Efectele Hiv Sida Asupra Relatiei de Cuplu

Cuprins

Introducere

Capitolul I: HIV/SIDA – Caracterizare Generală și Specifică

I.1. Definirea conceptului de HIV/SIDA

I.2. Răspândirea infecției cu HTV/SIDA în România

I.3. Cauzele, Transmiterea și Simptomatologia HIV/SIDA

I.4. Implicații psihosociale

Capitolul II : Formarea relației de cuplu, comunicarea și satisfacția maritală

II.1. Formarea relației de cuplu

II.2. Viața de cuplu. Echilibrul psihic – echilibrul relației

II.3. Comunicarea în cuplu

II.4. Satisfacția maritală și implicarea nevoilor

Capitolul III : Studiu asupra efectelor HIV/SIDA în relația de cuplu

III.1. Scopul, sarcinile și obiectivele studiului

III.2. Ipotezele studiului

III.3. Operaționalizarea conceptelor

III.4. Metode de cercetare știintifică

III.5. Organizarea studiului

III.6. Rezultatele cercetării

Capitolul IV: Concluzii

Anexe

Bibliografire

INTRODUCERE

În jurul anilor 1980, medicina universală s-a confruntat cu o nouă boală, pe cât de ștearsă la debut și lentă în evoluție, pe atât de gravă ca prognostic, fiind urmată aproape constant de deces.

Aceasta afecțiune fatală este cauzată de infecția cu virusul imunodeficienței umane (HIV), care produce în timp afecțiunea numită Sindromul imunodeficitar uman dobândit (SIDA).

Se pare ca în unele părți ale lumii au existat cazuri sporadice, cel puțin câțiva zeci de ani, dar după anul 1980, infecția s-a întins pe întreaga planeta. Răspândirea infecției, în curs de un deceniu a fost rapidă, fiind depășite granițele geografice, politice, economice, sociale, etnice sau religioase.

Ceea ce părea inițial a fi apanajul unor grupe speciale de populație (homosexualitatea, drogații prin injecții), avea sa devină o problema de sănătate publică internațională.

Devenind în timp o adevărată și tulburătoare problemă socială, fenomenul SIDA a devenit obiectul de implicare al asistenței sociale și politicilor sociale, psihologiei, științelor socio-culturale, demografiei, care împreună cu medicina ajută la reechilibrarea psiho-emoțională a persoanelor infectate și în același timp la conștientizarea și implementarea responsabilităților în ceea ce privește limitarea extinderii infecției în cadrul comunităților.

Prezenta lucrare își propune să studieze efectele HIV/SIDA asupra relației de cuplu, luând în calcul două variabile: stilul de comunicare și satisfacția maritală resimțită de parteneri. Cuplurile luate în studiu prezintă un partener masculin infectat, iar datele au fost analizate statistic prin comparații intergrup și intragrup.

CAPITOLUL I. HIV/SIDA – Caracterizare Generală și Specifică

I.1. Definirea conceptului de HIV/SIDA

SIDA este produsă de HIV – Virusul Imunodeficienței Umane .

„Infecția cu HIV determina o slăbire a capacității de apărare a organismului uman , până la pierderea completă a acesteia .Oamenii bolnavi de SIDA dezvolta o varietate de boli pe care , în alte condiții,organismul le-ar combate prin mijloace proprii.” (Rebedea, 2000, pag.27)

Dacă o persoană se infectează cu HIV , nu înseamnă că are SIDA . Ceea ce individualizează virusul este faptul că o persoană poate fi infectată de mult timp și pare perfect sănătoasa . Dar în acest timp virusul se multiplică în organism și distruge capacitatea de apărare împotriva bolilor ucigând celulele albe sanguine, componente ale sistemului imunitar. Nu se poate afirma cu certitudine că toate persoanele seropozitive (infectate cu HIV) vor dezvolta SIDA. Realitatea este că majoritatea persoanelor infectate cu HIV s-au confruntat , după un anumit interval de timp de la infectare (care poate fi de ordinul anilor) cu probleme grave de sănătate. O persoană infectată cu HIV va rămâne astfel toată viața și poate transmite virusul altora.

În momentul în care HIV pătrunde în organism, începe să se multiplice în interiorul celulei albe sanguine. Organismul începe să producă anticorpi specifici anti HIV . Din păcate , acești anticorpi nu reușesc să anihileze virusul, deoarece acesta nu se găsește liber în sânge.

„Testarea este modalitatea uzuală de identificare a anticorpilor HIV în sângele unei persoane . Rezultatul pozitiv al testului arata prezența anticorpilor HIV . Acest lucru înseamnă că persoana respectivă este infectată cu HIV. Oamenii care au primit rezultatul pozitiv al testului sunt seropozitivi. La o persoană infectată cu acest virus , procesul de formare a anticorpilor poate dura până la 3 luni.” (Idem, pag. 30)

Deci numai după 3 luni de la infectare se pot depista anticorpi și se poate constata starea persoanei respective : seropozitiva sau seronegativa. La puțin timp după formarea anticorpilor , unii oameni au un sindrom gripal, care dispare după câteva zile. Apoi, exista de obicei o perioadă de mai mulți ani , timp în care persoana infectată arata și se simte bine ,dar poate transmite virusul și altora . În acest timp virusul continua să atace sistemul imunitar. La un moment dat sistemul imuni tar poate fi slăbit și pot apărea boli foarte grave .Printre acestea : pneumonie,cancer,forme severe de diaree și afecțiuni ale creierului. SIDA este faza finală a infecției cu HIV.

În ultimii ani , am devenit conștienți de cea mai temută boala transmisă sexual , Sindromul Imuno – Deficitar Dobândit ,sau SIDA. Deși despre SIDA încă mai sunt multe de aflat, se știe că e generată de un virus , HIV, transmis prin schimbul fluidelor corporale: sânge, spermă, saliva, etc. și subminează imunitatea organismului fata de orice boli , uneori mai multe în combinație . Când se întâmplă acest lucru, SIDA cauzează moartea.

I.2.Răspândirea infecției cu HTV/SIDA în România

„Conform ultimelor date oficiale puse la dispoziție , la sfârșitul anului 1997 erau recenzate 4.594 de cazuri de SIDA la copil (2.806 în viață) și 553 de cazuri la adult (346 în viață) .Fata de septembrie 1997 , numărul cazurilor în viață este constant Județele cu ponderea cea mai ridicată în numărul total de cazuri sunt : Constanta , Giurgiu, București, Dolj, Olt ,Galați ,Mureș, Bacău, Vrancea, Neamț.” (Sursă: Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea infecției HIV/SIDA în România – INBI „Prof. Dr. Matei Balș”)

Calea de transmitere la copil cea mai des întâlnită este cea nozocomiala 46% ; în continuare calea cea « necunoscută » are o proporție crescută de 29%. Calea de transmitere « necunoscută » este aceea pentru care nu pot identifica cu exactitate data și modul infectării.

La adulți, calea de transmitere heterosexuală este responsabilă pentru 51% clin cazuri și din nou calea de transmitere « necunoscută » este responsabilă pentru 34% din cazuri .Se constată o tendința îngrijorătoare de creștere a numărului de cazuri ,în 1997 fiind înregistrate 15.790 din numărul total de cazuri .Pe ansamblu, în perioada 1994-1997 au fost diagnosticate 65,7% din numărul total de cazuri.

„Din totalul de 4.594 de cazuri de SIDA la copil recenzate din 1986 până în prezent , în 1997 au fost diagnosticate 494 de cazuri (10,8%) în creștere fata de 1996 când au fost diagnosticate 459 de cazuri (10%). Cu tristețe se poate spune că 1997 a fost un an „ bogat” în cazuri . Din numărul total de cazuri înregistrate până la sfârșitul anului 1997, proporția cazurilor cu vârste intre 0-9 ani este covârșitoare 88,2%.” (Sursă: Compartimentul pentru Monitorizarea și Evaluarea infecției HIV/SIDA în România – INBI „Prof. Dr. Matei Balș”)

În fișierul HIV sunt cuprinse 2.983 de cazuri la copil și 569 de cazuri la adult . Județele cu pondere semnificativă în numărul total de cazuri sunt: Giurgiu, Constanta ,Dolj ,Galați ,Vrancea, Neamț, Mureș, București,Caraș-Severin. Este interesant cazul județului Caraș-Severin, care are o populație mult inferioară celei a municipiului București, are mai multe cazuri de infecție cu HIV declarate: 126 față de 90.

În condițiile unei perioade de restructurare socio-economică brutală,resimțită inevitabil de către întreaga societate românească, situația familiei afectate de HIV/SIDA continua să îmbrace unul dintre aspectele cele mai îngrijorătoare .

Tragicul situației este dat nu de numărul absolut al cazurilor cu HIV/SIDA la copii , ci de lipsa șanselor și de condițiile grele de viață. Sărăcia cronică afectează majoritatea familiilor care au copii cu SIDA .

Problemele cu care se confrunta familiile din România afectate de acest flagel sunt dezastruoase : sărăcia acută ce generează tensiuni familiale, căderi psihice ce pot cauza abandonul copiilor sau dezorganizarea familiei, nutriție precară , locuințe insalubre cu număr mare de persoane într-o singură încăpere (5-6) , stigmatizarea și discriminarea din partea comunității (scoală, vecini ,loc de muncă, servicii medicale teritoriale), ce determina izolarea indivizilor afectați și chiar molestarea fizică și morală din partea celorlalți membrii ai comunității, stresul generat de întârzierea în plata ajutorului social, precum și drumul lung și laborios pe care trebuie să-1 parcurgă familia pentru a intra în posesia acestui ajutor, aflat mult sub limita nevoilor acesteia, necunoașterea normelor igienico-sanitare de bază, lipsa educației în acest domeniu în rândul populației generale .

„ În perioada 1985-1989 au fost raportate OMS 43 cazuri de SIDA în România .Adevărata explozie însă a infecției cu HIV/SIDA are loc după 1990, înregistrându-se la 31 martie 1996 , 3.911 cazuri ( 3.556 copii și 355 adulți ) .Trăsătura fundamentală este dată de faptul că 52% din cazurile de HIV/SIDA pediatrice din Europa se regăsesc în România .În perioada 1985-1995 s-au înregistrat 1.262 de decese ( 1.158 copii și 104 adulți) , numărul persoanelor cu SIDA rămase în viață fiind de 2.291 ( 2.087 copii și 204 adulți) .Nu se cunoaște situația pentru 47 dintre acestea (33 copii și 14 adulți) .” (Sursa : Ministerul Sănătății, Comisia Naționala de Statistică )

Riscul cel mai ridicat de infecție HIV se regăsește în generația copiilor născuți în perioada 1988-1989.Aceștia reprezintă vârful aisbergului cunoscut (testarea copiilor din colectivitățile închise de sugari și preșcolari; conștientizarea problemei de către pediatrii și creșterea gradului de responsabilitate a părinților care se adresează mai frecvent medicului pediatru pentru copiii lor bolnavi ; contactul pacient-medic este mult mai intens) din punct de vedere epidemiologie , clinic și terapeutic .

Cauza îmbolnăvirilor pediatrice se găsește în degradarea sistemului de asistență medicală în anii regimului socialist ( transfuzii cu sânge netestat HIV , injecții cu seringi incorect sterilizate) , politica de nerecunoaștere și chiar de negare a bolnavilor de SIDA în regimul trecut . posibilități limitate de diagnostic de laborator și studiu epidemiologie, lipsa de informare a medicilor asupra SIDA din programele didactice ale facultăților de medicină ( cu excepția specializării boli infecțioase ) , lipsa educației sanitare și a informării în rândul populației în legătura cu această boală .

Această explozie epidemiologică la nivel pediatric a dat naștere la numeroase probleme de ordin sanitar, social și psihologic.

Probleme sanitare:

Necesitatea cuprinderii în programele de dispensarizare pentru boli cronice a unui număr mare de copii pe tot cuprinsul țării;

Pregătirea medicilor, asistenților și cadrelor de laborator pentru acordarea asistentei sanitare adecvate ;

Asigurarea medicamentelor strict specializate tuturor copiilor afectați (ex. AZT, antifungice, antivirale );

Asigurarea spitalizării unui număr mare de cazuri agravate și urmărirea la domiciliu a cazurilor tratate în mediul familial.

Probleme sociale:

Necesitatea asigurării unor condiții îmbunătățite de viață și alimentație acestor copii . Deseori ,aceștia provin din familii dezorganizate sau cu probleme socio-financiare ;

Necesitatea educării aparținătorilor acestor copii în privința măsurilor de protecție universală.

Probleme psihologice

Schimbarea atitudinii tuturor celor care vin în contact cu acești copii pentru a se asigura protecția lor în fata discriminării sociale ;

Motivarea prin educație a personalului de îngrijire din unitățile sanitare.
istenților și cadrelor de laborator pentru acordarea asistentei sanitare adecvate ;

Asigurarea medicamentelor strict specializate tuturor copiilor afectați (ex. AZT, antifungice, antivirale );

Asigurarea spitalizării unui număr mare de cazuri agravate și urmărirea la domiciliu a cazurilor tratate în mediul familial.

Probleme sociale:

Necesitatea asigurării unor condiții îmbunătățite de viață și alimentație acestor copii . Deseori ,aceștia provin din familii dezorganizate sau cu probleme socio-financiare ;

Necesitatea educării aparținătorilor acestor copii în privința măsurilor de protecție universală.

Probleme psihologice

Schimbarea atitudinii tuturor celor care vin în contact cu acești copii pentru a se asigura protecția lor în fata discriminării sociale ;

Motivarea prin educație a personalului de îngrijire din unitățile sanitare.

În România , costul social mediu pentru un copil cu infecție HIV era evaluat la 2 milioane lei pe an , iar pentru un copil cu SIDA , constituit la 5,4 milioane lei pe a (evaluare pentru perioada 1992-1993).

Deoarece epidemia a cuprins în prima etapă copii având între 0 și 9 ani , nu se pune problema eliminării populației active și a concediilor medicale prelungite care să afecteze bugetul asigurărilor sociale .Probabil acesta este motivul pentru care problema SIDA nu este percepută de către autoritățile responsabile în domeniu la adevărata ei dimensiune .

În 1990 Ministerul Sănătății a luat următoarele măsuri : asigurarea seringilor de unică folosința , popularizarea măsurilor de prevenție universală , prin inițierea unor cursuri la nivelul județelor în cadrul unor programe comune cu organizații nonguvernamentale : UNICEF, PHARE , SOROS , ACET. Efectul , după șase ani de zile , este pozitiv: scăderea drastică a cazurilor HIV nozocomiale .A oferit fonduri pentru echipament sanitar , seringi de unică folosința , AZT și alte medicamente și a elaborat o serie de dispoziții de uz intern care să asigure asistenta medicală nediscriminatorie bolnavilor.

Ministerul Educației Naționale a legalizat primirea în școli a copiilor în mod nediscriminatoriu . Scoală accepta în general copii cu HIV pozitiv ; în grădinițe copiii sunt, de obicei, respinși.

Implicarea mass mediei în procesul de educație împotriva SIDA a fost sporadică și neadecvată .Se accentuează asupra laturii de scandal a problemei și nu asupra mijloacelor de prevenție . Timp de șase ani s-a mediatizat SIDA nozocomiala , mass media transmițând un mesaj informațional neadecvat , care a diminuat și deturnat atenția societății de la realul pericol : transmiterea sexuală în rândul adulților tineri prin raport sexual neprotejat .

I.3. Cauzele, Transmiterea și Simptomatologia HIV/SIDA

Modalități prin care o persoană poate să se infecteze cu HIV :

având relații sexuale neprotejate (fără prezervativ, cu parteneri infectați);

folosind instrumentar medical nesterilizat sau incorect sterilizat, sau alte instrumente nesterilizate , care penetrează pielea (exemplu forfecuța de manichiura).

HIV poate fi transmis pe ambele căi deoarece virusul este prezent în secrețiile sexuale și în sângele celor infectați . HIV se găsește în secrețiile sexuale umane: în cazul unui bărbat, în sperma și în lichidul seminal – în cazul unei femei, în secrețiile vaginale și cervicale.

„Dacă un bărbat seropozitiv are un contact sexual vaginal fără prezervativ, fluidul sexual infectat al acestuia poate pătrunde în circuitul sanguin al femeii printr-o tăietura sau leziune microscopică, care poate fi ignorată de o femeie .Acest risc crește în cazul unui contact sexual anal. Mucoasa anală este mai delicată decât cea vaginala, probabilitatea de a se produce leziuni ale acesteia fiind mai mare.” (Rebedea, 2000, pag. 44)

Dacă o femeie seropozitivă are un contact sexual fără prezervativ HIV poate pătrunde în sângele bărbatului printr-o leziune superficială a penisului. Dacă pe durata întregului contact sexual apar sângerări, de exemplu, dacă acesta are loc în timpul menstruației femeii sau dacă fata este virgină, pericolul de infecție crește.

Virusul mai poate fi transmis de la o mamă infectată la copilul său. Acest lucru se poate întâmpla în timpul sarcinii , la naștere sau prin alăptare. O investigație de rutină pe care o face medicul sau stomatologul nu trebuie să prezinte nici un pericol de infectare cu HIV .Orice echipament medical care se folosește trebuie sterilizat.

Donarea sângelui nu prezintă nici un risc , recoltarea se face cu echipament de unică folosința .Persoanele nu se pot infecta cu HIV folosind o ceașca sau o toaletă pe care le folosește și o persoană seropozitivă .

Virusul HIV se găsește și în saliva persoanelor infectate , dar într-o concentrație foarte mică . Majoritatea oamenilor de știința sunt de părere că aceasta concentrație este prea mică pentru a se transmite altor persoane pe această cale .

Sărutul social nu prezintă nici un pericol . Sărutul pasional poate prezenta un risc minim deoarece poate produce microleziuni ale mucoasei bucale și declanșa sângerări gingivale.

Pielea ne apară de orice infecție , inclusiv de HIV . Este posibil , nu neapărat necesar , ca o persoană să se infecteze, dacă sângele seropozitivului intra în organismul acestuia printr-o tăietura , rana, sau printr-o mucoasă : a cavității bucale , nazale , prin ochi . Se impune spălarea pe mâini cu săpun după ce s-a venit în contact cu sângele altei persoane .Studiile științifice indica faptul că fecalele, secrețiile nazale, saliva, transpirația, lacrimile,urină, voma nu prezintă nici un risc de infecție cu HIV .Totuși, pentru protecție față de alți germeni este necesară spălarea pe mâini după contactul cu acestea .

Pentru a ne putea proteja de virusul HIV, trebuie să nu se folosească droguri injectabile , iar dacă acest lucru se face,să se folosească seringi de unică folosința, să se folosească prezervative în toate contactele sexuale , iar atunci când nu există alte condiții de protecție este de preferat abstinentă .

O protecție bună împotriva infecției cu HIV o oferă monogamia : contactele sexuale cu un singur partener în cadrul căsniciei sau al unei relații bazate pe fidelitate reciprocă .

Unii tineri considera că SIDA este o boală care nu îi poate atinge, care îi amenința doar pe cei ce folosesc droguri , pe homosexuali , pe cei care au mai mulți parteneri sexuali , pe cei care locuiesc în marile orașe. Toate aceste idei sunt greșite. Toți tinerii, orice ar fi, oriunde ar fi, trebuie să i-a în serios amenințarea pe care o reprezintă SIDA . Neșansa de a se infecta cu HIV depinde numai de comportamentul fiecăruia .

Te poți infecta doar dacă adopți un comportament de risc cu o persoană pe care nu o cunoști și care poate fi infectată : contact sexual neprotejat sau folosirea în comun de seringi, ace sau alte obiecte tăioase .

Pentru o persoană care are mai mulți parteneri sexuali , riscul de a se infecta este foarte mare . De aceea campaniile de prevenire promovează ideea reducerii numărului de parteneri sexuali.

Este de ținut minte că nu poți recunoaște o persoană infectată după înfățișarea sa și că alcoolul și drogurile neinjectabile pot să crească riscul de infectare întrucât te fac mai puțin atent asupra felului în care te porți în anumite împrejurări .

I4.Implicații psihosociale

Dacă infecția cu HIV/SIDA distruge progresiv sistemul imunitar al individului, în același timp distruge și imunitatea psihologică a bolnavului și a familiei acestuia , dând naștere la o diversitate de sentimente negative: autoculpabilizare, autodiscriminare, angoasă, furie incertitudine . disperare, neîncredere, rușine, dezgust ( Buzducea, 1997 , pag.71).

Bolnavul de SIDA trece printr-o varietate de reacții psihice ce sunt intensificate de multitudinea de incertitudini legate de momentul apariției simptomelor , de perioada de trecere de la infecție la boala , de calitatea vieții clupa stabilirea diagnosticului. Aceste reacții apar într-un context social format din familie , prieteni, colegi etc .(Cupsa, 1995, pag.53)

Impactul cu boala , precum și reacțiile la diagnosticul SIDA sunt similare celor exprimate în orice altă stare terminală , dar exista anumite caracteristici unice care fac recepționarea diagnosticului SIDA de o dificultate particulară .

Cele mai multe persoane infectate cu HIV/SIDA sunt tineri cuprinși între 25 și 40 de ani . Ei nu au avut încă suficient timp să accepte moartea ca pe o parte a vieții și de aceea sunt mult mai îngroziți decât persoanele vârstnice .

Descoperirea unui secret ( homosexualitate , prostituție , injectare de droguri etc.) pe care persoana 1-a ținut ascuns față de familie și prieteni.

Stigmatizarea și izolarea socială . Persoanele infectate sunt adesea excluse clin familie și comunitate tocmai în momentul în care au cea mai mare nevoie de ajutor , sprijin și suport.

Experiența clinică și de cercetare în acest domeniu releva anumite pattern-uri de reacție la acești bolnavi : o trecere de la șoc la negare, criza . depresie, panica, 1a culpabilizare și luptă pentru găsirea unui sens al vieții . Pierderile suferite de aceste persoane sunt enorme : sănătate, energie psihică, status comunitar, evoluția carierei, controlul în luarea deciziilor . posibilitatea de a avea copii , independența financiară etc. (Lotreanu, 1991, pag. 32)

Răspunsul în plan psihologic și comportamental la această boală acoperă o paletă largă de reacții și sentimente negative :

Anxietatea prezenta în forme variate , de la o stare de tensiune psihică moderata până la forme severe de panică și agitație . Factorii generatori sunt degradarea fizică progresivă , riscul de a infecta alte persoane , ostilitate și de respingere sexuală , modificarea stilului de viață, respingerea de către comunitate .

Depresia , determinată de imposibilitatea de a se vindeca și de sentimentul neputinței fata de boli. Bolnavii se plâng de tulburări de somn , anorexie ,scăderea capacității de concentrare, scăderea interesului și a energiei sexuale .Riscul sinuciderii e mare .

Disperarea determinată de lipsa de ajutor și sprijin din partea familiei și a comunității.

Furia pe partener , pe medic , pe consilier și pe membrii familiei.

Teamă față de moarte , fata de actul sexual, fata de viitor .

Stările obsesive , în care predomina ideile unor vindecări miraculoase prin credința sau prin diferite medicamente .

Vinovăția legată de prezența bolii în familie și în legătura cu practicarea unui comportament de risc care a dus la infectare .

Sentimentul pierderii aspirațiilor , a farmecului fizic , a relațiilor sexuale, a statusului și a situației în comunitate , a stabilității și independentei financiare.

Gândirea suicidară ca o cale de a evita durerea, disconfortul fizic și psihic,blamul psihic .

Delirul și demență ,întâlnite adesea în boală SIDA ,pot altera controlul impulsurilor persoanei ,afectând astfel și calitatea relațiilor interpersonale.

Pentru ameliorarea și amortizarea impactului psihologic al acestei boli asupra persoanelor infectate se face necesară dezvoltarea serviciilor psihosociale în clinici de specialitate , în care să lucreze specialiști pregătiți și instruiți în acest sens , care să ofere pacienților o gamă largă de servicii : consiliere pre și post testare ,consiliere legislativă , asistenta psiho-socială și morală , psihoterapie individuală și de grup, îndrumare spre alte servicii. (Buzducea D. 1997 pag.32-33)

Capitolul II – Formarea relației de cuplu, comunicarea și satisfacția maritală

II.1. Formarea relației de cuplu

Tema cuplului conjugal s-a născut odată cu apariția omului, aceasta fiind ulterior abordată științific, în diverse centre specializate, cum ar fi în anii ’40, în SUA printr-o Revoluție Sexuală începută de Alfred Kinsey, fiind continuată de diverse programe de psihosexoterapie (W. Masters, V. Johnson) și psihoterapie familială (D. Jackson, J. Halez). În anii ’50, în Marea Britanie se întemeiază o secțiune de consiliere familială “Family Discussion Bureau”, prin intermediul Institutului de Relații Umane, Tavistock din Londra.

Se cunoaște bine faptul că relațiile, dar în mod special relațiile noastre cu alte persoane fie acestea de diferite tipuri, ca de exemplu, relații de prietenie, de iubire sau de rudenie, au o mare influență asupra imaginii personale. Felul în care se condiționează reciproc cele două aspecte: viața individuală și viața de cuplu este într-o oarecare măsură mai puțin cunoscută și abordată, mai precis în ce mod o imagine de sine pozitivă a celor doi parteneri corelează cu o viață de cuplu de înaltă calitate.

Calitatea vieții de cuplu este condiționată în mare parte de calitatea personalității fiecărui partener și în mică parte de mediul social în care aceștia își îndeplinesc activitățile.

Pentru împlinire, “dragostea trebuie să unească două personalități complete, două întreguri armonioase, din toate punctele de vedere, conștiente de ceea ce dau și primesc, de ce pot realiza printr-o răspundere și o îndatorire liber asumată” (Deculescu, A., 1971, pag 227).

Autorii Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan (1996), au abordat teme variate, ca de exemplu, alegerea partenerului, iubirea, gelozia, intimitatea, comunicarea, ce se interferează cu relația de cuplu. Aceștia sunt de părere că așteptările oamenilor cu privire la relația de cuplu s-au modificat radical, astfel s-a constatat că “mulțumirea sexuală poate fi obținută și în afara căsătoriei (toate cuplurile constituite în afara căsătoriei, afirmă că duc o viață sexuală normală), copiii nu mai sunt un scop fundamental în viața multor oamenii, iar numărul în creștere al femeilor angajate profesional desființează argumentul economic.

Prin egalizarea statutului social și chiar a sex-rolului, femeile și-au schimbat radical expectațiile și rațiunile pentru căsătorie. Ele nu mai sunt mulțumite de rolul de casnică și de supusă sexual, ci așteaptă astăzi iubire, prietenie, respect, susținere emoțională, companie, satisfacție sexuală, libertatea de a tinde și de a se bucura de o carieră profesională sau alte interese și mai ales relații intime care să fie omniprezente în viața lor și care să le confere șansa fericirii și realizării personale. Bărbații își transferă o parte din răspunderea rolului tradițional economic în căsătorie, preluând o serie de sarcini domestice și egalizându-și investiția decizională majoră în familie cu femeile.” ( I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1996, pag 83).

Concomitent cu modificarea așteptărilor cu privire la relația de cuplu, s-au schimbat atât legăturile dintre parteneri, dar și modul în care individul se apreciază. Relația de cuplu îl forțează pe individ (fie de sex masculin, fie de sex feminin) să pornească o investigație în interiorul său pentru a descoperi ce poate oferi el partenerului, pentru a putea cere ceva din partea partenerului de cuplu, dar pe de altă parte să facă un efort constant de a-și remedia imaginea, pentru a putea astfel să trezească interesul partenerului de cuplu.

Discutând despre iubire în relația de cuplu, Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan, mărturisesc faptul că “este creația comună a două personalități, una prin intermediul celeilalte, un mod autentic de a fi unul cu celălalt, un mod complet de a conviețui prin intercomunicare, intercunoaștere și intermodelare, în sensul dezvoltării și împlinirii celor două persoane angajate, în completa lor ființare biopsihosocială”. (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1996, pag 105-106).

Drumul de la iubirea aparentă la iubirea reală poate fi dificil și încurcat, iar uneori în anumite cazuri se poate termina în tristețe sau abandon.

“Dragostea nu este o dată pentru totdeauna, ci ea se alimentează mereu din confruntarea dinamică, permanentă a celor două personalități, fiecare având dreptul de a fi gratificat, dar și obligația de a gratifica pe celălalt […]. Căsătoria apare astfel că o adevărată școală a autocunoașterii și intercunoașterii psihologice, a formării și educării comportamentului relațional intersexe, a învățării științei și artei dialogului, negocierii și conviețuirii.” (I. Mitrofan, N. Mitrofan, 1996, pg 133).

În momentul în care în viața de relație apar posibile situații conflictuale, depinde doar de ambii parteneri depășirea acestora. Autorii lucrării enumeră în capitolul “Familia…în Impas”, argumente de care depinde echilibrul cuplului:

capacitatea cuplului de a progresa și folosi resursele, de a putea face față cu bine situațiilor stresante interne și externe pe care le întâmpină: resursele și disponibilitățile intra-adaptative ale fiecărui partener de a primi și de a exercita funcțional – satisfăcător rolul conjugal: vârsta și gradul de normalitate psihică și somatică, însușiri și gradul de maturitate a personalității;

posibilitățile interadaptative ale partenerilor în interiorul cuplului: grad de intercunoaștere, de intercomunicare, nivel de interdezvoltare, fundamentat pe atitudini maritale și creativitate interpersonală;

posibilitățile extraadaptative ale cuplului în parcurgerea procesului includerii sale în societate în lume, cu lumea și pentru lume, pe indicatoarele etnoculturale, istorice, economice și politice ale societăți în care se dezvoltă și ale evenimentelor circumstanțiale cu care se întâlnesc.

Din perspectiva M. Voinea familia este definită ca fiind “un grup de persoane unite prin căsătorie sau rudenie, care au o viață comună bazată pe sentimente, aspirații și interese comune” (Voinea, M., 1996, pag. 2).

Atât din punct de vedere al tinerilor căsătoriți, cât și din perspectiva socială, este indispensabil că familia să se caracterizeze printr-o strânsă legătură între cei doi și să fie stabilă. “Solidaritatea familială depinde de numeroși factori interni și externi cuplului conjugal, de aspecte care premerg căsătoria și de evoluția vieții familiale”(Mihăilescu, I., 1999, pag.99).

Ioan Mihăilescu atestă faptul că solidaritatea familiei este condiționată de factori, de “reciprocitatea emoțională și afectivă, convergența aspirațiilor, aderența la valori comune, desfășurarea în comun a unor activități și satisfacția dată de aceasta.” (Mihăilescu, I., 1999, pag.101).

Se considera faptul că, la începutul relației de căsătoriei, cei mai importanți factori care atestă coeziunea familiei sunt reciprocitatea emoțională și afectivă și convergența aspirațiilor, urmând ca acești factori să se diminueze, crescând rolul acțiunilor comune de ordin familial, personal și social.

Atestarea solidarității familiei este condiționată și de factori externi prin: “sancțiuni de diverse tipuri (juridice, sociale, religioase) pe care le folosește societatea pentru a evita disoluția familială; atitudinea negativă față de cei care nu se conformează modelelor de solidaritate familială; greutăți economice și de altă natură în refacerea unei alte uniuni conjugale; controlul unor instituții sociale asupra exercitării unor sarcini și funcții familiale; aprecierea socială a familiilor stabile.” (Mihăilescu, I., 1999 pag.102)

Este cunoscut faptul că solidaritatea familiei implică o continua îmbunătățire a comportamentelor cât și a atitudinilor celor doi soți. Acest demers începe înainte de căsătorie, prin coabitare și se prelungește pe toată durata vieții conjugale. Pe lângă factorii de mai sus, o condiție pentru solidaritate familiei o constituie motivația căsătoriei. Se remarcă faptul că motivația cea mai mare în formarea unui cuplu este dragostea reciprocă.

II.2 Viața de cuplu. Echilibrul psihic – echilibrul relației

“Personalitatea este întotdeauna unică și originală”. (P. Popescu Neveanu, M. Zlate, T. Crețu, 1990, pag 145).

Orice om are propriul și unicul mod de a gândi, de a fi, de a simți. Esența cea mai pură a proceselor și funcțiilor psihice ale individului este personalitatea. Fiecare persoană are trăsături de personalitate foarte variate și diferite ca intensitate.

Cele cinci caracteristici comune tuturor trăsăturilor de personalitate sunt: integritatea (funcțiile și procesele psihice sunt condensate de personalitate, ca de exemplu, dispoziția de comunicare include limbajul, motivația și trebuința, o modalitate de a gândi și de a simți), stabilitatea (neputând fi modificată în totalitate, personalitatea se manifestă permanent în comportament), generalitatea (persoana este descrisă de personalitate în ansamblul său și nu doar în diverse situații), plasticitatea (fiind sub presiunea condițiilor de mediu, prin determinare și autodeterminare, personalitatea suferă restructurări și perfecționări, rezultând că nu este rigidă) și substanțialitatea (prin personalitate, persoană își exprimă calitățile esențiale).

Întregul ansamblu de structuri, atribute și valori de care dispune o persoană este cuprins de personalitate și necesită aprecierea calităților personale, a rolurilor și statutelor avute de persoană.

Pentru o persoană, relația de cuplu poate semnifică o sursă imensă de fericire și de bunăstare mintală și fizică, dar totodată și o sursă de neînțelegere și deziluzie. Din cauza condițiilor din ce în ce mai severe impuse din partea societății în totalitatea domeniilor din viața unei persoane (social, profesional, educațional, cultural), apare o dispoziție de tensiune care se oglindește asupra felului de relaționare cu partenerul, dar totodată cu privire la competențele necesare pentru a intra în legătură cu persoane noi pentru a cunoaște și a lega noi prietenii, pentru a avea la un moment dat de unde alege partenerul potrivit în compania căruia să-și petreacă în echilibru și înțelegere viața.

Un număr foarte mare de oameni au mari impedimente în a-și face prieteni sau nu au resursele necesare menținerii unei prietenii noi, retrăgându-se și rămânând singuri, ceea ce prejudiciază pozitiva funcționare atât a omului, dar și a societății căreia îi aparține.

Într-o relație de cuplu, și nu numai, respectul nu se impune, acesta se câștigă. Nicio persoană nu este respectată de dragul de a respecta. Respectul nu apare de la sine, spre deosebire de iubire, acesta nu este o calitate sau un talent. Nu ne naștem purtând darul de a fi respectați.

Respectul dăruit este direct proporțional cu cel primit, mai ales în cazul personalităților mature. A respecta partenera(ul) de cuplu reprezintă respectul față de intimitatea și deciziile celuilalt. Totodată, respectul reprezintă egalitatea în drepturi și obligații, sprijin și încredere, dar și respect față de propria persoană. Orice persoană aduce în relația de cuplu întreaga avere psihică și morală.

În cuplu, afectivitatea se deosebește de afectivitatea intraindividuală, aceasta fiind expresia însușirilor sale psihoindividuale, dar care totodată nu influențează stările afective ale altor persoane. Situația este distinctă în cuplu, deoarece afectivitatea provine din combinarea naturală a emoțiilor, sentimentelor și trăirilor celor doi parteneri și se manifestă ca stare afectivă obișnuită, trăită și împărtășită de cei doi.

În zilele noastre o multitudine de relații se destramă în mod lamentabil. Totodată, cuplurile se formează cu ideea și cu dorința arzătoare că relația lor să dureze. Partenerii nu-și pot închipui ce motive ar putea cauza o despărțire. De cele mai multe ori motivele și dificultățile sunt determinate de așa-zisele nepotriviri de interese. Toate acestea sunt cauzate de incapacitatea celor doi parteneri de a se acomoda la viața în doi, de a putea ceda la diverse preocupări personale în favoarea unora conjugale sau de a-și păstra calmul în fața unor neînțelegerii inerente în relație.

Fericirea într-o relație de cuplu este o noțiune dificil de înțeles, care variază de la cuplu la cuplu. În general, fericirea se recunoaște cu sentimentul de completitudine, deoarece în cuplu este produs de calitatea relației dintre cei doi parteneri.

Carl Gustav Jung subliniază în articolul intitulat “Căsătoria ca Relație Psihologică” faptul că unul dintre cei doi parteneri se acomodează în cuplu mult mai repede față de celălalt. Astfel, unul este întotdeauna mai implicat în relația de cuplu, și anume “cel cuprins”, dar “cel cuprinzător” (C. G. Jung, 1994, pag. 70) caută continuu în exteriorul relației cercetând ca să descopere ceva ce în realitate se găsește în interiorul său.

Cel mai mare avantaj, dar totodată și cel mai mare dezavantaj este pentru individ viața în doi. Problemele întâlnite în cele mai multe relații sunt rolul interpretat de fiecare în cuplu și implicarea disproporțională. Se reflectă prin felul în care sunt trăite diversele clipe importante, prin simpatia față de familia de origine decât față de partener, prin conduită în privința unor alte persoane de gen opus, dar totodată prin așteptările partenerilor privind relația.

O relație de cuplu este întocmai precum o întrecere sportive de echipă. Aceasta examinează un scop sau mai multe, se ghidează după diverse reguli, presupune din partea participanților un set de abilități și compatibilitatea acestora. Totodată, necesită cooperarea coechipierilor pentru obținerea reușitei prevăzute.

Într-o relație de cuplu, colaborarea are două sensuri. Unul dintre acestea este sensul evident și anume îmbinarea forțelor și a eforturilor în privința atingerii obiectivelor și un sens ascuns, mai apropiat de adaptare, de armonizare a dorințelor persoanei la cele ale partenerului.

“Din dragoste pentru celălalt, fiecare dorește să-i facă o favoare: să renunțe la un capriciu, la un obicei, la un gest, să înțeleagă o preferință care până atunci îi era străină, să încerce să creadă despre oameni altceva decât îl îndemnase propria-i conștiință.” (Galina Bădulescu, 1967, pag. 66).

II.3. Comunicarea în cuplu

Comunicarea este principala formă de manifestare a interacțiunii psihosociale, deoarece toate efectele interpersonale (perceptive, simpatetice sau funcționale) sunt vehiculate prin comunicare.

Adrian Nuță vorbește despre comunicarea în cuplu ca fiind sângele unei relații. Comunicarea, reprezentată de schimbul onest de gânduri, nevoi și sentimente înseamnă pentru o relație ceea ce reprezintă sângele pentru corp. Comunicarea într-o relație este asemănată cu sângele deoarece atunci când acesta nu mai circulă în corp, persoana moare. Astfel se întâmplă și în relațiile unde comunicarea nu există sau dispare. Această situație poate fi remediată dacă cei doi parteneri iau hotărârea de a comunica.

„Comunicarea este cel mai bun mijloc pentru a pune în contact cele două universuri, pentru a permite unei lumi să se extindă către cealaltă, astfel încât fiecare să afle cine este celălalt, ce nevoi, valori și aspirații are, cum gândește și cum vibrează emoțional la ceea ce i se întâmplă” . (Nuta, A., 2002, pag. 78)

Comunicarea în cuplu îi împinge spre mai departe sau în adâncul relației pe cei doi parteneri. Hotărârea de a comunica îi aparține voinței, însă aceasta nu este suficientă. A comunica înseamnă a confirma rolurile fiecăruia, a le sincroniza și dezvolta pentru a-i asigura relației o structură stabilă, încrezătoare. În lipsa comunicării, rolurile nu sunt înțelese, sunt practicate defectuos, incoerent, această situație ducând la conflicte în uniunea de cuplu. O asemenea relație se degradează într-un mod fatal.

Ca o relație să fie durabilă, armonioasă, autentică, dar și pentru o uniune durabilă, pe lângă comunicare, trebuie să existe și respectul pentru adevăr, considerația pentru celălalt, dar și disponibilitatea de a împărtăși percepții, idei, trăiri sau dorințe personale.

“Orice dialog între parteneri implică nu doar vocabularul, ci și gândirea, memoria sau afectivitatea.” (Abric, J.C., 2002, pag. 56)

În relația de cuplu, fiecare individ se comportă conform cu ceea ce a putut să facă din ceea ce au făcut părinții cu el. Este vorba așadar de îmbinarea dintre istoria personală și ordinea pe care individul a putut să o confere acesteia.

Motivațiile nevoii de cuplu sunt numeroase: incapacitatea de a putea trăi fericit de unul singur, frustrările inevitabile produse de viața de zi cu zi, descoperirea identității, echilibrare și împlinire. Dar cu toate astea există și motivații ale respingerii vieții de cuplu: infern sufocant al dorinței, al controlului, agresiunii și nefericirii.

Dificultățile de comunicare de la primele întâlniri sunt reprezentative nevoilor reciproce de menținere a idealului propriei persoane, în raport cu idealul imaginativ, proiectat celuilalt. Timiditatea face ca la prima întâlnire comunicarea să fie anevoioasă, fapt care face ca partenerii să facă adevărata imagine a celuilalt, producând un proces de retragere a idealului care conduce spre realitatea celeilalte persoane.

“Atunci când comunicarea în cuplu se află sub stăpânirea dragostei pasionale, iar cu trecerea timpului realitatea echilibrează imaginarul ideal al celeilalte persoane, se conturează o altă etapă, numită dragostea idilică. Comunicarea în cuplu este rezultatul raportului dintre rolul solicitat și cel jucat, dintre nevoile noastre care susțin rolul și cele ale partenerului, care solicită rolul. Prin comunicare, se încearcă în cuplurile fericite cunoașterea celuilalt, a problemelor și expectanțelor sale. În cuplurile nefericite, prin comunicare se refuza ofensiv și defensiv cunoașterea celuilalt.” ( Nuta, A., 2002, pag. 80)

În cuplurile fericite, mesajele nu sunt contradictorii, pe când în cele nefericite, mesajele reflecta fenomenul de duble-mind: decalaj masiv între ceea ce se declară și modul în care se trăiește declarația.

Comunicarea permite expresia reală a trăirilor, indiferent de coloratură acestora când vine vorba de cuplurile fericite; în cele nefericite, comunicarea este represivă: nu se verbalizează stările și nevoile vitale ale partenerilor.

Întotdeauna, în cuplurile fericite, problemele sunt discutate și precizate, fără implicații asociative ale întregii relații, pe de cealaltă parte, problemele nu pot fi precizate fără a angrena întreaga relație și a o pune sub semnul întrebării.

Celălalt este acceptat condiționat ca personalitate, dar necondiționat ca partener: alteritatea este acceptată și nu conduce la ruperea relației pentru cuplurile fericite. În celălalt caz, unul din parteneri este considerat amenințător ca personalitate și, de aceea, existența relației este condiționată de modificări ale personalității și comportamentului.

Virginia Satir, cunoscută pentru intervențiile de psihoterapia familiei, a considerat că există cinci căi de care indivizii umani se pot folosi pentru a comunica: concilierea, dezaprobarea, rezonabilitatea, irelevanta mesajului, concordanța.

“Concilierea presupune acordul cu o altă persoană, chiar atunci când sentimentele și convingerile sunt contrarii. Ea poate crea unele probleme și insatisfacții la momentul respectiv sau mai târziu, fiind totuși o strategie de comunicare accesibilă și de stimulare a relațiilor intrafamiliale.” ( Satir, V., 2011, pag. 115)

Dezaprobarea este o metodă utilizată în special de persoanele cu o nevoie de afirmare și demonstrare a puterii, având un comportament de cele mai multe ori hipercritic, dictatorial. Acestea au o mare nevoie de a fi ascultate, de a-și dovedi lor însele forța Eu-lui, poziția de anxietate.

Rezonabilitatea este o modalitate comunicațională proprie mai ales celor care manifestă o incapacitate în a-și exprima sentimentele, fie ca un deficit de expresie, fie din teamă (blocaj afectiv).

“Irelevanța mesajului constituie un mod de comunicare indiferent sau evitant, prin care cuvintele persoanei respective nu au legătură cu ceea ce se întâmplă în situații sau în mediul apropiat, desemnând o manieră nonimplicativă, care uneori poate abate atenția de la obiectivul discutat.” ( Satir, V., 2011, pag. 116)

Concordanța sau congruența exprimă modalitatea de comunicare în care sentimentele se potrivesc cu convingerile și comportarea individului, fiind cea mai sanogenă pentru relațiile interpersonale.

Stiluri de comunicare în cuplu:

stilul activ în exces

stilul pasiv în exces

stilul asertiv

Stilul activ în exces

Stilul activ în exces mai poartă denumirea de stil dominator, sau mai expresiv stilul buldozer. Acest stil se caracterizează prin faptul că cel care comunică este excesiv de activ în comunicare, excesiv de masculin, strivindu-i pe ceilalți.

El spune ceea ce gândește, simte sau vrea, dar nu într-un fel care să-l ajute sau să-l protejeze pe celălalt, ci rănindu-l sau blocându-i exprimarea. El pretinde că are mereu dreptate, cel cu care comunică se înșeală întotdeauna, nevoile lui fiind cele mai importante și vrea ca acestea să fie satisfăcute primele, iar părerea celorlalți nu contează.

“Metodele favorite ale interacțiunii sunt de a judeca, de a critica și de a culpabiliza. Mulți bărbați preferă violența verbală și agresiunea fizică, iar multe femei recurg la învinovățirea partenerului. Ambele tipuri aparțin categoriei activismului excesiv. Dominatorului îi place să dețină controlul. În comunicare, acesta procedează la fel deținând controlul. Dominatorul este exact ca un perfecționist, însa acesta nu vrea să atingă perfecțiunea, el dorind doar să se impună.” (Andrei,P., Alexandru, F., 1999, pag. 83)

Un partener „activ în exces” vrea în general să dețină controlul prin luarea hotărârilor de unul singur, fără a cere părerea partenerului, dacă se poate să își extindă puterea și să-l domine cât mai mult pe celălalt. Un partener ca cel dominator iți spune ce să faci și cum să faci, te umilește și judecă. Descrie problema dintr-un punct de unde reiese că numai el are dreptate, că este superior, că nu are timp să stea la discuții și că este în folosul partenerului să se supună. Această persoană exercită o autoritate tiranică. Nicio decizie nu este luată împreună, iar cuplul se îndreaptă rapid spre explozie și ceartă. În societate, aceștia se comportă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, datorită celuilalt partener care are capacitatea de a disimula sau masca aparențele.

A domina, inclusiv în comunicare, este o formă nesănătoasa de a-ți manifesta forța personală. Dominarea este una din patologiile puterii. Atunci când domini se folosește forța de care dispui în mod natural pentru a invada teritoriul celuilalt, pentru a-l transforma în sclav sau servitor, pentru a-ți impune nevoile, minimalizându-l pe partener.

Stilul pasiv în exces

Cel care în comunicare este excesiv de pasiv, este acela care se culpabilizează, se poartă foarte amabil, foarte politicos, nu își exprima gândurile, nevoile, sentimentele, este de acord mai tot timpul fără a comenta nimic. Un asemenea partener abandonează lupta pentru nevoile lui pentru a le face pe plac altora. Partenerul ce este caracterizat de un stil pasiv se pune în umbra celorlalți, se scuză tot timpul și tinde să se sacrifice în permanență. Acesta nu ripostează, evită discuțiile în contradictoriu și nu ripostează chiar dacă este furios. O asemenea persoană evită, amână cât mai posibil să facă față unei probleme ce presupune afirmarea personală. Într-un conflict este tăcută, se închide în sine și se retrage.

Persoana pasivă în exces nu intră într-o relație de cuplu cu credința că merită să o aibă, se îndoiește permanent de aceasta și se așteaptă să se întâmple o catastrofă dacă își exprimă nevoile. Reacția la conflict este una de abandon.

“În formele cele mai grave, patternul pasiv de comunicare și interacțiune este întâlnit în tulburările de personalitate de tip dependent, evitant. Persoanele excesiv de pasive au o neîncredere puternică în forțele proprii și nu își pot evalua corect limitările propriilor personalități și au problemele la luarea deciziilor.” (Andrei,P., Alexandru, F., 1999, pag. 84)

În ceea ce privește planul non-verbal, aceste persoane se recunosc prin vocea blândă, slabă sau aproape stinsă. Pauzele și ezitările sunt des întâlnite la asemenea persoane și nu lipsește nici pronunțarea neclară a unor cuvinte. Capul este plecat, exprimând supunere. Are o ținută umilă asociată cu o privire de jos în sus sau cu lipsa contactului vizual.

Hiperpasivului îi lipsește încrederea în valoarea și capacitatea lui de a face față provocărilor vieții. Patternul disfuncțional de autoapreciere este atât de puternic, încât această persoană crede că nevoile celorlalți contează cel mai mult. La prima vedere, toată lumea și-ar dori un partener de cuplu având stilul excesiv pasiv, dar nimeni nu își dă seama că un asemenea partener te trage mereu în jos, spre nivelul lui redus de autoîncredere. La un moment dat, te vei plictisi să iei mereu decizii de unul singur și să ai inițiativă mereu. (Nuta, A., 2002, pag. 96)

Persoanele extrem de pasive trăiesc satisfacția infantilă de a nu-și asuma responsabilitatea pentru nevoile și trăirile lor. Mereu există cineva care își asumă responsabilitatea, ia deciziile în locul lor, altcineva care își asumă riscul de la greși.

A fii pasiv înseamnă a nu face nimic, decât a-ți pierde independența, a trăi o viață care nu este a ta.

Stilul asertiv

Comunicarea asertivă nu este ușoară. Ea “presupune o îmbinare între a fi activ și a fi pasiv. Înseamnă un nivel considerabil de conștientă, flexibilitate internă, curaj, încredere în sine și în celălalt. A te exprima asertiv înseamnă ați afirma direct nevoile, percepțiile, trăirile, gândurile sau aspirațiile, rămânând deschis la ceea ce partenerul gândește, simte sau vrea. Se acționează atât pentru sine cât și pentru ale partenerului, ținând cont de acestea. Persoana asertivă vorbește dar și ascultă, acceptă și negociază compromisurile, dar nu renunță la demnitate sau la nevoile ei fundamentale.” (Andrei,P., Alexandru, F., 1999, pag. 85)

În cuplu, este bine să ceri direct și precis, să-ți exprimi nevoile și dorințele sincer și clar, dar să nu pretinzi nimic. Dar în majoritatea cuplurilor nu este așa. A cere, în cuplu înseamnă a pretinde, a emite pretenții. În relațiile de cuplu, cererile lipsite de pretenții și oferirea necondiționată creează și recreează misterul iubirii.

Refuzul este opusul cererii. Când pretinzi în loc să ceri cu simplitate și ești refuzat apare tristețea, furia; însă dacă ceri cu seninătate, văzând totul ca un joc și ești refuzat, seninătatea rămâne. Într-un joc nu există doar învingători, există și învinși. Este normal să fii refuzat uneori, așa cum este firesc să și pierzi. Singurele probleme în cuplu, într-o relație, apar când ești refuzat tot timpul, dar și aceste refuzuri pot avea semnificații pentru persoane. Aceasta te învață despre jocul cu parteneri nepotriviți.

“Se ignoră faptul că bărbatul și femeia au un fel diferit de a comunica, nu numai în relațiile funcționale, dar și în cele intime. În timp ce femeia consideră întrebările ca un mijloc de a menține vie conversația, aceleași întrebări sunt, pentru bărbat, cereri de informații. Paradoxal, deși cantitatea informațiilor schimbate poate fi foarte mare, calitatea acestora nu este la fel.” (Georgescu, M., 2009, pag. 47)

Rareori partenerii își exprima neliniștile sau nemulțumirile față de anumite atitudini sau comportamente ale celuilalt, din teamă că ar genera certuri sau discuții care nu și-ar avea rostul. Acumularea în timp a acestor nemulțumiri creează conflicte mult mai grave, ce ar fi putut fi evitate dacă neliniștile respective ar fi fost discutate la timp, și care uneori pot duce chiar la distrugerea și încheierea relației.

II.4. Satisfacția maritală și implicarea nevoilor

Multiple cercetări, precum cele efectuate de Havio, Manilla și Kontula (1997) sau de Purnine și Carey au arătat faptul că există o puternică asociere pozitivă între satisfacția relației de cuplu în general și satisfacția sexuală, acestea având o relație bidirecțională. O satisfacție maritală percepută ca ridicată conduce către o relație sexuală satisfăcătoare. Când calitatea vieții de cuplu este ridicată și percepută ca un beneficiu în relația de cuplu, este de așteptat că nivelul perceput de satisfacție sexuală să fie pozitiv și ridicat. Când calitatea vieții maritale este scăzută și percepută ca un cost, se așteaptă perceperea unui nivel scăzut al satisfacției sexuale.

“Studiile întreprinse prin analiza fișelor medicale, prin chestionare standard sau prin interviuri au scos în evidență importante deosebiri pe planul confortului psihic și al satisfacției între bărbați și femei în cuplurile maritale. Diferențe și mai pronunțate apar însă între soțiile care lucrează și cele casnice.” (Ilut, 2005, pag.148)

Pe parcursul ciclului familial satisfacția maritală diferă mult. Nașterea primului copil duce la dificultăți și tulburări emoționale în cuplu.

După nașterea unui copil, o nouă și irevocabilă fază a vieții începe pentru cuplu. Ca și părinți ei își asumă responsabilitatea pentru noua ființă umană. Acum există o a treia persoană care poate fi considerată un individ cu dorințele, nevoile și caracteristicile lui (Loyd Saxton, 1986, pag. 445)

Perioada 6 – 14 ani a copilului este, de asemenea, una de presiuni economice, psihologice, sociale, soțul fiind preocupat mai mult de profesie, constrângerile multiple se răsfrâng cu deosebire asupra soției.

Atunci când vorbim de satisfacție – insatisfacție maritală, conștientizăm că aceste noțiuni nu sunt consensuale, fiind posibil ca într-o relație unul dintre parteneri să se simtă pe deplin satisfăcut, nevoile și așteptările sale fiind împlinite, timp în care celălalt se poate simți neglijat, neapreciat, neîmplinit.

Pentru asigurarea satisfacției maritale este necesară implicarea ambilor parteneri, atât pentru cunoașterea nevoilor, așteptărilor și dorințelor fiecăruia, cât mai ales pentru satisfacerea acestora. Pentru menținerea unei relații de cuplu armonioase este esențială capacitatea partenerilor de a evolua de la orientarea dinspre nevoile și scopurile proprii la orientarea spre scopurile familiei.

Factorii de atracție ce duc la satisfacția maritală sunt: stimă și afecțiunea reciprocă, existența unei locuințe proprii, armonia sexuală, nivelul de instruire, venit și ocupație, toate acestea ar trebui să fie satisfăcătoare pentru celălalt.

Pentru asigurarea satisfacției maritale este necesară implicarea ambilor parteneri, atât pentru cunoașterea nevoilor, așteptărilor și dorințelor fiecăruia, cât mai ales pentru satisfacerea acestora.

Satisfacția maritală implică satisfacerea anumitor nevoi, precum:

“Satisfacerea nevoilor materiale. Căsătoria trebuie să ofere securitate și confort la un nivel mai înalt decât în cazul celor care locuiesc singuri.

Satisfacerea nevoilor sexuale. Baza unei căsnicii fericite poate fi interacțiunea sexuală, Se poate spune că soția este dornică de relații sexuale dacă nivelul ei de satisfacție maritală este ridicat, iar acest lucru duce la satisfacerea sexuală a soțului, astfel crescând și satisfacția maritală a acestuia.

Satisfacerea nevoilor psihologice. Dragostea, afecțiunea, lipsa acestor nevoi poate avea efecte grave chiar și în prezența compatibilității sexuale și a confortului material” (Ciuperca, Mitrofan I., 2002, pag.41)

Partenerii care se respectă și au încredere unul în celălalt au un mariaj mai fericit. Soții care sunt mături din punct de vedere emoțional, afectiv vor avea o căsnicie mai fericită. Maturitatea afectivă presupune sociabilitate, altruism, capacitate de a oferi, acceptarea unui grad de dependență mai mare.

Fericirea este gradul în care un individ evaluează viața să ca fiind favorabilă. Fericirea maritală are la bază comunicarea maritală de calitate, ce presupune autodezvăluire în fața partenerului, abilitatea soților de a-și stăpâni interacțiunile și a nu se lăsa conduși de acestea, capacitatea de a stabili reguli funcționale de interacțiune.

“Cuplurile maritale formate prin complementaritate, deși sunt mai dinamice, mai zgomotoase, în evoluție nefiind lipsite de crize mai mici sau mai mari de interadaptare, de obicei au o longevitate mai mare, oferind partenerilor situații de relație menite să activeze resurse în a se bucura unul de celălalt, în a-și fi mereu necesari.” (Mitrofan, 1994, pag. 166).

Capitolul III : STUDIU ASUPRA EFECTELOR HIV/SIDA ASUPRA RELAȚIEI DE CUPLU

III.1. SCOPUL, SARCINILE ȘI OBIECTIVELE STUDIULUI

Scopul cercetării este de a demonstra care sunt efectele virusului HIV/SIDA asupra relație de cuplu.

Sarcinile studiului sunt reprezentate de:

Studiul literaturii de specialitate

Realizarea unui chestionar

Selectarea cuplurilor incluse în cercetare.

Aplicarea chestionarului cuplurilor incluse în studiu

Realizarea unei baze de date și analiza statistică a datelor obținute în urma administrării instrumentelor

Obiectivele generale ale studiului

Prezenta lucrare își propune să studieze efectele HIV/SIDA asupra relației de cuplu, luând în calcul două variabile: stilul de comunicare și satisfacția maritală resimțită de parteneri. Cuplurile luate în studiu prezintă un partener masculin infectat, iar datele au fost analizate statistic prin comparații intergrup și intragrup.

Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană își structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând, stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc.

III.2. IPOTEZELE STUDIULUI

Exista o diferență semnificativă statistic intre bărbații infectați cu HIV și cei sănătoși sub aspectul stilurilor de comunicare(non-asertiv,agresiv,manipulativ și asertiv), în sensul că cei sănătoși comunica mai asertiv.

Exista o diferență semnificativă statistic intre bărbații infectați cu HIV și cei sănătoși sub aspectul satisfacției maritale, în sensul că cei sănătoși prezintă un nivel mai ridicat al satisfacției maritale.

Exista o diferență semnificativă statistic intre persoanele de sex feminin din cuplurile unde partenerul este infectat cu virusul HIV și femeile din cuplurile unde partenerul este sănătos sub aspectul stilurilor de comunicare(non-asertiv,agresiv,manipulative și asertiv), în sensul că cele al căror partener este sănătos comunica mai asertiv.

Exista o diferență semnificativă statistic intre persoanele de sex feminin din cuplurile unde partenerul este infectat cu virusul HIV și femeile din cuplurile unde partenerul este sănătos sub aspectul satisfacției maritale,în sensul că cele al căror partener este sănătos prezintă un nivel mai ridicat al satisfacției maritale.

III.3. OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR

Stilurile de comunicare pentru cuplurile evaluate au fost determinate utilizând – CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

STILUL NON-ASERTIV (atitudinea de fugă pasivă) – tendința de a se ascunde, de a fugi mai de grabă decât a înfrunta oamenii. Se poate manifesta printr-un exces de amabilitate și conciliere, prin tendința de a amâna luarea unor hotărâri și adesea prin imposibilitatea luării acestora, însoțită de cedarea către alții a dreptului de a decide. La baza acestor manifestări stă o teamă maladivă de a nu fi judecat de ceilalți, ca și supărarea intensă resimțită în cazul unui eventual eșec – pentru a le evita individul preferă să se supună hotărârii celorlalți. Aceasta nu exclude un sentiment de ciudă, mânie mocnită, ranchiună.

STILUL AGRESIV (atitudinea de atac) – tendința de a fi mereu în față, de a avea ultimul cuvânt, de a se impune cu orice preț, chiar cu prețul lezării și supărării altor persoane. Pentru a domina, orice mijloc pare a fi utilizabil – înfricoșarea, contrazicerea, umilirea, compromiterea celorlalți, atitudinile și comportamentele șocante, răzbunarea, asumarea unor riscuri excesive. Această atitudine stimulează agresivitatea și antipatia partenerilor și are ca efect pentru persoana în cauză sentimentul de a nu fi iubită, respectată și apreciată, fapte ce o fac și mai agresivă – se creează un adevărat cerc vicios al agresivității.

STILUL MANIPULATOR (atitudinea de manipulare) – preferința pentru un rol de culise, tendința de a aștepta clipa prielnică pentru a ieși la lumină și a se pune în valoare, tendința de a căuta intenții ascunse în spatele oricăror afirmații ale celorlalți. Persoana evită să spună deschis ceea ce gândește, își schimbă opiniile după cele ale interlocutorului, îi place să fie în preajma celor mari și puternici (ca o compensare a propriilor slăbiciuni) sperând să obțină beneficii din vecinătatea cu aceștia. Persoanele din această categorie urmăresc ca ceilalți să facă ceea ce ar dori ele, dar acest lucru să nu presupună confruntări deschise – fie ele raționale, constructive – de tip asertiv, fie ele conflictuale – de tip agresiv; este vorba mai de grabă de a aștepta ca situația să se întoarcă în favoarea lor. Adesea aceste persoane "joacă roluri" diverse, ca semn al insuficientei maturizări sociale, aceasta și în legătură cu un statut social slab, precar, nesatisfăcător. Problema indivizilor manipulatori este de a-și ascunde slăbiciunea, de a nu fi descoperiți pentru că și ei se tem de judecata celorlalți și de a nu fi marginalizați.

STILUL ASERTIV (atitudinea constructivă) – capacitatea de autoafirmare, de exprimare onestă, directă și clară a opiniilor și a drepturilor proprii fără agresivitate și fără a-i leza pe ceilalți; capacitatea urmăririi propriilor interese fără încălcarea nevoilor celorlalți. Persoană știe să asculte și este dispusă să înțeleagă, știe să fie ea însăși (fără simulări și "jocuri de rol") și să se bazeze pe sine. Este cea mai bună atitudine pentru că permite atingerea scopurilor propuse fără a provoca resentimentele celorlalți și chiar câștigându-le adesea simpatia.

Nivelul satisfacției maritale a fost determinat folosind Dyadic Adjustment Scale (DAS).

Satisfacția maritală reprezintă o stare mentala care reflecta costurile si beneficiile mariajului percepute de o anumita persoana. Satisfacția maritală a devenit un factor extrem de important nu doar in autoevaluarea satisfacție personale, ci și în luarea unor decizii importante.

III.4. METODE DE CERCETARE STIINTIFICĂ

Metoda este ,,un sistem de norme ce organizează mental, în prealabil demersul de cunoaștere sau pe cel practic; metoda va exprima astfel o dedublare specifică omului, prin care acesta va organiza și va domina propria activitate de cunoaștere și de transformare practică a realului” (Dobre, 2002, pag. 15).

Termenul provine din greaca veche, unde methodos înseamnă drum, cale, mod, metodele de cercetare reprezentând căile de urmat în stabilirea adevărului științific. Metodele sunt definite drept ,,proceduri prin care se dobândesc cunoștiințele și prin care se extind cunoștiințele, construindu-se pe cunoștiințele anterioare.” (Federer, 1991, pag 63)

Metodele de anchetă au dobândit un prestigiu deosebit în ultimul timp. Ele constau în întrebări și pretind cooperarea activă a celor investigați. ,,Sensul inițial al anchetei era culegerea sistematică de fapte despre un grup social. Anchetele pot aduna informații despre indivizi, rețele sociale, grupuri sociale, organizații precum școli, locuri de muncă sau companii. Informațiile fiind furnizate de indivizi”. (Oxford, 2003, pag. 43-43)

Ancheta sociologică este o metodă complexă în care accentul poate să cadă pe studiul opiniilor, atitudiniilor, motivațiilor, aspirațiilor, asupra subiectivității umane. (Chelcea S., Mărginean, I., Cauc, I., 1998, pag.160.)

Dintre tipurile de ancheta am apelat la chestionar – CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

Stilul de comunicare se referă la ansamblul particularităților de manifestare caracteristice unei persoane în actul comunicativ. Stilul desemnează:

modalitățile specifice de recepționare/decodificare a mesajului;

modalitățile personale de prelucrare/interpretare a mesajelor;

modalitățile specifice de exprimare a răspunsului, particularitățile personale de feed-back.

Toate acestea decurg din unicitatea și individualitatea ființei umane, fiind expresia personalității umane. Conceptul de stil de comunicare se aplică doar acolo unde caracteristicile formale, general valabile ale actului comunicativ se asociază cu anumite maniere personale de receptare-prelucrare-emitere a mesajelor. Este vorba de maniere de comunicare formate în decursul dezvoltării individului, stabile și caracteristice pentru el și care se manifestă relativ independent de conținutul comunicativ vehiculat pentru el și de contextul concret în care operează.

Stilul de comunicare este în primul rând un indicator al modului în care o persoană și structurează lumea relațiilor sociale. În al doilea rând stilul de comunicare este un indicator al modului de prelucrare a informațiilor și de transformare a acestor informații în fapte de comportament, în judecăți practice, sociale, evaluative etc

STILUL NON-ASERTIV

STILUL AGRESIV

STILUL MANIPULATOR

STILUL ASERTIV

Proba a fost construită de S. Mărcuș, psiholog român cu importante contribuții în studiul fenomenului empatic. Probă este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare descrise anterior.

Probă este relevantă pentru cele 4 stiluri fundamentale de comunicare descries anterior.

Pornind de la întrebările chestionarului am elaborat un nou instrument,care prevede 15 întrebări pentru fiecare stil de comunicare, prin urmare vom avea 4 factori – stilurile de comunicare – 1.non-asertiv, 2.agresiv, 3.manipulator și 4.asertiv, fiecăruia corespunzându-i 15 itemi. Scorarea se face însumând punctele acordate fiecărui item și subiectul se încadrează în stilul de comunicare la care obține cel mai înalt rezultat. Dacă subiectul obține scoruri egale la două stiluri de comunicare diferite înseamnă că nu are încă definit un stil de comunicare.

Nivelul satisfacției maritale a fost determinat folosind Dyadic Adjustment Scale (DAS). Satisfacția maritală reprezintă o stare mentala care reflecta costurile si beneficiile mariajului percepute de o anumita persoana. Satisfacția maritala a devenit un factor extrem de important nu doar in autoevaluarea satisfacție personale, ci si in luarea unor decizii importante. Autor al DAS este Graham B. Spanier, instrumentul are ca scop masurarea căsniciei sau a cuplurilor similare.

Descriere: Acest instrument are 32 de itemi si este construit pentru a evalua calitatea relației așa cum este percepută ea de cuplul marital sau consensual. Acest instrument răspunde mai multor nevoi. Poate fi folosit ca o măsură generala a satisfacției in cuplul intim prin utilizarea scopurilor totale. Analiza factorială indică faptul ca acest instrument măsoară patru aspecte ale relației: satisfacția diadica (DS), coeziunea diadica (DCoh), consensul diadic (Dcon) si expresia afectiva (AE). Acest instrument poate fi adaptat pentru utilizarea în interviuri.

Scorarea: Pentru DAS sunt utilizate trei tipuri diferite de scale de rating. Scorul total este suma tuturor itemilor, putându-se întinde de la 0 la 151. Scorurile inalte reflecta o relatie mai buna. Itemii factor sunt: DS: 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 31, 32: Dcoh: 24, 25, 26, 27, 28: Dcon: 1, 2, 3, 5, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15: AE: 4, 6, 29, 30.

Fiabilitatea: Ca scor total DAS are o impresionanta consistenta interna cu alpha de 96. subscalele au următoarele consistente (bune pana la excelente): DS= 94, Dcoh= .81, Dcon= .90, AE= .73.

Validitatea: Acest instrument a fost verificat prima oara prin procedee logice de validare de conținut. DAS demonstrează si o validitate intergrupala discriminând intre cuplurile maritale si cele divorțate pentru fiecare item. Instrumentul dispune si de validitate concurenta, corelând cu Locke-Wallace Marital Adjustment Scale.

III.5. ORGANIZAREA STUDIULUI

Cercetarea a fost realizată,pe un număr de 30 de cupluri (30 de persoane de sex feminin și 30 de persoane de sex masculin), în total 60 de persoane. Am ales 15 cupluri în care bărbatul este infectat cu virusul HIV și 15 cupluri sănătoase.Vârsta subiecților este cuprinsă între 20-28 ani.Subiecții au fost selectați pe baza criteriilor menționate anterior.

Pentru cele 15 cupluri în care partenerul de sex masculin este infectat cu virusul HIV/SIDA aplicarea instrumentelor a avut loc în cadrul ARAS – Asociația Română Anti SIDA, unde cele 15 cupluri mergeau la ședințele de consiliere. Cele 15 cupluri rămase, unde nici unul dintre parteneri nu este infectat cu HIV/SIDA, aplicarea instrumentelor a avut loc la domiciul fiecăruia. Menționez faptul că cele 15 cupluri în care nici unul dintre partenri nu este infectat cu HIV/SIDA fac parte din cercul meu de cunoscuți.

Condițiile de administrare au fost respectate în mare măsură deoarece subiecții chestionați au avut parte de un mediu securizat, ferit de zgomote, cu o iluminare adecvată.

Toți subiecții au participat la acest studiu pe bază de voluntariat. Li s-a explicat foarte clar care este scopul acestui studiu și au fost asigurați că identitatea lor nu va fi cunoscută.

Următorul pas a fost prezentarea instrucțiunilor de completare a instrumentelor. După ce li s-au prezentat instrumentele, subiecții au fost rugați să răspundă cât mai sincer la întrebări și au fost din nou asigurați de faptul că datele sunt confidențiale.

III.6. REZULTATELE CERCETARII

Pentru prelucrarea statistică a datelor am utilizat programul SPSS varianta 20. Ca metode statistice am utilizat calculul mediilor, abaterilor standard, testul T Student prin metoda comparațiilor multiple.

Ipoteza 1 de lucru sustine faptul ca : 1. Exista o diferenta semnificativa statistic intre barbatii infectati cu HIV si cei sanatosi sub aspectul stilurilor de comunicare(non-asertiv,agresiv,manipulativ si asertiv), in sensul ca cei sanatosi comunica mai asertiv.

Tabel 2. Distributia scorurilor pe variabila stil de comunicare in cazul persoanelor de sex masculin

Aceste informații atestă faptul că nivelul ridicat al stilurilor de comunicare ineficiente (nonasertivă, agresivă, manipulatoare) se asociază cu respondenții infectati cu virusul HIV comparativ cu persoanele sanatoase de sex masculin care prezinta un nivel ridicat de comunicare asertivă (100% dintre respondenții sănătoși înregistrează un nivel scăzut de comunicare ineficientă comparativ cu 100% dintre respondenții afectați de HIV care înregistrează un nivel ridicat de de comunicare ineficientă), asa cum reiese din graficul de mai jos.

Distribuția stilurilor de comunicare în cuplul marital funcție de condiția medicală a a soților

Pentru a verifica dacă respondenții sănătoși participanți la cercetare înregistrează un nivel mai ridicat la cele patru tipuri de comunicare în cuplul marital comparativ cu respondenții afectați de HIV, am realizat o analiză a diferențelor prin testul T Student prin metoda comparațiilor multiple și am identificat diferențe semnificative în ce privește varianța datelor pentru stilul de comunicare nonasertivă și asertivă:

F(14; 9,78)comunicare nonasertivă = 5,211 și p = 0,039

F(14; 8,98)comunicare agresivă = 3,656 și p = 0,077

F(14; 13,32)comunicare manipulatoare = 0,179 și p = 0,678

F(14; 7,87)comunicare asertivă = 22,541 și p = 0,0001

Analizând comparațiile multiple pentru nivelul comunicării în cuplul marital pe criteriul condiției medicale a respondentului constatăm din tabelul de mai jos că apar diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru stilul de comunicare:

t(14; 9,78)comunicare nonasertivă = 5,211 și p = 0,0001

t(14; 8,98)comunicare agresivă = 3,656 și p = 0,0001

t(14; 13,32)comunicare manipulatoare = 0,179 și p = 0,0001

t(14; 7,87)comunicare asertivă = 22,541 și p = 0,0001

Tabel 3 – Analiza diferențelor dintre mediile celor două categorii de respondenți pe criteriul stilului de comunicare în cuplul marital

Tabel 4 – Diferențe între mediile grupurilor de analiză pentru stilurile de comunicare pe criteriul condiției medicale a respondentului

Aceste aspecte sugerează faptul că apar diferențe semnificative statistic între mediile grupurilor de analiză în cadrul comparației dintre respondenții afectați de HIV și cei neafectați, și aceste diferențe susțin afirmația că: subiecții sănătoși au un nivel ridicat al comunicării asertive comparativ cu respondenții afectați de boala care au tendința de a manifesta nivele ridicate de comunicare nonasertivă, agresivă, respectiv maniulatoare în cuplul marital. Rezultatele statistice susțin informațiile constatate anterior și anume că soții a căror stare de sănătate nu este afectată comunică mai asertiv în relația de cuplu.

În concluzie: Aceste informații semnifică faptul că la nivelul grupelor de respondenți care participă la cercetare apar diferențe semnificative statistic în situația comparației dintre respondenții afectați de HIV și cei neafectați, în sensul că din cauza bolii, soții se simt frustrați și, nesiguri, nemulțumiți de grija pe care o primesc din partea familiei, motiv pentru care exteriorizează o comunicare nonasertivă, agresivă, respectiv maniulatoare în cuplul marital. Condiția medicală pare a fi determinantă în menținerea unui anumit stil de comunicare în relația de cuplu.Ipoteza 1 a cercetarii se confirmă.

Ipoteza 2 a cercetării susține că: Există o diferență semnificativă statistic între bărbații infectați cu HIV și cei sănătoși sub aspectul satisfacției maritale, în sensul că cei sănătoși prezintă un nivel mai ridicat al satisfacției maritale.

Tabel 5 – Distribuția nivelului de satisfacție familială funcție de condiția medicală a respondentului

Aceste informații atestă faptul că nivelul ridicat al satisfacției maritale se asociază cu respondenții sănătoși comparativ cu nivelul scăzut de satisfacție maritală care se asociază cu respondenții afectați de boala (100% dintre respondenții sănătoși înregistrează un nivel ridicat de satisfacție familială comparativ cu 100% dintre respondenții cu HIV care înregistrează un nivel scăzut de satisfacție familială).

Figura 6 – Distribuția nivelului de satisfacție familială funcție de condiția medicală a respondentului

Pornind de la aceste informații pentru a verifica dacă respondenții sănătoși participanți la cercetare înregistrează un nivel mai ridicat de satisfacție maritală comparativ cu respondenții afectați de boala , am realizat o analiză a diferențelor prin testul T Student prin metoda comparațiilor multiple și am identificat diferențe semnificative în ce privește varianța datelor:

F(14; 13,64)satisfacție familială = 0,464 și p = 0,507

Analizând comparația pentru nivelul satisfacției familiale pe criteriul condiției medicale a respondentului constatăm din tabelul 5 că apar diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru satisfacția familială:

t(14; 13,64)satisfacție familială = – 6,636 și p = 0,0001

Tabel 7 – Analiza diferențelor dintre mediile celor două categorii de respondenți pe criteriul satisfacției maritale

În tabelul 7 constatăm diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru satisfacția familială pe criteriul condiției medicale a respondentului:

diferență mediisatisfacția maritală= – 45,375 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV = 57,88; Msoț neafectat de HIV = 103,25

Tabel 8– Comparații pentru satisfacția familială pe criteriul condiției medicale a respondentului

Aceste aspecte sugerează faptul că apar diferențe semnificative statistic între mediile grupurilor de analiză în cadrul comparației dintre respondenții afectați de HIV și respondenții neafectați de HIV pe criteriul satisfacției maritale, și aceste diferențe susțin afirmația că: subiecții sănătoși au nivelul cel mai ridicat al satisfacției maritale. Rezultatele statistice susțin informațiile constatate anterior și anume că pacienții neafectați de HIV au un nivel mai ridicat de satisfacție maritală comparativ cu respondenții afectați de HIV.

În concluzie: Aceste informații semnifică faptul că la nivelul grupelor de respondenți care participă la cercetare apar diferențe semnificative statistic în situația comparației dintre respondenții afectați de HIV și respondenții neafectați de HIV pe criteriul satisfacției maritale, în sensul că din cauza bolii, soții se simt nesiguri, nemulțumiți de grija pe care o primesc din partea familiei. Aceste diferențe semnificative în ce privește nivelul satisfacției familiale funcție de condiția medicală a respondentului conduc la concluzia că tulburarea de sănătate tinde să modifice semnificativ nivelul satisfacției maritale: subiecții afectați de HIV întâmpină greutăți care determină perceperea satisfacției maritale dependentă de reușita soluționării problemelor de sănătate. Condiția medicală pare a fi determinantă în menținerea satisfacției maritale la cote maxime. Ipoteza 2 a cercetarii se confirmă.

Ipoteza 3 a cercetării susține faptul că: Există o diferență semnificativă statistic între persoanele de sex feminin din cuplurile unde partenerul este infectat cu virusul HIV și femeile din cuplurile unde partenerul este sănătos sub aspectul stilurilor de comunicare(non-asertiv,agresiv,manipulative și asertiv), în sensul că cele al căror partener este sănătos comunica mai asertiv.

Tabel 9 – Distribuția stilurilor de comunicare ale partenerelor în cuplul marital funcție de condiția medicală a soților

Aceste informații atestă faptul că nivelul ridicat al stilurilor de comunicare ineficiente (nonasertivă, agresivă, manipulatoare) se asociază cu partenerele de cuplu ale căror soți sunt afectați de boala comparativ cu nivelul scăzut al acestor stiluri de comunicare în cuplu marital, respectiv nivelul ridicat de comunicare asertivă care se asociază cu respondentele care au parteneri de cuplu neafectați de boala (100% dintre respondente au parteneri sănătoși și înregistrează un nivel scăzut de comunicare ineficientă comparativ cu 100% dintre respondente care au parteneri afectați de HIV ce înregistrează un nivel ridicat de de comunicare ineficientă), pot fi văzute grafic în figura 10.

Figura 10 – Distribuția stilurilor de comunicare ala partenerelor în cuplul marital funcție de condiția medicală a soților

Pornind de la aceste informații pentru a verifica dacă partenerele care au soții sănătoși înregistrează un nivel mai ridicat la cele patru tipuri de comunicare în cuplul marital comparativ cu respondentele care au soții afectați de HIV, am realizat o analiză a diferențelor prin testul T Student prin metoda comparațiilor multiple și am identificat diferențe nesemnificative în ce privește varianța datelor pentru stilurile de comunicare:

F(12; 11,95)comunicare nonasertivă = 0,688 și p = 0,423

F(12; 11,99)comunicare agresivă = 0,005 și p = 0,944

F(12; 11,92)comunicare manipulatoare = 0,871 și p = 0,369

F(12; 11,90)comunicare asertivă = 0,941 și p = 0,351

Analizând comparațiile multiple pentru nivelul comunicării partenerelor în cuplul marital pe criteriul condiției medicale a soțului constatăm din tabelul 10 că apar diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru stilul de comunicare:

t(12; 11,95)comunicare nonasertivă = 11,090 și p = 0,0001

t(12; 11,99)comunicare agresivă = 6,962 și p = 0,0001

t(12; 11,92)comunicare manipulatoare = 5,410 și p = 0,0001

t(12; 11,90)comunicare asertivă = – 17,234 și p = 0,0001

Tabel 10– Analiza diferențelor dintre mediile celor două categorii de respondenți pe criteriul stilului de comunicare în cuplul marital

În tabelul 11 constatăm diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru stilurile de comunicare ale partenerelor pe criteriul condiției medicale a soțului acestora:

diferență mediicomunicare nonasertivă = 38,286 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV = 66,43; Msoț neafectat de HIV = 28,14

diferență mediicomunicare agresivă = 14,429 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV= 37,29; Msoț neafectat de HIV = 22,68

diferență mediicomunicare manipulatoare = 13,571 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV =35,71 ; Msoț neafectat de HIV = 22,14

diferență mediicomunicare asertivă = – 47,143 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV= 22,14; Msoț neafectat de HIV = 69,29

Tabel 11 – Diferențe între mediile grupurilor de analiză pentru stilurile de comunicare ale partenerelor pe criteriul condiției medicale a soților acestora

Aceste aspecte sugerează faptul că apar diferențe semnificative statistic între mediile grupurilor de analiză în cadrul comparației dintre respondentele care au soți afectați de HIV și cele care au soți neafectați, și aceste diferențe susțin afirmația că: partenerele care au soți sănătoși au un nivel ridicat al comunicării asertive comparativ cu respondetele care au soți afectați de boala care au tendința de a manifesta nivele ridicate de comunicare nonasertivă, agresivă, respectiv maniulatoare în cuplul marital. Rezultatele statistice susțin informațiile constatate anterior și anume că partenerele ale căror soți nu sunt afectați de HIV comunică mai asertiv în relația de cuplu.

În concluzie: Aceste informații semnifică faptul că la nivelul grupelor de respondente care participă la cercetare apar diferențe semnificative statistic în situația comparației pe criteriul stilului de comunicare a partenerelor care au soți afectați de HIV, în sensul că din cauza bolii soților, partenerele de cuplu se simt frustrate și, nesigure, nemulțumite de grija pe care o primesc din partea familiei, motiv pentru care exteriorizează o comunicare nonasertivă, agresivă, respectiv manipulatoare în cuplul marital. Condiția medicală pare a fi determinantă în menținerea unui anumit stil de comunicare la partenere în relația de cuplu. Ipoteza 3 a cercetarii se confirma.

Ipoteza 4 a cercetarii sustine faptul ca: Exista o diferenta semnificativa statistic intre persoanele de sex feminin din cuplurile unde partenerul este infectat cu virusul HIV si femeile din cuplurile unde partenerul este sanatos sub aspectul satisfactiei maritale,in sensul ca cele al caror partener este sanatos prezinta un nivel mai ridicat al satisfactiei maritale.

Tabel 12 – Distribuția nivelului de satisfacție maritala funcție de condiția medicală a soțului respondentului

Aceste informații atestă faptul că nivelul ridicat al satisfacției maritale se asociază cu respondentele care au soți sănătoși comparativ cu nivelul scăzut de satisfacție maritală care se asociază cu respondentele care au soți afectați de boala (100% dintre respondentele cu soți sănătoși înregistrează un nivel ridicat de satisfacție familială comparativ cu 100% dintre respondente care au soți cu HIV care înregistrează un nivel scăzut de satisfacție familială), pot fi văzute grafic în figura 13.

Figura 13 – Distribuția nivelului de satisfacție familială funcție de condiția medicală a soțului respondentelor

Pornind de la aceste informații pentru a verifica dacă respondentele care au soți sănătoși înregistrează un nivel mai ridicat de satisfacție maritală comparativ cu respondentele care au soți afectați de boala fără remediul medical, am realizat o analiză a diferențelor prin testul T Student prin metoda comparațiilor multiple și am identificat diferențe nesemnificative în ce privește varianța datelor:

F(12; 9,86)satisfacție familială = 2,542 și p = 0,137

Analizând comparația pentru nivelul satisfacției familiale resimțite de partenere pe criteriul condiției medicale a soțului respondentelor constatăm din tabelul 14 că apar diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru satisfacția familială:

t(12; 9,86)satisfacție familială = – 7,063 și p = 0,0001

Tabel 14 – Analiza diferențelor dintre mediile celor două categorii de respondente pe criteriul satisfacției maritale

În tabelul 14 constatăm diferențe semnificative între mediile grupurilor de analiză pentru satisfacția familială pe criteriul condiției medicale a soțului respondentelor:

diferență mediisatisfacția maritală= – 41,286 și p = 0,0001 și Msoț afectat de HIV = 65,43; Msoț neafectat de HIV = 106,71

Tabel 15 – Comparații pentru satisfacția maritala pe criteriul condiției medicale a respondentului

Aceste aspecte sugerează faptul că apar diferențe semnificative statistic între mediile grupurilor de analiză în cadrul comparației dintre respondentele care au soți afectați de HIV și respondentele care au soți neafectați de HIV pe criteriul satisfacției maritale, și aceste diferențe susțin afirmația că: respondentele care au soți sănătoși au nivelul cel mai ridicat al satisfacției maritale. Rezultatele statistice susțin informațiile constatate anterior și anume că respondentele care au soți neafectați de HIV au un nivel mai ridicat de satisfacție maritală comparativ cu respondentele care au soți afectați de HIV.

În concluzie: Aceste informații semnifică faptul că la nivelul grupelor apar diferențe semnificative statistic în situația comparației dintre respondentele cu soți afectați de HIV și respondentele care au soți neafectați de HIV pe criteriul satisfacției maritale, în sensul că din cauza bolii, partenerele cu soți afectați de HIV se simt nesigure, nemulțumite de grija pe care o primesc din partea familiei. Aceste diferențe sunt semnificative în ce privește nivelul satisfacției familiale in funcție de condiția medicală a soțului respondentelor conduc la concluzia că tulburarea de sănătate tinde să modifice semnificativ nivelul satisfacției maritale: respondentele cau au soți afectați de HIV întâmpină greutăți care determină perceperea satisfacției maritale dependentă de reușita soluționării problemelor de sănătate. Condiția medicală pare a fi determinantă în menținerea satisfacției maritale la cote maxime. Ipoteza 4 a cercetarii s-a confirmat.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII

În urma prelucrării statistice a datelor și analizei acestora ipotezele cercetării s-au confirmat. Aceste rezultate nu au fost surprinzătoare. Dacă infecția cu HIV/SIDA distruge progresiv sistemul imunitar al individului, în același timp distruge și imunitatea psihologică a bolnavului și a familiei acestuia , dând naștere la o diversitate de sentimente negative: autoculpabilizare, autodiscriminare, angoasă, furie incertitudine . disperare, neîncredere, rușine, dezgust

Individul trece printr-o varietate de reacții psihice ce sunt intensificate de multitudinea de incertitudini legate de momentul apariției simptomelor , de perioada de trecere de la infecție la boala , de calitatea vieții după stabilirea diagnosticului. Aceste reacții apar într-un context social format din familie , prieteni, colegi etc.Luând în considerare ceea ce susține literatura de specialitate este absolut firesc ca aceste persoane cu virusul HIV să prezinte un stil de comunicare în cuplu fie agresiv,fie manipulator comparativ cu persoanele de sex masculin sănătoase.Aceste stiluri de comunicare sunt caracteristice acelor persoane cărora le este teamă să nu fie respinși, judecați,abandonați. În cazul persoanelor cu HIV este mai mult decât evidenta degenerarea lor la nivel emoțional,absența unei imagini de sine pozitivă,un nivel redus al stimei de sine,prezenta gândurilor negative și a credințelor iraționale.

În ceea ce privește satisfacția – insatisfacția maritală, putem afirma că aceste noțiuni nu sunt consensuale, fiind posibil ca într-o relație unul dintre parteneri să se simtă pe deplin satisfăcut, nevoile și așteptările sale fiind împlinite, timp în care celelalt se poate simți neglijat, neapreciat, neîmplinit.Pentru asigurarea satisfacției maritale este necesară implicarea ambilor parteneri, atât pentru cunoașterea nevoilor, așteptărilor și dorințelor fiecăruia cât mai ales pentru satisfacerea acestora.

Pentru menținerea unei relații de cuplu armonioase este esențială capacitatea partenerilor de a evolua de la orientarea înspre nevoile și scopurile proprii la orientarea înspre scopurile cuplului.

Factorii ce duc la satisfacția maritală sunt: stimă și afecțiunea reciprocă, existența unei locuințe proprii, armonia sexuală, nivelul de instruire, venit și ocupație, toate acestea acestea ar trebui să fie satisfăcătoare pentru celălalt.Pentru asigurarea satisfacției maritale este necesară implicarea ambilor parteneri, atât pentru cunoașterea nevoilor, așteptărilor și dorințelor fiecăruia cât mai ales pentru satisfacerea acestora. De aceea este foarte dificil să discutăm despre satisfacție maritală în cuplurile în care partenerul de sex masculin are o problemă de sănătate serioasă care acționează inclusiv la nivel psihologic și emoțional.Persoanele cu HIV sunt oameni care nu se simt bine în poziția lor,care fac eforturi pentru a se adapta și în aceste condiții aceștia nu pot împlini acele nevoi despre care am vorbit anterior. Totodată aceste persoane sunt solicitante pentru partenera de viață și implicit aceasta nu are cum să resimtă satisfacția maritală. Cu alte cuvinte solicitările mediului extern sunt din ce în ce mai accentuate și atunci este dificil să discutăm despre un grad ridicat al satisfacției maritale mai ales în cazurile unde o persoană din cuplu este infectată cu virusul HIV

Pe viitor ne-am dori să realizăm această cercetare pe un număr mai mare de subiecți.În egală măsură,ne-am dori să studiem ce alte diferențe ar mai putea exista la nivelul cuplurilor unde partenerul de sex masculin este infectat cu HIV comparativ cu cuplurile în care ambii parteneri sunt sănătoși.

ANEXE

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

Vă rugăm să citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și să notați în ce măsură sunteți de acord cu acestea: 1- dezacord total

2-dezacord

3-neutru

4-acord

5-acord total

1.- Stilul non-asertiv:

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".

2- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.

3.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.

4.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.

5.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.

6.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.

7.- Las adesea un lucru început fără a-l termina.

8.- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții.

9.- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.

10.- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.

11.- Sunt sensibil și ușor de influențat și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.

12.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.

13.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.

14.- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.

15.- Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.

2.- Stilul agresiv:

16 Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.

17.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.

18.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.

19.- Nu-mi place să ascult pe alții.

20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorbă celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp.

21.- Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.

22.- E greu să fiu intimidat.

23.- Cred că a-i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor.

24.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia.

25.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.

26.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.

27.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.

28.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.

29.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.

30.- Prefer să fiu "lup" și să-i mănânc pe alții, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.

3.- Stilul manipulator:

31 Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc.

32.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct.

33. Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o va lua.

34.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.

35.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.

36.- Pentru a-mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.

37.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită.

38.- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu-și urmează propriile principii.

39.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.

40.- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.

41.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.

42.- Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.

43.- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei.

44.- Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.

45.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

4.- Stilul asertiv

46.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.

47.- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.

48.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul.

49.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".

50.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.

51.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".

52.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.

53.- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.

54.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles.

55.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.

56- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.

57- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.

58 Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.

59.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.

mâncat de ceilalți.

60.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.

Etalon: Se calculează punctajul obținut pentru fiecare stil de comunicare în parte și se stabilește în ce stil de comunicare se încadrează persoana în funcție de rezultatul maxim pe care îl obține.(ex:dacă persoana obține punctajul cel mai mare pe stilul de comunicare asertiv,înseamnă că în acest stil de comunicare se încadrează).În cazul în care se obțin scoruri egale între două stiluri de comunicare înseamnă că persoana nu are încă un stil de comunicare bine definit.

15 puncte- scor minim posibil

15-30 puncte –scor minim

30-45 puncte –scor sub medie

45-60 puncte-scor mediu

60-75 puncte-scor maxim

II. DYADIC ADJUSTEMENT SCALE

Majoritatea oamenilor au unele nemulțumiri în legătură cu relațiile lor. Vă rugăm să indicați mai jos gradul de acord sau dezacord dintre dumneavoastră și partenerul dumneavoastră, pentru fiecare item în parte.

5= întotdeauna de acord;

4= aproape întotdeauna de acord;

3= dezacord ocazional;

2= aproape întotdeauna dezacord;

1= întotdeauna dezacord;

Vă rugăm să indicați cât de frecvent vi se întâmplă asta dvs. și partenerului dvs. următoarele:

1= întotdeauna

2= aproape tot timpul

3= des

4= ocazional

5= rar

6= niciodată

23. Vă sărutați partenerul?

În fiecare zi aproape în fiecare zi ocazional rar niciodată

4 3 2 1 0

24. Dvs. și partenerul dvs. vă angajați în satisfacerea intereselor comune împreună?

Toate majoritatea unele puține niciunul

4 3 2 1 0

Cât de des se întâmplă următoarele evenimente dvs. și partenerului dvs. ?

1= niciodată

2= mai puțin de o dată pe lună

3= o dată sau de două ori pe lună

4= o dată pe zi

5= mai des (de o dată pe zi)

Acestea sunt unele lucruri cu care cuplurile uneori sunt de acord, iar alteori nu sunt de acord. Indicații care dintre itemii de mai jos v-au cauzat diferențe de opinie sau probleme în relația dvs. în ultimele câteva săptămâni. (încercuiți cu DA sau NU).

31. Numerele de pe linia următoare reprezintă diferite grade de fericire în relația dvs. Punctul de mijloc, „fericit”, reprezintă gradul de fericire al majorității relațiilor. Vă rugăm să încercuiți numărul care descrie cel mai bine gradul de fericire, luând în considerare toate aspectele relației dvs.

32. Vă rugăm să încercuiți una dintre afirmațiile următoare care descrie cel mai bine felul în care considerați viitorul relației dvs.

 Vreau cu disperare ca relația mea să reușească și aș face apropae orice pentru că asta să se întâmple.

 Vreau foarte tare că relația mea să reușească și voi face tot ce pot pentru asta.

 Vreau foarte tare că relația mea să reușească și voi face ceea ce ține de mine pentru asta.

 Ar fi frumos că relația mea să reușească, dar nu pot face mai mult deact fac acum pentru asta.

 Ar fi frumos că relația mea să reușească, dar refuz să mai fac ceva în plus decât fac acum pentru a face relația să meargă.

 Relația mea nu poate reuși niciodată, iar eu nu mai pot face nimic pentru a face relația să meargă.

Măsurarea satisfacției maritale

Vă rugăm să citiți fiecare propiziție atent și să răspundeți corespunzător.

BIBLIOGRAFIE

Abric J.C., “ Psihologia Comunicări”, ed. Polirom, 2002

Buzducea, D., “SIDA. Confluențe psihosociale”, ed. Știința și Tehnică, București, 1997

Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode și tehnici., ed. Destin, Deva, 1999

Cupsa Augustin , Dumitru Bulucea " Infecția cu HIV/SIDA , o criză a sănătății mondiale ", Editura Aius , Craiova 1995 .

Deculescu, A., “Dragostea”, ed. Editura Medicală, București, 1971

Dobre, A., Introducere în epistemologie, ed. Fundația România de mâine, București, 2002

Federer, T., Statistics and society. Data collection and Interpretation. 2nd edition, Southern Methodist University, Dalas, Texas, 1991

Georgescu, M. , “Introducere în psihologia comunicării” ediția a II-a, ed. Fundației Romane de Maine, București, 2009

Ilut, P., “Sociopsihologia și antropologia familiei” ed. Polirom, Iași, 2005

Jung, C.,G., “Descrierea tipurilor psihologice” ed. Anima, București, 1994

Lotreanu, V., “Sida, flagelul secolului” ed. Sport – Turism , București, 1991

Mihăilescu, I., “Familia în societățile europene”,ed. Editura Universității din București, București, 1999

Mitrofan, I., Mitrofan, N., “Elemente de psihologie a cuplului” ed. Casa de Editura și Presa “Șansa”, București, 1996

Mitrofan, I., Ciupercă, C., “Psihologia vieții de cuplu”, ed. Sper, București, 2002

Nuta, A., “Suprafețele și adâncimile cuplului”, ed. Sper, București, 2002

Popescu – Neveanu, P., Mielu Z., Crețu, T., “Psihologie”, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997

Petru A., Alexandrescu F., “Personalitate și comunicare. Tactici de influență

Interpersonaal”, ed. Licorna, București, 1999

Rebedea, I., “Boli infecțioase” , ed. Editura medicală, București, 2000

Satir, V., “Terapia familiei”, trad. de Constantinescu Cristian ed. Trei, București, 2011

Saxton, L., “The individual, marriage and the family”, ed. Wadsworth, Belmont, California, 1986

Voinea, M., “Psihosociologia familiei”, ed. Editura Universității din București, București, 1996

Ministerul Sănătății, Comisia Naționala de Statistică

BIBLIOGRAFIE

Abric J.C., “ Psihologia Comunicări”, ed. Polirom, 2002

Buzducea, D., “SIDA. Confluențe psihosociale”, ed. Știința și Tehnică, București, 1997

Chelcea, S., Mărginean, I., Cauc, I., Cercetarea sociologică. Metode și tehnici., ed. Destin, Deva, 1999

Cupsa Augustin , Dumitru Bulucea " Infecția cu HIV/SIDA , o criză a sănătății mondiale ", Editura Aius , Craiova 1995 .

Deculescu, A., “Dragostea”, ed. Editura Medicală, București, 1971

Dobre, A., Introducere în epistemologie, ed. Fundația România de mâine, București, 2002

Federer, T., Statistics and society. Data collection and Interpretation. 2nd edition, Southern Methodist University, Dalas, Texas, 1991

Georgescu, M. , “Introducere în psihologia comunicării” ediția a II-a, ed. Fundației Romane de Maine, București, 2009

Ilut, P., “Sociopsihologia și antropologia familiei” ed. Polirom, Iași, 2005

Jung, C.,G., “Descrierea tipurilor psihologice” ed. Anima, București, 1994

Lotreanu, V., “Sida, flagelul secolului” ed. Sport – Turism , București, 1991

Mihăilescu, I., “Familia în societățile europene”,ed. Editura Universității din București, București, 1999

Mitrofan, I., Mitrofan, N., “Elemente de psihologie a cuplului” ed. Casa de Editura și Presa “Șansa”, București, 1996

Mitrofan, I., Ciupercă, C., “Psihologia vieții de cuplu”, ed. Sper, București, 2002

Nuta, A., “Suprafețele și adâncimile cuplului”, ed. Sper, București, 2002

Popescu – Neveanu, P., Mielu Z., Crețu, T., “Psihologie”, ed. Didactică și Pedagogică, București, 1997

Petru A., Alexandrescu F., “Personalitate și comunicare. Tactici de influență

Interpersonaal”, ed. Licorna, București, 1999

Rebedea, I., “Boli infecțioase” , ed. Editura medicală, București, 2000

Satir, V., “Terapia familiei”, trad. de Constantinescu Cristian ed. Trei, București, 2011

Saxton, L., “The individual, marriage and the family”, ed. Wadsworth, Belmont, California, 1986

Voinea, M., “Psihosociologia familiei”, ed. Editura Universității din București, București, 1996

Ministerul Sănătății, Comisia Naționala de Statistică

ANEXE

CHESTIONARUL S.C. (ANALIZA STILULUI DE COMUNICARE)

Vă rugăm să citiți cu atenție afirmațiile de mai jos și să notați în ce măsură sunteți de acord cu acestea: 1- dezacord total

2-dezacord

3-neutru

4-acord

5-acord total

1.- Stilul non-asertiv:

1.- Spun adesea "da" când aș vrea să spun "nu".

2- Nu îndrăznesc să refuz anumite sarcini, chiar dacă nu intră în atribuțiile mele.

3.- Prefer să nu cer ajutor colegilor mei, ar gândi că nu sunt competent.

4.- Sunt timid și mă simt blocat de îndată ce trebuie să realizez o acțiune neobișnuită.

5.- Se spune că sunt nedescurcăresc și deși este adevărat, asta mă supără, mă enervează.

6.- Am tendința de a amâna ceea ce trebuie să fac.

7.- Las adesea un lucru început fără a-l termina.

8.- Am grijă să nu-i inoportunez, să nu-i supăr și să nu-i plictisesc pe alții.

9.- Deși mă străduiesc să iau hotărâri, ezit îndelung și uneori evit chiar să aleg.

10.- Dacă părerea mea este singulară într-un grup prefer să tac.

11.- Sunt sensibil și ușor de influențat și-mi dau seama că adesea mă las exploatat.

12.- Prefer să observ evenimentele și discuțiile decât să particip la ele.

13.- Prefer să stau de o parte, în umbră, decât să mă fac remarcat.

14.- Uneori, întârzii prea mult în rezolvarea unora dintre problemele mele.

15.- Evit situațiile care m-ar pune într-o lumină neplăcută.

2.- Stilul agresiv:

16 Sunt mai de grabă o persoană autoritară și decisă.

17.- Mă tem să critic oamenii și să le spun ce gândesc.

18.- Mi se reproșează adeseori că am spirit de contrazicere.

19.- Nu-mi place să ascult pe alții.

20.- Sunt cam guraliv și adesea retez vorbă celorlalți, fără să-mi dau seama de asta în timp.

21.- Pentru a reuși ceea ce mi-am propus sunt gata întotdeauna să fac totul.

22.- E greu să fiu intimidat.

23.- Cred că a-i speria pe alții prin a fi mai dur cu ei, este un mijloc bun pentru a obține ascultarea lor.

24.- Dacă am fost prins cu ceva ( "pe picior greșit") știu să-mi iau revanșa când se ivește ocazia.

25.- După părerea mea viața constă în raporturi de forță, de luptă.

26.- Îmi asum fără teamă riscuri mari în situații periculoase.

27.- În conversațiile cu alții fac tot posibilul să-mi impun punctul de vedere.

28.- Știu să mânuiesc ironia mușcătoare.

29.- Șochez adesea prin faptele și opiniile mele.

30.- Prefer să fiu "lup" și să-i mănânc pe alții, decât să fiu "miel" mâncat de ceilalți.

3.- Stilul manipulator:

31 Prefer să ascund ceea ce gândesc sau ceea ce simt dacă nu cunosc bine persoana cu care vorbesc.

32.- În general, cred că este mai ușor și mai abil să acționezi prin persoane interpuse, prin intermediari, decât direct.

33. Când are loc o dezbatere prefer să stau de-o parte, pentru a vedea în ce sens, în ce direcție o va lua.

34.- Mă aranjez astfel încât să fiu în apropierea celor cu funcții mari pentru că aceasta aduce foarte multe beneficii.

35.- Sunt considerat destul de descurcăreț și de abil în relațiile cu alții.

36.- Pentru a-mi realize scopurile, adesea mă prefac, joc teatru.

37.- În general, știu la cine trebuie să fac apel și mai ales când să fac apel; acest lucru m-a condus la reușită.

38.- Consider că pentru a determina pe cineva să fie de acord cu tine, este suficient să-i reproșezi că nu-și urmează propriile principii.

39.- Știu să profit de pe urma unui sistem de relații.

40.- Consider că prin crearea conflictelor poți fi mai eficient (poți obține mai mult) decât prin reducerea tensiunilor.

41.- Cred că mimarea sincerității este un mijloc bun de a câștiga încrederea.

42.- Știu cum să-i fac pe oameni să accepte și să adere la ideile mele.

43.- Consider că a-i flata pe oameni, a-i măguli, a le face complimente, sunt mijloace bune de a obține ceea ce vrei.

44.- Opinia mea este că nu trebuie să-ți anunți prea repede intențiile; acest lucru este o probă de neîndemânare.

45.- Cred că a-i manevra și manipula pe alții reprezintă adesea singurele mijloace de a obține ceea ce vrei .

4.- Stilul asertiv

46.- Îmi apăr drepturile fără a le încălca pe ale altora.

47.- Nu mă tem să-mi exprim părerea chiar dacă acest lucru este primit cu ostilitate.

48.- Întrețin cu ceilalți raporturi întemeiate mai curând pe încredere, pe cooperare și mai puțin pe dominare și calcul.

49.- Mă simt bine în contactele directe, nemijlocite, de tipul " față în față".

50.- În caz de dezacord caut compromisuri realiste pe baza unor interese reciproce.

51.- Prefer să joc "cu cărțile pe față".

52.- În general, mă manifest așa cum sunt, fără a-mi ascunde sentimentele.

53.- Sunt capabil să fiu eu însumi, continuând să fiu acceptat și de majoritatea celorlalți.

54.- Când nu sunt de acord cu cineva îndrăznesc să i-o spun și reușesc să mă fac înțeles.

55.- Vorbesc fără teamă în public, în adunări.

56- Știu să ascult cu răbdare, fără să tai vorba altora.

57- Duc până la capăt ceea ce am hotărât să fac.

58 Îmi exprim sentimentele așa cum le simt.

59.- Manevrarea și manipularea celorlalți nu sunt, după părerea mea, soluții de folosit.

mâncat de ceilalți.

60.- În general știu să protestez cu eficacitate dar fără agresivitate excesivă.

Etalon: Se calculează punctajul obținut pentru fiecare stil de comunicare în parte și se stabilește în ce stil de comunicare se încadrează persoana în funcție de rezultatul maxim pe care îl obține.(ex:dacă persoana obține punctajul cel mai mare pe stilul de comunicare asertiv,înseamnă că în acest stil de comunicare se încadrează).În cazul în care se obțin scoruri egale între două stiluri de comunicare înseamnă că persoana nu are încă un stil de comunicare bine definit.

15 puncte- scor minim posibil

15-30 puncte –scor minim

30-45 puncte –scor sub medie

45-60 puncte-scor mediu

60-75 puncte-scor maxim

II. DYADIC ADJUSTEMENT SCALE

Majoritatea oamenilor au unele nemulțumiri în legătură cu relațiile lor. Vă rugăm să indicați mai jos gradul de acord sau dezacord dintre dumneavoastră și partenerul dumneavoastră, pentru fiecare item în parte.

5= întotdeauna de acord;

4= aproape întotdeauna de acord;

3= dezacord ocazional;

2= aproape întotdeauna dezacord;

1= întotdeauna dezacord;

Vă rugăm să indicați cât de frecvent vi se întâmplă asta dvs. și partenerului dvs. următoarele:

1= întotdeauna

2= aproape tot timpul

3= des

4= ocazional

5= rar

6= niciodată

23. Vă sărutați partenerul?

În fiecare zi aproape în fiecare zi ocazional rar niciodată

4 3 2 1 0

24. Dvs. și partenerul dvs. vă angajați în satisfacerea intereselor comune împreună?

Toate majoritatea unele puține niciunul

4 3 2 1 0

Cât de des se întâmplă următoarele evenimente dvs. și partenerului dvs. ?

1= niciodată

2= mai puțin de o dată pe lună

3= o dată sau de două ori pe lună

4= o dată pe zi

5= mai des (de o dată pe zi)

Acestea sunt unele lucruri cu care cuplurile uneori sunt de acord, iar alteori nu sunt de acord. Indicații care dintre itemii de mai jos v-au cauzat diferențe de opinie sau probleme în relația dvs. în ultimele câteva săptămâni. (încercuiți cu DA sau NU).

31. Numerele de pe linia următoare reprezintă diferite grade de fericire în relația dvs. Punctul de mijloc, „fericit”, reprezintă gradul de fericire al majorității relațiilor. Vă rugăm să încercuiți numărul care descrie cel mai bine gradul de fericire, luând în considerare toate aspectele relației dvs.

32. Vă rugăm să încercuiți una dintre afirmațiile următoare care descrie cel mai bine felul în care considerați viitorul relației dvs.

 Vreau cu disperare ca relația mea să reușească și aș face apropae orice pentru că asta să se întâmple.

 Vreau foarte tare că relația mea să reușească și voi face tot ce pot pentru asta.

 Vreau foarte tare că relația mea să reușească și voi face ceea ce ține de mine pentru asta.

 Ar fi frumos că relația mea să reușească, dar nu pot face mai mult deact fac acum pentru asta.

 Ar fi frumos că relația mea să reușească, dar refuz să mai fac ceva în plus decât fac acum pentru a face relația să meargă.

 Relația mea nu poate reuși niciodată, iar eu nu mai pot face nimic pentru a face relația să meargă.

Măsurarea satisfacției maritale

Vă rugăm să citiți fiecare propiziție atent și să răspundeți corespunzător.