Dezvoltarea Si Educarea Perceptiv Motrica, Premisa a Dezvoltarii Cognitive a Prescolarilor, din Grupa Mare

Dezvoltarea și educarea perceptiv-motrică, premisă a dezvoltării cognitive a preșcolarilor, din grupa mare

Capitolul I

Introducere

Rădăcinile creativității specifice adulților sunt evidente la copii.

Articolul explorează factorii care afectează creativitatea copiilor si tehnici de îmbunătățire a acestei calități. De asemenea este discutata nevoia de a studia creativitatea, precum si o definiție a creativității.

De ce sa studiem creativitatea la copii?

Tot așa cum nu toți copiii sunt la fel de inteligenți, ei nu sunt nici la fel de creativi. Dar in același fel in care toți copiii au manifestări de inteligenta, încă de la naștere, ei prezintă de asemenea si manifestări care evidențiază potențialul creativ.

În esența, creativitatea este o forma de rezolvare a problemelor. Dar este una speciala deoarece implica probleme la care nu exista răspunsuri simple, probleme pentru care răspunsurile populare sau convenționale nu funcționează. Creativitatea implica adaptabilitatea si flexibilitatea gândirii. Acestea sunt exact acele abilitați pe care multe studii referitoare la educație le-au demonstrat ca fiind critice pentru elevi.

Ce este creativitatea?

Creativitatea a fost definita ca procesul interpersonal sau intrapersonal al cărui rezultat sunt produse originale, semnificative si de o înalta calitate. In cazul copiilor, accentul ar trebui pus pe proces, adică pe dezvoltarea si generarea de idei originale, care pare sa fie baza potențialului creativ. In înțelegerea acestui fenomen, este util sa consideram diferențele dintre gândirea convergenta si cea divergenta. Problemele asociate cu gândirea convergenta au de obicei o singura soluție corecta. Gândirea divergenta, in schimb, cere celui care rezolva problema generarea mai multor soluții, puține dintre acestea fiind noi, de o calitate înalta si funcționale – intr-un cuvânt, creative.

Pentru o înțelegere corecta a creativității copilului, trebuie sa distingem creativitatea de inteligenta si talent. S-a pus problema daca intr-adevăr creativitatea copiilor poate fi diferențiata de celelalte abilitați cognitive. Studii recente, însa, au arătat ca anumite componente ale potențialului creativ pot fi deosebite de inteligenta. Termenul "înzestrat" este utilizat de obicei pentru a desemna un grad înalt de inteligenta. Dar se pare ca inteligenta si creativitatea sunt independente. Un copil foarte creativ nu este neapărat si foarte inteligent.

Creativitatea reprezintă mai mult decât a avea si a folosi un talent artistic sau muzical. În acest context, talentul se refera la posesia unui înalt grad de îndemânare tehnica intr-un domeniu specializat. Astfel, un artist poate produce opere impecabile din punct de vedere tehnic dara însa a reuși sa provoace emoții sau, de exemplu, sentimentul ca acea opera este unica. Este de asemenea important sa ținem cont de faptul ca creativitatea nu se manifesta doar in muzica, arta si scris ci in toate domeniile curriculare, in știința, dar si in studiile sociale.

Cele mai folosite metode de măsurare a creativității la copii sunt bazate pe fluenta ideațională. Probele referitoare la fluenta ideațională cer din partea copiilor generarea cat mai multor răspunsuri la un anumit stimul, intr-un mod asemănător brainstorming-ului. In general, fluenta ideationala este considerata o calitate critica a procesului creativ. Răspunsurile copiilor pot fi populare sau originale, cele originale atestând potențialul creativ. Astfel, un copil de 4 ani întrebat ce obiecte de culoare roșie cunoaște, va enumera nu numai camioane, mere si cardinali, dar si pojarul si mâinile reci.

În cazul copiilor mici, creativitatea ar trebui sa se axeze pe proces: generarea de idei. Acceptarea ideilor multiple de către adulți intr-o atmosfera non-evaluativa va ajuta copiii sa genereze din ce in ce mai multe idei sau sa treacă la stadiul următor, cel de evaluare de sine. Pe măsură ce copiii își dezvolta abilitatea de evaluare a ideilor proprii, astfel calitatea lor si generarea de soluții devin din ce in ce mai importante. La aceasta vârsta, accentul ar trebui pus pe evaluarea ideilor proprii, deoarece acești copii își explorează capacitatea de generare si evaluare ale soluțiilor problemei si își revizuiesc ideile bazându-se pe aceasta evaluare. Evaluarea de către terți si criteriile pentru determinarea soluțiilor semnificative ar trebui folosite numai in cazul adolescenților mari sau al adulților.

Ce anume influențează creativitatea?

În cazul copiilor mici, factorul critic pentru evitarea așa-numitei "fixații a răspunsului corect" (un copil nu va răspunde daca nu știe sigur ca răspunsul va fi corect) îl reprezintă o atmosfera non-evaluativa. In cadrul procesului de socializare, de-a lungul anilor de școala elementara, copiii tind din ce in ce mai mult spre conformitate. Procentul de răspunsuri originale in cadrul probelor de fluenta ideațională scade de la 50% la copiii de 4 ani la 25% pe parcursul scolii elementare, crescând apoi iar la 50% in timpul studiilor superioare. Este foarte important sa li se dea posibilitatea copiilor de a exprima o gândire divergenta si de a găsi mai multe modalități de a ajunge la o soluție.

Recompensele sau cointeresarea par sa afecteze procesul creativ. Deși recompensele nu afectează numărul răspunsurilor in cadrul probelor de fluenta ideațională, ele par sa diminueze calitatea răspunsurilor copiilor si flexibilitatea gândirii lor. Cu alte cuvinte, recompensele reduc capacitatea copiilor de a trece de la o categorie la alta in cadrul răspunsurilor lor. Intr-adevăr, orice constrângere externa pare sa reducă aceasta flexibilitate. Anumite studii au arătat ca materialele structurate, in special când sunt combinate cu instrucțiuni structurate, reduc flexibilitatea la copiii de 4 ani. Intr-un anume caz, instrucțiunile structurate au apărut numai in demonstrația referitoarea la rezolvarea unui puzzle. Pedagogii trebuie sa tina cont de faptul ca structura răspunsurilor unui copil este foarte subtila. Anumite cercetări sugerează ca acei copii care par sa fie creativi sunt adeseori implicați in jocuri imaginative si sunt motivați mai mult de factori interni decât de factori externi, cum ar fi recompensele sau cointeresarea.

Cum pot adulții încuraja creativitatea?

– Prin furnizarea unui mediu care permite copilului sa exploreze si sa se joace fără restrângeri exagerate.

– Prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o structurare a ideilor lui astfel încât sa se potrivească cu cele ale adulților.

– Prin acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului, fără a judeca modul divergent in care acesta rezolva o problema.

– Folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor, in special a problemelor ce apar in viața de zi cu zi.

– Alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilităților, pentru trecerea de la ideile obișnuite la idei mai originale.

– Încurajând procesul, iar nu scopul.

Adulții pot încuraja creativitatea punând accentul pe generarea si exprimarea de idei intr-un cadru non-evaluativ si prin concentrarea atât asupra gândirii convergente, cat si asupra celei divergente. Adulții pot de asemenea sa încerce sa asigure copiilor posibilitatea si siguranța de a risca, de a pune la îndoiala, de a vedea lucrurile dintr-un nou punct de vedere.

Capitolul II

Cadrul teoretic

2.1. Inteligența emoțională la copii și adulți

Ce este emoția?

Emotia se refera la un sentiment si la gandurile pe care acesta il antreneaza, la stari psihologice si biologice si la masura in care suntem inclinati sa actionam . Toate acțiunile noastre precum și intregul nostru comportament au la baza emoțiile. Simțim înainte de a gândi. (http://www.slideshare.net/StefanNiculcea/emotional-intelligence-18328674)

Emotia tine de afectivitate, este o prezenta constanta in viata noastra si reprezinta o evaluare pe care fiecare dintre noi o facem asupra lumii, asupra evenimentelor si situatiilor. Emotia depinde de modul in care evaluam si analizam. Aceasta evaluare a emotiilor depinde de factori biologici, psihofiziologici, sunt legati si de cultura, de personalitatea subiectului.

” Emotiile asigura supravietuirea, luarea deciziilor, stabilirea limitelor, comunicarea, imunitatea. ” (Roco, 2004)

Exista emotii mult mai subtile decat cuvintele care le-ar putea defini si sunt contagioase, adica trasmitem si captam starea si dispozitia altuia la nivel imperceptibil uneori. Cele sase emotii fundamentale sunt Furia, Teama, Surprinderea, Dezgustul, Fericirea si Tristetea.

Emotia in neuropsihologie

Sediul vietii emotionale este sistemul limbic. Cele mai vechi radacini ale vietii emotionale se afla in centrii olfactivi de la nivelul creierului visceral – care regleaza functiile de baza ale organismului precum respiratia, metabolismul, controlul reactiilor motorii si miscarile. Extirparea zonei din creierul visceral numita amigdala determina la acea persoana o lipsa de interes pentru semeni, pierdderea capacitatii de a recunoaste propriile trairi. Iar zona sistemului limbic- hipocamp este implicata in memoria afectiva a individului care astfel isi va putea recunoaste anumite trairi. Sistemul limbic este relativ independent de neocortex deci exista posibiliatea ca persoana sa aiba o reactie de raspuns inainte de a o gandi. Planificarea si oragnizarea actiunilor unei persoane in privinta afectivitatii, de exemplu in caz de furie sau anxietate puternica, se realizeaza cu implicarea zonei lobilor prefrontali.

Deci emotiile „implica in primul rand sistemul nervos autonom – o parte mai primitiva a dotarii noastre care ne apropie de specia animala” (Schaffer, 2010)

Conceptul de „inteligenta emotionala”. Originile sale

Termenul de „inteligenta emotionala” a fost formulat pentru prima data de Wayne Leon Payne, in anul 1985 in cadrul tezei sale de doctorat. Acesta a considerat ca reprezinta o abilitate care implica o realtionare creativa cu starile de teama, durere, vointa. Tot in aceeasi perioada a fost folosit si intr-un articol din anul 1990 de catre psihologii, Peter Salovey si John Mayer.

Afirmatia lui Socrate „cunoaste-te pe sine insuti” contine o parte din conceptul de inteligenta emotionala la fel ca acele pasaje din Biblie care se refera la faptul ca „ Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti „ si zicala „ Ce tie nu-ti place altuia nu face „

H. Gardner, in lucrarea sa „Inteligente multiple” din anul 1993 argumenta ca nu exista doar un singur tip de inteligenta, ci multiple tipuri de inteligente. El a inventat sintagma : „ Nu intrebati, cat de destepti sunteti, ci cum sunteti inteligenti”. Gardner a identificat 7 tipuri de inteligenta diferite de abilitatile comunicative si matematice uzuale.

Printre aceastea, el a inclus si doua abilitati personale si a introdus termenii de :

inteligenta interpersonala – desemnand abilitatea de a-i intelege pe ceilalti si

inteligenta intrapersonala- adica abilitatea de a te vedea pe tine, de a patrunde in interiorul propriei persoane, a te cunoaste. (Roco,2004)

Studii imporante privind inteligenta emotionala sunt

Studiul lui Reuven Bar-on (Roco,2004, pag 140) realizat de-a lungul a 25 de ani, a stabilit componentele inteligentei emotionale si le-a grupat astfel :

Aspect intrapersonal : constientizarea propriilor emotii, asertivitate, respect, autorealizare, independenta

Aspect interpersonal : empatie, relatii interpersonale, responsabilitate sociala

Adaptabilitate : rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate

Controlul stresului: toleranta la stres, controlul impulsurilor

Dispozitia generala : fericire, optimism

Inventarul emotional Barr-on este unul dintre cele mai cunoscute instrumente de masura IQ si consta in 133 de itemi . Acesti factori se evalueaza prin teste iar suma punctelor obtinute reprezinta coeficientul de emotionalitate QE

Studiul lui D. Goleman (1995, apud Roco, 2004) – inteligenta emotionala e compusa din :

Constienta de sine : increderea

Auto-controlul : adaptabilitatea, dorinta de adevar

Motivatia : daruire, optimism, initiativa

Empatia : capacitatea de a-i intelege pe altii

Aptitudinile sociale : comunicarea, managementul conflictului, stabnilirea de relatii, cooperarea

Cartea lui Goleman „Inteligenta emotionala” a reusit sa devina populara iar definitia data de acesta a fost acceptata de multi alti autori. Opinia sa este ca „orice om isi poate ridica gradul de inteligenta emotionala prin educatie si exercitii, dar unele componente ale inteligentei emotionale sunt tratate ca insusiri de personalitate si deci nu s-ar putea modifica pe parcursul vietii individului „ (Roco, 2004, pag 143)

Mayer si Salovey – au elaborat o prima lucrare in 1990 iar apoi in 1997 si-au modificat

definitia data in sensul ca, in plus, au considerat ca inteligenta emotionala „presupune si cunoasterea emotiilor si reglarea astfel incat sa contribuie la dezvoltarea intelectuala si emotionala” (1990, apud Roco, 2004)

Capacitati incluse in cadrul inteligentei emotionale:

Constienta de sine : primul pas spre dobandirea inteligentei emotionale este capacitatea de a identifica propriile stari si sentimente si de a intelege modul in care acestea ii afecteaza pe ceilalti.Presupune introspective, observarea si recunoasterea sentimentelor

Autodirectionarea : consta in stapanirea emotiilor, constientizarea a ce sta in spatele unor sentimente stabilirea unor teluri si modificarea acestor emotii, schimbarea constienta a starii de spirit, aflarea unor metode de a face fata supararilor, maniei, anxietatii. “Constientizarea faptului ca esti furios, obosit sau nefericit nu iti este de mare ajutor. In schimb, capacitatea de a-ti modifica starea de spirit si de a deveni calm si entuziast reprezinta cu adevarat o abilitate valoroasa”

Inteligenta emotionala reprezinta abilitatea unui individ de a-si constietiza propriile emotii, a le gestiona, intelegerea celorlati, crearea de relatii bune cu cei din jur. Este adesea descrisa prin valoarea coeficientului de inteligenta emotionala – EQ – in limba engleza. „Aspectele principale ale sale sunt : intelegerea propriei persoane, a telurilor personale, a aspiratiilor, reactiilor si comportamentului propriu si intelegerea altor persoane si a sentimentelor lor” (Carter, 2011)

Inteligenta emotionala este strans legata de cea sociala mai ales datorita faptului ca abilitatea de a face fata emotiilor proprii si ale celorlalti este centrala pentru interactiunile sociale (Schaffer, 2010, pg 148). In ziua de azi inteligenta emotionala este cheia succesului atat in viata personala cat si viata profesionala, coeficientul emotional este, poate, pe cale de detrona coeficientul de inteligenta. (Gilles d’Ambra, Coeficientul emotional- Teste si interpretari, 2008, ed.Teora)

Formarea sa are la baza modelul emotional din familie in special dar si din mediul scolar si depinde in mare masura de automatismele invatate, insa atat inteligenta emotionala ca sensibilitate naturala cat si inteligenta general au caracter adaptativ si asigura supravietuirea persoanei.

Empatia reprezinta una dintre cele mai semnificative dimensiuni ale inteligentei emotionale si se refera la a fi deschisi si a avea abilitatea de a intelege sentimentele si nevoile celor din jur, de a participa la problemele acestor fara a renunta la experineta emotionala proprie. Empatia presupune sa intelegem si comunicarea nonverbala adica miscarile, tonul vocii, mimica, gestica, si sa intuim sentimentele persoanelor, intrucat de multe ori mijlocul de exprimare a unei stari afective se realizeaza non-verbal sau exista discordanta cu latura verbala, realitatea fiind exprimata de fapt prin ceea ce se spune .

„Punctul nodal al conceptului empatic il reprezinta conduita retrairii starilor, gandurilor, actiunilor celuilalt de catre propria persoana prin intermediul unui proces de transpunere substitutiva in psihologia partenerului „ conform definitiei date de S.Marcus (1997, apud Roco, 2004, pag.146). Aspecte ale inteligentei emotionale descrise de Goleman (1993) sunt : perceperea emotiilor personale si ale celorlalti; exersarea capacitatii de a raspunde la situatii cu emotia si comportamentul potrivit; capacitatea de a manifesta sincer emotia intr-o relatie interpersonala; alegerea unei activitati, profesii care sa aduca satisfactie; capacitatea de a se relaxa si de a lucra echilibrat

Profilul psihologic al persoanei cu EQ ridicat

O persoana cu abilitate emotionala inalta este capabila sa isi identifice propriile sentimente si sa le gestioneze, se simte confortabil cu sine insusi, este pozitiva; isi exprima natural sentimentele si gandurile; poate sa se concentreze asupra unui obiectiv si se adapteaza bine la stres. De ademenea prezinta un echilibru in relatiile interumane si este responsabila social, intelege sentimentele celorlati si se angajeaza in rezolvarea problemelor. Persoanele empatice sunt generoase, altruiste, au un comportament social potrivit situatiei, sunt bine adaptate si putin anxioase.

Din punct de vedere afectiv, Goleman (1995 dapud M.Roco, pag 149) identifica doua tipuri de persoane :

pasionatul : are reactii emtionale exagerate fata de situatii. In general femeile percep atat emotiile pozitive cat si pe cele negative mai puternic decat barbatii

indiferentul : ignora problemele. In psihiatrie este descrisa si o boala – alexitimia- care presupune ca persoana nu isi poate exprima sentimentele si emotiile prin cuvinte, ii este greu sa le distinga atat unele de altele cat si emotiile de senzatii corporale, de cele mai multe ori fiindca nu are capacitatea necesara sa le exprime, avand un vocabular emotional limitat

Relatia dintre IQ si EQ

“Coeficientul de inteligenta (IQ) si coeficientul de inteligenta emotionala (EQ) sunt complementare, iar masurarea lor iti permite sa iti evaluezi capacitatea de a reusi in viata. IQ-ul reprezinta potentialul genetic cu care te nasti si care se fixeaza dupa varsta de 12 ani. Coeficientul de inteligenta nu poate fi dezvoltat sau imbunatatit dupa aceasta varsta. IQ-ul este un prag care poate doar sa arate drumul catre o cariera sau domeniu. EQ, coeficientul emotional, poate fi invatat, dezvoltat si imbunatatit la orice varsta. El reprezinta imbinarea abilitatilor personale cu experienta, adica maturitatea emotionala care iti obtine promovarea in cariera aleasa. “

(https://psihoconsultanta.wordpress.com/leadership/inteligenta-emotionala/)

Deosebirea intre inteligenta emotionala, masurarta prin coeficientul emotional si bazata pe afectivitate si inteligenta academica, raportata la gandirea logica, ratiune si evaluata prin coeficientul de inteligenta este de fapt diferenta intre „glasul inimii si vocea ratiunii”.

Conform cercetarilor, competenta emotionala este de doua ori mai importanta decat abilitatile tehnice sau intelectuale. Actualmente se admite pe o scara larga ca o persoana considerata inteligenta nu este neaparat inteligenta si emotional, iar detinerea unui IQ mare nu inseamna ca succesul va urma in mod automat. (Carter, 2011).

In mod traditional IQ-ul a fost considerat masura inteligentei insa s-a observat ca inteligenta emotionala intervine mai intens in succesul persoanei. Deci competenta emotionala trebuie considerata un element la fel de important pentru dotarea noastra psihologica ca si compeneta intelectuala

Directii ale educarii inteligentei emotionale la copii

Inteligenta emotionala se poate educa fiind foarte importanta pentru adaptare. Beneficiile sale sunt diverse de la performanta marita, motivatie imbunatatita, inovatie si creativitate, incredere in fortele proprii si in semeni in general, pana la management eficient si desfasurarea unei activitati in echipa excelente.

Pentru a reusi in viata trebuie sa invatam si sa exersam principalele dimensiuni ale IE: ( Goleman, 1995 apud M.Roco, 2004)

constiinta propriilor emotii (recunoastere, denumire, diferenta dintre sentimente si actiuni)

managementul emotiilor (manipularea stresului, stapanirea maniei, exprimarea naturala a furiei, respectul de sine, atitudine pozitiva fata de sine si altii)

motivarea personala (concentrare, autocontrol, responsabilitate, impulsivitate redusa)

empatia (ascultarea celuilalt, sensibilitate la probleme, transpunere in stare)

managementul realtiilor interpersonale (rezolvarea conflictelor, negociere, asertivitate, deschidere in comunicare, prietenie, implicare mai mare, cooperant, de nadejde, politicos)

Dezvoltarea emotionala – abilitatea a parintilor

Emotiile reprezinta o constanta in viata noastra, iar dezvoltarea emotionala la copii reprezinta azi un domeniu de cercetare intens. Dezvoltarea emotionala merge mana in mana cu cea cognitiva. Copiii invata pentru prima data despre emotii in familie, emotionalitatea fiind influentata de tipul de realtie care se dezvolta intre parinte si copil, competent emotionala fiind la fel de importanta ca sic ea intelectuala .

Dezvoltarea emotionala se refera la multe aspecte fiecare reprezentand o “abilitate pe care copiii trebuie sa o stapaneasca pe drumul spre maturitate” (Schaffer, 2010)

Reactiile emotionale ale parintilor sunt un predictor pentru competentele emotionale ale copiilor. Ei invcata exprimarea emotional prin observarea comportamentului celor din jur, imitare, modelul oferit de adulti, consecintele exprimarii verbale a emotiei. Daca parintii manifesta emotii pozitive si le exprima fata de copil atunci competenta emotional-empatica a acestuia va creste.

Parintii pot dezvolta copiilor urmatoarele abilitati emotionale ( Paunescu Georgeta, 2008):

recunoasterea si acceptarea emotiilor

sa accepte diferitele emotii, fie de bucurie, tristete, furie ca fiind normale

sa exprime propriile emotii

sa discute despre emotii – parintii sa fie deschisi in a comunica propriile trairi, cauza lor, cum putem depasi momentele

sa isi ajute copilul sa recunoasca emotiile fie prin intrebari adresate direct fie prin interpretarea starilor unor personaje din carti

sa nu ignore, critice sau nege emotia copilului ca fiind un semn de vulnerabilitate

exprimarea emotiilor intr-un mod adecvat

sa-i invete pe copii care sunt modalitatile nepotrivite de exprimare a emotiilor si sa le recunoasca si sa le modifice

sa nu creeze discomfort copilului prin exagerarea reactiilor , atentie prea mare,

sa aprecieze si recompenseze exprimarea potrivita a emotiei

managementul emotiilor

sa invete copilul sa foloseasca rezolvarea de probleme, sa aiba o atitudine pozitiva fata de propria persoana

sa invete copilul strategii de management al stresului : discutii, plimbare, relaxare

Exista studii recente (Paunescu Georgeta coord, 2008) prezentand o serie de recomandari practice pentru parinti pornind de la exprimarea emotional a adultului, ca model pentru copil, pana la activitati practice de genul jocurilor, a activitatilor cu copiii si strategii de reglare emotionala.

Abilitatea emotionala a parintilor este foarte utila in cresterea si educarea copiilor, intrucat parintii le vor putea dezvolta acestora potentialul emotional si social si ii pot invata sa isi identifice sentimentele personale, sa le diferentieze, sa invete cum sa isi exteriorizeze sentimentele, sa isi dezvolte empatia, sa invete limbajul nonverbal, sa asculte, sa fie pozitivi. (Roco, 2004)

2.2. Creativitatea

Definitia creativitatii

Dictionarul on-line descrie creativitatea ca ”un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente”. (wikipedia, 2015). Noutatea, originalitate si valoarea teoretica sau practica sunt dimensiuni esentiale ale activitatii creatoare (Roco, 2004)

Majoritatea asociază creativitatea cu creatiile artistice din literatura, muzica, dans, teatru, insa creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este un concept care se manifesta în diverse domenii printre care psihologie, tehnologie,  educatie, științe cognitive, management ) si reprezinta un fundament pentru progres.

Creativitatea a fost inteleasa ca fiind inspiratia, si utilizat acest termen mai ales in trecut, cand se considera ca persoanele creatoare primesc inspiratie de la zei sau muze. Inspiratia presupune spontaneitate si vibratie afectiva si este doar o etapa a procesului de creatie.

De asemenea omul creativ a fost considerat avand un talent – ca abilitatea care este mostenita sau innascuta si determina obtinerea unor rezultate deosebite, geniul, supradotare. Notiunea a fost comsemnata si sub denumirea de geniu, supradotare, imaginatie, fantezie creatoare (reformulat M.Roco, 2004 pg.12)

Definițiile creativității sunt multiple insa nu este formulată o definiție general acceptată, fiecare autor punand accent pe diferite aspecte . In general prin a fi creativ se intelege a crea ceva nou, original, a genera, a surprinde realitatea, a elabora solutii inedite.

Câteva definiții din dicționare de referință precum si definitii elaborate de autori romani si straini sunt:

În Dicționarul enciclopedic (1993) creativitatea este definită ca "trăsătură complexă a personalității umane, constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original".

Potrivit Enciclopedia Britannica creativitatea este "abilitatea de a face sau, altfel spus, de a produce ceva nou, fie o nouă soluție a unei probleme, fie o nouă metodă sau un dispozitiv nou sau un nou obiect artistic ori o nouă formă artistică"

Dupa Al.Rosca creativitatea constituie un proces prin care se realizeaza un produs (Al.Rosca, 1981 citand din M.Roco,2004, pg17).

Pentru P.Popescu-Neveanu „creativitatea presupune o dispozitie generala a personalitatii spre nou, o anumita organizare a proceselor psihice in sistem de personalitate (P.Popescu-Neveanu, 1987 citand din M.Roco, 2004, pg 17).

In psihologie termenul de creativitate a fost introdus de G.W.Allport pentru a desemna o formatiune de personalitate si a considerat ca aceasta nu poate fi limitata doar la unele categorii de manifestare a personalitatii cum ar fi inteligenta, atitudinile, trasaturile temperamentale. Investigatiile asupra creativitatii au inceput din anul 1950 iar in anii 1960-1970 a existat o explozie a studiilor in acest sens, efectuandu-se studii multiple asupra creativitatii in stiinta, arta si invatamant urmarindu-se factorii motivationali, emotional-afectivi sau de personalitate.

S-a incercat armonizarea si integrarea diverselor teorii internationale pe aceasta tema iar incepand cu anul 1967 au aparut si lucrari teoretice, printre autorii fiind M.Bejat, Al.Rosca, P.Popescu Neveanu, Paula Constantinescu, P.Golu, M.Roco, A.Neculau, M.Zlate, Ursula Schiopu, Gh.Neacsu, Anca Munteanu etc. Contributiile acestor autori sunt insemnate atat practic cat si teoretic orientandu-se spre investigarea procesului creativ, a persoanelor creative, etape ale creatiei, identificarea, evaluarea si educarea creativitatii. (reformulat din M.Roco, 2004, pg.12-17)

Printre teorii recente ale creativitatii se numara cea a Teresei Amabile, Robert W. Weisberg, H.Gardner, Mihaly Czikszentmihaly, Michel si Bernardette Fustier.

Teresa Amabile (1983) considera ca adoptarea deciziilor, atat intr-un domeniu professional cat si in viata cotidiana implica deseori creativitatea. Robert W. Weisberg (1986) considera ca creativitatea este o “gandire creativa evolutiva”, si ca existe putine motive pentru a crede ca solutiile noi se nasc ca urmare a unor idei de tip insight, iluminatoare si e mai rational sa se considere ca solutia problemei porneste de la ceva déjà cunoscut modificandu-se schema in functie de cerintele existente. H.Gardner a analizat activitatea unor personalitati creatoare cu realizari deosebite si a impartit analiza creativitatii pe patru niveluri : nivelul subpersonal (substratul biologic – inzestrare genetica structura si functionarea sistemului nervos, factori hormonali), nivelul personal (factori cognitivi si de personalitate, motivatie), nivelul intrapersonal (adica domeniul in care lucreaza si creeaza persoana), nivelul multipersonal (contextul social).

Pentru Mihaly Csikszentmihaly creativitatea nu poate fi studiata doar in plan personal deoarece acest fenomen rezulta din interactiunea domeniului cultural cu setul institutiilor sociale si individul. O persoana creativa este competitiva, bine pregatita si are de partea sa si norocul. R.Finke (1995) introduce notiunea de insight adica “vedere in interior”, intuitie, notiune care presupune intersectarea planului constient cu cel inconstient si subconstient. Rollo May(1975) arata ca procesul creativ trebuie exploatat nu ca un produs al bolii ci reprezentand gradul cel mai inalt al sanatatii afective, combatand astfel viziunea psihanalitica.

Mihaela Roco (2004, pg 34) a preluat teoria lui Land pentru creatie, relevand ca un lucru esential pentru creatie este dezintegrarea adica inlocuirea vechilor structuri de cunoastere, a metodelor de rezolvare clasice, ceea ce presupune un moment de criza, asumarea unui risc si apoi conceperea unui nou mod de abordare.

O directie recenta de abordare a creativitatii se refera la investigatiile neurobiopsihologice ale creierului, aceasta teorie punand in evidenta particularitatile psihice ale emisferelor cerebrale in creatie si anume ca in activitatea creatoare este necesar sa fie angrenate toate zonele cerebrale dar prin instructive si educatie sunt dezvoltate doar anumite parti, cele care privesc sistemul cortical stang si partial cel limbic stang.

Niveluri de creativitate

Creativitatea este o trstur general uman. Toi oamenii au un anumit nivel de creativitate . A. L. Taylor distinge 5 niveluri de creativitate: (T.Buzdugan pag 184)

De expresie – prezenta la orice om si tine de modul n care o persoan se autoexprima si exprim strile afective, prerile, ideile prin gesturi, mimic, intonaie, cuvinte, desen utila in actorie

Procesuala – tine de originalitatea in dezvolaterea proceselor psihice – adica cum gandim si percepem

De produs – caracteristica celor mai multi, si este reprezentata prin obiectul sau procesul tehnologic, adica capacitatea de a produce lucruri utile prin intermediul deprinderilor nsuite (muncitorii, femei n gospodrie).

Inovativa – cand se combina elemente cunoscute si ia nastere una noua este capacitatea de a aduce mbuntiri importante unor produse. Numrul persoanelor care dispun de creativitate inventivnu este prea mare.

Inventiva- cand se produce acevaratul „nou” , ce duce la modificri importante ale principiilor care stau la baza unui domeniu tiinific sau artistic(n psihologie Jung, Adler).

Emergenta – cand se descopera sau se pune in practica un principiu nou ce revolutioneaza un domeniu Despre aceste persoane se spune c sunt genii (Einstein, Freud, Beethoven, Shakespeare).

Produsul creativ

Creativitatea este rezultanta organizării optime a unor factori de personalitate diferiți si este efectul conlucrării unor efecte psihice variate în condiții favorabile, adica reprezinta un complex de însușiri și aptitudini psihice care, în condiții favorabile, generează produse noi și de valoare pentru societate. Creativitatea este deci o disponibilitate, o potențialitate a personalității. Creația este manifestarea acestei disponibilități în condiții prielnice, transformarea în act a unei potențialități. (Ardelean Delia). Produsele creației pot fi : reprezentări artistice, teorii, idei, tehnologii, compoziție muzicală, relatare istorică, comunicare savantă sau articol publicitar și orice altă formă de creație

Caracteristicile produsului creativitatii sunt in general:

Noutatea: un produs este nou dac nu este o reproducere a unor produse existente, dacă este un unicat. Un produs poate fi nou in raport cu experiena individuala sau in raport cu realizrile culturale ale societii

Valoarea: un produs este valoros dac prin el se rezolv o problem important pentru creator sau pentru societate, sporește adaptabilitatea la mediu. Produsul creației științifice trebuie să indeplineasca in plus si criteriul verificabilității, adica ipoteza, soluția să poată fi confruntată cu realitatea precum și criteriul consistenței logice.

In funcie de natura produsului exista creativitatea științifică- presupune descoperirea unor adevăruri științifice ; creativitatea artistică – aptitudinea de a reda lucruri apreciate pentru frumusețea lor estetică; există doar la indivizii cu predispoziție vizuală și tactilă pentru artă; creativitatea conceptuală implică crearea de soluții sub forma de concepte relevante unice, pentru problemele existente și emergente. In acest sens, creativitatea este procesul mental care implică generarea unor noi idei sau concepte, sau a unor noi asocieri între ideile, cunoștințele sau conceptele existente.

Procesul de creatie

Sub raport psihologic, aspectul cel mai important al creativității este procesul de creație. Creativitatea se transform ntr-un produs prin procesul de creaie. Procesul de creație se concentrează pe mecanismele și fazele implicate, care fac parte din actul de creație deci presupune parcurgerea unor etape distincte pentru rezolvarea problemelor sau inventarea unor produse noi.

Unii considera ca creativitatea nu poate fi descrisă ca o succesiune de faze ale unui model, un exemplu dat in acest sens fiind cel al gândirii creative în arta, insa modelele proceselor creative sunt utile în ghidarea creativității și inovației daca nu sunt folosite in mod rigid, într-o succesiune fixă a fazelor.

Un model timpuriu a fost cel propus de Graham Wallas (1926) si care conținea 5 faze:

Prepararea/pregătirea: se defineste, observa și analizeaza datele problemei, se adună informații și materiale cu scopul creearii unei baze solide a domeniului. Se testeaza ipoteze rezolutive care intrucat esueaza genereaza frustare si trece in etapa a doua.

Incubația: problema este lăsată deoparte o perioada de timp (minute, săptămâni, luni, ani). In aceasta perioada au loc prelucrari paralele, problema este internalizată în inconștient, iar persoana isi ocupă timpul cu alte situatii diferite, urmand ca revelația sa apăra ca rezultat al gândirii inconștiente.

Intimarea/ avertizarea: reprezinta un sentiment care precede intuiția creativă, ulterior considerata ca o subfaza.

Iluminarea: numita si inspiratie, intuitie, reprezinta acel moment in care solutia problemei apare brusc ca o idee sau viziune creativă din procesarea inconștientă a informației. Potrivit unora este o fază care nu e obligatorie in activitatea de creatie si totusi cand apare este misterioasă, dificil de descris.

Verificarea: numita si validare, se verifica dacă solutia apărută prin iluminare rezolvă problema si este testata logico-matematic sau experimental.

Alte modele au fost propuse si de Frank X. Barron, J. Rossman (1931), Alex Osborn (1953), Koberg,D. și Bagnall,J. (1981), Robert Fritz (1991)[ cuprinzand diferite faze atat ca numar cat si ca denumire.

a) Descoperirea prin șansă sau perspicacitate (Fleming care a descoperit penicilina observând mucegaiul de pe mediul de cultură, Roentgen care a descoperit razele X în timp ce studia descărcările electrice prin tuburi cu gaze rarefiate, Pavlov care a studiat secreția digestivă si a observat că glanda salivară a câinelui secretă chiar și numai la auzul pașilor laborantului ce ii aducea hrana.

b) Apariția întâmplătoare a unei asociații : factorul aleatoriu nu mai provine din mediul extern ci este imanent subiectului, fiind rezultatul combinării fericite a unor conținuturi mentale până atunci disparate (cazul lui Mendeleev )

c) Strategiile euristice : euristicile sunt proceduri de rezolvare a problemelor si în condițiile unor probleme nerezolvabile algoritmic limitează alternativele de căutare oferind o soluție chiar dacă nu garantează că e cea optimă.

Forme ale procesului de creatie sunt in mod individual si in colectiv. Creativitatea științifică de grup nu o exclude pe cea individuală ci o include intrucat grupul va fi superior individului numai dacă asigură valorificarea maximă a potențialului tuturor membrilor. In cadrul unui grup, procesul creației dobandeste particularități specifice intrucat ideile nu mai sunt închise în mintea persoanei ci se deschid membrilor colectivului științific.

Intr-o colectivitate se vehiculeaza o cantitate mai mare de informații decât ale cercetătorul individual, si se favorizează fluxul asociațiilor care poate duce la apariția unor produse creative. De asemenea se disipă fixitățile funcționale care pot aparea la cercetătorul individual.

Personalitatea creatoare

In ultimele decenii psihologii s-au ocupat foarte mult de problema creativitatii. Ei au studiat particularitatile personalitatii creatoare, aptitudinile, insusirile de care depinde capacitatea de a realiza produse noi si originale adica factorii psihologici. Acestia pot fi impariti in factori intelectuali si factori nonintelectuali .

Dintre factorii intelectuali, in primul rand se face referire la gandire, cu cele doua aspecte

ale sale : convergenta si divergenta. Ambele aptitudini sunt necesare pentru obtinerea unui rezultat creativ, gradul in care predomina variază în funcție de sarcină.

Gândirea convergentă este o gandire algoritmica, capacitatea intelectuală de a evalua în idei in mod logic, de a accesa drumul cel mai scurt si mai uzual pentru rezolvarea unei probleme, de a opta pentru soluția cea mai avantajoasă, răspunsul fiind unic și riguros determinat deci câmpul de investigație e limitat prin conformism sau pasivitate.. Gândirea convergentă se măsoara prin teste de inteligență.

Gândirea divergentă este o aptitudinea creativă, obtinerea unor soluții diverse, multiple, originale, elaborate cu viteza si flenta, neobișnuite. Presupune o bogăție a ideilor și originalitatea acestora, un mod nou, neuzual de rezolvare a problemelor. Factorii care alcatuiesc gandirea divergenta sunt urmatorii:(Hanga, pag 30 )

Fluiditatea-capacitatea de a da un numar de raspunsuri cat mai mare la o anumita problema

Flexibilitatea-capacitatea gandirii de a-si schimba prompt cursul gandirii daca este cazul

Originalitatea-capacitatea de a da raspunsuri noi si neuzuale la o problema

Elaborarea-punerea in practica a celor gandite;presupune effort volitiv

Sensibilitatea fata de probleme-capacitatea de a sesiza probleme acolo unde aparent ele nu exista

Redefinirea- capacitatea de a folosi un obiect sau o parte a unui obiect in alt scop decat cel pentru care a fost creat

Cei mai importanti factori de personalitate cu rol in creativitate sunt inteligenta,

motivatia, aptitudinile speciale, si vointa. Inteligenta, aptitudinile speciale, calitatile si strategiile gandirii reprezinta instrumentele creativitatii. Factorii atitudinali si motivationali au un rol dinamizator.

Cu privire la relatia dintre creativitate si inteligenta au fost facute cercetari in special dupa 1960, una din lucrarile importante fiind cea a lui J N Getzels si PW Jackson, “Creativity and Intelligence” din 1962 , iar din studiul lor a rezultat ideea independendei absolute si chiar antagonismului intre coeficientul de inteligenta si creativitate, insa a fost si un viciu de esantionare eliminandu-se din esantion subiectii cu performante bune la ambele categorii.

Acel studiu a fost reexxaminat de R.L. Thorndike (1963) care a descoperit existent unei corelatii la fel de mari intre testele de inteligenta si creativitate ca si intre diferitele teste de creativitate , E.P.Torrance (1962) care a exagerat contrastul , A.Anastasi care a gasit corelatii modeste. (Zlate, 2009). Ceea ce s-a demostrat este ca

nu inteligenta in general conteaza in procesul creator ci numai un anumit nivel al sau, care variaza de la un domeniu la altul de activitate. Realizarea unei performanțe creatoare presupune un minim de inteligență – diferit de la un domeniu la altul – care nu poate fi nicidecum sub medie. Peste un anumit nivel, un coeficient mai ridicat nu garanteaza o crestere automata a creativitatii. Insa si o inteligenta scazuta lucreaza impotriva creativitatii. Nivelul optim de inteligenta IQ pentru creativitate este de 19 puncte deasupra mediei subiectilor dintr-ujn canp de investigatie, conform studiilor lui D.K.Simonton (1984).(Zlate, 2009)

Cand persoanele au un nivel optim de inteligenta, performantele lor creative sau noncreative se datoreaza factorilor motivationali si de personalitate.(Zlate, 2009, pag.311)

Inteligența nu e omogenă ci există mai multe tipuri de inteligență: inteligența spațială , simbolică, semantică, inteligența socială. Creativitatea, in genereal cea științifică, corelează diferit cu aceste tipuri de inteligență. De pildă, arhitecții creativi realizează performanțe superioare la testele de inteligență spațială, dar obțin cote modeste la testele de inteligență verbală (simbolică).

Inteligența este relativă la un domeniu de preocupări sau de interes. Deci corelația dintre inteligență și creativitate trebuie analizată relativ la un domeniu de cunoștințe nu dintre creativitatea specifică și inteligență în general (factorul g).

Aptitudinile speciale cele mai relevante in ceea ce privește creativitatea științifică sunt: aptitudinea matematică, aptitudinea tehnică, aptitudinea pentru programare. Valorificarea aptitudinilor speciale în procesul de creație este mediată de climatul creativ.

O aptitudini speciala aparuta precoce ca indiciu al supradotării nu reprezintă un predictor cert pentru o creație de excepție în raport cu vârsta ori pentru creația de maturitate. Supradotarea este o creativitate potențială, care însă nu se actualizează întotdeauna. Valorificarea potențialului creativ al copiilor supradotați, presupune programe speciale care in unele tari sunt aplicate si au ca scop: a) accelerarea (parcurgerea mai rapidă a programei școlare obișnuite b) gruparea (formarea unor grupe școlare omogene, de supradotați) și c) îmbogățirea (dobândirea de cunoștințe suplimentare, relații cu cercetători valoroși etc.) (Ardelean Delia)

Pentru crea o opera deosebita este nevoie de multa munca, creatorul trebuie sa accepte multe sacrificii, sa fie perseverant, sa depuna o munca indarjita ceea ce se poate realiza doar cu motivatie intrinseca si vointa. Motivatiile care favorizeaza creatia sunt: nevoia de a se autoexprima, de a excela, dorinta de a sintetiza informatiile, curiozitate, asumarea riscurilor, acceptarea sacrificiului cautarea senzatiilor tari.

2.3. Caracteristici ale persoanelor creative

Persoanele creative posedă trăsături distincte care le diferențiază de persoanele mai puțin creative sau chiar noncreative. Davis, G. (1999) a „inventariat” peste 200 trăsături de personalitate ale persoasnei creative și adjective ale atitudinii creative, împărțite în trăsături pozitive, social dezirabile și trăsături negative. Cele mai importante sunt:

imaginația : aptitudine bazata pe anumite predispoziții ereditare, pentru sinteza unor noi imagini, idei. Imaginația creativă este un mod de gândire care genereaza idei noi, conexiuni

sensibilitatea la probleme : capacitatea de a observa ceea ce este neobișnuit și diferit, de a vedea potențiale nerealizate în situații date, de a observa asemănări și analogii în experiențe diferite.

curiozitatea, intuiția, descoperirea ideilor, toleranța pentru ambiguitate,

independența (autonomia) : nonconformismul în gândire și acțiune, idei relativ neinfluențate de alții . Aceasta trăsătură înglobează și introversiunea, motivația intrinsecă, autoîncrederea, dorința de solitudine,

originalitatea : în gândire și idei, a vedea situatiile în alta lumina, a utiliza elementele și concepțiile în afara contextelor inițiale, pentru a crea noi combinații, noi sisteme de relații. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate#Creativitate_.C8.99i_inteligen.C8.9B.C4.83)

Persoanele creative in general au incredere in sine, curaj de a-si asuma riscurile, accepta greu restrictiile, constrangerile, sunt nonconformiste, au un nivel redus de anxietate.

Factori care stimuleaza sau inhiba creatia copiilor si a adultilor

Pentru a stimula creativitatea este necesar sa identificam factorii inhibitori si stimulativi ai acesteia si sa actionam pentru a crea conditii optime pentru eliberarea si expimarea creativitatii care exista in fiecare dintre noi. E. Limbos (1990, din Roco, M., 2004, pg 108) a enumerat urmatoarele categorii de bariere personale in raporturile interumane care mi se par semnificative :

Bariere legate de contextual sociocultural : conflictul de valori si lipsa cadrelor de referinta, conditionarea, prejudecatile, diferentele culturale, non-integrarea frustatilor (fuga, agresivitate, transfer, compensare, resemnare, integrarea frustrarilor)

Bariere datorate temerilor endemic : frica de confruntare, agresivitatea, competitia, rezistenta la schimbare, lipsa increderii in sine

Bariere legate de atitudinile individualiste : comportamentul egocentric, necunoasterea de sine, sentimental de incompetent, subiectivitatea si nerealismul, pasivitatea excesiva

Bariere referitoare la relatia individ-grup : lipsa comunicarii, marginalizarea, lipsa autenticitatii, izolarea, dependenta

Alti autori, precum Sidney Shore (1990, din Roco, M., 2004, pg109 ) au inventariat trei tipuri de blocaje ale creativitatii : emotionale, culturale si perceptive. Unele dintre acestea pot avea un character dublu- atat de factor inhibitor cat si stimulator.

Etapa istorică : perioada Renasterii a favorizat creatia pe cand comunismul a inhibt-o fiind presupune prea multe restrictii, atitudini asemntoare ale oamenilor iar creativitatea nu se poate manifesta. Oamenii creativi au mai multe sanse de a se afirma in tarile cu potential economic deoarece creatia artistic, inventiile necesit si investitii material

Factorii sociali : in general o persoana creative este nonconformista, adica se comport sau gndeste altfel dect majoritatea insa in general este dezaprobata, iar presiunea pentru conformism poate descuraja pe cei capabili. Grupurile de munca sau de cercetare pot avea efecte pozitive asupra creativitatii prin discutarea problemelor .

Mediul familial permisiv, tolerant, deschis spre nou, care sprijina copilul si apreciaza ideile sale are efecte pozitive asupra creativitatii insa daca copilul este excesiv controlat, iar copilul e obligat a asculta supus in general i se inhiba creativitatea

Pedagogia : in cadrul scolii depinde de profesori daca stimuleaza sau nu creativitatea. Invatamantul romanesc face destul de putin pentru dezvoltarea creativitatii. Ar fi utile metode de predare cu caracter active( conversatia euristica, problematizarea, invatarea prin descoperire) dar si o atitudine apropiata a profesorului de elev care sa reduca anxietatea si sa incurajeze exprimarea opiniilor, increderea in sine a elevilor, curiozitatea, dorinta de autoafirmare, pasiunea, initiativa, spontaneitatea, atitudinea activa, munca independenta.

Dezvoltarea creativitatii la copii

Creativitatea este o caracteristica umana, fiecare individ este insusiri pentru a fi creativ, dar la nivele diferite de realizare. Nu exista „retete miraculoase” de stimulare a creativitatii insa pot fi elaborate o serie de strategii care favorizeaza manifestarea atitudinilor creative ( Salavastru, 2004)

Educatia in familie si cea de la scoala trebuie sa fie pozitiva, sa faciliteze creativitatea si nu s-o reprime, sa fie orientata spre a incuraja copiii sa isi exprime opiniile, sa lucreze independent, sa gandeasca, sa stimuleze imaginatia, sa gaseasca solutii respectand personalitatea copilului. Copiii creativi pot crea si „disconfort” celor din jur prin felul lor curios, indisciplinat, pretentios. De cele mai multe ori insa sistemul de educatie cere adoptarea unei atitudini conformiste ceea ce inhiba creativitatea. Factori care sunt „asasini ai creativitatii” au fost considerati de Teresa Amabile (1997) ca fiind evaluarea, recompensa, competitia si restrangerea capacitatii de alegere.

Un mediu familial permisiv are un rol pozitiv; insa si parintii trebuie sa faca dovada creativitatii si a deschiderii fata de nou. Comunicarea intre parinti si profesori in sensul dezvoltarii creativitatii si nu a-l blocajului este esentiala.

Metode de cultivare a creativitatii, cu efect daca sunt aplicate in grup, si care exploreaza potentialul intuitiv si asociativ, sunt : brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, discutia panel, rezolvarea creativa a problemelor .(Salavastru, 2004)

Brainstorming este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea creativității și este perceput ca fiind de cea mai mare valoare. Presupune doua principii: Amanarea judecatii si Cantitatea creste calitatea. Ca reguli sunt: Suspendarea oricarui criticism, Manifestarea impetuoasa a imaginatiei, Stimularea unui debit ideativ mai mare , Preluarea ideilor emise de altii, si fructuficarea lor prin ajustari.

„Alte instrumente de stimulare a creativității folosite sunt si metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky), diagrama Ishikawa, diagrama Pareto, chestionare. Există însă și alte tehnici de creativitate: metoda gîndirii laterale a lui Edward de Bono, sinectica (elaborată de William Gordon), matricea descoperirilor a lui Abraham Moles, metoda TRIZ.”

Cu privire la metode de măsurare a creativității nu a fost elaborată până acum o măsură standardizată, general acceptată.

Metode bazate pe gândirea divergentă : Testele Torrance ale Gândirii Creative (TTCT), Testele Wallach și Kogan (Wallach and Kogan,1965), Bateria de teste Guilford

Abordări psihometrice, biografice și istoriometrice: studii de măsurare a creativității care au urmărit să descopere caracteristicile personalităților creative.

In abordările psihometrice instrumentele constă din liste de trăsături ale personalităților, liste de control pentru adjective ca rapoarte proprii, cercetări biografice și măsuri ale interesului și atitudinilor.

2.4. Imaginea de sine și încrederea în sine

Imaginea de sine este ceea ce crezi despre tine. Imaginea de sine constă In credime și judecăji care iji exemplifică ideea despre cum crezi că ești. Unele din aceste credinjc sunt fapte obiective, verificabile. Dar sunt și judecăți pe care mai pujin le poji verifica, dar au aceeași importanță pentru tine ca și celc verificabile, chiar dacă de multe ori nu sunt adevărate. Aceste idei ne determină să ne gândim cine suntem, ce facem, cum ne vede lumea și cum vedem noi lurhea.

Acesta este procesul prin care trecc fiecare copil. Dacă obișnuim să spunem unui copil că este slab, neasrampărat sau vorbăret, vom observa cum se identifică cu această imagine despre sine. Dacă multi le spun că sunt slabi, unii vor mânca mai mult. Dacă li se pune eticheta de timizi vor avea mai mari ezitări să se exprime.

Și dumneavoastră dacă vi se spune: „Esti gras(ă)" Incepen să fiji atenți la oglindă și chiar să vi se pară că vă străng 1ucrurile.

Dar copiii, care se formează din ideile, opiniile, influentele noastre adulti?. Cu copiii mici este bine să fim mai toleranti, să trecem cu vederea stfingăciile. Este mai bine să fim pozitivi decăt excesiv de corecți și de obiectivi.

Factorii care influentează formarea imaginii de sine la copii mici sunt (H. Blenkers, apud Vrasmas, 1999):

– așteptările părintilor referitoare la proprii lor copii: copiii care sunt iubiti și valorizati pentru ceea ce sunt, se descurcă mai bine decăt copiii pe care părintii ii analizează prea mult;

– stima de sine a părintilor – s-a dovedit că părintii care au incredere in fortele proprii cresc de obicei copii cu incredere in sine;

– caracteristicile fizice – să ne găndim cum copiii frumoși atrag mai mult atentia decăt cei care nu sunt așa frumoși;

-grupul de apartenentă – religios, rasial, minorităti nationale i sociale;

– aparitia unui handicap – acestor copii li se poate acorda prea multă sau prea putină atentie, ceea ce creează discriminare și frânează formarea unei imagini de sine sănătoase;

-strategiile didactice folosite care pot valoriza sau frăna copiii;

– relatia cu părintii; – relatia cu educatoarea;

– relatale cu ceilalti copii etc.

Încrederea în sine

Încrederea în sine stă la baza capacitătii de a te exprima, de a putea lupta cu viata. increderea in sine se formează dacă te simti capabil și ceea ce faci este bine primit, este apreciat.

Dacă ai o imagine de sine pozitivă vei avea și incredere 1n tine. Psihologii consideră că increderea în fortele proprii asigură jumătate din energia necesară rezolvării sarcinilor.

Imaginea de sine negativă generează neincrederea in fața problemelor și a obstacolelor vietii.

Dacă un copil nu are incredere in sine el va avea următoarele manifestări:

– vorbește foarte incet;

– la școala nu ridică măna și cvită să răspundă la intrebări;

– simte nevoia unei o Incurajări la fiecare activitate – cere

aprobarea sau răsplata pentru ceea ce face;

– nu acceptă observatiile;

– simte mereu nevoia de a schimba activitatea;

– nu are prieteni;

– este agresiv și bătăuș.

Reguli pentru creșterea increderii in sine.

1. Apreciază-i și micile reușite. Cănd lăudati pe cineva, este important să o faceti necondiționat. Cu alte cuvinte, nu adăugati cuvinte cum ar fi „dar" sau „de ce". Nu adăugati „Dar cum rămăne cu asta?" sau „De ce nu te porti așa tot timpul?" Aceste rezerve vor estompa efectele pozitive ale vorbelor de laudă.

2. Nu-i cere mai mult decăt poate Ia vărsta lui.

3. incurajeazăl curiozitatea.

4. Nu face lucrurile pe care el nu le reușește in locul lui, ci ajută.-1, făcănd Impreună.

5. Dacă tu iti recunoști greșelile și lui îi va fi ușor să le recunoască pe ale lui.

6. Ascultă-l, să știe că el e important pentru tine.

7. Rezistă compari cu fratii, surorile sau cu alti copii.

B. Wolfe (1989) facc următoarcle remarci: I. Dacă este criticat, el Invată să condamne.

2. Dacă este tratat cu ostilitate, el devine bătăuș.

3. Dacă este ridiculizat, el Invată să devină timid.

4. Dacă este certat in permanentă, el se simte tot timpul vinovat pentru ceva.

5. Dacă se simte tolerat, el invata să fie răbdător.

6. Dacă este incurajat, el invată să fie increzător.

7. Dacă este pretuit, el invață să aprecieze, să fie prietenus și să iubească.

8. Dacă trăiesc în prietenie, copiii invată că e plăcut să trăiești pe lume. D.L. Nolte mai sustine:

9. Dacă trăiec in teamă, copiii invată să 6e anxioși.

10. Dacă trăiesc inconjurati de milă, copiii invajă autocompătimirea. II. Dacă trăiesc in gelozie, copiii invată să simtă invidia.

12. Dacă trăiesc in rușine, copiii Invată să se simtă vinovati.

13. Dacă trăiesc impărtind cu ceilalti, copiii invată generozitatea.

14. Dacă trăiesc in sinceritate, copiii invată respectul fată de adevăr.

15. Dacă trăiesc in corectitudine, copiii Invață să fie drepți.

Inteligența emoțională

Inteligența emotională este abilitatea de a face fată problemelor vietii, controlăndudi emoțide și relaționănd bine cu ceilalti. Un individ cu un nivel crescut al inteligentei emotionale poate, de asemenea să detecteze sentimentele celuilalt, pentru a acționa adecvat. iti poți da seama dacă sunt probleme in această privință raspunzănd la intrebările:

– este capabil să spună ce vrea, ce preferă?

– spune ce se petrece cu el?

– e capabil să se separe de tine fără stres și să se atașeze de un alt adult?

– se conformează rutinelor grădinitei făra dificultăți?

– se implică profund in joc?

– se poate liniști și concentra?

– e conștient de sentimentele sale și le poate exprima fără a răni pe alții?

Tristetea, teama, mania sunt normale 1nsă trebuie să-linveii să și le exprime fără să rănească pe altii.

Conștientizarea propriilor sentimente

Cel sensibil poate fi manipulat, trezindu-i sentimente de vinovătie, dacă nu cedează vointei celui ce 11 manipulează. Exemple:

„Vinde-mi acest produs mai ieftin, suntem prieteni".

Este de dorit ca părintii să-și invete copii să recunoască manipularea prin vinovătie.

Dacă familia vorbește despre sentimentc vor invăta cum să și le identifice și cum să le exprime. Dacă un părinte îi Intreabă pe copii cum le-a mers in acea zi, este important să-i intrebe și ce au simțit in legătură cu ceea ce s-a 1ntămplat. Pe parcursul zilei, 1n conversatiile lor cu copiii, părintii îi intreabă ce anume le-a inspirat un anumit eveniment și ce au simtit celelalte persoane implicate. De asemenea, este important ca părintii să vorbească despre sentimente atunci cănd povestesc cum le-a mers in ziva aceea.

Învătati-i pe copii să devină spectatori și să urmărească totul cu un ochi critic. De exemplu, chiar și la spectacolele detlicate familiei, oamenii iși vorbesc unii altora aspru și jignitor, iar răspunsul publicului care asistă la spectacol este răsul. Copiii sunt invătati astfel că e bine să răzi de suferinta altora.

Cănd vă uitaii la televizor impreună cu copilul și intrebați:

„Cum crezi că s-a cănd fratele lui 1-a făcut idiot?", Si invălati pe copil multe lucruri pozitive și-1 ajutati să Invele să-i perceapă pe cei de lăngă el identificăndui emotional, să anticipeze reacțiale afective ale celorlalti, dezvolte independenta.

Cereetările indică faptul că aceste aptitudini (de a-și controla sentimentele care pun stăpânire pe el, de a-și mentine autocontrolul în situații stresante și de a comunica intr-un mod pozitiv cu ceilalți) sunt esențiale pentru succesul la școală, în familie, cu prietenii și pe plan profesional.

Când copiii noștri nu sunt conștienți de propriile lor trăiri, va părea dificil să-și controleze acțiunile călăuzite de primul impuls și să ia deciziile adecvate; în plus, nu vor fi in măsură să comunice cu claritate ceea ce vor cu adevărat. De exemplu, dacă prietenii copilului fumează, el s-ar putea să fie incercat de sentimente contradictorii. Fie se simte nesigur, fie vrea să facă parte din grup, poate că ii este teamă să nu dea de bucluc dacă fumează și, de asemenea, poate că i se pare incitant să facă ceea ce fac „oamenii mari". Dacă un copil este invățat să contientizeze aceste sentimente, s-ar putea să-și dea seama că a face ceva dăunător pentru propria persoană nu este chiar modul cel mai ineligent de a-și alunga nesiguranța — și nici nu-i va oferi o siguranță solidă pe viitor. Situabile de acest gen implică și stăpânirea de sine.

Copiii trebuie să-și stăpânească nesiguranta, frica și incitarea. A lua parte la activități cum este fumatul poate fi un mod de a-și liniști emoțiile, dar noi vrem ca ei să cunoască alte metode de a-și stăpăni stările de anxietate. 1n plus, copiii trebuie să știe cum să spună nu intr-un mod cilt mai firesc cu putință. in fine, vrem ca ei să poată aborda aceste situații inarmați cu capacitatea de a gandi in mod critic, pentru a lua decizii potrivite pentru ei însiși și pentru a nu se lăsa duși de val.

După ce copiii frivală să-și filtreze sentimentele, să reacționeze la stres fără să devină inaccesibili și impulsivi și să comunice eficient cu ceilalți, atunci vor avea mai multe șanse să facă fată diverselor situatii sociale prin chibzuință și responsabilitate.

Capitolul III

Obiectivele și ipotezele cercetării

Obiectivele cercetării:

O1: Dezvoltarea și educarea emoțiilor, sentimentelor pozitive ale preșcolarilor.

O2: Dezvoltarea și educarea creativității preșcolarilor.

O3: Derularea și învățarea unor exerciții pentru îmbunătățirea expresivității copiilor și socializarea lor.

Ipoteza cercetării: Presupunem că derularea unui progam de exerciții pentru dezvoltare social-emoțională a copiilor preșcolari va duce la achiziții importante în domeniul emoțiilor, sentimentelor, comportamentelor emoțional-sociale ale copiilor.

Capitolul IV

Metodologia cercetării

Instrumente utilizate:

Testul pentru inteligenta emotionala – varianta pentru adulti si pentru copii – adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-on si D.Goleman in lucrarea sa Creativitatea si Inteligenta emotionala, ed.Polirom pag.187-191.

Este construit din 10 scenarii reprezentând atitudini pe care le poate adopta o persoană atunci când se afla intr-o situatie delicata (de ex. 1. „Sunteti intr-un avion care intra brusc intr-o zona de turbulenta si incepe sa se balanseze puternic intr-o parte si alta. Ce faceti ?”) . Completarea testului urmareste in ce masura subiectul se transpune in acea situatie si modalitatea sa de a reactiona.

Pentru fiecare item, subiectul chestionat trebuie să aleagă din 4 variate de răspuns, încercuind litera care indică cel mai bine modul de acțiune în general. Intrebarile se noteaza cu puncte, existand si itemuri care nu sunt notate .

Modul de notare a raspunsurilor la cele 2 teste este :

Se aduna punctele obtinute la cele 10 raspunsuri.

Rezultatul obținut se interpretează prin raportarea scorului la următoarele niveluri:

la 100 de puncte : sub medie,

100-150 puncte : mediu,

peste 150 puncte : peste medie,

200 : exceptional.

TEST PENTRU INTELIGENTA EMOTIONALA (pentru copii )

(adaptat de Mihaela Roco dupa Bar-On si D. Goleman )

Imagineaza-ti ca te afli la ora de curs si dintr-o data pamantul incepe sa se cutremure foarte puternic, cu un zgomot inspaimantator. Ce faci ?

Continui sa stai linistit in banca si citesti lectia din manual, dand putina atentie evenimentului, asteptand ca acesta sa inceteze curand

Devii plin de grija fata de pericol urmarind invatatorul si asculti cu atentie instructiunile date de acesta

Cate putin din a) si b)

N-am observat nimic

Esti in curtea scolii in recreatie. Unul dintre colegii tai nu este acceptat in jocul celorlalti si incepe sa planga. Ce faci ?

Nu te bagi, il lasi in pace

Vorbesti cu el si incerci sa il ajuti sa nu planga

Te duci la el(ea) si ii spui sa nu mai planga

Ii dai o bomboana sau altceva care sa-l faca sa uite

Imagineaza-ti ca te afli in mijlocul ultimului trimestru si speri sa obtii un premiu, dar ai descoperit ca nu ai nota dorita la o materie, ci una mai mica decat cea la care te asteptai. Ce faci ?

Iti faci un plan special pentru a imbunatati nota, hotarat sa urmezi planul

Te hotarasti sa inveti mai bine anul urmator

Iti spui ca nu te intereseaza materia respectiva si te concentrezi asupra altor discipline une notele tale sunt si pot fi mai mari

Mergi la invatator si incerci sa discuti cu el in scopul obtinerii unei note mai bune

Considera ca in lipsa invatatorului esti elevul responsabil cu disciplina in clasa. In urma unor acte de indisciplina zece elevi au fost avertizati cu scaderea notei la purtare si esti descurajat din cauza acestei situatii. Ce faci ?

Notezi numele elevilor indisciplinati si predai lista invatatorului a doua zi

Consideri ca nu-ti poti asuma aceasta responsabilitate

Incerci sa discuti cu elevii propunand solutii pentru pastrarea disciplinei si pentru indreptarea situatiei create

Doresti sa devii responsabil cu altceva

Esti anuntat ca de maine o sa aveti un nou coleg tigan/rrom. Surprinzi pe cineva spunand cuvinte urate si rautacioase la adresa lui. Ce faci ?

Nu-l iei in seama considerand ca e doar o gluma

Il chemi afara pe colegul rautacios si il certi pentru fapta facuta

Ii vorbesti in prezenta celorlalti spunand ca asemenea fapte sunt nepotrivite si nu vor fi acceptate in clasa voastra

Iti sfatuiesti colegul sa fie bun si ingaduitor cu toti colegii

Te afli in recreatia mare si incerci sa calmezi un coleg de clasa infuriat pe un alt coleg care i-a pus piedica pe hol, riscand astfel sa-i fractureze bratul. Ce faci ?

Ii spui sa-l ierte pentru ce s-a intamplat, a fost o gluma

Ii povestesti o intamplare hazlie si incerci sa-l distrezi

Ii dai dreptate considerand, asemenea lui, ca celalalt coleg s-a da in spectacol

Ii spui ca ti s-a intamplat si tie ceva asemanator si ca te-ai simtit la fel de furios, dar dupa aceea ti-ai dat seama ca cel vinovat putea la randul sau sa cada si sa isi sparga capul

Tu si prietenul tau cel mai bun va certati si aproape ca ati ajuns sa va luati la bataie. Care este cel mai bun lucru de facut ?

Faceti o pauza de 20 de minute si apoi incepeti din nou sa discutati

Te opresti din cearta si taci

Spui ca-ti pare rau si ii ceri si prietenului tai sa isi ceara scuze

Va opriti putin entru a va linisti si apoi fiecare pe rand spune ceea ce gandeste despre problema

La sfarsit de an scolar se organizeaza o serbare. Inchipuie-ti ca tu esti conducatorul unui grup de elevi si vreti sa compuneti o scena halie. Cum faci ?

Iti faci un orar si acorzi timp pentru fiecare amanunt

Propui sa va intalniti dupa ore si sa va cunoasteti mai bine

Ii ceri separat fiecarui copil sa vina cu idei

Va strangeti toti in grup si tu ii incurajezi pe ceilalti sa propuna diverse variante

Imagineaza-ti ca ai un frate de 3 ani care intotdeauna a fost foarte timid si putin infricosat de locurile si oamenii straini. Ce atitudine ai fata de ei ?

Accepti ca are un comportament timid si cauti sa protejezi de situatii care pot sa-l tulbure

Il prezinti unui bun medic cerandu-i un sfat

Il duci cu buna stiinta in fata oamenilor straini si locuri necunoscute astfel incat sa-si poata infrange frica

Faci cu el o serie permanenta de jocuri si competitii usor de realizat care il vor invata ca poate intra in legatura cu oamenii si poate umbla prin locuri noi

Imagineaza-ti ca-ti place foarte mult desenul. Incepi sa te pregatesti pentru a desena in timpul tau liber. Cum faci ?

Te limitezi sa desenezi o ora pe zi

Alegi subiecte de desen mai grele care sa-ti stimuleze imaginatia

Desenezi doar cand ai chef

Alegi subiecte de desenat pe care stii sa le faci

Testul de imaginatie si creativitate – adaptat de Roco Mihaela (2004) dupa E.P.Torrance, Al.Osborn, J.P. Guilford, N.A. Wallach, N.Kogan si G.Meunier – in lucrarea sa Creativitatea si Inteligenta emotionala, ed.Polirom pag.204-211

Cuprinde 7 probe fiecare cu cate 8 sarcini, din care am luat in considerare doar 4 probe datorita faptului ca lotul format din copii nu se putea exprima in mod adecvat datorita varstei si raspunsurile lor nu le puteau nota. Testul are doua tipuri de probe – pentru creativitate verbala si figurala, iar pentru a realiza un echilibru am luat in considerare cate 2 probe din fiecare categorie.

Probele au constat din a-si imagina cat mai multe lucruri ce ar putea reprezenta figurile prezentate, de a nota cat mai multe asemnari intre obiectele enumerate, de a gasi interpretari, semnificatii pentru desenele schematice prezentate si de a preciza cat mai multe intrebuintari neobisnuite ale unor obiecte.

Testul evalueaza cei trei factori intelectuali ai potentialului creativ : fluiditate, flexibiliate si

originalitate. Deci am urmarit :

in cazul fluiditatii – numarul total de raspunsuri,

in cazul flexibilitatii – numarul de clase de raspuns sens in care am intocmit o lista generala a claselor de raspuns si

originalitatea – adica acele raspunsuri care au avut o frecventa scazuta, metaforice, deosebite emise in grupul de copii si parinti, analizata dupa parcurgerea tuturor testelor .

Capitolul V

Prezentarea rezultatelor

Tabel 1. Rezultatele testelor de inteligență emoțională și imaginație și creativitate, pentru copii

Capitolul VI

Interpretarea rezultatelor. Concluzii

Pentru verificarea I1 conform căreia există corelație semnificativă între inteligența emoțională și imaginația și creativitatea unui copil, utilizăm coeficientul de corelație Bravais-Pearson.

*. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed).

Valoarea calculată a lui r=0,51 la pragul de semnificație de 0,05 ne arată că există o corelație semnificativă între inteligența emoțională și creativitatea copiilor din eșantionul testat. În consecință I1 se confirmă.

Program de îmbunătățire și stimulare a trăsăturilor emoționale de personalitate și dezvoltarea sociabilității la copiii preșcolari.

Program de educație emoțională (Ann Vernon)

Activitatea 6 – Perfect Perfect

Obiectiv: Să înțeleagă că perfecțiunea este imposibil de atins și că a nu fi perfect nu înseamnă a fi incompetent.

Materiale: 9 mingi de tenis

Procedura:

1) întrebați dacă există cineva care a făcut vreodată ceva perfect. Selectați 3 voluntari și rugați-i să jongleze perfect cu trei mingi de tenis. Cereți altor 3 elevi să fie observatorii care să urmărească dacă sarcina este îndeplinită perfect. Opriți activitatea după câteva minute.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Pentru observatori: A fost cineva capabil să îndeplinească perfect sarcina dată?

Pentru voluntari: Cum te simți din cauză că nu ai făcut perfect ceea ce trebuia să faci?

Există oameni în lume care să jongleze perfect cu mingile? Le iese de fiecare dată când încearcă?

Câți dintre voi credeți că cei cărora nu le-a ieșit jongleria sunt proști și incapabili să facă ceva bine?

Întrebări de personalizare:

Ai încercat vreodată să faci ceva perfect, dar nu ți-a ieșit?

Ce ai învățat despre a face ceva perfect?

Pentru coordonator:

Este important ca elevii să recunoască imposibilitatea atingerii perfecțiunii și să evite să își echivaleze valoarea personală cu performanța în realizarea sarcinilor.

Activitatea 3: Învinovățirea

Obiectiv: Să învețe despre învinovățiri și efectele lor.

Materiale: O pungă de hârtie pe care este desenată o față mare, tristă; pe exteriorul pungii se notează expresii negative ( porc, idiot, stupid, bun de nimic, grăsan, tâmpit); în interiorul pungii, pe bilețele se notează alte expresii negative (nimic din ceea ce fac nu merge, momâie, nu sunt bun de nimic, am greșit iar, prost, urât, gras, cel mai rău, handicapat, etc).

Procedura:

Arătați punga elevilor și cereți-le să citească, pe rând, cuvintele care sunt scrise pe ea. Explicați-le că acestea se utilizează de obicei când te învinovățești, că îți pot fi spuse de alte persoane sau că tu le poți spune altora. Autoînvinovățirile sunt în atenția lecției de azi.

Solicitați câtorva voluntari să extragă din pungă bilețele. Când elevii au tras bilețelele, cereți-le să le citească cu voce tare, ca și cum și le-ar spune lor.

Dacă există mai multe bilețele, solicitați mai mulți voluntari.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Cum te-ai simțit când te-ai învinovățit?

Ți-ai spus vreodată asemenea cuvinte, în sinea ta, până acum? Dă exemple. Întrebări de personalizare:

Ce realizezi dacă te învinovățești?

Chiar dacă greșești, crezi că se schimbă situația dacă te superi pe tine însuți?

Cum poți să te oprești să nu mai spui asemenea cuvinte?

Pentru coordonator:

Accentuați faptul că, chiar și atunci când cineva greșește sau face ceva prost, autoînvinovățirea nu face altceva decât să agraveze situația.

Activitatea 2 – Gândesc, simt

Obiectiv: Să învețe că emoțiile își au rădăcinile în gânduri și idei.

Materiale: Hârtie și creioane, după cum este cazul.

Procedura:

1) Citiți situațiile următoare, oprindu-vă în dreptul cuvântului „Emoție" și cerând fiecărui elev să noteze un cuvânt care să descrie cum s-ar simți în situația respectivă:

Mergi cu bicicleta, când pe stradă un alt copil strigă : „Hei, tu! Nu-mi fura bicicleta! Adu-mi înapoi bicicleta!"

Emoție:

Apoi, când te oprești și te pregătești să îi spui că este bicicleta ta, celălalt copil se uită mai bine și spune "O, îmi pare rău, am crezut că era a mea. Tocmai mi-am cumpărat și eu una cu banii pe care i-am strâns de doi ani."

Emoție:

Ești în magazin și o femeie aproape te dărâmă, fugind spre ieșire.

Emoție:

Peste câteva minute auzi pe cineva spunând că aflase că copilul ei fusese dus de urgență ia spital.

Emoție:

Mergi spre clasă pe culoarul școlii și, din greșeală, dai peste o fată din clasa a cincea. Aceasta se întoarce și țipă la tine, spunându-ți ce fraier chior ești.

Emoție:

Mai târziu, în aceeași zi, își cere scuze, spunând că era într-o dispoziție proastă, pentru că învățase pentru lucrarea de la istorie, și, cu toate acestea, a luat o notă mică.

Emoție:

2) Dați exemple de cuvinte care denumesc emoții și pe care le-ați notat pentru fiecare situație.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Ți s-au modificat emoțiile în fiecare dintre situațiile descrise? De ce crezi că s-au schimbat?

Este cineva care a avut aceeași emoție într-o situație? De ce credeți că unii oameni au avut emoții diferite?

3) Cum crezi că se schimbă emoțiile?

Întrebări de personalizare:

Te poți gândi la o situație din trecut în care emoțiile tale s-au schimbat după ce ai aflat mai multe despre situația respectivă? Dă exemple.

Ce crezi că poți să faci pentru a-ți schimba trăirile despre o situație anume?

Pentru coordonator:

Această activitate va ilustra ideea că atunci când modul de a gândi se schimbă sau dispunem de informații noi, și emoțiile se pot modifica. Este important ca elevii să înțeleagă că își pot schimba emoțiile, modificându-și gândurile sau ideile.

Activitatea 3 – Cât de puternic?

Obiectiv: Să învețe că emoțiile variază ca intensitate.

Materiale: Trei cutii de conserve, cu etichetele: Puternică, Medie și Slabă; liste cu situații „Cât de puternică?" ; foarfece, după caz.

Procedura:

Prezentați activitatea, discutând despre cum variază emoțiile în intensitate (de exemplu, uneori suntem foarte supărați din cauza unui lucru, alteori suntem doar puțin supărați, alteori nu suntem deloc supărați). Dați câteva exemple pentru a ilustra diferențele de intensitate.

Distribuiți listele cu situații „Cât de puternică?" (fișa 6) și cereți elevilor să citească fiecare situație, să le completeze cu emoțiile pe care cred că le-ar avea și să bifeze și nivelul intensității emoției.

După ce elevii completează emoția și identifică intensitatea ei, cereți-le să decupeze fișa cu situațiile respective în fâșii individuale.

Citiți prima situație și cereți la 5 voluntari să spună care au fost emoțiile pe care le-au notat. Rugați-i să își pună fâșia decupată în cutia de conservă corespunzătoare nivelului intensității pe care l-au identificat. Asigurați-vă că elevii văd bine cutiile în care depun fâșiile de hârtie. Repetați, cu alți voluntari, utilizând alte câteva situații.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut

Ați răspuns toți, la o situație dată, cu aceeași emoție?

Ați răspuns toți, la o situație dată, cu aceeași intensitate a emoției?

Cum credeți că se explică diferențele în ceea ce privește emoțiile sau intensitatea lor?

Întrebări de personalizare:

Te-ai aflat vreodată într-o situație în care ai avut emoții foarte puternice în legătură cu ceva și apoi intensitatea lor a mai scăzut? Dă exemple.

Ți-ai modificat vreodată intensitatea emoțiilor? Cum ai făcut?

Pentru coordonator:

Ajutâhdu-i pe elevi să înțeleagă că intensitatea emoțiilor variază, vor conștientiza că oamenii nu trebuie întotdeauna să aibă emoții puternice legate de unele evenimente și că, cu timpul, intensitatea lor poate să scadă. Reîntăriți ideea că emoțiile pot fi mai ușor controlate dacă ne modificăm modul de gândire.

Activitatea 1 – Fapte și credințe

Obiectiv: Să poată face diferența între fapte și credințe.

Materiale: Panourile cu jocul „FAPTE Șl CREDINȚE" ; creioane și stilouri, după caz.

Procedura:

Prezentați activitatea, întrebând elevii ce este un fapt (ceva ce poate fi dovedit ca fiind adevărat, cum ar fi propoziția „soarele strălucește astăzi") și ce este o credință (o opinie despre una dintre ideile tale referitoare la ceva, cum ar fi propoziția „razele de soare sunt foarte fierbinți.")

împărțiți elevii în perechi și stabiliți ca unul din parteneri să se ocupe de fapte, iar celălalt de credințe. Distribuiți fișa nr. 8 cu jocul „Fapte și credințe" fiecărei perechi, explicând că vor juca un joc asemănător cu "X și O". Când coordonatorul citește o propoziție, clasa discută dacă este o credință sau un fapt. Dacă se decide că este un fapt, partenerul care se ocupă de fapte trece un F pe fișă. Dacă este o credință, elevul care se ocupă de credințe în cadrul unei perechi va trece un C pe panou. Prima persoană care trece trei F sau C în șir este câștigătorul.

Citiți propozițiile de mai jos, continuând jocul, până cineva marchează 3 F sau C în șir:

Porumbul este o plantă (fapt).

Copiii care merg la școală sunt frumoși, (credință)

Săniușul este grozav, (credință)

Toți cockerii sunt căței deștepți, (credință)

Fotbalul este un joc. (fapt)

Vara este cel mai frumos anotimp al anului, (credință)

Vacile dau lapte, (fapt)

Baschetul este un sport, (fapt)

Fetele sunt mai deștepte decât băieții, (credință)

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

V-a fost greu să vă dați seama care propoziții sunt fapte și care sunt credințe? Ce vă ajută să faceți diferența?

Activitatea 4 –Stop, mergi și atenție!

Obiectiv: Să învețe să recunoască consecințele negative care pot să apară dacă se acționează doar pe baza presupunerilor.

Materiale: Povestirea „STOP, MERGI Șl… ATENȚIE!"

Procedura:

Explicați-le ce înseamnă să fie precauți. Citiți-le povestirea, apoi discutați.

STOP, MERGI Șl ATENȚIE!

Era luni dimineața. Diana se culcase târziu iar, vineri și sâmbătă noaptea, ca și seara trecută, părinții ei se certaseră, așa că nu putuse să adoarmă. îi era tare frică că vor divorța, pentru că tot țipaseră unul la altul în ultima vreme. Când se urca în autobuz nu făcea decât să se gândească cu care dintre părinți va rămâne dacă vor divorța și dacă va trebui sau nu să se mute la o altă școală din acest motiv. Când Ioana s-a urcat în autobuz, Diana era absorbită de gândurile ei și abia a mormăit un „servus". Ioana s-a așezat mai departe și se întreba de ce oare Diana este nepoliticoasă cu ea.

Autobuzul a ajuns la școală și, la ora de matematică, când trebuia să lucreze în perechi, Ioana a nimerit să fie partenera Dianei. Diana abia scotea câte un cuvânt și nu prea a participat la realizarea sarcinii. Ioana s-a enervat, pentru că nu îi plăcea să facă ea toată munca. După ora de matematică, a venit pauza, și Ioana a ignorat-o în mod intenționat pe Diana și, mai mult, a râs de ea că era prea tăcută, în timpul pauzei, Diana se gândea numai la faptul că în acel moment, probabil, părinții ei vorbeau despre divorț. Se întreba dacă nu cumva este vina ei. Se cam purtase urât în ultima vreme și se certase des cu sora ei.

În timp ce se aflau în autobuz și mergeau acasă, Diana era iarăși foarte tăcută, în cele din urmă, Ioana a întrebat-o de ce fusese atât de leneșă la ora de matematică și de ce nu o mai plăcea. Diana i-a explicat că era îngrijorată din cauza părinților și, astfel, Ioana și-a dat seama că greșise când crezuse că Diana are ceva cu ea; și-a cerut scuze, pentru că se purtase urât în pauză.

Când Diana a ajuns acasă, s-a hotărât să își întrebe părinții dacă vor divorța, așa cum și Ioana o întrebase ce probleme avea. Mama i-a explicat că toți părinții se mai ceartă uneori, dar că asta nu înseamnă că vor divorța. Diana a fost atât de fericită și ar fi vrut să o fi întrebat mai devreme pe mama despre presupusul divorț! Nu s-ar fi supărat toată ziua degeaba!

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

1) Ce s-a întâmplat când Diana a acționat în baza presupunerilor sale? Dar când Ioana a acționat după ale ei?

2) Ce s-a întâmplat când Diana și Ioana și-au verificat presupunerile?

Întrebări de personalizare:

Te-ai comportat vreodată ca personajele din această povestire? Ce s-a întâmplat în cazul tău?

S-a ajuns vreodată la rezultate pozitive când s-a acționat doar pe baza unor presupuneri? Dacă nu, ce poți face pentru a evita aceste consecințe negative care apar când facem doar presupuneri?

Pentru coordonator:

Accentuați importanța verificării asumpțiilor înaintea acțiunii. Adesea copiii sunt încântați de ceea ce presupun; această tendință conduce adesea la problematizări inutile, la comportamente reactive nepotrivite, la alte tipuri de probleme.

Activitatea 1 – Ce se întâmplă când?

Obiectiv: Să recunoască relația cauză – efect în luarea deciziilor.

Materiale: Nici unul.

Procedura:

Reluați explicațiile despre natura relației cauză-efect de la activitatea similară destinată elevilor de clasele 1-2 (Decizii și consecințe.)

Solicitați voluntari care să joace pe roluri următoarele interacțiuni:

Doi participanți: Doi prieteni mănâncă împreună la prânz, la cantina școlii. Unul din ei își împarte desertul cu celălalt și amândoi se bucură.

Mai mulți participanți: Un grup de copii se joacă împreună pe terenul de sport. Unul dintre ei îl acuză pe altul că a trișat și încep să se bată.

Doi participanți: Un copil învață pentru lucrarea de la gramatică. Un prieten îl sună și îi spune că ar fi mai bine să iasă afară la joacă. A doua zi copilul greșește două cuvinte la lucrare.

Direcționați o analiză a relației cauză-efect, demonstrată în fiecare dintre situațiile interpretate.

împărțiți elevii în grupuri mici, de câte 4-6, și rugați-i să interpreteze o scenetă prin care să demonstreze o relație cauză-efect. Discutați fiecare scenetă, după ce a fost prezentată.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Cum se leagă comportamentele (cauzele) de consecințe (efecte)?

Cum putem controla lucrurile care ni se întâmplă?

Întrebări de personalizare:

A condus vreodată una din alegerile făcute de tine la un rezultat pozitiv? Dar la unul negativ?

Ce lucruri din viața ta ți-ar plăcea să le schimbi? Ce poți face ca să te schimbi în mai bine?

Pentru coordonator:

Această activitate este o continuare a problematicii de la „Decizii și consecințe". Dacă elevii nu au participat la această activitate anterioară, ar trebui reluată la un standard potrivit nivelului clasei și să ia locul lecției prezente.

Activitatea 4 – Efectul de val

Obiective: Să recunoască efectele pe care le au deciziile proprii asupra altora și asupra lor înșiși.

Materiale: Imagini cu valuri, furtuni etc; fișă de lucru "Efectul de val"; creioane sau
stilou, după caz.

Procedura:

Ilustrați efectul de val prin imaginile cu mări și oceane, furtuni etc. Inițiați o discuție despre efectele schimbării nivelului apei sau ale mișcării apelor (flux și reflux, inundații).

Realizați o paralelă între comportamentul uman și efectul valurilor, explicând că ceea ce face o persoană poate afecta și alți oameni sau alte evenimente viitoare.

Desenați cercuri concentrice pe tablă pentru a reprezenta efectul de val. Scrieți în interiorul cercurilor "efectul asupra mamei", respectiv „efectul asupra familiei". Discutați posibilele efecte ale comportamentului inițial „Te enervezi și țipi la mama ta" asupra mamei tale și asupra restului familiei.

Găsiți și alte exemple similare, utilizând diagrama cu efectul de val. Se pot adăuga și alte cercuri concentrice pentru a ilustra faptul că posibilele efecte ale unui comportament se pot extinde asupra mai multor persoane.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Prin ce se aseamănă comportamentul uman cu un val?

Cum putem controla sau schimba valurile pe care le creăm?

Putem să facem ceva pentru a schimba valurile pe care la fac ceilalți?

Întrebări de personalizare:

Ai făcut vreodată cuiva ziua mai frumoasă printr-o activitate de-a ta? Dar mai urâtă? Dă exemple.

Ce „valuri" ai vrea să schimbi la școală? Dar acasă? Cum poți realiza acest lucru?

Pentru coordonator:

Este necesar să urmăriți în timp efectele acestei lecții, rugându-i pe elevi să dea exemple și să discute despre acest efect din experiențele proprii. O altă activitate utilă ar fi ca elevii să completeze cât mai multe diagrame cu efectul de val, plecând de la exemple de evenimente care se petrec acasă.

Activitatea 5 – Doar unul e ca mine

Obiectiv: Să recunoască efectele negative ale comparărilor cu ceilalți.

Materiale: Imagini colorate cu fluturi, flori, apus de soare, pui de cățel etc. (câte două imagini pentru fiecare elev); câte o fișă cu un fluturaș pe care să scrie „Doar unul e ca mine".

Procedura:

Puneți imaginile a doi fluturi diferiți, dar la fel de frumoși, pe un retroproiector sau folosiți fotografii destul de mari pentru a putea fi arătate întregii clase. Repetați cu imagini de flori, cățeluși etc.

Conduceți o discuție despre ceea ce este frumos, deși diferit, la fiecare dintre imaginile prezentate simultan. întrebați elevii dacă, într-adevăr, se poate ajunge la un consens total în ceea ce privește frumusețea, valoarea, utilitatea obiectelor prezentate. Dacă nu este posibil, de ce nu?

Utilizând întrebările referitoare la conținut, legați discuția despre imagini de modul în care comparăm și evaluăm oamenii.

Distribuiți câte o fișă cu fluturaș fiecărui elev. Cereți elevilor să îl coloreze în propria manieră. Decupați-I și arătați-l și colegilor.

Puneți fluturașii pe panou cu un mic titlu care să rezume ideea că toți fluturii sunt frumoși, deși sunt diferiți.

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

De ce nu am putut compara în mod realist fluturii, florile, cățelușii din imagini? De ce nu am putut spune care era cu adevărat cel mai frumos?

Dacă facem forțat o comparație și o alegere, este ea adevărată? Ar fi corectă pentru cele două lucruri comparate? De ce nu?

Ni se întâmplă să comparăm doi oameni și să spunem care dintre ei este mai frumos, mai deștept, mai valoros? Este acest lucru adevărat? De ce sau de ce nu?

Oamenii au conștiință, au gânduri și sentimente pe care plantele sau animalele nu le au. Cum se simt oamenii când știu că sunt comparați cu alții, judecați ca fiind mai buni sau mai răi? Te ajută cu ceva faptul că ești comparat? îi ajută pe cei pe care îi comparăm în vreun fel?

Întrebări de personalizare:

1) Ai fost vreodată comparat cu altcineva și judecat ca fiind mai bun sau mai rău? Cum te-ai simțit?

Cum ai reacționat când ai fost comparat cu altcineva și judecat? S-a modificat cumva comportamentul tău? A fost o schimbare în mai bine?

Cum poți să faci față sentimentelor și comportamentelor negative atunci când ești comparat și judecat nedrept?

Cum îi poți ajuta cel mai bine pe ceilalți când este vorba să se facă comparații și judecăți?

Cum te va ajuta pe tine să nu mai faci comparații și să judeci?

Pentru coordonator:

Se poate ca elevii să spună că preferă o imagine sau alta; dacă se întâmplă așa, spuneți-le că preferințele oamenilor diferă și că nu există o opinie corectă referitoare la care preferință este convenabilă.

Activitatea 6-O prietenie sinceră

Obiectiv: Să identifice carateristicile unei prietenii sincere și adevărate. Materiale: Un carton albastru ; model de scrisori; markere și foarfece, după caz. Procedura:

Explicați-le că sintagma „prietenie adevărată" descrie o prietenie reală, de încredere, de durată. Discutați și alte proverbe care se referă la prietenie („Prietenul la nevoie se cunoaște.") încercați să formulați o definiție a ceea ce înseamnă o prietenie adevărată în comparație cu alte tipuri de prietenii.

Explicați-le cum să scrie poezii de tipul haiku (este posibil să știe deja). Haiku-ul este o poezie de trei versuri în care primul vers are 5 silabe, al doilea are 7 și al treilea are iarăși 5 silabe.

Exemplu: O prietenie adevărată Azi un prieten

Ți-a spus adevărul Dar nu te-a rănit.

Dați-le voie elevilor să își aleagă câte un partener cu care să lucreze când compun haiku-ul (sau poezia fără rimă, dacă preferați) care exprimă ceea ce înțeleg ei prin prietenia "adevărată."

Rugați fiecare elev să decupeze o inimă din carton albastru și să copieze pe ea poezia compusă, apoi să o decoreze și să o expună (puteți utiliza modele de scrisori, dacă doriți).

Discuții:

Întrebări referitoare la conținut:

Ce diferențiază prietenia adevărată de alte tipuri de prietenie?

Care sunt factorii care fac ca o prietenie să fie sau să nu fie adevărată?

Ce pot face oamenii pentru a avea o prietenie cât mai bună cu cineva, cât mai sinceră? Cum?

Întrebări de personalizare:

Ai avut vreodată un prieten foarte bun? Dă exemplu.

Ai fost vreodată dezamăgit de un prieten pe care îl credeai cel mai bun, dar care s-a dovedit a nu-ți fi prieten? Dă exemple.

Pentru coordonator:

Trebuie să aveți grijă la această activitate când vorbiți despre calitatea relațiilor și să nu încurajați judecarea persoanelor dintr-o relație. Alegerea cuvintelor când vorbiți despre prietenia adevărată și despre prietenii adevărați este importantă. Este semnificativ, de asemenea, să evidențiați și faptul că, chiar dacă nu toți oamenii pot să aibă un prieten adevărat, acest lucru nu trebuie să ne facă să îi judecăm ca fiind mai puțin buni.

Anexa 1

GRADINITA :

GRUPA MARE PREGĂTITOARE

NUMELE SI PRENUMELE COPILULUI:__________________________

TATA: ______________________ profesia_______________________

MAMA: _____________________ profesia_______________________

CHESTIONAR

Acest chestionar se adresează părinților și educatorilor și reprezintă un diagnostic pentru potențialul creativ și empatic al copilului.Citiți cu atenție fiecare întrebare și amintiți-va cum acționează copilul dumneavoastră.Încercați să fiți obiectiv ,deoarece pentru a determina nivelul potențialului său creativ și empatic,ne trebuie rezultate cât mai apropiate de realitate.Nu există rezultate bune sau rele,ci confirmări sau infirmări ale unor modalitați de a acționa ale copilului.

Evaluați pe o scală de la 0 la 5 frecvența manifestărilor emoționale și comportamentale ale copilului având în vedere următoarele :

0–-niciodată

1–-foarte rar

2–-rar

3–des

4–foarte des

5–întotdeauna

1.Copilul se plictisește ușor chiar dacă îi oferiți jucării variate ?

0_________1_______2_______3_______4________5

2.Obișnuiește să spună ce a visat,după ce se trezește?

0_________1_______2_______3_______4________5

3.Când vede un om sau un animal cu răni este impresionat ,i se face rău?

0_________1________2_______3______4________5

4.Îi place să spună mici minciuni inofensive sau glume?

0_________1________2_______3_______4______ 5

5.Obișnuiește să compună povești pe care le spune papușilor,altor copii?

0_________1________2________3_______4______5

6.Obișnuiește să imite și să intre în pielea personajelor din poveștile cunoscute?

0_________1________2________3_______4______5

7.Copilul pune întrebări multe încat ajunge să vă enerveze ,agaseze?

0_________1________2________3_______4______5

8.Când îl puneți să vă povestească o întâmplare ,redă ce a reținut fără să adauge nimic de la sine ?

0________1__________2________3______4________5

9.Obișnuiește să stea de vorbă cu animale, plante, jucării?

0___________1_________2_______3______4_______5

10.Obișnuiește să joace mim?

0___________1________2________3______4_______5

11.Obișnuiește să desfacă jucăriile sau alte obiecte pentru, a vedea ce au înăuntru?

0__________1_________2________3_______4______5

12.Când aude sau vede alți copii plângând începe și el să plângă fără alt motiv?

0__________1________2_________3_______4______5

13.Ați constatat că utilizează aceeași jucărie în diferite situații de joc?

0_________1_________2_________3_______4______5

14.Meșterește la jucării încercând să le facă mai bune, mai frumoase?

0_________1_________2_________3_______4_______5

15.Trăiește sufletește emoțiile eroilor din poveștile sau filmele pt.copii?

0_________1________2_________3_______4________5

16.Îi place să se joace cu cuvintele născocind cuvinte noi,unele fără inteles,altele denumind obiecte cunoscute?

0________1_________2_________3________4_______5

17Obișnuiește să dea alte nume,eventual porecle celor din jur?

0________1_________2_________3________4_______5

18.Cand cineva din familie este trist,supărat,se întristează ușor copilul?

0________1_________2_________3________4_______5

19.Obișnuiește să împartă celor din jur mâncarea lui preferată?

0________1_________2________3________4________5

20.Dă impresia celor din jur că nimic nu-l poate face curios,nu-l interesează,nu-l uimește?

0________1________2_______3________4_________ 5

21.Ați constatat că îi place să necajească și chiar să chinuie uneori animalele?

0________1________2________3_______4_________5

22.În mod obișnuit crede tot ce-i spuneți fără să pună întrebări?

0________1________2________3_______4_________5

23.Când vă plimbați prin parc sau mergeți într-un loc necunoscut este liniștit, plictisit?

0_______1_________2________3_______4_________5

24.Obișnuiește să necajească alți copii până la lacrimi(pune piedici,trage fetele de păr…)

0________1________2_______3________4_________5

25.Îi place să ia conducerea în jocurile de copii și să impună chiar ce să joace?

0_______1________2________3________4_________5

26.Îi place să stea să observe plantele,animalele,gâzele?

0_______1________2________3________4_________5

27.Îi place să asiste când cineva despachetează daruri?

0_______1________2________3________4________5

28.Născocește (propune) jocuri care se transformă ușor în pozne sau mici necazuri?

0________1________2________3_______4_______5

29.Devine nervos și plânge când cei din jur se ceartă, sunt nervoși?

0________1________2_______3________4_______5

30.Este indiferent sau chiar se amuză când vede copii care chinuie animalele, rup flori…etc?

0_______1________2________3________4_______5

31.Ce probleme de sănătate au (au avut) copiii dvs.?

0_______1________2________3________4_______5

CORECTARE SI COTARE:

Nivelul potențialului creativ se estimează funcție de punctajul obținut după cum urmează:

-0- 6 puncte – potențial creative foarte slab

-7-12 puncte – potențial creativ slab

-13-18 puncte – potențial creativ mediu

-19-26 puncte – potențial creativ bun

-27-36 puncte – potențial creativ foarte bun

Nivelul potențialului empatic se estimează funcție de punctajul obținut dupa cum urmează:

-0-4 puncte – potențial empatic foarte slab

-5-8 puncte – potențial creativ slab

-9-14 puncte – potențial creativ mediu

-15-20 puncte – potențial creativ bun

-21-24 puncte – potențial creativ foarte bun

Anexa II

ACTIVITĂȚI PRACTICE

Dintre multiplele posibilități de cultivare a creativității copilului am pus accent și pe activitățile practice considerând ca fiind una din activitățile prin care copilul estre pregătit treptat pentru muncă și prin care am în vedere dezvoltarea capacității sale creatoare. Aceste activități contribuie la educarea deprinderilor motrico – senzoriale și a mișcărilor fine, la educarea gândirii și a actelor de voință și îi formează deprinderea de a transforma un material brut într-unul util, frumos care aduce după sine satisfacția reușitei. Am experimentat realizarea acestui gen de activitate cu o tematică mai variată față de cea programată în care accentul l-am pus pe contribuția creatoare și pe libertatea de exprimare a copiilor în realizarea unor lucrări originale. Am folosit ca material de la hârtia de ziar , pănuși , boabe de fasole până la flacoane de plastic, pietre, nuci, dovleci.

La început copiii au cunoscut denumirea materialului, proprietățile acestuia apoi au modelat și compus forme sugerate de mine sau de modelul propus. Treptat au început să creeze și alte modele, dând altă formă și întrebuințare materialului, manifestându-și autonomia și răspunderea față de ceea ce înfăptuiesc. Atenția mea s-a îndreptat în special asupra educării gustului copiilor și trezirii interesului pentru a-și compune singuri modele cu teme alese4 de ei. Astfel, copilul explorează și își exprimă idei originale, își pune în practică inițiativa, surprinzând permanent prin modalitățile variate de dezvoltare ( formă, mărime, culoare).

OBIECTIVE – stimularea creativității proprii ;

– dezvoltarea simțului practic și estetic;

– dezvoltarea încrederii în forțele proprii și stabilitate și perseverență în activitate;

– îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea unor tehnici de prelucrare a acestora în scopul realizării unor produse simple.

TITLUL ACTIVITĂȚII 2.  Cum mă simt azi 

OBIECTIVE dezvoltarea capacității de a identifica prin artă emoțiile în propriile gânduri, sentimente și stări fizice ;dezvoltarea capacității de a fi deschis, de a accepta atât sentimente plăcute, cât și pe cele neplăcute

STRATEGII DIDACTICE – jocul didactic de mimă-pantomimă intitulat »Marele mim « 

– învățarea prin descoperire , exemplificarea

MIJLOACE DE REALIZARE – imagini ale unor diferite stări emoționale

TEHNICI DE LUCRU – activitate practică folosind lână, lipici, dovleci –autoportret

TITLUL ACTIVITĂȚII 1. „Dovlecii veseli”

OBIECTIVE – exprimarea liberă, creativă a unei teme alese de educatoare;

– combinarea unor materiale diferite pentru a obține o lucrare practică;

– găsirea de utilități obiectelor realizate;

STRATEGII DIDACTICA – conversația, problematizarea, munca în echipă, exercițiul;

MIJLOACE DE REALIZARE –dovleci, sârmă, deșeuri textile, hârtie neagră, ardei iute, căpăcele de ghindă, teci de fasole, flori uscate, fuior de cânepă, măcieșe, fire de ață.

TEHNICI DE LUCRU Am pus la dispoziția copiilor dovleci uscați , materialele necesare creării unor personaje care apoi să fie folosite la teatrul de păpuși. Copiii au selectat materialele sau sfătuit între ei realizând personaje lipind și asamblând . Părul lung a fost realizat din fuior pe care l-au udat și l-au împletit, l-au lăsat să se usuce după care l-au despletit realizând o coafură frumoasă, tehnica coafurii dovleacului „Bunica” fiind realizată din fire de lână lipite una lângă alta. Dovlecii veseli au fost folosiți în cadrul activităților de memorizări, jocuri didactice, teatrul de păpuși încântând copii.

Anexa 1

GRADINITA :

GRUPA MARE PREGĂTITOARE

NUMELE SI PRENUMELE COPILULUI:__________________________

TATA: ______________________ profesia_______________________

MAMA: _____________________ profesia_______________________

CHESTIONAR

Acest chestionar se adresează părinților și educatorilor și reprezintă un diagnostic pentru potențialul creativ și empatic al copilului.Citiți cu atenție fiecare întrebare și amintiți-va cum acționează copilul dumneavoastră.Încercați să fiți obiectiv ,deoarece pentru a determina nivelul potențialului său creativ și empatic,ne trebuie rezultate cât mai apropiate de realitate.Nu există rezultate bune sau rele,ci confirmări sau infirmări ale unor modalitați de a acționa ale copilului.

Evaluați pe o scală de la 0 la 5 frecvența manifestărilor emoționale și comportamentale ale copilului având în vedere următoarele :

0–-niciodată

1–-foarte rar

2–-rar

3–des

4–foarte des

5–întotdeauna

1.Copilul se plictisește ușor chiar dacă îi oferiți jucării variate ?

0_________1_______2_______3_______4________5

2.Obișnuiește să spună ce a visat,după ce se trezește?

0_________1_______2_______3_______4________5

3.Când vede un om sau un animal cu răni este impresionat ,i se face rău?

0_________1________2_______3______4________5

4.Îi place să spună mici minciuni inofensive sau glume?

0_________1________2_______3_______4______ 5

5.Obișnuiește să compună povești pe care le spune papușilor,altor copii?

0_________1________2________3_______4______5

6.Obișnuiește să imite și să intre în pielea personajelor din poveștile cunoscute?

0_________1________2________3_______4______5

7.Copilul pune întrebări multe încat ajunge să vă enerveze ,agaseze?

0_________1________2________3_______4______5

8.Când îl puneți să vă povestească o întâmplare ,redă ce a reținut fără să adauge nimic de la sine ?

0________1__________2________3______4________5

9.Obișnuiește să stea de vorbă cu animale, plante, jucării?

0___________1_________2_______3______4_______5

10.Obișnuiește să joace mim?

0___________1________2________3______4_______5

11.Obișnuiește să desfacă jucăriile sau alte obiecte pentru, a vedea ce au înăuntru?

0__________1_________2________3_______4______5

12.Când aude sau vede alți copii plângând începe și el să plângă fără alt motiv?

0__________1________2_________3_______4______5

13.Ați constatat că utilizează aceeași jucărie în diferite situații de joc?

0_________1_________2_________3_______4______5

14.Meșterește la jucării încercând să le facă mai bune, mai frumoase?

0_________1_________2_________3_______4_______5

15.Trăiește sufletește emoțiile eroilor din poveștile sau filmele pt.copii?

0_________1________2_________3_______4________5

16.Îi place să se joace cu cuvintele născocind cuvinte noi,unele fără inteles,altele denumind obiecte cunoscute?

0________1_________2_________3________4_______5

17Obișnuiește să dea alte nume,eventual porecle celor din jur?

0________1_________2_________3________4_______5

18.Cand cineva din familie este trist,supărat,se întristează ușor copilul?

0________1_________2_________3________4_______5

19.Obișnuiește să împartă celor din jur mâncarea lui preferată?

0________1_________2________3________4________5

20.Dă impresia celor din jur că nimic nu-l poate face curios,nu-l interesează,nu-l uimește?

0________1________2_______3________4_________ 5

21.Ați constatat că îi place să necajească și chiar să chinuie uneori animalele?

0________1________2________3_______4_________5

22.În mod obișnuit crede tot ce-i spuneți fără să pună întrebări?

0________1________2________3_______4_________5

23.Când vă plimbați prin parc sau mergeți într-un loc necunoscut este liniștit, plictisit?

0_______1_________2________3_______4_________5

24.Obișnuiește să necajească alți copii până la lacrimi(pune piedici,trage fetele de păr…)

0________1________2_______3________4_________5

25.Îi place să ia conducerea în jocurile de copii și să impună chiar ce să joace?

0_______1________2________3________4_________5

26.Îi place să stea să observe plantele,animalele,gâzele?

0_______1________2________3________4_________5

27.Îi place să asiste când cineva despachetează daruri?

0_______1________2________3________4________5

28.Născocește (propune) jocuri care se transformă ușor în pozne sau mici necazuri?

0________1________2________3_______4_______5

29.Devine nervos și plânge când cei din jur se ceartă, sunt nervoși?

0________1________2_______3________4_______5

30.Este indiferent sau chiar se amuză când vede copii care chinuie animalele, rup flori…etc?

0_______1________2________3________4_______5

31.Ce probleme de sănătate au (au avut) copiii dvs.?

0_______1________2________3________4_______5

CORECTARE SI COTARE:

Nivelul potențialului creativ se estimează funcție de punctajul obținut după cum urmează:

-0- 6 puncte – potențial creative foarte slab

-7-12 puncte – potențial creativ slab

-13-18 puncte – potențial creativ mediu

-19-26 puncte – potențial creativ bun

-27-36 puncte – potențial creativ foarte bun

Nivelul potențialului empatic se estimează funcție de punctajul obținut dupa cum urmează:

-0-4 puncte – potențial empatic foarte slab

-5-8 puncte – potențial creativ slab

-9-14 puncte – potențial creativ mediu

-15-20 puncte – potențial creativ bun

-21-24 puncte – potențial creativ foarte bun

Anexa II

ACTIVITĂȚI PRACTICE

Dintre multiplele posibilități de cultivare a creativității copilului am pus accent și pe activitățile practice considerând ca fiind una din activitățile prin care copilul estre pregătit treptat pentru muncă și prin care am în vedere dezvoltarea capacității sale creatoare. Aceste activități contribuie la educarea deprinderilor motrico – senzoriale și a mișcărilor fine, la educarea gândirii și a actelor de voință și îi formează deprinderea de a transforma un material brut într-unul util, frumos care aduce după sine satisfacția reușitei. Am experimentat realizarea acestui gen de activitate cu o tematică mai variată față de cea programată în care accentul l-am pus pe contribuția creatoare și pe libertatea de exprimare a copiilor în realizarea unor lucrări originale. Am folosit ca material de la hârtia de ziar , pănuși , boabe de fasole până la flacoane de plastic, pietre, nuci, dovleci.

La început copiii au cunoscut denumirea materialului, proprietățile acestuia apoi au modelat și compus forme sugerate de mine sau de modelul propus. Treptat au început să creeze și alte modele, dând altă formă și întrebuințare materialului, manifestându-și autonomia și răspunderea față de ceea ce înfăptuiesc. Atenția mea s-a îndreptat în special asupra educării gustului copiilor și trezirii interesului pentru a-și compune singuri modele cu teme alese4 de ei. Astfel, copilul explorează și își exprimă idei originale, își pune în practică inițiativa, surprinzând permanent prin modalitățile variate de dezvoltare ( formă, mărime, culoare).

OBIECTIVE – stimularea creativității proprii ;

– dezvoltarea simțului practic și estetic;

– dezvoltarea încrederii în forțele proprii și stabilitate și perseverență în activitate;

– îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea unor tehnici de prelucrare a acestora în scopul realizării unor produse simple.

TITLUL ACTIVITĂȚII 2.  Cum mă simt azi 

OBIECTIVE dezvoltarea capacității de a identifica prin artă emoțiile în propriile gânduri, sentimente și stări fizice ;dezvoltarea capacității de a fi deschis, de a accepta atât sentimente plăcute, cât și pe cele neplăcute

STRATEGII DIDACTICE – jocul didactic de mimă-pantomimă intitulat »Marele mim « 

– învățarea prin descoperire , exemplificarea

MIJLOACE DE REALIZARE – imagini ale unor diferite stări emoționale

TEHNICI DE LUCRU – activitate practică folosind lână, lipici, dovleci –autoportret

TITLUL ACTIVITĂȚII 1. „Dovlecii veseli”

OBIECTIVE – exprimarea liberă, creativă a unei teme alese de educatoare;

– combinarea unor materiale diferite pentru a obține o lucrare practică;

– găsirea de utilități obiectelor realizate;

STRATEGII DIDACTICA – conversația, problematizarea, munca în echipă, exercițiul;

MIJLOACE DE REALIZARE –dovleci, sârmă, deșeuri textile, hârtie neagră, ardei iute, căpăcele de ghindă, teci de fasole, flori uscate, fuior de cânepă, măcieșe, fire de ață.

TEHNICI DE LUCRU Am pus la dispoziția copiilor dovleci uscați , materialele necesare creării unor personaje care apoi să fie folosite la teatrul de păpuși. Copiii au selectat materialele sau sfătuit între ei realizând personaje lipind și asamblând . Părul lung a fost realizat din fuior pe care l-au udat și l-au împletit, l-au lăsat să se usuce după care l-au despletit realizând o coafură frumoasă, tehnica coafurii dovleacului „Bunica” fiind realizată din fire de lână lipite una lângă alta. Dovlecii veseli au fost folosiți în cadrul activităților de memorizări, jocuri didactice, teatrul de păpuși încântând copii.