Efectele Educației Creștine
EFECTELE EDUCAȚIEI CREȘTINE
ASUPRA DEZVOLTĂRII
MORALE ȘI ETICE LA ADOLESCENȚI ȘI TINERI
CUPRINS
PRIMA PARTE
REZUMATUL………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL I. INTRODUCERE……………………………………………………
CAPITOLUL II. CADRUL TEORETIC AL ADOLESCENȚEI……
2.1. Adolescența si etapele ei………………………………………………………………..
2.2 Definiția adolescentei………………………………………………………………………
2.3 Personalitatea adolescentului……………………………………………………………..
2.4 Dezvoltarea morală și etică în adolescență……………………………………………
2.5 Principalii factori educativi: familia și școala………………………………………….
2.6 Educația creștină a adolescentului………………………………………………………….
2.7 Interferența dintre educație și morală………………………………………………………
2.8 Conștiința morală, psihologică și religioasă a adolescentului…………………..
2.9 Valori morale………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL III. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII…….
3.1 Obiectivul general……………………………………………………………………………..
3. 2 Obiectivele specifice…………………………………………………………………………….
3. 3 Ipoteze și design…………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII……………………………
4.1 Design experimental…………………………………………………………………………………
4.2 Variabile dependente………………………………………………………………………………..
4.3 Subiecți……………………………………………………………………………………………………
4.4 Instrumente utilizate. Inventarul de valori………………………………………………….
4.5 Chestionarul de personalitate ZKPQ…………………………………………………………….
4.6 Procedura de lucru……………………………………………………………………………………..
CAPITOLUL V. REZULTATELE CERCETĂRII………………………………..
5.1 Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor…………………………………………………
5.2 Analiza statistică a ipotezelor……………………………………………………………………….
CAPITOLUL VI. INTERPRETAREA REZULTATELOR………………….
6.1 Metoda…………………………………………………………………………………………………
6.2 Aparatura……………………………………………………………………………………………….
6.3 Instrumente………………………………………………………………………………………….
6.4 Procedura……………………………………………………………………………………………
CONCLUZII……………………………………………………………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………………..
Anexe……………………………………………………………………………………………………………………..
REZUMAT
Prin prezenta lucrare mi-am propus să scot în evidența o etapă importantă în dezvoltarea omului ca persoană, și anume: efectele educației creștine asupra dezvoltarii morale și etice la adolescenți. Astfel, am dezvoltat în prima parte a acestei lucrări aspectele teoretice referitor la adolescență și etapele ei, dezvoltarea morală și etică, educația creștină și interferența dintre educație și morală la adolescenți, deasemeni am introdus nenumărate considerații personale cu privire la temele abordate pentru adolescenți.
Obiectivul principal al acestei lucrări a fost de a surprinde atitudinile tinerilor adolescenți, cei care țin cont de credință și cei care nu țin cont de acest lucru în dezvoltarea lor morală și etică. Eșantionul a fost alcătuit din elevi ai claselor terminale din două licee cu profile diferite, teologic și real-uman.
Fiecărui adolescent a fost administrat pentru completare un Inventar de valori, construit de profesorul Daniel Sorin Duță, care cuprinde 25 de valori, morale și religioase și un Chestionar de Personalitate, ZUCKERMAN-KUHLMAN (ZKPQ), conținând 99 de itemi de evaluare.
Rezultatele obținute în urma cercetării, confirmă ipotezele formulate cu acest scop. Există diferențe în funcție de gen, masculin/feminin, la dezvoltarea morală, moral-religioasă și religioase. Scorul obținul la băieți este de 100,6364 iar la fete 100,1852 puncte. În privința scorurilor totale din punct de vedere al mediului de proveniență, urban/rural există aceeași diferență, iar din punctul de vedere al profilului, cum era de așteptat, există diferențe, scorul mai mare obținând profilul teologic, 101,7 iar profilul real-uman, 99,1667 puncte.
Deasemeni la aplicarea chestionarului de personalitate ZKPQ, se confirmă așteptările cu excepția itemilor de agresivitate.
Toate aceste rezultate arată că influența religiasă are efecte pozitive asupra tinerilor adolescenți.
CAPITOLUL I
INTRODUCERE
Educația creștină, pentru cei care au beneficiat de ea, a avut din totdeauna o influență pozitivă în viața omului. Cei ce au credință, trec mai ușor prin neplăcerile vieții, nu se lasă cuprinși de disperare în dificultăți. Viața este cel mai de preț bun pe care îl are omul și de aceea se cuvine să fie trăită frumos, cu sens și cu multă demnitate. Omul de la începutul existenței sale are capacitatea de a însuși valorile morale și etice prin intermediul educației primite în familie, școală și prin alte circumstanțe. Perioada cu cele mai multe întrebări este cea legată de adolescență și tocmai de aceea, tema aleasă pentru această lucrare este: ”Influența educației creștine în dezvoltarea morală și etică la adolescenți.
În primul rând, mi s-a părut foarte interesantă tema aleasă, datorită faptului că în cercetări nu cunosc multe astfel de abordări, majoritatea celor care au investigat tinerii s-au axat pe problemele de altă natura nu si cele moral-religioase. Perioada adolescenței este marcată de căutări ale identității, de multă agitație dar și de anumite valori fundamentale care se consolidează în această etapă. Pe parcursul întâlnirilor de la cursuri mi s-a sugerat faptul că, ar fi bine să fac o lucrare despre elemente psihologice îmbinată cu cele religioase, pentru că aceasta ar corespunde și domeniul meu de activitate. Din ce în ce mai mult m-a preocupat această idee, rezultatul fiind decizia de a-mi alege această temă pentru lucrărea de licență.
În al doilea rând, interacționând cu elevii la orele de religie și științe socio-umane, m-a interesat atitudinea lor față de valorile morale și gradul lor de implicare în diverse activități ținând cont de educația creștina primită sau nu.
Din fericire, învățămîntul actual are în grila de materii și predarea religiei. Este un lucru foarte bun, datorită faptului că elevii au oportunitatea să întregească cunoștințele lor și pe acestă latură. Știința și credința sunt două lucruri care se completeză reciproc. Totodată fiecare pesoană are libertatea de a alege, căci Dumnezeu și binele nu se impun cu forța. Un mare dar pe care l-a primit omul este libertatea. În același timp omul este răspunzător fața de alegerile sale, fie bune fie mai puțin bune, și va suporta consecințele, sau se va bucura de avantajele alegerilor sale. Precizez că nu toți oamenii dau importanță educației creștine, la cele ce țin de suflet, de credință și de Dumnezeu. De aceea sunt tot felul de critici și contradicții, în presă chiar pe această temă. Este adevărat, că există unele lipsuri și în ceea ce privește lucrurile ce țin de cele spirituale pentru că numai Dumnezeu este desăvârșit iar oamenii cu care interacționăm zi de zi au și greșeli. Cum zice o vorbă că “nu există pădure fără uscături” tot așa nu trebuie să ne deruteze ideea că unii oameni care coordonează anumite activități religioase nu sunt la înălțimea chemării lor. Valoarea lucrurilor spirituale nu constă în anumite imperfecțiuni umane, ci în credința și iubirea pe care o avem față de Dumnezeu și dorința de a progresa în bine.
Lucrarea de față este structurată pe două părți principale. Prima parte conține Cuprinsul, Rezumatul, Capitolul I Introducerea, iar Capitolul II, reprezentând Cadrul teoretic al adolescenței. În acest capitol am tratat problemele esențiale ce țin de adolescență din perspectiva tematiciilor alese precum: 1. adolescența și etapele ei; 2. definiții și considerații ale adolescenței; 3. personalitatea adolescenților; 4. dezvoltarea morală și etică în adolescență; 5. principalii factori educativi; 6. educația creștină a adolescentului; 7. interfe- rența dintre educație și morală; 8. conștiința morală, psihologică și religioasă a adolescentului; 9. valorile morale.
Adolescența este perioada de trecere de la copilărie la tinerețe și este marcată de schimbări atât la nivel fizic, psihic, cât și profesional, în care predomină căutarea Sinelui. In această lucrare am scos în evidență și etape ale grupelor de vârstă din perspectiva a trei autori, I. Bontaș, E. Eikson și E. Verza.
I. Bontaș, are o delimitare foarte bine structurată în trei grupe: grupa vârstelor premergătoare școlarității, de la naștere pănă la 7 ani, grupa vărstelor școlare de la 7 până la 18,19 ani și grupa vârstelor adulte de la 18,19 ani – înainte.
În schimb, Erikson afirmă că persoana în decursul vieții parcurge opt stadii, fiecare având un moment critic de a cărui rezolvare depinde următoarea etapă.
Din perspectiva lui (Emil Verza 1997) o etapizare a adolescenței ar fi: etapa preadolescenței de la 14 la 18 ani, etapa adolescenței propriu-zise de la 16 la 18-20 ani și etapa adolescenței prelungite, până la 20 de ani. Am considerat importată personalitatea adolescentului care se conturează cel mai bine prin educație unde intervin mai mulți factori, printre care cei mai importați sunt familia și școala.
Omul este o ființă superioară și conform Bibliei, (Facerea1,26) el “este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.” Pentru o dezvoltare armonioasă a tinerilor alături de educația intelectuală, educația religioasă are o importanță deoasebită în dezvoltarea lor morală și etică. Educația religioasă ajută persoana umană să iubească și să-L cinstească pe Creatorul său și astfel să aibă atitudini pozitive față de semeni, să-și gestioneze mai bine stările psihice, care, în perioada adolescenței sunt foarte variate. Într-o societate dacă sunt ignorate în educația tinerilor valorile morale și religioase, putem să ne așteptăm la degradarea ei din toate punctele de vedere.
În partea a doua am realizat cercetarea cu privire la adolescenți din punctul de vedere al temei alese: ”Efectul educației creștine asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți”.
Aceasta cuprinde obiectivele și ipotezele cercetării, metodologia, prezentarea rezultatelor, interpretarea și concluziile ce rezultă. In această lucrare scopul primordial este de a scoate în evidentă, de a surprinde, care sunt efectele educației religioase în dezvoltarea morală și etică a tinerilor adolescenți. Fiecare tânăr are libertatea de a alege, educația religioasă în liceu în conformitatea cultului de care aparține. Nivelul de influență este diferit la fiecare persoană, însă este important că adolescenții au privilegiul de a avea parte și în școală de asfel de formi cu care interacționăm zi de zi au și greșeli. Cum zice o vorbă că “nu există pădure fără uscături” tot așa nu trebuie să ne deruteze ideea că unii oameni care coordonează anumite activități religioase nu sunt la înălțimea chemării lor. Valoarea lucrurilor spirituale nu constă în anumite imperfecțiuni umane, ci în credința și iubirea pe care o avem față de Dumnezeu și dorința de a progresa în bine.
Lucrarea de față este structurată pe două părți principale. Prima parte conține Cuprinsul, Rezumatul, Capitolul I Introducerea, iar Capitolul II, reprezentând Cadrul teoretic al adolescenței. În acest capitol am tratat problemele esențiale ce țin de adolescență din perspectiva tematiciilor alese precum: 1. adolescența și etapele ei; 2. definiții și considerații ale adolescenței; 3. personalitatea adolescenților; 4. dezvoltarea morală și etică în adolescență; 5. principalii factori educativi; 6. educația creștină a adolescentului; 7. interfe- rența dintre educație și morală; 8. conștiința morală, psihologică și religioasă a adolescentului; 9. valorile morale.
Adolescența este perioada de trecere de la copilărie la tinerețe și este marcată de schimbări atât la nivel fizic, psihic, cât și profesional, în care predomină căutarea Sinelui. In această lucrare am scos în evidență și etape ale grupelor de vârstă din perspectiva a trei autori, I. Bontaș, E. Eikson și E. Verza.
I. Bontaș, are o delimitare foarte bine structurată în trei grupe: grupa vârstelor premergătoare școlarității, de la naștere pănă la 7 ani, grupa vărstelor școlare de la 7 până la 18,19 ani și grupa vârstelor adulte de la 18,19 ani – înainte.
În schimb, Erikson afirmă că persoana în decursul vieții parcurge opt stadii, fiecare având un moment critic de a cărui rezolvare depinde următoarea etapă.
Din perspectiva lui (Emil Verza 1997) o etapizare a adolescenței ar fi: etapa preadolescenței de la 14 la 18 ani, etapa adolescenței propriu-zise de la 16 la 18-20 ani și etapa adolescenței prelungite, până la 20 de ani. Am considerat importată personalitatea adolescentului care se conturează cel mai bine prin educație unde intervin mai mulți factori, printre care cei mai importați sunt familia și școala.
Omul este o ființă superioară și conform Bibliei, (Facerea1,26) el “este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.” Pentru o dezvoltare armonioasă a tinerilor alături de educația intelectuală, educația religioasă are o importanță deoasebită în dezvoltarea lor morală și etică. Educația religioasă ajută persoana umană să iubească și să-L cinstească pe Creatorul său și astfel să aibă atitudini pozitive față de semeni, să-și gestioneze mai bine stările psihice, care, în perioada adolescenței sunt foarte variate. Într-o societate dacă sunt ignorate în educația tinerilor valorile morale și religioase, putem să ne așteptăm la degradarea ei din toate punctele de vedere.
În partea a doua am realizat cercetarea cu privire la adolescenți din punctul de vedere al temei alese: ”Efectul educației creștine asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți”.
Aceasta cuprinde obiectivele și ipotezele cercetării, metodologia, prezentarea rezultatelor, interpretarea și concluziile ce rezultă. In această lucrare scopul primordial este de a scoate în evidentă, de a surprinde, care sunt efectele educației religioase în dezvoltarea morală și etică a tinerilor adolescenți. Fiecare tânăr are libertatea de a alege, educația religioasă în liceu în conformitatea cultului de care aparține. Nivelul de influență este diferit la fiecare persoană, însă este important că adolescenții au privilegiul de a avea parte și în școală de asfel de formare care le ajută să aleagă și să trăiască valorile superioare și să dea un sens mai profund vieții lor.
Profesorul Universitar, Daniel Sorin Duță a fost și este interesat de problema tinerilor și în special al adolescenților. În această privință a făcut investigații pentru a surprinde ce ține și de partea spirituală a acestei etape de vârstă. În prezent, consider nu mulți au făcut cercetări în privința influenței educației creștine asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți, deși s-au scris anumite lurări pentru și despre tineri.
Ca și puncte de reper în cercetare m-am ghidat după următoarele ipoteze: influența educației creștine în funcție de gen, mediu de proveniență (urban sau rural), profilul liceului de unde fac parte subiecții (teologic, real-uman).
Deasemeni, am evaluat și gradul de anxietate, căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea la cele două grupe de adolescenți, de la cele două licee. Si în ultimă instanță am abordat relația între cele două aspecte, dezvoltarea morală și anxietate, căutare împulsivă de senzații și agresivitate în cazul subiecților studiați.
Pentru aceste investigații am folosit “Inventarul de valori”, care conține în total 25 de valori morale și religioase, construit de Daniel Sorin Duță, și un “chestionar de personalitate ZUKERMAN” cu 99 de itemi la care s-a răspuns cu adevărat sau fals. Cele două instrumente, însoțite de descrierea lor se regăsesc la anexe.
În concluzie pot afirma că educația creștină are efecte pozitive asupra adolescenților prin implementarea valorilor superioare în viața de zi cu zi.
Anexele sunt o completare a materialelor folosite în cercetare și o descriere a lor.
Bibliografia utilizată este una diversificată. Cred că această temă va avea un impact pozitiv asupra tinerilor adolescenți, principalii beneficiari, dar și asupra cadrelor didactice .
CAPITOLUL II
CADRUL TEORETIC AL ADOLESCENȚEI
2.1 ADOLESCENȚA ȘI ETAPELE EI
Viața omului este presărată cu perioade și evenimente, care-l fac să crească uman și spiritual determinând conturul personalitații sale. Din perspectiva studiului pe care am făcut, o etapă deosebită a parcursului vieții fiecărui om este adolescența. Ea este vârsta întrebărilor, frământărilor și a îndoielilor.
Mulți adolescenți sunt conștienți de importanța lor în societate și de aceea sunt preocupați de a dobândi cunoștințe pentru a decide mai bine ce să facă cu viitorul lor. Este o preocupare realistă deoarece la această vârstă se dezvoltă afectivitatea, se preconizează studii vor urma, ce profesie li se va potrivi, ceea ce le va trasa drumul în viața. In paralel, apar și multe tentații pentru această grupă de vârstă, cum ar fi, țigările, drogurile, alcoolul, prieteniile nepotrivite. Cine nu este prevăzător și apucă pe o astfel de cale, e ca și un șofer care ar merge pe un drum interziz sau greșit și nu ajunge la destinație.
Adolesceții care intră în capcana acestor vicii pot periclita însăși viitorul lor. Destinația adolescenților este de a se integra pe deplin în societate prin trăirile psihologice pe care le au, viziunea asupra vieții, studiile pe care le vor face, profesia pentru care se vor pregăti și independența financiară pe care o vor avea după această etapă, relațiile interpersonale și, mai târziu, căminul pe care-l vor întemeia prin căsătorie.
Familia are un rol important în înțelegerea și susținerea adolescentului, dar și școala are rolul ei de îndrumător în această etapă atât de hotărâtoare.
”În adolescență pot fi constatate și niveluri mai înalte ale conștiinței morale pentru că sunt capabili să înțeleagă mai bine aceste valori, comportamentele oamenilor și să formuleze judecăți asupra acestora din urmă dar și asupra propriilor lor conduite”.(Tinca Crețu, 2005). Aceste constatări sunt reale pentru vârsta adolescentă. Se poate distinge destul de bine, de către cei care reacționează cu tineri adolescenți, după nivelul lor de gândire și judecată, că este un început al maturizării intercalat și cu un anumit limbaj specific vârstei. Adolescența este perioada achizițiilor intelectuale și afective ceea ce întărește sentimentul de apartenență la generație și întărește experiența prieteniei. Totodată este evidentă solidarizarea lor în situațiile critice având și o anumită formă de agresivitate.
În concepția contemporană, ca o concluzie a cercetărilor multidisciplinare au rezultat următoarele „grupe de vârstă:
I. Grupa vârstelor premergătoare școlarității, de la naștere la 6 sau 7 ani și ea cuprinde:
1. Pruncia sau vârsta sugarului: de la naștere la 1 an;
2. Copilăria antepreșcolară: 1 – 3 ani;
3. Copilăria preșcolară: 3 – 6,7 ani.
II. Grupa vârstelor școlare: 6, 7 – 18, 19 ani:
4. Prepubertatea, 6 – 11 ani;
5. Pubertatea (preadolescența) 11 -15 ani;
6. Adolescența, 15 – 19 ani.
III. Grupa vârstelor adulte: 18 (19) ani – înainte.
Tinerețea, 19 – 24 ani;
Maturitatea, 24 sau 30 ani până la pensie;
Bătrânețea, de la 60 ani înainte, 80, 90, 100…ani.” (I. Bontaș, 1994).
Există anumite interacțiuni între vârste, dar și conflicte între generații, deoarece cu trecerea la o altă etapă a vârstei se schimbă gândirea, atitudinea și comportamentul. De aceea educația, consilierea, autoformarea chiar și la vârste mai mici, are un rol important în relațiile interpersonale și între diferite vârste.
Un mare continuator al lui Freud, Erick Erikson propune o teorie a dezvoltării personalității pe latura socializării. Cu privire la adolescență, presupune că, „ dacă este prelungită prea mult creează probleme între maturizarea psihosomatică și psihosocială, afectând, astfel, dezvoltarea personală.” În etapele de dezvoltare personală sunt implicate atât evenimente biologice, psihologice cât și cele sociale.
„Erikson delimitează opt stadii pe parcursul vieții și în fiecare stadiu are loc o criză, un moment critic de a cărui rezolvare depinde etapa ulterioară. Spre deosebire de alți teoreticieni, el afirmă că dezvoltarea nu se încheie cu adolescența, ci persoana trebuie să parcugă toate stadiile pentru a se dezvolta.
Aceste stadii sunt:
1. De la naștere la 18 luni:
– este caracteristică, construirea încrederii sau pierderea încrederii;
– relație de tip, a lua – a da în schimb.
2. De la 18 luni la 3 ani:
– este caracteristică autonomia sau îndoiala;
– relația cu părinții;
– a păstra și a lăsa să plece, a elibera;
– conflictul dintre a fi protejat și nevoia de a fi liber.
3. De la 3 ani la 6 ani:
– inițiativă sau sentimentul de vină;
– relațiile cu familia, în general;
– exploararea posibilităților sinelui sau restrângerea lor.
4. De la 6 la 12 ani:
– nevoia de a produce lucruri sau sentimentul de inferioritate sau credința în incapacitate;
– relațiile ce determină soluționarea crizei sunt cele legate de mediul școlar;
– succesul aduce cu sine un sentiment de încredere în forțele proprii, iar eșecul provoacă un sentiment de neîncredere.
5. De la 12 ani la 18 ani:
– corespunde conflictului între construirea identității și confuzia la nivelul asumării rolurilor;
– determinante sunt relațiile dezvoltate la nivelul grupului de prieteni;
– constituirea psihologică se bazează pe, afi sau a nu fi tu însuți.
6. Perioada tinereții:
– specific intimitatea sau izolarea;
– relațiile determinante sunt legate de experiențe privind compeția, cooperarea, prietenia;
– axa psihologică este cea a descoperirii și a pierderii sinelui în celălalt.
7. Perioada de viață adultă:
– caracteristic este reproducerea sau autoconstrucția;
– relațiile determinante sunt cele cu partenerul și cele de muncă;
– axa psihologică este oferită de sintagma, a avea grijă de, a se ocupa de;
8. Perioada bătrâneții:
– criza generată de pendularea între integritate și disperare;
– axa psihologică este descrisă de capacitatea de a face față ideii de a nu mai fii, de a muri.” (Grațiela Sion, 2007).
Fiecare perioadă a vieții omului își are importanța ei, și tocmai acest lucru scoate în evidență Erikson prin expunerea de mai sus. Noi trebuie să înțelegem și să luăm omul ca atare indiferent de vîrsta lui, pentru că nimeni nu rămăne în etapa care i-ar plăcea mai mult. Viața apare, creste, se maturizează, descrește și îmbătrănește, este un lucru demn de remarcat, faptul că fiecare etapă își are frumusețea și bogăția sa.
Autori ai lucrărilor de psihologie au etapizat adolescența aproximativ identic, dar cu o ușoară diferență. ”Adolesceța este o etapă a vieții care se situează între copilărie și vârsta adultă de la 12-13 ani la 18-20 ani. Se detașează preadolescența, 12-18 ani și postadolescența 18-22 ani. Ca și fenomen biopsihic integral adolescența depinde în apariția și dezvoltarea sa de factori genetici, geografici, sociali, culturali și educaționali”. (Tinca Crețu, 2005). Într-adevăr, factorul ereditar sau genetic are o importanță deosebită în evoluția adolescentului. Se moștenește o parte din ”zestrea părinților” ceea ce face ca de multe ori să auzim expresia, seamănă cu mama, cu tata, cu bunica sau cu altcineva din familie. Zona geografică are un rol deosebit, se crede că cei care locuiesc în regiuni muntoase sunt mai rezistenți decât cei care locuiesc la șes, și asta nu numai la nivel fizic, dar ca și construcție psihică. Acuma este și momentul socializări mai intense. Adolescenții leagă prietenii, mulți doresc să facă parte din diferite grupuri, într-un fel vor să se afirme. Este foate important cu ce grupuri se asociază deoarece la această vărstă predomină și riscul de a lua pe o cale greșită. O vorbă cunoscută pe scara lagă afirmă următorul lucru; ”Spune-mi cu cine te-mprietenești ca să-ți zic cine ești”. Prietenia bine aleasă are o influență, pozitivă asupra personalității adolescentului. Tocmai, de aceea este important sfatul părinților, a consilierilor școlari și a altor persoane influente în viața adolescenților. Și factorul cultură intervine la dezvoltarea viziunii adolescentului, îmbogățește imaginația, îl face să fie creativ și mai sensibil. Educația, nu în ultimul rând, are o contribuție majoră pentru adolesccent, ea este elementul cheie, fără de care nu s-ar putea însuși valorile morale și etice ca și bază a existenței umane. O importanță deosebită are și educația creștină primită în familie, școală și biserică care ajută adolescentul să dea un sens mai profund vieții sale.
O altă etapizare a vârstelor:
a) ”Stadiul preadolescenței de la 14 la 18 ani, etapă de stabilizare a maturizării biologice, dominat de preocuparea la starea adultă, de procesul de câștigare a identității și de intelectualizarea conduitei;
b) Stadiul adolescenței propriu-zise sau marea adolescență de la16 la 18-20 ani, caracterizată printr-o intelectualizare intensă, dezvoltarea gândiri abstracte. Individualizarea și conștientizarea de sine devin mai dinamice, având dimensiunea de demnitate și onoare.
c) Adolescența prelungită, cuprinde tineretul integrat deja într-o formă de muncă precum și tineretul studențesc de la 18-20 la 25 ani, este dominat de integrarea psihologică primară la cerințele unei profesii la condiția de interdependență și la opțiune maritală”. (Ursula Șchiopu – Emil Verza, 1997)
Oricare ar fi părerile oamenilor și orice etapizare s-ar face, perioada adolescenței face trecerea de la copilărie la tinerețe. Ea este o perioadă trăită intens, tumultos, fiind o continuă căutare a sinelui în mijlocul eurilor sociale. Este o perioadă inițiatică în care fiecare începe să cunoască mai bine lumea, să pornească pe căile neumblate ale vieții și să se documenteze în cât mai multe domenii. Este perioada când se întâlnesc atât contradicțiile cât și procesul de reașezare, maturizare și de aceea, unii afirmă că este greu să te înțelegi cu adolescenții. Deși unii sunt mai reflexivi și interiorizează lucrurile importante despre viață, alții sunt total dezorientați, nemaiștiind ce vor să facă.
Transformările la nivel psihic în adolescență se datorează nevoilor și trebuințelor pe care le resimte tânărul în devenire. Afectivitatea ia forma egocentrismului, care pe parcurs devine reciprocitate afectivă. Nevoia de apartenență, încetul cu încetul, își pierde caracteristica neselectivă, bazându-se pe criterii selective.
Dezvoltarea intelectuală în adolescență ajunge la cote maxime dacă este bine stimulat. Datorită maturizării sociale, conștientizării responsabile și implicarea în alegeri vocaționale se simte nevoia satisfacerii autodeterminării și a autoeducării.
2.2 DEFINIȚII ȘI CONSIDERAȚII ALE ADOLESCENȚEI
De-a lungul timpului s-au dat multe definiții adolescenței, fiecare avănd rolul de a explica această etapă a vieții atât de importantă dar și tumultoasă. În dicționar găsim această definiție: ”Adolescență, perioadă în dezvoltarea organismului uman, care urmează pubertății și precede starea de adult. Este cuprinsă, în general, între 14 – 18 ani, având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică și neuropsihică pronunțată, explicabilă prin faptul că sistemul neurovegetativ și cel endocrin ajung în faza lor finală de dezvoltare”. (Micul Dicționar Enciclopedic, 1978)
Adolescența este o perioadă a vieții care se situează între copilărie și vârsta adultă, și este considerată o importantă subetapă din viața omului. Unii specialiti în psihologie consideră că este a doua naștere datorită faptului că în această perioadă se dobândește un nivel mai înalt de înțelegere a lumii. Adolescentul avînd posibilitatea de problematizare și interpretare, redescoperă lumea cu noile ei dimensiuni pentru înțelegerea sa.
Adolescența este considerată unica perioadă cînd se poate vorbi de sensul vieții, în adevăratul înțeles al cuvântului. În această perioadă se dezvoltă planul perceptiv, afectiv și interdependența acestor procese creează trăiri specifice acestei vârste.
La fete adolescența intervine mai devreme decât la băieți și se caracterizează printr-o creștere rapidă, transformare corporală și psihică.
Adolescența este marcată de întrebări profunde despre viitor, profesie deasemeni, este momentul stabilirii identității de sine cu clarificarea elementelor sale componente și anume; vocațională, morală, etică și spirituală. Este un moment de răscruce din punct de vedere al vocației. De multe ori copiiilor se pune întrebarea: ce vrei să te faci când vei fi mare? Acuma este momentul când se încearcă a da răspuns la această întrebare. Si părinții au o răspundere mare în a ajuta pe copiii lor să-și aleagă drumul, dacă singuri nu reușesc. Sunt și anumite situații când părinții decid în locul copiilor ce să aleagă în viață și mai târziu acești tineri sunt nemulțumiți pentru că alegerea nu le aparține lor ci părinților. Pentru ca alegerile esențiale din această perioadă să fie bine făcute este nevoie de un dialog intens în familie, adolescentul să aibă posibilitatea să fie înțeles și ajutat să descopere și să decidă ce vrea să facă. Dialogul nu înseamnă impunerea părerii părinților ci un ajutor, care lasă libertate totală tânărului pentru a descoperi și alege drumul potrivit în viață.
Autoare a unui curs de Psihologie educaționala, afirmă: ”Adolescența se anunță a fi o etapă mai calmă, mai liniștită, decât etapa anterioară, tânărul adoptând o poziție mai conștientă față de mediul social și de problemele complexe ale acestuia. Tânărul se orientează mai mult către lumea externă, în aspectele ei multiple, dar își îndreaptă atenția și către propria-i viață psihică, în cunoașterea căreia tinde să se adâncească tot mai profund”. (Anca-Dragu-Cristea, curs de Psihologie socială, p. 43).
Da, putem să constatăm și aceste aspecte la adolescenți, deși avem tendința să spunem că sunt mai dificili la această vârstă. Cum nu toți sunt la fel, putem observa că, mulți dintre adolescenți întrunesc cele afirmate mai sus. Eu, personal, am remarcat acest lucru la clasa de elevi. Cunoașterea Eu-lui psihic, cunoașterea de sine, este foarte importantă. Astăzi mai mult ca oricând, adolescenții au acces la diverse informații care le ajută în acest sens. Contează cât de mult sunt deschiși și cât de ușor pot să vorbească cu familia, cu o persoană de încredere sau cu un psiholog, despre frământările lor.
Altii, însă, afirmă că adolescența este perioada cea mai dificilă pentru implementarea valorilor creștine, preocuparea majoră fiind cea de a câștiga independența. Este cât se poate de real în cele mai multe cazuri, adolescenții caută soluțiile imediate în problemele lor pentru a obține mijloace materiale și financiare, sunt preocupați de obținerea unei profesiei, dar și faptul de a avea un prieten/prietenă și ca această relație să fie durabilă.
O parte din tineri sunt preocupați și de cele spirituale a vieții și consideră esențială credința în Dumnezeu. O viață, frumoasă, împlinită și fericită nu poate exista fără a avea la bază un set de valori morale și etice precum, bunătatea, adevărul, valori ale Bibliei aplicate în trăirea zilnică, ceea ce duce la zidirea sănătoasă a caracterului fiecărui adolescent sau tânăr.
2.3 PERSONALITATEA ADOLESCENTULUI
„Personalitatea este o realitate complexă care nu poate fi studiată doar de o singură știință, ea trebuind să facă obiectul a cel puțin trei grupe de științe; biologie, psihologie și socio-culturologie.” (Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, 2007). În lucrarea de față personalitatea adolescentului este abordată mai amplu din punct de vedere psihologic, nefiind lăsate deoparte nici celelate domenii care abordeaza personalitaea atât de complexă.
Adolescentul ca persoană, are un puternic impuls către acțiune, dorința de a participa la cât mai multe activități sociale, atât la nivel de școală cât și în afara ei. Este caracteristica adolescenței momentul dispariției dorințelor nesemnificative și apariția țelurilor bine conturate.
În, dicționarul de Psihologie găsim următoarea definiție a personalității: ”Personalitate, subiectul uman considerat ca unitate bio-psiho-socială, ca purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice. Restrictiv, psihologia consideră personalitatea ca un macrosistem al invariaților informaționali și operaționali, ce se exprimă constant în conduită și sunt definitorii sau caracteristici pentru subiectul studiat.” (Paul Popescu- Neveau, 1978). Vedem căt de complexă este personalitatea umană. Adolescentul reunește aceste valori, se consolidează ființa sa ca și personalitate, devine persoană matură, dar în același timp este fragil.
Un autor de seamă afirmă că: ”Personalitatea reprezintă un ansamblu unitar, integral și dinamic de însușiri, procese și structuri psihofiziologice și psiho-sociale, care diferențiază modul de conduită al unui om în raport cu alții, asigurându-i o adaptare originală la mediu, strâns legată de o activitate conștientă și eficientă.” (Ioan Bontaș, 1994).
Această unitate și dinamism al personalității adulte, se conturează destul de repede și în ființa adolescentului care devine un Eu consolidat din toate punctele de vedere. Suntem în secolul marilor schimbări și a tehnicii informației mult utilizată ceea ce își pune amprenta asupra noii generații. Tinerii se conformează rapid, atenția lor este focalizată în mai multe direcții.
După Mielu Zlate, personalitatea psihosocială completă este numită și ”omul total” și rolul esențial în asigurarea conduitelor sociale ale omului este caracterul.
Printr-o abordare analitică, același autor în lucrarea Eul și Personalitatea, clasifică personalitatea astfel;”Personalitatea reală” ceea ce cuprinde totalitatea elementelor biologice, psihologice și sociale fiind o ființă complexă biopsihosocială; ”Personalitatea autoevaluată” își evaluează singur capacitățile sale; ”Personalitatea ideală”, adică la ceea ce aspiră individul, are anumite modele de viață; ”Personalitatea percepută” cu privire la percepțiile despre alții; ”Personalitate manifestată”modalități particulare de exteriorizare comportamentală. (Mielu Zlate, 2004).
În acceptarea curentă personalitatea este reprezentată ca o valorizată maximă a omului din punct de vedere social. Aceasta implică următoarele condiții: în primul rând recunoașterea de către ceilalți ca un om de valoare, ce contribuie substanțial la viața socială, și în al doilea rând, persoana este conștientă că reprezintă ceva important pentru semenii săi.
”Din punct de vedere psihologic, este o construcție teoretică elaborată în scopul înțelegerii și explicării, la nivel științific, a modalității de ființare și funcționare a persoanei. Ea reprezintă modul specific de organizare a trăsăturilor și însușirilor psihofizice și psihosociale ale persoanei, și este o sinteză bio-psiho-socio-istorică și culturală care asigură adaptarea originală a individului la condițiile mediului natural, dar mai ales, social.” (D. Cristea, 2000)
Prin personalitate înțelegem conținutul conștiinței de sine și imaginea Eului în conștiința altuia, dar și întreaga ființă umană, organizarea aspectelor cognitive, afective, fiziologice și morfologice ale individului, deci rămâne legată de componenta sa biologică și este o persoană în devenire. Conștiința morală este nucleul conștiinței, ea se formează prin educație și autoeducație, aceasta fiind latura responsabilă în viața socială a persoanei.
”Dacă persoana este un subiect, personalitatea este imaginea obiectivă pe care ne-o facem despre un asemenea subiect.” (J. Stoetzel, 1963, – din cursul Psihologia Personalității, Mihaela C. Tuțu, 2007).
Personalitatea adolescentului primește influențe din mediul natural dar și din mediul social. Ea este formată din subsistemul bioconstituțional, numit Eul fizic, subsistemul psihic, numit Eul psihic și subsistemul socio-cultural numit Eul social.
Cei mai de seamă factori care contribuie la dezvoltarea personalității adolescenților sunt: ereditatea, mediul și educația.
Ereditatea, zestrea genetică a adolescentului, este temelia pe care se continuă zidirea personalității sale.
Familia este primul mediu social care asigură dezvoltarea și consolidarea personalității prin tot ce oferă. În primul rând, acest loc este o zonă unde crește și se maturizează tînărul. Contează foarte mult afectivitatea și iubirea din partea părinților, deoarece această lipsă ar cauza multe dezechilbre psihice. Se constată din ce în ce mai mult că majoritatea copiiilor care au crescut în afara cadrului familial, au probleme din punct de vedere afectiv și nu numai, pentru că le-a lipsit un lucru esențial și anume, dragostea părintească. Nici un personal din vreo instituție, oricât de devotat ar fi față de copii, nu poate înlocui pe deplin ceea ce ar face părinții. Copilul cănd devine adolescent reflectă prin ceea ce este, cele achiziționate, sau nu în primele etape ale vieții, dar de acum încolo este și în putrerea lui să-și formeze personalitatea prin autoeducație. Cei mai mulți au această deprindere și sunt conștienți că resposabilitatea le aparține, în mare măsură.
Mediul social este factorul care contribuie la continuarea formării personalității prin interacțiile care se realizează cu cei din jur. De aceea prietenii, anturajul, grupurile pe care le frecventeaza cei mai mulți formează amprente în construirea personalității. Fără a avea aceste legături cu cei din jur, dolescentul nu s-ar dezvolta, nu ar putea însuși de unul singur, comportamentele umane atăt de necesare conviețuirii în societate. Este cunoscut cazul copiiilor crescuți în sălbăticie, care nu s-au mai putut adapta la viața normală.
Uni tineri trăiesc în medii elevate și aici este marea lor șansă pentru a achiziționa valorile morale atât de necesare în viață. La această fragedă etapă a vârstei adolescente, modelele bune sau mai puțin bune vor fi copiate în mare parte. Este perioada căutării unei oarecare independențe a adolescenților și de aceea, pentru părinți devine o preocupare și grijă deosebită, de a ști că merg pe drumul cel bun.
„Perspectiva psihosocială este orientată spre surprinderea personalității concrete, așa cum se manifestă ea în situațiile și conjuncturile sociale, particulare, în sistemul interrelațiilor și al psihologiei colective în funcție de atributele pe care le are persoana”. (M. Zlate, 2004). Adolescentul din acest punct de vedere este luat în cadrul natural fără o formalizare prealabilă pentru a părea altfel decât este. Starea concretă devine o stare permanentă, felul de a fi al tănărului adolescent. Formarea personalității adolescentului este mult condiționată și de relațiile macro-sociale și micro-sociale care interiorizate și sedimentate de către individ constituie însăși esența personalității. Același autor afirmă, dar se constată și în situații reale următorul lucru: „Calitatea personalității, în mare parte, depinde și de calitatea relațiilor sociale.” În studiul personalității este necesar să cunoaștem cum se raportează subiectul la alții. Baza personalității se conturează prin însumarea sau asimilarea condițiilor exterioare de viață deoarece omul nu se poate forma în lipsa relațiilor sociale.
Din perspectiva psihosocială se desprinde o triplă interpretare a personalității: situațională, relațională și grupală. Luând pe fiecare în parte putem afirma că personalitatea din punct de vedere situațional ar fi un produs al împrejurărilor, al situațiilor sociale dar în același timp capabilă de a fi stăpână a împrejurărilor, de a le dirija și de a le depăși.
A interpreta persoana din punct de vedere relațional presupune a-l scoate din sfera și limitele sale în fața altei persoane pentru a o confrunta.
A vedea persoana din punct de vedere al grupului, înseamnă a face raportarea la psihologia grupului, la scopurile și activitățile ei comune, astfel grupul devine un instrument de formare al personalității. Însă, nu întotdeauna grupul este modelul ideal. Adolescentul sau orice altă persoană trebuie să aibă curajul de a nu fi totdeauna ca ceilalți și fiecare să-și trăiască unicitatea sa. De exemplu dacă într-un coș sunt numai mere verzi și la un moment dat descoperim și unul roșu, frumos, aprins, nu ne încântă privirea și papilele gustative? Cu siguranță, cineva cănd are calități deosebite atrage atenția și simpatia ceea ce înfrumusetează anturajul. De aceea se spune în popor: „Omul sfințește locul” și nu trebuie să ne ferim de diversitate.
2.4 DEZVOLTAREA MORALĂ ȘI ETICĂ ÎN ADOLESCENȚĂ
„Moralitatea este una dintre sarcinile educației din totdeauna și are ca obiective formarea conduitei morale și a conștiinței morale.” (C. Cucoș, 2006). Este câmpul de acțiune unde fiecare persoană este un participant activ. Morala este o dimensiune semnificativă în viața umană care prin normele ei reglementează relațiile dintre oameni. Și din punct de vedere psihologic, morala este definită ca un sistem de reglementare a conviețuirii sociale în raport cu un ideal prin intermediul unor principii și conform unor norme. În acest sens se disting: relații, comportamente și conștiință morală.
Relațiile dintre oameni și mai ales dintre adolescenți, morala influențează în bine. Relațiile și comportamentele dintre adolescenți, care au ca și ghid ghid morala, sunt ireproșabile.
Cu privire la conștiință, Joseph Ratzinger afirmă: „Conștiința, ca și garant al expresiei și a libertății umane, contribuie la o morală solidă formată de realitatea însăși, de comunitate, de Dumnezeu și de revelația acestuia, de propriile percepții și decizii subiective.” (J. Ratzinger, 2008). Conștiința se formează prin mult exercitiu moral, religios și etic. „În psihologie se analizează motivele, convingerile, sentimentele, scopurile, conduitele, și structurile de conștiință în ordinea valorilor morale”. (Paul Popescu-Neveanu, 1978).
Conduita cu amprentă morală face ca relațiile interpersonale să fie de calitate și plăcute. Dacă toți oamenii ar poseda valorile morale, atunci nu ar mai exista conflicte, neînțelegeri și discriminări, care fac atât de mult rău în societate.
Un autor mai sus menționat afirmă că „ Morala este o formă a conștiinței sociale care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și normelor care călăuzesc și reglementează conduita oamenilor în relațiile personale, în familie, la locul de muncă și în societate. În timp ce etica este știința care studiază legile morale și operează cu o serie de concepte care polarizeză”. (Ioan Bontaș, 1994). Într-adevăr, în grupurile mari, dar și în cele mici, oamenii au nevoie de anumite repere pentru a fi în bună comuniune unii cu alții.
Reflecția despre morală, s-a dezvoltat încă din antichitate, în jurul problemelor cu privire la modul de viata al persoanei și a tot ceea ce se întâmplă în jurul lui. Este foarte important ca tinerii adolescenți să-și însușească normele morale pentru a clădi viața lor pe temelii solide. Cu trecerea timpului valorile morale rămân, nu se deteriorează, nu se schimbă sunt actuale, dat fiind faptul că formează caractere.
„Etica aristotelică gravitează în jurul naturii și a mijloacelor de realizare a Binelui suprem, instituit ca scop absolut, spre care tinde totul. Este vorba de un Bine realizabil, accesibil omului”. (Aristotel, 1998). Este un lucru frumos și bun faptul că a existat din totdeauna această preocupare a Binelui și consider că omul are misiunea de a propaga binele acolo unde activează. Omul are nevoie mereu de repere educative care să-i ghideze viața. Cu atât mai mult adolescentul, care asimilează atât de rapid tot felul de lucruri utile pentru formarea personalității sale morale. De asemenea, găsim o considerație atât de frumoasă: „Umanitatea are o bogăție imensă în Biblie și poate fi considerată o operă pedagogică esențială. Textele din Vechiul și Noul Testament ale Sfintei Scripturi care redau în formă alegorică sau în mod explicit principiile fundamentale ale educației morale și religioase îmbrățișate de majoritatea popoarelor europene, americane și nu numai. Deasemeni, valorile etice sunt primele care au populat universul axiologic al umanității” ( I. Jinga-Elena Istrate, 2008)
Învățământul actual face posibilă educația religioasă în școli prin predarea religiei, în funcție de opțiunile elevilor față de o religie sau alta. În principiu, elevii din învățământul preuniversitar aleg să participe la orele de educație religioasă în funcție de religia de care aparțin. Această formă de educație creștină vine în întâmpinarea elevilor de a completa cunoștințele spiritual-religioase în vederea apropierii mai mult de Dumnezeu și a atrăi o viață creștină și morală exemplară. Astăzi, a trăi înseamnă a crește, a evolua prin educație, a deveni ca persoană completă cu valori asimilate. Eticul impune respect pentru cealaltă persoană, omul este altruist, contribuie la o bună relație interpersonală, atât de necesară în conviețuire socială. Pentru că fiecare om este unic, cu atitudini, trăiri, emoții proprii, constatăm cît de fragil este și câtă delicatețe trebuie să avem față de semenii noștri pentru a nu le răni sentimentele.
Principalele componente ale educației vizate în această lucrare sunt:
educația morală și etică;
educația intelectuală;
educația religioasă.
Educația morală și etică.
Scopul educației morale este formarea profilului moral al personalității și a comportamentului socio-moral al persoanei.
„Educația morală presupune vehicularea unor valori, prin asimilarea cărora se determină comportamentele morale.” (I. Albulescu, 2008).
Tânărul adolescent prin asimilarea valorilor morale devine el însuși un model pentru ceilalți. Este foarte plăcut de a sta în preajma unor tineri cu atitudini morale, cu toții ne-am dori cest lucru dar, constatăm că sunt multe lipsuri în această privință. De aceea educația morală este foarte importantă în scoală ca și în familie. Ea abordează anumite valori care prin înțelegerea și implementarea în viața adolescentului, face din el un om cu o conduită deosebită în societate.
„În educația morală, legătura dintre social și individual se realizează prin intermediul valorilor și normelor specifice. Valorile morale exprimă aspirații validate social, adică ceea ce o societate consideră dezirabil, semnificații, înțelesuri atribute unor comportamente sau acțiuni. Ea reflectă cerințe și exigențe generale și fundamentale care au o existență socială supraindividuală.” (I. Albulescu, 2008). Ințelepciunea este baza practicării virtuților din care rezultă o conduită morală. Din Vechiul Testament cunoastem un rege care s-a remarcat prin înțelepciune și anume Solomon. El nu a cerut de la Dumnezeu nici bogăție, nici putere sau alte daruri, dar a cerut înțelepciune ca să poată conduce poporul izraelit. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea și datorită acestei alegeri, i-a dat și bogăție și putere. Înțelepciunea e mai valoroasă decât bogăția și puterea, ea le cuprinde pe toate.
În antichitate, au existat trei genii care au rămas în istoria educației modele de înțelepciune și de morală. Aceștia sunt Socrate, Platon și Aristotel. Socrate a fost dascălul model care s-a dedicat educării cetățenilor în spiritul moralității. „Platon a conceput reglementări atât pentru organizarea unei vieți de stat ideale, cât și pentru îndrumarea conduitei idividuale în direcția unui model ideal de om. El consideră că scopul ultim al educației este înțelepciunea. Însă Aristotel, spre deosebire de Platon, a afirmat accentuând: binele este un ideal pe care acțiunea urmează să-l pună în practică, scopul educației derivă din scopul vieții, care estre dobândirea virtuții” (I. Albulescu, 2008).
Un teolog renumit, Ioan Hrizostomul, în omiliile sale alături de teme despre esența umană, a tratat și teme de educație morală. El spunea: „Actul educativ are o funcție sfântă, aceea de purificare și înălțare spirituală și morală omului.” (I. Albulescu, 2008). Omul moral deține virtutea înțelepciunii deoarece poate să deosebească binele de rău, veridicul de fals, dreptatea de nedreptate. Omul în univers diferă de toate celelalte ființe având ca și caracteristică ce-l definește, moralitatea, și pentru dezvoltarea ei este nevoie de educație. Din totdeauna, educația a avut ca o primă sarcină moralizarea ființei umane. Implementarea conștiinței morale și a conduitei morale sunt obiectivele primordiale. Conștiința morală este baza individualității umane și ea se formează prin acțiunea ideilor, sentimentelor, concepților și a reprezentărilor morale.
O susținere deosebită pentru educația morală a acordat și Immanuel Kant. El spunea că: „idealul educației morale face să triumfe în individ moralitatea asupra fericirii personale, virtutea asupra egoismului.” (I. Albulescu, 2008). Prin încurajarea acțiunilor și a comportamentului pozitiv, dar și prin diminuarea sau prevenirea celor negative se contribuie la formarea componentelor morale în viața adolescentului.
În perioada renascentistă și John Loocke a dat o imortanță deosebită educației morale punând chiar înaintea formării intelectuale. Tot el considera că prin educația morală persoana își întărește voința pentru a-i supune rațiunii și a nu ceda tentației, care înjosește ființa umană. Spunem că o persoană are o conduită morală când acțiunile sale sunt corelate cu deprinderi morale, obișnuințe și voință morală.
Orice societate are norme stabilite pentru buna rânduială între oameni. Aceste norme devin un cod pentru pentru cei care fac parte din grupul respectiv. Nerespectarea lor generează marginalizare, sancțiuni de către ceilalți prin diverse metode.
Omul are datoria de a se face mereu mai bun printre semenii săi și în acest sens găsim următoarea afirmație: „A se face pe sine mai bun, a se cultiva pe sine și a dezvolta în sine moralitatea, este de datoria omului.” (Immanuel Kant, 1992)
În școală dar și în afara ei dacă se respectă personalitatea elevilor, se stabilesc relațiile permisive, se promovează dialogul sincer cu ei fără sentimentalisme demonstrative și sofisticate, atunci devine posibilă, în mare măsură, formarea conștiinței și a conduitei morale. Practicarea moralității este posibilă în viața socială, de aceea educația morală implică socializarea individului.
Direcțiile prin care se realizează educația morală sunt axate pe următoarele criterii: o bună cunoaștere a valorilor, sădirea sentimentului responsabilității, cultivarea voinței de a corela comportamentul cu valorile morale, deasemeni și crearea obișnuinței de a trăi în conformitate cu aceste valori.
C. Cucoș preia din Legrand, 1991, p. 48, următoarele idei:„Educația morală – cu dimensiunile cognitive și afective se va realiza pe următoarele direcții:
– cunoașterea valorilor;
– justificarea teoretică a valorilor;
– sădirea sentimentului obligației;
– cultivarea voinței de conformare.”
Voi lua în considerare și următoarele principii ale educației morale: „principiul educației morale în spirit demn, civilizat și democratic, principiul îmbinării educației morale individuale cu educația moral-civică de grup și în grup, principiul educației morale în spirit conștient și activ-participativ, principiul sprijinirii pe însușiri pozitive ale tinerilor în educația morală, principiul îmbinării exigenței cu respectul în educația morală și ultimul, principiul unității, continuității și consecvenței în educația morală.” (I. Bontaș, 1994). Este foarte util ca aceste principii să fie un ghid și normă în transmiterea educației morale la adolescenți pentru a fi înțeleasă valoarea acestei forme de educație.
Educația intelectuală
„Termenul intelectual vine din latinescul intellectus și semnifică, gândire, minte, rațiune, cunoaștere, de a opera cu noțiuni și concepte. Educația intelectuală este un proces complex, informativ și formativ. În școală prin educația intelectuală se urmărește să se formeze elevilor o serie de capacități de ordin cognitiv, afectiv și psihomotor prin mijloace științifice.” (I. Jinga, Pedagogie, 2008).
Din aeastă formă de educație rezultă două sarcini importante: informarea intelectuală și formarea intelectuală.
a) Informarea intelectuală, presupune transmiterea și asimilarea valorilor științifice dar și umaniste care să fie prelucrate după norme și principii didactice pentru a facilita preluarea lor de către elevi. Astăzi explozia informațională este foarte mare de aceea trebuie văzut ce, cât și cum să se transmită elevilor. Ca informarea intelectuală șă-și atingă scopul în formarea personalității adolescentului, latura de care mă ocup în această lucrare, sunt de luat în seamă o serie de principii orientative și anume:
– să fie în armonie cu idealul educațional;
– selectarea, transmiterea și asimilarea să fie în perspectiva folosirii viitoare;
– transmiterea să fie într-o manieră;
– să primeze calitatea informațiilor;
– să fie realizată în concordanță cu profilul psihologic al vârstei.
b) Formarea intelectuală, are menirea de a forma și dezvolta intelectul de așa manieră încât omul să fie capabil de a pune în act ceea ce cunoaște, să ajungă la autonomie intelectuală.
După C. Cucoș, există următoarele teorii care abordează sporirea cognitivă și modul de a achiziționa și gestiona cunoștințele:
Din prespectiva Behaviorismului psihologia se restrânge la o știință a comportamentului, datorită formării prin asocierea unor stimuli cu anumite reacții denumit, asocianism. Conform tradiției behavioriste care își are originea în filosofia lui Francis Bacon și John Locke, toate cunoștințele noastre își au originea în experiență. În educație, influența teoriei behavioriste a avut ca practici precum, repetiția, întăririle pozitive sau negative și exercițiul.
O altă teorie numită, Teoria operațională a învățării mai este cunoscută și sub denumirea de teoria formării pe etape a operațiior mentale și a cunoștințelor. Autorul acestei teorii este P:I:Galperin și afirmă că există trei etape în formarea operațiilor mentale și de dobândire a cunoștințelor:
– etapa a I-a, constituirea bazei de orientare a acțiunii;
– etapa a II-a, desfășurarea propriu-zisă a acțiunii;
– etapa a III-a, controlul global al acțiunii.
În etapele de învățare este foarte importantă pregătirea condițiilor de învățare.
Teoria psihogenezei operațiilor intelectuale aparține psihologului Jean Piaget, este de tip cognitiv și propune o dezvoltare stadială a inteligenței umane, de la 1 an până la 18 ani.
Teoria genetic cognitivă și structurală aparține lui Jerome Bruner și afirmă că dezvoltarea intelectuală depinde de ambianța culturală, de societate, care oferă mijloace de acțiune, de reprezentare și de comunicare.
Teoria învățării cumulativ-ierarhice aparține lui R. Gagne și pentru el învățarea este determinată de condiții interne, care sunt capacități inițiale și condiții externe, care sunt în afara persoanei, nu țin de ea. „În pedagogia lui Gane, pp.50-60 găsim sugerate opt tipuri de învățare:
învățarea de semnale;
învățarea stimul-răspuns;
înlănțuirea;
asociația verbală;
învățarea prin discriminare;
însușirea de noțiuni;
învățarea dereguli;
rezolvarea de probleme.”
Toate aceste tipuri de învățare sunt actuale, ele formează un lanț care este esențial unei bune coordonări a însușirii noțiunilor.
O ultimă teorie din această grupă este:
„Teoria cognitivistă. Aceasta se axează pe resorturile de prelucrare și procesare a informațiilor.” (C. Cucoș, 2006). Este o mare calitate pentru cine prelucrează informațiile, deja procesarea denotă capacitatea de a utiliza ceea ce s-a primit.
„Atât de importantă este educația intelectuală, încât unii autori consideră axul principal al formării umane. Este într-adevăr un ax de bază deoare pe ea se fondează celelalte laturi din domeniul cunoașterii sau practicii umane. Omul are nevoie de un substrat solid cum este partea intelectuală pentru a clădi toate cunoștințele sale și a opera cu ele.
Cele mai importante obiective ale educației intelectuale după un cunoscut autor sunt următoarele:
„1. Asimilarea de către adolescenți a valorilor științifice și umaniste, a semnificației lor umane și sociale
2. Dezvoltarea capacitților cognitive. După asimilarea informațiilor are loc procesul deformare a capacității și de a opera cu ele. In această etapă sunt cuprinse : capacitatea de cunoaștere, de observare, imaginația și creativitate. Creativitatea are mai etapele de: incubație, iluminare și verificare.
3. Formarea și dezvoltarea priceperilor și deprinderilor de muncă intelectuală. Importanța acestui obiectiv rezultă din faptul că ea contribuie la calitatea și eficiența învățării deasemeni și la pregătirea elevilor pentru autoinstruire, autoeducație și autoformare. Însușirea metodelor intelectuale presupune trei competențe și anume: informațională, operatorie și de comunicare orală sau scrisă.
4. Formarea atitudinii pertinente față de știință și tehnologie, acesta fiind ca un atidot față de anumite erori și înțelegerea corectă. Este o critică pozitivă sau constructivă pentru a vedea valorile adevărate.
5. Formarea concepției despre lume. Acest aspect este rezultatul îmbinării cunoștințelor cu experiența de viață a adolescenților dobândită în contact cu realitatea în care trăiesc și socializează.
6. Formarea competențelor în vederea utilizării științei. Este etapa de trecere de la transmiterea și achiziționarea cunoștințelor la cea a formării și achiziționării competențelor.” (I. Jinga, 2008).
Deasemeni, educația intelectuală presupune atingerea autonomiei intelectuale, persoana să știe să învețe, și să nu depidă de știința altora dar să fie critic și obiectiv cu propriile puncte de vedere. Educația intelectuală pentru minte este ca și sportul pentru trup, întreține sănătatea și vigoarea.
Educația religioasă
Educația religioasă este o componentă importantă în cultura tânărului adolescent, pe plan spiritual și uman în vederea trăirii unei vieți creștine autentice după regulile Biblice și în special după învățătura Poruncilor lui Dumnezeu. Această formă de educație nu intră în competiție cu alte discipline școlare, chiar dacă sunt organizate concursuri și olimpiade, ci îl ajută pe tânăr să-și consolideze personalitatea prin trăirea valorilor creștine.
Conciliul ecumenic afirmă că: „Toți creștinii au dreptul la o educație creștină adecvată stării și vârstei lor. Aceasta nu are în vedere numai maturizarea persoanei din punct de vedere psihic, ci urmărește ca cei botezați, fiind catechizați treptat în cunoașterea misterelor mântuirii, să devină mai conștienți de darul credinței pe care l-au primit, să învețe să-l adore pe Dumnezeu Tatăl în spirit și adevăr, să contribuie la binele întregii societăți. Mai ales tinerii, care sunt speranța bisericii și a societății trebuie să aibă parte și de educația religioasă pentru plinătatea ființei lor.” (Conciliul ecumenic Vatican II, 1990).
Educația religioasă este o necesitate pentru toți oamenii, indiferent de vârstă, scopul este plinătatea vieții și apropierea cât mai mult de Dumnezeu în credință și iubire.
Din Pedagogia lui C. Cucoș găsim următoarele argumente în favoarea educației religioase în școală: „argumentul cultural, argumentul psihologic, argumentul etic, argumentul sociologic, argumentul istoric, argumentul ecumenic, argumentul teologic și argumentul pedagogic.” (C. Cucoș, 2006).
În rândurile ce urmează voi încerca să dezvolt aceste argumente datorită importanței lor în educație.
Argumentul cultural.
Religia este o spiritualitate care este utilă de a fi cunoscută de către elevi în școală pentru binele lor. O persoană culturală, este considerată acela care-și cunoaște și propriile referințe, înțelege actul religios și trăiește conform învățăturilor religioase. Persoana care respectă cele religioase, ajunge să respecte și mediul în care trăiește, oamenii cu care intercționează și astfel poate să devină „ lumină și sare” pentru cei din jur după cum găsim scris în Evanghelie.
„Educația religioasă înnobilează mintea și sufletul, ne deschide spiritul către experiențe culturale diverse.” (C. Cucoș, 2006). Nu mai sunt necesare comentarii la acest citat deoarece este atât de pătrunzător încât emană o frumusețe spirituală de nedescris.
Argumentul psihologic
După religia ne învită să avem grijă de suflet, la fel și psihologia este știința sufletului, ne invită să avem grijă de suflet trăind în armonie cu eul nostru prin reflecție și acțiune. Religia vizează și comportamentul, credința, sentimentele ființei umane dar, în totală libertate prin propunere nu prin impunere. Datorită educației religioase adolescentul învață să se fortifice interior, să aibă un țel în viață și să se-ndrepte spre valori nepierisabile. Însă, în nici un caz, religia nu trebuie confundată cu terapia psihologică sau medicamentoasă pentru anumite interese personale.
Religia ne ajută să avem o relație bună cu Dumnezeu, cu sufletul nostru și cu semenii noști. Sfântul Augustin spune în Confesiuni: „Neliniștită este inima nostră până nu se odihnește în tine Doamne. „ Și el a studiat toate filosofiile vremii căutând adevărul dar în zadar, până nu s-a întâlnit personal cu Dumnezeu nu a avut pace. Liniștea și pacea inimii o găsim numai dacă suntem în armonie cu Divinitatea. Atuncea și psihicul nostru va fi în echilibru.
Agrument etic
Într-o lume în care moralitatea este, de cele mai multe ori uitată sau neglijată, educația religioasă poate să revitalizeze în ceea ce privește relațiile interpersonale deteriorate. Morala și religia împreună, pot completa o lipsă la nivel spiritual și uman pentru a reveni la demnitatea la care am fost creați de Dumnezeu. În același timp menționez faptul că moralitatea religioasă este un lucru benefic pentru tânărul care-l înțelege și acceptă regulile de bună voie. Dumnezeu ne-a înzestrat cu libertatea de a alege, și ne respectă acest drept.
Argument sociologic
Din punct de vedere sociologic valorile spiritual-religioase au un impact pozitiv asupra grupurilor în vederea unității ei, pentru identitatea comună de a trăi aceleași valori religioase. Religia creștină are un rol integrator, și într-o formă discretă, încurajează acțiunile sociale. Sfântul apostol Iacob spunea: „Credința fără fapte este moartă.”(NT, Iocob). Omul credincios încearcă să împlinească și prin fapte bune apartenența lui față de Dumnezeu. Acțiunile sociale sunt în beneficiul persoanelor vulnerabile și biserica încurajează pe credincioșii săi de a veni în ajutorul aproapelui aflat în dificultate. Este o învățătură nobilă, care urmărește ridicarea omului căzut, la demnitatea lui.
Argument istoric
De la începutul formării poporului român, încreștinarea a avut un rol deosebit pentru continuitatea culturală și socială. De-a lungul timpului s-au remarcat clerici și credincioși din diferite culte religioase care s-au implicat în evenimentele istorice ale vremii, având un impact pozitiv în devenirea noastră ca nație. Este important să-i respectăm pe înaintașii noștrii, doarece multe din relizările pe care le cunoaștem astăzi, se datorează și lor.
Argument ecumenic
Formarea și educația creștină, ne ajută să respectăm și să înțelegem pe aproapele nostru care are o religie diferită de a noastră.
„Ecumenism, înseamnă caracter universal, învestit cu o autoritate care se extinde asupra întregii biserici creștine.” Mai înseamnă „Mișcare religioasă, apărută către 1900, care urmărește reunirea tuturor bisericilor creștine, respectându-se autonomia lor. Ea a creat în 1948 un consiliu mondial, ecumenic, al bisericilor care reunește biserici ortodoxe, catolice, anglicane, protestante.” (Mic dicționar enciclopedic 1978).
Pentru a fi benefic tuturor, dialogul între diferite confesiuni este recomandat să se facă între persoane suficient formate, cu o viziune largă și deschisă către valorile celuilalt din punct de vedere religios și cultural, să cunoască bine propria religie dar, să aibă cunoștințe și despre religia celuilalt. Acest dialog va genera respect pentru credința, confesiunea celuilalt și se va pune accent pe ceea ce este comun, în privința credinței pentru a trăi în relații bune cu toți.
În fiecare an este dedicată o perioadă acestui scop și este numită „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, între 18-25 ianuarie, octava mondială de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Isus s-a rugat Tatălui ceresc astfel: „Ca toți să fie una precum tu, Tată ești cu mine și eu cu Tine.” Pentru a continua rugăciunea lui Isus, toți creștinii dar mai ales tinerii sunt invitați la rugăciunea pentru unitatea creștinilor.
Argumentul teologic
Orice religie își asigură continuitatea prin intermediul credincioșilor săi. În primul rând preoții, apoi fidelii, continuă misiunea lui Isus în lume. In cadrul oricărui cult, confesiune, credința merge împreună cu educația religioasă, prin variate forme: predarea religiei în școală, pastorala, catecheze, întâlniri cu tinerii pe teme biblice și nu numai. În evanghelia lui Matei găsim trimiterea ucenicilor de către Isus ca să învețe neamurile și să boteze în numele Sfintei Treimi și să păzească toată învățătura lui Isus. Primii ucenici și apoi toți cei care au primit învățătura și au acceptat această chemare, au primit asigurarea de la Învățătorul lor, Isus, că va fi cu ei până la sfârșitul veacurilor.
„Pentru clerici, profesori de religie și orice persoană chemată la această misiune, educația constituia o obligație explicită de ordin deontologic, pastoral și educațional.” (C. Cucoș, 2006).
Omul a fost creat pentru fericire și de aceea scopul educației creștine este de a-l conștientiza pe tânărul adolescent de demnitatea la care a fost chemat, fiind creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Deasemeni, este foarte important înțelegerea de către adolescenți, scopul suferințelor de pe cruce a lui Isus Cristos, care este pentru mântuirea de păcate și accederea în Împărăția Cerurilor.
Argument pedagogic
Cel care este inițiat din punct de vedere religios are capacitatea de a întări educația ulterioară, continuând pe cont propriu. Formarea religioasă, creștină, morală și etică, deschide drumul către cunoașterea și perfecționarea sinelui. Educația religioasă deschide gândirea persoanei și spre alte domenii ce țin de înnobilare a ființei umane. Aici aș enumera, latura intelectuală, civică, estetică, fizică. Cine are formare religioasă este ca și o casă care are o temelie solidă pe care se poate construi fără ezitări.
Ca și o valorificare a argumente de mai sus, consider că educația religioasă are un scop nobil care merită să fie luată în seamă de către toți cei care vor să înțeleagă sensul vieții lor.
Mai constatăm astăzi că că unii tineri sunt reticenți la valorile creștine, chiar mass-media prezintă foarte puține lucruri despre credință, însă cănd e vorba de un incident în ale credinței, atunci medietizarea este destul de mare. Acest lucru nu ar trebui să descutajeze pe cei care se ocupă de educația religioasă a tinerilor, pentru că mai putermice sunt argumentele în favoarea credinței.
2.5 PRINCIPALII FACTORI EDUCATIVI, FAMILIA ȘI ȘCOALA
În continuare vom vedea că principalii factori educativi sunt familia și școala. Familia este celula de bază a societății. Aici începe educația omului, formarea sa ca și persoană. Se constată că majoritatea competențelor și a abilităților se dobândesc în familie. De aceea se afirmă atât de des că cei șapte ani de-acasă nu pot fi înlocuiți de nimeni și de nimic.
„Familia este un grup social cu bază biologică sau socială, a cărui trăsătură fundamentală constă în identitatea substanțială a membrilor săi. Se distinge ca un grup a cărui finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea și transmiterea unui patrimoniu genetic, economic, moral, religios, cultural și psihosocial-identitar.” (Corina Bistriceanu, 2005).
Deoarece, părinții au dat viață copiilor lor, au misiunea nobilă de a-i educa, de a creea mediul propice dezvoltării morale și etice, de a forma deprinderi pentru a se putea dezvolta pe mai departe în ființa lor. Această educație sănătoasă este atât de importantă încât acolo unde lipsește, cu dificultate poate fi suplinită mai târziu. Este de datoria părinților să creeze în familie o atmosferă însuflețită de iubire, de credință față de Dumnezeu și considerație față de aproapele, ceea ce favorizează educația multidisciplinară, individuală și socială a tănărului adolescent. Vedem din considerațiile de mai înainte că prima școală a virtuților sociale de care nici o societate nu s-ar putea lipsi este familia și în special familia creștină. Societății civile îi revine nobila funcție de a proteja indatoririle părinților pentru a-și asuma activități educative față de copiii lor.
Școala, deasemeni are o importanță deosebită în educație. Ea cultivă în viața tinerilor facultățile intelectuale, ajută să-și dezvolte judecata, promovează simțul valorilor spirituale și morale, pregătește pentru alegerea profesiei și favorizează spiritul de înțelegere. Este un sistem formal, care respectă anumite norme și urmărește să realizeze obiectivele propuse. Este de dorit ca cei educați în sistem școlar să aibă competențele morale specifice vârstei lor dobândite, deoarece: „conținutul educației este constituit dintr-un ansamblu de valori dominante în societate, selectate și structurate în cunoștințe, care contribuie la formarea personalității celui educat.” (I. Albulescu, p. 2008). Pe de altă parte, raportarea celui care se educă după conținuturile curriculare ale învățământului nu se face doar din perspectica realizării cunoașterii ca și progres ci și din perspectiva moralei, a comportamentului, a punerii în aplicare în viața de zi cu zi a celor învățate.
2.6 EDUCAȚIA CREȘTINĂ A ADOLESCENTULUI
Educația creștină mai ales la adolescenți este esențială, deoarece tinerii exercită în societatea de azi o influență destul de importantă. Sunt tineri virtuoși, pătrunși de frumusețea valorilor creștine și morale, care se dedică trup și suflet pentru a transpune în fapte credința lor. În acest sens am cunoscut comunități creștine în care tinerii și, evident, adolescenții participă la diferite grupuri cu scop educativ creștin. Ei sunt în măsură, împreună cu păstorii și catecheții să anime diferite activități religioase, să dea viață unor idei cu impact pozitiv și astfel să atragă spre valori morale și creștine pe căt mai mulți.
Voi încerca să enumăr și să dezvolt câteva valori creștine care se pot transmite prin educație, și anume: Dumnezeu, credință, rugăciune, biserică, Biblie, închinare, slujbă, păcat, pocăință, icoană.
Dumnezeu este creatorul a tot ce există și în orice formă a educației, El este Cel care inspiră, se revelează, ne coordonează și datorită Lui are sens acțiunea noastră. Prin El trăim, ne mișcăm și existăm. Sfântul Ioan, apostolul dă cea mai simplă și cea mai complexă definiție a lui Dumnezeu: „Dumnezeu este iubire”. Sfântul Augustin la un moment dat scria: „Iubește și fă ce vrei”. Omul care are iubire față de Creatorul său și față de semenii săi, nu poate să facă decât binele în orice acțiune a sa. „Năzuința spre Dumnezeu este înscrisă în inima omului, căci omul este creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. (Catechismul Bisericii Catolice, 1993).
Credința este un dar al lui Dumnezeu dat omului, și în același timp este răspunsul omului dat lui Dumnezeu care se revelează și i se dăruiește. Credința noastră este întărită de faptul Învierii lui Isus. În acest sens, Sfântul Pavel spune într-o scrisoare: „Dacă nu ar fi înviat Cristos, zadarnică ar fi credința noastră.” Faptele omului credincios corespund cu ceea ce crede, alfel spus, Credința fără fapte este moartă, spune Iacob apostolul. Credința schimbă calitatea vieții omului pentru că mintea lui este preocupată de realitățile spirituale. În scrierile biblice ale Vechiului Testament avem ca exemplu pe Abraam căruia i-a spus Dumnezeu: „Ieși din țara ta, din casa tatălui tău și mergi în țara pe care ți-o voi arăta eu. Urmașii tăi vor fi ca stelele cerului și ca nisipul de pe malul mării.” Abraam a crezut și a făcut ce i-a spus Dumnezeu și astfel a fost numit părintele credinței. Credința are nevoie de susținere prin rugăciune.
Rugăciunea este legătura, dialogul omului cu Dumnezeu, înălțarea minții către El. Pentru a desemna locul de unde pornește rugăciunea, Sfânta Scriptură vorbește deseori despre suflet, spirit dar mai ales despre inimă. Dacă nu este dispusă inima pentru rugăciune atunci exprimarea exterioară este fără valoare. Inima este locul hotărârilor, adâncul înclinațiilor noastre psihice și tot acolo este locul de unde pornește rugăciunea. Isus ne este cel mai bun model de în acest sens, El s-a rugat mereu Tatălui ceresc, deasemeni în Grădina Ghetsemani și pe cruce pentru iertarea păcătoșilor. În rugăciunea Domnească sunt cuprinse toate trebuințele omului, de laudă adusă lui Dumnezeu și cereri pentru sine și pentru semeni. Contează atitudinea fiecăreia în parte cănd înalță o rugă. Despre rugăciune găsim mai multe îndemnuri ale lui Isus și anume: „rugați-vă ne-ncetat!; intră în camera ta și roagă-te Tatălui…, sau, unde doi s-au trei se adună în numele meu, sunt și Eu prezent în mijlocul lor!” Aici este imaginea rugăciunii în comun, nu de unul singur. La începutul creștinismului, credincioșii se adunau pentru rugăciune. Este imaginea bisericii primare.
Biserica este casa lui Dumnezeu unde toți credincioșii aduc laudă lui Dumnezeu prin rugăciuni și cântări. Dincolo de pietrele care formează construcția bisericii, credincioșii botezați sunt Biserica Vie a lui Dumnezeu. Biserica este formată din toți cei botezați care cred și mărturisesc învățătura lui Isus Cristos. Isus când a întemeiat biserica a spus că puterile celui rău nu o vor birui. De-a lungul istoriei biserica a trecut prin multe încercări dar s-a dovedit în toate acestea că Dumnezeu a călăuzit-o prin puterea sa, deoarece a fost Ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu.
Biblia este cuvântul lui Dumnezeu transmis oamenilor, formată din Vechiul Testament și Noul Testament. Ea este baza tuturor disciplinelor de tematică religioasă și teologică pentru creștini. În cadrul orelor de educație religioasă, profesorul folosește Biblia ca pe un instrument de cunoaștere a lui Dumnezeu și pentru creșterea în credință prin citirea, dar mai ales familiarizarea și trăirea mesajului Scripturii. În Vechiul Testament descoperim creația lui Dumnezeu, mesajul Său către oameni, istoria poporului ales, profeții deasemeni fiecare dintre noi putem găsi un răspuns pentru întrebările noastre. În Noul Testament avem cele patru Evanghelii unde putem cunoaște pe Isus devenit om asemenea nouă afară de păcat, învățătura sa și minunile pe care le-a săvârșit. Cartea continuă cu istoria primilor creștini, scrieri ale apostolilor care întăresc învățăturile din Noul Testamen. Deasemeni în ultima parte se găsește Cartea Apocalipsei Sfântului Ioan care este o revelație a timpului ce va veni. Biblia este cartea cărților, călăuza oamenilor căutători de adevăr și de cele nepieritoare. Este o Carte iubită și în același timp controversată. Este singura Carte care prezită adevărul, acțiunea lui Dumnezeu și răspunsul omului. Biblia este o bogăție imensă de spiritualitate și învățătură. În această Carte găsim 150 de psalmi care sunt cele mai frumoase imnuri din toate timpurile și din toate scrierile. Se căntă cu aceste imnuri aducând laudă lui Dumnezeu, dar se cere și iertare și ajutor prin oficiile de închinare.
Închinare. Fiecare cult creștin are anumite forme de închinare prin care îl cinstește pe Dumnezeu, semnul Sfintei cruci, devoțiuni și practici de pietate specifice fiecărui, rugăciuni, cântări etc. Orice credicios față de Dumnezeu în afară de adorația lăuntrică, se manifestă și prin semne exterioare închinându-se. Omul cunoscându-L pe Dumnezeu, după limitele sale, a fost atras la o iubire mai mare și a manifestat această iubire prin diferite forme de închinare, rugăciuni, psalmi, cîntări. Numai Dumnezeu este vrednic de închinare.
Slujba sau Sfânta Jertfă a Liturghiei este forma cea mai profundă de închinare în fața lui Dumnezeu. În cadrul ei retrăim misterul mântuirii noastre, când pe altar preotul pronunță aceleași cuvinte pe care le-a rostit Isus la Cina cea de Taina. Slujbe se mai numesc și alte forme de închinare prin care credincioșii aradă devotamentul lor față de Dumnezeu. A avut loc jertfa lui Isus, pentru a ierta păcatele omenirii decăzute.
Păcatul este ruperea legăturii de Dumnezeu prin încălcarea poruncilor Sale. Omul din fire este slab și înclinat spre rău chiar de la început. Tot de la început, când primii oameni au căzut în păcat, Dumnezeu le-a promis un Salvator. Astăzi putem arăta recunoștința noasră față de Isus Cristos pentru darul Mântuirii datorită căruia avem șansa de a ni se ierta vina. Omul păcătos este răscumpărat prin jertfa lui Cristos de pe cruce, cu condiția să dorească și să se pocăiască.
Pocăința este regretul față de păcat prin care omul a ofensat iubirea lui Dumnezeu. Prin întoarcere de la faptele rele la Dumnezeu și prin sinceritatea inimii, păcătosul este iertat. Gasim în Vechiul Testament pe regele David care a făcut gesturi de pocăință remarcabile, a compus și psalmul 50 cerând iertare lui Dumnezeu. ”Miluiește-mă Dumnezeule după marea ta bunătate și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea”. Prin acest psalm David exprimă durerea, regretul față de păcat și imploră îndurarea lui Dumnezeu.
Icoana este un simbol, o imagine care îl poate apropia pe om de Dumnezeu. Cea mai des întâlnită icoană este Maica Domnului cu pruncul în brațe. Mai sunt și alte icoane care reprezintă sfinți din toate timpurile.
Toate aceste valori creștine dar, și altele sunt prezentate tinerilor detaliat la orele de religie și catecheză. Sunt valori care fac parte din viața omului credincios și contribuie la dezvoltarea personalității sale din punct de vedere religios, moral și etic.
Specificul învățământului religios.
„Primul serviciu pe care religia îl poate face școlii este ca școala să poată restaura în elevi integritatea rațiunii. Într-o programă de religie sunt incluse următoarele teme fundamentale: Dimensiunea biblică, dimensiunea istorică, dimensiunea dogmatică, dimensiunea tradițiilor, dimensiunea ritualică, dimensiunea antropologică, dimensiunea morală și dimensiunea socială.”. (C. Cucoș, 2006). Biserica are responsabilitatea cea mai mare ca tinerii să fie educați din punct de vedere religios, să cunoască propria religie, valorile creștine, prin catechezele care se fac împreună cu tinerii. Școala, deasemeni, are o importanță deosebită prin faptul de a cultiva facultățile intelectuale, și în cadrul ei elevii au posibilitatea să beneficieze de orele de religie. Putem să fim recunoscători pentru acest mare bine de care au parte generațiile tinere. Ca și alte materii, religia este o disciplină care se notează, are o planificare calendaristică avizată de MEN, manuale și alte materiale didactice. „Fără un țel superior, unii oameni ar fi lipsiți de repere, existența lor s-ar vida de înțelesuri, fiecare gesticulație ar deveni fără rost.” (C. Cucoș, Educația Religioasă, 2009) Educația religioasă are rolul de a-l ajuta pe elev să cunoască mai bine pe Dumnezeu, să transpună în viață principiile și virtuțile creștine care, cu siguranță, vor influența relațiile interpersonale pozitiv și să aibă un țel în viață.
Condiții pentru însușirea valorilor religioase.
Acest sentiment nobil, religios, variază foarte mult de la o persoană la alta, nu toți percep la fel. Valorile religioase se însușesc pe etape. Primele noțiuni ale acestor valori sunt cele adoptate de timpuriu, în copilărie, închinarea, frecventarea bisericii, rugăciunea, familia are un rol important în acest sens. Comportamentul religios este începutul însușirii acestor valori, deasemeni și trăirea este o componentă foarte importantă.
Factorii care influențează evoluția pe plan religios în etapele copilăriei, adolescenței și a maturității sunt de ordin obiective – extern, natural, socioeducaționali și culturali, dar și factori subiectivi – intern care se referă la particularitățile psihice și la starea persoanei.
Starea de religiozitate depinde și de personalitatea celui care primește mesjul, cum îl asimilează și cum se manifestă. Fiecare persoană este influențată de particularitățile bio-psiho-socio-culturale pe drumul său de credință. S-a constatat în urma cercetărilor că starea psihofizică poate influența viața spiritual-religioasă dar nu o poate determina. La tinerii până în 13 ani este un fenomen de creștere a religiozității. Poate să fie datorată influenței părinților și imitației. După această vârstă până spre 20 de ani are loc un declin, e tocmai perioada adolescenței. Cu toate acestea adolescenții înmagazinează diferite informații și se interesează de anumite forme de religiozitate. Este vârsta întrebărilor și a căutărilor. La această etapă modul lor de viață modifică religiozitatea, practică mai mult superficial. Totuși religia este apreciată ca valoare spirituală, tradițională și culturală. Adolescența este o concretizare a tranziției spre maturitate. La cei mai mulți, practicile religioase pot părea ca ceva arhaic, le respectă datorită părințior, dar sunt și critici față de tot ce le constrânge. Religiozitatea este mai concretă la fete decât la băieți. Unii sunt mai rebeli, au mare sensibilitate și pasiune în tot ceea ce fac. Aceștia sunt preocupați și de marile probleme, chiar și de cele religioase, cum ar fi; destinul, salvarea sufletului, iubirea adevărată, scopul vieții și ce urmează după moarte.
„Religia este un ajutor pentru întâlnirea omului cu Dumnezeu. Fiecare religie are o bază morală formată dintr-un număr de valori esențială omului pentru afirmarea crezului față de Dumnezeu. Valorile sunt promovate în școală atât de educația religioasă cât și de alte discipline care au rolul de a influența tinerii în practica binelui”. (Constantin Cuciuc, 2003).
Analiza psihologică a fenomenului religios necesită trecerea din planul social în planul psihologic individual. Este important de constatat modul cum se manifestă sacrul în viața psihică a adolescentului. Religia nu înseamnă în nici un caz, instituții, dogme, cărți sau diferite manifestări, ci este o trăire personală, există în adâncul sufletului fiecărei persoane.
Rolul profesorului de religie în școală, datorită misiunii sale, are o mare importanță și influență în dezvoltarea armonioasă a personalității adolescenților prin modul său de viață, și datorită atitudinilor care sunt pozitive, încrederii acordate elevilor, îngăduinței care merg mână în mână cu fermitatea și cu dialogul. În misiunea sa de a forma la alții o cultură spirituală solidă, profesorul are datoria morală ca mai întâi să o posede el însuși pentru a deveni un exemplu elevilor săi.
Instrumente didactice de lucru utilizate în predarea religiei sunt următoarele: Biblia în diferite variante, documentele bisericii, modelele edificatoare de comportament creștin, moral și etic, valoarea rugăciunii, filmele cu tematică religioasă. Profesorul de religie dacă are și o formare psihologică, poate să înțeleagă mai bine manifestările adolescenților care este foarte schimbătoare.
2.7 INTERFERENȚA DINTRE EDUCAȚIE ȘI MORALĂ
Educație și moralitate la adolescenți.
„Educația morală este acea dimensiune internă a activității de formare și dezvoltare a personalității care vizează „ceea ce este mai profund și mi accentuat subiectiv în ființa umană” (Hubert, Rene). Morala reprezintă o vastă categorie de principii și norme de viață, reguli de comportamente umane specifice unei societăți la nivelul dezvoltării acesteia. De-a lungul vieții persoanele își stabilesc anumite reguli de conviețuire în dependență de educație și felul fiecăruia de a se forma și de a fi.” (Referate.ro).
Aceste norme și principii, adolescenții au urgentă nevoie să le contureze în ființa lor pentu a se dezvolta armonios cu un caracter bine determinat, reliefând frumusețea virtuților umane, care sunt atât de necesare într-o societate unde tot mai mult sunt propuse modele false. Din slaba experiență sau necunoștință de cauză unii aleg modele nonvalori pe care încearcă s-o imite.
Interferența educație-morală acționează , dar nu impune, în acest sens adolescenții au un sprijin în a face distincție între valori și non-valori. Educația și morala merg înpreună pentru cei care vor să se formeze.
Personalitate și moralitate sunt două lucruri esențiale care se dobândesc prin exercițiu de virtute.
„Personalitatea este un ansamblu de valori. În formarea personalității, important nu este orice mediu social, ci un mediu impregnat de valori. În gândirea și accepțiunea curentă, personalitatea desemnează persoana maxim valorizată social, care implică două condiții importante:
1. – a fi recunoscut ca valoare, ca o individualitate ce contribuie substanțial la viața socială;
2. – a avea conștiința că personal reprezinți ceva valoros.” (Suport de curs, Psihologia personalității, p 23). Personalitatea poate fi conturată chiar de timpuriu, nu trebuie omul să fie, neapărat adult ca să aibă o personalitate remarcabilă. Și adolescenții pot să aibă personalitate bine definită.
„Moralitatea este un câmp de acțiune în care fiecare individ este participant activ. Deasemeni, moralitatea reprezintă un fenomen trăit, al cărui fundament ia forma bucuriei trăită de individ, a satisfacției de a fi apreciat și de a aprecia sau de a fi recompensat sau recompensa la rândul său. Democrit considera moralitatea ca viață trăită armonios.” (I. Albulescu, 2008). Din rîndurile de mai sus constat că moralitatea aduce satisfacție persoanei, mulțumire, armonie și în acest caz adolescentul nu trăiește la ăntâmplare ci gustă din belșug bucuria unei vieți frumoase datorită virtuților exersate prin acțiune.
Educația și morala formează personalitatea remarcabilă care este model de virtuți pentru societatea în care atât de mult este nevoie de oameni cu caracter.
2.8 CONȘTIINȚA MORALĂ, PSIHOLOGICĂ ȘI RELIGIOASĂ A ADOLESCENTULUI
„Când actele noastre sunt raportate la legea morală și evaluate ca atare, avem de a face cu conștiința morală.” (www.teologie.do.am). Legea morală face lumină în toate actele omului. Omul are datoria să-și educe conștiința toată viața.
Catechismul Bisericii Catolice are următoarea explicație: „Conștiința morală este o judecată a rațiunii prin care persoana umană recunoaște calitatea morală a unui act concret pe care intenționează să-l facă, este pe cale să-l ducă la îndeplinire, sau l-a împlinit. În tot ceea ce spune și face, omul trebuie să urmeze cu fidelitate ceea ce știe că este just și drept. Prin judecata conștiinței sale, omul percepe și recunoaște importanța legilor divine: Conștiința este o lege a spiritului nostru, dar care îl depășește, care ne dă porunci, care semnifică răspundere și datorie, teamă și speranță”. (Catechismul B.C:. 1993).
„Conștiința morală instituie sursele moralității individului. Principalul ei rol constă în cunoașterea și asumarea moralei, formarea reprezentărilor și noțiunilor morale, asimilarea experienței morale a umanității și formarea capacităților intelectuale necesare moralității și acțiunii morale a individului.” (I. Albulescu, 2008). Această expunere a lui Albulescu pornește de la personal, preia de la universal și revine tot la personal. Persoana unicată are nevoie de societate, de alte persoane pentru a însuși valori, apoi transpune în practică virtuțile morale atât de căutate. Conștiința morală îi inspiră persoanei, la momentul potrivit , să facă binele și să evite răul.
Prima treaptă a conștiinței de sine este conștiința psihologică și prin ea omul reflectă asupra trăirilor sale, pe care le raportează la sinele personal. Atunci când nu există legătură între acte și trăiri psihice, putem spune că sunt acte inconștiente sau automate.
Conștiința psihologică reprezintă totalitatea informațiilor pe care le deține psihicul și pe care le coordonează sau se lasă coordonat de ea. Conștiința psihologică poate fi numit sentimentul nemijlocit pe cre îl simte o persoană despre ceea ce se petrece în interiorul său.
„Principala caracteristică a conștiinței psihologice este că ea nu raportează actele psihice la un obiectiv, cum ar fi legea morală, ci doar informează Eul despre trăirile și actele sale psihice.” (Teologie morală, format on-line).
„Conștiința religioasă se situează la baza întregii dezvoltări spirituale, răspunzând necesității de împlinire a ființei umane.” (Părintele Protosinghel, Cultură și ortodoxie www.mitripolia.md) Orice acțiune religioasă, spirituală are această conștiință care, face posibilă realizarea ei. Educația religioasă stimulează conștiința pentru elaborarea unei viziuni personalizate asupra realităților umane și spirituale. Educația religioasă are în vedere, în egală măsură, sarcini formative și sarcini informative.
2.9 VALORI MORALE
„Valorile morale reflectă cerințele și exigențele generale și fundamentale, care au o existență socială supraindividuală.” (Ion Albulescu, 2008). Cu siguranță, există multe valori morale dar în această lucrare sunt enumerate utmătoarele: prietenie, dragoste, intimitate, sinceritate, sacrificiu, modestie, responsabilitate, hărnicie, creativitate și optimism.
Prietenia este legătura de afecțiune și încredere între două persoane, își pot exprima bucuriile și suferințele fără teama de a fi judecați.Omul, în special adolescentul, este în primul rând ființă socială și are nevoie de prietenie. Astăzi cu greu se găsește un prieten adevărat, dar nu este imposibil. Prieteneia presupune o dragoste adevărată și reciprocă. Cea mai frumoasă explicație în acest sens o găsim în Imnul Dragostei din scrisoarea sfântului apostol Pavel, care descrie astfel această valoare supremă: „ Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. (1 Corinteni 13, 4-7.) Aceste calități enumerate de Sfântul Pavel sunt esențiale în relațiile interpersonale. Deasemeni, și sinceritatea creează o legătură de încredere între oameni.
Omul pentru a depăși limitele sale este capabil și de sacrificiu în folosul celor din jur. Această valoare este mai greu practicată în rândul adolescenților, deoarece implică renunțare și efort. Modestia este considerată ca fiind potrivită pentru oamenii simpli, dar nimic mai greșit deoarece omul cu cât este mai înzestrat de calități ar trebui să fie mai modest pentru a nu risipi în zadar bunul pe care-l posedă.
Responsabilitate este specifică deja și vârrstei adolescenței. Orice act presupune o anumită responsabilitate pentru consecințele sale. Omul este liber în tot ceea ce face dar și responsabil.
O altă valoare importantă este hărnicia, care este opusul, pasivității. Omul harnic are spor în toate, este lăudat de toți, dar mai ales harnicia dezvoltă personalitatea tinerilor. Prin hărnicie omul contribuie la calitatea vieții sale și a celor din familia sa. Hărnicia face ca omul să prospere moral și spiritual. Datorită și hărniciei adolescentul devine creativ, își dezvoltă capacitățile sale. Posedând toate aceste virtuți sau valori morale, adolescentul nu pate fi decât optimist și fericit în viața sa.
Toate aceste valori vor fi demonstrate și se vor concretiza prin chestionarele aplicate la elevii claselor terminale de liceu. Astfel teoria despre adolescenți va fi susținută prin răspunsurile lor date prin metoda cnestionarelor care li s-au aplicat. Urmează să constatăm influența religiozității asupra dezvoltării lor morale și etice în următoarea parte a acestei lucrări.
PARTEA A DOUA
CAPITOLUL III. OBIECTIVELE ȘI IPOTEZELE CERCETĂRII
3.1 OBIECTIVUL GENERAL
Prin această cercetare mi-am propus să testez adolescenții de la clasele terminale de liceu, profil vocațional – teologic și profil real – uman, pentru a surprinde diferențele dintre cei care țin cont de valorile religioase și cei care nu țin cont de aceste valori în formarea lor morală și umană.
În al doilea rând am ținut să aplic și un chestionar, ZKRQ, de personalitate pentru a măsura trei stări psihice și anume: căutarea impulsivă de senzații, anxietate-neuroticism și agresivitate-ostilitate și a compara cu cele două loturi de diferite profile.
3.2 OBIECTIVE SPECIFICE
Studiul de față are ca obiective:
identificarea unor diferențe semnificative în ceea ce privește dezvoltarea morală la subiecții de gen masculin comparativ cu cei de gen feminin;
identificarea unor diferențe semnificative în ceea ce privește dezvoltarea morală la subiecții din mediul urban comparativ cu cei din mediul rural;
identificarea unor diferențe semnificative în ceea ce privește dezvoltarea morală la subiecții de la profil teologic comparativ cu cei de la profil real – uman;
identificarea unor diferențe semnificative în ceea ce privește anumite trăsături de personalitate la subiecții de la profil teologic comparativ cu cei de la profil real – uman;
identificarea unei relații între dezvoltarea morală și unele trăsături de personalitate la subiecții de la profil teologic.
3.3 IPOTEZE ȘI DESIGN
Ipoteza specifică 1: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine din familie și școală asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți, în funcție de gen
V.I.- A – genul subiecților
a 1 – masculin
a 2 – feminin
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Ipoteza specifică 2: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine la adolescenți, în funcție de mediul de proveniență
V.I.- A – mediul de proveniență
a 1 – urban
a 2 – rural
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Ipoteza specifică 3: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine la adolescenți, în funcție de profilul la care sunt înscriși (teologic și real-uman)
V.I.- A – profilul subiecților
a 1 – teologic
a 2 – real-uman
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Ipoteza specifică 4: Presupunem că anxietatea, căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea diferă în funcție de profilul la care sunt înscriși (teologic și real-uman)
V.I.- A – profilul subiecților
a 1 – teologic
a 2 – real-uman
V.D.- X – anxietatea, căutarea impulsivă de senzații, agresivitatea operaționalizate prin scorurile la Chestionarului de personalitate Zuckerman – Kuhlman
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Ipoteza specifică 5: Există o relație între dezvoltarea morală și anxietate, căutarea impulsivă de senzații și agresivitate în cazul subiecților de la profil teologic
Variabile implicate: 1. Dezvoltarea morală, operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
2. anxietatea, căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea operaționalizate prin scorurile la Chestionarului de personalitate Zuckerman – Kuhlman
CAPITOLUL IV. METODOLOGIA CERCETĂRII
4.1 Desing experimental
Variabila independentă:
mediul de proveniența, urban-rural
genul subiecților, masculin-feminin
profilul liceului, vocațional-teologic și real-uman.
4.2 Variabile dependente
interpretarea Inventarului de valori: morale, moral-religioase și religioase
iar în cel de-al doilea chestionar cu 99 de itemi, măsurarea impulsivității, anxietății și agresivității.
4.3 Subiecții
În cercetarea de față au fost incluși 60 de subiecți, 30 de la Liceul Teoretic Ortodox Nicolae Steinhardt și 30 de la Colegiul Național Doamna Stanca, toți în clasa a XII – a. astfel, 30 dintre ei sunt înscriși la un profil teologic, iar ceilalți 30 la profil real și uman. Subiecții au participat pe bază de voluntariat.
4.4 Instrumente utilizate. Inventarul de valori
Inventarul de valori este elaborat de autorul Duță Daniel Sorin. Acest inventar prezintă trei subscale de valori: Valori morale, valori moral-religioase și valori religioase.
Valorile morale sunt în număr de zece și cuprind: prietenie, dragoste, intimitate, sinceritate, sacrificiu, modestie, responsabilitate, hărnicie, creativitate și optimism.
Valorile moral-religioase sunt în număr de cinci și cuprind: fericire, speranță, iertare, altruism și toleranță.
Valorile religioase sunt în număr de zece și cuprind: Dumnezeu, credință, rugăciune, biserică, biblia, închinare, slujbă, păcat, pocăință și icoană.
Pentru fiecare din aceste valori subiectul a trebuit să indice cât de importantă / neimportantă este pentru el pe o scală de la 1 (neimportant) la 5 (foarte important).
Pentru fiecare subscală se adună valorile date, stabilindu-se totalul acesteia.
4.5 Chestionarul de personalitate Zuckerman – Kuhlman (ZKPQ – Zuckerman, Kuhlman, Joireman, Teta și Kraft, 1993) se regăsește la Anexa .
Chestionarul de personalitate Zuckerman – Kuhlman este un chestionar de personalitate mai extins care cuprinde cinci factori: sociabilitate, căutare impulsivă de senzații, activitate, anxietate – neuroticism, agresivitate – ostilitate. Ultima versiune a chestionarului, forma a III a conține 99 de itemi și este alcătuit din 5 subscale, menționate anterior. Instrucțiunile pentru acest chestionar au fost următoarele: „În paginile următoare veți găsi o serie de fraze ce descriu personalitatea. Citiți fiecare frază și decideți dacă vi se potrivește sau nu. Este important să știți că nu există răspunsuri corecte sau greșite.” Subiecții au răspuns prin însemnarea cu un asterix în căsuța corespunzătoare: A – Adevărat – dacă au fost de acord cu enunțul respectiv, dacă îi caracterizează sau cu F – Fals – dacă nu au fost de acord cu enunțul respectiv, dacă nu îi caracterizează.
Subscala sociabilitate (17 itemi) măsoară preferința pentru interacțiune socială, intoleranța la izolarea socială și preferința pentru activități solitare. Subscala căutare impulsivă de senzații (19 itemi) măsoară tendința de a acționa impulsiv, lipsa unei planificări, nevoia generală de senzații și agitație, nevoia de schimbare și noutate. Subscala activitate (17 itemi) măsoară nevoia de activitate generală, impacientarea și neliniștea când nu este nimic de făut, preferința pentru muncă variată și susținută. Subscala anxietate – neuroticism (19 itemi) măsoară supărările, tensiunile emoționale, îngrijorările, lipsa autoîncrederii și sensibilitatea la critici. Subscala agresivitate – ostilitate (17 itemi) măsoară predispoziția către exprimarea verbală a agresivității, comportamentul antisocial, răzbunarea, dușmănia și nerăbdarea manifestată în relațiile interpersonale. Mai există 10 itemi care nu alcătuiesc o subscală propriu-zisă, dar măsoară infrecvența și cu ajutorul cărora se pot elimina subiecții care nu au răspuns atent sau sincer.
Pe populația românească chestionarul a fost validat de către Cognitrom printr-un studiu realizat asupra a 2969 de studenți. Chestionarul are o bună consistență internă, coeficientul α Cronbach înregistrând valori cuprinse între .74 și .84. Toate valorile Alpha Cronbach obținute pentru subscale sunt satisfăcătoare.
4.6 Procedura de lucru
Testarea subiecților s-a realizat în mod colectiv, în sala de clasă. Subiecții sunt atât băieți (33), cât și fete (27), 30 dintre ei provin din mediul rural și 30 din mediul urban, 30 la profil vocațional – teologie și 30 la profil real / uman. Studiul s-a realizat pe această categorie de subiecți, deoarece la această vârstă personalitatea este conturată, valorile morale / religioase pot fi exprimate, conștientizate.
Subiecții au primit explicațiile corespunzătoare aplicării testului în bune condiții. Elevilor li s-a asigurat confidențialitatea și în loc de nume fiecare subiect a avut un număr pe chestionar între 1 și 60.
Testul și chestionarele au fost date pentru completare fără a fi existat înainte exersare, răspunsurile fiind date în mod spontan. Pentru fiecare subiect au existat două exemplare capsate A4 al testului tipărit, primul conținând 25 de cuvinte / valori și al doilea 99 de itemi.
V. REZULTATELE CERCETĂRII
5.1 Analiza cantitativă și calitativă a rezultatelor
În prelucrarea datelor obținute în urma aplicării chestionarelor s-a utilizat programul IBM SPSS Statistics 20, utilizând metode parametrice de comparație și corelație.
5.2 Analiza statistică a ipotezelor cercetării
Ipoteza specifică 1: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine din familie și școală asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți, în funcție de gen
V.I.- A – genul subiecților
a 1 – masculin
a 2 – feminin
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Tabel 1 Testul Levene pentru egalitatea varianțelor – dezvoltare morală
Valorilor testului Levene obținute pentru subscalele valori morale, valori moral – religioase, valori religioase și total valori le corespund praguri de semnificație mai mari decât pragul critic p = 0,05, prin urmare vom utiliza testul t fără corecție în cazul acestor subscale.
În cazul variabilei valori morale valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 0.997, căreia îi corespunde un p = 0.274 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 2. Indici statistici de start pentru variabila valori morale
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile morale în cazul celor două genuri comparate.
Fig. 1. Rezultate obținute la variabila valori morale în cazul celor două loturi.
Tabelul 3. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori morale
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori morale
În cazul variabilei valori moral – religioase valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 1.135, căreia îi corespunde un p = 0.134 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 4. Indici statistici de start pentru variabila valori moral – religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile moral – religioase în cazul celor două genuri comparate.
Fig. 2. Rezultate obținute la variabila valori moral – religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 5. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori moral – religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori moral – religioase.
În cazul variabilei valori religioase valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 1.021, căreia îi corespunde un p = 0.248 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 6.Indici statistici de start pentru variabila valori religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile religioase în cazul celor două genuri comparate.
Fig. 3. Rezultate obținute la variabila valori religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 7. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori religioase.
În cazul variabilei total valori valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 0.596, căreia îi corespunde un p = 0.869 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 8. Indici statistici de start pentru variabila total valori
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru toate valorile în cazul celor două genuri comparate.
Fig. 4. Rezultate obținute la variabila total valori în cazul celor două loturi
Tabelul 9. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila total valori
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila total valori.
Ipoteza specifică 2: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine la adolescenți, în funcție de mediul de proveniență
V.I.- A – mediul de proveniență
a 1 – urban
a 2 – rural
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Tabel 10. Testul Levene pentru egalitatea varianțelor – dezvoltare morală
Valorilor testului Levene obținute pentru subscalele valori morale, valori moral – religioase, valori religioase și total valori le corespund praguri de semnificație mai mari decât pragul critic p = 0,05, prin urmare vom utiliza testul t fără corecție în cazul acestor subscale.
Tabelul 11. Indici statistici de start pentru variabila valori morale
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile morale în cazul celor două medii de proveniență comparate.
Fig. 5. Rezultate obținute la variabila valori morale în cazul celor două loturi.
Tabelul 12. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori morale
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori morale.
Tabelul 13. Indici statistici de start pentru variabila valori moral – religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile moral – religioase în cazul celor două medii de proveniență comparate.
Fig. 6. Rezultate obținute la variabila valori moral – religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 14. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori moral – religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori moral – religioase.
Tabelul 15. Indici statistici de start pentru variabila valori religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile religioase în cazul celor două medii de proveniență comparate.
Fig. 7. Rezultate obținute la variabila valori religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 16. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori religioase.
Tabelul 17. Indici statistici de start pentru variabila total valori
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru toate valorile în cazul celor două medii de proveniență comparate.
Fig. 8. Rezultate obținute la variabila total valori în cazul celor două loturi
Tabelul 18. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila total valori
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila total valori.
Ipoteza specifică 3: Presupunem că există diferențe semnificative statistic în ceea ce privește efectele educației creștine la adolescenți, în funcție de profilul la care sunt înscriși (teologic și real-uman)
V.I.- A – profilul subiecților
a 1 – teologic
a 2 – real-uman
V.D.- X – dezvoltarea morală operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Tabel 19. Testul Levene pentru egalitatea varianțelor – dezvoltare morală
Valorilor testului Levene obținute pentru subscalele valori morale, valori moral – religioase le corespund praguri de semnificație mai mari decât pragul critic p = 0,05, prin urmare vom utiliza testul t fără corecție în cazul acestor subscale, iar pentru subscala valori religioase, total valori a fost obținut un prag de semnificație p = 0,002 și respectiv 0,039, care este mai mic decât pragul critic p= 0,01 și p= 0,05, prin urmare pentru aceste subscale vom utiliza testul t cu corecție.
Tabelul 20. Indici statistici de start pentru variabila valori morale
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile morale în cazul celor două profile comparate.
Fig. 9. Rezultate obținute la variabila valori morale în cazul celor două loturi
Tabelul 21. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori morale
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori morale.
Tabelul 22. Indici statistici de start pentru variabila valori moral – religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile moral – religioase în cazul celor două profile comparate.
Fig. 10. Rezultate obținute la variabila valori moral – religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 23. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori moral – religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori moral – religioase.
Tabelul 24. Indici statistici de start pentru variabila valori religioase
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile religioase în cazul celor două profile comparate.
Fig. 11. Rezultate obținute la variabila valori religioase în cazul celor două loturi
Tabelul 25. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila valori religioase
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila valori religioase.
Tabelul 26. Indici statistici de start pentru variabila total valori
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru valorile totale în cazul celor două profile comparate.
Fig. 12. Rezultate obținute la variabila total valori în cazul celor două loturi
Tabelul 27. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila total valori
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila total valori.
Ipoteza specifică 4: Presupunem că anxietatea, căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea diferă în funcție de profilul la care sunt înscriși (teologic și real-uman)
V.I.- A – profilul subiecților
a 1 – teologic
a 2 – real-uman
V.D.- X – anxietatea, căutarea impulsivă de senzații, agresivitatea operaționalizate prin scorurile la Chestionarului de personalitate Zuckerman – Kuhlman
Este o problemă de comparație între două eșantioane independente, cu distribuții simetrice la nivelul populației, deci vom utiliza ca și test statistic Testul T.
Design unifactorial intergrup
Tabel 28. Testul Levene pentru egalitatea varianțelor – trăsături de personalitate
Valorilor testului Levene obținute pentru subscalele valori morale, valori moral – religioase le corespund praguri de semnificație mai mari decât pragul critic p = 0,05, prin urmare vom utiliza testul t fără corecție în cazul acestor subscale, iar pentru subscala valori religioase, total valori a fost obținut un prag de semnificație p = 0,002 și respectiv 0,039, care este mai mic decât pragul critic p= 0,01 și p= 0,05, prin urmare pentru aceste subscale vom utiliza testul t cu corecție.
În cazul variabilei căutare impulsivă de senzații valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 1.109, căreia îi corespunde un p = 0.170 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 29. Indici statistici de start pentru variabila căutare impulsivă de senzații
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru variabila căutare impulsivă de senzații în cazul celor două profile comparate.
Fig. 13. Rezultate obținute la variabila căutare impulsivă de senzații în cazul celor două loturi.
Tabelul 30. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila căutare impulsivă de senzații
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila căutare impulsivă de senzații.
În cazul variabilei neuroticism – anxietate valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 0.966, căreia îi corespunde un p = 0.308 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 31. Indici statistici de start pentru variabila neuroticism – anxietate
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru variabila neuroticism – anxietate în cazul celor două profile comparate.
Fig. 14. Rezultate obținute la variabila neuroticism – anxietate în cazul celor două loturi.
Tabelul 32. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila neuroticism – anxietate
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila neuroticism – anxietate.
În cazul variabilei agresivitate – ostilitate valoarea testului Kolmogorov – Smirnov este de 0.905, căreia îi corespunde un p = 0.386 care este mai mare decât p critic 0.05 prin urmare riscul ca distribuția să nu respecte criteriul de normalitate fiind nesemnificativ statistic, vom asuma distribuția simetrică a datelor.
Tabelul 33. Indici statistici de start pentru variabila agresivitate – ostilitate
Acest tabel și figură prezintă scorurile pentru variabila agresivitate – ostilitate în cazul celor două profile comparate.
Fig. 14. Rezultate obținute la variabila agresivitate – ostilitate în cazul celor două loturi
Tabelul 34. Testul T pentru compararea scorurilor la variabila agresivitate – ostilitate
Acest tabel prezintă rezultatele în cazul comparației dintre cele două loturi în ceea ce privește variabila agresivitate – ostilitate.
Ipoteza specifică 5: Există o relație între dezvoltarea morală și anxietate, căutarea impulsivă de senzații și agresivitate în cazul subiecților de la profil teologic
Variabile implicate: 1. Dezvoltarea morală, operaționalizată prin scorurile la Inventarul de valori
2. Anxietatea, căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea operaționalizate prin scorurile la Chestionarului de personalitate Zuckerman – Kuhlman
Tabelul 35. Corelația între dezvoltarea morală și anumite trăsături de personalitate
*Corelația este semnificativă la un p<0.05
**Corelația este semnificativă la un p<0.01
Acest tabel prezintă corelațiile realizate între variabile, dar doar în cazul subiecților înscriși la profilul teologic.
CAPITOLUL VI. INTERPRETAREA REZULTATELOR
În tabelul 2 în ceea ce privește valorile morale, se poate observa că scorurile cele mai mici (ceea ce denotă o valorizare mai scăzută a acestora) sunt înregistrate de băieți.
La această vârstă fetele prezintă un grad mai ridicat de maturitate decât băieții. Ele probabil pun un accent mai ridicat pe valori ca: responsabilitate, hărnicie, sacrificiu. Băieții nu neapărat că nu valorizează aceste aspecte (se vede și pe baza mediilor și a comparației dintre cele două loturi că rezultatele nu sunt semnificative statistic), doar că se concentrează și sunt preocupați la această vârstă de alte lucruri. Educația morală este adesea mai activ, intens receptată de către fete, decât de către băieți. E posibil, de asemenea ca structura predominant cognitivă a bărbaților față de cea predominant emoțională a femeilor să aibă un aport în ceea ce privește însușirea valorilor morale prin intermediul educației religioase.
În tabelul 3 pentru variabila valori morale s-a obținut un t = – 1,303 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,198, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile morale ale acestora.
Analizând tabelul 4 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește atitudinile moral – religioase, scorurile sunt aproximativ egale la cele două loturi comparate.
Nici în acest caz diferențele dintre cele două loturi nu sunt semnificative, ba chiar în urma analizei graficului se poate observa că diferențele sunt foarte mici între băieți și fete. Acasă părinții, la școală, la biserică se încearcă să se dezvolte anumite valori, valori care nu țin de apartenența la un gen.
În tabelul 5 pentru variabila valori moral – religioase s-a obținut un t = 0,746 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,459, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile moral – religioase ale acestora.
Din analiza tabelului 6 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește valorile religioase, scorurile cele mai mici (ceea ce denotă o valorizare mai scăzută a acestora) sunt obținute de fete.
Un tânăr își însușește valorile religioase, în mediul școlar, cu ajutorul orelor de religie fie el băiat sau fată. În studiul de față diferențele în cazul acestor valori nu sunt semnificative. Datorită educației religioase adolescentul învață să se fortifice interior, să aibă un țel în viață și să se-ndrepte spre valori neperisabile. Așa că indiferent de gen, elevul poate să fie interesat să se dezvolte în acest sens.
În tabelul 7 pentru variabila valori religioase s-a obținut un t = 0,583 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,562, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile religioase ale acestora.
În tabelul 8 în ceea ce privește valorile totale ale subiecților, se poate observa că scorurile sunt aproximativ egale.
Indiferent de valorile analizate, în comparația celor două loturi, în studiul de față, rezultatele nu sunt semnificative. Orice adolescent poate fi dornic, motivat să se dezvolte armonios din toate punctele de vedere, să-și însușească anumite valori, pentru a deveni un cetățean model al societății.
În tabelul 9 pentru variabila total valori s-a obținut un t = 0,158 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,875, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile acestora.
Analizând tabelul 11 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește valorile morale, scorurile cele mai mari sunt obținute de subiecții din mediul rural, comparativ cu cei din mediul urban.
Indiferent de mediul de proveniență, un adolescent știe și poate valoriza prietenia, dragostea, optimismul. Valorile morale nu sunt valori care să fie mai intens promovate într-un mediu sau altul, ci însușirea acestora depinde foarte mult atât de „educator”, cât și de „educat”.
În tabelul 12 pentru variabila valori morale s-a obținut un t = -1,213 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,230, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile morale ale acestora.
Din analiza tabelului 13 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește valorile moral – religioase, scorurile sunt aproximativ egale, diferența dintre cele două loturi comparate este foarte mică.
Atât în mediul rural, cât și în mediul urban fericirea, speranța sunt valori importante pentru fiecare, acestea nefiind influențate de această variabilă. Ambele medii au și promovează principii sănătoase și o dezvoltare morală relevantă pentru adolescent.
În tabelul 14 pentru variabila valori moral – religioase s-a obținut un t = 0,092 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,927, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile moral – religioase ale acestora.
În tabelul 15 în ceea ce privește valorile religioase se poate observa că scorurile cele mai scăzute sunt obținute de subiecții din mediul urban.
E posibil ca gradul de culturalizare al celor două medii să fie diferit și astfel se contribuie în mod diferențiat la dezvoltarea unor principii religioase. În mediul rural se păstrează anumite tradiții mult mai accentuat, decât în mediul urban, tradiții care presupun în multe cazuri și implicarea bisericii, ceea ce ar putea explica aceste diferențe.
În tabelul 16 pentru variabila valori religioase s-a obținut un t = -2,258 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,028, care este mai mic decât pragul critic p= 0,05, riscul de a greși fiind mai mic de 5%, prin urmare dăm credit ipotezei specifice, în sensul că există diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile religioase, în studiul de față.
În tabelul 17 în ceea ce privește valorile totale ale subiecților se poate observa că scorurile cele mai scăzute sunt obținute de subiecții din mediul urban, comparativ cu cei din mediul rural.
Și in ceea ce privește rezultatul per ansamblu la acest inventar, în studiul de față a reieșit faptul că există diferențe semnificative între cele două medii de proveniență. Se poate observa în grafic faptul că cei din mediul rural valorizează mult mai mult aceste aspecte, decât cei din mediul urban, probabil și datorită aspectului menționat anterior. Se știe că românii sunt un popor religios, un popor care pune accent pe aceste aspecte și mai ales în mediul rural.
În tabelul 18 pentru variabila total valori s-a obținut un t = -2,047 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,045, care este mai mic decât pragul critic p= 0,05, riscul de a greși fiind mai mic de 5%, prin urmare dăm credit ipotezei specifice, în sensul că există diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile acestora, în studiul de față.
În studiul de față reiese faptul că în mediul rural se păstrează valorile tradiționale mai mult decât în mediul urban. Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că „modernismul” nu este atât de prezent în mediul rural, tradiționalismul având locul lui bine definit și stabilit.
În tabelul 20 în ceea ce privește valorile morale, se poate observa că scorurile cele mai mici (ceea ce denotă o valorizare mai scăzută a acestora) sunt înregistrate în situația în care elevii sunt înscriși la profilul teologic.
Indiferent de gradul de expunere la educația religioasă, în studiul de față, nu există diferențe semnificative între elevii de la profil teologic și elevii de la profil real – uman. Cu toate acestea, cei de la profil real – uman valorizează mai mult aspectele morale, decât ceilalți, probabil datorită faptul că ei pun accent mai mult strict pe valorile morale.
În tabelul 21 pentru variabila valori morale s-a obținut un t = -1,706 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,093, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile morale ale acestora.
Analizând tabelul 22 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește valorile moral – religioase, diferența dintre subiecții de la cele două profile este mică.
Paradoxal, valorile moral – religioase sunt mai apreciate tot de cei de la profil real-uman, diferențele fiind totuși nesemnificative statistic. Probabil subiecții s-au axat mai mult pe trei dintre aceste valori: fericire, speranță și toleranță.
În tabelul 23 pentru variabila valori moral – religioase s-a obținut un t = -0,742 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,461, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile moral – religioase ale acestora.
Din analiza tabelului 24 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește valorile religioase, scorurile cele mai mici (ceea ce denotă o valorizare mai scăzută a acestora) sunt obținute de subiecții de la profil real – uman.
Impactul pe care expunerea permanentă la educația religioasă îl are asupra tinerilor de la profil teologic este unul evident față de cei care nu sunt expuși zilnic unei astfel de educații sau unor informații cu caracter religios.
În tabelul 25 pentru variabila total valori s-a obținut un t = 2,406 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,020, care este mai mic decât pragul critic p= 0,05, riscul de a greși fiind mai mic de 5%, prin urmare dăm credit ipotezei specifice, în sensul că există diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile religioase ale acestora, în studiul de față.
Aceste valori religioase cu care cei de la profil teologic operează zilnic ajung să fie interiorizate, devenind un mod de acțiune, de gândire permanentă, cotidiană.
În tabelul 26 în ceea ce privește valorile subiecților, se poate observa că scorurile cele mai scăzute sunt obținute de subiecții de la profil real – uman, comparativ cu ceilalți de la teologic.
Valorile studiate au înregistrat un scor mai mare în cazul elevilor de la profilul teologic, însă diferențele dintre cele două loturi nu sunt semnificative statistic pentru că la vârstă a adolescenței tânărul este foarte influențabil.
În tabelul 27 pentru variabila valori total s-a obținut un t = 0,900 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,372, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește valorile acestora.
Analizând tabelul 29 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește căutarea impulsivă de senzații, scorurile cele mai mari sunt obținute de subiecții de la profil real – uman.
Prin natura lui, profilul teologic îi formează pe elevi să fie mai organizați, ordonați, planificați și probabil datorită acestei formări elevii de la acest profil nu preferă să acționeze cedând impulsurilor de moment.
In tabelul 30 pentru variabila căutare impulsivă de senzații s-a obținut un t = -1,053 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,297, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește dorința de schimbare a acestora.
Din analiza tabelului 31 cu indicii de start, se poate observa că în ceea ce privește anxietatea, scorurile cele mai mici (ceea ce denotă un nivel scăzut al anxietății) sunt obținute de subiecții de la profil teologic.
Fiind un profil vocațional care te pregătește pentru meserie, oferă o mai mare siguranță. Astfel, elevii de la profil teologic nu își fac așa de multe griji cu privire la viitor sau la alte aspecte, sunt mai stăpâni pe situație, comparativ cu cei de la profil real-uman.
În tabelul 32 pentru variabila anxietate – neuroticism s-a obținut un t = -1,284 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,204, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește anxietatea acestora.
În tabelul 33 în ceea ce privește agresivitatea, ostilitatea subiecților, se poate observa că scorurile cele mai scăzute sunt obținute de subiecții de la profil teologic.
Datorită influențelor zilnice, a educației religioase primite și conștientizării pregătirii pentru meseria lor cei de la profilul teologic manifestă mai multă răbdare cu cei din jur, sunt mai puțin agresivi cu aceștia.
In tabelul 34 pentru variabila agresivitate – ostilitate s-a obținut un t = 0,671 căruia îi corespunde un prag de semnificație p = 0,505, care este mai mare decât pragul critic p= 0,05, prin urmare șansele de a greși fiind mai mari de 5%, nu ne putem pronunța asupra existenței unor diferențe semnificative între cele două loturi comparate în ceea ce privește nivelul de agresivitate al acestora.
Analizând tabelul 35 privind corelațiile dintre variabile, se poate remarca faptul că există doar corelații negative semnificative între acestea.
Valorile morale corelează negativ semnificativ cu agresivitatea / ostilitatea la un prag mai mic de 0.05, în sensul că scoruri ridicate la valori morale se asociază cu scoruri scăzute la agresivitate / ostilitate și invers, scoruri scăzute la valori morale se asociază cu scoruri ridicate la agresivitate.
Valorile moral – religioase corelează negativ semnificativ cu căutarea impulsivă de senzații la un prag mai mic de 0.05, în sensul că scoruri ridicate la valori moral – religioase se asociază cu scoruri scăzute la căutarea impulsivă de senzații și invers, scoruri scăzute la valori moral – religioase se asociază cu scoruri ridicate la căutarea impulsivă de senzații.
Valorile moral – religioase corelează negativ semnificativ cu agresivitatea / ostilitatea la un prag mai mic de 0.01, în sensul că scoruri ridicate la valori moral – religioase se asociază cu scoruri scăzute la agresivitate / ostilitate și invers, scoruri scăzute la valori moral – religioase se asociază cu scoruri ridicate la agresivitate.
Valorile totale corelează negativ semnificativ cu căutarea impulsivă de senzații la un prag mai mic de 0.05, în sensul că scoruri ridicate la valori totale se asociază cu scoruri scăzute la căutarea impulsivă de senzații și invers, scoruri scăzute la valori totale se asociază cu scoruri ridicate la căutarea impulsivă de senzații.
Valorile totale corelează negativ semnificativ cu agresivitatea / ostilitatea la un prag mai mic de 0.01, în sensul că scoruri ridicate la valori totale se asociază cu scoruri scăzute la agresivitate / ostilitate și invers, scoruri scăzute la valori totale se asociază cu scoruri ridicate la agresivitate.
Influențele zilnice, educația religioasă primită în cadrul școlii, dar nu numai își pun amprenta asupra dezvoltării personalității acestor tineri. Ei sunt învățați, pregătiți să aprecieze, să transmită aceste valori în comunitățile în care vor ajunge. Însușirea, interiorizarea acestui mod de gândire, de viață le formează capacitatea de a reacționa mai „blând”, calculat la provocările cotidiene, deși sunt la vârsta adolescenței. O persoană care valorizează prietenia, dragostea, iertarea, altruismul va reacționa cu calm în soluționarea diferitelor probleme cu care se confruntă.
6.1 Metoda – Participanții
Au fost aleși două grupuri de adolescenți, a câte 30 de subiecți, reprezentând profilele vocațional-teologic și real-uman din clasele terminale de la două licee diferite.
6.2 Aparatura
Am aplicat câte două chestionare de tip „creion hârtie” cu itemi grilă prin încercuirea numărului corespunzător de la 1 la 5 și Adevărat/Fals.
6.3 Instrumente
La această cercetare am folosit un inventar de valori al cărui autor este Duță Daniel Sorin (note despre inventar și autor, la anexe).
În același timp am mai folosit și un chestionar de personalitate ZUCHERMAN (ZKPQ) cu 99 de itemi la care s-a răspuns cu Adevărat sau Fals. Acest chestionar este grupat în cinci scale: sociabilitate, căutare impulsivă de senzații, activitate, anxietate-neuroticism, agresivitate-ostilitate. Infrecvența, nu poate fi considerat scală deoarece acesta cuprinde răspunsuri dezirabile. În studiul de față am evaluat, „căutarea impulsivă de senzații, neuroticism-anxietate și agresivitate-ostilitate pentru a fi puse în paralel cu inventarul de valori: morale, moral-religioase și religioase.
Valorile morale sunt în număr de zece și cuprind: prietenie, dragoste, intimitate, sinceritate, sacrificiu, modestie, responsabilitate, hărnicie, creativitate și optimism.
Valorile moral-religioase sunt în numar de cinci și cuprind: fericire, speranță, iertare, altruism și toleranță.
Valorile religioase sunt în număr de zece și cuprind: Dumnezeu, credință, rugăciune, biserică, biblia, închinare, slujbă, păcat, pocăință și icoană.
6.4 Procedura
Subiecții au primit explicațiile corespunzătoare aplicării testului, în bune condiții. Elevilor l-i s-a asigurat confidențialitatea și în loc de nume fiecare subiect a avut un număr pe chestionare, între 1 și 60.
Testul și chestionarele au fost date pentru completare fără a fi existat o prefază de exersare, răspunsurile fiind date în mod spontan. Pentru fiecare subiect au existat două exemplare capsate A4 al testului tipărit, primul conținînd 25 de cuvinte/valori și al doilea 99 de itemi.
CONCLUZII
În lucrarea de față am dezvoltat tema: Efectele/Influența educației creștine asupra dezvoltării morale și etice la adolescenți. Pe parcursul acestei lucrări am încercat să realizez un ansamblu de definiții și considerații pe marginea subiectului central, referitor la adolescență și valori morale-etico-religioase.
Dezvoltând această tematică, am constatat că există păreri variate, ale specialiștilor, cu privire la caracteristicile etapei adolescenței, fiind etapizate diferit în funcție de constatarea fiecărui autor.
Din materialele studiate și din interacțiunile cu adolescenții am constatat importanța de a înțelege manifestările la această vârstă delicată, care este o etapă unică și remarcabilă pentru fiecare persoană, în special pentru adolescenți, care fac parte din această grupă.
Cercetarea din lucrarea de față are ca obiectiv aflarea interesului și a atitudinii elevilor din clasele terminale de liceu, despre valorile morale, religioase și etice, raportat la gen, mediul de proveniență și profilul liceului.
Metodele folosite au fost, aplicarea chestionarelor, creion-hârtie, la grupele vizate. Aceste chestionare s-au completat fără probleme, având în vedere aplicabilitatea ușoară și confidențialitatea cu privire la numele elevului. Elevii care au completat chestionarele sunt de la licee diferite, cu diferite profile, tocmai pentru a constata diferența de opinie față de tema cercetată.
Neajunsurile sau limitele acestei metode, după părerea mea, este aceea că la primul chestionar, Inventarul de valori, s-a putut răspunde dezirabil, ceea ce nu ar reflecta exact atitudinea adolescentului față de aceste norme morale, etice și religioase. Totuși, contez pe sinceritatea și seriozitatea lor.
În același timp metodele cercetării prin aplicarea chestionarelor ne-a furnizat informații care pot confirma ipotezele formulate în cadrul cercetării.
Nu au fost rețineri din partea elevilor în a completa chestionarele. Etapa adolescenței este una în care se produc schimbări rapide și achizițiile sunt esențiale, de aceea valorile morale și religioase din cadrul cercetării refletă achizițiile lor.
In privința valorilor morale s-a constatat o diferență între băieți și fete, băieții având un scor mai mare decât fetele.
În schimb la valorile religioase e invers, băiații au un scor mai mic iar fetele un scor mai mare. Toate valorile însumate arată că băieții au obținut un scor mai mare decât fetele.
Din punct de vedere al provenienței, urban-rural, calculând valorile morale, se observă un scor mai mare în mediul rural decât în cel urban.
Însă valorile moral-religioase, luate împreună, au o pondere mai mare în mediul urban.
Cu privire la valorile religioase, s-a obținut un scor mai mare în mediul rural.
Din punct de vedere al profilului școlii, contrar așteptărilor, se constată din rezultatele cercetării că valorile morale au un scor mai mare la profilul real-uman și un scor mai mic la profilul teologic. Valorile moral-religioase, la fel.
În schimb, potrivit așteptărilor, valorile religioase au un scor mai mare la profilul teologic decât la profilul real-uman.
Propunere
Ar fi bine ca în domeniul educațional, mai ales în licee, să se facă periodic mini-cercetări pentru a evalua atitudinea adolescenților față de valorile morale, și etice.
În acest fel, elevii ar fi mai bine conștientizați pentru a implementa în viața de zi cu zi aceste valori, datorită faptului că li se cere părerea și se fac studii pe această temă.
La orele de diriginție și consiliere ar fi de dorit să se dezbată teme cu conținut moral și etic și căutarea de principii de a se transpune în viața reală.
Să fie programate cercuri cu reprezentanți ai elevilor de la diferiterite clase pentru a dezbate teme cu subiect moral și etic.
Să se redacteze la nivel de școală reviste în care să introducă și articole cu informații despre dezbaterile care au auvut loc la această temă, și concluziile la care s-a ajuns.
Cred că această temă va avea un impact pozitiv asupra cadrelor didactice, care dirijează procesul educațional dar și asupra elevilor, care sunt principalii beneficiari ai educației.
ANEXE I
INVENTAR DE VALORI
Încercuiți în dreptul fiecărei valori din tabelul de mai jos, cifra corespunzătoare importanței acordate în viața voastră.
Vârstă…………………………
Sex………………………… … F M
Profil……………………… … uman real
Studii părinți………………. … primare medii superioare
Mediul de proveniență…….. … urban rural
Ocupația părinților…………… mama………………………….. tata……………………….
INVENTAR DE VALORI
AUTORUL PRIMULUI CHESTIONAR
Pornind de la rezultatele analizei de conținut, Inventarul de valori a fost construit ca un instrument de autoevaluare a importanței principalelor valori morale și religioase identificate în urma analizei de conținut a comunicărilor din cadrul focus-grupurilor desfășurate. Instrumentul cuprinde un set de 25 de valori, grupate în cele trei categorii identificate și prezentate în tabelele 1, 2 și 3 din cartea lui Daniel Sorin Duță. Fiecare din valorile identificate trebuie evaluată pe o scală de la 1 la 5, în care 1= neimportant și 5 =foarte important, în ceea ce privește existența individuală.
Procesul de construcție și testare a instrumentului a inclus o fază de validare prin proba experților, în care 5 psihologi, 3 filozofi și 2 teologi au analizat fiecare dintre valorile incluse în Inventar și le-au organizat în funcție de cei trei factori deja construiți. Cu excepția a două valori (Dumnezeu și dragoste) pe care unul dintre experți le-a plasat în cadrul altui factor decât cel inițial, toate valorile au întâlnit criteriile de validitate impuse în cadrul acestei probe. Pentru testarea consistenței interne a inventarului (ca modalitate de estimare a fidelității acestuia) s-a folosit coeficientul α Cronbach. Rezultatele obținute pentru fiecare dintre cei trei factori sunt prezentate sub următoarea formă:
Valori morale – 0,7526
Valori moral religioase – 0,7766
Valori religioase – 0,9177.
Astfel forma finală a Inventarului de valori, utilizată în etapele ulterioare ale studiului, conține 25 de itemi, grupați în trei categorii (valori morale, valori moral-religioase și valori religioase).
Foarte important este în acest context, momentul de explorare prealabilă, orientativă, care, printr-o abordare preponderent calitativă, bazată pe tehnica focus-grupurilor, a condus la delimitarea principalelor constructe valorice-valori morale, religioase și valori mixte (moral-religioase) și la construirea instrumentului de bază al cercetării propriu-zise, Inventarul de valori, destinat să măsoare modul cum evaluază subiecții importanța principalelor valori morale și religioase, identificate în urma analizei de conținut, a comunicărilor din cadrul focus-grupurilor. Demersul de construcție a instrumentului a inclus evaluări prin proba experților, iar pentru testarea consistenței interne a instrumentului s-a folosit coeficientul α cronbach.
Cercetarea constatativă a fost ghidată de un set de ipoteze de lucru, care, în esență se referă la următoarele: există o interdependență între nivelul dezvoltării unor factori de personalitate și nivelul însușirii valorilor moral-religioase; subiecții cu un nivel ridicat al celor trei categorii de valori vor prezenta tendințe internaliste în ceea ce privește locul controlului; există o corelație pozitivă între nivelul dezvoltării celor trei categorii de valori și scorurile obținute la factorul : ”scala existențială”; orientarea confesională sau nonconfesională a instituției de învățământ influiențează atitudinea tinerilor față de cele trei categorii de valori; fetele se disting printr-o interiorizare mai puternică a valorilor; mediul rezidențial al tinerilor le influențează atitudinea față de cele trei categorii de valori.
Pentru atingerea obiectivelor propuse și verificarea ipotezelor emise, autorul a utilizat o metodologie complexă, cuprinzând probe diagnostic de personalitate preluate din literatura de specialitate și instrumentul de concepție proprie – Inventarul de valori. S-a lucrat cu un lot reprezentativ de adolescenți, 442 de subiecți, selectați atât din mediul urban, cât și din mediul rural, și reprezentați echilibrat după criteriul sexului.
Autorul acestui Inventar de valori, domnul Daniel Sorin Duță, vine spre psihologie dinspre teologie, el reușind ca, pe parcursul anilor să acumuleze o foarte bună pregătire teoretică și practică în domeniul psihologiei sociale și educaționale, să îmbine viziunea de teolog cu cea de psiholog, dobândind competența necesară pentru a aborda această problemă de mare complexitate, care vizează fațetele schimbătoare ale lumii valorilor la vârsta adolescenței.
ANEXA II
CHESTIONAR ZKPQ
1. Am tendința de a începe o nouă activitate, fără a planifica prea mult cum voi proceda.
2. Nu mă îngrijorează lucrurile fără importanță.
3. Îmi face plăcere să văd că cineva pe care nu-l agreez este umilit în fața altor oameni.
4. Nu am întâlnit niciodată o persoană care să nu-mi placă.
5. Nu îmi place să pierd timpul doar stând și relaxându-mă.
6. Obișnuiesc să mă gândesc la ceea ce am de făcut înainte de a face lucrul respectiv.
7. Nu sunt prea sigur de mine sau de abilitățile mele.
8. De obicei când mă enervez spun lucruri urâte.
9. De obicei eu sunt cel care începe o conversație la petreceri.
10. Întotdeauna spun adevărul.
11. Este normal pentru mine să înjur când sunt furios.
12. Nu mă deranjează să ies singur și, de obicei, prefer lucrul acesta decât să fiu într-un grup
mare.
13. Sunt mai ocupat decât majoritatea oamenilor.
14. Adesea fac lucrurile din impuls.
15. Adesea sunt neliniștit fără să am un motiv clar.
16. Nu obișnuiesc să arunc gunoi pe stradă.
17. Nu mă deranjează să fiu singur câteva zile, fără să am contact cu oamenii.
18. Îmi plac activitățile complicate care necesită mult efort și concentrare.
19. Foarte rar stau să planific în detaliu ce voi face.
20. Uneori mă simt tensionat și iritat.
21. Aproape niciodată nu simt nevoia să lovesc pe cineva.
22. Petrec cât de mult timp pot împreună cu prietenii.
23. Nu dispun de suficientă energie pentru sarcini solicitante.
24. Îmi place să am experiențe și senzații noi, incitante, chiar dacă sunt puțin înfricoșătoare.
25. Îmi simt adeseori corpul încordat fără vreun motiv aparent.
26. Întotdeauna câștig la jocuri.
27. Adesea simt că sunt „sufletul petrecerii”.
28. Îmi place mai mult o sarcină provocatoare decât una de rutină.
29. Înainte de a începe o sarcină complicată planific cu atenție.
30. Mă supăr frecvent.
31. Dacă cineva mă jignește, încerc să nu mă gândesc la aceasta.
32. Nu sunt niciodată plictisit.
33. Îmi place să fiu activ tot timpul.
34. Mi-ar plăcea să plec într-o excursie fără să o planific dinainte, fără a avea o rută
prestabilită sau un orar precis.
35. Am tendința de a fi prea sensibil și ușor de rănit de remarcile și acțiunile necugetate ale celorlalți.
36. În multe magazine nu poți fi servit dacă nu te bagi în fața altora.
37. Nu am nevoie de un cerc mare de prieteni.
38. Pot să mă simt bine când lenevesc și nu fac nimic.
39. Îmi place să mă implic în situații noi în care nu poți prevedea cum vor evolua lucrurile.
40. Nu mă rătăcesc niciodată, nici chiar în locurile pe care nu le cunosc.
41. Mă sperii foarte ușor.
42. Dacă oamenii mă enervează nu ezit să le spun.
43. De obicei, nu mă simt în largul meu la petrecerile mari.
44. Nu simt nevoia de a face tot timpul câte ceva.
45. Îmi place să fac lucruri doar din plăcerea de a le face.
46. Uneori simt că sunt panicat.
47. Când sunt supărat pe cineva, nu încerc să-mi ascund supărarea.
48. La petreceri mă bucur să mă întrețin cu ceilalți oameni, indiferent dacă îi cunosc sau nu.
49. Mi-ar plăcea o slujbă care să-mi permită maximum de timp liber.
50. Am tendința de a-mi schimba frecvent punctele de interes.
51. Adesea cred că oamenii pe care îi întâlnesc sunt mai buni decât mine.
52. Nu mă deranjează niciodată când alții mi-o iau înainte atunci când stau la coadă.
53. Am tendința de a începe weekend-urile sociale joia.
54. De obicei par a fi grăbit.
55. Uneori îmi place să fac lucruri care sunt puțin înfricoșătoare.
56. Uneori, când sunt supărat, simt că îmi tremură picioarele.
57. În general, nu folosesc cuvinte dure, nici măcar când sunt furios.
58. Prefer să fiu cu prietenii decât să fac ceva de unul singur.
59. În vacanță îmi place să fac mai degrabă lucruri active, decât să pierd timpul.
60. Orice trebuie încercat o dată.
61. Adesea mă simt nesigur de mine.
62. Pot să iert ușor oamenii care m-au insultat sau care mi-au rănit sentimentele.
63. Nu mă deranjează să fiu izolat de ceilalți, undeva, pentru o anumită perioadă de timp.
64. Îmi place să fac mult sport sau muncă fizică.
65. Mi-ar plăcea o viața tumultuoasă, cu călătorii și senzații puternice.
66. Adesea mă îngrijorează lucruri pe care alții le consideră neimportante.
67. Când oamenii nu sunt de acord cu mine, nu pot să mă abțin să nu mă cert cu ei.
68. În general, îmi place să fiu singur ca să pot face lucrurile pe care le doresc fără a fi
distras de ceilalți.
69. Niciodată nu am întâmpinat dificultăți în a înțelege un material chiar de la prima citire.
70. Uneori fac lucruri trăznite doar pentru a mă amuza.
71. Adesea întâmpin dificultăți în a face o alegere.
72. Sunt foarte temperamental.
73. Nu am pierdut niciodată nimic.
74. Îmi place să fiu activ de îndată ce m-am trezit.
75. Îmi place să explorez un oraș străin de unul singur, chiar dacă aceasta ar însemna să mă rătăcesc.
76. Musculatura îmi este atât de încordată încât mă simt obosit o mare parte din timp.
77. Nu pot să mă abțin să nu fiu puțin răutăcios cu cei care îmi displac.
78. Sunt o persoană foarte sociabilă.
79. Prefer prietenii care sunt captivanți și plini de surprize.
80. Deseori îmi vine să plâng fără vreun motiv anume.
81. Întotdeauna mă simt confortabil, indiferent dacă e cald sau frig afară.
82. Simt nevoia să fiu o persoană importantă pentru grup.
83. Îmi place să am o ocupație tot timpul.
84. Adesea mă las într-atât de captivat de lucruri noi, atractive, de idei interesante, încât nici
nu mă mai gândesc la posibilele complicații care ar putea să apară.
85. Nu las lucrurile mărunte să mă enerveze.
86. Sunt întotdeauna răbdător cu alții, chiar și cu cei iritanți.
87. De obicei îmi place să fac lucrurile de unul singur.
88. Mă pot bucura de activitățile de rutină care nu solicită multă concentrare sau efort.
89. Sunt o persoană impulsivă.
90. Adesea mă simt inconfortabil și stânjenit fără vreun motiv real.
91. Adesea mă cert cu ceilalți.
92. Probabil că petrec mai mult timp decât ar trebui cu prietenii.
93. Nu mă deranjează dacă cineva profită de mine.
94. Mă implic în tot ceea ce fac.
95. Îmi plac petrecerile nonconformiste.
96. După ce am cumpărat ceva, mă îngrijorez că am făcut o alegere greșită.
97. Când oamenii strigă la mine, strig și eu.
98. Am mai mulți prieteni decât majoritatea oamenilor.
99. Ceilalți mă atenționează adesea să fiu mai temperat.
Grila de cotare a răspunsurilor la chestionarul ZKPQ
Scala Nr. de itemi
Căutare impulsivă de senzații 19 1A, 6F, 14A, 19A, 24A, 29F, 34A, 39A,d45A, 50A, 55A, 60A, 65A, 70A, 75A, 79A, 84A, 89A, 95A
Neuroticism – anxietate 19 2F, 7A, 15A, 20A, 25A, 30A, 35A, 41A, 46A, 51A, 56A, 61A, 66A, 71A, 76A, 80A, 85F, 90A, 96A
Agresivitate – ostilitate 17 3A, 8A, 11A, 16F, 21F, 31F, 36A, 42A, 47A, 57F, 62F, 67A, 72A, 77A, 86F, 91A, 97A
Activitate 17 5A, 13A, 18A, 23F, 28A, 33A, 38F, 44F, 49F, 54A, 59A, 64A, 74A, 83A, 88F, 94A, 99A
Sociabilitate 17 9A, 12F, 17F, 22A, 27A, 37F, 43F, 48A, 53A, 58A, 63F, 68F, 78A, 82A, 87F, 92A, 98A
Dezirabilitate socială 10 4A, 10A, 26A, 32A, 40A, 52A, 69A, 73A, 81A, 93A
Observații
1. Pentru itemii care au notată după numărul lor de ordine litera A se cotează cu un punct
răspunsul „adevărat” și cu 0 puncte răspunsul „fals”. Pentru itemii care au notată după
numărul lor de ordine litera F se cotează cu un punct răspunsul „fals” și cu 0 puncte răspunsul
„adevărat”.
2. Scorul fiecărei scale se obține prin însumarea cotelor itemilor săi.
DESCRIEREA PE SCURT A CELUI DE-AL DOILEA
CHESTIONAR, ZKPQ
M. Zuckerman a considerat că trăsăturile fundamentale ale personalității sunt cele care au o bază biologică-evoluționistă. Într-o primă fază autorul s-a oprit asupra a nouă factori: sociabilitate, neuroticism, anxietate, ostilitate, socializare, căutare de senzații, impulsivitate, afectivitate și dezirabilitate socială.
S-a făcut o nouă prelucrare și au rămas cinci-șase factori. Aceștia sunt: sociabilitate, căutarea impulsivă de senzații, activitate, anxietate-neuroticism, agresivitate-ostilitate și infrecvența. Acesta din urmă nu este o scală propriu zisă ci sunt itemi dezirabili.
Acest chestionar a fost adoptat în România de Adrian Opre în 2004. Cum am menționat deja, acest chestionar evaluează cinci factori deoarece Infrecvența nu este consierat factor, deoarece conține itemi dezirabili. În această cercetare, am folosit doar trei factori pentru evaluarea anumitor aspecte ale personalității adolescenților și anume: căutarea impulsivă de senzații, anxietate-neuroticism și agresivitate-ostilitate. Acest chestionar are 99 de itemi și se poate utiliza în domeniul educațional, clinic și al psihologiei sănătății la vârstele între 18-54 de ani. Pentru aplicarea acestui test am ales elevii de liceu de la clasele terminale, având toti 18 ani.
Din tot chestionarul am ales să măsor trei scale:
Scala „Căutare impulsivă de senzații”
Scala „Anxietate-neuroticism”
Scala „Agresivitate-ostilitate”.
La fiecare item din chestionar s-a răspuns cu, Adevărat sau Fals.
BIBLIOGRAFIE;
Anca Dragu Cristea, Curs universitar de psihologie socială, sursa internet Aristotel, Etica Nicomahică, 1998 Ed. IRI, BucureștiBiblia sau Sfânta Scriptură
Catechismul Bisericii Catolice, 1993 Arhiepiscopia de București
Constantin Cuciuc, Sociologia religiilor, Ed. Fundația România de Mâine , București 2003
Constantin Cucoș, Pedagogie, Polirom 2006, Iași.
Corina Bistriceanu, Sociologia Familiei, Ed. România de Mâine, București, 2005
Duță Daniel Sorin, Sensibilitatea moral religioasă a adolescentului, Ed. Universitară, Bucucrești, 2011
Grațiela Sion, Psihologia vârstelor, Editura Fundația România de Mâine, Ediția a IV-a 2007, București.
Ioan Bontaș, Pedagogie, 1994 – Editura, All București
Ioan Jinga, Pedagogie Ed. All 2008
Immanuel Kant, Tratat de pedagogie, Editura Agora, Iași 1992.
Mielu Zlate, Eul si Personalitatea, Editura Trei, 2004
Mic Dicționar Enciclopedic, Ediția a II-a, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1978.
Mihaela Corina Tuțu , Psihologia Personalității, Ediția a IV-a, Editura Fundația România de Mâine, 2007 București
Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, vol. I, II, Editura Fundatia Romania de Maine, 2007
Mircea Eliade, Sacru și Profan, varianta electronică
Morala si Educatie, Ion Albulescu, Eikon Cluj, 2008
Paul Popescu Neveau, Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, 1978
Joseph Cardinal Ratzinger, Despre conștiință, Galaxia Gutemberg, 2008
Tinca Crețu, Ministerul Educației și cercetării ”Psihologia adolescentului și a tânărului” 2005
Ursula Șchiopu – Emil Verza ”Psihologia vârstelor” Ed. Didactică și Pedagogică București 1997
BIBLIOGRAFIE;
Anca Dragu Cristea, Curs universitar de psihologie socială, sursa internet Aristotel, Etica Nicomahică, 1998 Ed. IRI, BucureștiBiblia sau Sfânta Scriptură
Catechismul Bisericii Catolice, 1993 Arhiepiscopia de București
Constantin Cuciuc, Sociologia religiilor, Ed. Fundația România de Mâine , București 2003
Constantin Cucoș, Pedagogie, Polirom 2006, Iași.
Corina Bistriceanu, Sociologia Familiei, Ed. România de Mâine, București, 2005
Duță Daniel Sorin, Sensibilitatea moral religioasă a adolescentului, Ed. Universitară, Bucucrești, 2011
Grațiela Sion, Psihologia vârstelor, Editura Fundația România de Mâine, Ediția a IV-a 2007, București.
Ioan Bontaș, Pedagogie, 1994 – Editura, All București
Ioan Jinga, Pedagogie Ed. All 2008
Immanuel Kant, Tratat de pedagogie, Editura Agora, Iași 1992.
Mielu Zlate, Eul si Personalitatea, Editura Trei, 2004
Mic Dicționar Enciclopedic, Ediția a II-a, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1978.
Mihaela Corina Tuțu , Psihologia Personalității, Ediția a IV-a, Editura Fundația România de Mâine, 2007 București
Mihai Golu, Fundamentele Psihologiei, vol. I, II, Editura Fundatia Romania de Maine, 2007
Mircea Eliade, Sacru și Profan, varianta electronică
Morala si Educatie, Ion Albulescu, Eikon Cluj, 2008
Paul Popescu Neveau, Dicționar de psihologie, Ed. Albatros, 1978
Joseph Cardinal Ratzinger, Despre conștiință, Galaxia Gutemberg, 2008
Tinca Crețu, Ministerul Educației și cercetării ”Psihologia adolescentului și a tânărului” 2005
Ursula Șchiopu – Emil Verza ”Psihologia vârstelor” Ed. Didactică și Pedagogică București 1997
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Educației Creștine (ID: 165139)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.