc.). După preyentarea materialului discutați ce înseamnă violența și de câte tipuri poate fi aceasta.

2. Teatrul Sentimentelor (15 min.)

Obiective:

a. înțelegerea modului de transmitere și decodificare a mesajului mimico-postural;

b. dezvoltarea capacității de comunicare non-verbală.

Materiale necesare: cartonașe cu emoții sau emoții scrise pe cartonașe (bucurie, tristețe, frică, mirare, dezgust, rușine, furie), cartonașe cu diferite părți ale corpului – notate sau imagini

Descrierea activității: Pentru a realiza exercițiul discutați cu copiii referitor la ce este emoția, de ce avem diferite emoții, cum ne ajută emoțiile și rugați-i să vă numească emoțiile pe care le cunosc.

Coordonatorul grupului va invita copiii să creeze un teatru deosebit. Pentru a realiza exercițiul copiii vor fi împărțiți în 2 echipe. Fiecare echipă va trebui, rând pe rând, să mimeze mai multe emoții. Când o echipă va mima, cealaltă va fi spectator și va încerca să ghicească ce emoție mimează. De fiecare dată când o echipă va ghici sentimentul mimat, vor fi recompensate ambele echipe cu aplauze. Prima echipă se va ridica și va extrage din pachetul cu cartonașele cu emoții, un singur cartonaș. Apoi va alege un cartonaș din celalalt pachet, cel cu părțile corpului. În continuare va trebui să mimeze emoția aleasă cu ajutorul părții respective a corpului. Pregătiți toate cartonașele și oferiți-le celor două echipe atunci când le vine rândul.

Acest exercițiu poate fi folosit și ca un concurs pentru a da mai mult dinamism și entuziasm. În acest caz, stabiliți un punctaj până la care va trebui să ajungă cele doua echipe și precizați că va fi premiată echipa care atinge prima acel punctaj. Punctele se vor da atât pentru „mimare” cât și pentru „ghicire”.

La finalul exercițiului, centrați discuțiile pe:

cum ne exprimam fără să vrem emoțiile cu toate părțile corpului

modul în care se pot exprima sentimentele cu ajutorul întregului corp

cum putem identifica stările celorlalți prin „citirea” corpului

când, cum și de ce folosim comunicarea non-verbală

avantajele și dezavantajele comunicării non-verbale, mai ales în situații de conflict

ce se întâmplă când nu ”traducem” corect mesajele nonverbale transmise; ce putem face în astfel de situații pentru a preveni conflictele;

3. Cum ne ajută și cum ne încurcă emoțiile? (10 min.)

Obiectiv: înțelegerea faptului că emoțiile ne pot ajuta să avem relații pozitive

Materiale: –

Descrierea activității: Alegeți 12 copii care se oferă voluntar pentru exercițiul pe care îl propuneți, și formați 2 echipe de câte 6 persoane. Rugați copiii din cele două grupuri să aleagă o emoție din cele 6 pe care le prezentați: bucuria, tristețea, furia, frica, mirarea, dezgust. Emoțiile se vor repeta în cele două grupuri, astfel încât fiecare copil din cele două grupuri să aibă o emoție comună. După ce emoțiile sunt alese, explicați copiilor că au devenit reprezentanții respectivei emoții. În primul grupu, copiii vor trebui să explice de ce emoția pe care o reprezintă este de ajutor, iar în cel de+al doilea grup cum această emoție le pune piedici. Astfel, copiii care reprezintă aceleași emoții, în grupuri diferite, se vor întrece în argumente pro și contra.

Discuții:

Explicați copiilor că această discuție nu are câștigători sau învinși și că toate emoțiile trebuie acceptate și trăite. Nu există emoții rele, pe care să nu le trăim ca atare, este important să ne recunoaștem și să trăim emoția noastră. În schimb ceea ce conteayă este modul în care ne exprimăm. Este în regulă să fim furioși, însă nu este în regulă să lovim alte persoane când simțim această emoție.

Găsiți împreună cu copiii modalități de exprimare a emoțiilor negative în manieră nonviolentă.

4. Cum ai reacționa dacă ți-aș spune…? (15 min.)

Obiectiv: exersarea abilității de a primi și oferi un feed-back negativ

Descrierea activității: Introduceți exercițiul spunând următoarele: Există mai multe emoții care sunt greu de trăit și de văzut de alți oameni. De exemplu: furie, dezamăgire, supărare. Situația în care vrei să transmiți asta altei persoane se numește feedback negativ. Este important să învățăm să acceptăm un feedback negativ, deoarece așa putem evita conflictul. Abilitatea de a da un feedback negativ constă în exprimarea criticii, a decepției și altor emoții neplăcute în mod calm, fără a pierde controlul și a jigni persoana.Rugați participanții să-și amintească situații recente în care au oferit feedback negativ. Cum s-au simțit? Cum a influențat asta relația? Continuați prin a spune: A transmite un feedback negativ este o parte a abilității, cealaltă este să poți primi unul. După ce tu ai exprimat o opinie, te aștepți ca și cealaltă persoană să îți comunice ceva de acest gen. Este un mod foarte eficient de a soluționa conflicte, a le aplana înainte ca ele să se dezvolte în ceva grav, a-ți apăra persoana fără a jigni pe interlocutor. A primi un feedback negativ-a asculta și a răspunde fără a deveni furios atunci când cineva critică ceea ce ai spus sau ai făcut. Rugați participanții să-și amintească situații recente în care au primit un feedback negativ. Cum s-au simțit? Cum a influențat asta relația? Propuneți participanților să formeze perechi și distribuiți-le fișa de lucru. Propuneți perechilor să-și aleagă o situație de neînțelegere și să însceneze oferirea și primirea de feedback, urmând pașii din fișă. Rugați participanții să schimbe rolurile. Discutați în grupul mare despre avantajele abilității exersate.

FIȘA DE LUCRU

Cum să exprimăm și să acceptam o reacție negativă

Învață să-ți exprimi eficient reacția negativă

Fii calm și întreabă persoana dacă este DISPUSĂ SĂ DISCUTE cu tine.

Spune ceva POZITIV.

Spune ce TE DERANJEAZĂ în comportamentul ei (nu la ea ca om).

Motivează DE CE te deranjează acel lucru sau dă un exemplu pentru o asemenea situație.

Roagă persoana în viitor SĂ PROCEDEZE DIFERIT, spune-i cum te aștepți să se comporte

în situații similare.

Întreabă persoana cum SE SIMTE și CE CREDE despre propunerea ta.

MULȚUMESTE-I că te-a ascultat.

Învață să primești o reacție negativă

Rămâi calm și ASCULTĂ ce iți spune persoana.

Dacă nu înțelegi și vrei să clarifici, roagă persoana să-ți dea un EXEMPLU sau să-ți explice ce are în vedere.

Întreabă CE CREDE PERSOANA că ar trebui să faci în această situație, cum ar trebui să te comporți.

Dacă poți, fii DE ACORD cu ceea ce ți se spune, dacă este nevoie-cere-ți SCUZE.

pune CE CREZI TU despre situație, care este punctul tău de vedere.

Discuții:

Cum v-ati simțit în situația să oferiți și să primiți feedback negativ?

Ce a fost mai dificil în activitate?

Cum ați reușit să urmați pașii din fișă?

În ce situații reale ați putea utiliza aceste tehnici?

III.2.Strategii de intervenție ale violenței în școală

III.2.1.Strategii de intervenție la nivel instituțional

III.2.2.Strategii de intervenție la nivelul clasei

III.2.3.Strategii de intervenție la nivel individual

De completat

Capitolul IV: Demers investigativ

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul acestei cercetări este studierea relației dintre stima de sine, nivelul violenței resimțite în școală și familie și manifestarea comportamentului agresiv al elevilor, în mediul urban și mediul rural.

Investigarea nivelului stimei de sine a elevilor din mediul urban și rural;

Studiul comparativ al rolului pe care mediul îl are în perceperea violenței și manifestarea comportamentului agresiv;

Delimitarea relației existente între nivelul stimei de sine și cel al violenței resimțite de elev;

Studiul rolului sexului în perceperea nivelului și tipului de violență resimțit;

Elaborarea unor sugestii și propuneri utile psihologului școlar în consilierea educațională a adolescenților.

IV.2.Ipotezele cercetării

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește nivelul de violență resimțit, în sensul că băieții percep mai multă violență fizică.

În funcție de mediul de proveniență (urban, rural) există diferențe între elevi din punct de vedere al nivelului și tipului de violență resimțit.

Elevii care percep un nivel ridicat al violenței au o stimă de sine scazută (pe masură ce crește nivelul violentei percepute, scade nivelul stimei de sine).

Există diferențe între băieți și fete în ceea ce privește nivelul manifestat al stimei de sine.

În funcție de mediul de proveniență există diferențe între adolescenți în ceea ce privește nivelul stimei de sine.

Există diferențe în funcție de mediul de proveniență în cea ce privește tendința de manifestare a comportamentului agresiv.

IV.3.Design-ul cercetării

IV.3.1.Lotul investigat

Subiecții care au participat la cercetare sunt elevi din județul Iași cu vârste cuprinse între 9- 15 ani (din mediul urban 60 și mediul rural 60).

La acest studiu au participat în prima etapă, cea a culegerii aserțiunilor pentru construirea chestionarului un număr de 40 de elevi, de la Școala Gimnazială Grajduri și Școala Alexandru cel Bun, Iași.

Pretestarea chestionarului s-a realizat pe un eșantion de 41 de elevi de la Școala Gimnazială Grajduri, alții decât cei care au participat în prima etapă.

În etapa finală la acest studiu vor participa 120 de subiecți.

IV.3.2.Descrierea instrumentelor utilizate

IV.3.3.Variabilele cercetării

Variabile independente

Mediul de proveniență: mediul rural

mediul urban

Sexul subiecților: feminin

masculin

Variabile dependente

Stima de sine (generală, socială, școlară, familială)

Nivelul și tipul de violență resimțit

Gradul de manifestare a agresivității

IV.4.Interpretarea rezultatelor

IV.5.Interpretarea psihologică

IV.6.Concluzii

IV.6.1.Principalele rezultate ale cercetării

IV.6.2.Premise pentru o viitoare cercetare

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Explorari ALE Violentei In Ciclul Primar Si Gimnazial (ID: 165240)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Explorari ALE Violentei In Ciclul Primar Si Gimnazial

Copyright Notice

Familia Si Abandonul Scolar din Perspectiva Asistentei Sociale

Caracteristicile Esentiale ALE Consilierii Psihopedagogice

Imaginea DE Sine LA Deficientul Mintal Usor

Abuzurile Sexuale

Influenta Anxietatii Asupra Sigurantei de Sine la Adolescenti

Consilierea Psihopedagogica Continut Si Specific

Copyright Notice

Similar Posts