Efectele Antentatelor de la 11 Septembrie 2001
Cuprins:
Introducere
Capitolul 1- Securitatea internă
1.1 Sistemul de Intelligence
1.2 Drepturile emigranților
Capitolul 2- Efecte pe termen lung
2.1 Măsuri adoptate de industria aeriană
2. 2 Cooperare internațională
2. 3 Impactul asupra opiniei publice- Studiu de caz
Concluzii
Bibliografie
Introducere
Ziua de 11 septembrie 2001 avea să rămână în istorie pentru totdeauna ca un semnal de alarmă în ceea ce privește terorismul. Nu s-ar fi crezut că o zi începută ca oricare alta avea să ia o întorsătură atât de tragică până la final. Planurile organizațiilor teroriste nu fuseseră descoperite sau bănuite, asta dacă ne ghidăm după teoria oficială și nu după numeroasele teorii ale conspirației apărute în număr mare precum în cazul oricărui eveniment de o asemenea anvergură. Chiar pe data de 10 septembrie: ,,John Ashcroft refuza o creștere de 58 de milioane de $ în bugetul FBI destinat luptei împotriva terorismului.”
Un astfel de eveniment dezastruos atrage după sine în mod automat urmări dintre cele mai diverse însă trebuie menționat faptul că acestea nu sunt și dintre cele mai bune, dimpotrivă, efectele unor atentate teroriste precum cele despre care discutăm au fost tragice. Pe termen lung efectul lor asupra Statelor Unite ale Americii a constat în schimbarea permanentă a perspectivei prin care oamenii din acest teritoriu văd lumea și abordează situațiile. În capitolele acestei lucrări vor fi studiate mai profund unele dintre efectele atentatelor teroriste de pe 11 septembrie și modul în care acestea au afectat diversele domenii prin abordarea teoriilor existente pe această temă și prin apelul la mijloacele de cercetare calitativă de analiză a documentelor existente.
Pentru a ajunge însă la efectele produse de atentat trebuie făcută o scurtă trecere în revistă a evenimentelor petrecute în acea zi. În dimineața zilei de 11 septembrie se pierde legătura de comunicare cu zborul numărul 11 al American Airline, la câteva minute după ultima transmisie de rutină, echipajul avionului semnalează faptul că acesta a fost deturnat. La doar o jumătate de oră după aceasta sesizare avionul cu numărul 11 al American Airlines se lovește de World Trade Center. ,,Zborul 11 al American Airline se prăbușește în turnul de nord al World Trade Center din New York City”. La doar trei minute după acest incident catastrofal, zborul cu numărul 175 al United Airlines deviază și el de la traseul pe care trebuia să îl urmeze. Urmând același scenariu, echipajul anunță deturnarea acestui zbor. Urmând apoi pierderea legăturii de comunicare cu avionul și la câteva minute izbirea acestuia de turnul din sud al World Trade Center. Un al treilea avion, American Airlines cu numărul 77 este deturnat, i se pierde urma iar atunci când este localizat, este observat faptul că acest avion zbura la o altitudine joasă și cu o viteză foarte mare. Finalul pentru acest zbor se găsește în prăbușirea asupra Pentagonului, în Washington D.C. Președintele George W. Bush, conștientiza la acea oră faptul că Statele Unite ale Americii se aflau sub atac însă aceste deturnări nu se opreau aici. Zborul cu numărul 93 al United Airlines pierdea și el comunicarea cu turnul de control, este confirmat apoi faptul că acesta a fost deturnat și ca pasagerii au decis să îi atace pe teroriști: ,,Todd Beamer, un pasager al zborului United Flight 93 anunță un supraveghetor Verizon ca pasagerii au votat atacarea teroriștilor.” În final, acest avion se prăbușește pe un câmp din Pennsylvania datorită presiunii forțelor aviatice exercitate asupra acestuia. S-a cerut aducerea la sol a tuturor 4 534 de avioane care zburau pe teritoriul Statelor Unite ale Americii pentru prevenirea unor alte eventuale deturnări. După prăbușirea ultimului avion situația care se putea observa era plină de haos, explozii, colapsul turnurilor gemene, victime și spaimă. O alertă internațională, singura știre difuzată de televiziunile de pe întreg mapamondul, multe semne de întrebare și multă suferință. În aceeași zi autoritățile anunță în mod public suspiciunea faptului conform căruia aceste prăbușiri catastrofale fac parte dintr-un atac terorist. ,, Conform raporturilor, au existat 2750 de persoane decedate majoritatea cetățeni civili din 90 de țări- la World Trade Center, 125 de persoane la Pentagon și 265 de pasageri și membrii ai echipajelor celor patru avioane.”
Un asemenea eveniment tragic generează efecte din cele mai nefericite. Considerat a fi cel mai mare atentat terorist al secolului 21, acesta a atras după sine pagube irecuperabile, modificând pentru totdeauna rânduirea Statelor Unite ale Americii și chiar rânduirea globală. Începând cu cele mai importante pagube, cele umane, mii de morți și răniți, mii de familii afectate și de oameni în suferință rețeaua de persoane afectate s-a extins precum o caracatiță căci nu vorbim doar despre cei 2750 de morți și celelalte mii de oameni răniți ci și de părinții, copiii, soții, rudele, apropiații, cunoștințele acestora; toți au fost victimele atentatele. Din nou, nu vorbim doar despre cetățeni ai Statelor Unite, căci după cum am menționat anterior, au fost estimate 90 de țări ai căror cetățeni au fost victimele ale acestor atacuri. Vorbim atunci doar despre un atac al Statelor Unite sau despre un atac la nivel mult mai larg? O întrebare complexă cu un răspuns la fel de dificil. Însă rezumându-ne la țintă directă vedem din primele estimări pagubele produse Statelor Unite pe toate planurile. Au fost adoptate măsuri imediate de către autoritățile Statelor Unite. A fost adoptat pe 22 septembrie 2001 Actul Siguranței Transportului și Stabilizații Sistemului: ,,Actul creează pentru victimele de pe 11 septembrie un fond de compensare care va oferi 7 miliarde de $ supraviețuitorilor și membrilor familiilor victimelor de pe 11 septembrie în schimbul acordului de nedare în judecată a companiilor aeriene implicate.” Sigur, sistemul de plata menționat a fost menit să creeze victimelor și familiilor acestora un confort financiar care nu poate însă să compenseze la nivel psihic traumele provocate.
După evidențierea pagubelor umane și spirituale putem să trecem în mod logic la pagubele materiale. Pentru Statele Unite ale Americii la nivel larg și general, atentatele nu au reprezentat o piedică în economie însă anumite sectoare ale economiei au fost într-adevăr grav afectate la fel și orașul New York. Referindu-ne la aceste domenii putem menționa industria aviatică, a asigurărilor sau micile afaceri din jurul locurilor unde s-au produs atentatele.
Industria aviatică a fost una dintre cele care au avut de suferit la nivel economic și pe lângă pierderi, aceasta a trebuit să adopte întâi la nivelul Statelor Unite ale Americii și ulterior la nivel mondial un set de reguli și noi norme de control și verificare pentru evitarea atentatelor teroriste. Scepticismul oamenilor după aceste atentate ajunsese la un grad ridicat, numărul persoanelor care călătoreau cu avionul scăzând în mod dramatic și cauzând pierderi mari de aceea au fost folosite sume compensatorii pentru nedarea în judecată a acestor companii aviatice. ,,11 septembrie a împrejmuit sever problema financiară a industriei.” Autoritățile au încercat să scutească acesta industrie de pierderi și mai mari decât cele preconizate însă toate acestea vor fi tratate mai pe larg în capitolele care urmează.
Într-o asemenea situație în care există multe pierderi materiale care constau atât în pierderea de vieți umane și în distrugerea de proprietăți, în mod evident se vor înregistra pierderi mari și în domeniul asigurărilor. Dacă în alte țări acest domeniu se afla abia la început, abia descoperit și pus în practică, în cazul Statelor Unite situația nu stă deloc așa. Industria asigurărilor este una cu tradiție de sute de ani, bine dezvoltată și înrădăcinată. Oamenii își fac asigurări începând cu cele pentru viață, pentru casa sau pentru mașină până la cele pentru diverse bunuri. Urmând cursul logic al faptelor nu a fost de mirare că această situație a adus în pragul falimentului anumite companii de asigurare care au fost obligate să plătească pagubele existente. ,,Pierderea de viață și proprietate a iscat cea mai mare revendicare a plății daunelor de proprietate in caz de dezastru din istorie, estimată la 40 miliarde de $”. Rezultatul acestor despăgubiri enorme a fost adoptarea unor politici : ,,Ca rezultat, doar o parte dintre asiguratori oferă acoperire pentru terorism dar și aceasta, limitată, restrictivă și scumpă.”
Sistemul bancar local a avut și el de suferit datorită întreruperilor determinate de atacurile de pe 11 septembrie: ,, Întreruperile fizice cauzate de atacuri au inclus pene de comunicare telefonică în districtul financiar inferior al Manhattan-ului, deteriorarea sistemelor de comunicare și procesare ale băncilor private, evacuarea clădirilor care serveau drept locuri pentru plăți a marilor bănci și suspendare livrării cecurilor de către curierii aerieni.” Toate acestea au condus la existența unor lipse de lichidități, dificultăți în executarea plăților care au durat însă o perioadă scurtă de timp nefiind comparabile cu celelalte pierderi ale căror efecte sunt vizibile și astăzi, la aproape 13 ani de la întâmplarea tragediei.
Ca efecte ale atentatelor, aceste industrii au avut de suferit la scară largă. Neanticiparea unor astfel de fenomene au cauzat aceste pierderi masive însă nu este de condamnat faptul că aceste companii private nu au fost pregătite pentru aceste catastrofe ci mai degrabă de condamnat sunt autoritățile care după cum spuneam anterior, în cazul teoriei oficiale nu au fost capabile să se pregătească din timp pentru prevenirea lor.
În ceea ce privește orașul New York acesta a avut de îndurat într-un mod grav efectele acestor atentate. Pe lângă pierderile umane despre care am vorbit anterior vorbim despre o pierdere a spațiului, într-un oraș aglomerat în care se duce o luptă pentru obținerea birourilor: ,,Mai mult de 30 de milioane de metri pătrați de spațiu pentru birouri au suferit daune sau au fost distruși.” Aceste spații au început ușor, ușor să fie reconstruite dar daunele pe termen scurt au fost imense. Pe lângă inexistența spațiului de desfășurare a activităților, companiile s-au confruntat și cu invesțiile pierdute sau alte efecte colaterale. ,,Pierderea muncitorilor, a capitalului fizic și a infrastructurii a redus potențialul productiv al economiei orașului și a întrerupt viețile a sute de mii de oameni”.
Fără ajutor oficial masiv orașul nu a putut fi reabilitat. Au fost făcute investiții peste investiții în vederea obținerii acestui scop. Întârzierea acestei reabilitări a creat însă lipsuri așteptate. ,,Ajutorul către orașul New York a fost livrat în trei faze: 11,2 miliarde de $ în septembrie 2001 pentru înlăturarea dărâmăturilor și ajutor direct pentru indivizi și firme; peste 5 miliarde de $ în stimulente economice de dezvoltare în martie 2002; și alte 5.5 miliarde de $ pentru o varietate de proiecte de infrastructură pentru orașul New York au fost aprobate în august 2002.”
Chiar dacă au fost acordate ajutoare în nenumărate rânduri către zonele și persoanele afectate, efectele rămân catastrofale. Rata de șomaj a crescut în mod considerabil, sectoarele industriale menționate mai sus au fost și ele afectate ajungând într-un punct critic având în vedere că nici situația de dinaintea atentatelor de la 11 septembrie 2001 nu era una bună. Soluții pentru repararea imediată a acestor daune nu au fost găsite, în mod evident. Singurul lucru care a putut să fie întreprins a fost găsirea unor soluții rapide, eficiente, de redresare a situației. Cea mai bună soluție ar fi fost evitarea întâmplării acestor atentate însă cum acest lucru nu a fost posibil toate forțele mânate de frustrarea celor petrecute au fost îndreptate către măsurile adoptate după 11 septembrie, înspre politici, înspre legi, înspre ajutoarele acordate, înspre cooperarea internațională, războiul împotriva terorii, urmărirea teroriștilor și urmărirea distrugerii organiza fost posibil toate forțele mânate de frustrarea celor petrecute au fost îndreptate către măsurile adoptate după 11 septembrie, înspre politici, înspre legi, înspre ajutoarele acordate, înspre cooperarea internațională, războiul împotriva terorii, urmărirea teroriștilor și urmărirea distrugerii organizațiilor teroriste și toate activitățile legate de combaterea acestora.
Numeroase teorii ale conspirației au fost elaborate după atentatele de la 11 septembrie 2001, teorii conform cărora guvernul a fost cel care a creat acest scenariu al dezastrului sau ideea conform căreia turnurile gemene nu ar fi putut să se prăbușească doar sub acțiunea avioanelor și că ar fi fost ajutate de explozibil plantat în interiorul acestora ori că Pentagonul nu ar fi fost atacat de către avionul deturnat ci de către un dispozitiv al armatei. Toate acestea reprezintă teorii ale conspirației. Mulți autori au încercat să le confrunte cu variantele oficiale și există chiar și astăzi numeroase dezbateri, numeroase documentare cu privire la acestea. Acestea însă analizează faptele și cum anume s-a ajuns într-o situație precum cea din septembrie 2001. Indiferent de aceste contraziceri și teorii mai mult sau mai puțin absurde un lucru este cert, acela că efectele atentatelor de la 11 septembrie au fost dintre cele mai nefaste, și-au pus amprenta asupra multor domenii din viața americanilor și își fac simțită prezența și astăzi.
Studiile arată că americanii nu dau crezare acestor teorii, poate fiindcă au fost martori sau fiindcă impactul a fost foarte mare dar opiniile lor cu referire la acestea sunt în general dezaprobante. Acest lucru este ilustrat și de procentul majoritar al răspunsurilor negative 80%, la întrebarea: ,,Credeți că Pentagonul nu a fost lovit e către un avion deturnat de teroriști ci de către o rachetă trimisă de către armata Statelor Unite?”. Desigur că în orice caz, trebuiau să existe și critici care să nu ia ca atare situația și să încerce să devieze de la varianta oficială, să facă cercetări în această privință și să încerce să convingă publicul de autenticitatea istorisirilor proprii. Dar poporul American nu se dovedește a fi un bun receptor pentru aceste variante, vedem în continuare tot din sondajele de opinie făcute în acest sens. Din nou, există o majoritate de 77% al cărei răspuns este negativ la întrebarea: ,,Credeți că prăbușirea turnurilor gemene din New York a fost ajutată prin explosive puși în secret în cele două clădiri”. Martorii și nu numai nu doresc să creadă în aceste idei conform cărora tot dezastrul a fost creat intenționat, că toată suferința, toate pierderile umane, viețile distruse și tot haosul provocat au fost făcute în mod deliberat, de aceea chiar și după trecerea a cinci ani de la atentatele de la 11 septembrie, rezultatele răspunsurilor persoanelor par a nega în unele cazuri, teoriile conspirative ale diverșilor autori.
Aceste efecte nu s-au făcut simțite doar în Statele Unite, după cum spuneam, multe țări au trebuit să adopte de exemplu, regulile de securitate aviatică, de control înainte de îmbarcare. Deși nu a fost o mișcare sincronizată, multe dintre state au lăsat adoptarea acestor măsuri până în ultimul moment adică momentul în care au fost și ele victime ale unor atentate teroriste, aceasta a fost dusă la bun final și o putem vedea cu ochii noștri atunci când călătorim. Pe lângă efectele menționate, la nivelul Statelor Unite avem de-a face cu războiul împotriva terorii care a inclus și ajutorul multor alte state adică implicarea acestora însă unii autori consideră că strategia de combatere a terorismului trebuie să evolueze: ,,Statele Unite se află de cinci ani într-un lung război împotriva unei ideologii periculoase iar strategia noastră nu este destul de globală și nu este destul de integrată.”
Oamenii au dezvoltat noi sentimente față de străini, s-au adaptat rând pe rând la modificările impuse de legi și au ajuns să declare la câțiva ani după septembrie 2001 că se simt mai în siguranță în propria lor țară. Persoanele străine, mai ales musulmanii și arabii au fost cei care au avut de suferit o discriminare brutală din partea oamenilor după atentate iar controalele asupra studenților și a programelor pe care aceștia le urmează sunt și acum foarte riguroase, mai ales după cunoașterea faptului că cei care au întreprins atentatele erau 19 oameni veniți în Statele Unite ca studenți. ,, Pe 26 decembrie 2006, postul de știri arab Al Jazeera a difuzat o declarație a lui Osama Bin Laden în care acesta a publicat un omagiu celor 19 studenți care au dus la final atacurile de pe 11 septembrie 2001”. După publicarea datelor oficiale nivelul discriminării și viziunea americanilor asupra persoanelor musulmane, arabe și din Asia de sud est a fost total modificată conducând la atacuri nefondate.
Așadar am început prin analizarea unora dintre efectele pe termen scurt ale atentatelor de la 11 septembrie asupra Statelor Unite ale Americii. Rezolvate într-un timp definit acestea sunt urmate chiar și până în momentul prezent de efectele pe termen lung care vor fi analizate în următoarele capitole. În afara spațiului oficial, care a suferit după cum vom vedea, modificări mari în urma amenințării teroriste, putem spune și putem observa din cele mai multe surse că viața oamenilor de rând s-a schimbat și ea treptat.
Capitolul 1- Securitatea internă
1.1 Sistemul de Intelligence
De-a lungul timpului a existat o tendință, ca și în cazul altor cuvinte complexe, de a asocia termenul de intelligence cu diferite înțelesuri eronate sau doar incomplete. De aceea pentru a înlătura orice confuzie voi începe cu o lămurire în ceea ce privește definiția acestui termen: ,,în ciuda multor definiții ale “intelligence” care au fost elaborate de-a lungul anilor, cea mai simplă și cea mai clară dintre acestea este informația plus analiza înseamnă intelligence”.
După dezastrul iscat odată cu atacurile de pe data de 11 septembrie 2001, s-au căutat în mod evident, ca în orice situație care afectează securitatea și stabilitatea din majoritatea domeniilor existente în cadrul unui stat, responsabili pentru permiterea înfăptuirii unei astfel de catastrofe.
În raportul comisiei făcut public în anul 2004 se menționează punctele de plecare în cadrul acestei investigații. Sistemul de intelligence a fost unul dintre structurile care trebuiau analizate în acest context, pe lângă ,, agențiile de aplicare a legii, diplomația, problemele de imigrare și de control al granițelor, fluxurile de fonduri către organizațiile teroriste, aviația comercială, și alte domenii”. Cu siguranță, această cercetare a scos la iveală defectele care au condus la existența acestor evenimente. Fie că a fost vorba de anumite politici, legi sau de subestimarea adversarului ori de preocuparea insuficientă cu privire la această posibilă amenințare a sistemelor responsabile, toate structurile au fost nevoite să sufere modificări, să își adapteze programul la pericolele și amenințările curente.
Din data de 11 septembrie s-a dorit crearea unor sisteme mult mai puternice, mult mai perspicace, care să se poată baza pe persoane și elemente care să ajute la conștientizarea eventualelor probleme neașteptate care se pot ivi. Se dorea crearea unui context nou, al unei unități care să împiedice existența ulterioară a vreunui eveniment pe cât de puțin asemănător. Nepregătirea și surprinderea aveau să fie treptat eliminate de pe masa Statelor Unite ale Americii.
Sistemul de intelligence este unul dintre principalele sisteme considerate responsabile , care a trebuit să se adapteze situației nou create. Acesta a luat un loc central în contextul creat de valul de schimbări propuse. Autorii James Lewis and Mary DeRosa ne explică în cartea ,,Cinci ani după 11 septembrie” că: ,, Atacurile de la 11 septembrie au propulsat reforma sistemul de intelligence în centrul scenei politicii americane”
S-a dorit așadar ca sistemul de intelligence, cu numeroasele agenții integrate să nu mai întâmpine o situație nici pe departe asemănătoare celei de la 11 septembrie 2001. Bineînțeles, pentru ca un fenomen de acest gen să fie evitat, a trebuit să existe o analiză din care să reiasă măsurile care trebuiau să fie adoptate pentru pregătirea acestui sistem în conformitate cu potențialele pericole care pot apărea la orice pas. Raportul comisiei ne ilustrează șase probleme majore apărute înainte și după atentatele de la 11 septembrie 2001 care au condus către necesitatea unei reorganizări a sistemului de intelligence.
Prima dintre cele șase probleme este reprezentată de ,,barierele structurale care împiedică îndeplinirea misiunilor colective”, pe larg, ni se explică în raport faptul că se dorea unitatea agențiilor de intelligence în jurul misiunii comune. O a doua problemă creionată în raport este reprezentată de ,,lipsa standardelor și practicilor comune mai presus de diviziunea străin- domestic”, explică necesitatea acumulării atât a informațiilor existente în cadrul Statelor Unite ale Americii cât și a informațiilor colectate peste granițele acestora și plasarea lor sub linia unor standarde calitative. A treia problemă exprimată în raport este ,,managementul divizat capacităților naționale de intelligence”. În cadrul acestei probleme se face în mare parte referire la CIA și incapacitatea acesteia de a folosi abilitățile de intelligence la posibilitate maximă. ,,Raportul epic al comisiei din 2004 a blamat CIA pentru eșecurile sale și a pus împărțirea sistemului de intelligence și o autoritate de coordonare în centrul recomandărilor pentru schimbare.” Chiar președintele Bush declara în acel moment necesitatea unei autorități de coordonare: ,,Sunt de acord cu raportul comisiei care spune că America are nevoie de o singură oficialitate pentru coordonarea activităților străine și domestice ale comunității de intelligence cu autoritatea asupra bugetului și creării de politici”. S-a observat așadar necesitatea unei unități în ceea ce privește coordonarea sistemului de intelligence, unitate care după cum am citat mai sus s-a considerat a putea fi dobândită printr-un cadru de conducere central care să aducă standarde comune la nivelul agențiilor.
După cum putem observa, raportul comisiei ne prezintă analiza sistemului de intelligence, ne prezintă de asemenea defectele sale care au condus într-o mare măsură la atentatele produse dar cel mai important aspect este cel care ne aduce la lumina recomandările de reformă.
Continuând seria celor șase probleme, o voi menționa pe cea cu numărul patru: ,,o slabă capacitate de stabilire a priorităților și de a mobiliza resurse” o problemă expusă în câteva cuvinte însă într-un mod extrem de clar. Aceasta reprezintă am putea spune o majoră lipsa de organizare într-un sistem vital pentru asigurarea siguranței unui stat. Lipsa unei puternice abilități de prioritizare a activităților poate conduce, ca și în cazul prezent la catastrofe extrem de mari. Mobilizarea resurselor, necesare în mod fundamental pentru existența unei bune pregătiri, reprezintă din nou un mare gol în orice sistem de intelligence. Pentru ca acestea să poată fi la un moment dat corectate, agențiile trebuie să cunoască în mod vădit care sunt amenințările existente și cum pot acestea fi sistematic îngrădite.
Ce-a de-a cincea problemă expusă în cadrul raportului comisiei de pe 11 septembrie 2001 este ilustrată de : ,,prea multe funcții” pentru directorul agenției centrale de inteligență care la momentul scrierii raportului, ni se explica că are de îndeplinit trei funcții majore care nu au putut fi duse la bun sfârșit până în acel moment. După cum știm în mod general, cele mai eficiente funcții sau roluri sunt cele specializate. Funcțiile complexe care presupun o mare responsabilitate și misiuni pot fi în cazul ideal îndeplinite de către o singură persoană. Dorința îndeplinirii unui număr mai mare de astfel de funcții de către o singură persoană poate duce la eșecul acestui scop, așa cum am menționat anterior, în cazul de față, cele trei funcții nu au putut fi onorate cu succes de către o singură persoană. Așadar, pentru rezolvarea acestei situații, este necesară o reevaluare a posturilor și a posibilităților de găsire a unei alternative.
Ultimă problemă menționată, cea cu numărul șase este reprezentată de: ,,o complexitate și un mister prea mare”, ni se explică în continuare că doar cei inițiați pot înțelege sistemul de intelligence și regulile acestuia. Această situație s-ar putea traduce prin complicarea extremă a acestui sistem, o lipsă de accesibilitate a persoanelor care se află în afara acestui cerc format din agențiile de intelligence. Desigur, secretele trebuie în mod necesar să fie păstrate sub umbra misterului însă chestiunile simple, de natură structurală sau de organizare ori funcționare nu trebuie ascunse publicului.
În raportul comisiei de pe 11 septembrie 2001 există o largă gamă de recomandări și de lecții învățate creionate în mod vădit. Se dorește implementarea unor serii de măsuri care să ajute la evitarea repetării unui eveniment asemănător din orice punct de vedere cu cel de pe 11 septembrie: ,,Relații de cooperare, integrarea funcțiilor de intelligence și o reconstrucție generală a comunității de intelligence au fost elementele care au stat la baza recomandărilor.”
Ca răspuns la necesitatea unor reforme în cadrul sistemului de intelligence a fost elaborat “Actul reformei sistemului de intelligence și de prevenire a terorismului” în anul 2004, format din opt titluri, fiecare cu nume propriu: ,,Reforma sistemului de intelligence”, ,,Biroul federal de investigații”, ,,Autorizații de securitate”, ,,Securitatea transporturilor”, Protecția granițelor, imigrarea și chestiuni legate de viză”, ,,Implementarea recomandărilor comisiei de la 11 septembrie” și ,,Alte chestiuni”. Așadar, recomandările comisiei au fost luate în considerare într-un mod rapid fiind prezentate măsurile propuse pentru îndeplinirea acestora în actul făcut public la doar câteva luni după prezentarea raportului comisiei în ceea ce privește atentatele de la 11 septembrie. În continuare voi prezenta câteva dintre măsurile adoptate ca răspuns la recomandările existente în raportul menționat anterior.
O primă modificare apărută ca răspuns la problemele expuse găsim în legea menționată anterior. Vorbim despre o prevedere adoptată după modelul recomandării făcute de către comisie și anume: înființarea postului de Director al Agenției Naționale de Inteligența care spre deosebire de Directorul Agenției Centrale de Intelligence, nu va mai îndeplini mai multe funcții deodată deoarece legea prevede în Titlul I, subtitlul A, secțiunea numărul 102, (c) interzicerea deținerii mai multor funcții de către directorul agenției centrale de intelligence în cadrul acestui sistem: ,,Interzicerea funcției duble- individul care servește ca director al Agenției Naționale de Securitate nu va putea în timpul deținerii funcției să dețină funcția de director al Agenției Centrale de Inteligență sau de organ de conducere al altui element al comunității de inteligență.”
O altă modificare importantă implementată tot pe baza recomandărilor existente în raportul comisiei, prezentă în actul de reformă din anul 2004 este înființarea unui Consiliu Unit al Comunității de intelligence. Pentru a elimina distanțele dintre diferitele agenții de intelligence, rolul Consiliului este reprezentat de următorul enunț ,, îl va asista pe Directorul Agenției Naționale de Intelligence în dezvoltarea și implementarea unui efort unit pentru protejarea securității naționale”. Această acțiune, va fi înfăptuită, după cum legea continuă să explice prin două activități: ,,sfătuirea Directorului pentru stabilirea cerințelor, dezvoltarea bugetelor, managementului financiar și monitorizarea și evaluarea performanței comunității de intelligence în chestiuni solicitate de către Director și asigurarea execuției în timp util a programelor, politicilor și directivelor stabilite sau dezvoltate de către Director.”Această modificare pune așadar bazele unui Consiliu important menit să rezolve prima dintre cele șase probleme citate anterior, menționate în raportul comisiei de la 11 septembrie 2001. Format pentru a crea o unitate și o cooperare a comunității de intelligence după recomandarea făcută în raport, acest Consiliu după cum putem observa va avea un rol mult mai complex. “Actul reformei sistemului de intelligence și de prevenire a terorismului” prevede mai multe secțiuni care ne explică în mod elaborat cum anume va fi structurat acest Consiliu, cine va face parte din el, cum va funcționa și așa cum am enunțat mai sus, rolurile acestuia.
Printre recomandările raportului există și recomandarea modificării anumitor atribuții ale Agenției Centrale de Intelligence. Printre cerințele enunțate în raport regăsim și ,, dezvoltarea unui program lingvistic mai puternic cu standarde înalte și stimulente financiare suficiente”. Ca răspuns la această recomandare, găsim în actul mai sus menționat o prevedere legată de modificarea Agenției centrale de intelligence:
,,Îmbunătățirea analizei, a inteligenței umane și altor capacități ale Agenției Centrale de Intelligence, dezvoltarea și menținerea unui program lingvistic în cadrul agenției, accentuarea angajării personalului de diverse origini pentru îmbunătățirea capacităților Agenției, stabilirea și menținerea relațiilor eficiente între latura umană a intelligence și semnele intelligence în cadrul Agenției la un nivel operațional și obținerea unui raport mai eficient în cadrul Agenției cu privirea la operațiunile unilaterale și operațiunile de legătură.”
Actul prevede de asemenea luarea unor măsuri de inițiere a personalului încă de la vârste fragede prin existența unor criterii absolute necesare pentru îmbunătățirea calității sistemului de intelligence. Așadar există o nevoie de cunoaștere la nivel avansat a unor limbi străine pentru a putea exista o înțelegere și evoluție în cadrul acestui sistem:
,,Începând cu anul 2001, nevoia de competență lingvistică a crescut și abilitatea de a înțelege și de a articula informații tehnice și științifice a devenit critică.”
În cadrul “Actul reformei sistemului de intelligence și de prevenire a terorismului” există mențiuni și cu privire la o bursă a comunității de intelligence. În secțiunea 1003, se regăsesc datele cu privire la această bursă. În ceea ce privește procesul de selecție, ne este menționat faptul că acesta va fi făcut pe baza meritelor și a necesitaților din cadrul agențiilor de intelligence. Având în vedere că acest program este înfăptuit prin intermediul unei burse cei care beneficiază de aceasta, au obligația de a plăti programul după terminarea acestuia prin: ,, angajarea la o agenție timp de 24 de luni pentru fiecare an academic parcurs sub această bursă însă sub nicio circumstanță, programul de serviciu obligatoriu nu trebuie să depășească mai mult de 8 ani.”
Ca urmare a atentatelor de la 11 septembrie 2001 a fost format Centrul Național Împotriva Terorismului aflat în cadrul Biroului Directorului Sistemului de Intelligence Național. Legea menționată anterior ilustrează faptul că acesta va avea Director numit de către Președinte cu sfatul Senatului. Misiunile urmate a fi îndeplinite de acest Centru Național împotriva Terorismului sunt numeroase și printre ele se număra analiza și integrarea informațiilor obținute de către Statele Unite ale Americii în legătură cu terorismul și contraterorismul exceptând ,,teroriștii domestici și contraterorismul domestic”. A fost conștientizată așadar nevoia de existență a organelor specializate pe fiecare problemă componentă a structurii sistemului de intelligence. Acesta pe lângă faptul că a fost întărit a beneficiat după cum am văzut până acum de o lărgire a misiunilor și de aprofundare a acestora.
Alt rol prevăzut în “Actul reformei sistemului de intelligence și de prevenire a terorismului” pe care Centrul Național Împotriva Terorismului trebuie să îl aibă este cel de a elabora planurile pentru activitățile contrateroriste si de integrare a instrumentelor puterii naționale în cadrul agențiilor printre care “diplomația, finanțele, armate, sistemul de intelligence, securitatea domestică și aplicarea legii” . Pentru că aceste planuri să fie eficiente a trebuit ca toate instrumentele puterii să fie integrate în sistemul agențiilor de intelligence. Aceasta cooperare creează în mod sigur o mai largă acoperire a problemelor legate de terorism și de tacticile de prevenire și stopare a acestora.
Ceea ce putem spune după ce am analizat și ilustrat în mod succint unele dintre cele mai importante schimbări produse în cadrul Statelor Unite ale Americii este că în mod clar aceste evenimente au reprezentat un semnal de alarma sau un semnal de trezire in cadrul teritoriilor atacate și nu numai . Pe lângă sistemul de intelligence care a suferit modificări drastice și a fost într-adevăr eficientizat față de cel anterior catastrofei, au existat amendamente și în multe alte sectoare care vor fi prezentate mai pe larg în capitolele ce urmează.
“Actul reformei sistemului de intelligence și de prevenire a terorismului” a elaborat și prezentat numeroase schimbări în domenii diverse pe baza recomandărilor comisiei din 11 septembrie 2001.
Securitatea Statelor Unite ale Americii a crescut în mod considerabil și acest lucru a influențat de asemenea și celelalte state. Dacă până la această dată, statele de pe mapamond nu erau atât de atente la problema terorismului, începând cu teribila zi în care s-au petrecut nefericitele evenimente, toată situația globală a luat o nouă întorsătură. Pe lângă Statele Unite ale Americii, care în mod evident, au început foarte rapid și justificat să își întărească securitatea, multe state, care au conștientizat existența acestui risc, au început și ele să dezvolte măsuri de precauție și de prevenire a unei asemenea situații.
Desigur, Statele Unite au început să dezvolte politici și legi care să pună bazele unui întreg mecanism statal de apărare dar ca în orice caz, știm că acesta ar fi putut reprezenta un succes sau un eșec. Aici însă, întâmpinăm o situație fericită:
,, După data de 9 septembrie, guvernul federal a vrut să elaboreze în mod rapid un cadru de securitate pentru a proteja țara de atacurile la scară largă, direcționate de peste hotare care au lovit națiunea acum 10 ani. Acest cadru a condus către un succes considerabil atât în prevenirea unui astfel de atac și limitarea, nu eliminarea abilității operaționale nucleului grupului al- Qaida”
Ceea ce putem afirma la mai bine de 12 ani de la înfăptuirea atentatelor este că Statele Unite, așa cum este menționat și mai sus, au condus o complexă strategie pentru împiedicarea repetării unei situații similare. Toate agențiile au reușit să coopereze între ele și să formeze un sistem pregătit pentru eventualele pericole care se ivesc pe zi ce trece. Sistemul vechi și puțin adaptat situației curente a fost înlocuit cu unul nou, eficient, format din structuri recent construite, care funcționează pe baza amenințărilor actuale. Departamentul Securității Domestice a jucat un rol important în evoluția pozitivă a acestei situații. Una dintre acțiunile care merită a fi menționate în cadrul acestei situații este includerea publicului, a persoanelor: ,, Prin extinderea la nivel național a campaniei Dacă vezi ceva, spune, Departamentul de Securitate Domestică crește informarea publică a indicatorilor terorismului, infracțiunilor și a altor amenințări în timp ce se pune accent și pe importanța raportării activităților suspicioase autorităților corespunzătoare de aplicare a legii.”Putem observa așadar, cu ușurință gradul de implicare nu doar a autorităților responsabile de această problemă ci și a cetățenilor. Acest plan a ajutat într-adevăr la depistarea rapidă și eficientă a eventualelor amenințări. Cooperarea între structurile oficiale și chiar cooperarea dintre oamenii simpli pare a fi în continuare elementul care ajută la împiedicarea întâmplării unor evenimente de o anvergură apropiată sau chiar mai mică decât a celor din data de 11 septembrie 2001.
1.2 Drepturile emigranților
Atentatele de la 11 septembrie au creat o perspectivă cu totul nouă asupra persoanelor care aveau să treacă de la această dată granițele Statelor Unite ale Americii. Acest fenomen se datorează faptului că persoanele care au ajutat la înfăptuirea acestor atentate, persoane care făceau parte din organizații teroriste erau venite de peste hotare, străini infiltrați cu pretexte false doar pentru a putea realiza scopurile propuse. Printre acoperirile oficiale acestor străini se număra interese academice sau turistice: ,,atacurile teroriste au fost duse la îndeplinire de către indivizi care au venit în Statele Unite ale Americii cu vize de studenți și vizitatori iar procesele de imigrație și de control al granițelor a devenit imediat un subiect central în perioada care a urmat.”
A existat o tendință generală, în special a cetățenilor Statelor Unite ale Americii de a condamna politicile lejere adoptate până în anul 2001 în ceea ce privește regulile cu privire la emigranți. Situația a fost analizată și mediatizată generând o mare dezbatere legată de această problemă. Așadar s-a vrut ca ea să fie rezolvată, de aceea lista de priorități a fost formată din patru aspecte importante: ,,securitatea granițelor, muncitorii nepermanenți, sancțiuni mult mai riguroase pentru angajatorii persoanelor fără documente și oportunități lărgite de legalizare a rezidenței și cetățeniei”
Se cerea în cele din urmă un control strict și o evidență a persoanelor care veneau din afara granițelor Statelor Unite ale Americii, o cunoaștere a trecutului acestor străini pentru evitarea repetării unei situații precum cea de pe 11 septembrie 2001. În anul 2002, ca răspuns la atacurile precedente, a fost elaborat ,,Actul de securitate al patriei”. Acesta este unul dintre cele mai importante acte elaborate în legătură cu problema imigranților însă nu singurul. Pe lângă acesta au existat și alte astfel de legi menite să abordeze aceste probleme, unele dintre ele au reușit să își îndeplinească scopul, altele au fost respinse.
Însă actul menționat mai sus, prezintă o mare importanță mai ales prin instituirea Departamentului de securitate al Patriei. În cadrul acestuia ni se menționează faptul că încăpând cu data intrării în vigoare va exista și un departament menit să ,,colecteze informații legate de studenții străini.”Actul face referire de asemenea și la cetățenie sau serviciile de imigrare. Cu toate acestea formate, controlul va fi cu siguranță mult mai precis decât cel existent perioadei anterioare datei de 11 septembrie 2001.
Un alt act important pentru persoanele străine este PATRIOT ACT, elaborat și intrat în vigoare în anul 2001: ,, Actul PATRIOT care a intrat în vigoare la două luni după atacurile de la 11 septembrie, a fost menit să detecteze și să întrerupă activitățile teroriste din cadrul și din afara Statelor Unite ale Americii.”
Începând cu secțiunea 402 din actul mai sus menționat, se precizează o triplare a personalului de la granița de nord: ,,vor fi alocate sumele necesare pentru triplarea numărului de personal de control al granițelor și al personalului și facilitaților necesare pentru a susține acest personal în fiecare stat de-a lungul graniței de nord.”În secțiunea 403 se dorește accesul mai facil la baza de date infracționala și ,,implementarea unor proceduri pentru colectarea amprentelor”.
Se dorea crearea unui sistem pentru identificarea persoanelor care aplicau pentru obținerea vizelor, verificarea sistematică a fiecărei persoane și a trecutului acesteia. Din acest moment nu vor fi acceptate pentru primirea vizelor persoanele care au legături cu organizațiile teroriste, care au participat la înfăptuirea unor activități de natură sau legate de terorism ori persoanele care sunt rudele unor astfel de persoane: ,,Soția sau copilul unui străin care nu este admisibil în această secțiune, dacă activitatea care determină ca străinul să fie catalogat drept inadmisibil s-a întâmplat în ultimii 5 ani.”
Se dorește așadar, pe cât posibil înlăturarea persoanelor detectabile legate de activitățile teroriste care reprezintă bineînțeles un pericol. Sistemul electronic a fost implementat și dezvoltat într-o manieră eficientă pentru detectarea posibilelor amenințări. Desigur, filtrul creat după data de 11 septembrie 2001 poate fi considerat de către unele persoane unul mult prea dur, însă chiar și cu aceste măsuri, indivizii rău intenționați reușesc să se infiltreze în interiorul granițelor Statelor Unite ale Americii. În acest caz putem spune că în ciuda criticilor aduse, Statele Unite ale Americii pot găsi o scuză pentru aceste acuzații dar în același timp lucrează pentru îmbunătățirea sistemului în așa maniera încât erorile să fie înlăturate.
,, Secțiunea 411 a întărit fundamentele de excludere ale imigranților cu legături la organizațiile teroriste. A autorizat excluderea soților și copiilor imigranților care au fost angajați în activități care îi leagă pe aceștia de organizațiile teroriste și au făcut inadmisibil orice străin care pare a fi asociat cu sau care a susținut vreun terorist.”
S-a dorit implementarea unui sistem complex care să supravegheze tinerii străinii veniții în Statele Unite ale Americii la studii. Printre informațiile care trebuiau să fie colectate se numărau adresă din cadrul Statelor Unite ale Americii sau chiar informații despre stadiul acestuia în cadrul instituției în care activează, dacă respecta sau nu programul sau dacă au existat evenimente: ,, se va dezvolta și conduce un program pentru colectarea informațiilor existente la alineatul (c) de la instituțiile aprobate de educație superioară și programele destinate schimburilor cu străini din Statele Unite.”
Pe lângă un control al persoanelor care vor să obțină viza, a studenților, a persoanelor străine care vin în vizită sau doresc să rămână permanent, s-au hotărât existența unor criterii pe baza cărora anumite persoane percepute ca fiind o potențială amenințare să fie deportate din cadrul Statelor Unite ale Americii. Printre acestea se număra persoanele care au beneficiat de antrenament de tip militar de la organizațiile teroriste. Pentru a nu exista nelămuriri în ceea ce privește antrenamentul de tip militar, legea explica care sunt secțiunile incluse de acest termen: ,, metode care pot cauza moarte sau răni grave, pot distruge sau deteriora proprietăți, pot întrerupe serviciile de infrastructură etc.”
Pentru a exista o evidentă clară a persoanelor care ar putea reprezenta o amenințare, după atentatele de pe 11 septembrie 2001 s-a dorit cunoașterea numărului de indivizi care au avut legături cu activitățile teroriste, indivizi care au aplicat pentru azil politic chiar daca acesta le-a fost sau nu acordat , indivizii care au cerut grațierea fie ca aceasta le-a fost sau nu acordată, persoanele care încă se afla pe teritoriul Statelor Unite ale Americii deși le-a fost refuzat azilul politic. Formularea făcută include un număr vast și chiar nesigur de persoane care pot fi incluse în aceste categorii deoarece nu se vorbește doar despre persoanele care cu certitudine au fost implicate în activități teroriste ci și persoane care sunt suspectate că ar avea legături clare sau neclare cu astfel de activități sau cu persoane care cu siguranță au luat parte la asemenea activități: ,, Numărul străinilor cu legături, sancționați în legătură cu sau care susțin că au fost acuzați de sau în legătură cu activități teroriste.”
Toate aceste controale, toate aceste sisteme de supraveghere au pus o presiune mare asupra persoanelor străine aflate în Statele Unite ale Americii dar mai ales asupra imigranților. Pe lângă măsurile înăsprite pentru binele securității naționale așa cum au afirmat autoritățile, s-a dezvoltat un fenomen latent prin care multe dintre drepturile imigranților au fost abolite. Pe lângă acest fenomen a existat o tendință foarte mare de discriminare în special a persoanelor de religie musulmană. Dezastrul atentatelor a reprezentat unul extreme de mare, afectând măcar la nivel spiritual fiecare american în parte. Frustrarea generată de acest lucru a condus chiar la măsuri violente luate împotriva persoanelor străine, nevinovate considerate de către unele persoane vinovate pentru cele întâmplate. Acest fenomen a luat amploare, majoritatea indivizilor musulmani sau de origine asiatică sunt văzuți că o amenințare, priviți cu reticență și învinuiți pentru atentatele de la 11 septembrie 2001. Cu siguranță, măsurile luate de instituții sunt unele dintre cele mai eficiente însă ceea ce nu s-a dorit, în mod clar, sunt aceste infracțiuni comise asupra imigranților sau persoanelor străine de către cetățenii Statelor Unite ale Americii. Aceste infracțiuni reprezintă după cum am afirmat și mai sus răspunsul personal al fiecărui individ la atrocitățile comise însă măsurile pentru combaterea actelor teroriste trebuie luate de către entitățile menite pentru asemenea activități, prin măsuri corespunzătoare și nu de către simple persoane care decid să înfăptuiască acte pripite și fără însemnătate in rezolvarea problemei.
Ca răspuns la aceste acțiuni, statul a luat măsuri și a înființat o divizie care să se ocupe de respectarea drepturilor civile ale cetățenilor străini, să asigure respectarea acestora. Această măsură este înregistrată în ,,Confruntarea discriminării în era post 9/11: Provocări și oportunități zece ani mai târziu”. Aici este prezentată pe scurt abordarea cetățenilor Statelor Unite ale Americii față de străini în perioada imediat următoare
atentatelor de la 11 septembrie 2001. S-a observat faptul că primii străini care au avut de suferit în primele ore după dezastrul aviatic sunt arabii sau cei de origine musulmană. ,,Violența s-a intensificat în următoarele trei săptămâni, în cele din urmă s-a diminuat dar nu a scăzut sub nivelul de dinainte de 9/11. Biroul Federal de Investigații (FBI) a raportat o creștere de 1,600% a crimelor împotriva musulmanilor în 2001.”
S-a dorit ca această tendință să scadă, ca oamenii fără legături cu activitățile și organizațiile teroriste să nu fie discriminate, că drepturile lor civile să nu aibă de suferit, să nu existe impresia că toți musulmanii sunt implicați în grupări teroriste ci mai degrabă s-a dorit ca oamenii să conștientizeze faptul că și aceștia au avut de suferit în urma atentatelor din 2001, că și rudele sau cunoștințele acestora au fost victime. Ministrul de justiție John Ashcroft explica la acea dată cum trebuie să reacționeze cetățenii:
,,Nu trebuie să ne coborâm la nivelul acelora care au perpetuat violenta de marți prin transformarea în ținte a indivizilor bazată pe rasă, religie sau originea lor națională. Astfel de acte de violență și amenințare se află în opoziție directă cu principiile și legile Statelor Unite și nu vor fi tolerate.”
Însă în ceea ce privește persoanele suspectate în mod oficial de activități sau legături cu activitățile teroriste, persoane deținute pentru aceste suspiciuni există câteva devieri de la drepturile civile înscrise în mod normal. A fost elaborat actul ,, Securitate Națională: Prevenirea Actelor de Violență și Terorism. Regula finală”. Se credea că persoanele suspectate de acuzațiile menționate mai sus vor încerca să transmită mesaje prin intermediul avocaților, către persoane din afară, așadar s-a luat măsura supravegherii electronice a relației avocat- client, lucru neobișnuit în cazul altor infracțiuni care nu au legătură cu activitățile teroriste. ,, În mod specific, anumite conversații și comunicarea între teroriști și avocații lor, care servesc ca unelte pentru aceștia de a promova acte de violență și terorism ar trebui să fie monitorizate ca parte din procedurile de prevenire.”
Astfel de măsuri drastice adoptate de către autorități au condus la afectarea persoanelor vinovate sau nevinovate. Dreptul la o comunicare secretă între client și avocat a fost încălcat sub explicația măsurilor de prevenire a terorismului care, după cum se poate observa a permis existența unei diferențe între cetățeni și persoanele care nu fac parte din această categorie. Pe baza acestei măsuri au existat și continuă să existe numeroase critici, persoane care susțin că o asemenea modificare care încalcă un drept civil nu este necesară pentru combaterea terorismului, celelalte măsuri fiind suficiente.
Diferențele vor deveni din ce în ce mai evidente pe măsura trecerii timpului și nu doar persoanele suspectate de legături cu activitățile teroriste vor avea de suferit ci și chiar persoanele care nu prezintă asemenea legături. În actul PATRIOT sunt menționate măsuri precum cele care : ,, permit guvernului reținerea unui suspect care nu este cetățean timp de până la o săptămână, fără a prezenta acuzații și supraveghere susținută asupra cetățenilor și a celor care nu sunt cetățeni și care sunt asociați cu terorismul”
Există numeroase dezbateri pe seama acestor diferențe de procedură în cazul persoanelor străine, există bineînțeles, păreri pro și contra situației apărute însă acestea nu sunt singurele diferențe care iscă dezbateri în domeniul drepturilor acordate persoanelor care nu dețin cetățenie americană.
În ceea ce privește confidențialitatea client avocat există după cum am spus, păreri pro și contra acestei situații. Însă legat de acest context mai există și dezbaterea care pune sub semnul întrebării dreptul persoanelor care nu sunt cetățenii de a putea accesa consiliere juridică gratuită. Unii dintre cei care participă la această dezbatere fac apel la Constituție invocând cel de-al șaselea Amendament: ,,În timpul apogeului erei drepturilor civile, era susținut prin cel de-al șaselea Amendament că dreptul la consiliere juridică era atât fundamental cât și esențial pentru un proces corect.” Încălcarea dreptului la confidențialitate este considerat o abatere de la cel de-al șaselea Amendament pentru că această expunere a relației mai sus menționate reprezintă o neregulă care anulează o bună consiliere juridică: ,, O violare a privilegiului avocat-client violează dreptul apărătorului la o asistență de consiliere eficientă.”Așadar se dorește ca și deținuții care nu sunt cetățeni să poată beneficia de regulile aplicabile celorlalți deținuți care sunt cetățeni ai Statelor Unite ale Americii. Părerile sunt împărțite după cum am menționat iar multe voci spun că doar în momentul în care aceste măsuri se vor aplica, situația va putea fi numită justă din punct de vedere legal.
Pe de altă parte , mulți afirmă că persoanele străine nu ar trebui să dispună de consiliere juridic al gratuită: ,,Consilierea gratuită ar trebui să existe doar pentru cetățenii Statelor Unite”. Așadar unele drepturi se doresc a fi păstrate doar pentru cetățenii Statelor Unite în ciuda celor care pledează pentru acordarea anumitor drepturi și pentru cei care nu sunt cetățeni americani. Însă decizia aparține autorităților care pot decide după bunul plac cum vor decurge lucrurile prin stabilirea regulilor proprii. ,, Securitatea Națională dictează de asemenea câteva măsuri de precauție precum ascultarea comunicării dintre avocat și client atunci când este considerat că este planificat un act terorist.”
În timp ce autoritățile fac anumite discriminări în cazurile în care există suspectarea unor activități legate de terorism, cazuri în care pot avea de suferit și persoane care nu sunt implicate într-adevăr, cazuri în care putem concluziona că instituțiile oficiale se înșeală, provocând erori care afectează în mod gratuit persoane, vom face din nou referire la cazurile cele mai frecvente, cazurile în care cetățeni ai Statelor Unite atacă sau discriminează în mod nejustificat persoane de diferite naționalități și religii, în special musulmanii, fără a avea vreun fundament real al acestor incidente. ,,Deși violența a scăzut după primele trei săptămâni, au fost repede înlocuite de către alte incidente legate de prejudecăți, incluzând discriminarea în educație, în piața muncii și folosirea locurilor în scopuri religioase.”
Legată sau nu de drepturile oficiale, discriminarea și atacurile persoanelor împotriva imigranților, în special a musulmanilor nu a putut fi controlată foarte bine de la început de către autorități întrucât oamenii nu pot fi forțați să ajungă la o anumită gândire sau să treacă peste prejudecăți, mai ales când acestea sunt introduse în mintea indivizilor printr-un eveniment atât de marcant. Și dacă în acest cadru, al cetățenilor măsurile luate au influențat într-o măsură mai mare sau mai mică părerea și atitudinea acestora, elaborarea unor măsuri pentru combaterea discriminării în cadrul instituțiilor a trebuit să fie luat în seamă pentru a nu risca eventualele sancțiuni existente pentru nerespectarea acestora.
Așadar pentru combaterea discriminării în ceea ce privește angajarea a fost elaborat un document numit ,,Document privind discriminarea și reacțiile negative”. Aici sunt menționate conduitele interzise angajatorilor, mediul aplicabil și persoanele care beneficiază de acoperire în cazurile menționate. De exemplu, în cadrul Comisiei de oportunitate a angajării egale, sunt creionate conduitele interzise angajatorilor cu cincisprezece sau mai mulți angajați, ,, Discriminarea în funcție de religie, origine națională, sex, vârstă, dizabilități, sarcina și discriminare rasială în ceea ce privește orice aspect cu referire la angajare, concediere, documentare incorectă cu privirea la termenii și condițiile de angajare.”
În continuare, voi prezenta câteva exemple ale încălcărilor prevederilor acestui document. Angajatorii nu au voie să posteze anunțuri în care solicită angajarea doar a cetățenilor americani, nu au voie să refuze angajarea unei persoane pentru că nu arată precum un cetățean American sau pentru că aceștia sunt sau arata precum arabi sau asiatici, pentru că poartă turban sau val ori pentru că aceștia prezintă un accent străin, acestea fiind considerate ca fiind ,,discriminatoare a statutului de cetățean/imigrant sau discriminatoare a originii naționale”.
,, Securitatea a devenit lentila principală de viziune a politicilor asupra străinilor, a schimbărilor relațiilor cu diferite guverne din Asia și Orientul Mijlociu, a creșterii angajamentului cu regimurile dezagreabile și a redefinirii alianțelor de securitate.” Așadar, spre final putem observa că măsurile adoptate cu privire la străini s-au schimbat considerabil. Dacă lejeritatea în ceea ce privește politicile persoanelor străine a fost considerată unul dintre factorii care au contribuit la permiterea întâmplării evenimentelor de la 11 septembrie, cu siguranță vedem că această situație a fost modificată într-o asemenea manieră încât să fie o barieră în calea existenței unor activități teroriste. La nivel oficial sau la nivel cetățenesc, mișcarea anti terorism a luat amploare, și în mod inevitabil persoane fără implicare în aceste activități teroriste au fost considerate vinovate, ba mai mult suferind consecințele unor fapte de care nu sunt legate. Măsuri pentru îndreptarea situațiilor eronate au fost adoptate însă implementarea totală este imposibilă, rămânând întotdeauna loc pentru discriminări și pentru atacuri nejustificate.
Capitolul 2- Efecte pe termen lung
2.1 Măsuri adoptate de industria aeriană
Efectele acestor evenimente nefericite au fost unele dintre cele mai mărețe produse la începutul secolului al XXI- lea și au afectat toate domeniile existente, mai ales cel care privește securitatea. Pentru evitarea întâmplării unor noi astfel de cazuri au fost luate măsuri considerate de unele persoane ca fiind exagerate mai ales că unele dintre acestea au fost răspândite și adoptate de către toate statele lumii.
Domeniul aviatic este unul dintre cele care au beneficiat de o propagare a măsurilor de securitate la scară mondială. Având în vedere că Statele Unite au fost cele afectate în anul 2001, acestea au fost și cele care au elaborat reguli ce trebuiau și trebuie în continuare respectate pentru prevenirea sau evitarea unor noi atentate teroriste.
Imediat după atentate, autoritățile Statelor Unite s-au văzut nevoite să construiască noi reglementări în domeniul aviatic, așadar a fost adoptat Actul de Securitate al aviației și transporturilor: ,,Acest act a stabilit o nouă administrație a securității transporturilor care a consolidat eforturile de securitate în interiorul departamentului de transporturi.”Așadar, a fost create o instituție specializată care să asigure un nou nivel de precauție în ceea ce privește securitatea transporturilor aviatice și nu numai întrucât procesul prin care teroriștii întreprind atacuri teroriste include în mod necesar domeniul transporturilor.
Nu doar pentru evitarea unor noi atacuri ci și pentru reconstruirea încrederii oamenilor în securitatea transporturilor, în cazul de față, transporturile pe cale aviatică, a fost adoptat acest act. Oamenii au suferit în mod clar un șoc odată cu vederea celor petrecute pe data de 11 septembrie iar aceste evenimente au generat o reticență a acestora față de industria aviatică. Acest fenomen conduce în mod clar către pierderi economice masive generate de teama oamenilor care a condus la evitarea acestui sector. Treptat, treptat, lucrurile s-au îmbunătățit însă în anii imediat următori, balanța economică comparată cu cea precedentă nu arată deloc o situație roz: ,,Deși pasagerii se întorc, industria încă operează la un nivel sub cele înregistrate anterior. Acest lucru afectează în mod clar profitabilitatea industriei.”. Putem afirma așadar că actul mai sus menționat este menit nu doar pentru a asigura o nouă securitate ci, pe lângă acest aspect, pentru a readuce pe linia de plutire, industria aviatică: ,, Conform Asociației de transport aviatic, liniile aeriene au pierdut 1.4 miliarde de $ în timpul celor 4 zile de închidere a sistemului aviatic din perioada imediat următoare 11 septembrie.”
Cu toate acestea, pentru ca aviația să își revină la cotele normale, pentru a fi din nou privită cu încredere și pentru a aduce din nou profit, au trebuit să treacă ani de lucru în cadrul instituțiilor responsabile cu acest lucru: ,,Până în 2004 veniturile și traficul au întrecut nivelul din 2000. Și până în 2006, aviația s-a întors la profitabilitate.”
În Actul de Securitate al aviației și transporturilor sunt menționate numeroase măsuri de securitate printre care și o măsură prin care se dorește împiedicarea infiltrării eventualilor teroriști în cabina pilotului. Neputând pătrunde în această zonă, acestora le-ar fi mult mai dificil să deturneze un avion: ,,Ușile către puntea de zbor trebuie să rămână închise în timp ce un asemenea avion se afla în timpul zborului cu excepția cazurilor când este necesară permiterea accesului și ieșirea de către persoane autorizate”. Așadar ușa care permite comunicarea între aceste două zone nu trebuie să poată fi accesată decât de către persoanele autorizate. Legea mai menționează și faptul că este interzisă deținerea unei chei care deschide o asemenea ușa de către personalul neautorizat.
Piloții vor trebui după cum este menționat în lege să fie puși la curent cu tot ceea ce se întâmplă în spațiul pasagerilor prin intermediul tehnologiei, monitoare video, camere de filmat care să asigure un bun demers al lucrurilor sau implementarea unor modalități eficiente de notificare a piloților de către echipajul de zbor aflat în cabina pasagerilor: ,,Utilizarea monitoarelor video sau a altor dispozitive pentru a alerta piloții de pe puntea de zbor de activitatea desfășurată în cabina pasagerilor”. Se considera că o bună prevenție începe cu luarea la cunoștință a piloților de situația existentă în restul avionului. Orice hibă descoperită în securitatea avionului odată notificată către aceștia poate fi acoperită iar un eventual dezastru evitat, întrucât piloții, care controlează în mod evident avionul pot lua deciziile corecte și pot răsturna o potențială situație tragică într-una cu final fericit.
,,A existat responsabilitatea pentru proiectarea bagajelor; folosirea mareșalilor de zbor s-a extins în mod dramatic de la un număr mai mic de 100 la câteva mii până în 2004.”Așadar, pe lângă încercarea de ținere la distanță a teroriștilor în cazul în care aceștia reușesc să treacă de măsurile de securitate extreme de pe aeroport prin ușa care împiedică pătrunderea acestora în cabina piloților, s-a încercat și adoptarea unei măsuri suplimentare de securitate și anume existența unor mareșali de zbor. Numărul acestora rămâne necunoscut însă se știe că nu poate fi desemnat unul pentru fiecare zbor întrucât numărul de zboruri este foarte mare. Aceștia sunt îmbrăcați ca orice alt pasager, poartă arma și pot face arestări acolo unde este cazul. Legea prevede din rândul căror persoane pot fi aceștia desemnați: ,,Un individ care este ofițer pensionat al aplicării legii, un individ care este un membru pensionat al forțelor armate”. Acestea sunt doar două categorii din care pot fi selectați acești mareșali, domeniile din care ei pot fi aleși sunt însă mult mai numeroase, ceea ce este cert însă este că aceștia trebuie să îndeplinească anumite condiții de eligibilitate.
,,Până pe 11 septembrie 2001, liniile aviatice de pasageri erau protejate de un cadru restrâns de 33 de mareșali federali aviatici care zburau în cea mai mare parte pe rute internaționale. Asociația piloților liniilor aeriene a susținut expansiunea acestui mic program pentru a furniza o mai mare descurajare și securitate pentru mai multe zboruri, atât naționale cât și internaționale.”
Chiar dacă aceste două măsuri menționate mai sus, existau și înainte de atacurile de pe 11 septembrie 2001, ele au luat o nouă întorsătură după aceste evenimente nefericite. Măsurile adoptate au fost dintre cele mai drastice iar încercările anumitor persoane de a repeta faptele au fost împiedicate. Și nu doar acestea au fost adoptate, numeroase alte reguli au contribuit la prevenirea și împiedicarea unor noi atentate.
Printre măsurile adoptate se numără și cea a monitorizării persoanelor și de proiectare a bagajelor: ,,proiectarea sau inspectarea tuturor indivizilor, bunurilor, proprietăților, vehiculelor și a altor echipamente înaintea intrării într-o zonă securizată a unui aeroport din Statele Unite”. Toate persoanele sau bunurile care trebuie îmbarcate într-un avion vor trece de acum prin măsuri riguroase de verificare pentru evitarea facilitării unor atacuri prin permiterea luării la bord a armelor sau a altor dispozitive care permit acest lucru.
Aceasta monitorizare s-a dovedit a fi eficientă încă din primele luni de la data inaugurării. Măsura de proiectare a încălțărilor separate a fost una eficienta însă nu a fost adoptată din prima de către toate statele. Aceasta a fost implementată după încercarea unui terorist de a detona material explozibil urcat la bord prin ascunderea acestuia în pantofi în decembrie 2001: ,, Richard Reid, un terorist născut în Marea Britanie a avut o încercare nereușită de detonare a unor explozibili din plastic ascunși în pantofi în timpul unui zbor de la Paris la Miami.”
Cu timpul au început să fie adoptate din ce în ce mai multe măsuri datorate existenței unor încercări de întreprindere a unor atacuri teroriste prin metode noi, neacoperite de măsurile de securitate. Așadar, fiecare încercare inedită de a deturna un avion a adus după sine o reglementare în ceea ce privește securitatea aviatică. ,,25 de suspecți au fost arestați după de sistemul de intelligence britanic a descoperit un complot prin care se plănuia explodarea simultană a câtorva avioane transatlantice.”. După această descoperire, luarea la bord a lichidelor a fost interzisă total tot în luna august a anului 2006 aceasta fiind amendata ulterior prin noi măsuri de siguranță adoptate cum ar fi anume celebra interzicere a aducerii la bord a lichidelor în cantitate mai mare de 100 de ml împreună cu alte măsuri de siguranță:
,,Lichidele, aerosolurile și gelurile în recipiente mai mari de 100 de ml/3.4 oz nu puteau trece de punctele de securitate și toate lichidele trebuiau să încapă într-o pungă transparentă de plastic de 1 litru. Toate laptopurile și alte echipamente electronice trebuiau scoase din genți și scanate separate. În plus, Marea Britanie a introdus restricția unei singure piese de bagaj de mână de persoană care a rămas valabilă până în ianuarie 2008”
Așadar cu fiecare nouă metodă de a deturna un avion, s-au adoptat noi măsuri de securitate. Ceea ce reprezintă însă un lucru pozitiv este descoperirea la timp a acestor metode noi de obținere a scopurilor teroriste. Nu doar Statele Unite ale Americii au fost cele care au adoptat până la urmă aceste măsuri. Chiar dacă la început a existat o lipsă de sincronizare a măsurilor, extinderea încercărilor atacurilor teroriste către alte state a determinat în cele din urmă adoptarea acestora de către majoritatea lor.
Au fost luate măsuri de identificare a pasagerilor, instituțiile care dețin informații despre potențialii pasageri ce reprezintă un grad de risc pentru securitatea aviatică trebuiau să furnizeze aceste date pentru împiedicarea îmbarcării acestor persoane la bord, bineînțeles, pentru evitarea unor incidente nefericite: ,,Împiedicarea individului să se îmbarce pe avion sau întreprinderea unor acțiuni cu privire la individul respectiv”. Pe lângă aceste informații cu privire la indivizii care reprezintă un potențial pericol pentru securitatea unui zbor sau securitatea națională s-a cerut și colectarea informațiilor despre ceilalți pasageri pentru o mai bună monitorizare: ,,După atentatele pe de 11 septembrie, multe țări au cerut ca liniile aeriene să obțină informații despre pasagerii lor înainte de ajungerea acestora la destinație.”
Printre informațiile despre pasageri cerute în Actul de Securitate al Aviației și Transporturilor se numără numele, adresa, data nașterii și cetățenia fiecăruia. De asemenea, sexul, numărul de pașaport și țara care l-a eliberat. Aceste informații trebuie să fie furnizate nu doar în ceea ce privește pasagerii ci și membrii echipei de zbor. ,,Mesagerii vor facilita accesul la informațiile legate de numele pasagerilor de către serviciile vamale la cerere.”
În urma atentatelor, domeniul aviatic a fost cu totul modificat, în primul rând în Statele Unite ale Americii apoi rând pe rând în toate statele de pe mapamond. Evitarea unor dezastre precum cele din 2001 a reprezentat prioritatea departamentelor care se ocupă de securitate. Împiedicarea acestora a însemnat adăugarea unor sume imense la bugetul alocat până la data anterior menționată. Sporire numărului de persoane care să se ocupe de verificare, sporirea numărului de mareșali, a personalului din aeroporturi și din avioane a adus un cost suplimentar consistent. Tehnologiile folosite începând cu acesta dată pentru scanări, pentru facilitarea accesului la bord, a identificării persoanelor cu risc crescut de pericol, toate acestea au reprezentat o evoluție a securității dar cu prețul așteptat. Cu siguranță măsurile luate după 11 septembrie au reprezentat o întărire a celor deja existente până atunci însă nu la același nivel. În aproape 13 ani de la această dată, putem vedea cum tehnologiile și noile idei de securitate evoluează pentru prevenirea și descurajarea terorismului și a amenințării persoanelor din toată lumea.
2. 2 Cooperare internațională
Evenimentele de la 11 septembrie 2001 au reprezentat un semnal de alarmă nu doar pentru Statele Unite ale Americii ci și pentru celelalte state având în vedere mai ales încercările teroriste ulterioare ale organizațiilor asupra securității acestora. O prioritate a Statelor Unite ale Americii a fost însă reprezentată de înlăturarea terorismului, războiul împotriva terorii s-a vrut a fi metodă de combatere al acestui pericol.
,,Terorismul este înțeles că făcând referire la acțiuni criminale care au ca scop provocarea terorii în public, într-un grup de persoane sau persoane singulare, cu scopuri politice”. În cadrul acestei lupte au existat state care au dorit să se alăture împotriva acestor amenințări care au devenit din ce în ce mai evidente în cadrul fiecărui continent după data de 11 septembrie 2001. Așadar, terorismul definit mai sus a reprezentat într-o mare parte un fenomen care a atras după sine o cooperare internațională menită să apere echilibrul și securitatea statelor.
Ca răspuns la activitățile teroriste, la consiliul Națiunilor Unite de pe 28 septembrie 2001 s-a adoptat rezoluția 1373. Toate statele membre se angajau să respecte prevederile menționate în rezoluție. Acestea includeau oprirea fondurilor de finanțare a activităților teroriste, condamnarea gestionării unor astfel de fonduri și împiedicarea folosirii acestora prin înghețarea conturilor în situațiile posibile, împiedicarea persoanelor legate de activitățile teroriste să le folosească ba mai mult, în cazul suspectării unor activități care contribuie direct sau indirect la asemenea activități, acestea să fie oprite, nici măcar cetățenilor nu li se permite prin prevederi facilitarea financiară a acestor tipuri de activități sau participarea în cadrul a astfel de activități teroriste ori relaționarea cu acestea.Așadar acest act interzice pentru început finanțarea de orice fel a activităților teroriste indiferent de către cine, cetățean al țării unde se desfășoară activitatea sau nu. Trebuia să existe o prevenire a folosirii fondurilor deja existente pentru executarea unor scopuri teroriste. Bineînțeles, aceste măsuri în mod teoretic trebuiau să aducă o eficiență în procesul de stopare a organizațiilor teroriste, fiind un prim pas în lupta împotriva terorii având în vedere că pentru punerea în practică a planurilor mârșave era într-adevăr nevoie de fonduri iar prin oprirea acestora se oprea practic, alimentarea acestor organizații. La început din solidaritate față de Statele Unite ale Americii apoi datorită simțirii amenințărilor reale ale terorismului asupra multor state, aceste măsuri au fost impuse. Mai puține înainte de 11 septembrie și mult mai numeroase după această perioadă, încercările organizațiilor teroriste de a aduce la cunoștință pericolul pe care îl reprezintă au făcut că statele amenințate să se unească împotriva acestora. ,,Când turnurile World Trade Center au căzut în New York, lumea a simțit impactul și a exprimat simpatie și solidaritate față de americani.”
Rezoluția 1373 continuă să ilustreze măsurile pe care statele trebuiau să le adopte în situația din acel moment, pentru eradicarea și evitarea activităților teroriste. Statele trebuiau să găsească modalități eficiente de a face schimb de informații în legătură cu persoanele care sunt bănuite de întreprinderea unor activități teroriste sau informații legate de operațiunile teroriste, informații cum ar fi cele legate de actele falsificate, trafic de arme sau rețele de teroriști și modalități tehnologice de comunicare între aceștia.
Statele mai trebuiau să coopereze între ele prin înțelegeri multilaterale pentru evitarea și stoparea unor asemenea operațiuni. Se cerea de asemenea respectarea prevederilor înscrise în rezoluția 1368 printre care se numără și ,,Chemarea tuturor statelor pentru aducerea în fata justiție a perpetuatorilor, organizatorilor și sponsorilor atacurilor teroriste” sau ca înainte de asigurarea azilului politic anumitor persoane să existe verificări din care să reiasă că aceste persoane nu au intenții în organizarea unor atacuri teroriste sau în susținerea acestora.
Se continua în această manieră chemarea statelor la unitate împotriva actelor de terorism care brusc, deveneau la acea vreme o amenințare mult mai mare decât în perioada anterioară. Verificările și împiedicarea desfășurării activităților organizațiilor teroriste erau printre principalele măsuri pe care aceste state se angajau se le adopte și nu doar atât, să le și implementeze în cadrul granițelor proprii. Unitatea s-a văzut a fi necesară așadar nu doar din solidaritate ci din dorința tuturor acestor state de a înlătura acest nou și mare pericol comun, al terorismului. Pe baza acestei probleme a unității au existat însă numeroase documente, fiecare cu clauze proprii.
Atacurile asupra World Trade Center si asupra Pentagonului cat și prăbușirea din Pennsylvania nu au avut ca victime doar cetățeni americani ci o gamă mai largă de naționalități. Astfel că aceste atacuri au fost percepute de către toate națiunile care au suferit pierderi umane. Acest lucru, pe lângă suferința celor implicate în mod direct, a atras după sine și o simpatie a națiunilor asupra Statelor Unite ale Americii și a scos la lumina necesitatea creării unui front comun împotriva unui factor negativ. De aceea reacția internațională nu a întârziat să apară. Începând cu rezoluția 1368 a Națiunilor Unite elaborată chiar în dată de 12 septembrie 2001 care condamnă aceste atacuri și care făcea apel la unitatea statelor împotriva terorismului până la documentele mult mai stufoase și mai complexe se poate vedea cum treptat statele se mobilizează în încercarea comună de combatere a amenințării teroriste.
,,Răspunsul European la atacurile de pe 11 septembrie a fost imediat și a fost susținut de o opinie publică plină de susținere și simpatie. Pe 12 septembrie, NATO a invocat articolul 5- apărarea comună- pentru prima dată în istoria sa” . Așadar NATO a luat imediate măsuri cu privire la atacurile produse asupra Statelor Unite ale Americii respectând mențiunile prevăzute în tratatul de la Washington în cazul ivirii unei astfel de situații și având în vedere că Statele Unite aveau în plan efectuarea unui răspuns armat în Afghanistan, multe dintre statele europene au decis să acorde ajutor acestora în misiunea prevăzută în Orientul Mijlociu. Așadar, cooperarea statelor europene cu Statele Unite ale Americii în aceste domenii a fost văzută ca un răspuns pozitiv în vederea alierii împotriva actelor teroriste. ,,În ceea ce privește Uniunea Europeană, de la început eforturile de a își întări abilitatea de a răspunde acestei noi amenințări a fost asociată cu recunoașterea faptului că nu este doar de dorit ci și esențială cooperarea cu Statele Unite”. Putem vedea în această situație începutul unei cooperări a Uniunii Europene cu Statele Unite ale Americii, cooperare necesară într-un război atât de mare împotriva unei forțe atât de puternice și lipsită de scrupule. Crearea unui cerc închis între aceste state, a fost și este încă necesară pentru o bună comunicare, o bună circulație a informațiilor și evitare a situațiilor nedorite. După cum este menționat anterior, mai ales Uniunea Europeană a văzut în această cooperare o necesitate pentru reducerea șanselor organizațiilor teroriste.
Și deși Uniunea Europeană a decis să coopereze în ceea ce privește terorismul, măsurile adoptate în perioada imediat următoare de către aceasta nu pot fi comparate cu măsurile adoptate de către Statele Unite ale Americii pentru că, în mod evident, acestea din urmă erau cele care fuseseră supuse unor grele încercări, rezultând o necesitate imediată de împiedicare a unor asemenea dezastre. În ceea ce privește Uniunea Europeană, aceasta a primit un răgaz, măsurile elaborate și implementate au avut un ritm mult mai lent. Ceea ce a determinat o accelerare a ritmului implementării acestora, au fost, în mod paradoxal atentatele de la Madrid: ,,Atacul terorist din Madrid, 11 martie 2004 au produs un nou nivel de urgență în eforturile Uniunii Europene împotriva terorismului”.
Nici regiunea asiatică de sud est nu a rămas imuna la cele întâmplate mai ales că nu era exclusă posibilitatea existenței unor atentate teroriste în această zonă. De aceea pe 5 noiembrie 2001 s-a semnat de către Asociația Națiunilor Asiatice de Sud Est ,,Declarația de Acțiune Comună Împotriva Terorismului”. ,, Membrii asociației au fost de acord să coopereze pentru blocarea fondurilor grupurilor teroriste, împărtășirea sistemului de intelligence și creșterea cooperării poliției.Așadar nici această zonă nu a rămas neacoperită de cooperarea internațională. Declarația mai sus menționată, reprezintă precum și celelalte rezoluții, o înșiruire de reguli, prevederi prin care se menționează modalități de prevenire a actelor de terorism, demascarea organizațiilor teroriste sau înghețarea fondurilor existente.
Declarația menționa că trebuiau revizuite și întărite practicile de combatere a terorismului, pentru suprimarea finanțelor care permit existența acestor atentate, trebuia să existe o mai bună cooperare între agențiile de aplicare a legii și o mai bună comunicare și schimb de informații cu privire la teroriști sau organizațiile teroriste sau ,,dezvoltarea capacității regionale de construire a programelor de îmbunătățire a capacităților membrilor Asociației de a investiga, detecta, monitoriza și raportă acte teroriste” .
Declarația se aseamănă cu rezoluțiile menționate anterior pentru că până la urma ceea ce urmăreau aceste state reprezenta un scop comun, combaterea terorismului care după cum se pare, trebuia făcut după un plan bine stabilit.
Măsurile luate de către statele membre ale Asociației Națiunilor Asiatice de Sud Est sunt diferite însă toate respectă mențiunile prevăzute în Declarație. De exemplu: ,,Republica populară chineză a amendat legea penală pentru pedepsirea în mod explicit a crimelor teroriste.”Într-adevăr amendarea legii pentru pedepsirea actelor teroriste într-un mod explicit este o metodă care face parte din procesul de eradicare a terorismului și reprezintă doar un singur exemplu din măsurile adoptate de China sau dintre măsurile adoptate de statele făcând parte din Asociația Națiunilor Asiatice de Sud Est și care face parte din recomandările menționate în Declarația mai sus menționată.
Continuând, vedem că nu doar partea asiatică a fost acoperită ci și cea Africană deoarece s-a dorit o unitate la scara cât mai mare a statelor de pe tot mapamondul împotriva terorismului, pentru că acesta reprezintă unul dintre realele și actualele pericole. ,,Cooperarea internațională evidențiază și Inițiativa Trans- Sahara Împotriva Terorismului. Acest proiect furnizează Nigeria, Mâli, Ciad și Mauritania antrenament pentru detectarea și provocarea teroriștilor care încearcă traversarea regiunii Sahel a Africii.”S-a dorit crearea unei vaste rețele de combatere a terorismului, a unei rețele de capcane pentru eradicarea acestui fenomen, împiedicarea organizațiilor teroriste de a putea ajunge la destinație sau de a putea accesa mijloacele necesare scopurilor acestora, în orice regiune existentă.
Putem observa că deși pare a reprezenta o problemă care vizează în mod direct Statele Unite ale Americii, problema terorismului nu poate fi delimitată în niciun caz în spațiul acestora. Fără a fi evident de la început, problema vizează toate statele care se tem pentru siguranța lor națională. Desigur, multe dintre acestea au luat măsuri preventive, cu mai multă sau mai puțină rapiditate, într-o măsură mai mare sau mai mică însă toate au avut un aport în vederea prevenirii acestei rețele criminale. Începând cu 11 septembrie și chiar până în momentul prezent cooperarea internațională ține piept amenințărilor teroriste și bineînțeles, trebuie continuată în același spirit. ,, Statele Unite și Uniunea Europeană trebuie să lucreze împreună pentru a construi înțelegerea publică în măsură de cooperare peste Atlantic și crescător, în jurul lumii.”
2. 3 Impactul asupra opiniei publice- Studiu de caz
În momentul în care vorbim despre niște evenimente catastrofale precum cele de pe 11 septembrie 2001, vorbim de o situație dusă la extreme, neobișnuită care creează în rândul oamenilor normali reacții dintre cele mai variate. În cazul evenimentelor tratate în această lucrare, s-a observat o reacție a oamenilor de pe tot globul legată de cele întâmplate. De la frică la furie, milă și solidaritate, mulți dintre aceștia și-au arătat compasiunea și dezacordul total față de aceste întâmplări atât de tragice. Prezentul studiu are ca scop ilustrarea modului in care opinia publica a fost influențată.
Dacă la nivel mondial reacția a fost evidentă, atunci ne putem întreba care a fost reacția oamenilor care locuiesc în Statele Unite ale Americii, cei care s-au aflat în contact direct cu dezastrele provocate, fie că s-au aflat departe de incidente, fie că au fost martori, victime sau că au avut oameni dragi care au picat prada atacurilor teroriste. Cu siguranță, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie menționat faptul că a existat un sentiment de unitate împotriva celor petrecute, sentimente de furie, de milă și de compasiune. ,,Reacția inițială a celor mai mulți dintre americani față de atacuri a fost de șoc, neîncredere și furie.”
Studiile întreprinse de American Enterprise Institute au fost unele complexe. Chestionarele aplicate de către membrii acestui institut au urmărit reacția americanilor încă din ziua întâmplării dezastrelor până la trecerea câtorva ani de la atentatele de pe 11 septembrie. Și nu doar perioada de timp este una îndelungată ci și temele asupra cărora respondenții au trebuit să își ofere părerea compun o gamă extrem de variată.
Pe baza interpretării răspunsurilor celor întrebați vom putea în continuare să observăm o mică parte din modul în care atentatele de la 11 Septembrie 2001 au influențat opinia publică imediat după dar și la câțiva ani după 11 Septembrie.
Reacțiile imediate ale persoanelor au fost dintre cele mai variate. Întrebate care dintre opțiunile enumerate se regăsesc în reacțiile personale față de atentatele de la 11 septembrie 2001 persoanele au răspuns conform graficelor 2.1, 2.2 sau 2.3.
Așadar reacția la cald a avut o mare intensitate astfel că majoritatea persoanelor care au participat la studii au răspuns că printre reacțiile lor la aceste atacuri s-au numărat: ,,Afișarea unui steag American” sau ,,arătarea afecțiunii către cei dragi în mod mai intens decât de obicei”.
Răspunsurile cetățenilor americani în ceea ce privește schimbarea modului de viață după atentatele de la 11 Septembrie au arătat o mica schimbare. Așadar întrebați ,,Ca rezultat al atentatelor de la 11 septembrie, credeți că americanii și-au schimbat radical modul de viață?” respondenții au oferit chiar pe 11 septembrie 2001 un procent de 49 % de răspunsuri afirmative și 45 % de răspunsuri negative, iar în martie 2002 procentele au evoluat la 55 % răspunsuri afirmative și 44 % răspunsuri negative, evoluând după cum putem vedea în graficul de mai jos.
Așadar putem observa că și după o perioadă de șase ani, americanii considera că modul de viață în cadrul Statelor Unite ale Americii s-a schimbat radical, chiar dacă diferența dintre cei care consideră valabil acest lucru și cei care gândesc opusul este foarte mică.
La întrebarea ,,În ultimele zile v-ați simțit deprimați datorită grijilor în legătură cu atacurile teroriste sau datorită războiului împotriva terorismului?” răspunsurile au variat de la 71% răspunsuri afirmative și 27% răspunsuri negative în Septembrie 2001 la 24 % de răspunsuri afirmative și 75 % de răspunsuri negative în Octombrie- Noiembrie 2001. Evoluția exactă o puteți observa în graficul numărul 2.5.
În ceea ce privește atitudinea cetățenilor americani față de arabi, putem observa că răspunsurile la întrebarea ,,În aceste zile, ați avut vreun sentiment negative față de arabi din cauza atacurilor?” au variat de la 24% de răspunsuri pozitive și 74% de răspunsuri negative în Septembrie 2001 la 15% răspunsuri pozitive și 83% răspunsuri negative în octombrie 2001.
Cercetările ne arată că reacția americanilor față de persoanele de religie musulmană nu s-a schimbat radical, însă incidentele imediat următoare atentatelor au arătat că oamenii au început sa nutrească dispreț față de musulmani, lucrurile degenerând de multe ori fără un motiv relevant. ,,Aproape imediat după tragedie, arabii și musulmanii și cei care păreau să fie arabi sau musulmani au devenit subiecții unor forme crude de prejudecată rasială.” Pentru crearea unor imagini mai clare cu privire la reacțiile unor cetățeni față de arabi și musulmani adică cu privire la nivelul existent de rasism și ura împotriva acestora trebuie ilustrat un caz concret, făcut public, al unui atac împotriva moscheei din Seattle: ,,La două zile după 11 septembrie, Patrick Cunningham a încercat sa dea foc mașinilor din parcarea moscheei Seattle apoi a atacat cu o armă de foc pelerinii. El a pledat vinovat și a fost condamnat la 78 de luni în închisoare.”
Vorbim despre o discriminare a cetățenilor Statelor Unite ale Americii, opinia publică care influențată de cele raportate, de faptul că cei care au deturnat avioanele s-au dovedit a fi musulmani, a generat o discriminare generală nefondată. Cu greu atacurile împotriva acestor persoane au început să scadă: ,,Totuși atacurile verbale și fizice împotriva musulmanilor americani au crescut în perioada imediat următoare evenimentelor de pe 11 septembrie.”
În ceea ce privește problema libertăților civile, întrebarea a fost ,,Considerați că administrația Bush a mers prea departe cu restricționarea libertăților civile, nu a mers prea departe sau balanță a fost echilibrată?”. Răspunsurile din Iulie 2006 au indicat 31% dintre procente în favoarea primei opțiuni, 12% în favoarea celei de-a doua și 52% în favoarea celei de-a treia opțiuni iar în August 2006 procentele au fost de 24%, 19% și 53%. Acest lucru indică așadar faptul că cetățenii intervievați considerau în mod majoritar că măsurile luate de administrația Bush sunt echilibrate.
Oamenii au fost dispuși chiar să renunțe la anumite libertăți civile pentru combaterea terorismului sau cel puțin acest lucru reiese din interpretarea procentajelor la întrebarea: ,,Ați fi dispuși să renunțați la o parte din libertatea dumneavoastră personal pentru a reduce amenințarea teroristă?”. Au existat un procent de 71% răspunsuri pozitive și 20% răspunsuri negative în Octombrie 2001 care a evoluat până la 54% răspunsuri pozitive și 36% răspunsuri negative în Mai 2006. Chiar și după aproape 5 ani de la dezastrele aviatice, răspunsurile au rămas tot majoritar pozitive, oamenii fiind dispuși să își sacrifice o parte din libertatea proprie pentru evitarea unor noi atentate teroriste.
Conform studiilor făcute în perioada imediat următoare atentatelor teroriste, pentru a afla reacția persoanelor, s-a descoperit o mobilizare și o solidaritate profundă și mult mai mare decât în perioada precedentă sau în perioada din anii următori. Și după cum menționam anterior, unele dintre reacțiile observate după 11 septembrie a fost creșterea spiritului de unitate națională, de patriotism, părerile au fost împărțite însă majoritatea persoanelor au simțit nevoia ulterioară acestei dați, să arate și să se simtă utili patriei. ,,Patriotismul a atins cel mai mare nivel de la cel de-al II-lea Război Mondial, 65% dintre americani au afișat steagul, comparat cu 25% care îl afișau înainte de 11 septembrie.”
Discutăm despre opinia publică și modul în care reacționează aceasta dar gândindu-ne în mod normal, nu toți oamenii din Statele Unite ale Americii sau de pe mapamond, dar rezumându-ne la primii menționați, au acces direct la informațiile corecte. Pe lângă faptul că subiectul este unul foarte complex, cu numeroase intrigi și așa numitele teorii ale conspirației care neagă faptul că aceste atentate au avut loc sau care acuza chiar guvernul de înfăptuirea acestora sau permiterea întâmplării acestor evenimente acesta mai este și greu de accesat. Numeroase documente au fost făcute publice, raportul comisiei de anchetă de asemenea însă oamenii au avut cele mai multe informații de aflat prin intermediul media. Media care este bineînțeles și ea împărțită în susținerea diverselor scenarii. Care este cel corect pot decide doar cei care urmăresc știrile, fiecare om a avut dreptul să creadă sau nu diversele scenarii expuse dar fără o voință a lor, oamenilor le-au fost induse sentimente sau mesaje subliminale care au generat reacțiile menționate în acest capitol. ,,De exemplu, în zilele, săptămânile și lunile de după atacuri, decizia de a merge la război în Afghanistan și Irak a fost susținută la nivel larg de știri și de majoritatea americanilor.”
Deși la început susținători ai răspunsului guvernului cu privire la atentatele de pe 11 septembrie, oamenii, au avut cu timpul schimbări de opinie atât cu privire la război cât și cu privire la informațiile difuzate. ,,Studii făcute la câteva săptămâni după atacuri au arătat că publicul American a susținut și crezut în răspunsul guvernului; în ceea ce privește forța militară situația a rămas așa timp de 18 luni.”În urma unor studii cu privire la impactul media asupra opiniei publice cu privire la războiul împotriva terorii s-a descoperit că oamenii sunt încă sensibili cu privire la informațiile care pot afecta emoțional în legătură cu războiul. Ceea ce surprinde este că o majoritate de 66% dintre persoanele care au fost întrebate au răspuns pozitiv si 31% au răspuns negativ la întrebarea : ,,În timp de război, considerați că guvernul ar trebui să aibă dreptul de a interzice companiilor de știri să raporteze informații militare impresionabile? ”Situația a evoluat și odată cu aceasta s-au schimbat și părerile oamenilor cu privire la susținerea războiului. După înțelegerea situației și a situațiilor existente, oamenii au început să susțină mai ales lupta împotriva terorismului fără utilizarea forței.
Reacțiile la cald au fost înlocuite cu reacții raționale. Iluzia combaterii terorismului în mod rapid prin război a fost demontată însă a trebuit să treacă timp și să existe pierderi pentru conștientizarea acestui lucru. Nu putem spune în mod exact care este procentul dezaprobării pierderilor umane și materiale din războiul pe care îl poartă Statele Unite ale Americii însă în mod clar, oamenii în mod majoritar nu mai doresc continuarea pierderilor. ,,Lunile de luptă s-au transformat în ani și costurile în sânge și bani au început să crească iar aprobarea publicului pentru prezența continuă a Statelor Unite în Irak a scăzut semnificativ”.
Americanii nu se mai încred așadar în această soluție, la 10 ani după evenimentele de pe 11 septembrie 2001, un studiu ne arată că oamenii condamnă acest răspuns al guvernului pentru criza economică existentă. Pierderile suferite și investițiile diverse sunt considerate a fi cauza acestor neajunsuri. La întrebarea ,,Cat considerați că această suprainvestiție a resurselor a contribuit la problemele economice ale Americii de astăzi?” 19% au considerat că suprainvestiția a contribuit într-o oarecare măsură și 40 % au considerat că suprainvestiția a contribuit mult la problemele economice ale Americii.
Ceea ce vedem aici este conștientizarea publicului cu privire la efectele războiului, conștientizare care vine destul de târziu, la zece ani după aprobarea în număr mare și susținerea acestuia. Aceste reacții însă nu trebuie să fie condamnate întrucât discutăm aici despre opinia publică, despre indivizi care în mod majoritar nu au instruire pentru analizarea și reacționarea într-un mod calculat la asemenea situații. Răspunsul lor negativ față de război, față de modalitatea de gestiune a autorităților a acestei situații, vine după zece ani tocmai pentru că acesta a reprezentat perioada de convingere a lor asupra situației de fapt.
Fiind în firea umană, gradul de impresionabilitate, uimire sau alte sentimente existente în perioada următoare unor evenimente de genul celor de la 11 septembrie 2001 scad odată cu trecerea timpului. Acțiuni cum ar fi ridicatul steagului sau donarea de bunuri nu mai sunt prezente în număr la fel de mare precum erau la acea dată.
Însă la trei ani după întâmplarea evenimentelor, oamenii considerau că politicile adoptate de Statele Unite ale Americii, strategia de securitate, controalele mai riguroase cât și celelalte măsuri au sporit siguranța din cadrul statelor. La intrebarea: ,,Credeți că Statele Unite ale Americii sunt mai sigure acum decât înainte de 11 septembrie?” pusa in Martie 2004, un procent de 58% dintre respondenți au răspuns afirmativ, 23% au raspuns negativ si 15% au raspuns spunand ca situatia nu s-a schimbat. Și după cum spuneam și mai sus, chiar dacă acest eșantion a indicat faptul că oamenii se simțeau mai siguri în acel moment lucrurile au evoluat iar răspunsul la întrebare, din anumite motive, s-a modificat indicând faptul că nu la fel de mulți oameni se simt mai siguri după atentatele de pe 11 septembrie.
Desigur au fost făcute numeroase cercetări, studii, interviuri menite să află situația în stare de evoluție a opiniei publice. Dacă poate aceasta influența sau nu deciziile la un nivel atât de mare este o problemă complexă însă într-adevăr opinia publică este un factor important care poate înclina balanța într-o anumită situație. Ceea ce mai putem spune este că chiar dacă schimbările survenite după data de 11 septembrie nu au fost implementate într-un mod brutal, acestea au fost totuși puse în practică și au intrat în obișnuința oamenilor iar viziunea lor asupra lumii s-a schimbat în mod dramatic. ,,Un studiu de opinie din septembrie 2007 a arătat că o mare majoritate (81%) dintre cei intervievați au fost de acord cu faptul de atacurile de pe 11 septembrie au modificat permanent viziunea publicului American asupra lumii”. Asupra lumii sau asupra persoanelor străine din Statele Unite, cert este că opinia publică este permanent influențată și în schimbare atât în legătură cu problema terorismului cât și în legătură cu alte probleme importante.
Concluzii
Ei bine, la mai mult de un deceniu după cele întâmplate pe 11 septembrie vedem în Statele Unite o națiune care încă nu și-a revenit după tragedia produsă, oameni a căror suferința încă a rămas, care sunt în continuare marcați de ceea ce se numește acum cel mai mare atac terorist al secolului. Atitudinea oamenilor față de aceste evenimente continuă să fie măsurată și studiată de către sondajele de opinie și de către cercetători și pe zi ce trece se descoperă faptul că rănile adânci ale acestei națiuni îi afectează pe aceștia dar și pe străinii care locuiesc în acel teritoriu.
În anii care au trecut de la 11 septembrie autoritățile și-au luat responsabilitatea luării unor măsuri care să împiedice existența în viitor a unor atacuri asemănătoare cu cele întâmplate. Conceptul de securitate s-a înrădăcinat adânc în spațiul american. Combaterea terorismului a mers chiar și mai departe de granițe, în mediul de origine căci combaterea lui se crede a fi eficientă printr-o atitudine ofensivă nu doar prin eliminarea celor care vin în cadrul domestic pentru a ataca ci dimpotrivă. ,,În cei cinci ani de pe 11 septembrie, cei care elaborează politicile Statelor Unite la toate nivelurile de guvernământ au alocat resurse masive- timp, energie și bani- pentru protejarea cetățenilor de atacurile teroriste”.
Situația continuă și după trecerea a aproape 13 ani de la data atentatelor, cetățenii se simt mai în siguranță acum decât înainte de 11 septembrie 2001 însă procentul în care ei se simt mai sigur acum nu este unul covârșitor și 48% dintre aceștia consideră că guvernul ar fi putut să facă mai multe eforturi în vederea protejării statelor de atacurile teroriste.Securitatea este prezentă, fără niciun dubiu în cadrul societății americane însă cât de în siguranță se simt oameni este o altă întrebare asupra căreia procentul de mai sus ne indică o ușoară înclinare a acestora sub nivelul majorității. Cu toate aceste lecțiile sunt învățate, implementarea lor a început încă din 2001 însă perfecționarea va mai dura ceva vreme ,,Dacă data de 11 septembrie ne-a învățat ceva este nevoia de întărire și finisarea aplicării legii direcționată către teroriști și către actele de terorism” .
Cel mai lung și mai puternic efect, războiul împotriva terorii. Considerat de guvern o fi o bună soluție împotriva eliminării terorismului la el acasă și susținut în mod paradoxal de către cetățeni acesta a căpătat dimensiuni mari și a însemnat încă de la început imense pierderi. Cu timpul dezaprobarea față de acesta a căpătat în rândul americanilor, contur. Dezaprobarea acestora a fost exprimată în mod direct prin numeroase proteste care însă nu au fost acceptate de către autorități. ,,Poliția a folosit gloate de cauciuc, pelete de lemn și gaze lacrimogene pentru a stopa un protest împotriva războiului din portul Oakland, pe 7 aprilie 2003 rănind câțiva demonstranți și docheri cel puțin unul dintre ei ajungând la spital.” Aceasta reprezintă doar una dintre situațiile de acest fel petrecute pe teritoriul American. Exemplele sunt multe iar folosirea forței pentru oprirea protestelor de acest fel ne indică o încălcare a drepturilor civile în Statele Unite. Vedem acum că nu doar străinii au avut de suferit în urma schimbărilor produse de atentate ci chiar și cetățenii statelor. În unele cazuri au fost luate și măsuri în acest sens. De exemplu: ,,Uniunea libertăților civile din Colorado a anunțat un proces împotriva departamentului de poliție din condamnând practicile de monitorizare și înregistrare a activităților pașnice de protest a rezidenților locali”.
Vorbind de libertățile civile ale imigranților de această dată, ne putem da seama că acestea s-au schimbat după simplul fapt menționat mai sus, încălcarea lor chiar în cazul cetățenilor. Autoritățile, sub presiunea riscului amenințărilor teroriste s-au pus într-o postură agresivă, au făcut noi reguli și au făcut apel la excesul de zel, nerespectând drepturile acestora, mai ales în cazul în care există o bănuială conform căruia un anumit individ ar întreprinde sau susține activitățile teroriste. Dacă principiul de funcționare până în acest moment era prezumția de nevinovăție, aceasta s-a schimbat în unele cazuri care implică cetățeni străini în prezumția de vinovăție în care aceștia au fost arestați și au stat în detenție fără să fie acuzați, doar pe baza suspiciunilor fiind declarați nevinovați doar în momentul demonstrării acestui fapt arătând încă o dată cât de puternice pot fi efectele atentatelor ,,Oamenii reținuți erau considerări vinovați până la dovedirea nevinovăției și erau ținuți luni de zile în condiții dure până când li se ordonă eliberarea.”
Permiterea întâmplării acestor fenomene au reprezentat devieri de la regulile stricte existente până atunci. Deși niciun fel de schimbare fie ea politică sau de altă natură nu ar fi trebuit să permită acest lucru, iată că terorismul a reușit să își întindă efectele negative și în această sferă creând o provocare pentru imigranții din Statele Unite, mai ales pentru musulmani arabi și persoanele din Asia de sud vest. ,,Răspunsurile către dezaprobările existente, date de către oficiali ai guvernului, așa cum au fost descrise în raport, violează în mod atât de clar litera și spiritul legii din teritoriu încât amenință sprijinul democrației”.
Și nu doar autoritățile au fost cele afectate de către atentatele de la 11 septembrie. Atitudinea tuturor cetățenilor față de imigranți s-a schimbat, scepticismul și-a făcut rezidența în cadrul granițelor americane, frică și suspiciunea s-au simțit că la ele acasă, toată încrederea de dinaintea acestei date s-a isprăvit. Cu timpul lucrurile s-au îmbunătățit însă chiar și astăzi mai există relicve ale trecutului care ridică piedici pentru imigranți sau chiar pentru turiști. Neputința executării unei analize raționale prin care să reiasă intențiile unor persoane a dus către o neîncredere generală a populației din Statele Unite ale Americii. ,, Publicul american a început să uite de ospitalitatea noastră tradițională față de străini.”
Schimbări în viața de zi cu zi, schimbări în politici, schimbări în domeniul aviatic, al asigurărilor, bancar, în sistemul de intelligence, în ceea ce privește drepturile imigranților, în modalitatea de implementarea a securității, în modalitatea de supraveghere și control sau a atitudinilor cetățenilor, toate acestea reprezintă efectele atentatelor de la 11 septembrie. O întorsătură ireversibilă care a creat nu doar Statelor Unite ci și celorlalte state provocări la tot pasul. ,,Tragediile naționale precum cea de pe 11 septembrie 2001 au un impact direct și profund nu doar asupra victimelor directe și asupra familiei dar și asupra publicului general.” Fenomenul a lăsat o învăluire de tristețe asupra oamenilor, deși nu se mai vorbește des despre atentate, amintirea lor este și astăzi prezentă prin efectele produse, prin războiul împotriva terorii, prin modificările survenite în multe domenii, la nivel mondial iar terorismul continuă să reprezinte o amenințare de care oamenii se tem și astăzi în ciuda tuturor măsurilor de siguranță.
Bibliografie :
Literatură de specialitate:
AARON, David L. si Ann M. BEAUCHESNE, The Post 9/11 Partnership: Transatlantic Cooperation against Terrosim. Policy paper, The Atlantic Council of the , , Decembrie 2004.
AKRAM, Susan M. si Kevin R. JOHNSON, “Race, civil rights and immigration law after September 11, 2001: The targeting of arabs and muslims” in New York University Annual Survey of American Law, Vol. 58, , 2002.
America and the War on Terrorism, AEI studies in public opinion, 24 Iulie 2008.
ASEAN declaration on joint action to counter terrorism, 2001.
ATKINS, Stephen E., The 9/11 Encyclopedia. Second Edition I, ABC- Clio, Santa Barbara, California, 2011.
Aviation and Transportation Security Act, 2001.
Aviation Security: 10 Years after the 9/11 Attacks, Air Line Pilot Association International, , 2011.
BIDDLE, Wendy E., Immigrants rights after 9/11, Chelsea House Publishers, New York, 2008.
BLALOCK, Garrick, Vrinda KADIYALI si Daniel H. SIMON, “The Impact of Post 9/11 Airport Security Measures on the Demand for Air TraveAirport security” in University of Chicago Press Journal of Law and Economics, volume 50, Chicago, 2007.
BOWMAN, Karlyn si Andrew RUGG, Public opinion and conspiracies, American Enterprise Institute for public policy research, SUA, 2013.
BRAM, Jason, James ORR si Carol RAPAPORT, “ Measuring the Effects of the September 11 Attack on New York City”, FRBNY Economic Policy Review, Volum 8, Numar 2.
CARTER, David L., A Guide for State, Local, and Tribal Law Enforcement Agencies Law enforcement intelligence, U. S. Department of Justice, Michigan, 2004.
Confronting Discrimination in the Post- 9/11 Era: Challenges and Opportunities Ten Years Later, A Report on the Civil Rights Division’s Post 9/11 Civil Rights Summit Hosted by George Washington University Law School, 19 Octombrie 2011.
Fact Sheet Regarding Post 9/11 Backlash Discrimination, 2001.
Freedom under fire. Dissent in Post- 9/11 America report, America Civil Liberty Union, New York, mai 2003.
Homeland Security Act of 2002, 2002.
Immigration Reform and Immigrant Responsibility Act of 1996, 1996.
Implementing Commission 9/11 Recommendation, Department of Homeland Security Progress, 2001.
Intelligence Reform and Terrorist Prevention Act of 2004, Public law 108–458—DEC. 17, 2004.
LIPTAK, Adam, “Civil liberties today”, The New York Times, 7 Septembrie 2011.
MAKINEN, Gail, coordonator, The Economic Effects of 9/11:A Retrospective Assessment, CRS Web, September 27, 2001.
MARKS, Stephen P. “International Law and the ‘War on Terrorism’: Post 9/11 Responses by the United States and Asia Pacific Countries” , Asia Pacific Law Review, Vol 14 No 1, LexisNexis, 2006.
MASUD, Enver, 9/11 Unveiled, The Wisdom Fund, Arlington, VA, 2008.
MCANDREWS, James J. si Simon M. POTTER, “Liquidity Effects of the Events of September 11, 2001”, FRBNY Economic Policy Review, Volum 8, Numar 2.
NAFZIGER, James, A. R., “Immigration and immigration law after 9/11: Getting it straight” , Denver Journal of International Law and Policy, 2009.
PETERSON, Marylin, Intelligence-Led Policing: The New Intelligence Architecture, Bureau of Justice Assistance, , Septembrie 2005.
Resolution 1368, United Nations, Security Council, 2001.
Resolution 1373, United Nations, Security Council, 2001.
Resolution 1377, United Nations, Security Council, 2001.
ROSENBLUM, Mark R., US Immigration Policy Since 9/11: Understanding the Stalemate over Comprehensive Immigration Reform, Migration Policy Institute, Washington D. C., 2011.
SMITH, Julianne si Thomas SANDERSON, Five years after 9/11: An Assessment of America’s War on Terror, THE CSIS PRESS, , 2006.
TELHAMI, Shibley s.a., The American Public on the 9/11 Decade A Study of American Public Opinion, The Anwar Sadat Chair University of Maryland, 8 Septembrie 2011.
The Impact of September 11 2001 on Aviation , International Air Transport Association.
The National Commission on Terrorist Attacks Upon the United States report, 2004.
Uniting and Strengthening by Providing Appropriate Tools Required
to Intercept and Obstruct Terrorism ( PATRIOT ACT), 2001.
Pagini web:
http://www.nytimes.com/interactive/2011/09/08/us/sept-11-reckoning/poll-graphic.html, consultat la 4.04. 2014.
Bibliografie :
Literatură de specialitate:
AARON, David L. si Ann M. BEAUCHESNE, The Post 9/11 Partnership: Transatlantic Cooperation against Terrosim. Policy paper, The Atlantic Council of the , , Decembrie 2004.
AKRAM, Susan M. si Kevin R. JOHNSON, “Race, civil rights and immigration law after September 11, 2001: The targeting of arabs and muslims” in New York University Annual Survey of American Law, Vol. 58, , 2002.
America and the War on Terrorism, AEI studies in public opinion, 24 Iulie 2008.
ASEAN declaration on joint action to counter terrorism, 2001.
ATKINS, Stephen E., The 9/11 Encyclopedia. Second Edition I, ABC- Clio, Santa Barbara, California, 2011.
Aviation and Transportation Security Act, 2001.
Aviation Security: 10 Years after the 9/11 Attacks, Air Line Pilot Association International, , 2011.
BIDDLE, Wendy E., Immigrants rights after 9/11, Chelsea House Publishers, New York, 2008.
BLALOCK, Garrick, Vrinda KADIYALI si Daniel H. SIMON, “The Impact of Post 9/11 Airport Security Measures on the Demand for Air TraveAirport security” in University of Chicago Press Journal of Law and Economics, volume 50, Chicago, 2007.
BOWMAN, Karlyn si Andrew RUGG, Public opinion and conspiracies, American Enterprise Institute for public policy research, SUA, 2013.
BRAM, Jason, James ORR si Carol RAPAPORT, “ Measuring the Effects of the September 11 Attack on New York City”, FRBNY Economic Policy Review, Volum 8, Numar 2.
CARTER, David L., A Guide for State, Local, and Tribal Law Enforcement Agencies Law enforcement intelligence, U. S. Department of Justice, Michigan, 2004.
Confronting Discrimination in the Post- 9/11 Era: Challenges and Opportunities Ten Years Later, A Report on the Civil Rights Division’s Post 9/11 Civil Rights Summit Hosted by George Washington University Law School, 19 Octombrie 2011.
Fact Sheet Regarding Post 9/11 Backlash Discrimination, 2001.
Freedom under fire. Dissent in Post- 9/11 America report, America Civil Liberty Union, New York, mai 2003.
Homeland Security Act of 2002, 2002.
Immigration Reform and Immigrant Responsibility Act of 1996, 1996.
Implementing Commission 9/11 Recommendation, Department of Homeland Security Progress, 2001.
Intelligence Reform and Terrorist Prevention Act of 2004, Public law 108–458—DEC. 17, 2004.
LIPTAK, Adam, “Civil liberties today”, The New York Times, 7 Septembrie 2011.
MAKINEN, Gail, coordonator, The Economic Effects of 9/11:A Retrospective Assessment, CRS Web, September 27, 2001.
MARKS, Stephen P. “International Law and the ‘War on Terrorism’: Post 9/11 Responses by the United States and Asia Pacific Countries” , Asia Pacific Law Review, Vol 14 No 1, LexisNexis, 2006.
MASUD, Enver, 9/11 Unveiled, The Wisdom Fund, Arlington, VA, 2008.
MCANDREWS, James J. si Simon M. POTTER, “Liquidity Effects of the Events of September 11, 2001”, FRBNY Economic Policy Review, Volum 8, Numar 2.
NAFZIGER, James, A. R., “Immigration and immigration law after 9/11: Getting it straight” , Denver Journal of International Law and Policy, 2009.
PETERSON, Marylin, Intelligence-Led Policing: The New Intelligence Architecture, Bureau of Justice Assistance, , Septembrie 2005.
Resolution 1368, United Nations, Security Council, 2001.
Resolution 1373, United Nations, Security Council, 2001.
Resolution 1377, United Nations, Security Council, 2001.
ROSENBLUM, Mark R., US Immigration Policy Since 9/11: Understanding the Stalemate over Comprehensive Immigration Reform, Migration Policy Institute, Washington D. C., 2011.
SMITH, Julianne si Thomas SANDERSON, Five years after 9/11: An Assessment of America’s War on Terror, THE CSIS PRESS, , 2006.
TELHAMI, Shibley s.a., The American Public on the 9/11 Decade A Study of American Public Opinion, The Anwar Sadat Chair University of Maryland, 8 Septembrie 2011.
The Impact of September 11 2001 on Aviation , International Air Transport Association.
The National Commission on Terrorist Attacks Upon the United States report, 2004.
Uniting and Strengthening by Providing Appropriate Tools Required
to Intercept and Obstruct Terrorism ( PATRIOT ACT), 2001.
Pagini web:
http://www.nytimes.com/interactive/2011/09/08/us/sept-11-reckoning/poll-graphic.html, consultat la 4.04. 2014.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efectele Antentatelor de la 11 Septembrie 2001 (ID: 165133)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.