Efectele Psihologice ale Detinerii Si sau Folosirii Armelor de Foc

Cuprins

Lista tabelelor

Lista figurilor

Introducere

„Dacă în primul act,pe scenă,atârnă o armă,în ultimul act,cu ea trebuie să se tragă ”

(Anton Cechov)

Diversitatea este una din caracteristicile esențiale a tot ceea ce ne înconjoară. Oamenii la rândul lor se caracterizează prin diversitate, atât în plan somatic cât și psihic.

Dezvoltarea psiho-somatică a ființei umane, depinde în mare măsură de partea genetică a fiecăruia, și de impactul individului cu mediul social, un rol deosebit avându-l în acest sens educația primită în familie și în instituțiile de învățământ. Având în vedere că factorii enunțați mai sus diferă de la un om la altul rezultatul final va fi diversitatea de idei și acțiuni a fiecăruia dintre noi.

Pe acest fond au existat de când lumea neînțelegeri ajungându-se la conflicte între persoane, grupuri de interese state și alianțe militare. Atunci când conflictul nu poate fi rezolvat pe calea dialogului, tensiunea dintre părțile în cauză poate crește în așa măsură încât se recurge la forță. Cel atacat oricât de înțelept sau puternic ar fi, vinovat sau nevinovat, este pus în situația de a se apăra. Așadar, oamenii au fost nevoiți dintotdeauna să facă față agresorilor prin diferite metode, una fiind aceea de a apela la utilizarea armelor.

Astfel, au început să apară, inițial primitive și ineficiente, apoi din ce în ce mai avansate, unelte a căror scop precis era imobilizarea sau uciderea vânatului, unelte pe care societatea, mii de ani mai târziu, le va numi arme. Tot din nevoia de securitate, oamenii au început să înțeleagă ideea că un grup este mai puternic decât un individ, și implicit, oferă mai multă siguranță. Organizându-se în gupuri, oamenii au început să gândească mai presus de nevoile individuale, și să urmărească interesele grupului. Însă, odată cu apropierea dintre oameni, au început să apară și conflictele între aceștia, iar singura metodă aflată la îndemână unui intelect primitiv pentru rezolvarea lor era, ca și în lumea animală, violentă. Și precum era de așteptat, ca și în lumea animală, cel mai puternic câștigă.

În acest moment intervine marea revelație a omului primitiv, moment în care acesta va înțelege faptul că, deși legea naturii dictează că cel mai puternic să câștige, oamenii au găsit o metodă să învingă în confruntarea cu animalele pe care le vânau, indiferent cât de mari sau de puternice erau. Cum? Cu ajutorul armelor. Aici avem momentul de cumpănă din istoria omenirii, când omul primitiv a realizat că armele pot prezenta un potențial de a sfida legea naturii și în rândul semenilor, oferind și celui mai slab șansa să câștige.

Din acest moment, ustensilele pentru vânat au început să evolueze și să își schimbe destinația, devenind arme pentru înfruntarea semenilor. De la acest moment, din preistoria umanității, până la iminența distrugerii totale a planetei în perioada Războiului Rece și până în prezent, armele nu au încetat să evolueze și să semene distrugere în rândul semenilor noștri prin utilizarea lor, uitând de mult scopul pentru care au fost create – acela de a ajuta omul să cucerească natura.

Dincolo de scopul și dimensiunea fizică a armelor, odată cu evoluția civilizației și a tehnologiei, armele au început să capete și o dimensiune psihologică. Oamenii au realizat că armele posedă nu numai un potențial fizic, prin utilizarea lor, dar și un potențial psihologic, prin deținerea lor, chiar fără să implice utilizarea.

Lucrarea de față propune o analiză succintă asupra acestei dimensiuni psihologice a armelor, atât din perspectiva deținătorului, cât și din perspectiva celor cu care acesta relaționează, precum și de la scopul lor primordial, acela de a proteja viața, la scopul pentru care sunt folosite cel mai frecvent astăzi, acela de a lua viața.Deși cu toții cunoaștem faptul că deținerea și utilizarea armelor este un subiect extrem de sensibil pentru societatea contemporană, atât din punct de vedere moral, cât și religios, fenomenul de înarmare este în continuă desfășurare. Numai înțelegând corespunzător fenomenul deținerii unei arme, deținătorul acestuia poate evalua așa cum se cuvine momentul în care va fi nevoit să o utilizeze.

Pentru realizarea lucrării de licență eu am ales tema “Efectele psihologice ale utilizării și sau deținerii armelor de foc “ deoarece mi-am dat seama că în ultimi ani datorită unor evenimente cauzate de persoane cu presupuse tulburări mintale, dar care dețineau permis port-armă s-au întamplat mai multe crime, lucru care după părerea mea nu este normal. Pe de altă parte am ales această temă deoarece nu prea este abordată în literatura de specialitate, și nu în ultimul rând deoarece și eu sunt militar, deci mă aflu în situația de a deține și de a folosi armament.

Capitolul 1.Implicații de ordin psihologic privind utilizarea armelor de foc atât în mediul militar cât și în cel civil

De-a lungul istoriei, armele au reprezentat întotdeauna o formă de apărare sau atac, însă principala implicație psihologică a acestora este faptul că au fost și sunt în continuare considerate ca fiind simbolul puterii. Armele au conferit dintotdeauna deținătorului autoritate și influență, fiind deseori utilizate pentru a răspândi teama în rândurile celor care i se opuneau. Fie că vorbim de cele mai rudimentare arme, confecționate din bețe sau pietre, fie că vorbim de armene moderne, care implică cercetări îndelungate și investiții colosale, armele au constituit încă de la apariția lor un instrument de impunere a voinței deținătorului prin forță.

Saltul tehnologic ce a produs trecerea de la armele clasice, de contact la armele de foc a reprezentat un punct de cotitură în utilizarea acestora, prin valorificarea potențialului în luptă. Spre deosebire de precursoarele lor, armele de foc nu necesitau abilități fizice deosebite și nici disponibilitate de efort prelungit.

Apariția armelor de foc a schimbat radical modul de desfășurare al războaielor, eliminând necesitatea apropierii fizice între combatanți. Astfel, aceasta a dus la apariția și dezvoltarea unor noi strategii, adaptate la evoluția tehnologică.

Impactul psihologic pe care apariția armelor cu acțiune la distanță l-a produs a constat în echilibrarea balanței între adversari, indiferent de atributele fizice ale acestora. Astfel, negarea avantajului fizic pe care combatanții îl aveau unul asupra celuilalt a condus la sporirea instinctului de autoconservare al acestora.

Ulterior, apariția armelor de foc nu a făcut decât să accentueze acest impact psihologic, prin creșterea eficienței, a forței de distrugere și a distanței la care puteau fi utilizate. De asemenea, armelede foc prezentau un impact psihologic semnficativ mai mare față de armele clasice, atât pentru utilizator, cât și pentru cei împotriva cărora erau folosite, prin zgomotul și exploziile pe care le produceau și probabilitatea mult mai crescută de a-și atinge ținta.

1.1deținerea și sau folosirea armelor de foc în mediul civil-instigare la violență sau formă de autoapărare?

Problema deținerii armelor de foc a fost intens dezbătută și analizată de-a lungul timpului în toate colțurile lumii, încă de la răspândirea pe scară largă a armamentului. De la filmele cu pistolarii din vestul sălbatic, care prezentau o lume în care voința proprie se impunea numai prin uzul armelor de foc, și până la cazul statului Honduras, unde fiecare locuitor are dreptul legal de a deține până la 5 arme de foc, această problemă prezintă un real interes pentru societatea contemporană, fiind intens dezbătută și divizând oamenii în două tabere: pro și contra.

Pentru a înțelege mai bine opinia colectivă asupra deținerii armelor de foc, va trebui să analizăm în continuare percepția societății asupra armelor, precum și factorii care, la nivel psihologic, influențează această percepție.

În primul rând, imaginea colectivă conturată de-a lungul timpului asupra armelor de foc se află, pe bună dreptate, în strânsă legătură cu imaginea războiului, și implicit a morții. La mai bine de o jumătate de secol de la ultima conflagrație mondială, care a marcat profund conștiința maselor, oamenii încă își păstrează reticența în privința deținerii armelor de foc. Astfel, simpla idee de a intra în posesia unui obiect a cărui scop este acela de a provoca rănirea sau chiar decesul unei persoane provoacă repulsie majorității oamenilor.

Un alt factor ce influențează percepția colectivă asupra deținerii și utilizării armelor de foc este imaginea acestora oferită de mass-media. Astfel, specialiștii disciplinelor socio-umane au identificat în ultimii ani o tendință de creștere a violenței transmise de mijloacele de comunicare umană. Deși în ultimii ani fenomenul violenței transmise prin micile ecrane a atras din ce în ce mai multe dezbateri publice, critici și sancțiuni, violența ocupă încă primul loc ca pondere pe canalele TV, fiind căutată cu aviditate de către telespectatorii de toate vârstele. De asemenea, și presa scrisă sau audiovizuală informează în permanență cititorii/ascultătorii cu privire la diverse manifestări ale violenței.

De la formele cele mai agresive, precum războaiele, crimele, jafurile și distrugerile de bunuri, și până la cele mai puțin șocante (dar nu mai puțin vinovate), precum amenințările verbale, mass-media promovează continuu o imagine unilaterală a problemei armelor de foc, întipărind în concepția consumatorilor o imagine a armelor asociată cu haosul, distrugerea și moartea. Mai mult, toate filmele produse până în zilele noastre infățișează armele ca simple instrumente pentru uciderea semenilor, fără a oferi publicului și cealaltă perspectivă, în care armele de foc pot fi folosite numai în scop de autoapărare, și numai pentru a opri o agresiune împotriva persoanei proprii, prin neutralizarea agresorului, fără a-l omorî.

percepția deținerii și utilizării armelor de foc oferită de mass-media

Un alt factor ce influențează percepția colectivă asupra deținerii și utilizării armelor de foc este imaginea acestora oferită de mass-media. Astfel, specialiștii disciplinelor socio-umane au identificat în ultimii ani o tendință de creștere a violenței transmise de mijloacele de comunicare umană. Deși în ultimii ani fenomenul violenței transmise prin micile ecrane a atras din ce în ce mai multe dezbateri publice, critici și sancțiuni, violența ocupă încă primul loc ca pondere pe canalele TV, fiind căutată cu aviditate de către telespectatorii de toate vârstele. De asemenea, și presa scrisă sau audiovizuală informează în permanență cititorii/ascultătorii cu privire la diverse manifestări ale violenței.

De la formele cele mai agresive, precum războaiele, crimele, jafurile și distrugerile de bunuri, și până la cele mai puțin șocante (dar nu mai puțin vinovate), precum amenințările verbale, mass-media promovează continuu o imagine unilaterală a problemei armelor de foc, întipărind în concepția consumatorilor o imagine a armelor asociată cu haosul, distrugerea și moartea. Mai mult, toate filmele produse până în zilele noastre infățișează armele ca simple instrumente pentru uciderea semenilor, fără a oferi publicului și cealaltă perspectivă, în care armele de foc pot fi folosite numai în scop de autoapărare, și numai pentru a opri o agresiune împotriva persoanei proprii, prin neutralizarea agresorului, fără a-l omorî.

De-a lungul timpului, s-au efectuat peste 1000 de studii și articole referitoare la violența la TV. În urma acestora, s-a demonstrat științific faptul că violența afișată la televizor influențează nivelul de agresivitate și comportamentul antisocial, dezvoltă insensibilitatea la violență și la victimele acesteia, intensificând percepția negativă și extrem de agresivă a populației asupra lumii, în care se simt fie agresori, fie victime.

Televiziunea reprezintă unul dintre cele mai moderne și eficiente canale media din punct de vedere al capacității de influențare a atitudinilor și comportamentului. Eficiența ei rezultă din faptul că mesajul transmis combină sunet, imagine și mișcarea. Are o acțiune imediată, făcând plasarea psihologică a receptorului în două locuri diferite simultan.

Copii învață pe baza succesului acțiunilor lor. Ei învață reproducând în funcție de ceea ce văd. În acest context un exemplu bun este experimentul lui A. Bandura și R.H. Walters (1973). Experimentul s-a realizat pe patru grupuri de copii, cărora li s-au arătat scene. Primul grup li s-a arătat un adult care lovea o păpușă, la al doilea grupm aceeași scenă dar de data aceasta prin intermediul televizorului, la al treilea cînd o pisică lovea aceeași păpușă, și la ultimul grup nu i s-a arătat nici o formă de violență. După care s-au dat căte o jucărie in parte la fiecare grup, și s-a observat faptul că toți copii care au observat un model agresiv, s-au comportat mai agresiv față de jucărie. Acesta agresivitate s- resimțit și după șase luni!!

1.1.2 la ce conduce folosirea abuzivă a armelor de foc?

La ora actuală România se confruntă cu un număr din ce în ce mai mare a persoanelor ce dețin arme, conform unui studiu realizat de MAI, sunt mai mult de 150000 de români ce dețin arme de foc, din care 117000 sunt letale, iar restul de de 96000 sunt pistoale cu bile. Tot acest studiu mai arată faptul că în perioada 2012-2014, un număr de 4800 de permise post-armă au fost suspendate.Aceste persoane care dețin arme o folosesc pentru sport, recreere, muncă , excluzând din categoria deținătorilor de arme de foc personalul din sistemul de apărare a țării și siguranța națională, precum și persoanele abilitate, a căror activitate presupune deținerea unor arme de foc pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.În acest context ne dîm seama că un număr tot mai mare de doctori, psihologi, funcționari ai ministerului de interne trebuie să dea avizul de permis portarmă.

În acest moment apare o întrebare, care ar putea fi principalul efect psihologic al deținerii și sau folosirii armelor de foc? După părerea mea este folosirea abuzivă a armamentului în cazul în care sunt puși în situații limită! Dacă folosirea abuzivă a armelor de foc este un posibil efect psihologic al deținerii și sau folosirii armelor de foc, atunci ar fi interesant să observăm la ce a condus folosirea abuzivă a armelor.

În anii 1990-2000, numărul de crime și sinucideri, legate de armele de foc era foarte ridicat și reprezentau a doua cauză de deces (C. Alfredo Clerici, L. Veneroni „La valutazione dell’idoneita psichica e dei fattori di rischio nella detenzione e il porto di armi da fuoco: una revisione della letteratura e osservazioni sull’ attuale situazione italiana”, apud Minino 2002). Dintr-un număr de 28663 de decese cauzate de arme de foc,16586 au fost crime, 10801 sinucideri, 776 incidente și 500 realizate de forțele de ordine publică (United Nations Commissions on Crime Prevention and criminal Justice, 1997). Conform aceluiași studiu, SUA se confruntă cu 6.24 crime/milion de locuitori și 7.23 sinucideri/milion de locuitori.Alte studiin asemănătoare dar de data aceasta în Europa arată valori ridicate, ca de exemplu în Franța rata a fost de 5.5 pentru crime și 49.3 pentru sinucideri (Killios, 1993), iar în Germania de 2.1 pentru crime și 12.3 pentru sinucideri (C. Alfredo, op cit.)

Fig nr.1 Cauzele folosirii abuzive a armelor de foc în America

Fig nr.2 Valorile referitoare la numărul de crime și sinucideri în câteva state

Pe de altă parte consider că deținerea unor arme sau folosirea lor poate avea și alte efecte asupra oamenilor. De exemplu când auzim de explozii sau de arma nucleară parcă trăim o senzație diferită, deoarece asociem acest termen cu ceea ce produce în realitate.Detonarea unei încărcături de exploziv are ca urmare producerea unei unde de șoc care se propagă în mediul înconjurător și poate produce distrugeri. Propagarea undei de șoc în aer creează suprapresiuni locale de scurtă durată.

Figura nr3. Explozia unei încărcături are mai multe efecte distrugătoare

Bombele și exploziile, întâlnite mai des pe câmpul de luptă, pot cauza tipuri unice de traumatisme, majoritatea implicând politraumatisme penetrante și vânătăi. Exploziile în spații închise (clădiri, autobuze, mine) sunt asociate unor morbidități și mortalități mai ridicate față de cele din mediu deschis. La supraviețuitorii unor explozii în spații închise s-au constatat leziuni primare. Aceștia necesită examene și evaluări medicale repetate.

Arma nucleara este o armă de distrugere în masă ce utilizează acțiunea distructivă a imensei cantități de energie degajată în timpul exploziei nucleare, care se bazează pe o succesiune de factori distructivi ai exploziei nucleare, printre care reamintim: unda de șoc (cu pondere energetică de aproximativ 50 %, reprezintă principalul factor distructiv al exploziei nucleare, fiind capabilă să producă distrugem materiale uriașe, traumatisme asupra oamenilor sau animalelor), emisiunea de lumină (lumină are o pondere energetică de aproximativ 35 % și reprezintă o radiație electromagnetică generată de zona luminoasă a exploziei nucleare, producând încălziri, deteriorări, topiri incendieri, carbonizări ale materialelor și ființelor vii),radiația penetrantă (care acționează asupra țesuturilor vii, producând procese biologice care determină perturbarea funcțiilor vitale ale unor organe interne), contaminarea radioactivă (este produsă în special de răspândirea accidentală în aer, sol sau în apă a substanțelor radioactive, rezultate din deșeurile de la centralele nucleare, izotopi radioactivi din institutele de cercetare de profil, din locațiile de explorări sau din distrugerile necontrolate la unele instalații industriale care conțin materiale radioactive. Dispozitivele explozive de dispersare a materialelor radioactive, numite și bombe radiologice sau bombe murdare, reprezintă posibilități de executare a atacurilor de tip terorist)

Din cele prezentate reiese faptul că deținerea și sau folosirea armelor de foc are efecte psihologice majore deorece în unele situații limită,dar nu numai unele persoane au făcut abuz de ele, folosindu-le în scopuri criminale, sau pentru a-și lua propria viață, uitând scopul principal pentru care au fost create, și anume acela de ne apăra în contextul în care suntem atacați.

Principalii factori ce conduc la folosirea abuzivă a armelor de foc

Fie că vorbim de viața de zi cu zi, scena fiind mediul ambiant,societatea cu toate elementele sale,fie că tratăm citatul în sens propriu, scena fiind locul de punere în practică a aunei piese de teatru, prezența unei arme ilustrează un dezechilibru, un factor menit să schimbe comportamentul individului în societate sau atmosfera teatrală.

Atitudinea față de uzul de armă s-a schimbat odată cu instaurarea democrației și, implicit a normelor de conduită socială care impun individului un anumit comportament caracterizat de pacifism, diplomație, fiind educat în toate grupurile sociale din care face parte să își rezolve conflictele prin puterea cuvântului și a comunicării, și nu prin violență, aplicând legea Talionului. Astfel societatea occidentală a impus o legislație strictă cu privire la uzul de armă, fiind necesare proceduri complexe pentru a primi un permis.Cu toate acestea există țări dezvoltate în care regula nu se aplică, cazul Statelor Unite ale Americii. Și totuși întrebarea care persistă în această conjuctură, când există societăți aflate la nivele aproape egale din punct de vedere al dezvoltării,este de ce individul insistă să dețină o armă dacă slujba pe care o desfășoară nu impune acest lucru sau dacă nu îl expune unui pericol atât de mare încât să simtă nevoia unei protecții suplimentare în viața personală?

Ca prim răspuns se poate considera factorul cultural. O istorie zbuciumată, plină de conflicte interne sau internaționale, care să ducă la pierderi umane și materiale poate duce la formarea unei conștiințe naționale care să replime dorința de a mai avea contact cu forme de violență, cum este chiar și portul de armă, căci , la urma urmei se poate considera chiar și această activitate o formă de agresivitate pasivă.Prin urmare, promovarea unei filosofii umaniste pe parcursul istoriei, prin înăbușirea instinctului animalic al omului, poate duce la schimbarea perspectivei cu privire la uzul de armă.

Un alt factor important este cel reprezentat de mediul ambiant, care se află în strânsă legătură cu cel psihologic. Lumea exterioară nu este un loc sigur. Experiențele individuale anterioare, abuzul, șocul post-traumatic, experiența unui mediu în care a avut loc un conflict poate determina o persoana să își găsească liniștea și siguranța mentală prin posesia unei arme

Însă ce îl poate determina să o folosească?

În cele mai multe cazuri, este necesară trecerea unui examen psihologic, pentru a se demonstra deplinătatea capacităților mentale ale persoanei în cauză.Istoria însă demonstrează că în unele țări legislația în vigoare este mult prea permisivă, iar armele pot ajunge în mâinele unor oameni cu deficiențe.De aici se deduce faptul că nu armel ucid, ci oamenii cu arme ucid.

Concluzia este că uzul de armă în societatea modernă este un aspect complex. Posesia nu implică în mod automat uzul. Posesia unei arme poate avea pur rol de a genera starea de siguranță în eventualitatea unei situații limită. De cele mai multe ori se poate spune că rolul unei arme este prestabilit și anterior momentului în care ajunge în mâinele celui care dorește să se foloseasc de ea.

Dacă în scenă apare o armă, spectatorul ar trebui să urmărească personajul în mâna căruia se afla arma pentru că el e motorul care acționează mașina de ucis.Așa e și în viața reală.Arma e aspectul neglijabil,psihicul purtătorului este aspectul important. Cine vrea să ucidă, va ucide cu sau fără armă și, de cele mai multe ori,dorește să ucidă dinainte de a-și achiziționa o armă.Arma face doar totul mai ușor

Alte studii efectuate relevă faptul că rata criminalității a crescut mai întâi în regiunile urbane, datorită faptului că televiziunea și mass-media au pătruns la un nivel mult mai ridicat în viața socială. Astfel, în regiunile rurale, rata criminalității nu doar că este semnificativ mai redusă, ci și manifestată într-un mod mai puțin violent decât la oraș.

Alături de mass-media, un rol important în promovarea violenței, în special în rândurile tinerilor, îl au jocurile video. Problema dependenței de jocurile video este recunoscută la nivel mondial, căpătând o importanță deosebită prin faptul că majoritatea acestora promovează neîncetat violența. Jocurile în care sunt utilizate arme de foc, alături de cele care au ca subiect cursele de mașini, reprezintă topul vânzărilor din această industrie. Astfel, o mare parte din tinerii pasionați de jocuri video privesc armele ca instrument de distrugere, fiind preduspuși să recurgă la acte de violență într-un procent mult mai semnificativ, spre deosebire de cei care preferă activități care nu implică televiziunea sau jocurile video.

deținerea și sau folosirea armelor de foc în mediul militar

Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm factorul care influențează cel mai semnificativ percepția oamenenilor despre armele de foc: înțelegerea scopului pentru care acestea au fost create. În opinia colectivă, este foarte răspândită accepțiunea conform căreia scopul armelor de foc este acela de a ucide. Privind lucrurile din aceeași perspectivă, putem afirma că orice obiect folosit vreodată pentru a lua o viață a fost creat pentru acest scop. Continuând raționamentul, putem la fel de ușor să afirmăm că și mașinile sunt construite pentru a omorî oameni, datorită numărului mare de accidente rutiere soldate cu decese. La fel de bine, și cuțitele de bucătărie ar trebui respinse de către societate, deoarece sunt frecvent folosite la înfăptuirea unor crime.

Așadar, trebuie să înțelegem că scopul armelor de foc este acela de a proteja viața, nu de a o suprima. La fel de bine, putem afirma că nu armele de foc omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. Dacă în percepția colectivă ar fi inserate aceste aspecte, opinia majoritară în privința armelor de foc s-ar schimba inevitabil. Dacă mass-media ar promova imagini în care armele de foc ar fi folosite numai în scopuri de autoapărare, atunci numărul incidentelor produse prin utiliarea armelor de foc s-ar reduce semnificativ.

O schimbare majoră în problematica armelor de foc se poate observa în ultimii ani printr-o evoluție majoră în doctrina armatelor moderne, unde a fost introdus un nou concept: “scoaterea din luptă a inamicului”, în detrimentul uciderii acestuia. Astfel, oamenii au înțeles că armele de foc pot fi utilizate pentru a anula capacitatea de ripostă a inamicului, prin rănirea acestuia, fără a-l ucide.

Ca urmare, deși tendința de evoluție și dezvoltare în domeniul armamentului în perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial a fost de a crește continuu calibrul armelor de foc, pentru a provoca cât mai multe pagube, și a oferi siguranța uciderii inamicului, asistăm în zilele noastre la fenomenul invers celui menționat, prin reducerea calibrului și căutarea de muniții care să rănească fără a provoca traumatisme critice, oferind doar siguranța punerii inamicului în incapacitatea de a mai lupta. Astfel, prin înțelegerea adecvată a scopului pentru care armele au fost create, acestea au început să fie folosite eficient, fără a mai urmări suprimarea vieții.

În concluzie, imaginea colectivă proiectată asupra aarmelor de foc este una greșit înțeleasă, ce pornește în primul rând de la nivelul psihologic și social. Astfel, pentru ca scopul și destinația armelor de foc să fie corect înțelese de către publicul larg, este necesară o schimbare în gândirea fiecăruia dintre noi, precum și în viziunea asupra armelor de foc și modul de abordare al acestui subiect. Ele nu trebuie să fie privite ca un subiect tabu, nici ca o instigare la violență, ci ca un manifest împotriva acesteia și încurajarea de a vedea armele ca pe o necesitate a fiecărui individ în perspectiva autoapărării.

„Un alt aspect important in aceasta problema il reprezinta rezistența de a ucide. Există o profundă rezistență de a omorî o altă persoană. În cel de-al doilea razboi mondial, 75-80% dintre luptători nu au tras către inamic, chiar pentru a salva viața lor sau a camarazilor. Acest lucru a fost descoperit de generalul american S.L.A. Marshal care, în timpul celui de-al doilea război mondial, a chestionat militarii dislocați pe linia frontului, despre ce au făcut în luptă. Descoperirea neașteptată a fost că la fiecare 100 de militari, doar 15-20 trăseseră cu arma.

Rezistența de a putea să ucizi un alt reprezentant al speciei tale este atat de mare încat poate să depășească influența cumulativă a instinctului de conservare, forța coercitivă a comandantului, așteptărilor camarazilor și a obligației de a apăra viața acestora. Militarul în luptă este prins în această capcană. Dacă își depășește rezistența de a omorî și omoară un soldat inamic, va fi împovărat pentru totdeauna cu vină și dacă alege să nu omoare, atunci vina că și-a dezamăgit camarazii care au murit din cauza lui și rușinea pe care trebuie să o înfrunte din partea profesiei, națiunii și cauzei pentru care luptă, se va îndrepta asupra lui” (Macarenco M. „Înțelegerea traumei de război)

În concluzie, imaginea colectivă proiectată asupra aarmelor de foc este una greșit înțeleasă, ce pornește în primul rând de la nivelul psihologic și social. Astfel, pentru ca scopul și destinația armelor de foc să fie corect înțelese de către publicul larg, este necesară o schimbare în gândirea fiecăruia dintre noi, precum și în viziunea asupra armelor de foc și modul de abordare al acestui subiect. Ele nu trebuie să fie privite ca un subiect tabu, nici ca o instigare la violență, ci ca un manifest împotriva acesteia și încurajarea de a vedea armele ca pe o necesitate a fiecărui individ în perspectiva autoapărării.

impactul stresului asupra celor care dețin sau folosesc arme de foc (exemplul personal)

Comportamentul uman variază în funcție de o multitudine de factori, precum condițiile de mediu (temperatura prea ridicată sau prea scăzută, umiditatea, vântul, radiațiile, durata, echipamentul), natura sarcinii (semnificația, individualitatea/colectivitatea, scopul/scopurile, tipul sarcinii – senzorială, perceptivă, cognitivă, psiholotorie), specificul situației (individuală/de grup, antrenament, luptă, laborator, elemente de distragere prezente), și mai ales caracteristicile individului care se află în situația respectivă (nivelul fizic și intelectual, abilitățile, caracteristicile de personalitate, motivația, atitudinea, experiența, antrenamentul, dispoziția avută în momentul respectiv).

Pentru a se adapta la acțiunea acestor factori care influențează comportamentul individual, dovedindu-se în numeroase cazuri factori decisivi în luarea unor decizii sau acționarea într-un anumit fel, oamenii au apelat la o serie de modalități de adaptare, precum adaptările materiale și tehnologice, însă componenta fundamentală adaptată este tocmai omul în sine. Astfel, în fiecare situație care nu poate fi adaptată în parametrii situațiilor obișnuite, individul reacționează adaptat la nevoile solicitate de situație, având loc atât schimbări în comportamentul individual, cât și adaptări ale factorilor exteriori.

Adaptarea individului la diverse situații necesită o doză mai mare sau mai mică de efort. Cu cât diferențele între situația obișnuită și cea limită sunt mai semnificative, cu atât efortul necesar adaptării la situație și timpul de reacție sunt mai crescute. Pe măsură ce acest efort este mai ridicat, efectele asupra individului sunt mai vizibile, nu doar din punct de vedere fizic (nivelul ridicat de oboseală, nervozitate, stres), ci mai ales din punct de vedere intelectual. Deși pot avea și impact pozitiv (creșterea capacității de a reacționa în situații de stres, sporirea încrederii în sine și confirmarea aptitudinilor dovedite în situații-limită), aceste efecte au de cele mai multe ori un impact negativ asupra omului, asupra rațiunii, motivației și personalității acestuia.

Capitolul II.Obiectivele și ipotezele cercetării

II. 1 Ipoteza cercetării

În realizarea demersului nostru am plecat de la ipoteza:

II.2 Obiectivele cercetării

Scopul cercetării este de a determina nivelul

Metode de cercetare utilizate

în vederea realizării scopului și sarcinilor propuse au fost folosite următoarele metode de cercetare:

studierea literaturii de specialitate;

metoda anchetei tip chestionar;

metoda statistico-matematică de prelucrare a datelor;

metoda grafică.

Studierea literaturii de specialitate

Pentru a realiza o analiză de ansamblu asupra temei am selecționat ce tratează acest subiect, elaborate de autori autohtoni și străini, și care formează bibliografia selectivă a lucrării. În lucrările și studiile amintite, autorii abordează probleme legate psihologie militară,criminalistică,drept,stresul psihic.

Studierea literaturii de specialitate care tratează subiectul prezentei lucrări a fost necesară pentru argumentarea științifică a temei.

Metoda statistico-matematică

Este metoda care permite transpunerea rezultatelor măsurării în date cifrice, analiza chestionarului făcându-se prin acordarea de numere, permițând realizarea de operații matematice, ce reflectă toate relațiile existente între ele.

Media aritmetică

Este indicatorul cel mai utilizat în interpretarea și utilizarea datelor recoltate și care reprezintă valoarea medie, a rezultatelor obținute la o anumită probă, a unui colectiv. Media aritmetică oferă cea mai precisă măsură a tendinței centrale și este supusă al trei genuri de influențe: valoarea maximă, valoarea minimă și frecvența cea mai mare.

Mediana
Reprezintă linia sau poziția care împarte în două părți egale șirul de date, se află după formula: . Dacă n este număr par mediana se va situa între două valori din șir (va fi o linie), dacă n este un număr impar mediana concordă cu o valoare din șirul de date dat.

Modul

Un alt indicator al tendinței centrale îl reprezintă modul (Mo) respectiv valoarea caracteristicii către care a existat o tendință de concentrare a termenilor. Determinarea acestui indicator are sens numai în condițiile în care exista o tendința clară de concentrare a caracteristicii către anumite valori.

Pentru datele grupate sub forma seriilor de distribuție, modul se determină astfel:

se stabilește intervalul modal ca fiind intervalul cu frecvența cea mai mare

Ca și în cazul medianei, și în cazul modului partea fracționară face parte dintr-un proces de interpretare și, deci, întotdeauna este pozitivă.În practică, deseori se poate constata că datele individuale au tendința de a se concentra către două sau mai multe valori. În acest caz, se pot determina mai multe valori pentru mod și spunem că avem de-a face cu serii bimodale (două vârfuri) sau serii multimodale (mai multe vârfuri).

Cunoașterea gradului de împrăștiere a (distribuție sau dispersie) a datelor recoltate oferă posibilitatea efectuării unor observații în două direcții:

– aprecierea obiectivă a măsurării sau gradului de distribuție a datelor;

valorificarea mediei aritmetice.

Cei mai utilizați indicatori ai dispersie sunt: amplitudinea (W); abaterea medie (Am); abaterea standard (S) și coeficientul de variabilitate (C.V.)

Amplitudinea – reprezintă diferența dintre valoarea maximă și valoarea minimă a unui șir de date. W = Wmax – Wmin

Pentru evidențierea rezultatelor obținute într-o cercetare se utilizează reprezentarea grafică. Există numeroase forme de prezentare sub formă de grafic: coloane (a), suprafețe (b), curbe (c), radar (d).

(a-coloane)

(b-suprafețe)

(c-linii)

Inițial voi grupa toate datele,iar apoi vom incerca să observăm eventualele corelații între datele inițiale și cele finale.Vom analiza totul in Excel,unde vom incerca sa calculam si ecuația dreptelor de regresie.Iar la sfârșit va fi prezentă și o prognoză statistică,

Metoda grafică

Datele obținute în urma unui experiment sau unei observații nu pot fi examinate și analizate întotdeauna printr-o simplă lecturare sau inspecție vizuală, fiind necesară o operație de ordonare care să permită relevarea unor legități sau dependențe statistice. Metoda grafică permite crearea unei multitudini de forme prin care să poată fi reprezentate situațiile, ordinea fenomenelor, respectiv evoluția și mișcarea lor. Diferențele sau asemănările, progresul sau regresul pot fi ușor concretizate matematic dar, și mai ușor percepute atunci când acestea sunt reprezentate grafic. Graficele permit perceperea concomitentă a grupei supuse experimentului față de alta, de control. Această metodă este folosită împreună cu metoda statistico- matematică.

II.3 Etapele cercetării

În realizarea cercetării am parcurs următoarele etape:

Capitolul 3.Metodologia cercetării

3.1 metoda de lucru

3.2 instrumente de lucru

3.3 eșantionarea,participanți la cercetare,modul de colectare a datelor

Capitolul 4.Rezultatele cercetării și interpretarea acestora

Capitolul 5.Concluzii și implicații ale cercetării în practică

Rezumat

Bibliografie

http://www.ziare.com/social/romani/alarmant-tot-mai-multi-romani-detin-arme-de-foc-1269775

Anexe