Diagnoza Calitatii Vietii Persoanei Varstnice Institutionalizat

Introducere

Prin tema de cercetare ,, Diagnoza calitatii vietii persoanei varstnice institutionalizate ‘’ mi- am propus sa aduc in centrul atentiei faptul ca , prin natura conditiilor de locuit , a serviciilor de calitate oferite si nu il ultimul rand printr-o buna integrare , viata persoanelor institutionalizate se poate imbunatatii, prin urmare se poate vorbi despre o crestere a calitatii vietii.

Importanta teoretica si practica a lucrarii consta in definirea unor tendinte sociale noi, aferente problemelor care vizeaza protectia sociala a persoanei varstnice, in posibilitatea aplicarii concluziilor continute in teza la dezvoltarea unui sistem contemporan si diversificat de servicii destinate acesteia.

Scopul cercetarii consta in analizarea calitatii serviciilor oferite in Unitatea de Asistenta Medico Socialaprin personalul angajat, ca alternativa necesara in cresterea calitatii vietii a persoanei varstnice institutionalizate.

In acest scop obiectivul general al acestei cercetari stiintifice este ,, Analiza calitatii vietii persoanelor varstnice institutionaliate’’ prin prisma calitatii serviciilor.

Structura lucrarii : cuprinde agument , introducere , trei capitole, concluzii si recomandari, bibliografie si anexe. Cuvintele cheie folosite sunt politici publice – sociale , institutionalizare, calitate, calitatea vietii, a serviciilor.

Lucrearea este impartita in doua parti .

Prima parte , intitulata ,, Calitatea vietii persoanelor varstnice institutionalizate prin prisma politicilor publice’’ si a doua parte intitulata ,,Metodologia cercetarii relatiei dintre calitatea serviciilor si calitatea vietii persoanelor varstnice institutionalizate’’

Argument

Analiza fenomenului de imbatranire demografica la nivelul Romaniei ne arata o crestere a ,, presiunii’’ populatiei varstnice asupra populatiei adulte – potential active , implicit asupra unor importante sisteme din societate cum ar fi : sanatatea , asistență socială, bugetul asigurărilor sociale cu implicatții pentru politica economica si sociala.

Problemele care deriva din cresterea din cresterea numarului varstnicilor (deteriorarea raportului dintre cei care contribuie si ei care beneficiaza, imposibilitate de a sustine corespunzator populatia varstnica prin actualul sistem de pensii ) sunt probleme care necesita solutii sociale.

Desi consideram ca sprijinul familiei reprezinta cea mai importanta si mai indicata ,,forma de asistenta sociala’’acordata varstnicilor , familia ajunge din motive independente de vointa ei, sa acorde tot mai putin timp si suport bunicilor,parintilor. Intr-o astfel de situatie , varstnicii tind sa ajunga ,, clienti ai asistentei sociale’’, permanent ori temporar. Din perspectiva asistentei sociale , se poate observa ca o proportie remarcabila de persoane varstnice au nevoie de servicii sociale care, ori nu exista ori sunt insufieciente din punct de vedere cantitativ sau calitativ. Implicatiile medico- sociale ale imbatranirii populatiei si a tendintei de accelerare a acestui proces in ultimele decenii atesta adevarul ca ,, batranetea este a tuturor si a fiecaruia dintre noi’’ ( Balogh, 2000: 271)

PARTEA I

DIAGNOZA CALITATII VIETII PERSOANELOR VARSTNICE INSTITUTIONALIZATE PRIN PRISMA POLITICILOR SOCIALE

Capitolul I

Politicile sociale

Politicile publice – o politica publca este o retea de decizii legate intre ele privind alegerea obiectivelor, a mijloacelor si a resurselor alocate pentru atingerea lor in situatii specifice.

Conform definitiei data de Thomas Dye, politicile publice sunt ,, tot ceea ce un guvern decide sa faca sau sa nu faca. O alta definitie pe care o vom lua in considerare ii apartine lui James Anderson. El spune ca politicile publice sunt ,, un curs al actiunii urmat de un actor sau mai multi actori politici , cu un scop, in incercarea de a rezolva o problema. (Anderson, James 1994 : pag 5 )

Pentru a intelege mai bine dimensiunile notiunii de politica publica sunt necesare o serie de concepte cheie care ajuta la construirea conceptului :

Actiunea in baza autoritatii : politica publica este implementata e structurile puterii , structuri care au autoritate legislativa , politica si financiara de a actiona.

Orientata spre un scop : politica publica este orientata spre atingerea unui set de obiective bine delimitate in incercarea de a rezolva o nevoie/ problema particulara a comunitatii.

Politica este dusa la indeplinire de un actor/ grup de actori

Justificare a unei actiuni : orice politica publica trebuie sa includa motivarea actiunii/ non – actiunii

1. 2 Implementarea politicilor publice

In gneral există câteva trăsături importante ce disting activitățile de schimbare a politicilor publice de proiecte și programe. Aceste particularități combină ceea ce determină un proces complex și dificil de implementare a politicilor publice, chiar și pentru cei mai experimentați manageri. Aceste trăsături distinctive sunt:

Implementarea politicilor publice nu este un proces coerent și linear, prin implementarea acestora, schimbarea este cel mai adesea multidirecțională, fragmentată, frecvent întreruptă și impredictibilă.

Procesul implementării politicilor publice nu poate fi sarcina unei singure agenții, acestea necesită acțiunea comună a diverselor agenții sau grupuri.

Procesul de implementare al politicilor publice generează câștigători și învinși. Spre deosebire de proiecte și programe care distribuie selectiv beneficiile unor grupuri, politicile publice implică în general dezavantajarea unor grupuri prin aplicarea de impozite concomitent cu avantajarea altor grupuri. Acest lucru presupune faptul că reformele politicilor publice au adesea un caracter politic ridicat.

Dificultatea obținerii resursele necesare implementării politicilor publice. Proiectele și programele au bugete consacrate, spre deosebire de politicile publice care nu dețin fonduri pentru implementare. Realizarea progresului în ceea ce privește politicile publice presupune lobby pentru noi fonduri, identificarea surselor existente pentru implementare și susținere dar și negociere pentru redistribuirea resurselor. Toate aceste eforturi sunt supuse proceselor asociate formării bugetelor naționale și curentelor politice schimbătoare ( Profira Marius 2006 )

1.3 Politici sociale

Politicile sociale reprezintă un set de programe, activități, măsuri ce au ca scop adresarea unor măsuri umane de protecție socială, educație, sănătate, locuire, și în general, creșterea bunăstării sociale, prin intermediul (re)distribuirii unor resurse considerate a fi relevante (bani, servicii, timp, etc.)

Obiectivele politicilor sociale vizează protecția socială. Protecția socială este un rezultat al politicilor sociale, dar ea se poate realiza pe mai multe căi. Politicile sociale nu sunt decât una dintre strategiile ce au ca obiectiv protecția socială. Sectorul non-guvernamental reprezintă o altă modalitate de adresare a protecției sociale.

Statul, prin intermediul politicilor sociale pe care le dezvoltă, e doar unul dintre furnizorii bunăstării individuale.

Politica socială (social policy) este un răspuns la problemele sociale ale unei anumite comunități, respectiv ale anumitor grupuri expuse în mai mare măsură diferitelor riscuri.

Definirea politicii sociale este raportată la o gamă largă de activități ale statului al căror obiectiv esențial este bunăstarea cetățenilor Accentul asupra rolului statului se justifică prin amplificarea și diversificarea funcțiilor acestuia atât în privința transferurilor de venituri, cât și a serviciilor sociale sau a reglementării unor activități.

O abordare mai largă a conceptului conduce însă la relevarea rolului pe care și alți factori îl au în asigurarea bunăstării: indivizii înșiși, familiile, comunitățile, diferitele asociații și organizații. De subliniat că, în privința ponderii acordate statului, respectiv celorlalți factori, există diferențe, uneori considerabile, nu numai de la un moment istoric la altul, dar și de la o țară la alta, acesta fiind, de fapt, un criteriu esențial de tipologizare a politicilor sociale.( Catalin Zamfir 1991)

Politicile sociale pot fi concepute și realizate cu succes doar în condițiile când există următorii factori importanți:

legislația socială – stabilește cadrul politicilor sociale, responsabilitățile privind finanțarea, implementarea și evaluarea politicilor sociale

finanțarea – asigură resursele necesare pentru programe, proiecte și beneficii sociale

resursele umane – alcătuite din specialiști în politici sociale, asistență socială, sociologie, economie, etc. ce elaborează și implementează politicile sociale.

In calitate de componente structurale politicile sociale includ securitatea socială, serviciile sociale fundamentale precum și serviciile sociale punctuale sau programele sociale.

Ca și concluzie, doar politica socială este cea care poate contribui la prevenirea sau atenuarea unor probleme sociale cu impact puternic asupra vieții umane. Prin politică socială și programe sociale se poate obține corectarea imperfecțiunilor funcționării mecanismelor economice și a efectelor lor negative în plan social, pot fi evitate noi teniuni sociale, procese și fenomene adverse pentru însăți dezvoltarea social – economică.

îmbătrânirea populației se datorează evoluției mișcării populației, natalității, și mortalității, tendinței de scădere a fertilității, dar în același timp și a creșterii speranței de viață, mai ale la populația tânără.

România se află în plin proces de îmbătrânire demografică, fenomen care se va accentua în viitor, grupa de vârstă peste 65 ani fiind singura grupă care va crește continuu în efectiv cu aproximativ 20%. Acest grup de vârstă va avea nevoi ridicate în ceea ce privește serviciile de sănătate și cele sociale. Este vorba de amenajări de îngrijire pe de o parte, dar și de asigurarea cu infrastructură specifică pentru persoanele care nu se mai află în procesul muncii însă au cerințe privitoare la educație, cultură și amenajări, de petrecere a timpului liber.

Principiile de bază ale politicii de asistență medico-socială și protecție a persoanelor vârstnice includ, printre altele, integrarea acestora în societate (promovarea participării la viața socială, politică, obștească, culturală, economică, științifică, etc.) și lichidarea barierelor fizice și sociale în realizarea acestui scop precum și promovarea măsurilor și resurselor pentru asigurarea unei senescențe decente.

Obiectivele politicii sociale pentru asistența medico-socială a vârstnicilor includ următoarele principii de bază:

Promovarea reformării politicii naționale de asistență medicosocială a persoanelor vârstnice.

Sensibilizarea societății vizînd actualitatea reformelor de asistență medico-socială a vârstnicilor.

Completarea codului legislativ pentru implementarea politicii de asistență și protectie a vârstnicilor.

Planificarea, promovarea și coordonarea activităților instituțiilor și a serviciilor de domeniu la nivel național.

Studierea persoanelor vârstnice ca grup social vulnerabil Ia nivel național și realizarea procesului integrării în societate și în familie a acestora

Principiul echității și solidarității a fost încălcat și prin existența caselor

paralele de asigurări de sănătate (a Ministerului de interne, a Apărării, a Justiției, a SRI, a Ministerului transportului). Aceste case au venituri peste media națională pe cap de asigurat, căci au o componență a asiguraților cu salarii mari și cu riscuri mai scăzute. Veniturile medii per asigurat sunt de trei ori mai mari la CAST și cu 30% mai mari la CASAOPSNAJ față de veniturile medii per asigurat ale caselor județene (C. Vlădescu, coord., 2004).

Capitolul 2

Diagnoza calitatatii vietii persoanei varstnice institutionalizate

Persoana varstnica 2.1

Batranetea reprezinta o perioada de profunda degradare a principalelor functii ale organismului uuman. Notiunea de varsta inaintata se uitilizeaza pentru peroada din viata omului care urmeaza dup maturitate si tine pana la sfarsitul existentei sale.Aceasta perioada este numita si ‘’varsta a treia’’ , perioada de involutie sau senescenta.

Clasificarea batranetii cuprinde : stadiul de trecere spre batranete : de la 65 de ani la 75;stadiul batranetii medii : 75 85 si stadiul marii batraneti : peste 85 de ani.

Persoana varstnica este o persoana de cele mai multe ori multiplu dezavantajata prin caderea resurselor prin scaderea resurselor fizice, care nu inseamna intotdeauna boala , prin scaderea resurselor financiare sau prin prezenta unui handicap mintal.

Multe persoane varstnice renunta la lupta pentru viata decenta, la facilitatile confortului ( caldura, apa, energie) din cauza veniturilor mici.

Populatia de varsta a treia este o categorie sociala vulnerabila care se confrunta cu probleme specifice fata de celelalte segmente sociale. Satisfacerea diverselor nevoi ale persoanelor varstnice se realizeaza prin apoelul la o serie de resurse materiale,umane,economico-financiare.juridice. Deoarece aceste resurse nu sunt mereu accesibile pentru persoana varstnica este necesara implicarea rudelor, familiei. Pentru satisfacerea nevoilor varstnicilor este nevoie de interventia si asupra mediului in care acesta traieste nu numai asupra lui.

Cele mai multe persoane varstnice sufera din cauza izolarii, a ignorarii , a marginalizarii, a lipsei de comunicare cu cei din jur , decat de o boala .

Comunicarea este inclusa fiind una fundamentala a persoanelor in teoria nevoilor iar in viata unei persoane varstnice cu atat mai mult.

2. 2 Sindromul de instituționalizare

Sindromul de instituționalizare reprezintă un adevărat obstacol în calea realizării principiilor moderne impuse de noile orientări privind persoanele vârstnice.

La Congresul European desfășurat la Madrid în perioada 20-23 martie 2002, s-a adoptat un cadru conceptual de acțiune la nivel continental, național, regional și local, având drept obiectiv principal amelioarea calității vieții și serviciilor destinate persoanelor vârstnice Conform acestei noi viziuni, se stimulează promovarea ideii de societate incluzivă pentru toți, iar instituționalizarea nu corespunde acestor noi principii.

Se știe că mediul de viață din instituțiile de ocrotire, de tip internat, prin organizare și funcționalitate, este total diferit de mediul familial, deosebirea esențială fiind de ordin psihoafectiv. Dacă într-o familie obișnuită relațiile se bazează pe afectivitate și respect, într-o astfel de instituție relațiile se bazează pe dominare și supunere.

Cu toate schimbările care s-au făcut după 1993 / 1994, sindromul de instituționalizare rămâne una dintre problemele nerezolvate ale instituțiilor de ocrotire sociala. Acesta presupune cumularea efectelor negative la nivelul tuturor componentelor personalității, care apar ca urmare a menținerii individului, pe un interval de timp îndelungat, într-o instituție cu circuit închis.

Sindromul de instituționalizare se instalează în urma manifestării unor simptome specifice:

complexul de proveniență și / sau refuzul familiei

sindromul de privare familială

sindromul de individ maltratat

avitaminoza afectivă

nevroza de abandon

șocul de instituționalizare determinat de schimbarea bruscă a mediului, relațiilor, regimului de viață

traumatismul de internare

degradarea comportamentelor interpersonale

Frustrarea, conflictul, stresul – privite ca factori perturbatori – se găsesc în stare de intercondiționare reciprocă, fiecare din ele putând fi consecința celuilalt. Ca un dezechilibru afectiv rezultat din blocarea realizării unor dorințe, frustrarea se dezvoltă din conflict, generându-1 la rându-i mai ales atunci când starea de frustrație este rezultatul unui act de atribuire subiectivă, nejustificată, cu o intenție răuvoitoare.

Sindromul de instituționalizare rezultă din conjugarea a două categorii de factori:

prima categorie se referă la modul parțial sau neadecvat în care o instituție închisă sau cvasiînchisă poate răspunde nevoilor de accesibilitate ale ființei umane

a doua categorie cuprinde elementele de tip logistic care tind să aibă uneori o pondere mai mare, astfel încât funcționarea instituției tinde să devină mai importantă decât funcționarea individului.

Întâlnim în astfel de instituții artificialitatea mediului, mediul educogen redus, uniformizarea evoluției (programul rigid, comun și absența evenimentelor personale conduc ta neutralizarea preferințelor pentru anumite obiecte, la o stereotipizare zilnică), sărăcia mediului

înconjurător (monotonia cadrului, viața și spațiul închis, numărul limitat de persoane), deformarea percepției asupra realității.

In adoptarea deciziei de instituționalizare trei factori se impun ca fundamentali:

caracteristicile potențialului beneficiar și nevoile speciale ale acestuia

capacitatea socio – economică și afectivă a familiei de a se ocupa de persoana dată

consecințele negative ale menținerii potențialului beneficiar în cadrul familiei

Deși există și vor exista probabil întotdeauna rezerve serioase în ceea ce privește recomandarea instituționalizării, deoarece aceasta nu poate substitui în întregime relația fundamentală familială, nu trebuie neglijat nici faptul ca și viața extrainstituțională poate prilejui potențialului beneficiar experiențe neplăcute sau chiar traumatizante. însă experiența arată că viața în instituții mari nu va fi niciodată una normală.

Problema cheie care stă la baza respingerii și devalorizării actuale a marilor instituții este aceea că nu pot asigura respectarea unui principiu vital al activității de îngrijire și asistență a persoanelor cu nevoi speciale și anume principiul normalizării. Normalizarea se desfășoară pe patru niveluri funcționale:

normalizarea fizică (acces la mijloacele fizice necesare satisfacerii nevoilor fundamentare – locuință proprie, bunuri personale, îmbrăcăminte și hrană etc.)

normalizarea funcțională (acces la serviciile publice ale societății – transport în comun, instituții publice și de cultură, facilități de petrecere a timpului liber etc.)

normalizarea socială (posibilitatea de a avea contacte sociale spontane sau permanente și de a fi perceput ca făcând parte dintr-un context social normal – relațiile cu membrii familiei, vecinii, prietenii, oamenii de pe stradă etc.)

normalizarea societală — nivelul participării persoanelor vârstnice la organizații, sectoare ale vieții publice sau la activități productive, având responsabilități și beneficiind de încrederea celor din jur.

Aplicarea principiului normalizării presupune o activitate intensă nu doar la nivelul beneficiarului ci și la acela al factorilor și palierelor decizionale:

la nivelul personalului calificat (psihologi, asistenți sociali, terapeuți, infirmiere, etc.)

la nivelul unor sisteme sociale imediate care acționează asupra beneficiarului( familia)

la nivelul sistemului social global (legislația statului, moravurile, mentalitatea și prejudecata societății în ansamblul ei)

Incepută cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, deinstituționalizarea, mișcare ce a depășit cu mult stadiul unei simple orientări filosofico-etice, reprezintă în fond deplasarea anumitor categorii de persoane vulnerabile din marile instituții în instituții mai mici, implicate organic în viața comunitară. Prin deinstituționalizare se asigură o sporire substanțială a nivelului de normalizare a existenței persoanelor care au fost anterior internate în rezidențe de tip clasic..

In contextul dezbaterii calității și formelor asistenței sociale acordate persoanelor vârstnice, tema "Care este cea mai bună alternativă în ceea ce privește tipul de locuință adecvat persoanelor din'această categorie" 3 fost și continuă să fie în centrul a numeroase discuții și controverse.

In Romania, accentul cade în mod special pe instituționalizare și nu pe dezinstituționalizare. Pentru a nu transforma acest proces într-un eșec de politică socială, este nevoie de obținerea de fonduri care pot fi utilizate pentru îmbunătățirea dotării materiale și tehnice a acestor instituții.precum și o mai bună selectare și pregătire a personalului din domeniile asistență socială și medicină.

Decizia privind instituționalizarea, decizie de mare răspundere care vizează viitorul persoanei, pe termen lung trebuie să fie o decizie elaborată de o echipă pluridisciplinară formată din asistent social, medic, psiholog la care va participa obligatoriu vârstnicul îin cunoștință de cauză. Vârstnicul este o persoană matură, respectabilă, care are dreptul la a decide ce este mai bine pentru el, dar poate fi sprijinit, consiliat în a i se prezenta riscurile și beneficiile traiului singur sau în instituție.

Critica instituționalizării nu este îndreptată împotriva ideii de a oferi facilități rezidențiale; se pare că întotdeauna vor fi persoane care vor avea nevoie de îngrijire și asistență 24 de ore din 24. De regulă, servicii de acest gen pot fi asigurate prin excelență în cadrul unităților rezidențiale.

Atât normalizarea cât și dezinstituționalizarea se regăsesc între principiile moderne impuse de noile orientări în domeniul asistenței persoanelor vârstnice, cuprinse în Rezoluția ONU nr. 48/96 din 1993, alături de principiul drepturilor egale, principiul dezvoltării, principiul egalității șanselor în domeniul educației, principiul asigurării serviciilor de sprijin, principiul intervenției timpurii, principiul cooperării și parteneriatului.

2. 3 Centrele rezidențiale

Centrele rezidențiale, ca și unități dc asistență medico-socială, sunt organizate și funcționează ca instituții publice de asistență socială de tip rezidențial, cu personalitate juridică, în subordinea autorităților administrației publice locale, cu rolul de a acorda predominant servicii de îngrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale.

Principiile și valorile care stau la baza funcționării centrelor rezidențiale sunt:

solidaritatea socială ( Maciovan Ana 2003 )

unicitatea persoanei

libertatea de a alege serviciul social în funcție de nevoia socială

egalitatea de șanse și nediscriminarea în accesul la servicii sociale și în furnizarea serviciilor sociale

participarea beneficiarilor la întregul proces de furnizare a serviciilor sociale

transparența și responsabilitatea publică în acordarea serviciilor sociale

proximitate în furnizarea serviciilor sociale

complementaritate și abordare integrata în furnizarea serviciilor sociale

concurentă și competitivitate în furnizarea serviciilor sociale

confidențialitate

parteneriat între părțile implicate în procesul de furnizare a serviciilor sociale si beneficiarii acestora.

Persoanele care beneficiază de servicii furnizate în aceste unități sunt persoane cu nevoi medico-sociaie stabilite conform prevederilor legale în vigoare, care, dupa caz, necesita supraveghere, asistare, îngrijire, tratament, precum și servicii de inserție și reinserție socială.

Dintre atribuțiile generale ale centrelor rezidențiale menționăm:

asigură cazarea, hrana, cazarmamentul și condițiile igienico-sanitare corespunzătoare persoanelor vârstnice cu nevoi medico-sociaie internate, precum și întreținerea și folosirea eficientă a bazei materiale si a bunurilor din dotare

asigură asistență socială, curentă și de specialitate, recuperare, îngrijire și supraveghere permanentă a persoanelor vârstnice cu nevoi medico-sociaie

întocmește proiecte și programe proprii care să asigure creșterea calității activității de protecție a persoanelor vârstnice cu nevoi medico-sociaie din unitate potrivit politicilor și strategiilor naționale și județene

organizează activități culturale, educative și de socializare, atât în interiorul unității cât și în afara acesteia

organizează activități de ergoterapie și terapie ocupațională, în raport cu restantul funcțional al persoanelor internate

acordă sprijin și asistență de specialitate în vederea prevenirii situațiilor care pun în pericol siguranța persoanelor .vârstnice cu nevoi medico-sociaie

g) pentru realizarea serviciilor de îngrijire medicală precum și servicii sociale, încheie parteneriate sau contracte cu furnizorii publici ori privați, cu ONG-uri și reprezentanți ai societății civile care acordă astfel de servicii

h)asigură consiliere de specialitate și informare a beneficiarilor și familiilor acestora privind problematica socio-medicală

2. 4 Servicii sociale

Într-o viziune mai largă care vizează sistemul protecției sociale, serviciile sociale sunt instrumente de realizare a unor obiective sociale de natură redistributivă.

Serviciile sociale suni deci acele servicii publice ce își propun într-o forma sau alta

creșterea bunăstării sociale."

Într-o definiție sintetică serviciile sociale sunt cele "oferite de instituții de stat sau organizații private, organizații nonguvemamentale specializate în protecția și asistența socială." !9

Cea mai importantă reglementare în acest domeniu a constat în elaborarea și aprobarea în anul 2003 a Ordonanței Guvernului nr. 68/2003 privind serviciile sociale. Astfel, pentru prima dată în România acest domeniu, care se constituie de fapt în partea „activă" a sistemului de asistență socială a căpătat rolul și importanța cuvenită pentru o societate moderna.

Astfel serviciile sociale pot fi definite ca fiind un "ansamblu complex de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale, individuale sau de grup în vederea prevenirii și depășirii unor situații de dificultate, vulnerabilitate sau dependență, pentru prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru promovarea incluziunii sociale în scopul creșterii calității vieții".

Rolul deosebit de important al serviciilor sociale într-o societate în permanentă evoluție este dat de schimbările sociale și economice care au și efecte negative deoarece se pot genera situații de vulnerabilitate sau pot să întărească vulnerabilitatea unor anumite grupuri de persoane. Serviciile sociale permit persoanelor, grupurilor și colectivităților rezolvarea problemelor care apar în adaptarea lor la o societate în evoluție. Totodată, trebuie să se țină cont și de faptul că serviciile sociale au vocația de a-și lărgi progresiv câmpul de acțiune și de a se diversifica continuu, adaptându-se permanent la evoluția nevoilor individului.

Rolul statului în dezvoltarea serviciilor sociale:

De a încuraja și organiza punerea în practică a serviciilor sociale;

De a promova participarea societății civile la crearea și menținerea serviciilor sociale.

Necesitatea creării de servicii sociale accesibile tuturor prin:

Diversificarea gamei de servicii sociale astfel încât să acopere cea mai mare parte a

categoriilor de beneficiari identificați;

Facilitarea accesului persoanelor la serviciile existente;

Dezvoltarea de servicii sociale eficiente și de calitate.

Serviciile sociale reprezintă o formă de suport activ pentru familiile și comunitățile aflate în dificultate asigurate de către autoritățile administrației publice locale precum și de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private în condițiile legii.

Gel mai important ingredient este beneficiarul, persoana care are nevoie de sprijin, a cărei autonomie și calitate a vieții pot fi periclitate fără oferirea de servicii sociale, determinând astfel apariția riscului de excluziune socială.

Serviciile sociale, alături de prestațiile sociale, precum și de alte sisteme de securitate socială, intervin pentru soluționarea unor probleme potențial generatoare de excluziune socială.

Principiile care stau la baza serviciilor sociale sunt:

Solidaritatea socială: întreaga comunitate participă la sprijinirea persoanelor care nu își pot asigura singure nevoile sociale.

Centrarea pe familie și comunitate având ca obiectiv întărirea șsi dezvoltarea mediilor naturale de viață ale persoanelor (familia și comunitatea). Din aceasta perspectiva, finalitatea serviciilor sociale este data de dezvoltarea capacităților individuale de funcționare și o mai bună integrare socială a individului cât și realizarea unui mediu social suportiv.

Abordarea globala pornind de la premiza că problemele unei persoane, familii sau comunități sunt interdependente și nu se pot trata separat. Din acest motiv, intervenția lucrătorului social va porni de la diagnoza bazată pe o înțelegere globală a tuturor problemelor existente și, acolo unde este nevoie, intervenția lui va fi completată de servicii de asistență socială de tip specializat.

Organizarea comunitară necesară pentru eficientizarea serviciilor sociale prin realizarea unui parteneriat între mai multe comunitati.

Parteneriatul activând o largă participare a mai multor instituții, organizații, autorități, prieteni, vecini, colegi, familie, alți reprezentanți ai societății civile, a tuturor actorilor comunitari în vederea realizării obiectivelor propuse.

Complementaritatea realizată între sistemul public și cel neguvernamental. Sistemul public garantează acoperirea drepturilor sociale, dezvoltă și organizează serviciile prevăzute de lege și susține financiar acțiunile organizațiilor neguvernamentale. Astfel, atât sistemul public de servicii sociale , cât și cel non-guvernamental, se poate înscrie într-o politică socială unitară, coerentă, de sprijin eficient a celor aflați în nevoie.

Lucrul în echipă bazat pe acțiunea comună a mai multor specialiști din domenii diferite care pot da răspuns problemelor complexe ale beneficiarilor. Resursele importante ale activității eficiente în echipă sunt suportul reciproc profesional și uman, consultarea, luarea împreună a deciziilor cu privire la abordarea fiecărui caz.

Diversificarea activităților pe măsura creșterii resurselor sistemul de servicii sociale reprezintă un cadru instituțional structurat în care activitățile se diversifică pe măsura apariției de noi resurse sau de noi probleme; diversificarea problematicii necesită crearea unui management eficient și eficace de sistem și nu trebuie să conducă la înființarea de noi instituții noi, axate doar pe o anume nevoie sau categorie de beneficiar.

Serviciile sociale au fost clasificate în două mari categorii, după cum urmează;

servicii primare (de prevenție)

servicii specializate.

Serviciile sociale cu caracter primar sunt serviciile sociale care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Serviciile sociale definite anterior sunt următoarele:

activități de identificare a nevoii sociale individuale, familiale și de grup

activități de informare despre drepturi și obligații

măsuri și acțiuni de conștientizare și sensibilizare socială

măsuri și acțiuni de urgență în vederea reducerii efectelor situațiilor de criză

măsuri și acțiuni de sprijin în vederea menținerii în comunitate a persoanelor în dificultate

activități și servicii de consiliere

măsuri și activități de organizare și dezvoltare comunitara în plan social pentru încurajarea participării și solidarității sociale

orice alte măsuri și acțiuni care au drept scop prevenirea sau limitarea unor situații de dificultate ori vulnerabilitate, care pot duce la marginalizare sau excluziune socială.

Conform legislației în vigoare, funcțiile serviciilor sociale cu caracter primar sunt:

evidențierea, diagnosticarea și evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale și de grup

informarea asupra situațiilor de risc social, precum și asupra drepturilor sociale ale persoanei

identificarea persoanelor și familiilor aflate în situații de risc, în vederea realizării de acțiuni și măsuri cu caracter preventiv

furnizarea de măsuri de urgență în vederea înlăturării situației de dificultate în care se poate găsi o familie sau o persoană la un moment dat

sensibilizare asupra necesităților sociale existente sau latente și asupra resurselor umane, materiale și financiare necesare satisfacerii lor

dezvoltarea de programe cu caracter comunitar, în scopul promovării sociale a indivizilor și colectivităților

prevenirea oricărei forme de dependenta prin acțiuni de identificare, ajutor, susținere, informare, consiliere

asigurarea transferului și monitorizării beneficiarului, atunci când situația acestuia o cere, spre serviciile sociale specializate

gestionarea activa a procedurilor de conlucrare cu celelalte servicii, cum ar fi cele de : locuire, educaționale, medicale, ocupare și altele asemenea

Serviciile sociale specializate sunt serviciile sociale care au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială.( Muntean Ana 2007 )

Aceste servicii sunt următoarele:

recuperare și reabilitare

asistență și suport pentru toate categoriile de beneficiari (copii, persoane vârstnice, persoane cu handicap, persoane dependente de consumul de droguri, alcool sau alte substanțe toxice, persoane care au părăsit penitenciarele, familii monoparentale, persoane afectate de violenta în familie, victime ale traficului de ființe umane, persoane infectate sau bolnave HIV/SIDA, fără venituri sau cu venituri mici, imigranți, persoane fără adăpost, bolnavi cronici, persoane Care suferă de boli incurabile, precum și alte persoane aflate în situații de nevoie socială)

sprijin și orientare pentru integrarea, readaptarea și reeducarea profesională

îngrijire social-medicală pentru persoanele aflate în dificultate, inclusiv paleative pentru persoanele aflate în fazele terminale ale unor boli

mediere socială

consiliere în cadru instituționalizat, în centre de informare și consiliere

orice alte măsuri și acțiuni care au drept scop menținerea, refacerea sau dezvoltarea capacităților individuale pentru depășirea unei situații de nevoie socială

Serviciile de îngrijire social-medicală reprezintă un complex de activități care se acorda în cadrul unui sistem social și medical integrat și au drept scop principal menținerea autonomiei persoanei, precum și prevenirea agravării situației de dependență.

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt acordate persoanelor care se găsesc în situația de dependență parțială sau totală de a realiza singure activitățile curente de viață, celor izolate, precum și celor care suferă de afecțiuni fizice, psihice, mentale sau senzoriale. Acestea se acordă în colaborare cu furnizorii de servicii medicale.

Principalele categorii de persoane cărora li se adresează serviciile de îngrijire social- medicală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu handicap, bolnavii cronici, persoanele care suferă de boli incurabile, copiii cu nevoi speciale, persoanele victime ale violenței în familie.

Serviciile de îngrijire social-medicală sunt servicii sociale, servicii medicale și servicii conexe acestora

Serviciile de îngrijire social-medieală de natură socială sunt:

servicii de bază: ajutor pentru igiena corporală, îmbrăcare și dezbrăcare, igiena eliminărilor, hrănire și hidratare, transfer și mobilizare, deplasare în interior, comunicare

servicii de suport: ajutor pentru prepararea hranei sau livrarea acesteia, efectuarea de cumpărături, activități de menaj, însoțirea în mijloacele de transport, facilitarea deplasării în exterior, companie, activități de administrare și gestionare, activități de petrecere a timpului liber

servicii de reabilitare și adaptare a ambientului: mici amenajări, reparații, etc.

2.4.1 Calitatea serviciilor de asistență socială

Calitatea serviciilor de asistență socială, precum și volumul de muncă necesar în raport cu nevoile beneficiarilor, trebuie să conducă, să îmbunătățească și să identifice oportunitățile pentru creșterea calității serviciilor oferite.

Pentru normalizarea vieții beneficiarilor sunt necesare modificări ale serviciilor rezidențiale și comunitare, astfel încât:

serviciile, facilitățile și programele pentru beneficiari trebuie să fie integrate organic în comunitatea locală

numărul beneficiarilor, care pot fi plasați într-o anumită zonă și pentru care se vor crea facilități corespunzătoare, nu trebuie să depășească puterea de absorbție a comunității respective

serviciile care vor fi puse la dispoziția beneficiarilor trebuie să respecte aceleași standarde (de calitate și confort) ca și cele ale persoanelor din comunitate

personalul care asigură îngrijirea / asistarea trebuie să aibă același nivel de pregătire profesională ca și personalul care stă la dispoziția populației obișnuite

în scopul de a atinge un grad maxim de normalizare, beneficiarii trebuie să aibă un contact permanent și cât inai profund cu membrii comunității.

rutina zilnică a beneficiarilor trebuie să fie cel puțin comparabilă cu cea a persoanelor din comunitate

pe măsura posibilităților beneficiarii trebuie să aibă oportunitatea de a se angaja în activități de interes comunitar

Standardele generale de calitate reprezintă „ansamblul de cerințe privind cadrul organizatoric și material, resursele umane și financiare, viziunea integratoare și tolerantă a personalului implicat în acordarea serviciilor sociale în vederea atingerii nivelului de performanță obligatorii pentru toți furnizorii de servicii sociale din România"

Standardele generale sunt obligatorii pentru toți furnizorii de servicii sociale. Așa cum rezultă din definiția de mai sus standardele generale se compun dintr-un ansamblu de cerințe generale valabile pe care furnizorii de servicii sociale trebuie să le îndeplinească și să le respecte în acordarea serviciilor sociale pentru beneficiari. în funcție de categoria de beneficiari și tipurile de servicii, furnizorii de servicii sociale trebuie să îndeplinească și să respecte standardele specifice.

Standardele generale cuprind nouă principii de excelență privind furnizarea serviciilor sociale, elaborate în cadrul sistemului european al calității după cum urmează:

Organizare și administrare

Drepturi

Etică

Abordare comprehensivă

Centrarea pe persoană

Participare

Parteneriat

Orientare spre rezultate

îmbunătățire continuă

Fiecare principiu se exprimă și se cuantifică prin câte 5 standarde generale de calitate. Acestea reflectă fiecare principiu de excelență din trei perspective: abordare, desfășurare și rezultate, standarde de calitate pe care centrele de tip rezidențial trebuie să le asigure în domeniul:

accesării serviciilor (informare, admitere, găzuduire, contract de servicii, evaluare, planificarea serviciilor, ieșirea din centrul rezidențial)

locației – condițiilor generale (siguranță și accesibilitate, amenajarea spațiilor pentru prepararea / servirea hranei, amenajarea spațiilor igienico – sanitare, amenajarea spațiilor destinate activităților, igiena și controlul infecțiilor)

îngrijirii (program zilnic, hranire, igiena personală supravegherea și menținerea sănătății, medicației)

recuperării

integrării / reintegrării sociale

drepturilor și eticii (codul drepturilor beneficiarilor, relația personalului cu beneficiarii)

reclamațiilor și protecției (reclamații, protecție împotriva abuzurilor și neglijării, notificarea incidentelor deosebite)

resurselor umane (structura și calificarea personalului, selecția, angajarea și promovarea personalului, perfecționarea acestuia)

Asistenta socială a persoanelor vârstnice este reglementată de Legea nr 17/2000 prin care se stabilesc serviciile sociale asigurate persoanelor vârstnice la domiciliu, în instituții rezidețiale, centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale.

Accesul la servicii sociale pentru persoanele definite de lege ca potențiali beneficiari, se realizează,fară discriminare de sex, vârstă, religie, apartenența etnică sau naționalitate și stabilește criterii obiective de eligibilitate și admitere, în funcție de tipurile de servicii sociale furnizate si de resursele disponibile.

Prin această analiză ne propunem să aflăm calitatea serviciilor de asistență socială precum și volumul de "muncă necesar în raport cu nevoile beneficiarilor, astfel încât măsurându-și performanța, organizația publică să conducă, să îmbunătățească și să identifice oportunitățile pentru creșterea calității serviciilor oferite.

Pentru măsurarea calității serviciilor de asistență socială s-au elaborate proceduri de măsurare a satisfacției beneficiarilor cu privire la condițiile de furnizare a serviciilor și facilitățile oferite.

în domeniul asistenței sociale activează personal de specialitate în asistență socială, precum și personal cu diverse calificări și competențe specifice domeniului de intervenție, iar pentru acordarea unei game variate de servicii sociale, principalul aport este adus de echipa multidisciplînară.

Servicii sociale sunt acordate în funcție de nevoile beneficiarilor și se are în vedere evoluția situațiilor de risc și profilul potențialilor beneficiari, pentru elaborarea unor planuri de dezvoltare. Beneficiarii sunt implicați atât în procesul concret de acordare a serviciilor sociale, cât și în procesul decizional cu privire ia dezvoltarea comunitară.

Analizarea și evaluarea eficienței serviciilor sociale acordate se realizează în raport cu gradul de integrare sau reintegrare socială și / sau cu creșterea calității vieții beneficiarului, în conformitate cu obiectivele stabilite promovându-se astfel participarea beneficiarilor la activitățile derulate în cadrul centrului rezidențial, cât și la cele din cadrul comunității, beneficiarii fiind activ implicați în viata socială și economică a comunității.

Creșterea calității serviciilor de asistență socială se poate realiza doar prin formarea continuă a personalului, acesta fiind principalul rezultat care va îmbunătății calitatea vieții beneficiarilor.

2. 5 Calitatea vieții

Calitatea vietii este un concept complex, cu multiple laturi Se refera la caracterul mai mult sau mai putin ‘’bun ‘’ sau ‘’satisfacator’’ al vietii oamenilor.

Calitatea vietii definita in raportul cu individul uman , reprezinta acea stare a vietii oamenilor la un moment dat in raport cu un set de criterii de evaluare a acesteia.

Imbunatatirea calitatii vietii a fost si ramane un obiectiv major pentru comunitati, politicieni,economisti,natiuni. Este gradul in care o persoana se bucura de posibilitatile importante ale vietii sale, posibilitati ce rezulta din oportunitatile si limitarile pe care fiecare persoana le are in viata sa si reflecta interactiunea cu factorii personali si de mediu. Acest concept are insa caracter subiectiv : calitatea vietii poate fi inteleasa in moduri diferite, de diferite persoane din diferite zone geografice sau contexte culturale.

Robert Costanza a propus o combinare a aboradrilor obiective si subiective , elaborand urmatoare definitie : ’’ Calitatea vietii este gradul in care necesitatile obiective umane sunt indeplinite in relatie cu perceptiile personale sau de grup ale bunastarii subiective’’

‘’Bunastarea subiectiva’’ este estimata prin raspunsurile indivizilor sau ale grupurilor la intrebari despre fericire, satisfactia vietii, utilitati sau bunastare .

In 1990 a fost infiintat in Romania Institul de Cercetare a Calitatii Vietii avand ca obiective efectuarea de cerctari in domeniile de interes, in contextul transformarilor politice, economice si sociale de dupa 1989 si anume politicile sociale si calitatea vietii.

Conceptul de calitatea vieții poate fi definit ca fiind gradul în care o persoană se bucură de posibilitățile importante ale vieții sale, posibilități ce rezultă din oportunitățile și limitările pe care fiecare persoană le are în viața sa și reflectă interacțiunea cu factorii personali și de mediu.

2.5.1. . Calitatea vieții persoanei vârstnice instituționalizate

Calitatea vieții nu poate fi egalată cu termenul de stare de sănătate, stil de viață, satisfacție de viață, status mental sau bunăstare. Ea este mai degrabă un concept multidimensional care încorporează percepția individuală a aspectelor vieții.

în țările europene, în ciuda faptului că asistența socială și medicală sunt competențe ale guvernelor naționale, se tinde tot mai mult spre un model european, datorită dimensiunii și efectelor comune ale domeniului. Acest model european este prefigurat de mai multe inițiative. Dintre acestea cea mai importantă este Recomandarea 304/2004 a Comisiei Europene, care definește principiile comune de conduită pentru țările Uniunii Europene, cum ar fi accesul la servicii, caracterizat prin acces universal, imparțialitate și solidaritate, promovarea serviciilor de înaltă calitate, precum și garantarea sustenabilității financiare a serviciilor de calitate, general accesibile. Directiva 36 / 2005 a Parlamentului European tinde să reglementeze recunoașterea statului profesional a unei serii de profesioniști implicați în serviciile de asistență și îngrijire.

Confruntarea constructivă a politicilor existente pe acest plan a condus la formularea unor obiective cheie pentru dezvoltarea politicilor în pianul îngrijirii și asistenței pe termen lung, după cum urmează:

promovarea îmbătrânirii active, menite să asigure bunăstarea fizică, socială și intelectuală la vârste înaintate

dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu și asistență comunitară, în concordanță cu doleanțele marii majorități a persoanelor ce necesită îngrijire

dezvoltarea calității îngrijirii și asistenței pe termen lung, a conduitei pro-active, inclusiv a asistenței și abilitării membrilor de familie ai persoanelor asistate, precum și a accentuării implicării persoanelor asistate în planificarea și implementarea serviciilor

asigurarea finanțării sustenabile a sistemelor de îngrijire și asistență.

Preocuparea pentru interesele vârstnicului revenea până nu demult medicului, care și el era pregătit în mare parte pentru medicina generală vizând adultul. Astăzi, viziunea ecosistemică grupează o echipă pluridisciplinară care trebuie să vină în întâmpinarea cererilor persoanelor de vârsta a treia, ea fiind necesar să cuprindă medicul, psihologul, asistentul social, sociologul.

O.M.S. a lansat conceptul de "îmbătrânire activă", având drept scop menținerea autonomiei și independenței persoanelor vârstnice. Acest concept vizează optimizarea oportunităților pentru sănătate și securitate, în scopul îmbunătățirii calității vieții persoanelor vârstnice. Noul concept propune promovarea unui stil de viață sănătos, prin programe de prevenire a principalelor cauze de îmbolnăvire ale vârstnicilor și permite indivizilor să-și îmbunătățească potențialul fizic, psihic și social. Cuvântul « activă » se referă la continuarea participării persoanelor vârstnice la viața economică, socială, culturală, spirituală și nu numai, la abilitatea de a fi active din punct de vedere fizic sau de a-și continua munca.

Pentru vârstnic nevoia de comunicare este vitală, existența, calitatea și durata vieții sale fiind amenințate de nesatisfacerea nevoii de comunicare, ca și de o comunicare inadecvată. Multe persoane vârstnice suferă, adesea, mai mult din cauza izolării, a ignorării, a marginalizării, a lipsei de comunicare cu cei din jur, decât de o boală sau alta.

In toate conceptele aparținând de teoria nevoilor, comunicarea este inclusă printre nevoile fundamentale ale unei persoane, în general, ale unei persoane vârstnice cu atât mai mult. Orice persoană este o entitate umană, ale cărei nevoi și resurse sunt individuale și specifice. Astfel, nevoile umane se prezintă ca fiind multiple și complexe, scopul satisfacerii lor fiind acela de a obține o stare de bine, de confort, de creștere a calității vieții; or, calitatea vieții devine pentru vârstnic unul dintre obiectivele esențiale ale oricărei intervenții de ajutor sau de protectie; uneori, de pilda, vindecarea sau recuperarea nu mai pot fi posibile, calitatea vieții însă, totdeauna.

Alături de sănătatea fizică și mentală, sănătatea socială este un element esențial al definiției sănătății utilizată de OMS. Sănătatea socială poate fi privită și ca un determinat important al stării generale de sănătate. Se consideră că impactul relațiilor sociale asupra sănătății este la fel de important precum alți factori de risc: fumatul, activitatea fizică, obezitatea, tensiunea arterială. Numărul și calitatea relațiilor sociale contribuie la menținerea sănătății fizice și mentale a indivizilor precum și la ameliorarea speranței de viață. S-a constat și relația inversă: relațiile sociale negative sau stresante au efecte nefaste asupra sănătății.

Suportul social se poate măsura prin doua demersuri – unul cantitativ și altul calitativ:

Indicatorii structurali dc suport, unde integrarea socială definește structura și importanța interacțiunii sociale, sunt indicatori cantitativi – măsoară prezența și importanța rețelei sociale, numărul și frecvența interacțiunilor sociale.

Indicatorii funcționali de suport se referă, îndeosebi, la funcția și calitatea contactelor sociale. Sunt de ordin subiectiv și privesc satisfacția față de relațiile sociale, ajutorul pe care îl oferă anturajul. Principiul este că un bun suport social satisface nevoia de afecțiune, creează un sentiment de securitate, reduce stresul ( Balasa Ana 2007 )

Asistența socială a persoanelor vârstnice este considerată o problemă prioritară pentru populația datorită problemelor de sănătate fizică, mentală și socială specifice vârstei a treia.

în prezent asistența persoanelor vârstnice este apreciată ca nevoie la nivelul comunității atât de populația vârstnică, motivată de involuția pe care o resimte, cât și de alte categorii de persoane (membrii familiei lărgite, tinerii, etc.) care se supun unor constrângeri în planul dezvoltării și autoafirmării personale/profesionale atâta vreme cât aceste persoane vârstnice rămân exclusiv în responsabilitatea lor.

Soluționarea nevoii de asistență socială a persoanelor vârstnice poate fi realizată doar printr-o complementaritate între îndeplinirea responsabilităților de îngrijire de către familie și crearea de servicii sociale / medico-sociale pentru vârstnici.

PARTEA a II – a

METODOLOGIA CERCETĂRII RELAȚIEI DINTRE CALITATEA SERVICIILOR ȘI DIAGNOZA CALITAȚII PERSOANELOR VÂRSTNICE INSTITUTȚIONALIZATE

CAPITOLUL 3 METODOLOGIA CERCETĂRII SOCIALE

3. 1 .TEMA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

"Diagnoza calității vieții persoanelor vârstnice instituționalizate din Unitatea Medico- Sociala Agnita "

În lucrarea de față am abordat elemente de analiză cu privire la importanța calității serviciilor oferite în centrele rezidențiale, prin personalul angajat, ca alternativă necesară în creșterea calității vieții a persoanei vârstnice instituționalizate.

Cercetarea efectuată se referă strict la sectorul public ce deservește această categorie de beneficiari ca urmare a restructurării și reorganizării acestuia ce presupune reorganizarea instituțiilor rezidențiale în conformitate cu un plan general de transformare. Conform Strategiei Naționale, instituțiile trebuie să corespundă standardelor de calitate, normelor de capacitate (sub 50 de locuri), necesității de profesioniști (distanța față de sursa de specialiști) Cercetarea a fost realizată în perioada …………………………..

3.2 OBIECTIVELE CERCETĂRII ( generale și specifice)

În acest scop obiectivul general al acestei cercetări științifice este : Analizarea calității vieții persoanelor vârstnice din cadrul centrelor rezidențiale prin prisma calității serviciilor oferite.

Din obiectivul general derivă următoarele obiective specifice:

: Identificarea condițiilor de locuit în cadrul centrului rezidențial

: Analizarea calității serviciilor oferite în cadrul centrului rezidențial

: Identificarea nivelului de integrare atât în cadrul centrului rezidențial cât și în comunitate a persoanelor vârstnice instituționalizate

3.3 IPOTEZELE CERCETĂRII

În realizarea acestei cercetări s-au folosit următoarele ipoteze:

: Cu cât condițiile de locuit din cadrul centrului rezidențial sunt mai aproape de standardele de calitate cu atât va crește mulțumirea persoanelor vârstnice instituționalizate.

: Serviciile de calitate oferite în centrul rezidențial în funcție de necesitățile fiecărui beneficiar conduc la creșerea calității vieții a acestora.

: O mai bună integrare în centrul rezidențial cât și în comunitate, ca urmare a transferului survenit, conduce la creșterea gradului de satisfacție a persoanelor vârstnice instituționalizate

3.4 UNIVERSUL POPULAȚIEI – EȘANTIONAREA

Universul populației reprezintă numărul total de beneficiari, persoane vârstnice instituționalizate, de la Unitatea Medico – Sociala Agnita, jud Sibiu.

Am folosit un eșantion de intenționalitate, neprobabilistic, reprezentativ,format din 38 beneficiari din cadrul unui centru rezidențial, dintre care au participat voluntar la studiul de față 12 beneficiari dependenți de servicii socio-medicale .

Pentru identificarea și selecția indivizilor am folosit baza de date existentă în cadrul centrului rezidențial.

După datele statistice, am observat că vârstă predominantă este cuprinsă între 65 ani și 67 ani împliniți la data efectuării cercetării .

3. 5 ELABORAREA INSTRUMENTELOR

Pentru realizarea obiectivelor propuse am folosit următoarele metode de cercetare empirică ancheta pe bază de chestionar, interviul și studiul de caz.

Ancheta pe baza de chestionar constituie o metoda de obtinere a unor date cantitative, care poate fi aplicata cu eficienta unu esantion de mari dimensiuni . Informatiile obtinute pot fi atat factuale , obiective dar si subiective , reprezentate de opiniile persoanelor care participa la cercetare .

Ca si instrument de cercetare , folosim chestionarul.

Chestionarul folosit in aceasta cercetare sociala este de tip omnibus, cu mai multe teme pentru a surprinde mai bine interactiunea si conditionarea informatiilor obtinute cu privire la fiecare fapt sau fenomen social in parte. Tipurile de intrebari folosite precodificate , sunt de genul ‘’spart gheata’’ , de trecere, dihotonice, de motivatie , de identificare .

O a doua metodă de cercetare folosită este interviul.

Ancheta pe bază de interviu este un mod foarte productiv de culegere a informațiilor de natură calitativă, referitoare la o temă. Spre deosebire de metodele cantitative (ancheta pe bază de chestionar, analiza de conținut etc.) interviul are avantajul că oferă o imagine mai profundă, particulară și explicativă asupra unor aspecte constatate prin intermediul altor mijloace. In unele situații, interviurile individuale scot la iveală aspecte foarte personale sau delicate pe care subiectul nu este dispus să le împărtășească altfel.

În cercetarea realizată am folosit interviul structurat aplicat beneficiarului iar ca instrument, ghidul de interviu..

Ghidul de interviu aplicat beneficiarului a fost structurat în jurul următoarelor puncte:

Informații privind gradul de mulțumire în ceea ce privește locuința, serviciile medicale oferite, relațiile cu personalul ce deservește centrul rezidențial

Informații privind gradul de integrare în noul centru

Implicarea în diferite activități desfășurate centrul rezidențial

A treia metodă de cercetare folosită este studiul de caz.

Studiul de caz este o metodă calitativă ce permite prezentarea sintetică, uneori chiar și în detaliu – atunci când se consideră necesar – a unei situații concrete în care se află copiii sau familiile, identificându-se o serie de probleme specifice acelei situații, dar și eventualele căi de soluționare a acestora.

3. 6 OPERAȚIONALIZAREA CONCEPTELOR

Definiție nominala a conceptului ,,Servicii Sociale’’

Serviciile sociale au fost definite de Parker ca fiind  activitati ale asistenților sociali sau ale altor profesioniști care ajuta oamenii sa prevină dependenta, sa consolideze relatiile de familie si sa restabileasca funcționarea sociala a indivizilor, familiilor si comunitatilor

Definitie operationala a conceptului de ,,Servicii Sociale’’

Serviciile Sociale reprezinta acea forma de suport activ pentru beneficiar si familia acestuia asigurate de catre autoritatile administratiei publice locale precum si de persoane fizice sau persoane juridice publice ori private in conditiile legii, principalul ingredient fiind beneficiarul, persoana care are nevoie de sprijin , a carei autonomie si calitate a vietii pot fi periplicate, determinand astfel aparitia de excuziune sociala.

Serviciile sociale sunt definite ca reprezentând ansamblul de măsuri și acțiuni realizate pentru a răspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii unor situații de dificultate, pentru

prezervarea autonomiei și protecției persoanei, pentru prevenirea marginalizării și excluziunii sociale și promovarea incluziunii sociale. Serviciile sociale sunt asigurate de către autoritățile administrației publice .

Definitia nominala a conceptului ,, calitatea viețtii’’

Calitatea vietii – O definiție mai practică a fost propusă în 1993 de Revicki și Kaplan: calitatea vieții reflectă preferințele pentru anumite stări ale sănătății ce permit ameliorări ale morbidității și mortalității și care se exprimă printr-un singur indice ponderat – ani de viață standardizați, în funcție de calitatea vieții.

Definiția operatională a conceptului ,, calitatea vieții’’

Calitatea vieții reprezintă gradul în care o persoană se bucură de posibilitățile importante ale vieții sale, posibilități ce rezultă din oportunitățile și limitările pe care fiecare persoană le are în viața sa și reflectă interacțiunea cu factorii personali și de mediu.

Având în vedere definirea nominală, propunem următoarea definiție operațională a conceptului „calitatea vieții"

Calitatea vieții reprezintă existența plăcerii prin satisfacerea nevoilor și existența fericirii prin exprimarea potențialului propriu, prin creșterea autocunoașterii și autocontrolul emoțional, prin recâștigarea echilibrului dintre viața profesională și cea personală, prin sporirea semnificativă a nivelul de încredere în sine, prin îmbunătățirea calității relațiior cu ceilalți.

dimensiunea familiala .

variabila 1 . situatia actuala a conditiilor de locuit

indicatori – conditii de locuit trecute/ prezente

facilitati oferite beneficiarului ( baie proprie,tv)

variabila 2. climatul din cadrul centrul

indicatori – relatia dintre beneficiari

posibile conflicte intre beneficiari

relatia afectiva dintre beneficiari si angajati

variabila 3 . atitudinea angajatilor fata de beneficiari

indicatori – modalitatea de adresare fata de beneficiari

aprecierea de care se bucura beneficiarii

comportament si atitudini ale personalului fata de persoanele varstnice

dimensiunea medicala

variabila 1 . starea de sanatate

indicatori – gravitatea ‘’deteriorarii’’ starii de sanatate

-schimbari ale starii de sanatate inregistrate

varibila 2 . gradul de multumire din partea beneficiarilor

indicatori – calitatea servicilor medicale acordate

– multumirea fata de persoalul medical

variabila 3 . nevoia de servicii acordate beneficiarului

indicatori – existenta servicilor sociale (suport moral, consiliere)

variabila 4. eficienta servicilor

indicatori – gradul de implicare al beneficiarilor in procesul de stabilire a servicilor medicale si sociale de care au nevoie in cadrul centrului medico – social

– multumirea beneficiarilor fata de servicii

– sugestii de imbunatatire a servicilor .

c) dimensiunea sociala

variabila 1. mentinerea legaturii cu familia

indicatori – incurajarea mentinerii legaturii cu familia

-primire vizite

– frecventa intalnirilor

Variabila 2. relatiile sociale ale beneficiarului

Indicatori – gradul de integrare in noul mediu institutionalizat

-petrecerea timpului liber cu ceilalti beneficiari

-implicarea in diferite activitati desfasurate in centru

-stabilirea de noi relatii.

3.7 COLECTAREA, PRELUCRAREA ȘI ANALIZA DATELOR

Asistența persoanelor vârstnice este apreciată ca nevoie la nivelul comunității atât de populația vârstnică, motivată de involuția pe care o resimte, cât și de alte categorii de persoane (membrii familiei lărgite, tinerii, etc.) care se supun unor constrângeri în planul dezvoltării și autoafirmării personale / profesionale atâta vreme cât aceste persoane vârstnice rămân exclusiv în responsabilitatea lor. Soluționarea nevoii de asistență socială a persoanelor vârstnice poate fi realizată doar printr-o complementaritate între îndeplinirea responsabilităților de îngrijire de către familie și crearea de servicii sociale / medico-sociale pentru vârstnici.

Instituțiile nonguvernamentale, ca structuri ale vieții asociative proprii societății civile, aduc în plus fata de cele guvernamentale motivația actului social, prin modul de organizare a activității, stilul de abordare a beneficiarului și prin sursele de finanțare. în județul Sibiu, organizațiile nonguvernamentale cu specific de asistență socială constituie o rețea care îmbină componența confesională, profesională, etnică, cronologică și tipologia de handicap.

Cooperarea între toate serviciile sociale publice sau private se afirma ca activitate care nu cunoaște alternativă, iar profesionalizarea actorilor implicați în asistarea socială a clienților este o problemă de interes comunitar.

În județul Sibiu există un număr de 19 furnizori de servicii sociale adresate vârstnicilor dintre care 6 furnizori publici și 13 furnizori privați după cum se poate observa din graficul de mai jos.

Grafic cu privire la furnizorii de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice

din județul Sibiu

Sursa: Masterplan în domeniul asistenței sociale județul Sibiu, 2009 .

Analizând datele din tabelul prezentat se deduce necesitatea dezvoltării serviciilor în ceea ce privește persoana vîrstnică care, la ora actuală, se realizează mai mult în ceea ce privește menajul și alimentația la domiciliu și mai puțin în ceea ce privește terapia ocupațională, kinetoterapia realizate în centre specializate.

Furnizorii de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice din județul Sibiu sunt furnizori publici și furnizori privați. din furnizorii de servicii sociale adresate persoanelor vârstnice din județul Sibiu sunt reprezentate de furnizorii privați organizații nonguvernamentale și asociații – și doar o treime de cei publici.

Pentru o analiză cât mai completă asupra situației persoanelor vârstnice instituționalizate a fost necesară cunoașterea opiniei celor chestionați asupra condițiilor de cazare, asupra condițiilor de îngrijire a sănătății, asupra modului în care își petrec timpul și asupra altor aspecte. In fapt, starea de mulțumire sau de nemulțumire a persoanelor asistate este concludentă pentru aprecierea condițiilor de viață din centrul rezidențial.

În ceea ce urmează vom prezenta analiza statistică a datelor și vom încerca să atingem primul obiectiv specific a acestei cercetări științifice și anume ,, Identificarea condițiilor de locuit în cadrul centrului rezidențial" pornind de la ipoteza „Cu cât condițiile de locuit din cadrul centrului rezidențial sunt mai aproape de standardele de calitate cu atât va crește mulțumirea persoanelor vârstnice instituționalizate".

Mai mult de jumatate din respondeti au ales varianta de raspuns ,,foarte bune’’ , in ceea ce priveste conditiile de locuit, (10 respondenti) iar 5 respondenti au avut ca raspuns ,,bune’’.

Ei sunt foarte mulțumiți de noua locație si de conditiile actuale de locuit după cum se poate observa din raspunsurile lor.

Unitatea Medico – Sociala unde s-a desfășurat cercetarea cuprinde 10 camere prevăzute cu 3 și 4 paturi, TV, 2 bai comune și hol acces.

După raspunsurile primite majoritatea respondenților au apreciat relația dintre ei ca fiind ,,foarte bună’’ (13 din numărul total de persoane chestionate) si ,,buna’’ (2 persoane chestionate)

Micile conflicte apar pe fondul neînțelegerilor cauzate de vizionarea anumitor emisiuni TV sau legate de audițiile muzicale, preferințele unora nefiind pe placul tuturor beneficiarilor însă nu s-au înregistrat violențe fizice.

În ansamblul condițiilor de viață a persoanelor vârstnice instituționalizate, un rol important îl deține folosirea timpului liber, acesta ocupând tot spațiul temporar care depășește timpul afectat dormitului, mesei etc. Datorită unor limite ce decurg din traiul în comun, din vârsta înaintată a persoanelor asistate, din starea de sănătate a acestora, petrecerea timpului liber nu cunoaște un evantai prea larg de variante, dar satisfacerea cu ușurință a unor preferințe contribuie din plin la asigurarea unui grad ridicat de satisfacție

După cum se poate observa din raspunsurile respondentilor majoritatea au ales să răspundă ca asistența medicală primită din partea medicului și a asistentelor medicale este una foarte bună. Există o mare implicare din partea personalului medical angajat ceea ce crește încrederea beneficiarilor în aceste servicii oferite și implicit mulțumirea față de personalul medical ce deservește centrul rezidențial după cum se poate observa și din urmatorul grafic unde un procent de 76% din respondenți au afirmat că sunt foarte mulțumiți de calitatea și cantitatea serviciilor medicale, cu alte cuvinte, acestea fiind eficiente în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate a beneficiarilor și implicit a creșterii gradului de satisfacție a beneficiarilor raportat la aceasta.

sunt foarte mulțumiți de calitatea și cantitatea serviciilor medicale, cu alte cuvinte, acestea fiind eficiente în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate a beneficiarilor și implicit a creșterii gradului de satisfacție a beneficiarilor raportat la aceasta.

Graficul cu privire la mulțumirea față de personalul medical ce deservește centrul rezidențial

76%

Marea majoritate a beneficiarilor (12 respondenți), au declarat că starea lor de sănătate s-a îmbunătățit în mare măsură, chiar un număr de 3 respondenți au declarat că starea lor de sănătate s-a îmbunătățit în foarte mare măsură ca urmare a frecventării activităților de recuperare, respectiv kinetoterapie, terapie ocupațională, ergoterapie, ei au declarat că participă în proporție de 100% la activitățile de terapie ocupațională și ergoterapie.

Grafic : imbunatatirea sanatatii persoanelor varstnice institutionalizate ca urmare a frecventarii avtivitatilor de recuperare

Per ansamblu, analizând atât calitatea serviciilor medicale cât și activitățile de recuperare, beneficiarii consideră că starea lor de sănătate s-a îmbunătățit simțitor astfel că peste 50% din respondenți ( 10 respondenți) au declarat că aceasta s-a îmbunătățit în foarte mare masura pe cand ceilalti (5 respondenti ) au zis ca starea lor de sanatate s-a imbunatatit in mare masura.

În ceea ce privește cel de-al treilea obiectiv specific, ": Identificarea satisfactiei varstincului in raport cu viata sociala dupa institutionalizare", vom încerca să îl atingem pornind de la ipoteza O buna integrare in centru conduce la cresterea gradului de satisfactie persoanelor varstnice institutionalizate.

Graficul cu privire la existența familiei persoanei vârstnice instituționalizate

■ PA ■ HM j

După cum se poate observa din graficul de mai sus cea mai mare parte dintre respondenți au afirmat că au familie .

Cu privire la mentinerea legaturii cu familia , aproximativ jumatate dintre acestia au pastrat legatura cu familia lor in foarte mare masura (8 respondenti) si in mare masura ( 7 respondenti).

De menționat faptul că, în ceea ce privește menținerea legăturii cu familia, un rol foarte important îl joacă cei doi specialiști angajați asistenți sociali cu studii superioare de specialitate.

Analizând raspunsurile respondentilor observăm că toți respondenții au primit vizite de când au fost transferați în noul centru acest lucru contribuind la o mai ușoară acomodarea cu noua locație, 5 respondenți afirmând că sunt vizitați chiar de două ori pe lună iar ceilalti doar o data pe luna.

Cu privire la integrarea în noul colectiv majoritatea respondenți lor au afirmat că s-au acomodat și s-au obișnuit în noua locație în mare măsură (12 respondenți), per ansamblu acest lucra este îmbucurător. Doar 3 respondenți au declarat că s-au integrat în mică măsură.

Date fiind sensibilitățile mari ale persoanelor în vârstă, comportamentul personalului care lucrează în centrul rezidențial are o importanță deosebită în asigurarea bunei dispoziții la asistați.

Comunicarea, ca expresie a sociabilității, are cadrul asigurat prin prezența. în aceeași cameră de dormit sau în sala de mese, a mai multor persoane. Dacă gradul ridicat de compatibilitate dintre acestea este sursă de bună dispoziție, incompatibilitatea este un neajuns, cu efecte inverse. însuși faptul că discuțiile cu alte persoane ocupă locul doi între modalitățile de petrecere a timpului arată cât de importantă este existența unor relații plăcute cu celelalte persoane din internat pentru fiecare asistat.

După cum se poate observa din graficul nr. 18, respondenții au afirmat că într-o foarte mare măsură participă la diferite activități desfășurate atât în cadrul centrului rezidențial cât și în comunitate.

După cum au specificat, în urma intervievării, respondenții au afirmat că în cadrul centrului rezidențial au fost implicați și implicit au participat la activități recreative, culturale și de socializare printre acestea enumerându-se seri cultural – artistice, sen distractive, sărbătorirea zilelor de naștere într-un cadru festiv, etc.

Cu ocazia sărbătorilor religioase de peste an precum și a duminicilor toți beneficiarii participă la slujbele religioase la biserica din comunitate urmate de activități specifice într-un cadru festiv.

De asemenea în cadrul „Zilelor Orașului" beneficiarii au participat la activitățile desfășurate în comunitate cu această ocazie.

In ceea ce privește gradul de participare la anumite activități de grup, în funcție de anotimp, respondenții au afirmat că iau parte la diferite drumeții prin împrejurimi cel puțin o dată pe lună, merg în excursii organizate o dată la șase luni. în schimb nu au activități cu privire la vizionări de filme sau piese de teatru ceea ce îi nemulțumește.

Din informațiile obținute prin ancheta efectuată rezultă că cei mai mulți dintre respondenți vizionează emisiunile tv urmat de audițiile muzicale. Pe locul următor, în ansamblul posibilităților de folosire a timpului liber, se situează discuțiile cu alte persoane și statul în pat; cititul ziarelor și lectura unor cărți de beletristică ocupă locurile următoare între preferințele manifestate de asistați. în cadrul lotului luat în analiză, poziția principală o ocupa persoanele care îmbină cel puțin două modalități de utilizare a timpului liber, acestea constând, în principal, în statul în pat și discuțiile cu alte persoane sau lectura ziarelor.

Referitor la mulțumirea față de viața de zi cu zi, a respondenții au afirmat că sunt foarte mulțumiți și mulțumiți de aceasta și mai ales de când au fost transferați în noul centru rezidențial

Pentru a analiza mai bine calitatea vieții persoanelor vârstnice din cadrul Unitatii Medico Sociale prin prisma calității serviciilor oferite vom prezenta sintetic situații concrete în ceea ce privește gradul de mulțumire a acestora asupra condițiilor de cazare, asupra condițiilor de îngrijire a sănătății, asupra modului în care își petrec timpul și asupra altor aspecte.

În ceea ce urmează vom analiza datele obținute prin coroborarea informațiilor primite de la persoanele instituționalizate în urma aplicării interviului la 10 persoane.

Pornind de la ipotezele cercetării vom încerca să surprindem gradul de mulțumire asupra condițiilor de cazare, asupra condițiilor de îngrijire a sănătății, asupra modului în care își petrec timpul și asupra altor aspecte pentru a vedea în ce măsură acesta reprezintă un punct de plecare în ceea ce privește creșterea calității vieții a persoanelor instituționalizate.

Unitatea Medico Sociala vizata a devenit în scurt timp casa a 38 de suflete, locul unde aceștia își pot odihni bătrânețea și beneficia de ajutor medical, de un loc plăcut, de socializare. Deși majoritatea celor care aud de „un cămin de bătrâni", se gândesc că vor găsi aici o atmosferă tristă sau chiar deprimantă, din contră, aici atmosfera este mai degrabă una relaxantă, având senzația că te afli într-un hotel .

Totul strălucește de curățenie, zugrăveala este proaspătă, gresia și faianța sunt puse cu gust. Întreg complexul este împărțit în 10 camere cu trei si patru paturi, dotate cu mobilier modern,bai, camere dotate cu televizor.De asemenea mai există un club în care persoanele vârstnice își petrec timpul liber jucând table, cărți, vizionând diferite ermisiuni sau ascultând muzică.

„La început am fost neîncrezătoare și nu prea îmi doream să plec din vechea instituție… eram obișnuită acolo, locuiam de mai mult timp, aveam prietenele mele, tabieturile mele… acum este diferit, aici e diferit, viața mea a luat o altă întorsătură. Am o cameră foarte frumoasă , coltisorul meu mi l-am aranjat după bunul meu plac (citat din interviu] luat doamnei L .).

Analizând răspunsurile date în urma intervievării am constatai că majoritatea respondenților au răspuns că suni mulțumiți de noua locație, sunt satisfăcuți de condițiile existente și oferite în noul centru rezidențial precum și de spațiul alocat locuirii, că acesta este suficient pentru a se simți confortabil având camere destul de spațioase.

Deoarece multe dintre persoanele instituționalizate în centrul rezidențial au o sănătate șubredă, iar majoritatea suferă de diverse afecțiuni (ale aparatului cardio-vascular și locomotor, miopie, hipoacuzie ș.a.), asistența medicală permanentă și de calitate reprezintă o cerință esențială în acest caz.

Analizând răspunsurile date în urma intervievării am constatat că majoritatea respondenților au ales să răspundă că asistența medicală primită din partea medicului și a asistentelor medicale este una foarte bună. Există o mare implicare dm partea personalului medical angajat ceea ce crește încrederea beneficiarilor în aceste servicii oferite și implicit mulțumirea față de personalul medical ce deservește centrul rezidențial, respondenții afirmând că sunt foarte mulțumiți de calitatea și cantitatea serviciilor medicale, cu alte cuvinte, acestea fiind eficiente în ceea ce privește îmbunătățirea stării de sănătate a beneficiarilor și implicit a gradului de satisfacție raportat cu aceasta. Este de menționat că Unitatea Medico Sociala ispune de cabinet medical și este deservit de un medic, de personal sanitar cu pregătire medie și de infirmieri.

,,Am de toate, mâncare, căldură, curățenie. Mă înțeleg bine cu toată lumea. Mai rău e că nu pot să mai merg. Intr-o iarnă am alunecat pe gheață și am căzut rău pe picior și de atunci nu am mai putut merge. Durerea nu mă lăsa să dorm liniștită…acum e altă viața. Doamna de la cabinet are mare grijă de mine și mi-a alinat durerea. Fac gimnastică de recuperare de două ori pe săptămână de când sunt aici și mă simt mult mai bine acum. (citat din interviul luat doamnei D.)

„Nu îmi place să ies pe hol, să stau de vorbă, prefer să citesc sau să confecționez tot felul de obiecte decorative. îmi place să croșetez . Am făcut un curs de croitorie în tinerețe și îmi place. Aici ajut dacă se mai rupe câte o haină, mai repar o lenjerie de pat, mai cos un nasture. îmi trece timpul mai ușor și mă simt utilă (citat din interviul luat doamnei S.G).

Pentru vârstnic nevoia de comunicare este vitală, existența, calitatea și durata vieții sale fiind amenințate de nesatisfacerea nevoii de comunicare, ca și de o comunicare inadecvată. Multe persoane vârstnice suferă, adesea, mai mult din cauza izolării, a ignorării, a marginalizării, a lipsei de comunicare cu cei din jur, decât de o boală sau alta. în acest sens unul dintre obiectivele specifice centrului rezidențial este acela de stimulare a participării beneficiarilor la viața socială, încurajarea relaționării cu comunitatea locală și cu familia.

Analizând răspunsurile date în urma intervievării am constatat că majoritatea respondenților au afirmat că au familie, mențin legătura cu aceasta, primesc vizite de când sunt in aceasta unitate medico sociala.

„îmi e tare dor de copiii mei…și mai ales de nepoți. Ei mă vizitează când pot. Știu că o duc greu, e grea viața acum și ei muncesc toată ziua ca să poată să pună o bucată de pâine pe masă copilașilor. De când sunt aici au venit o dată ca sa vadă unde voi locui și au fost foarte mulțumiți… " (citat din interviul luat doamnei M).

Date fiind sensibilitățile mari ale persoanelor în vârstă, comportamentul personalului care lucrează în centrul rezidențial are o importanță deosebită în asigurarea bunei dispoziții la asistați. Comunicarea, ca expresie a sociabilității, are cadrul asigurat prin prezența, în aceeași cameră de dormit sau în sala de mese, a mai multor persoane. Dacă gradul ridicat de compatibilitate dintre acestea este sursă de bună dispoziție, incompatibilitatea este un neajuns, cu efecte inverse. Însusi faptul că discuțiile cu alte persoane ocupă locul doi între modalitățile de petrecere a timpului arată cât de importantă este existența unor relații plăcute cu celelalte persoane din internat pentru fiecare beneficiar. Oamenii de aici sunt în general prietenoși, dar mai ales bucuroși atunci când cineva se gândește să le treacă pragul.

Aici se simt într-un fel ca și acasă, sunt mulțumiți de personal, au legat prietenii, aici întâlnești oameni simpli, încărcați de povara anilor și de greutățile bolilor. Dar în ciuda acestor considerente, cei mai mulți dintre ei sunt activi, participă la diverse activități.

"Dimineața, ne trezim pe la 6-7. Care poate. La 7.30 e micul dejun. Ne facem așa, o mică toaletă. Daca nu poți singur, te ajută fetele. După mic dejun, cine poate își face singur patul, își strânge lucrurile, cine nu poate le lasă și strâng fetele. Dacă ai ceva de spălat, le rogi pe fete, și tot ele te ajută. Venim aici , afara, citim un ziar. Mai jucăm o carte, o tablă, un șah, fiecare ce știe. C. C. este prietenul meu și principalul partener de joc … Urmează prânzul, mâneam bine, și, după prânz, ori te culci o oră, ori casti gura la televizor. Eh, a doua copilărie cum ar veni, asta e aici! ". (citat din interviul luat domnului C.).

Studiu de caz

Oamenii de aici sunt în general prietenoși, dar mai ales bucuroși atunci când cineva se gândește sa le treacă pragul. Au multe amintiri, dar mai ales suferințe, vieți greu puse la încercare și dureri peste care anii nu au putut așterne vălul uitării. Peste zi, prin activitățile pe care le desfășoară, poate mai uită de durerea din suflete, dar nopțile lor sunt chinuite de griji și probleme. Totuși, în ciuda anilor și a bolilor de care suferă, bătrânii de la centrul de îngrijire sunt încă un exemplu pentru societate. Aici se simt într-un fel ca și acasă, sunt mulțumiți de personal, au legat prietenii. Aici întâlnești oameni simpli, încărcați de povara anilor și de greutățile bolilor. Dar în ciuda acestor considerente, cei mai mulți dintre ei sunt activi, participă la diverse activități, cântă și dansează, merg în excursii și încearcă să fie o parte constanta a societății. Dar cel mai trist este că aici se ascund povești de viată impresionante, oameni simpli, dar greu încercați de viață, întâmplări care ar zdruncina și cel mai puternic om.

Un astfel de caz este și domnul M.E în vârstă de 76 ani, care a trecut prin mai multe șocuri provocate de viață. În fiecare minut se gândește la cei pe cave i-a pierdut, rând pc rând, soție, fiică, nepoată și varsă lacrimi amare și speră că va avea într-o bună zi puterea de a ajunge să-și vadă fiica cea mică, care a rămas paralizată în urma unei comoții cerebrale aflându-se la îngrijiri în Italia.

Domnul M.are 76 de ani și de un an de zile Centrul a devenit casa lui.Viața l-a pus mereu la încercare, iar cine îi aude povestea poate spune că e ruptă din filme și că un om simplu nu ar fi făcut față atâtor încercări, dar cum singur spune forța i-a fost dată de cel de Sus: „Nu știu cum am reușit să trec peste toate,,, Dumnezeu m-a întărit!" mărturisește acesta cu lacrimi în ochi. în fiecare zi varsă lacrimi amare și se gândește la cei dragi, pe care i-a pierdut cu ani în urmă. Domnul M. a avut două fete, lumina ochilor lui , dar le-a pierdut pe amândouă prin întâmplări nefericite. Cea mai mare fiică a murit în urmă cu 10 de ara de ciroză la ficat. Avea numai 36 de ani, iar în urma ei a rămas o fată, pe care domnul M. a crescut-o ca și cum ar fi fost a lui.

Apoi a murit sotia acum 6 ani, dar deși a fost devastat, a încercat să meargă mai departe. „Mi-a fost tare greu, nu mai aveam casă, stăteam în chirie, nepoata mea avea doi copiii", mai spune acesta abia stăpânindu-și lacrimile. Deși situația era și așa destul de grea, soarta l-a pus din nou la încercare. Nepoata a avut acum cinci ani un accident de mașină.: „Eu am rămas acasă cu strănepoți, de 4 și 2 ani. Era sâmbătă seara, și aveam ceva treabă. Eu am aflat de accident abia duminică dimineața, când a venit la ușa un polițist de la circulație. Eram îngrijorat și, după o noapte de zbucium și griji, prezența polițistului mi-a confirmat cele mai sumbre gânduri. Mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Am luat copiii în brațe… nu mai știa polițistul ce să mai facă ", spune domnul M. ștergându-și lacrimile care îi șiroiesc pe obraji. Deși „ginerele" nu se mai afla în relații foarte bune cu nepoata domnului M., acesta a câștigat custodia copiilor, decizie care i-a sfâșiat inima: „Nu i-am mai văzut de cinci ani! Mi-e foarte dor de ei, dar pe de altă parte mi-e frică de ce s-ar putea întâmpla dacă i-aș vedea. Mă rog să fiu sănătos și ei să crească mai mari, ca să pot vorbi cu ei, să le arăt poze cu mama lor". Sunt supărat din cauza soțului nepoatei mele pentru că nu mă mai lasă să-mi văd nepoții, mai ales că acesta a refuzat să-mi mai plătească o sumă importantă necesari pentru o afacere pentru care eu am girat cu casa și astfel am rămas pe drumuri. El mi-a mâncat casa. Nici acum nu și-a recunoscut vina… nici nu mai vrea să mă vadă" mai spune acesta cu durere în glas.

Încercările pentru M. E. nu s-au oprit aici. Cea de a doua fiică a lui a paralizat și se afiă în Italia. „Ea a lucrat ca laborantă la o fabrică, dar aceasta și-a închis porțile si a rămas șomeră, așa că a decis să plece în Italia. Dar în urma șocurilor primite, rămăsese si în Italia fără loc de muncă, a căzut jos… s-a lovit la cap, a făcut comoție cerebrală și deși a suferit două operații, de aproape patru ani e paralizată" mai spune domnul M. abia putând sa mai vorbească din cauza plânsului. Durerea lui de tata nu are margini: „Sufletul meu… of… numai eu știu ce e! Nu am avut altă posibilitate, așa că am venit aici. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că mai pot să mă mișc, aici e bine, dar numai că mie îmi e foarte dor de fata. ".

Tot ce își dorește e să ajungă la ea, să o mai vadă o dată. „E foarte scump… și nu am nicio posibilitate. E atât de departe… a rămas acolo pentru că nu avea pe nimeni, iar eu sunt la azil, așa că Ambasada o ține acolo. Noroc cu o veche cunoștință care se duce pe la ea si care știe mereu în ce stare se află ".

Rămas singur , cu sufletul încărcat de durere, M. E. nu a avut unde se duce, asa că a ales să vină aici, dar îi este profund recunoscător lui S, L., un om cu suflet mare care l-a ajutat enorm. DomnulM. încearcă să meargă mai departe și e optimist, sperând că va avea șansa să-și mai îmbrățișeze o dată fiica. Acum e mulțumit de condițiile oferite de noua locație. S-a împrietenit cu toată lumea, fiind o fire veselă și distractivă. Durerea nu iasă să i se vadă pe față.

Domul E. M. s-a integrat foarte bine atât în cadrul noului centru rezidențial cât și în comunitate întrucât atât relațiile existente dintre .M. E. și celelalte persoane instituționalizate cât și relațiile dintre aceasta și persoanele din comunitate sunt de o puternică atragere reciprocă. Este o puternica relație de atracție reciprocă între domnul E. M și specialiștii ce deservesc centrul rezidențial. Singura relație de respingere este cea dinspre soțul nepoatei decedate și domnul E.M.

CONCLUZIILE CERC ETĂRII

Coroborând datele obținute atât din aplicarea chestionarului, din analiza interviului cât și din studiul de caz prezentat se poate concluziona următoarele:

Starea de mulțumire sau de nemulțumire a persoanelor asistate este concludentă pentru aprecierea condițiilor de viață din centrul rezidențial precum și a condițiilor de locuit. Acestea, după cum s-a constat, corespund în foarte mare măsură nevoilor și cerințelor beneficiarilor, jucând un rol important în viața lor astfel ei simțindu-se „ acasă" în noua locație.

Deoarece multe dintre persoanele instituționalizate în centrul rezidențial au o sănătate șubredă, iar majoritatea suferă de diverse afecțiuni, asistența medicală permanentă și de calitate reprezintă o cerință esențială în acest caz. Prin natura, prin calitatea și mai ales prin diversitatea serviciilor oferite, și nu în ultimul rând, prin profesionalismul de care dă dovadă personalul calificat din cadrul centrului rezidențial și mai ales a unei comunicări eficiente, starea de sănătate a benefîcarilor s-a ameliorat simțitor.

In ansamblul condițiilor de viata a persoanelor vârstnice instituționalizate, un rol important îl deține petrecerea timpului liber, acesta ocupând tot spațiul temporar care depășește timpul afectat dormitului, mesei etc. Datorită unor limite ce decurg din traiul în comun, din vârsta înaintată a persoanelor asistate, din starea de sănătate a acestora, folosirea timpului liber nu cunoaște un evantai prea larg de variante, dar satisfacerea cu ușurință a unor preferințe, cum ar fi drumeții și excursii, petreceri atât în club cât și petreceri câmpenești contribuie din plin la asigurarea unui grad ridicat de satisfacție înn ceea ce privește viața socială.

Cu alte cuvinte, demonstrându-se ipotezele propuse spre dezbatere, obiectivele din această cercetare științifică a fost atinse.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Protecția socială a persoanelor vârstnice – între cadrul legislativ și practicile actuale

Dacă pentru problemele copilului maltratat s-au găsit soluții viabile care au fost puse deja în aplicare iar serviciile destinate copiilor continuă să se dezvolte și să se diversifice, situația persoanelor de vârsta a treia aflate în dificultate este oarecum diferită. Situația acestora nu s-a aflat în atenția mass-media naționale sau internaționale, așa cum s-a întâmplat cu problema copiilor instituționalizați. Dacă pentru copilul în dificultate presiunea mediatică a obligat factorul politic să facă loc specialiștilor și a dus la dezvoltarea de servicii variate, situația bătrânilor a fost și este aproape trecută sub tăcere. Această tăcere privitoare la nevoile vârstei a treia este oarecum sinonimă cu cea care înconjura problema copilului din instituții înainte de 1989. La ora actuală, mass-media se focalizează pe nivelul prestațiilor sociale ( pensii, ajutoare, indemnizații, etc.) asigurate pensionarilor și doar prea puțin pe serviciile destinate vârstnicilor aflați în dificultate. Drept urmare, nici atenția acordată de factorii politici și decizionali nu prea depășește acest cadru decât ca urmare a presiunilor legate de integrarea europeană și euroatlantică. Societatea contemporană presupune o reevaluare a strategiilor asistențiale, a rolului asistentului social și a statutului său în cadrul comunităților.

Persoana vârstnică este o persoană de cele mai muîte ori multiplu dezavantajată prin scăderea resurselor fizice, care nu înseamnă întotdeauna boală, prin scăderea resurselor financiare sau prin prezența unui handicap mintal. Având în vedere creșterea numărului de persoane vârstnice la nivel național devine o necesitate diversificarea serviciilor și facilităților oferite persoanelor vârstnice astfel încât să nu conducă la crearea unei stări de dependență a acestora față de serviciile sociale.

Datorită faptului că situația socială și medicală a bătrânilor se deteriorează treptat din

cauza reducerii veniturilor odată cu pensionarea, politicile sociale din domeniu vizează în

special protejarea venitului, perfecționarea calității îngrijirii medicale, sprijinirea persoanelor

în vârstă . pentru a duce o viață demnă și independentă în mediul propriu, lărgirea

posibilităților de integrare a vârstnicilor în viața comunității și ameliorarea capacității

serviciilor, publice de a face față nevoilor în continuă schimbare. Se deduce astfel necesitatea

dezvoltări serviciilor la domiciliu care la ora actuală se realizează mai mult în ceea ce privește

menajul și alimentația și mai puțin în ceea ce privește nursing-ul, terapia ocupațională, kinetoterapia etc.

Asistența persoanelor vârstnice este apreciată ca nevoie la nivelul comunității atât de populația vârstnică, motivată de involuția pe care o resimte, cât și de alte categorii de persoane (membrii familiei lărgite, ■ tinerii, etc.) care se supun unor constrângeri în planul dezvoltării și autoafirmării personale / profesionale atâta vreme cât aceste persoane vârstnice rămân exclusiv în responsabilitatea lor. Soluționarea nevoii de asistență socială a persoanelor vârstnice poate fi realizată doar printr-o complementaritate între îndeplinirea responsabilităților de îngrijire de către familie și crearea de servicii sociale / medico-sociale pentru vârstnici.

Având în vedere că atât îngrijirea vârstnicului cât mai ales calitatea acestei îngrijiri sunt părți integrante ale politicii de bunăstare și de sănătate a fiecărei țări, ar trebui ca în acest context profesioniștii chemați a se ocupa de această categorie de vârstă să conștientizeze faptul că nu sunt suficiente doar cunoștințele , ci că acestea ar trebui să fie dublate de o formație caritabilă, umanistă, asociată cu sentimente de respect și afecțiune. Integrarea sau reintegrarea socială, precum și creșterea calității vieții reprezintă deziderate ale tuturor serviciilor de asistență socială. Autoritățile locale și în special comunitatea locală pot contribui la creșterea_ calității vieții beneficiarilor în mare măsură cu condiția să existe programe comunitare. Implicarea beneficiarilor în serviciile pe care le primesc, responsabilizarea lor reprezintă o resursă în dezvoltarea stimei de sine a beneficiarilor și în schimbarea statusului lor social. în ceea ce privește măsurarea gradului de satisfacție a beneficiarilor în raport cu serviciile oferite doar printr-o comunicarea directă cu beneficiarii se poate afla cel mai bine dacă aceștia sunt sau nu mulțumiți de serviciile oferite de furnizorul de servicii sociale.

Sistemul legislativ actual din domeniul serviciilor sociale trebuie corectat sau îmbunătățit dar foarte puțini specialiști au propus modificări, completări sau îmbunătățiri ale actualei legislații. In ceea ce privește principalele piedici în oferirea unor servicii sociale de calitate, putem afirma că pe primul loc este sistemul legislativ.

Lipsa acțiunii în complementaritate a serviciilor sociale publice sau private si a prestatorilor de servicii afectează grav calitatea intervențiilor la nivelul beneficiarilor. Regândirea întregului sistem social, punând la bază rețele de comunicare și intervenție, este o condiție esențială pentru a garanta servicii sociale eficiente, conforme standardelor de calitate și adaptate condițiilor existente

Se recomandă deci o informare, sensibilizare și cunoaștere a tuturor actorilor implicați în acordarea serviciilor sociale pentru a răspunde nevoilor actuale ale persoanelor vârstnice și pentru integrarea sau reintegrarea acestora în comunitate și pentru a restaura capacitatea de funcționare socială normală a lor, mobilizând în acest sens resursele umane, materiale si instituționale existente în societate.

BIBLIOGRAFIE

Anderson, James. 1994. Public policy

making (2nd ed.). . NJ. Houghton Mifflin.

Badiu, Aurel. 2008. Sistemul național de asistență socială azi. Editura Agnos. Sibiu

Bălașa, Ana. 2007. Sănătatea – Componentă Esențială A Calității Vieții Vârstnicilor. în Calitatea Vieții. XVIII. Nr. 1-2.

Bălțătescu, Sergiu. 2000. Satisfacția vieții în România (1990-2001). O cercetarea comparativă asupra a două serii de date. în Revista de Cercetări Sociale, nr 3-4.

Bălțătescu, Sergiu. 2000. Modele ale percepției calității vieții. în Calitatea vieții, nr. 1-4.

Bălțătescu. Sergiu 2003. Abordări psihosociale ale satisfacției și fericirii. în Calitatea vieții, nr, 2

Birkland, Thomas. 2005. An Introduction to the Policy Process: Theories, Concepts and Models of Public Policy Making. Second Edition. M.E. Sharpe Inc.

Bucur, Venera. Maciovan, Ana. 2003. Probleme ale vârstei a treia. în Tratatul de asistență socială. Iași. Editura Polirom.

Comșa, Mircea. 2003. Viața de zi cu zi. Trecut, prezent și viitor. Analiză pe datele barometrelor de opinie publică (OSF)

Costanza, Robert. 2008. An Integrative Approach to Quality of Life Measurement, Research, and Policy S.A.P.l.EN.S. Vol.l/No.l

Culic. Irina. 2004. Metode avansate în cercetarea socială: Analiza multivariată de interdependență. Iași. Editura Polirom.

Dye, Thomas. 1998. Understanding Public Policy. Prentice-Hall (9th ed.). Prentice Hall. NJ.

Heclo, Hugh. 1972. Review Article: Policy Analysis. în British Journal of Political Science. Nr. 2

. 1996. Social Policy: A comparative analysis. . Prentice Hall.

Holdevici, Irina. 1999. Gândirea pozitivă. Ghid practic de psihoterapie rațional-emotivă și cognitiv-comportamentală. București. Editura Științifică și Tehnică

Mărginean, loan. 1991. Percepția calității vieții – cadrul metodologic al cercetării. în Calitatea vieții II. nr, 3-4,

Mărginean, loan. Bălașa, Ana. (coord). 2002. Calitatea vieții. București. Editura Expert

Miftode, Vasile.1994. Teorie și metode în asistență socială: elemente introductive. Iași. Editura Polirom

Miroiu, Adrian. 2001. Introducere în analiza politicilor publice. Editura Punct. București

BIBLIOGRAFIE

Anderson, James. 1994. Public policy

making (2nd ed.). . NJ. Houghton Mifflin.

Badiu, Aurel. 2008. Sistemul național de asistență socială azi. Editura Agnos. Sibiu

Bălașa, Ana. 2007. Sănătatea – Componentă Esențială A Calității Vieții Vârstnicilor. în Calitatea Vieții. XVIII. Nr. 1-2.

Bălțătescu, Sergiu. 2000. Satisfacția vieții în România (1990-2001). O cercetarea comparativă asupra a două serii de date. în Revista de Cercetări Sociale, nr 3-4.

Bălțătescu, Sergiu. 2000. Modele ale percepției calității vieții. în Calitatea vieții, nr. 1-4.

Bălțătescu. Sergiu 2003. Abordări psihosociale ale satisfacției și fericirii. în Calitatea vieții, nr, 2

Birkland, Thomas. 2005. An Introduction to the Policy Process: Theories, Concepts and Models of Public Policy Making. Second Edition. M.E. Sharpe Inc.

Bucur, Venera. Maciovan, Ana. 2003. Probleme ale vârstei a treia. în Tratatul de asistență socială. Iași. Editura Polirom.

Comșa, Mircea. 2003. Viața de zi cu zi. Trecut, prezent și viitor. Analiză pe datele barometrelor de opinie publică (OSF)

Costanza, Robert. 2008. An Integrative Approach to Quality of Life Measurement, Research, and Policy S.A.P.l.EN.S. Vol.l/No.l

Culic. Irina. 2004. Metode avansate în cercetarea socială: Analiza multivariată de interdependență. Iași. Editura Polirom.

Dye, Thomas. 1998. Understanding Public Policy. Prentice-Hall (9th ed.). Prentice Hall. NJ.

Heclo, Hugh. 1972. Review Article: Policy Analysis. în British Journal of Political Science. Nr. 2

. 1996. Social Policy: A comparative analysis. . Prentice Hall.

Holdevici, Irina. 1999. Gândirea pozitivă. Ghid practic de psihoterapie rațional-emotivă și cognitiv-comportamentală. București. Editura Științifică și Tehnică

Mărginean, loan. 1991. Percepția calității vieții – cadrul metodologic al cercetării. în Calitatea vieții II. nr, 3-4,

Mărginean, loan. Bălașa, Ana. (coord). 2002. Calitatea vieții. București. Editura Expert

Miftode, Vasile.1994. Teorie și metode în asistență socială: elemente introductive. Iași. Editura Polirom

Miroiu, Adrian. 2001. Introducere în analiza politicilor publice. Editura Punct. București