Efecte ale Violentei Asupra Copilului In Familie
CUPRINS
Introducere
CAPITOLUL 1: VIOLENȚA ASUPRA COPILULUI
1.1 Definiții ale conceptelor cheie
1.2 Perspective teoretice privind violenta asupra copiilor
1.3. Tipurile de violență în familie manifestate asupra asupra copilului
1.4. Clasificarea cauzelor și efectele violenței în familie asupra copilului
1.5. Modalitați de intervenție în prevenirea și combaterea violenței asupra copilului
1.5.1 .Niveluri de prevenire
1.5.2. Servici destinate recuperări copilului abuzat, neglijat
CAPITOLUL 2: METOTDOLOGIE
2.1. Obiectivele cercetării
2.2. Ipotezele cercertării
2.3. Universul populației și eșantionarea
2.4. Definirea conceptelor și operaționalizarea
2.5. Metode și instrumente
2.6. Analiza datelor
2.7. Intervenția personalizată în procedura de soluționare a cazurilor
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Violența domestică este, înainte de toate, o violare a drepturilor omului, efectele și consecințele sale se regăsesc pe mai multe planuri, afectând calitatea vieții și securitatea victimelor. Problema cu care se confruntă în prezent familiile, în societățile contemporane, parte componentă a unei probleme sociale mai largi, implică toate formele de violență existente în cadrul familiei.
Prin lucrarea “Efecte ale violenței asupra copilului în familie”, mi-am propus să evidențiez problematica fenomenului de violență intrafamilială. Amploarea manifestarilor violente în cadrul familiilor a impus crearea unui compartiment distinct de activitate în domeniul asistenței sociale, prin care se urmărește diminuarea numărului de victime ale violenței domestice, cu prioritate pentru categoriile vulnerabile, femei, copii și persoane vârstnice.
Gravitatea consecințelor actelor agresive, pe termen scurt, dar mai ales lung, asupra copiilor, victime ale lor violenței intrafamiliale, este unul dintre motivele pentru care mi-am propus aprofundarea cunoștințelor în acest domeniu, pentru că doar prin conștietizarea și cunoașterea fenomenului, acestea se pot diminua.
Lucrarea este structurată în două capitole, astfel:
Violența asupra copilului;
Metotdologie.
Prima parte a lucrării cuprinde definitii ale conceptelor cheie aspecte cu privire la perspective teoretice privind violenta asupra copiilor, clasificări privind tipurile de violență și a cauzelor și efectele în familie manifestate asupra asupra copilului . în același capitol mi-am propus să prezint o gamă variată de modalitățile de intervenție în prevenirea și combaterea violenței asupra copilului, a nivelurilor prevenire și a serviciilor destinate recuperări copilului abuzat, neglijat.
Astfel, în ultima perioadă a fost înființată o rețea de servicii care oferă sprijin specializat persoanelor care se confruntă cu acte de violență intafamilială.
Cu toate acestea actele agresive exercitate de către un membru al familiei asupra altui membru al familiei, se află în continuă creștere. Afirmația de mai sus este validată de numeroase statistici efectuate în ceea ce privește violența intrafamilială să abordez o parte dintre.
Cele șapte subcapitole ale capitolului doi reprezintă partea practică a lucrării și cuprind informații referitoare la consecințele, efectele, implicațiile psihologice ale actului agresional privind copilul victimă a violenței intrafamiliale.
Pentru a marca elementele prezentate în partea teoretică a lucrării – tipuri/forme, cauze, consecințe, eficiența modalităților de intervenție în prevenirea și combaterea violenței asupra copilului – mi-am propus să inițiez un studiu aplicat pe un grup de subiecți, reprezentat de beneficiarii Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea. În același context vor fi prezentate și modalitățile de soluționare a cazurilor de violență domestică, prin intervenții persoanlizate, în funcție de particularitățile fiecărei familii.
CAPITOLUL. 1.
VIOLENȚA ASUPRA COPILULUI
1.1.DEFINIȚII ALE CONCEPTELOR CHEIE
Violența este orice formă de agresiune exercitată de către un membru al familiei asupra altui membru al familiei care de cele mai multe ori provoacă traume care sunt depașite foarte greu sau chiar deloc și care au o mare însemnătate asupra viitorului.
Maria Roth în cartea,, Copii și femei victime ale violenței’’ ne relatează faptul că violența face parte din viața cotidiană a comunitați noastre, care ne primejduieste si ne umbrește siguranța. Țelurile ei sunt foarte variate acaparând mai multe ranguri și grupuri vulnerabile ale societații noastre, copiii, femeile, persoane de altă etnie sau altă religie, persoana de vârsta a III-a, violența se poate manifesta și asupra viețuitoarelor sau a obictelor .Roth (2005:6)
Violența are mai multe forme de manifestare: fizică, psihologică, economică, sexuală, socială etc.
Violența fizică este o formă de agresiune exercitată voluntar care poate produce leziuni corporale. Autorul Șerban Ionescu în cartea Evaluare, prevenire, intervenție ne expune ideile și cunoștințele sale în legatură cu problema violenței fizice în special ceea manifestată asupra copilului, aceasta fiind o acțiune violentă exercitată asupra copilului, premeditată de către abuzator acesta provocându-i traume fizice, psihologice sau sociale care pot duce chiar și la moarte în cazuri majore. ”Printre consecințele comportamentelor extreme care pot fi regăsite în semnalările referitoare la copiii abuzați fizic putem cita: arsurile de țigara, fracturile, hemoragiile interne. Acestea sunt consecințele cel mai des semnalate și indentificate de medicii din spitale pentru că ele au consecințe grave asupra dezvoltării copilului. Pedepsele corporale acceptabile din punct de vedere cultural (bătăi la fund, palme) sunt cu risc atunci când sunt frecvente. Se poate face distincția între violența <<legitimă>> pentru abuzator, care este justificată în ochii acestuia (de exemplu, atunci când este legată de corectarea unui tip de comporatment), și violența <<nelegitimă>>, nejustificată (ca de exemplu, arderea copilului cu țigarea)” Șerban (2001:17)
Violența psihologică este o formă de abuz care poate produce dezechilibru la nivel psihic în această formă sunt încadrate : intimidările, șantajul, controlul excesiv asupra persoanei, șantajul cu sinuciderea, insultele, amenințarea, criticile nefondate, amenințarea cu violul sau că o va părăsi. În sfera violenței psihologice contează mai mult mesajul care îl transmite agresorul victimei și cum îl percepe aceasta și ce efecte are asupra ei.
Sorin Rădulescu (2001:30) în cartea sociologia violenței (inta)familiale ne definește violența psihologică ca fiind caracterizată prin amenintări, prin preluarea controlului deplin asupra unei persoane, șantaj, impunerea anumnitor reguli cu privire la comunicarea cu alte perosane, deținerea controlului permanent prin interogări, neacordarea libertăți de a comunica cu familia și tot odată contribuirea la scăderea stimei de sine a victimei, intimidare prin supremație și prin amenințare ca o va ucide, autoritar prin control asupra timpului, acțiunilor și vorbelor victimei.
Insultarea copilului (prin adresarea de injuri sau jigniri), izolarea copilului într-un spațiu închis (debara, subsol sau cameră întunecată) umilirea în particular sau față de alte persoane, respingerea atunci când copilul are mai mare nevoie. Acestea sunt forme ale violenței psihologice asupra copiilor.
,,Față de abuzul fizic violența psihologică este îndreptată, de obicei, spre copiii mai mari. După un studiu realizat de American Association for Protecting Children (1988) copiii violențati psihologic au în medie de 7,87 ani în timp ce cei abuzați fizic au 5,54 ani”. Șerban (2001:17)
Violența sexuală este orice act cu tentă sexuală săvârșit prin costrangere provocându-i victimei suferintă emoțională. Oricine poate abuza sexual un copil: un frate mai mare sau o soră parinții, alte rude, peroană care are grijă de copil, vecinii, persoane din personalul școli sau peronalul centrelor de zi sau de tip rezidențial etc. și se poate petrece oriunde, acasă, la școală la prieteni acasă în mediul rural sau urban din această cauza un copil necesită o supraveghere foarte atentă în primul rând din partea parințiilor.
“Violența sexuală se explică prin forțarea victimei de a avea relații sexuale nedorite de către altă persoanã (agresor) din familie. Acest lucru este greu de demonstrat, victima fiind supusă anumitor proceduri de investigare ce pot fi dureroase și umilitoare. Sunt puține astfel de cazuri raportate poliției. Victimele se tem să nu fie blamate, batjocorite sau învinuite de societate pentru ceea ce li s-a întâmplat. Violul se traduce prin crima sexual comisă de către un bărbat care abuzează prin forță de o femeie sau de o fată” Sillamy (2000:338)
,, Abuzurile sexuale asupra copiilor pot fi definite ca orice participare a aunui copil, sau a unui adolescent la activități necorespunzătoare vârstei și dezvoltări lui psihosexuale pe care el nu este în măsura să le înțeleagă, activități la care este supus prin constrângere, violență sau prin seducție, sau care încalcă tabu-urile sociale” Gerard Lopez (2001:10)
Violența economică este acea formă prin care un mebmru al familiei este deprivat de resurse necesare unui trai decent. Dacă un membru al familiei este mai dominator si mai autoritar poate interzice altui mebmru din familie accesul la resurse.
Violența economicã constă în contolul abuzatorului aupra victimei, necordarea dreptului de lua decizi în ceea ce privește partea financiară dar și control asupra veniturilor acesteia , monitorizarea atentă a cheltuielilor. În cazul în care victima nu are un loc de muncă stabil și depinde din punct de vedere financiar de agrsor, acesta îi poate lua dreptul de a își achiziționa nevoile elementare. În acest mod victima se poate simți inutilă, intimidată, iresponsabilă ceea ce duce la scăderea stimei de sine și căpătarea sentimentului de inutiliate. Abuzatorul încearcă să dețină controlul financiar astfel încât victima să se simtă lipsită de putere și de încredere în forțele propi. Devastarea lucrurilor de către abuzator, care aparțin victimei, face parte din conceptual de violență economică .Ferréol ( 2009: 142).
În ne sunt prezentate anumite caracteristici ce țin de referințele violenței deomestice:
,,sbuzul copilului în familie;
violența la nivelul relației cu cuplu (violența maritală);
violența între farți;
abuzul și vilența asupra părinților sau a membrilor vârstnici ai familiei.” Barbasa Emilia (2010:4)
“Violența economică se manifestă prin comportamente precum: interdicția din partea agresorului ca victima să se angajeze sau să-și păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesitățile de bază și neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei, neimplicarea agresorului în cheltuielile ocazionale de administrarea locuinței și creșterea și îngrijirea copilului”.Legea nr. 217/2003 – privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
Violența socială presupune, interzicerea în mod conștient de a menține legături cu membrii comunității. În cele mai multe cazuri această formă de violență se regăsește în familile care au probleme de cuplu, si astfel intervine gelozia, sau au alte perspective asupra vieții, si nu pot socializa cu cei din jur, din această categorie mai fac parte și parinți care consideră că copiii lor sunt mai presus sau din altă clasă socială și nu au acordu de a comunica cu alți copiii.
“În cazul violentei sociale, agresorul îi interzice sau îi restrictioneazã victimei libertatea de a-si vizita sau de a-si vedea rudele, prietenii sau de a merge la se în cheltuielile ocazionale de administrarea locuinței și creșterea și îngrijirea copilului”.Legea nr. 217/2003 – privind prevenirea și combaterea violenței în familie.
Violența socială presupune, interzicerea în mod conștient de a menține legături cu membrii comunității. În cele mai multe cazuri această formă de violență se regăsește în familile care au probleme de cuplu, si astfel intervine gelozia, sau au alte perspective asupra vieții, si nu pot socializa cu cei din jur, din această categorie mai fac parte și parinți care consideră că copiii lor sunt mai presus sau din altă clasă socială și nu au acordu de a comunica cu alți copiii.
“În cazul violentei sociale, agresorul îi interzice sau îi restrictioneazã victimei libertatea de a-si vizita sau de a-si vedea rudele, prietenii sau de a merge la serviciu. Victima poate fi forțatã sã renunțe la orice activitate ce ține de exterior sau de intrarea în contact cu alte persoane, închiderea în casã, de izolarea totalã/partial de ceilalți. Violența socialã mai presupune monitorizarea tuturor activitãților victimei de cãtre agresor si contorizarea timpului petrecut afarã si a persoanelor întâlnite. În acest caz, victima se simte tot timpul urmăritã si are o stare de permanență tensiune psihicã. O astfel de izolare a victimei îi anuleazã acesteia toate posibilitățile de a riposta împotriva violenței, de a-și cunoaste drepturile și de a căuta ajutor calificat.” Ferréol ( 2009:142.)
Autoarea Maria Roth în cartea Copii și femei victime ale violenței își expune ideile și cunoștințele cu privire la problema violenței în familie, problemă care la noi în țară a luat amploare și împotriva careia nu s-au luat măsuri așa cum în alte țări guvernul a facuto. De exemplu în anul 2003 legea în anumite țări nu permite pălmuierea frcventă a copilului acest lucru este ilegal dar nu iși în Romania, în acest caz autoritățiile oferă servicii parinților pentru a învața tactici de pedepsire nonviolente și astfel violența este evitată.
,,Violența socială reprezintă o formă de violență psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activitaților acesteia și care are drept rezultat întreruperea sau insuficiența relațiilor sociale, precum si restrângerea accesului la informație sau asistență”. Nivoră, Titian și Teșiu (2007:8)
,,Abuzul emoțional reprezintă eșecul adultului de care copilul este foarte legat de a oferi un mediu de dezvoltare corespunzător sau/ și acte comportamentale care pot dăuna dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale. Aceste comportamente inadecvate față de copil pot fi restricții de deplasare, discriminare, ridicularizare, umilire, denigrare, amenințare sau alte forme de tratament ostil și de respingere.”Revistă de Asistență Socială nr.1(2003:37)
De asemenea Maria Roth ne acordă informații cu privire la scopul carți, informați foarte folositoare cititorului de rând pentru a întelege mai ușor problema abordată în carte, aceasta spune: ,,Scopul acestei cărți este în primul rând promovarea intereselor victimelor violenței din familie, precum și prezentarea unor puncte de vedere privind teoriile și practicile muncii profesioniștilor în domeniul bunăstării copilului. Prin aceasta încerc:
sensibilizarea cititorului față de nevoile și suferințele copiilor și femeilor victime ale violenței;
înțelegerea punctelor de vedere teoretice care pot clarifica mecanismele fenomenelor de violență în familie;
analiza condițiilor sociale, familiale și individuale care pot conduce la agresivitate împotriva copiilor;
familiarizarea cititorului cu tehnicile și scopurile evaluării și intervenției în cazul copiilor abuzați, neglijați sau abandonați;
conștientizarea studenților și a profesioniștilor privind existența unor mecanisme sociale și legislative de combatere a violenței.” Roth ( 2003:9)
Mihai-Bogdan Iovu (2011:192) în cartea Maltratarea Copilului în familia românească de la teorie la practică face referire la rata violenței în familie asupra copilului iar pentru a înțelege mai bine concepul de violență, a folosit doua teori: teoria dezorganizăii sociale si teoria ecologico-interacționistă, autorul ne explică “Prin abordarea teoretico-epistemologică și metodologică lucrarea aduce contributii importante la o arie bine determinată de cercetări și anume maltratarea copilului, cu atât mai mult cu cât este realizată în spațiul românesc și utilizează un instrument standardizat la nivel european. Datele oferite sunt un prim pas în conturarea unui tablou comparativ cu privire la incidența fenomenelor de abuz și neglijare.
Rezultatele sunt utile atât în spațiul sociologic (sociologia copilului, sociologia urbană, sociologia familiei, sociologia abuzului), psihologic (atitudini parentale) si politicilor sociale, dovedindu-și astfel caracterul interdisciplinar.”
1.2 PERSPECTIVE TEORETICE PRIVIND VIOLENȚA ASUPRA COPIILOR
Având în vedere problema violenței în familie au fost lansate mai multe toerii care se bazează pe observații empirice și paradigm explicative.
Teoria ,,masculului agresiv” își are baza în cercetările care studiază procentajul de persoane de sex masculin și feminin, care se aflau în închisori. Din care rezultă că femeile sunt mai puțin violente având un procent de 7,1% din totalul persoanelor aflate în arest în anul 2004, iar bărbați cu un procent de 76% în anul 2006 dau dovadă de un caracter violent și de o supremație. Muntean, Munteanu (2001:28)
Teoria ,,masculului agrsiv” o putem regăsi în multe familii în care există conflicte și neînțelegeri, în care bărbatul este cel caruia îi place să dețină controlul, să fie autoritar față de femeie și copii, și din climatul familial este membru cel mai agresiv.
Maria Roth explică teoria transmiterii multigeneraționale a abuzului ca fiind fenomenul prin care problemele psihosociale sunt dobândite din generație în generație, în urma investigațiilor descoperindu-se că persoanele care au fost abuzate în copilărie de către membri familiei au devenit și ei violenți cu copiii lor din cauza unei copilării nefericite și traumelor suferite.Roth (2006:138)
În momentul în care o persoană în copilărie este abuzată fizic și tot odată psihologic de către o persoană sau mai ales de către părinți, există o posibilitate mare ca pe viitor să recurgă la violență în situați critice sau chiar în orice situație, astfel simițindu-se mai autoritar și fiind vulnerabil datorită traumelor din copilarie.
,,Teoria atașamentului afirmă că ființele umane creează ,, modele de lucru” persoanele în interacțiune cu figurile de care sunt atașate . Aceasta apare în urma experienței acumulate prin interacțiunile ființei umane de-a lungul vieții.”Kari Killen (1998:70).
Teoria rolului social ne este elucidată în trataul de asistență socială. ,, Asumpția centrală a teoriei este că parinții adoptivi prezintă un handicap de rol rezultat din diferențele existente între parentalitatea biologică și cea adoptivă, pentru care nu există prescripții culturale și care determină solicitări, provocări și conflicte unice” Neamțu(2011:766)
Teoria neajutorării învățate, emisă de Leonore Walker sociolog american, aduce în vedere faptul că acțiunile provin din experiențele precedente. Atunci când o persoană de sex masculin sau feminin își pierde încrederea în forțele propii din cauza experiențelor anterioare și nu mai are control asupra situațiilor defavorabile, devenine o marionetă subordonată cerințelor celorlalți, aceasta având stima de sine scâzută și adoptând o atitudine pasivă. Rădulescu (2001:39)
În teoria anterioară ni se explică fenomenul prin care o persoană poate fi contolată prin gesturi violente repetate acestea conducând la o nesigurață în toate activitățile.
,,Se consideră că modelul lui Erikson stabileste legătura între teoriile psihodinamice tradiționale și practicile terapeutice mai noi. Această teorie recunoaște rolul important al mediului social în dezvoltarea trăsăturilor de personalitate și a funcțoiilor umane în general. Erik Erikson (1950) a propus împărțirea dezvoltării în opt stadii care se întind pe tot parcursul vieții”. Neamțu (2011:309).
Teoria Eului, în primul stadiu, ni se explica că în cazul în care parinții mai ales mama reacționează în mod pozitiv nevoilor biologice de emoție și protecție a copiluli atunci copilul v-a acumula încredre în cei din jur. Dacă nevoile lui nu vor fi indeplinite, atunci copilul v-a dobândi anumite sentimente de nesiguranță și neîncredere. Neamțu (2011:309).
Teoria sistemelor ne este prezentată prin prisma autorului Kari Killen în cartea ,,Copilul Maltratat”care ,, nu consideă că folosirea puterii e necesară . Folosirea puterii joacă un rol central însă în situațiile de maltratare Killen (1998:73)
,,O teorie foarte raspândită privind explicarea violenței și agresivității este teoria behavioristă stimul-reacție care duce la relația dintre frustrare și agresiune. Studiile neurofiziologice au pus de mult în evidență modificările provocate în organism de factorii de stres. Este vorba de sindroamele generale și locale de adaptare, ca reacție de apărare a organismului atacat” Nicolae Frigioiu (2009:64)
,,Teoria transmiterii multigeneraționale a abuzului. Această teroie postulează faptul că problemele psihosociale sunt transmise din generație în generație. Pe baza investigațiilor efectuate în cazurile de abuz împotriva copiilor s-a constatat că părinții abuzivi proveneau din familii cu grad crescut de violență, fiind ei înșiși abuzați în copilărie” Revista de Asistență Socială nr 3-4 (2003:50)
1.3. TIPURILE DE VIOLENȚĂ ÎN FAMILIE, MANIFESTATE ASUPRA COPILULUI
În lectura de specialitate putem descoperi mai multe forme de violență explicate și discutate de către autori. În Revista de Asistență Socială nr.1-2-2005 ne sunt expuse tipurile de violență ca fiind structurate astfel: ,, Tipurile de abuz sunt: fizic, psihologic (emoțional) și sexual, dar în realitate este întotdeauna vorba despre o întrepătrundere a acestor forme. După nivelul la care se produce abuzul putem vorbi despre abuz familial, instituțional și societal”(2005:72).
,, Violența fizică poate provoca, moartea, vătămarea corporală sau privarea de libertate” Muntean, Munteanu (2011:25).
Violența fizică este formă de agresiune a sanătății fizice, exercitată de un agresor care poate amenința cu această agresiune. Este formată din lovituri și gesturi care pot reda durere fizică dar și psihică, abuzul fizic poate însemna și distrugerea bunurilor persoanei agresate astfel creându-i o teamă și o nesiguranță în acțiunile pe care le desfășoară. Gravitatea actelor de violență pot conduce la răni grave necesitând îngrijire specializată, sau chiar pot ajunge la deces. Roth (2005:12)
,,Abuzul emoțional sau violența psihologică regrupează în același timp violența verbală (insultarea copilului, umilirea, denigrarea, respingerea, refuzul), pedepsele abuzive și izolarea (de exemplu închiderea copilului într-un dulap, timp de mai multe ore) și exigențele excesive care pun copilul în situație de eșec, sau amenințările,ca, de exemplu, amenințarea cu moartea.
Violența psihologică se caracterizează printr-o formă de violență repetată și susținută” Șerban (2001:17).
Mentalitatea unui copil nu este la fel de dezvoltată ca a unui om matur, dar percepe momentele în care sunt conflicte de exemplu când tonalitatea vocii este mai ridicată sau cand îi sunt adresate insulte, mai ales de la persoana în care el are încredere și simte o siguranță, unul dintre parinți sau ambi.
,, Violența domestică este una dintre problemele sociale care afectează în mod grav și direct familia și copilul. Dincolo de efectele imediate ale violenței, dezvoltarea copilului este afectată prin participarea directă sau indirectă la conflictele între părinți. Dincolo de prezența sa într-un climat deloc propice dezvoltării personalității sale în mod echilibart și sănătos, copilul devine adesea ținta frustrării părintelui agresor, frustrare manifestată în plan fizic, emoțional sau sexual” Smaranda Popa(2000:137).
Violența sexuală asupra coplilui poate fi înfaptuită de către părinți, un alt membru al familei precum și de către alte persoane de încredere, un exemplu ar fi persoana care este responsabilă de copil (bonă). În cadrul violenței sexuale se regăsesc urmatoarele fapte: jocuri cu tentă sexuală, limbaj neadecvat, vizionarea revistelor cu tentă sexuală(porno) sau masturbarea în preajma copiilor. Agresorul sexual urmărește satisfacerea nevoilor propii din punct de vedere sexual. Kari Killen(1998:40).
Petru Iluț susține având în vedere baza cercetărilor efectuate în domeniu violenței că „ violența familială este un răspuns complex la anumite condțtii: sărăcia, lipsa de putere sociopolitica, promovarea în mass-media a violenței față de femei, ideologia dominației și a agresivității masculine”Pertu Iliuț (2005:157)
,, Abuzați care au probleme se confrunta cu nevoia, dependența și vulnerabilitatea în sine și de altele. Amintiri dureroase din copilăria lor de multe ori înseamnă că au avut experiențe de stres, chiar teama, ori de câte ori se confruntă cu un comportament de dependență și de atașament emoțional” David Howe (2005:67)
,,Abuzul instituțional se referă la abuzul fizic, emoțional și psihosocial exercitat în instituțiile de protecție socială.
Abuzul familial este comis de mebrii familiei, de cei în care copilul are încredere și sunt investiți cu îngrijirea acestuia.
Abuzul societal este suma atitudinilor și valorilor socității care împiedică buna dezvolatre a copilului” Revista de Asistență Socială nr 1.2 (2005:74)
Violența expresiva ne este definită în cartea Sociologia Violenței (Intra)familiale ca fiind ,,Violența expresivă- care definește pe acei agresori care tind să ,,explodeze” în situațiile conflictuale , neavând resursele necesare pentru a se controla.
Violența instrumentală- care caracterizează pe acei agresori cărora nu le lipsesc capacitățile intelectuale și sociale pentru a se controla și a căror acte de violență nu au caracter impulsive” Rădulescu (2011:21/22).
Violența verbală se exprimă prin tonalitatea ridicată a vocii, prin nervozitate crescută, în timpul comunicări cu o altă persoană. Certurile între parteneri care conțin injuri la adresa parteneruluil, tonul autoritar care este folosit în timpul discuților aprinse, modul în care își spun punctual de vedere fără a se asculta între ei, și fără a da drept la replică, aducere în discuți a problemelor și a greșelilor mai vechi. Balica (2008:33).
,, Vorbim de neglijare atunci când persoana care răspunde de copil omit gesturile necesare unei bune dezvoltări a acestuia. Neglijarea gravă se întâlnește atunci când viața copilului este în pericol prin ignorarea nevoilor sale vitale . Se descoperă atunci o malnutriție severă sau un eșec în amenținerea copilului într-o bună stare de sănatate” Șerban (2001:19).
,,Violența conflictuală presupune existența unor relații interpersoanele între agresor și victimă anterioară conflictului (omor conjugal), în timp ce în cazul violenței predatoare nu există relatii între persoanele implicate în agresiune (de exemplu: comiterea unui omor pentru a fura, violul săvârșit asupra unei femei necunoscute)” Balica (2008:31).
Violența socială ,, Persoanele care au suferit violență social în familie sunt majoritatea de etnie română, religie ortodoxă, căsătoriți cu acte ocupați sau pensionari și așa mai departe .
Spre deosebire de celelalte tipuri de violență în familie, acest tip de abuzuri, în cele mai multe cazuri, au loc,, o singura dată” sau ,,de câteva ori” pe perioade mai scurte de timp, în medie de 3,5 ani.”Ferreol, Neculau (2003:99/100).
Violența domestic din zonele sărace ne este explicată în cartea Critica violenței ,,Violența domestică face parte din experințele lor de viață de-a lungul tuturor ciclurilor de viață , ceea ce, cu mare probabilitate, va fi adevărat și pentru copiii de azi, socializați în familial sărace din zonele sărace, care vor învăța și, la rândul lor, vor adopta comportamenul violent în familie” Walter Benjamin(326:2004).
Neglijarea medicală cuprinde copiii care nu primesc un bun tratamen din parte părinților, care nu primesc o hrană sănatoasă sau suficientă, care primesc medicamente neadecvate vârstei sau boli lor, sau care nu primesc deloc medicamente, părinți ignorând boala, iar aceștia își pot pierde din funcțile organismelor sau mai rau în urma relelor tratament pot deceda. Neamțu (2011:387).
,, Comportamentele autoagresive pot lua diferite forme. Copilul se poate angaja în activități fizice periculoase, se poate automutila, poate să refuze alimentația sau, dimpotrivă, să se supraalimenteze, poate să-și roadă unghiile până la sânge, se poate zgâria, împunge sau tăia cu cuțitul sau cu lama” Roth (2005:30).
Comportamentele compulsive sunt reacți a unor traume, acesta se manifestă prin activitați repetate de exemplu numaratul anumitor lucruri, repatarea anumitor activități sau adolescenții agresați sexual au tendința să se spele foarte des pentru a se simți într-un fel mai curați, copiii care au fost supuși formelor de violență și au pierdut din creativitate și încearcă să repete anumite lucruri. Roth (2005:30)
,,Spre deosebire de alte tipuri de violență, în cazul violenței domestice apar modificări de structură a personalități tuturor celor implicți. Victima își va pierde încet stima de sine și va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va încercă să facă față situației” Ana Muntean (2003:146/147).
Violența poate cuprinde mai multe forme, oricare din ele exercitată asupra copiiilor poate aduce repercursiuni asupra viitorului, aceștia pot devein violenți cu cei din jur dar și cu ei înșiși, pot încerca să urce pe culmele succesului sau să reușească în viață prin manifestări violente. Viitorul familial poate fi umbrit de aceste forme de violnță manifestânduse asupra copiilor sau soției.
,, O agresiune este o acțiune resimțită și trăită ca lezare sau prejudiciu se către victimă; dincolo de aspectul juridic și ,, obiectiv” pentru a califica un act care prejudiciază apelează la termini ce țin de sensibilitate” Rachid Amirou (2003:38).
Ana Muntean și Anca Munteanu exemplifică statisticile din România, la mijlocul anului 2010 definite astfel:
,,abuzul fizic: 11,5%;
abuzul emoțional: 10,5%;
abuz sexual: 6,2%;
neglijarea: 66,7%;
exploatarea prin muncă: 4%;
exploatarea sexuală: 0,4%;
exploatarea cu scop infracțional: 0,6%.”Muntean, Munteanu (2011:115).
Traficul de persoane constă în anumite acțiuni de constrângere exercitate asupra victimei:
,, Amenințarea, violența ori alte forme de contrângere (de exemplu posedarea părților vătămate de documnete, șantajul etc.), constituie activități ale făptuitorului de natură psihologică sau fzică, asupra victimelor ori a persoanelor apropiate, de natură să le înfrângă voința reală și de a le ,,convinge” să se supună voinței traficanților” Paraschiv(2008:23)
1 .4 CLASIFICAREA CAUZELOR ȘI EFECTELE VIOLENȚEI ÎN FAMILIE
Cauzele violenței în familie care se exercită asupra copiiilor sunt numeroase, și pot proveni din o multitudine de probleme, cele mai frecvente fiind: consumul excesiv de alcool, situație financiară precară, gelozie nefondată sau dovedită, superioritatea unuia din membri familiei, etc. Efectele violenței de asemenea pot fi multiple, din punctual meu de vedere cele mai importante fiind cele manifetate asupra copiiilor, exemple: stima de sine scăzută, lipsa comunicări cu alte persoane, note scăzute la învățătură, starea continuă de frică, exluderea din jocuri cu alți copii, nesiguranța în alte persoane etc.
,,În general, nimeni nu definește un act de maltratare ca fiind violent, dacă acel act este permis sau solicitat de un rol social (…). De aceea, majoritatea părinților nu definesc palma dată unui copil ca un act de violență, deoarece o privesc ca o componetă necesară rolului de parinte “ Rădulescu (2001:47).
Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, (ART. 2^1) în articolele introduse definesc violența fizică ca fiind: ,, violența fizică vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de par, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.” Monitorul Oficial, Partea I nr. 165 din 13 martie 2012.
,,Cauzele apariției abuzului asupra copilului
Caracteristici parentale (ale adultului abuzator):
adulții au suferit la rândul lor abuzuri în familia de origine;
model parental abuziv;
consumul de alcool/ droguri;
sufera de boli mintale, au sănatatea precară;
instabili emoționali, lipsiți de empatie relațională,
nu apreciază copilul corect, nu-l aprobă, nu-l acceptă;
comunicarea deficitară cu copilul;
au un stil educativ conflictual;
atașament redus față de copil;
izolare socială;
familie tradițională ce folosește bătaia ca metodă educativă;
au comportamente perverse, sadice față de copii.”Ancuța, Cănilă, Constantin, Moisii, Tătărașanu și Toma(2005:19)
,,Cauzele violenței intrafamiliale sunt variate: sărăcie, conflicte intraconjugale, infidelitatea soțului sau soției, consumul de alcool sau tulburări psihice ale soțului. În unele cazuri, se manifestă prin amenințări frecvente și violență fizică. Și soțiile recurg la acte criminale, duse până la uciderea soților lor. Situațiile cele mai dificile în justiție sunt acelea în care soția victimizată victimizează la rândul său și uneori își ucide soțul. Este extrem de dificil de stabilit gradul de vinovăție al celor doi membri ai cuplului criminal. Înaintea infracțiunii, soțul și-a victimizat soția (deși este posibil ca aceasta să-l fi provocat tot timpul prin diferite comportamente), iar după un timp soția nu a mai suportat tratamentul aplicat de soțul ei și a răspuns agresiv, omorându-l” .Vintileanu (1999: 108).
Revista de Asisetnță Socială ne expune anumite cauze ale agresiuni asupra copiilor. ,, Copiii sunt considerați o ,,pacoste” atât din punct de vedere financiar, cât și din perspective faptului că te împidică ,, să-ți trăieși viața”. Nu este de mirare, în aceste condiții, că abuzul asupra copiilor a crescut alarmant. Familia extinsă nu mai participă la creșterea copilului, iar părintele se vede obligat ori să îl lase ,,de capul lui” de la vârste foarte mici, ori să plătească o bonă , ceea ce îi crește stresul financiar”. Revista de Asistență Socială nr.1-2 (2005:74/75)
În cele mai multe cazuri acești copii poate nu au fost doriți de la bun început, iar părințiilor le este o responsabilitate poate prea mare la care nu se așteptau. Scopul fiecărui părinte este creșterea copiiilor astfel o mare parte financiară este destinată viitorului lor, iar parinți ajung la premiza că muncesc doar pentru copii, iar viața lor este lăsată la o parte, prin urmare copilul este considerat un inconvenient.
,,În ceea ce îl privește pe agresor, există câteva trăsături care sunt definitorii pentru personalitatea agresivă. Ele trebuie recunsute în vederea ofertei măsurilor de reabilitare . Dintre caracteristicile mai imporatante enumerăm :
istorie personală cu abuz în copilărie;
nemulțumiri la locul de muncă;
consumul de alcool sau substanțe;
atracție pentru arme;
neîncrederea în sine;
inabiliatatea de a-și indentifica și a-și exprima sentimentele;
schimbări de atitudine (instabiliatate);
imaturitate emoțională (copil în corp de adult);
temperament violent;
ironic;
critic;
schimbă partenerele;
învinovățește pe alți pentru eșecurile propii;
supărat pe lume;
în conversații încearcă să domine;
gelos/posesiv;
nu consideră că partenera este egalul lui;
abilități scăzute în viața intimă;
crede că puterea și controlul pot fi obținute prin violență;
trdiționalist și rigid privind rolul bărbatului și al femeii;
își vede partenera ca pe o mamă;
folosește sexul ca pe un act agresiv;
atitudine negativă față de femeie” Ana Muntean (2011:699). Tratat de asistență socială apud ,, Violența domestică”, Darlene Thomas, MSSW, CDVC, Director Center for women and familias, Domestic Violence Program, SUA, 2000).
În contextul de mai sus ne sunt date anumite caracteristici dar și cauze ale violenței în familie, sunt axate mai mult pe bărbat deoarece persoanle agresive care domină sunt cei de sex masculin. Deși chiar și partea feminină se poate încadra în aceste trăsături mai ales dacă luăm în calcul faptul că mamele sunt cele care ramân majoritatea timpului cu copiii, fac menajul, și posibil și un loc de muncă, ceea ce le poate stresa, iar starea lor psihică se poate schimba în rau, nervozitate ridicată.
,,Respingerea copilului este o formă de abuz emoțional frecvent întâlnită . Putem afirma că nu există părinte care într-un anumit moment, din diferite motive care-l fac indisponibil în acel moment, să nu își fi respins copilul. Respingerea este o expresie a indisponibilității părintelui față de copil” Muntean, Munteanu (2011:116).
Date despre cauzele violenței în familie ne sunt date și în cartea Violență, Traumă, Reziliență care fac referire la violența în cuplu care se rasfrange și asupra copiiilor, acestea fiind:
,,alcoolul și drogurile conduc la incidentele de violență;
tatăl lui erea un om violent, își bătea soția și el a învățat deci acasă acest mod de comportare cu soția;
din cauza neczurilor pe care le au, a greutăților vieții, o bate;
ea s-a învățat să fie fără apărare în fața lui;
din cauza sărăciei o bate;
îl cicălește întruna până îl scoate din minți și-l face să o bată, altfel spus merită să fie bătută;
ei îi place, alminteri s-ar despărți, altfel spus femeile bătute sunt masochiste;
există puține cupluri în care se petrec scene de violență între parteneri;
violența există numai în cuplurile lipsite de educație;
bătaia este fără urmari, este un fenomen de momet cauzat de pierderea controlului;
este o parte a dragostei dintre cei doi;
biserica îl va schimba pe le și nu își va mai bătea soția.
chiar dacă își bătea partenera este un tată bun pentru copii și, deci, cei doi trebuie să rămână împreună ca să-și crească copiii;
dacă vor sta împreună destul de mult timp, lucrurile se vor schimba în bine și el va înceta să o mai bată.” Muntean, Munteanu (2011:62).
Autorul ne prezintă aceste date ca fiind unele de la nivelul mentalități comun, și ne explică alte date mai concrete și mai reale de exeplu exitsă și persoane agresive care nu sunt consumatorii de băuturi alcoolice.
O altă cauză a violenței asupra copilului ne este reprezentată în Revista de Asistență Socială ,,Părinții pedepsesc copilul pentru că,, plânge prea mult” și ,,fără motiv” sau face pe el și nu cere la oliță. Câteva palme pentru corecție sunt, din păcate, considerate nu numai acceptabile, ci chiar necesare” Revista de Asistență Socială nr. 1-2 (2005:75).
Consider că la baza unui astfel de act stă și educația pe care au primit-o de la părinți lor, este inuman să te porți astfel cu propiul copil, el fiind lipsit de apărare și neînțelegând anumite lucruri, un copil nu trebuie să își facă temele sau alte activități din frică, îi trebuie explicat ce este bine și ce nu, pentru ca el singur să învețe să diferențieze binele de rău.
,, Neglijarea copilului de către adultul în grija căruia el se află se poate datora unor reacții la factori stresanți din mediul psihosocial. În cazul mamelor, asemenea atitudine s-ar putea datora unor factori multipli: în singurarea mamei prin părăsirea familiei de către soț sau prin dezinteresul acestuia, nepregătirea psihologică a mamei pentru îndatoririle ei, adesea din cauza vârstei prea tinere, sau în urma unor tulburări de personalitate, copleșirea mamei de obligații profesionale, fie în urma unor ambiții profesionale, fie din cauza presiunilor materiale din familie, lipsa de suport oferit mamei din partea rețelei ei sociale” Maria Roth (2006:92)
Walter Benjamin ne destăinuie că: ,, La baza compotamentului violent stau deci doi termeni principali: 1. Valorile asociate modelului tradițional de familie (care implică și cultul masculinității și supunerea și sindromul victimei la femei) și 2. sărăcia. Deși al doilea termen are mai degrabă o influneță indirectă (sărăcie-stres, frustrare-impuls spre violență) în percepția intervievaților ,, de la sărăcie pornesc toate ” . Lipsa banilor, a unui loc de muncă pentru unu sau mai mulți membri ai familiei, mâncarea insuficientă sunt, zic ei, motivele care generează și alimentează violența domestică”. Walter Benjamin (2004:324).
Motivul sărăciei (a neajunsurilor) este unul din cele mai remarcate motive din România, negăsirea unui post de lucru mai ales în mediul rural, salarile mici, orele suplimentare neplătite, familie numeroasă, loc de muncă instabil,fără sprijin din partea familiei extinse, toate duc la neajunsuri care duc la certuri și la repercursiuni grave ale violenței, acestea se reflectă asupra traiului copiiilor și a viitorului lor.
,,Șomajul statusul socio-economic precar se asociază de asemenea cu rate crescute ale abuzului și neglijării. În 2009 un reportaj CBS dezvălui creștetrea ratei maltratării copilului în timpul recesiuni economice. Asocierea perioadelor de criză economică cu nivelul ridicat de violență este bine documentat în literartură” Iovu (2011:64)
Efectele violenței asupra copilului ne sunt descriese foarte concis de autorul Șerban Ionescu ,,Ori efectele maltratării asupra dezvoltării copilului depind de diferite variabile dintre care prima este, în mod evident, tipul de maltratare. Alte variabile, la fel de importante sunt de exemplu:
gravitatea și frecvența episoadelor de maltratare (variabile prea puțin studiate și greu de definit!);
stadiul de dezvoltare pe care copilul l-a atins în momentul episodului;
autorul maltratării (variabilă foarte importantă, mai ales în cazurile de abuz sexual; în 1988 , Rouyer arată că urmările incestului sunt mai grave decât cele alor alte forme de abuz sexual );
plasarea în afara familiei din motive de maltratare;
sexul copilului(variabilă de luat în considerație în special în cazurile de abuz sexual );
sprijinul existent (de exemplu rețeaua socială a copilului);
variabilele sistemului familial” Șerban Ionescu (2001:29).
,, Chiar dacă situațiile de maltratare variază din punct de vedere al tăriei și tipologiei, toți copiii care sunt supuși maltratării au anumite trăiri comune . Fiecare din ei trăiește sentimentul îngrijorării și al anxietății. Nu le sunt străine nici sentimentele de dezamăgire și suferință, acestea fiind legate în mod inevitabil de cele descriese anterior” Kari Killen(1998:87)
Copiii supuși actelor de violență sunt copiii care mereu au un greu în suflet, sentimentul lor principal fiind frica, neîntelegerile în familie sunt principala lor problemă comparativ cu copiii de aceași vârstă cronologică, sentimetul de dragoste de cele mai multe ori este lipsit din cadrul familial din cauza sensibilități acestia pot rămâne cu traume.
,, Tulburarea apare de obice nu mai târziu de trei luni de la traumă, dar nu rareori se întâplă să debuteze luni sau ani mai târziu. În unele cazuri, simptomele postraumatice dispar în timp, însă în altele persistă mulți ani. În funcție de debut și de duată, PTSD cunoaște trei categorii: tulburare acută, târzie și cronică. Această tulburare apare adesea în combinație cu sau conduce la alte tulburări psihice, precum depresia.”Ferreol, Neculau (2003:235)
Tulburările se pot manifesta și la persoane adulte, deși copiii sunt principali afectați de efectele violenței în familie, depresia fiind o parte gravă a tulburărilor psihice deoarece poate duce la repercursiuni majore.
Efectele violenței se pot desprinde și din Tratatul de Asistență Socială exemplu:
,,sentimentul de izolare și neputință;
pierderea sentimentului de sine, de indentitate;
retrăirea evenimentului traumatizant (flashbackuri, vise terifiante etc.);
disociere în situații ce reamintesc trauma;
alertă crescută, incapacitate de relaxare. ”Ana Muntean (2011:702).
Efectele copilului nedorit sunt structurate astfel:
,,mai puțin vesel, bine dispus;
creștere a importanței atingerii, a simțului tactil;
excitabilitate crescută;
lipsa sentimentului valorii de sine (posibilitatea retardării procesului de dezvolatare);
fără încredere în sine, neîncrezător în capacitățile și abilitățile propii; puternic dependent, făcând față cu dificultate sarcinilor școlare, curriculei;ca elev, nici onest, nici harnic; fie nesociabil, fie hipersociabil;
dorință anormală de a i se da importanță, adesea utilizând moduri inacceptabile pentru a obține atenția celorlalți (de accea uneori pot apărea tendințe antisociale);
prost dispus, ostil fericirii și succesului celorlalți;
indiferent emoțional, surditate emoționala;
absența reciprocități în înțelegerea celulilalt, a persoanei semnificative, cu care comunică;
caustic, incisiv, ironic;
ca părinți, se sustrag de la sarcina de a-și crește copiii;
slabă capacitate de a face față stresului;
nervozitate, depresie mascată, nervotism;
pot apărea simptome psihotice.” Fedor-Frezbergh(2005:181) apud Muntean,Munteanu (2011:116).
Am ales să dau acest citat bogat deoarece consider că este un subiect foarte important, nu de multe ori mi s-a întâmplat să aud relatări din viața anumitor persoane, care spun că nu au fost doriți și probabil aceasta este vina neînțelegerilor dintre ei și părinți și motivul pentru care nu se simt iubiți. Din punctual meu de vedere această afirmație este eronată, consider că parinți pot ajunge să își iubească copiii chiar dacă inițial nu și iau dorit.
Copiii care cresc într-un cadru unde există neîntelegeri, violență fizică, psihologică , sexuală, teroare, certuri frecvente și uneori crima nu reușesc să dezvăluie sentimentul de dragoste și sensul intimități.
,,Copiii care sunt martori la violența dintre părinți dezvoltă aceleași sentimente, ca și cum ar fi fost maltratați ei înșiși. Sentimentele de eroare, rușine și neajunsuri sunt chiar mai puternice decât la victimele violenței sau la agresori, deoarece copiii simt că nu pot face nimic pentru a împiedica molestarea celor pe care îi iubesc” Revista de Asistență Socială nr 1.2 (2005:71)
Atunci când sentimentul de dragoste este foarte puternic, de exemplu dragostea de mamă, iar în familie persoana iubită este agresată, durerea neputinței de a salva, este cea mai mare. Imaginea violenței asupra persoanelor drage poate naște ură în sufletul copiiilor, dar poate naște și o situație pozitivă de exemplu pe viitor își propun să nu folosească violența asupra familiei pe care o vor forma.
,, Câteva din categoriile de tulburări care pot deveni cronice la persoanele victime ale violenței și care pot îngreuna adaptarea în continuare la sarcinile zilnice sunt:
tulburări de somn, datorită coșmarurilor sau a gândurilor recurente, care împiedică persoana să se odihnească;
probleme de memorie, amintiri obsesive, declanșate de senzații vizuale, auditive sau olfactive care fac ca victima să retrăiască evenimentul traumatic al abuzului; uneori blocări sau pierderi de memorie, legate în special de momentul abuzului;
hiperexcitabilitate sau mare inerție în comportament, sau chiar alternarea celor două aspecte;
probleme de concentrare în desfășurarea activităților de fiecare zi, lipsa de interes și ADHD (hiperactivitate și deficit de atenție);
tulburări de afect, de tip anxietate, labilitate crescută, anxietate generalizată, panică, fobii, impulsivitate, crize de plâns;
gânduri de suicid, care sugerează victimei că nu mai merită să trăiască;” Maria Roth (2011:26/27).
,,La baza comportamentului violent stau deci doi termini principali:
valorile asociate modelului tradițional de familie (care implică și cultul masculinității și supunerea și sindromul victimei la femeie).
Sărăcia. Deși al doilea termen are mai degrabă o influență indirect (sărăcie-strs, frustrare impuls spre violență ). Lipsa banilor, a unui loc de muncă pentru unu sau mai mulți membri ai familiei, mâncarea insuficientă sunt, zic ei, motivele care generează și alimentează violența domestic.” Stănculescu, Berevoescu (2004:324)
1.5 MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA VIOLENȚEI ASUPRA COPILULUI
,,O asigurare importantă unei mai bune protecții a minorilor a reprezentat-o înființarea primelor tribunale pentru minori și adoptarea unor legistlații speciale cu privire la tratamentul care trebuie acordat minorilor expuși riscurilor deligvenței, prin evitarea internării lor în aveleași instituții corecționale cu adulții” Rădulescu (2001:63)
Odată cu modificarea legi nr. 25 din 9 martie 2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie "ART. 2 rezultatul este:
,,(1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate." Monitorul official nr. 165 din 13 martie 2012 (Articolul 2 :alineatul 1).
Consider că modificarea legi este bine venită, deoarece aduce un plus femeilor acestea fiind de obicei cele agresate din cadrul familiei, legea este dură si mai concretă, dacă acum un an aduceam injuri soției acum acest lucru este cotat ca violență verbală.
,,Întocmirea planului de intervenție, echipa va face și evaluarea inițială. Prima întrebare la care trebuie să regăsescă răspuns echipa este: ce s-a petrecut și gravitatea pericolului în care se află și nu cine a comis fapta, prima întrebare care se pune, ca și prima măsură care se ia, au ca scop asigurarea securități copilului” Șerban (2001:135/136)
Kari Killen ne prezintă o serie de strategii de supraviețuire care pot fi comparate cu anumite metode de prevenire a violenței:
,, supra indentificarea cu părinții;
minimalizarea suferințelor copilului ;
devierea localizării problemei (înlocuirea problemei);
proiectarea neajunsurilor;
introiecția –paralizarea sau activitatea febrilă neadecvată;
retragerea;
reducerea complexității;
gândirea normativă în locul evaluarii bazate pe conștințe;
confuzia și schimbarea rolului.” Kari Killen (1998:48)
,,Programele de prevenire situațional a infracțiunilor de omor necesită implicarea comunității și a poliției în acțiunile de prevenire a omorurilor prin diminuarea acțiunii factorilor de risc: sesizarea poliției de către cetățeni încă din primele moment ale conflictului dintre combatanți petru a facilita intervenția promtă a poliției și stoparea evoluției confictelor, prevenirea reiterării faptelor violente prin includerea agresorilor în programe speciale de consiliere în scopul diminuării posibilităților de reiterare a actelor violente.”Ecaterina Balica (2008:277)
Consider că o persoană cu caracter violent , poate avea aceleași intuiți de agresivitate și nu își poate stopa acest caracter fără ajutor de specialitae din partea unui psiholog sau consilier.
,,Centrul de consiliere pentru copilul abuzat/neglijat/exploatat se adresează atât copiilor expuși la situații de abuz, neglijare și exploatare, membrilor familiei copilului abuzat (inclusiv membrilor familiei lărgite ), precum și abuzatorilor. Activitățile dezvoltate în cadrul acestui sector sunt de consiliere, atât a beneficiarilor , cât și a abuzatorilor, de informare a comunității privind activitățile și rolul serviciilor dezvoltate, promovarea servicilor oferite, precum și exploatarea copilului.” Revista de Asistență Socială nr.1-2 (2005:100)
Un centru destinat copiilor neglijați/abuzați/exploatați este necesar atât peroanei agresate cât și celui abuzat sau familiei acestora, dacă un copil este consiliat cu vedere la traumele suferite în urma agresiuni și se întoarce în cadrul familial, acesta poate fi abuzat din nou, dar în cazul în care agresorul ia parte și el la consiliere, faptele de abuz pot fi diminuate.
,,Pentru prevenirea abuzului comis împotriva copiilor, programul ESPACE prevede șase obiective, precum și modalitățile de realizare a acestora :
1. scăderea vulnerabilității copiilor;
2.copiii vor învăța în mod concret cum să se apere verbal și fizic și cum să povestească faptele;
3.<<liniștea >> adulților implicați, oferindu-le o descriere detaliată a atelierului copiilor;
4.sensibilizarea adulților în legătură cu responsabilitățile lor;
5.abilitatea adultului să recunoască situații de abuz;
6.oferirea de ajutor copiilor victime ale abuzului.”Șerban (2001:105/106)
,,Măsurile de protecție a copilului aflat în difivultate
Precizări prealabile. Art. 7, alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.26/1997 enumeră măsurile de protecție a copilului aflat în dificultate:
încredințarea copilului unei persoane unei familii sau a unui organism privat autorizat;
încredințarea copilului în vedrea adopției;
încredințarea provizorie a acopilului către serviciu public specializat;
plasamanetul copilului la o persoană sau o familie;
plasamanetul copilului la seviciu pulic specializat sau la un organism privat autorizat;
plasamanetul copilului în regim de urgență;
plasamanetul copilului într-o familie asistată.” George Neamțu (203:790)
În tratatul de Asistență Socială ne sunt relatate anumite peincipii pe baza intervenției acestea fiind:
Să nu avem o atitudine critic față de persoana care solicită sprijinul și să încercăm să vedem circumstanțele reale, pentru a-i ușura situația persoanei în cauză.
Să elaborăm strategii de interveneție pentru clarificarea nevoilor immediate, dacă victima dorește doar satisfacerea nevoilor imediat atunci i se va oferi doar protecție și nu și reabilitarea ei.
Profesionistul nu este convocat pentru a lua decizi în locul victimei, ci pentru a-i demostra că victima are capacități de rezolvare a problemelor și recuperarea respectului și încrederii de sine
Prin evaluarea succesului intervenției se măsoară rezultatele având în vedere victima,
dacă siguranța în forțele propii a crescut, dacă se simte mai în siguranță , profesionistul trebuie să studieze problema foarte bine deoarece scopu lui este să ofere singuranță membrilor unei comunități libere. Tratat de Asistență Socială (2011:722)
Obiectivele generale conturate care înregistrează problema protecției copilului și servicii sociale aferente:
,,dezinstuționalizarea copiilor și organizarea diversificări serviciilor alternative la îngrijirea rezindențială;
îmbunătățirea cadrului legistlativ concordanță cu normele și tratatele înternaționale în domeniul protecției copilului la care și în România este parte;
profesionalizarea sistemului;
coordonarea eficientă a politicilor sociale în domeniul protcției copilului;
monitoritorizarea și evaluarea situației copilului prin care și dezvoltarea unui sistem național care să intervină și să gestioneze întreaga problematică a copilului și a resurselor implicate în sectorul protecției copilului;
susținerea și încurajarea societății civile la dezvoltarea sistemului național de protecție a drepturilor copilului.” Revista de Asistență Socială nr.1-2 (2005:97/98)
Centru de vizitare familială din Duluth este un centru care vizează stoparea agresiunilor asupra copiilor și femeilor, este un centru care face legătura între copil agresor mamă copil făra a se întâlni agesorul cu mama, fără a mai exita riscuri ca femeile să fie bătute s-au chiar omorâte de către agresor, deoarece cu acest fenomen se confruntau ele în lunile de după separare.
Acest centru are anumite obiective acestea fiind:
,, să ofere un spațiu sigur și confortabil pentru vizitarea copiilor de către părintele care nu deține custodial lor;
să ofere un loc unde părinții care au fost agresați de către parteneri pot aranja vizitarea copiilor și transferul lor către celălalt partener fără a fi amenințați sau agresați;
să ajute părinții să stabilească bune realții parentale cu copiii lor, oferind cursuri de creștere a copiilor și modelând interacțiuni positive cu copiii;
să ofere informații și resurse necesare, astfel încât tribunalele și sistemul penal să poată rezolva în mod coherent problemele ce țin de custodia și vizitarea copiilor” Ferreol, Neculau (2003:157)
,, În revista de Asistență Socială ne spune că este ,, nevoie să dezvolte o strategie coerentă de prevenire, combatere și recuperare a copiilor abuzați, care să cuprindă:
elaborarea unui cadru legistlativ care să poată defini conceptele de abuz și sancțiunile adecvate;
dezvoltarea procedurilor de intervenție în aceste situații;
crearea de servici specializate;
dezvoltarea sistemului de asistență socială;”etc. Revista de Asistență Socială nr. 1-2 (2005:94).
,,Asistenții sociali din Serviciile Publice de Asistență Socială au responsabilitatea indentificării situațiilor de risc în dezvoltarea formelor de violență în familie, a intervenției în cazurile de violență, a dezvoltării planului de servicii pentru familiile care se confruntă cu forme de violență și desfășurării, împreună cu actorii sociali și membrii comunității, a programelor de prevenire și combatere a violenței” Rădulescu (2004:43)
1.5.1 NIVELURI DE PREVENIRE
Planul de intervenție se contruiește după cele trei niveluri de ale intervenției
a) nivelul inter-instituțional și multidisciplinar ;
b)nivelul rețelei sociale;
c)nivelul individual care presupune educaționale, terapeutice și de consiliere, concentrate pe unitatea de intervenție (părinte, educator, copil, interacțiunea părinte-copil sau educator-copil, familia sau instituția).” Șerban Ionescu (2001:144)
Ana Muntean în cartea Violență coordonată de Gilles Ferreol și Adrian Neculau ne relatează motivul din care a luat naștere programul de prevenire a violenței realizat de OMS, acesta fiind creșterea numărului de persoane agresate. Acest program are la bază patru niveluri de risc și de intervenție:
1. Nivelul individual în care riscul de violență pornește de la agrsivitatea din copilărie, care necesită programe de educație comunitară.
2. Nivelul interpersonal unde riscul de violență este în corelație cu consumul de stupefiante și băuturi alcoolice și de manipulare a bunurilor partenerei, acesta necesită îmbunătățirea relației dintre copil-părinte și susținerea femeii pentru a gestiona veniturile familiei.
3. Nivelul instituțional în care riscul de violență este dat de situație financiară precară , violența socială asupra femeii, asocierea cu persoane delicvente și șomajul. Se prevede depistarea unui loc de muncă prevăzut femeii, frecventarea unei instituți de învățământ și dezvoltarea unor spații de recreere.
4. Nivelul structural în care riscul de violență poate proveni din necunoștințele de a aplana un conflict, ci răspund tot cu violență. Acestea pot fi remediate prin nonviolența în societate și promovarea egalității de gen. Ferreol, Neculau (2003:153/154)
1.5.2. SERVICI DESTINATE RECUPERĂRI COPILULUI ABUZAT, NEGLIJAT
În acest capitol voi realizeza o descriere a celor mai folositoare servicii destinate sprijiniri copilului abuzat, neglijat.
,,Serviciile sociale destinate protecției copilului abuzat neglijat realizează următoarele tipuri de activități:
consiliere și asistență psihoslogică socială și juridică;
recuperarea medicală, psihlogicică șo socială;
evaluarea, monitorizarea, intervenție în regim de urgență și de control;
prevenție, educare și informare;
consiliere, reabilitare și integrare a persoanelor care săvârșesc abuzul.” Revista de Asistență social nr 1.2 (2005:100)
Servicile sociale destinate copiluli supus anumitor acte de violență pot fi multiple, consider că o bază a acestor service stă în consiliere si comunicarea cu psihologul, dacă unui copil nu i se explică și nu i se ascultă punctual de vedere acesta rămâne închis și retras datorita traumelor suferite .
S-au realizat anumite programe de interveție pentru bărbații agresivi, care conțin un cadru comun pentru consilierea bărbațiilor agresivi:
,,a) prin analiza concepțiilor care stau la baza comportamentelor abuzive;
b)indentificarea și definirea comportamentelor dominatoare;
c) conștientizarea efectelor violenței ;
d)oferirea de alternative pentru pentru comportamentele dominatoare și
e)menținearea contactului cu victimele violenței pentru a stabili gradul de violență”. Fernando Mederos (2003:130)
,,Prevenirea separării copilului de familia sa, precum și protecția specială a copilului lipsit, temporar sau definitive, de ocrotirea părinților săi se finanțează din următoarele surse:
a) bugetul local al comunelor, orașelor și municipiilor;
b) bugetele locale ale județelor, respectiv ale sectoarelor municiliului București;
c) bugetul de stat;
d) donații, sponsorizări și alte forme private de contribuții bănești, premise de lege.” Adrian Pricopi (2007:198)
,, Definițile servicilor sociale. În cele din urmă, să ne uităm la starea de definiți ale matratării în arena de servici sociale. Ne referim aici la acest aspect particular al bunăsării sociale în cauză, cu indentificarea relelor tratamente ca o funcție a bunăstării sociale, nu la un serviciu social orientat spre ameliorare. În unele privințe, acestea sunt prescrise ca tratamente si servicii, ambele sunt legate la definirea și la presupuneri etilogici” Dante Cicchetti, Viki Carlson (2005:14)
Măsurile de siguranță pot fi dispuse când sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:
făptuitorul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală;
prin săvârșirea faptei se creează o stare de pericol care poate constitui în viitor sursa savârșirii unor noi fapte prevazute de legea penala;
combaterea stării de pericol nu este posibilă doar prin aplicarea de pedepse, ci prin luarea de masuri de siguranță (cum ar fi tratamentul medical obligatoriu sau internarea medicală ori interdicția de a reveni la locuința familiei). Nicoră, Titian și Teșiu (2007:27)
CAPITOLUL. 2 METODOLOGIE
2.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII:
Indentificarea factorilor care favorizează și întrețin comportamentul violent în familie.
Analiza formelor de violență manifestate asupra copilului.
Analiza efectelor violenței în familie, asupra integrari sociale și școlare a copilului, victimă a violenței.
IPOTEZELE CERCETĂRII:
Dacă copilul face parte dintr-o familie în care tatăl/mama consumă alcool/stupefiante, atunci crește riscul ca actele de violență să fie mai grave.
1.1 Dacă copilul face parte dintr-o familie cu potențial economic scăzut, atunci
conflictele intrafamiliale sunt mai frecvente.
Dacă un copil este supus abuzului fizic riscul de a prezeta deficiențe de natură motrică, cognitivă și afectivă este mai mare.
Cu cât abuzul asupra copilului este mai frecvent cu atât copilului îi este mai greu să se integreze social și școlar.
2.3. UNIVERSUL POPULAȚIEI ȘI EȘANTIONAREA
Universul populației: Mame și copiii cu vârsta cuprinsă între 10-18 ani care au fost victimele violenței în familie
Eșantionarea: Beneficiari ai centrului cu vârstă cuprinsă între 10-18 ani si mamele acestora din Centrul de Violentă Rm. Valcea.
Eșantion neprobabilist de disponibilitate.
DEFINIREA CONCEPTELOR ȘI OPERAȚIONALIZAREA
Definirea conceptelor
Definiția nominală
“Violența este un abuz de putere, fiind legată, aproape întotdeauna, de o poziție de putere și de impunerea acestei puteri asupra celorlalți. Această caracterizare defineste cel mai bine situația bărbatului în raport cu cea a femeii, copilului sau vârstnicului”. Sorin Rădulescu (2001:21)
Definiția operatională
Violența este orice formă de agresiune exercitată de către o persoana asupra altei persoane provocându-i suferința și/sau alterari stări fizice sau emoționale.
Definția nominală
Violența asupra copilului:
Violența împotriva copilului ia multiple forme, de o largă variatate, putând fi intenționată sau nu, dar generând întotdeauna consecințe nefaste imediate și de durată asupra dezvoltării lui, considerând holistic. Consecințele, diferite de la un copil la altul, impun ,,reparații” atât din punct de vedere legal, cât și din punct de vedere medico-psihosocial.
În limbajul de specialitate violența suferită de copilul-victimă se exprimă prin: abuz, neglijare, maltratare, molestare, hărțuire, exploatare. Anca Muntean, Ana Munteanu (2011:110)
Definiția operațională
Violența asupra copilului reprezintă orice forma de abuz, provocat cu intenție de către un adult, care are responsabilitatea creșterii, îngrijirii și educării acestuia și care atrage după sine întârzieri în dezvoltarea fizică, psihică și cognitivă.
Operationalizarea
I. Dimensiunea familială
Climatul familial:
relația soț-soție ;
relația parinți-copii;
conflictele între parinți;
cauzele conflictelor;
moduri de agresare;
modalitați de solutionare a conflictelor.
Surse de autoritate în familie:
decizile ce țin de viitorul familiei;
cine dă ordine;
cine ia deciziile importante;
gestionarea veniturilor;
deciziile cu privire la educația copiilor;
cine are ultimul cuvânt de spus.
3. Situatie educațională :
clasele absolvite de parinți;
forma de educație pe care ați vrea să-o urmați;
care este perspectiva față de sistemul educațional;
educația este o prioritate.
4. Situația socio-economică a familiei:
profesia abuzatorului;
ocupația abuzatorului;
5. Situața materială:
locuința în mediu rural sau urban;
terenuri;
structura locuinței;
propietăți;
electrocasnice;
6. Tipul familiei ( legitimă; nelegitimă; nuclear; extinsă; monoparentală )
7. Situția financiara:
veniturile familiei;
venituri provenite din alte activitați.
8. Surse de venit:
bugetul familial (provenit din veniturile familiei);
loc de muncă al parinților;
ajutor social;
agricultura;
II. Dimensiunea socială
Relațiile cu familia extinsă:
țin legatura;
se ajută;
discută despre diverse probleme;
se vizitează;
au încredere în ei;
au loc conflicte;
sarbatoresc împreună( Patele, Craciunul si aniversarile).
Relațiile cu prietenii
țin legatura;
se ajută;
discută despre diverse problem;
se vizitează;
au încredere în ei;
au loc conflicte;
sarbatoresc împreună( Patele, Craciunul si aniversarile).
3. Relațiile cu vecinii:
țin legatura;
se ajută;
discută despre diverse probleme;
se vizitează;
au încredere în ei;
au loc conflicte;
sarbatoresc împreună( Patele, Craciunul si aniversarile).
4. Comportament față de situația medicală:
păstrează legatura cu medicul de familie;
probleme de sănatate din punct de vede psihic si/sau fizic;
ultima vizită la medic;
folosește medicamente sau leacuri;
în cazul apariției boli apelează la medic sau o ignoră.
III. Dimensiunea comportsmentului agresiv
1. Cauzele violenței:
consumul de alcool/stupefiante;
potențial economic scăzut;
abuz in copilarie;
stare de sanatate precară;
copil nedorit;
numar prea mare de copii;
2. Efectele violenței în familie:
inadaptarea socială;
carențe educaționale;
starea de sănatate precară (nervozitate ridicata,deficient de atenție);
stima de sine scazută;
deficiențe motrice;
deficiențe cognitive.
3.Istoricul de abuz:
de cât timp este agresat;
relția cu familia pâna în momentul de față;
cauzele declanșări conflictelor;
persoana care de obicei îi ia apărarea;
forme de violență.
4.Integrarea școlară a copilului:
rezultate școlare/notă la purtare;
adaptarea la regulament;
relația cu colegii;
relația cu profesorii.
METODE ȘI INSRUMENTE
Metodă: ghid de interviu
Instrument:
Interviul semistructurat este acel interviu în care întrebările sunt clar formulate în prealabil, însă succesiunea lor este lăsată la discreția intervievatorului, care, astfel, va avea libertatea să calibreze întrebările în funcția de percepția sa și dinamica discuției. Acest tip de interviu este cel mai frecvent întâlnit în practica de asistență socială, iar informațiile oferite mai jos sunt relevante cu deosebire pentru acest tip de interviu.
În întocmirea ghidului de interviu au fost selectate întrebări care au vizat obiectivele și ipotezele propuse în activitatea de cercetare, astfel ghidul a fost structurat pe trei dimensiuni – familială, socială și a comportsmentului agresiv – fiind formulat câte un set de întrebări pentru fiecare dimensiune.
Subiecții grupului repreintă victime ale violenței în familie, beneficiari ai Centrului pentru Victimele Violenței în Familie. Întrucât legea Audiovizualuil,,Legea 504 2002 audiovizualului, puplicată în Monitorul Ofcial nr.534 din 22 iulie, Art. 7 ,,(1) Caracterul confidențial al surselor de informare utilizate în conceperea sau elaborarea de știri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege”, interviul a fost aplicat persoanelor adulte.
ANALIZA DATELOR
I. Dimensiunea familială
Violența în familie reprezintă o problemă universală care afectează toate țările lumii, indiferent de gradul lor de dezvoltare, manifestându-se la nivelul tuturor segmentelor societății.
Violența în familie deși este predominat violență împotriva femeii influențează în mod direct și copiii care se dezvoltă într-un mediu familial violent. Într-un climat violent, nevoile de baza ale copiilor – nevoia de siguranță, de viață ordonată, de dragoste – sunt profund neglijate. Funcțiile parentale nu mai pot fi îndeplinite și astefel apar disfuncționalități în comportamentul copilului. Copiii care trăiesc într-un mediu unde violența în familie a devenit un mod de viață riscă să fie traumatizați din punct de vedere psihologic. Chiar dacă sunt victime ale violentei în familie sau doar martori, consecințele își pun amprenta atât asupra copilăriei, dar și asupra vieții de adult. Primele consecințe ale violenței în familie se înregistrează la nivel comportamental.
În cadrul centrului au fost intervievate șapte femei și doi copii ambi de sex masculin. În urma analizei dimensiuni familiale rezultă că toate cele 7 femei au o relație conflictuală cu agresorul iar 1 din copii ne-a relatat,, Mă înțelegeam bine dar după ceartă nu-l suportam să-l văd în fața ochiilor”, cel de-al 2 băiat de asemenea avea o relație conflictuală.
O parte importantă a acestei analize constă în cauzele violenței care sunt structurate astfel: Alcolul care este principala cauză în problema celor 9 persoane intervievate, situația financiară precară ne este și ea adusă în vedere de cele 4 femei și de unul din copii, jocurile de noroc și intervenția socrilor fac și ele parte din cazurile violenței în familie, 1 din copii ne-a expus cauzele violenței ca fiind ,, Că nu îi dau lui dreptate, că îi răspund, nu fac ce zice el, că el se crede șef și noi farerii lui, dar se înșală, eu nu sunt mama și în plus bea de stinge”
În ceea ce privește agresivitatea față de copil, în toate cazurile copilul este agresat în primul rând din punct de vedere psihologic și fizic (jigniri, interzicerea anumitor acțiuni normale, bătăi, bruscări, etc.)
Aplanarea conflictelor în toate cele 9 cazuri este realizate și de către femeie (mamă) dar în 4 cazuri și de către copii, în 2 dintre cazuri femeia plecă de acasă pentru un timp mai scurt sau mai lung, intr-unul din cazuri femeia evită să stea în preajma lui, iar în altul intervine soacra și vecinii pentru a aplana conflictele.
Anlizând sursele de autoritate în familie am constatat că decizile ce fac referire la viitorul familiei și al copiilor sunt luate de agresor în 6 dintre cazuri, în 3 de ambi membri ai familiei, iar 1 caz de agresor și mama acestuia.
Din subiecții noștri itervievați toți 9 au răspuns că agresorul este o persoană autoritară și își arată autoritatea astfel: În cazul 1 subiect sechestrarea copilului prin legarea în su’șopru casei și privarea acestuia de la hrană, de către agresor.
Violența fizică asupra femei și copilului de către agresor se regăsește în 6 dintre cazuri, iar în 2 agresorul este violent doar față de femeie, în cadrul acestor cazuri mai sunt cuprinse și adresarea de injuri asupra memebrilor familiei mai exact în 5 dintre cazuri. Pe lângă aceste forme de violență 2 cazuri mai cuprind tonalitatea voci ridicată, interzicerea membrilor de a da sfaturi și distrugerea anunmitor bunuri prin acte de violență, iar 1 caz restricționarea banilor de către agresor.
În ceea ce privește administrarea banilor având în vedere cheltuielile casei sau alte cheltuieli, și de persoana care are întâietate la bani, toți cei 9 subiecți au raspuns ca agresorul deține și reține bani iar în 3 dintre aceste cazuri persoanele abuzate de cele mai multe ori nu primesc bani nici de hrana zilnică.
Din analiza ghidului de interviu se pot desprinde o serie de aspecte care evidențiază efectele violenței domestic asupra membrilor familiei, dar în special asupra copiilor.
Făcând referire la statutul marital și relația cu agresorul, observăm că cea mai mare pondere o ocupă cuplurile căsătorite legal, în cazul nostru toate victimele intervievate sunt căsătorite legal.
Analizând grupele de vârstă ale respondenților obervăm că cea mai expusă grupă de vârstă la acte de violență intrafamilială este cea cuprinsă între 32 – 44 ani.
Decizile ce țin de educația copiilor sunt luate de:
în cazul a 3 subiecți de agresor;
în cazul a 3 subiecți de femeie;
în cazul a 2 subiecți de ambi părinți;
în 1 caz de copil și femeie.
Amalizând situația educațională și observând datele care indică nivelul de instriure al repondenților, cea mai mare cotă este înregistrată la nivelul mediu de educație, urmat de gimnazial.
Persoanele agresate:
4 persoane au 10 clase;
2 persoane au 8 clase;
1 persoane liceul;
1 persoane este la liceu în cls. a XI (iar mama lui are liceul);
1 persoane este la liceu în cls. a IX (iar mama lui are zece clase);
Persoanlele care au agresat:
5 persoanne au Școala Profesională;
2 persoane au liceul;
2 persoane au zece clase.
În urma analizei situației socio-economică a familiei observăm ocupațiile persoanelor agresate dar și ale agresorilor acestea fiind structurate astfel.
Persoanele agresate:
5 persoane sunt casnice;
1 persoana lucrează un patron (cultivarea fructelor și a legumelor);
1 persoană lucrător comercial (magazin alimenztar);
1 persoană este elev în clasa a XI (mama acestuia fiind casnică);
1 persoană este elev în clasa a IX (mama acestuia fiind casnică);
Persoanele care au agresat:
2 persoane zidari în contrucții;
1 persoană la brutărie;
1 persoană uzina de apă;
1 persoană CFR;
1 persoană gardian;
1 persoană lucrări în altă țară (3 luni pe an);
1 persoană Mentachim Electrica;
1 persoană lucrător auto SC.SAGEMSERV.SRL.
Privind repartiția în funcție de ocupația agresorilor observăm că cea mai mare parte a acestora o ocupă salariații, iar repartiția în funcție de ocupația vitimelor observăm că majoritatea persoanele intervievate sunt casnice. Ceea ce înseamnă că cele mai multe persoane care se confruntă cu fenomenul de violență intrafamilială provin din rândul celor cu nivel scăzut de trai, iar dependența financiară este un factor favorizant de agresiune.
În ceea ce privește situația materială, analizând rezultatele obținute în repartiția după veniturile familiei, observăm, că cele mai multe familii au un venit mic (sub salariul minim pe economie) sau sunt fără venituri, fapt care ne oferă un indiciu în stabilirea portretului familiilor cu potențial crescut de agresivitate.
Într-o oarecare măsură nivelul veniturilor familiale influențează într-un mod negativ comportamentul uman, alimentând nemulțumirile, și astfel se instalează o stare de discomfort, care, de cele mai multe ori, amplificată de un alt factor perturbator, duce la violență.
În ceea ce privește mediul de proveniență al persoanelor care au fost intervievate, observăm că 8 persoane provin din mediul rural și 1 din mediu urban. Motivele sunt diverse, de la teamă și frică de agresor până la factori psihologici și psiho-sociali ce țin de normele de recunoaștere socială și prestigiu social în comunitatea rurală.
Toate cele 8 persoane au terenuri arabile iar persoana din mediu urban deține și ea terenuri arabile din partea bunicilor, toate persoanele intervievate dețin strictu necesar în electocasnice.
Dat fiind numărul relativ mic de personae care au participat la interviu, nu putem face o apreciere privind preponderența familiilor cu risc crescut de violență, dar putem aprecia că efectele asupra membrilor familiei, în special a copiilor sunt vizibile și distructive la nivelul individului.
II. Dimensiunea socială
Grupul țintă care a participat la interviu, așa cum am arătat, a fost constituit din femei și copii, victim ale violenței în familie. Din analiza setului de întrebări din cadrul dimensiunii sociale, a scos în evidență faptul că persoanele care provin dintr-un mediu familial violent au dificultăți de comunicare, relaționare și integrare social. Astfel, am observant la toți subiecții că au manifestat o oarecare deficiență de comunicare, teamă, nesiguranță, sentiment de culpabilizare.
Relațiile cu familia extinsă, vecinii și prietenii sunt în mare măsură afectate, întrucât agresorul încearcă să țină victima “captivă”, pentru a nu avea prilejul să vorbescă despre actele de violență la care este supusă și în acest fel să primescă sprijin, pricinuindu-I “necazuri” în familie.
Deși femeile și copiii vorbesc cu anumite rude, 8 dintre agresori a fost s-au sunt certați cu unele rude, din cauza geloziei, a pământurilor sau a discuților în cotradictoriu. Toți 9 subiecți se înțeleg cu vecinii, iar 5 dintre agresori au avut certuri cu ei, într-unul din cazuri la întrebarea ,, s-au iscat conflicte între familia duneavoastră și vecini” un subiect ne-a relatat următoarele ,, Da că nebunu s-a luat de o fată de acolo de la noi, asta i-a zis lu tacso și i-a zis lu tacsu și a venit la poartă, au făcut un tărăboi”
Relația copiilor cu prieteni a fost și ea afectată de actele de violență pe care le exercită agresorul asupra copiilor, în 3 cazuri prietenii nu vin în vizită la acești copii deoarece aceștia nu îi invită simțindu-se rușinați de comporatamentul pe care îl are tatăl. Sărbătorile pascale, aniversările și Crăciunul în 3 dintre cazuri sunt petrecute cu prietenii, vecinii și rudele în 4 cazuri doar copiii își petrec cu aceștia sărbătorile, iar în 2 dintre cazuri nu își petrec deloc sărbătorile cu alte persoane.
În ceea ce privește situația medicală 7 persoane țin legătura cu medicul de familie iar 2 atunci câd este o situație mai gravă, utilizarea de medicamente și leacuri este folosită de 8 dinte subiecți noștri iar de 2 doar medicamete, cele mai multe persoane folosesc leacuri din cauza situației materiale precare.
De asemenea și la copii se resimte acest comportament, având în vedere faptul că educația timpurie este de tipul – model parental. Astfel, efectele negative la nivel comportamental, respectiv rezultate școlare scăzute, agresivitate față de colegii de clasă, stigmatizare, dificultăți de comunicare și adaptare socială sunt des întâlnite la copiii care se dezvoltă într-unmediu familial violent.
III. Dimensiunea comportsmentului agresiv
Circumstanțele în care s-a produs agresiunea, așa cum au fost precizate de către respondentele grupului de studiu, au fost stabilite în ordinea descendentă, astfel:
Consumul de alcool;
Lipsa/insuficiența resurselor financiare și materiale;
Copil nedorit;
Tradiționalism/istorie de abuz în copilărie;
Număr mai mare de copii;
Abuz în copilărie.
Persoanele agresate au răspuns astfel la problemele discutate:
toate cele 9 persoane au răspuns că alcolul este principal cauză a conflictelor;
8 persoane au răspuns că situația financiară precară este o cauză a conflictelor iar o persoană pune pe primul plan băutura;
5 persoane consider că agresori au fost abuzați în copilărie iar 4 consideră că nu au fost agresați;
6 persoane ne relatează că, copii au fost doriți iar 3 persoane ne relatează că 1 sau 2 dintre copii lor nu au fost doriți;
6 persoane consideră că numărul mare de copii nu este o cauză a conflictelor iar 3 persoane consider că și numărul mare poate fi o cauză a conflictelor.
În afara acestor cauze analizând fiecare caz mai putem enumera: frecventarea jocurilor de noroc, imixtiunea socrilor, relați extraconjugale, boli de altă natură, copii neascultători, gelozie.
Efectele violenței în familie reies din analiza problemelor atât a femeilor cât și a copiilor agresați acestea fiind structurate astfel:
Din cauza agresiunilor 5 persoane nu se pot integra social în anumite situații iar 4 persoane se pot integra;
Scăderea notelor în urma violenței la 6 dintre copii, iar la ceilalți 3 nu s-au înregistrat scăderea notelor;
Nervozitatea crescută la 9 dintre subiecți intervievați;
Stima de sine scăzută la 9 dintre subiecți intervievați;
Deficiențe cognitive la 8 dintre persoanele intervievate iar la 1 persoană nu s-au înregistrat deficiențe cognitive;
Deficiențe motrice la 3 dintre persoanele intervievate iar la 6 persoane nu s-au înregistart deficiențe motrice.
Având în vedere expunerea problemelor putem analiza istoricul de abuz, iar acesta
constă în modul în care se înțeleg copiii cu părinții, la acesată problemă ni s-a răspuns de către toți cei 9 subiecți că au o relație conflictuală cu agresorul dar cu mama se înțeleg bine, ceea ce înseamnă că acești copii au încredere în mamă.
În urma analizei cauzele declanșări conflictelor între agresor și copiii am constatat că
în 3 cazuri conflictele apar din cauza nerespectări regulilor stricte puse de către agresor, în 2 cazuri situația școlară precară, în 3 cazuri privarea de partea financiară iar în alte 2 cazuri din orice motiv.
Formele de violență fizică exercitatea de către agresor asupra copiilor sunt:
violența fizică în 6 dintre cazuri mai este folosită și violența verbală în 5 dintre cazuri, în 3 dintre cazuri reiese violența economică iar în 3 dintre cazuri observăm violența psihologică.
La întrebarea care este persoana care vă ia apărarea în timpul conflictului cele 7 femei au răspuns că copiii, 2 dintre ele au mai relatat că si vecinii, unei femei îi mai ia apărarea și soacra iar altei femei mama este persoana care o apăra, unuia dintre copii apărarea îi este luată de către mamă iar celuilalt de către bunică si mamă.
În cadrul dimensiuni integrări școlare a copiluli am cercetat notele acestora, am constat că în cazul a 6 persoane acestea au răspuns ,,bune și rele”, 2 persoane au răspuns ,,bune”, iar o persoană ,, rele” din cei 9 subiecți studiați 9 au nota zece la purtare iar unu are nota 9. Având în vedere regulamnetul școli 7 persoane s-au adaptat la el iar 2 mai au anumite încălcări ale regulamentului. 7 dintre persoane ne-au relatat faptul că relația copiilor cu colegii este una bună, iar în 2 dintre cazuri, copiii au relație conflictuală cu anumiți colegi. În toate cele 9 cazuri copii se au o relație armonioasă cu profesorii.
Gama cauzelor generatoare de comportament agresiv, în realitate, este cu mult mai mare și acționează în interdependență.
2.7. INTERVENȚIA PERSONALIZATĂ ÎN PROCEDURA DE SOLUȚIONARE A
CAZURILOR.
Fiecare victimă sau cuplu mamă-copil beneficiază de o intervenție personalizată în funcție de nevoile identificate la admiterea în Centru, adaptată ulterior și axată pe dezvoltarea autonomiei femeii/victimei și pe pregătirea reîntoarcerii femeii/cuplului mama-copil în mediul familial, în condiții securizante și favorabile dezvoltării copilului. „ Metodologia de Organizare și Funcționare a Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea ”
Planul personalizat de recuperare și reintegrare socială (vezi anexa nr. 2) se elaborează și se pune în practică numai cu acordul victimei și cu participarea sa directă și trebuie să conțină: serviciile oferite în cadrul centrului și obiectivele urmărite, intervențiile corespunzatoare acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutină, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente, durata aferentă activităților, personalul de specialitate desemnat, alte persoane implicate și prestațiile care se acordă beneficiarului centrului. În acest scop sunt organizate reuniuni de echipă pentru fiecare caz cel puțin o dată pe lună. Întâlnirile echipei cu beneficiara se desfășoară în cadrul Centrului pentru victimele violenței în familie, scopul, obiectivele, propunerile și recomandările fiind consemnate în Note de întâlnire/intervenție (vezi anexa nr. 3). Victima beneficiază de recomandări și consult medical, consiliere și evaluare psihologică, informare juridică și ajutor la elaborarea unor documente precum și asistență socială ce vizează depășirea situației de criză cu care aceasta se confruntă.
Astfel, toți subiecții intervievați au beneficiat de intervenție personalizată în scopul depășirii situației de criză, cu respectarea procedurilor stabilite prin Metodologia de Organizare și Funcționare a Centrului pentru victimele violentei în familie. Din punct de vedere juridic victimele violenței în familie au fost sprijinite în următoarele demersuri:
Demersuri legale inițiate sau retrase de către victimele violenței în familie
certificat medico-legal
plângere la poliție și/sau plângere penală;
obținere ordin de protecție;
introducere acțiune de divorț.
Fiind informate cu privire la posibilitatea depunerii plângerii prealabile, o mare parte dintre victime recurg la această măsură juridică de coerciție împotriva agresorului, dar ulterior renunță pe considerentul că aceste contravenții primite de agresor nu fac decât să amplifice conflictul. De asemenea, există și victime care, deși, inițial au solicitat sprijin pentru începerea acțiunii de divorț, ulterior au renunțat, fiind dispuse să mai acorde o șansă relației lor.
Alte demersuri legale care au fost solicitate de către victimele beneficaiare ale Centrului pentru victimele violenței în familie, în perioada supusă spre observare, respectiv aprilie 2012 – iunie 2012, au constat în: majorare pensie de întreținere, program de vizită al minorilor solicitat de către agrsor. Singurul demers legal care nu a fost pus în aplicare, în această perioadă, pentru niciuna dintre victime a fost ordinul de protecție.
Asistența socială, a vizat implementarea obiectivelor propuse în scopul depășirii situației de criză cu care victimele se confruntă și implicit, reintegrarea socio-profesională a acestora.
Intervenții în plan social
Identificarea unui loc de muncă;
Identificarea unei locuințe sociale/cu chirie,
Obținerea unor drepturi sociale, în conformitate cu legislația în vigoare;
Restabilirea relației cu membrii familie/cu agresorul dacă este posibil;
Calificare/recalificare/reconversie profesională;
Înscrierea/transferul copiilor la grădiniță/școală
Prin serviciile oferite în cadrul Centrului pentru victimele violenței în familie se urmărește reintegrarea socio-familială și profesională a victimelor într-un mediu favorabil pentru toți membrii familiei. Cu prioritate se dorește evitarea separării cuplurilor, dacă acest lucru este posibil. Astfel,victimele sunt susținute în scopul dezvoltării autonomiei și pregatirea reîntoarcerii sale și a copiilor în mediul familial, în condiții securizante și favorabile dezvoltării copilului.
Restabilirea relațiilor cu membrii familiei extinse sau chiar cu agresorul, acolo unde a fost posibil, (numai cu acordul victimei), se situează pe cel mai înalt nivel, ceea ce arată că menținerea unității familiale este de preferat, dacă situația abuzivă nu a degenerat într-o manieră ireversibilă.
Un alt obiectiv important a fost continuarea procesului de învățământ pentru toți copiii de vârstă școlară și preșcolară, prin solicitarea și obținerea înscrierii/transferului la o unitate de învățământ din Rm. Vâlcea.
De asemenea, s-a avut în vedere obținerea independenței financiare a victimei, pentru care s-au inițiat demersuri privind:
obținerea drepturilor sociale, în conformitate cu legislația în vigoare (alocații de stat/pentru susținerea familiei, ajutor social, etc);
identificarea unui loc de muncă;
înscrierea victimei la cursuri de (re)calificare/reconversie profesională.
Pentru victimele care nu au restabilit relația cu agresorul sau cu un alt membru al familiei extinse, care să-i ofere găzduire, a fost identificată o locuință cu chirie/socială.
Identificarea resurselor umane, materiale și financiare reprezintă pilonii fără de care nimeni nu poate să-și satisfacă nevoile umane de bază. Cele șase obiective în plan social, au avut în vedere restabilirea echilibrului necesar unei vieți independente a victimelor.
În afară de demersurile de natură juridică și socială, care au fost prezentate, toți beneficiarii Centrului pentru victimele violenței în familie au primit servicii medicale și psihologice prin care s-a urmărit, atât restabilirea stării emoționale prin asumarea traumei în mod pozitiv, cât și îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate.
Am evidențiat un număr de patru modalități de soluționare a cazurilor de violență intrafamilială, instrumentate de către specialiștii Centrului pentru victimele violenței în familie.
Cele mai multe femei au optat pentru medierea conflictului și implicit reintegrarea familială. În urma intervențiilor specializate a echipei de lucru pluridisciplinară formată din psiholog, consilier juridic, asistent social și medic, un număr de 7 (șapte) familii au depășit situația conflictuală, prin medierea conflictului, prin urmare, de comun acord, partenerii implicați au decis revenirea în domiciliu și continuarea relației.
Un singur caz a recurs la separarea prin divorț și (re)integrarea în familia extinsă a victimei, astfel un cuplu căsătorit a divorțat și o altă victimă cu un nivel de instruire superior, a fost integrată pe piața muncii și ulterior a închiriat o locuință.
Având în vedere particularitățile familiilor, (nivel de instruire preponderent scăzut, situație financiară precară, număr mare de copii) pentru care s-au oferit servicii specializate și făcând o analiză a rezultatelor obținute, considerăm că misiunea Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea, a fost pe deplin realizată.
CONCLUZII
În urma cercetării problemelor și a analizei datelor prelevate de la beneficiari ai Centrului pentru victimele violenței în familie Rm. Vâlcea, reiese că femeile și copiii acestora sunt agresați din punct de vedere fizic, psihic, economic și social iar aceste forme de violență se răsfrâng în primul rând asupra copiilor și le pot fi dăunătoare în viitor.
Beneficiarele centrului pe care le-am interviavat au vârsta cuprinsă între 32-44 ani iar cei 2 copii intervievați au 15 ani și respective 17 ani, toți beneficiari au ales să apeleze la servicile centrului în urma violențelor la care au fost supuși de către agresor.
Efectele violenței sunt multiple, pot avea deficiențe de integrare socială de exemplu în anumite grupuri, la școală sau la joacă, sau pot avea repercursiuni asupra viitorului din cauza traumelor pe care le-a suferit în copilărie.
Cauzele violenței care au reieșit în urma cercetării sunt aproape identice la fiecare caz, o cauză care predomină este consumul excesiv de alcool în urma căreia persoana violentă poate deveni mai agresivă și nu mai are discernământ asupra faptelor sale.În ceea ce privește agresivitatea față de copil, în toate cazurile copilul este agresat în primul rând din punct de vedere pshihologic și fizic(jigniri,interzicerea anumitor activități normale vârstei, bătăi, bruscări, etc).
O altă cauză importantă este potențialul economic scăzut, iar în cazul acesta persoana în cauză dacă își consumă o sumă considerabilă din venitul familiei pe bauturi alcoolice, atunci crește și intensitatea conflictelor astfel se ajunge la violența fizică asupra toți membrilor din familie. În ceea ce privește situația materială, analizând rezultatele obținute în repartiția după veniturile familiei, observăm, că cele mai multe familii au un venit mic (sub salariul minim pe economie) sau sunt fără venituri, fapt care ne oferă un indiciu în stabilirea portretului familiilor cu potențial crescut de agresivitate.
Într-o oarecare măsură nivelul veniturilor familiale influențează într-un mod negativ comportamentul uman, alimentând nemulțumirile, și astfel se instalează o stare de discomfort, care, de cele mai multe ori, amplificată de un alt factor perturbator, duce la violență.
În ceea ce privește mediul de proveniență al persoanelor care au fost intervievate, observăm că 8 persoane provin din mediul rural și 1 din mediu urban. Motivele sunt diverse, de la teamă și frică de agresor până la factori psihologici și psiho-sociali ce țin de normele de recunoaștere socială și prestigiu social în comunitatea rurală.
Pe baza datelor prezentate în cadrul studiului efectuat se poate contura următorul portret al victimei violenței în familie.
Victimele violenței în familie sunt femei, aparțin în mai mare măsură grupei de vârstă mijlocii, au un nivel de școlaritate scăzut sau mediu, se întâlnesc preponderent în rândul persoanelor căsătorite. În cele mai multe cazuri provin din familii cu mai mulți copii aflați în întreținere și din familii mai sărace, cu venituri mici – sub media venitului mediu pe economie.
În ceea ce privește profilul agresorului, acesta provine din rândul bărbaților. În rândul acestor persoane se regăsesc în mai mare măsură indivizi care se aflau sub influența băuturilor alcoolice când au comis actele de violență în familie, angajați în relații extraconjugale, care au fost abuzați în copilărie (comportament violent învățat).
Consider că actele la care au fost supuși beneficiarii centrului de către agresori le vor dăuna și le vor creea stări de neliniște și de nesiguranță, astfel aceștia au nevoie de ajutor specializat din cadrul centrului, o dată cu renunțarea servicilor aceste stări pot reveni.
În urma discuților purtate cu copiii din centrul de violență și a consultări carților de violență am constat că este o problemă gravă, care nu se poate rezolva singură și nu putem rămâne indiferenți la bătaile la care sunt supuse suflete nevinovate, care la vârsta lor ar trebui să se joace și să se bucure de copilarie.
Copiii ajunși în centru sunt acei norocoși care pot discuta cu persoane specializate și sunt înconjurați de persoane care îi pot ajuta și le doresc doar binele, față de acei copii care sunt în familie și suferă din cauza conflictelor și a violențelor la care sunt supuși.
Ce am putea face noi? Am putea să nu rămânem indiferenți dacă știm că vecinul își bate soția și copilul, sau dacă cunoaștem cazuri similare, violența este ceva grav care nu își pune amprenta doar pe prezent ci și pe viitor.
BIBLIOGRAFIE
Balica, E. 2008. Criminalitatea violentă. București: Oscar Print.
Barbara, E. 2010. Metodologia elaborării proiectelor de intervenție. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.
Cicchetti, D și Carlson, V. Child maltreatment. 2005: Cambridge.
Dumitru, A și Corina, A. 2005. Violența și asupra copilului. Implicați pentru munca socială din instituții. București: Polirom. Revista de Asistență Socială nr 1.2. 2005: 74.
Ferreol, G și Neculau, A. 2003. Violența Aspecte Psihosociale. Iași: Polirom.
Frigioiu, N. 2009. Antropologia politică. București: Polirom.
Killen,K. 1998. Copilul maltratat. Timișoara: Eurobit.
Killen, K. 2003. Copilăria durează generații la rând. Timișoara: First
Howe, D. 2005. Child Abuse and Neglect. Ebbw Vale: Creative Print and Design.
Iovu, Mihai. 2011. Maltratarea copilului în familia românească. De la teorie la practică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Legea 504 2002 audiovizualului, puplicată în Monitorul Ofcial nr.534 din 22 iulie, Art. 7
Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, (ART. 2^1)
Lopez, G. 2001. Violențele sexuale asupra copiiilor. Cluj-Napoca: Dacia
Metodologia de Organizare și Funcționare a Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea.
Monitorul Oficial, Partea I nr. 165 din 13 martie 2012. Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, (ART. 2^1)
Monica Ancuța, Cănilă Andreea, Constantin Mădalina, Moisii Gabriela, Tătărășanu Marinela șiToma Cristina. 2005. Stop violența în familie. Iași: Autoritatea Națională pentru Tineret.
Munteanu, Ana. 2000. Violenta domestica si maltratarea copilului: Timișoara: Eurostampa.
Muntean, Ana și Munteanu, Anca. 2011. Violență, traumă, reziliență. Iași: Polirom.
Neamțu, G. 2003. Tratat de Asistență Socială. Iași: Polirom.
Neamțu, G. 2011. Tratat de Asistență Socială. Iași: Polirom.
Paraschiv, G. 2008. Trafic de persoane. București: Academia.
Pavelescu,V. 1971. Un profil psihologic al feminități. București: Didactică și Pedagogică.
Petru, I. 2005. Sociopsihologia si antropologia familiei. Iași: Polirom
Pricopi, A. 2007. Dreptul familiei. București: Fundația România de Mâine.
Rădulescu, A. 2007. Ghid de intervenție în cazurile de violență în familie. București: Unfpa.
Rădulescu, S și Patriara, M. 2003. Abuzul sexual asupra copiilor.Buburești; Luminalex.
Rădulescu, S. 2001. Sociologia violenței (inta)familiale. București: Lumina Lex.
Revista de Asistență Socială nr.1.2003. București: Polirom.
Revista de Asistență Socială nr 3-4. 2003. București: Polirom.
Roth, M. 2005. Copii și femei victime ale violenței. Cluj-Napoca: Presa universitară Clujeană
Sillamy, N . 2000. Dicționar de psihologie. București: Univers Enciclopedic
Smaranda, P. 2000. Abuzul asupra copilului. București: Unicef
Stănciulescu, E. 2002. Sociologia educației familiale, vol l și ll. Iași: Polirom.
Stănculescu, M și Berevoescu, I. 2004. Sărac lipit, caut altă viață. București: Nemira.
Shepard, M și Pence, E. 2003. Coordonarea reacțiilor comunitare față de violența domestică. Chișinău: Tehnica-info.
Șerban, I. 2001. Copilul Maltratat. București: Fundația internațională pentru copil și familie.
Walter, B. 2004. Critica Violenței. Cluj: Idea design & Print.
Vintileanu, I. 1999. Women and Crime in Romania, în Status of Women in Romania 1997-1998", București: United Nations Development Project
Zamfir,C și Zamfir, E. 1997. Pentru o societate centrată pe copil. București: Alternative.
Zamfir, E. 2004. Conflict și modalități de soluționare a acestuia: București: Cartea Universitară
Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea
Anexa 1
GHID DE INTERVIU
Data interviului:
Ora începerii interviului:
Ora încheierii interviului:
Locul de desfășurare a interviului:
Operatorul de interviu:
1. Cum vă întelegeți înainte și dupa conflict dar copiii dumneavoastră?
2. Ce fel de relație există între dumneavoastră și soțul dumneavoastră ?
3.Care considerați ca sunt cauzele conflictelor?
4.Dacă aplanează cineva în general conflictele din cadrul familiei?
5. Care sunt modurile de agresare?
6.Cine ia deobicei decizile ce țin de viitorul familiei?
7.Care este persoana care obijnuiește să dea ordine?
8.Cine ia decizile importante și este o sursă de autoritate în familie?
9.Care este persoana care are întâietate la bani si gestionează veniturile?
10.Cine ia deciziile cu privire la educația copiilor?
11.Care este persoana din familie care are ultimul cuvant de spus în legatura cu orice
problemă?
12.Câte clase ați absolvit dumneavoastră dar copiii dumneavostră?
13.Dacă este vreo formă de educație pe care ați fi dori să-o urmați dar copiii dumneavoastră?
14.Care este perspectivă dumneavoatră față de sistemul educațional?
15. Dacă din punctual dumneavoastra de vedere educația este o prioritate?
16.Ce este profesie aveți dar soțul?
17. Dacă ocupația abuzatorului îi provoacă stres sau supărări?
18.Dacă locuința familiei este în mediu rural sau urban?
19.Dacă familia detine terenuri?
20. Ce fel de structura are locuința dumneavostră și cu cine locuiți?
21. Dacă familia deține și alte propietăți?
22.Dacă in locuința dumneavoastră se gasesc electrocasnice?
23. Care este tipul familiei din care faceti parte legitimă, nelegitimă, nuclear, extinsă, monoparetala?
24.Care sunt veniturile totale ale familiei?
25.Dacă familia are venituri provenite din alte activitați?
26. Dacă bugetul familial este provenit din veniturile familiei?
27. Dacă parinți au un loc de muncă stabil?
28.Dacă vreun membru al familiei sau familia beneficiaza de ajutor social?
29. Dacă una din ocupțiile dumneavoastră este agricultura?
30. Dacă dumneavoastră țineți legătura cu familia extinsă?
31.Dacă familia ajută sau este ajutată de familia extinsă?
32.Dacă membri familiei dumneavoastră discuta despre diverse probleme cu familia extinsă?
33. Dacă familia se vizitează cu familia extinsă?
34. Dacă membri familiei au încredere în familia extinsă?
35.Dacă au avut vreodata loc coflicte între familia dumeavoastră cu familia extinsă?
36.Dacă sărbătorile pascale, aniversările și Craciunul sunt de obicei sărbătorite cu familia extinsă?
37. Dacă familia dumneavoastă tine legătura cu vecinii?
38.Dacă membri familiei se ajută cu vecinii?
39.Când dumneavoastă sau soțul dumneavoastră ,vă întâlniți cu vecinii, discutați despre diverse probleme?
40.Dacă familia are încredere în vecinii?
41.Dacă s-au iscat vreodată conflicte între familie și vecini?
42.Dacă Crăciunul, aniversările sau Paștele sunt de obicei sărbatorite și cu vecinii?
43.Dacă familia ține legătura prietenii?
44. Dacă la nevoie familia se ajută cu prietenii?
45.Atunci când membri familiei se întâlnesc cu prietenii abordează diferite probleme?
46. Dacă familia se vizitează cu prietenii?
47.Dacă membri familiei au încredere în prietenii?
48.Dacă s-a iscat vrodată vreun conflict între familie și prietenii?
49.Dacă la sărbatorile importante i-au parte și prietenii?
50. Dacă familia pastrează legatura cu medicul de familie ?
51. Daca vreun membru al familiei are probleme de sănatate din punct de vede psihic si/sau fizic?
52. Când a fost ultima vizită la medic a copiiilor dumneavoastră?
53. În cazul unei boli asupra copiilor, ca tratament folosiți medicamente sau leacuri?
54.În familia dumneavoastră în cazul apariției boli apelează la medic sau o ignoră?
55.Dacă persoana care v-a abuzat consumă alcool/stupefiante?
56.Dacă în familia dumneavoastră conflictele apar de la un potențial economic scăzut?
57.Credeti ca persoana care v-a abuzat a fost abuzat și ea la rândul ei în copilarie ?
58. Dacă copilul dumneavoastră a fost un copil nedorit?
59. Dacă dumneavoastră aveți un număr mare de copii?
60. Dacă inadaptarea social, este un efect al violenței care v-a afectat?
61.Dacă ați simțit o carența educațională a copiilor în urma actului de abuz?
62.Dacă dumneavoastră sau copiii aveti starea de sănatate precară (nervozitate ridicată,deficient de atenție ) ?
63. Dacă din cauza violenței în familie, copiii dumneavoastră au stima de sine scazută?
64.Dacă copiii dumneavoastră din cauza violenței în familie dau semene de deficiențe motrice?
65.Dacă copiii dumneavostră din cauza violenței în familie dau semene de deficiențe cognitive?
66.Care este relția copiilor cu familia pâna în momentul de față?
67.Care considerați că sunt cauzele declanșări conflictelor între agresor și copii?
68.Care este persoana care de obicei vă ia apararea dar a copiilor?
69.Care sunt formele de violență la care au fost supuși copiii dumneavoastră?
70. Care sunt rezultatele școlare/nota la purtare a copiiilor dumneavoastră?
71. Dacă copiii dumneavoastră s-au adaptat la regulamentul școlar?
72.Care este relația copiiilor dumneavoastră cu colegii de clasă?
73. Care este relația copiiilor dumneavoastră cu profesorii lor?
Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea
Anexa 2
PLAN PERSONALIZAT DE RECUPERARE ȘI REINTEGRARE SOCIALĂ
Dosar nr.: ……………
Numele și prenumele beneficiarului de servicii: ……………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
Domiciliu: …………………………………………………………………………
Reședința: …………………………………………………………………………..
Beneficiarul este însoțit de copii? Da, Nu
Dacă DA,
1. Numele și prenumele copilului: ………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
2. Numele și prenumele copilului: ………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
3.Numele și prenumele copilului: …………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
4. Numele și prenumele copilului: ……………………………………………..…
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
5. Numele și prenumele copilului: …………………………………………..……
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
Data realizării planului de recuperare și reintegrare socială: ……………….……
Motivul întocmirii planului: ………………………………………………………
Data revizuirii planului indivizualizat de servicii: ……………………….………
Motivul revizuirii planului: ………………………………………………………
Manager de caz / Responsabil de caz: ……………………………………………
Manager de caz/, Membrii, Șef Serviciu,
Responsabil de caz ………………… …………….
…………………… …………………
SERVICII PENTRU BENEFICIAR
INTERVENȚII ÎN PLAN
SOCIAL , PSIHOLOGIC , JURIDIC , MEDICAL
PRESTAȚII
Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea
Anexa 3
NOTĂ DE ÎNTÂLNIRE/INTERVENȚIE
Data: …………………………………………
Durata întâlnirii: ……………………………..
Persoane participante: ……………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………….
Scopul: ……………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Conținutul: ………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Observații: ………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Concluzii: …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Recomandări: …………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………
Întocmit, Beneficiar,
…………………… ……………………….
BIBLIOGRAFIE
Balica, E. 2008. Criminalitatea violentă. București: Oscar Print.
Barbara, E. 2010. Metodologia elaborării proiectelor de intervenție. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.
Cicchetti, D și Carlson, V. Child maltreatment. 2005: Cambridge.
Dumitru, A și Corina, A. 2005. Violența și asupra copilului. Implicați pentru munca socială din instituții. București: Polirom. Revista de Asistență Socială nr 1.2. 2005: 74.
Ferreol, G și Neculau, A. 2003. Violența Aspecte Psihosociale. Iași: Polirom.
Frigioiu, N. 2009. Antropologia politică. București: Polirom.
Killen,K. 1998. Copilul maltratat. Timișoara: Eurobit.
Killen, K. 2003. Copilăria durează generații la rând. Timișoara: First
Howe, D. 2005. Child Abuse and Neglect. Ebbw Vale: Creative Print and Design.
Iovu, Mihai. 2011. Maltratarea copilului în familia românească. De la teorie la practică. Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană
Legea 504 2002 audiovizualului, puplicată în Monitorul Ofcial nr.534 din 22 iulie, Art. 7
Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, (ART. 2^1)
Lopez, G. 2001. Violențele sexuale asupra copiiilor. Cluj-Napoca: Dacia
Metodologia de Organizare și Funcționare a Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea.
Monitorul Oficial, Partea I nr. 165 din 13 martie 2012. Legea 25/2012 privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, (ART. 2^1)
Monica Ancuța, Cănilă Andreea, Constantin Mădalina, Moisii Gabriela, Tătărășanu Marinela șiToma Cristina. 2005. Stop violența în familie. Iași: Autoritatea Națională pentru Tineret.
Munteanu, Ana. 2000. Violenta domestica si maltratarea copilului: Timișoara: Eurostampa.
Muntean, Ana și Munteanu, Anca. 2011. Violență, traumă, reziliență. Iași: Polirom.
Neamțu, G. 2003. Tratat de Asistență Socială. Iași: Polirom.
Neamțu, G. 2011. Tratat de Asistență Socială. Iași: Polirom.
Paraschiv, G. 2008. Trafic de persoane. București: Academia.
Pavelescu,V. 1971. Un profil psihologic al feminități. București: Didactică și Pedagogică.
Petru, I. 2005. Sociopsihologia si antropologia familiei. Iași: Polirom
Pricopi, A. 2007. Dreptul familiei. București: Fundația România de Mâine.
Rădulescu, A. 2007. Ghid de intervenție în cazurile de violență în familie. București: Unfpa.
Rădulescu, S și Patriara, M. 2003. Abuzul sexual asupra copiilor.Buburești; Luminalex.
Rădulescu, S. 2001. Sociologia violenței (inta)familiale. București: Lumina Lex.
Revista de Asistență Socială nr.1.2003. București: Polirom.
Revista de Asistență Socială nr 3-4. 2003. București: Polirom.
Roth, M. 2005. Copii și femei victime ale violenței. Cluj-Napoca: Presa universitară Clujeană
Sillamy, N . 2000. Dicționar de psihologie. București: Univers Enciclopedic
Smaranda, P. 2000. Abuzul asupra copilului. București: Unicef
Stănciulescu, E. 2002. Sociologia educației familiale, vol l și ll. Iași: Polirom.
Stănculescu, M și Berevoescu, I. 2004. Sărac lipit, caut altă viață. București: Nemira.
Shepard, M și Pence, E. 2003. Coordonarea reacțiilor comunitare față de violența domestică. Chișinău: Tehnica-info.
Șerban, I. 2001. Copilul Maltratat. București: Fundația internațională pentru copil și familie.
Walter, B. 2004. Critica Violenței. Cluj: Idea design & Print.
Vintileanu, I. 1999. Women and Crime in Romania, în Status of Women in Romania 1997-1998", București: United Nations Development Project
Zamfir,C și Zamfir, E. 1997. Pentru o societate centrată pe copil. București: Alternative.
Zamfir, E. 2004. Conflict și modalități de soluționare a acestuia: București: Cartea Universitară
Anexa 1
GHID DE INTERVIU
Data interviului:
Ora începerii interviului:
Ora încheierii interviului:
Locul de desfășurare a interviului:
Operatorul de interviu:
1. Cum vă întelegeți înainte și dupa conflict dar copiii dumneavoastră?
2. Ce fel de relație există între dumneavoastră și soțul dumneavoastră ?
3.Care considerați ca sunt cauzele conflictelor?
4.Dacă aplanează cineva în general conflictele din cadrul familiei?
5. Care sunt modurile de agresare?
6.Cine ia deobicei decizile ce țin de viitorul familiei?
7.Care este persoana care obijnuiește să dea ordine?
8.Cine ia decizile importante și este o sursă de autoritate în familie?
9.Care este persoana care are întâietate la bani si gestionează veniturile?
10.Cine ia deciziile cu privire la educația copiilor?
11.Care este persoana din familie care are ultimul cuvant de spus în legatura cu orice
problemă?
12.Câte clase ați absolvit dumneavoastră dar copiii dumneavostră?
13.Dacă este vreo formă de educație pe care ați fi dori să-o urmați dar copiii dumneavoastră?
14.Care este perspectivă dumneavoatră față de sistemul educațional?
15. Dacă din punctual dumneavoastra de vedere educația este o prioritate?
16.Ce este profesie aveți dar soțul?
17. Dacă ocupația abuzatorului îi provoacă stres sau supărări?
18.Dacă locuința familiei este în mediu rural sau urban?
19.Dacă familia detine terenuri?
20. Ce fel de structura are locuința dumneavostră și cu cine locuiți?
21. Dacă familia deține și alte propietăți?
22.Dacă in locuința dumneavoastră se gasesc electrocasnice?
23. Care este tipul familiei din care faceti parte legitimă, nelegitimă, nuclear, extinsă, monoparetala?
24.Care sunt veniturile totale ale familiei?
25.Dacă familia are venituri provenite din alte activitați?
26. Dacă bugetul familial este provenit din veniturile familiei?
27. Dacă parinți au un loc de muncă stabil?
28.Dacă vreun membru al familiei sau familia beneficiaza de ajutor social?
29. Dacă una din ocupțiile dumneavoastră este agricultura?
30. Dacă dumneavoastră țineți legătura cu familia extinsă?
31.Dacă familia ajută sau este ajutată de familia extinsă?
32.Dacă membri familiei dumneavoastră discuta despre diverse probleme cu familia extinsă?
33. Dacă familia se vizitează cu familia extinsă?
34. Dacă membri familiei au încredere în familia extinsă?
35.Dacă au avut vreodata loc coflicte între familia dumeavoastră cu familia extinsă?
36.Dacă sărbătorile pascale, aniversările și Craciunul sunt de obicei sărbătorite cu familia extinsă?
37. Dacă familia dumneavoastă tine legătura cu vecinii?
38.Dacă membri familiei se ajută cu vecinii?
39.Când dumneavoastă sau soțul dumneavoastră ,vă întâlniți cu vecinii, discutați despre diverse probleme?
40.Dacă familia are încredere în vecinii?
41.Dacă s-au iscat vreodată conflicte între familie și vecini?
42.Dacă Crăciunul, aniversările sau Paștele sunt de obicei sărbatorite și cu vecinii?
43.Dacă familia ține legătura prietenii?
44. Dacă la nevoie familia se ajută cu prietenii?
45.Atunci când membri familiei se întâlnesc cu prietenii abordează diferite probleme?
46. Dacă familia se vizitează cu prietenii?
47.Dacă membri familiei au încredere în prietenii?
48.Dacă s-a iscat vrodată vreun conflict între familie și prietenii?
49.Dacă la sărbatorile importante i-au parte și prietenii?
50. Dacă familia pastrează legatura cu medicul de familie ?
51. Daca vreun membru al familiei are probleme de sănatate din punct de vede psihic si/sau fizic?
52. Când a fost ultima vizită la medic a copiiilor dumneavoastră?
53. În cazul unei boli asupra copiilor, ca tratament folosiți medicamente sau leacuri?
54.În familia dumneavoastră în cazul apariției boli apelează la medic sau o ignoră?
55.Dacă persoana care v-a abuzat consumă alcool/stupefiante?
56.Dacă în familia dumneavoastră conflictele apar de la un potențial economic scăzut?
57.Credeti ca persoana care v-a abuzat a fost abuzat și ea la rândul ei în copilarie ?
58. Dacă copilul dumneavoastră a fost un copil nedorit?
59. Dacă dumneavoastră aveți un număr mare de copii?
60. Dacă inadaptarea social, este un efect al violenței care v-a afectat?
61.Dacă ați simțit o carența educațională a copiilor în urma actului de abuz?
62.Dacă dumneavoastră sau copiii aveti starea de sănatate precară (nervozitate ridicată,deficient de atenție ) ?
63. Dacă din cauza violenței în familie, copiii dumneavoastră au stima de sine scazută?
64.Dacă copiii dumneavoastră din cauza violenței în familie dau semene de deficiențe motrice?
65.Dacă copiii dumneavostră din cauza violenței în familie dau semene de deficiențe cognitive?
66.Care este relția copiilor cu familia pâna în momentul de față?
67.Care considerați că sunt cauzele declanșări conflictelor între agresor și copii?
68.Care este persoana care de obicei vă ia apararea dar a copiilor?
69.Care sunt formele de violență la care au fost supuși copiii dumneavoastră?
70. Care sunt rezultatele școlare/nota la purtare a copiiilor dumneavoastră?
71. Dacă copiii dumneavoastră s-au adaptat la regulamentul școlar?
72.Care este relația copiiilor dumneavoastră cu colegii de clasă?
73. Care este relația copiiilor dumneavoastră cu profesorii lor?
Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea
Anexa 2
PLAN PERSONALIZAT DE RECUPERARE ȘI REINTEGRARE SOCIALĂ
Dosar nr.: ……………
Numele și prenumele beneficiarului de servicii: ……………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
Domiciliu: …………………………………………………………………………
Reședința: …………………………………………………………………………..
Beneficiarul este însoțit de copii? Da, Nu
Dacă DA,
1. Numele și prenumele copilului: ………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
2. Numele și prenumele copilului: ………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
3.Numele și prenumele copilului: …………………………………………………
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
4. Numele și prenumele copilului: ……………………………………………..…
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
5. Numele și prenumele copilului: …………………………………………..……
CNP : /_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/_/
Data realizării planului de recuperare și reintegrare socială: ……………….……
Motivul întocmirii planului: ………………………………………………………
Data revizuirii planului indivizualizat de servicii: ……………………….………
Motivul revizuirii planului: ………………………………………………………
Manager de caz / Responsabil de caz: ……………………………………………
Manager de caz/, Membrii, Șef Serviciu,
Responsabil de caz ………………… …………….
…………………… …………………
SERVICII PENTRU BENEFICIAR
INTERVENȚII ÎN PLAN
SOCIAL , PSIHOLOGIC , JURIDIC , MEDICAL
PRESTAȚII
Centrului pentru victimele violenței în familie – Rm. Vâlcea
Anexa 3
NOTĂ DE ÎNTÂLNIRE/INTERVENȚIE
Data: …………………………………………
Durata întâlnirii: ……………………………..
Persoane participante: ……………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………….
Scopul: ……………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Conținutul: ………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Observații: ………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………
Concluzii: …………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
Recomandări: …………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………
Întocmit, Beneficiar,
…………………… ……………………….
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Efecte ale Violentei Asupra Copilului In Familie (ID: 165127)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.