Dezvoltarea Inteligentei Emotionale Prin Tehnici Creative Si Rolul Ei In Maturizarea Sociala a Adolescentilor
DEZVOLTAREA
INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
PRIN TEHNICI CREATIVE
ȘI
ROLUL EI ÎN MATURIZAREA SOCIALĂ
A ADOLESCENȚILOR
Cuprins:
Argument
PARTEA I
Capitolul I – Introducere asupra conceptului de inteligență emoțională
Definiții ale inteligenței emoționale
Modalități de manifestare a inteligenței emoționale
Capitolul II – Metode de măsurare a inteligenței emoționale
2.1.Tipuri de metode
2.2. Cercetare de referință asupra inteligenței emoționale
Capitolul III – Relația dintre dezvoltarea inteligenței emoționale și adaptarea școlară și socială
3.1. Accepțiuni ale conceptului de maturizare socială
3.2. Indici comportamentali ai unei inteligențe emoționale crescute / scăzute
3.3. Modalități de dezvoltare a inteligenței emoționale în grupul de elevi
3.4. Inteligența emoțională în alegerea și dezvoltarea carierei
PARTEA a II-a
Capitolul I – Metodologia cercetării
1.1. Obiectivul și ipotezele cercetării
1.2. Designul experimental
1.3. Prezentarea și analiza datelor
Capitolul II – Modalități de utilizare a inteligenței emoționale în lucrul cu adolescenții
2.1.Identificarea și calibrarea nevoilor adolescenților la nevoile grupului școlar
2.2.Identificarea elevilor cu inteligență emoțională crescută și promovarea acestor abilități
în activitățile sociale
Capitolul III – Grup de dezvoltare personală folosind tehnici creative pentru creșterea nivelului inteligenței emoționale și maturizarea socială a adolescenților
Capitolul IV – Concluzii și recomandări
4.1. Modele de activități și fișe de lucru pentru creșterea inteligenței emoționale a adolescenților
4.2. Efecte pe termen lung ale utilizării inteligenței emoționale crescute manifestate prin comportamente pro-sociale specifice
Anexe
Bibliografie
ARGUMENT:
”Poți vedea bine doar cu inima. Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi”. A. de Saint Exupery
În această lucrare voi arăta relația dintre complexitatea crescândă a cerințelor societății și necesitatea dezvoltării competențelor emoționale pentru o dezvoltare socială echilibrată și adaptată, astfel încât adolescenții să fie flexibili din punct de vedere comportamental și ulterior să se poată adapta cu ușurință la cerințele pieței muncii.
Cerințele sociale crescânde fac ca inteligența generală probată în context educațional să nu mai fie suficientă pentru rezolvarea problemelor cotidiene. Există elevi a căror performanță școlară depășește reușitele colegilor, dar au eșecuri repetate în plan social din cauza absenței deprinderilor interpersonale. Pe de altă parte, unele persoane dotate modest din punct de vedere intelectual, pot dovedi o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte, fiind considerați oameni de succes tocmai datorită adaptabilității extraordinare de care dau dovadă.
Am ales această temă deoarece îmi oferă oportunitatea de a aprofunda cunoștințele prin studiu și cercetare, încercând pe această cale să ofer în cadrul orelor de curs și a celor de consiliere psihologică, atât adolescenților cât și adulților care au rol formativ în personalitatea acestora, oportunitatea de a-și dezvolta capacitatea de control al stresului și emoțiilor negative; o meta-abilitate care determină și influențează modul și eficiența cu care putem folosi celelalte capacități, inclusiv inteligența generală, permițându-le astfel să fie mai creativi și să-și folosească emoțiile în mod constructiv pentru rezolvarea problemelor vieții cotidiene și pentru o bună inserție socială și profesională.
Capitolul I
Introducere asupra conceptului de inteligență emoțională
1.1. Definitii ale inteligenței emoționale
„Cheia înțelegerii altora se află în propriile vibrații afective. Adâncimea unui suflet străin o măsurăm cu propriile sentimente.” (V. Pavelcu)
Termenul ”inteligență” provine din latinescul ”intelligere”, care înseamnă a relaționa, a organiza sau de la ”interlegere”, care presupune stabilirea de relații între oameni. Chiar terminologia sugerează faptul că inteligența depășește gândirea care se limitează la stabilirea relațiilor dintre însușirile esențiale ale obiectivelor și fenomenelor și nu a relațiilor dintre oameni.
Kant o vede în uniune cu sensibilitatea, spunând că numai din această întrepătrundere izvorăște cunoașterea. Cadillac, pentru care toate cunoștințele vin prin simțuri, adăuga că inteligența apare ca un distilator, ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizat de simțuri. Pascal, considera că inteligența este inhibată de afectivitatea debordantă.
Descartes, se pare că a dat definiția cea mai apropiată de înțelegerea modernă a inteligenței, definind-o ca: "mijlocul de a achiziționa o știință perfectă privitoare la o infinitate de lucruri”. În această definire, găsim intuirea accepțiilor actuale ale noțiunii de inteligență: ca sistem complex de operații și ca aptitudine generală. Vorbind despre inteligență ca sistem complex de operații care condiționează modul general de abordare și soluționare a celor mai diverse situații și sarcini problematice, avem în vedere operații și abilități cum ar fi: adaptarea la situații noi, deducția și generalizarea, corelarea și integrarea într-un tot unitar a părților disparate, consecințele și anticiparea deznodământului, compararea rapidă a variantelor și reținerea celei optime, rezolvarea ușoară a unor probleme. Toate aceste abilități și operații relevă cel puțin trei caracteristici fundamentale ale inteligenței: capacitatea de a soluționa situațiile noi; rapiditatea, mobilitatea, flexibilitatea ei; adaptabilitatea adecvată și eficientă la împrejurări.
Termenul „inteligență emoțională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de doctorat, în S.U.A., în 1985. Wayne Leon Payne considera că inteligența emoțională este o abilitate care implică relaționarea creativă cu stările de teamă, durere și dorință (Roco, M. 2004, pag. 139).
”D. Wechsler a remarcat că adaptarea individului la mediul în care trăiește se realizează atât prin elemente cognitive, cât și prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligenței includ factori de ordin afectiv, personal și social, fiind esențiale pentru reușita în viață a individului.
Studiile privind inteligența emoțională sunt relativ recente, ele debutând în anii 90. Astfel, s-au conturat trei direcții în definirea inteligenței emoționale, reprezentate de John D. Mayer și Peter Solovey; Reuven Bar-On; Daniel Goleman.
A. Mayer și Solovey consideră că inteligența emoțională implică:
a) abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima;
b) abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea;
c) abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Prin definiție, cei doi autori au vrut să evidențieze intercondiționările pozitive dintre emoție și gândire.
B. În cadrul celei de-a doua versiuni de tratare a inteligenței emoționale se află studiile realizate de Reuven Bar-On. În anul stabilit componentele inteligenței emoționale, pe care le grupează în astfel:
Aspectul intrapersonal
– conștientizarea propriilor emoții, adică abilitatea de a recunoaște propriile trăiri;
– optimism (asertivitate), adică abilitatea de a apăra ceea ce este bine, precum și disponibilitatea de exprimare a gândurilor, a credințelor, a sentimentelor, într-o manieră constructivă;
– respect, considerație pentru propria persoană, deci abilitatea de a respecta și accepta ce este (la bază) bun;
– autorealizare, abilitatea de a realiza propriile capacități, de a te implica în căutarea unor scopuri, țeluri cu semnificație pentru tine;
– independență, abilitatea de a-ți direcționa și controla propriile gânduri și acțiuni, de a fi liber de dependențele emoționale.
Aspectul interpersonal
– empatie, abilitatea de a fi conștient, de a înțelege și aprecia sentimentele celorlalți;
– relații interpersonale, abilitatea de a stabili și menține relații interpersonale reciproc pozitive, acest lucru caracterizându-se prin intimitate, oferire și primire de afecțiune;
– responsabilitate socială, abilitatea de a demonstra capacitate de cooperare ca membru la grupul social căruia îi aparții.
Adaptabilitate
– rezolvarea problemelor, abilitatea de a fi conștient de probleme și de a le defini pentru a genera și implementa potențiale soluții;
– testarea realității, abilitatea de a stabili și evalua corespondențele între ceea ce înseamnă o experiență și obiectivele ei;
– flexibilitate, abilitatea de a-ți ajusta gândurile, emoțiile și comportamentul pentru a schimba situația.
Controlul stresului
– toleranța la stres, abilitatea de a te împotrivi evenimentelor și situațiilor stresante fără a te poticni și de a face față acestora într-un mod activ și pozitiv;
– controlul impulsurilor, abilitatea de a rezista sau amâna impulsivitatea și de a goni tentația care te determină să acționezi în grabă.
Dispoziția generală
– fericirea, abilitatea de a te simți satisfăcut de propria viață, de a te distra singur și împreună cu alții, de a te simți bine;
– optimism, abilitatea de a vedea partea bună a vieții, de a menține o atitudine pozitivă, în pofida adversităților.
Acești cinci factori, componenete ale inteligenței emoționale se evaluează prin teste specifice. Suma punctelor obținute la aceste teste reprezintă coeficientul de emoționalitate, EQ. De obicei, tipul de persoană care cunoaște succesul în viață are un EQ ridicat, considerându-se că se poate prevedea succesul în viață și prin stabilirea coeficientului de emoționalitate” (Stein, S.J. & Book, H. 2003).
C. A treia direcție de abordare a inteligenței emoționale este reprezentată de D. Goleman (1995, “Inteligența Emoțională”). În viziunea lui, constructele care compun această formă a inteligenței sunt:
– conștiința de sine – încrederea în sine;
– autocontrolul – dorința de adevăr, conștiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;
– motivația – dorința de a cuceri, dăruirea, inițiativa, optimismul;
– empatia – capacitatea de a-i înțelege pe alții și diversitatea umană;
– aptitudinile sociale – influența, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relații, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru în echipă (Roco, M. 2004, pag. 141).
Modalități de manifestare a inteligenței emoționale
Goleman arăta că atunci când e vorba de inteligența emoțională, femeile nu sunt mai "deștepte" decît bărbații și nici bărbații nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte și slăbiciuni în domeniile inteligenței emoționale. De asemenea, arăta că nivelul nostru de inteligență emoțională nu este determinat genetic și nu se dezvoltă numai în copilărie. În consecință, inteligența emoțională determină potențialul pe care-l avem pentru a învăța abilitățile practice bazate pe cele cinci elemente ale inteligenței emoționale: auto-cunoașterea, auto-motivarea, auto-reglarea, conștiința socială și abilitățile sociale. Fiecare element are o contribuție unică la performanța obținută la locul de muncă dar, în același timp, se deduce într-o anumită măsură din celelalte.
Competența emoțională – care combină gândirea cu simțirea – arată cât din acel potențial am translatat în abilitățile pe care le avem.
Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale le corespund 25 de competențe emoționale, dar din păcate nimeni nu le are pe toate. Însă pentru a atinge performanțe remarcabile e nevoie să fim buni în câteva din acestea, iar acestea să fie distribuite în cele cinci domenii ale inteligenței emoționale.
În continuare, Daniel Goleman prezintă în cartea sa Working with Emotional Intelligence (1998), cadrul competențelor emoționale, astfel:
"Cu alte cuvinte, sunt multe drumuri spre excelență", spune Daniel Goleman, arătând că, oricum, seturile de competențe emoționale cerute de la membrii echipe, inclusiv deucru în echipă (Roco, M. 2004, pag. 141).
Modalități de manifestare a inteligenței emoționale
Goleman arăta că atunci când e vorba de inteligența emoțională, femeile nu sunt mai "deștepte" decît bărbații și nici bărbații nu sunt superiori femeilor, fiecare având un profil personal de puncte forte și slăbiciuni în domeniile inteligenței emoționale. De asemenea, arăta că nivelul nostru de inteligență emoțională nu este determinat genetic și nu se dezvoltă numai în copilărie. În consecință, inteligența emoțională determină potențialul pe care-l avem pentru a învăța abilitățile practice bazate pe cele cinci elemente ale inteligenței emoționale: auto-cunoașterea, auto-motivarea, auto-reglarea, conștiința socială și abilitățile sociale. Fiecare element are o contribuție unică la performanța obținută la locul de muncă dar, în același timp, se deduce într-o anumită măsură din celelalte.
Competența emoțională – care combină gândirea cu simțirea – arată cât din acel potențial am translatat în abilitățile pe care le avem.
Celor cinci dimensiuni ale inteligenței emoționale le corespund 25 de competențe emoționale, dar din păcate nimeni nu le are pe toate. Însă pentru a atinge performanțe remarcabile e nevoie să fim buni în câteva din acestea, iar acestea să fie distribuite în cele cinci domenii ale inteligenței emoționale.
În continuare, Daniel Goleman prezintă în cartea sa Working with Emotional Intelligence (1998), cadrul competențelor emoționale, astfel:
"Cu alte cuvinte, sunt multe drumuri spre excelență", spune Daniel Goleman, arătând că, oricum, seturile de competențe emoționale cerute de la membrii echipe, inclusiv de la clasa de elevi, diferă în funcție de politica grupului respectiv.
"Se credea odată despre componentele inteligenței emoționale că "e bine dacă le are" un lider; dar acum știm că, pentru a obține performanțe, acestea sunt ingrediente pe care "trebuie să le aibă" orice om. (D. Goleman).
După doi ani de cercetări, Goleman arăta importanța inteligenței emoționale în mediul de afaceri și faptul că, pe măsură ce un om urcă în ierarhia unei companii, abilitățile sale în acest domeniu devin tot mai relevante. El a descoperit că liderii cei mai eficienți au în comun un aspect de importanță crucială: un grad înalt de inteligență emoțională.
Un alt autor care a abordat problematica inteligenței emoționale este Carusso, care împreună cu predecesorii săi o propun ca definiție a acesteia “abilitatea de a procesa informațiile emoționale, în special pe cele care presupun percepția, asimilarea, înțelegerea și controlul emoțiilor”(Mayer și Cobb, 2000) și constă în următoarele abilități mentale:
Identificarea emoțională, percepția și exprimarea includ abilități precum: identificarea emoțiilor pe fețe, în muzică și în povestiri.
Facilitarea emoțională a gândurilor include abilități precum: conectarea emoțiilor cu alte senzații mentale cum ar fi gustul sau culoarea (conexiuni care pot da naștere la lucrări de artă), și folosirea emoțiilor în argumentare și rezolvarea problemelor.
Înțelegerea emoțională include rezolvarea problemelor emoționale, cum ar fi identificarea emoțiilor similare, a celor opuse și interrelațiile existente între ele.
Managementul emoțional include înțelegerea implicațiilor acțiunilor sociale asupra emoțiilor, controlarea emoțiilor proprii și pe ale celor din jur.
În 1997, Mayer și Salovey susțineau că activitatea psihică este alcătuită pornind de la procesele psihologice simple spre cele complexe, unde cel mai de jos nivel cuprinde abilitățile de a percepe și exprima emoțiile, iar cel mai înalt cuprinde conștiința și controlul reflexiv al emoțiilor. (Ce este Inteligența Emoțională, de John Mayer și Peter Salovey și Dezvoltarea Emoțională și Inteligența Emoțională: Implicații Educaționale, de Peter Salovey și David Sluyter, 1997.)
Cele patru ramuri ale inteligenței emoționale după John Mayer și Peter Salovey sunt:
Percepția, cunoașterea și exprimarea emoțiilor.
Facilitarea emoțională a gîndirii.
Înțelegerea și analiza emoțiilor; folosirea cunoștințelor emoționale.
Controlul reflexiv al emoțiilor, care reprezintă calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Percepția, Cunoașterea și Exprimarea emoțiilor
Facilitarea emoțională a gândurilor
Înțelegerea și analizarea emoțiilor, folosirea cunoștințelor emoționale
Controlul reflexiv al emoțiilor, calea spre dezvoltarea emoțională și intelectuală
Inteligența emoțională își are rădăcinile în conceptul “inteligență socială”, pentru prima dată identificată de E. L. Thorndike în 1920. El definea inteligența socială ca fiind “abilitatea de a te înțelege și de a acționa înțelept în relațiile interumane”. În 1983 include în teoria sa referitoare la inteligențele multiple termenii de inteligență inter și intrapersonală care compun inteligența socială.
„Inteligența interpersonală este abilitatea de a înțelege alți oameni: ce îi motivează, cum lucrează, cum trebuie să te modelezi pentru a lucra eficient în echipă cu ei; pe când inteligența intrapersonală este o abilitate, capacitatea de a-ți forma modele veridice și corecte despre cineva și de a folosi acele modele eficient în viață.” (Thorndike, 1983)
Pe de altă parte, inteligența emoțională este “un tip de inteligență socială care include abilitatea de a monitoriza propriile emoții și pe cele ale altor persoane, de a face distincție între ele și de a folosi informațiile pentru a ghida modul de gândire și de acțiune a unei alte persoane” (Mayer & Salovey, 1993). După Salovey și Mayer (1990), inteligența emoțională însumează conceptele folosite de H. Gardner de inteligență inter și intrapersonală și include abilități ce pot fi categorisite în cinci domenii:
Conștiința de sine – auto observarea și conștientizarea sentimentelor, pe măsură ce acestea apar.
Controlul emoțiilor – astfel încît să fie adaptate situației; conștientizarea cauzei care a generat un anumit sentiment; găsirea de metode de a controla temerile și neliniștile, mânia și tristețea.
Auto-motivarea – canalizarea emoțiilor spre atingerea unui scop; auto controlul emoțiilor.
Capacitatea de a crea relații – controlul emoțiilor celorlalte persoane; competența socială și abilitățile sociale.
Empatia – sensibilitatea față de sentimentele și problemele celorlalți și capacitatea de a privi din punctul lor de vedere; conștientizarea faptului că oamenii simt diferit față de diferite lucruri, acesta fiind un lucru constructiv.
Inteligența emoțională reprezintă abilitatea unei persoane de a conștientiza, accesa și genera emoții, de a-și asista propriile gânduri, de a înțelege emoțiile și cunoștințele emoționale, de a-și controla reflexiv propriile emoții și de a promova dezvoltarea intelectuală și emoțională. (Mayer & Salovey, 1997). Istoricul cercetărilor realizate asupra inteligenței a condus specialiștii spre mai multe opinii. Astfel, în accepția lui Stephen Covey, avem de-a face cu 4 tipologii ale inteligenței, în care cele mai des analizate sunt: gândirea (IQ) – reprezentând abilitatea de a analiza, raționa și comunica; emoția (EQ) – numit și “creierul stâng”, reprezintă conștiința de sine, auto-cunoașterea, empatia; dorința (SQ) – reprezentată de motivația spre performanță; acțiunea (PQ) – reprezentată de autoreglarea propriilor acțiuni și abilitățile sociale exersate în relaționarea interpersonală.
Robert Cooper susține că omul are trei creiere (inteligențe): în cap (ce numim drept creier în mod uzual), în inimă, în intestine. Astfel, susține că, în urma cercetărilor medicale asupra zonei intestinelor, s-a ajuns la concluzia că aici se găsesc peste un milion de terminații nervoase. Deci ar fi vorba de un sistem conectat la ceea ce numim creier. Un exemplu al acestei inteligențe situate în cavitatea intestinală este sentimentul de “fluturași în stomac” care deseori preced o întâlnire importantă, acesta fiind un mijloc de avertizare a organismului uman asupra unor reacții care au loc în interiorul său. Creierul din inimă este un sistem care acționează independent de creier, ca organ, această ipoteză pornind de la ideea că în dezvoltarea unui fetus uman, inima este organul care apare mult înaintea creierului din cap. Concluzia la care a ajuns echipa de cercetători condusă de R. Cooper în cadrul “Center for Creative Leadership” este că singurul lucru demonstrat statistic ca diferență între un lider de top și unul obișnuit este “grija față de ceilalți.
Capacitatea maximă de exercițiu a unei persoane este obținută când sunt folosite toate cele trei tipuri de inteligență descrise mai sus, concomitent și în strânsă interdependență. R. Cooper susține că 96% din succesul unei persoane în viața personală și profesională depinde de “creierul din intestine” și de “creierul din inimă”, dar nu demonstrează cu rezultate susținute de cercetarea științifică.
Inteligența emoțională înseamnă multe lucruri pentru persoane diferite. Pentru anumite persoane înseamnă “a fi băiat de treabă”, iar în grupul școlar ”a fi de gașcă”. Omul este ființă socială și de aceea este foarte important să identifice pentru sine cele mai eficiente modalități prin care să își adapteze nevoile personale la nevoile grupului, devenind o persoană responsabilă și respectată. Nu lumea trebuie să se adapteze la persoană, ci persoana la lume, promovându-și calitățile (care devin resurse) și găsindu-și locul pe scena socială și profesională, educarea emoțională fiind unul dintre mijloacele prin care acest lucru se poate realiza.
Capitolul II
Metode de măsurare a inteligenței emoționale
Tipuri de metode
Există mai multe modalități de măsurare a inteligenței emoționale prin instrumente create pentru a ajuta oamenii să-și cunoască punctele tari și pe cele slabe, să-și înțeleagă mai bine emoțiile și să le poată gestiona eficient, cu scopul adaptării eficiente la viața socială.
Pentru a putea evalua corectitudinea testelor care măsoară inteligența emoțională, trebuie avut în vedere că inteligența emoțională poate fi privită ca o colecție de trăiri emoționale personale, ca un set de competențe fără legătură sau ca un set de abilități mentale, precum și prin prisma capacității facile de adaptare la schimbare și control al stresului.
Metoda autoevaluării este frecvent folosită în măsurarea trăirilor emoționale personale, evaluând: „căldura”, empatia, gradul de îngrijorare ș.a. Voi prezenta în continuare un exemplu de itemi bazați pe auto-evaluare:
Deseori îmi fac griji fără niciun motiv
Adorm greu noaptea
Mă simt deseori deprimat
Testele de auto – evaluare sunt utile, însă au câteva neajusuri, cum ar fi: este destul de ciudat să îți pui întrebări legate de propria inteligență, precum: sunt foarte deștept, știu să rezolv foarte bine probleme, am un vocabular bogat. Acest tip de test ar putea fi foarte bun dacă ai dori să afli ce gândești despre inteligența ta și ai putea reflecta asupra imaginii pe care o ai despre tine, dar nu poate fi folosit pentru a măsura abilitățile.
În această cercetare am utilizat testul elaborat de Daniel Goleman și adaptat de Mihaela Roco și constă în 10 întrebări ce prezintă unele situații în care se poate afla o persoană.
Completarea testului are în vedere, pe de o parte, asigurarea pe cât posibil a transpunerii individului în situația respectivă, iar pe altă parte, alegerea uneia dintre variantele de răspuns din cele patru posibile, care reprezintă unele modalități concrete de a reacționa în situațiile indicate de întrebări.
Testele de abilități sunt mai potrivite pentru măsurarea inteligenței emoționale a unei persoane. Ele vizează, de exemplu, dacă unui adolescent i se potrivește un anumit profil educațional sau altul, sau un potențial candidat pentru un post are sau nu abilitățile necesare. Modelul dezvoltat de Mayer și Salovey al abilităților inteligenței emoționale definește inteligența emoțională ca pe un set de competențe sau abilități. Aceste abilități pot fi măsurate ca orice altă competență. Un test de măsurare a abilităților legate de inteligența emoțională poate cuprinde întrebări de genul: ”Când un profesor / părinte dă unui adolescent un feedback negativ neașteptat în fața celorlalți membri din echipă (familie, clasă), cum se va simți?” Posibilitățile sunt următoarele:
Furios
Supărat
Acceptabil
Fericit.
Care este răspunsul corect în astfel de cazuri? Pentru aceasta există trei metode de evaluare folosite în cazul unui test de abilitate: consens, expert și grup țintă.
Metoda expert constă în folosirea răspunsurilor unor experți în domeniul emoțional. Ei definesc “răspunsul corect”, bazându-se pe analiza referitoare la întrebările cuprinse în chestionar și la răspunsurile posibile.
Metoda grupului țintă se referă la interogarea unor persoane care se confruntă cu o situație specifică în legătură cu ceea ce simt. De exemplu, în cazul unui test de abilitate care constă în analizarea expresiilor faciale, cel care conduce testul ia o poză a unei persoane și îi chestionează pe subiecții care o cunosc în legătură cu sentimentele pe care le au față de acea expresie.
O altă metodă de evaluare în cazul unui test de măsurare a abilităților în ceea ce privește inteligența emoțională este metoda consensului. Dacă oamenii cad de acord că o anumită expresie facială sugerează teamă, atunci aceasta va rămâne ca exprimând teamă. Consensul este posibil pentru că emoțiile cuprind informații importante, care au valoare adaptativă, chiar de supraviețuire. După cum indicau cercetările lui Darwin, există un consens al expresiilor emoționale între diferite specii, care ne permite să recunoaștem corect sentimente de teamă în cazul unui animal sau a unui om.
Testele de abilități legate de inteligența emoțională sunt noi. Ele aduc informații importante legate de competențe personale și relaționale.
Folosind evaluarea observatorilor putem pune în acord inteligența emoțională cu “abilitățile personale” ale oamenilor, deci este normal să solicităm informații de la cei din jur referitor la ce gândesc despre noi. Observatorilor care pot fi elevii unei clase, li se dă un formular care cuprinde întrebări despre persoana evaluată. Tipurile de întrebări ce pot apărea în chestionar sunt:
Este capabil să “citească” oamenii din jurul său?
Își controlează eficient emoțiile?
Ia în considerare sentimentele celorlalți?
Aceste tipuri de teste se bazează pe observațiile proprii ale membrilor unei clase și cuprind și resentimentele existente între aceștia. De exemplu, o persoană poate avea anumite diferende cu cel evaluat și, prin urmare, îl poate nota slab la toate capitolele. Sau, dacă observatorul este un elev mai modest sau provenit dintr-o familie defavorizată, ar putea avea dificultăți în a aprecia negativ stilul de conducere.
Cercetările au dovedit faptul că evaluatorii sunt subiectivi în judecarea abilităților mentale ale altor persoane. De obicei aceste abilități sunt greu observabile. Mai mult, o strategie foarte inteligentă poate părea o prostie pentru persoane mai puțin instruite sau care nu reușesc să o înțeleagă în totalitate din cauza lipsei exercițiului.
2.2 Cercetare asupra inteligenței emoționale
Folosind Scara multifactorială pentru măsurarea inteligenței emoționale (smie), dacă dorești să măsori abilitățile emoționale ale unei persoane, privite a fi capacitatea de a conștientiza și controla sentimentele, atunci trebuie folosit un test de abilități. Astfel, SMIE definește un set de abilități, competențe care oferă profesioniștilor în resurse umane, managerilor și specialiștilor din domeniul educațional un instrument explicit pentru definirea, măsurarea și dezvoltarea abilităților emoționale.
Una dintre cele mai importante aspecte ale modelului este faptul că se bazează pe abilități și că orice persoană, de orice vârstă își poate îmbunătăți scorul și poate învăța cum să fie mai inteligent emoțional. Scala Multifactorială de măsurare a Inteligenței Emoționale este un test conceput pentru măsurarea următoarelor patru ramuri ale modelului de abilități ale inteligenței emoționale descris de Mayer și Salovey:
Identificarea emoțiilor – abilitatea de a recunoaște cum te simți tu și cei din jur.
Folosirea emoțiilor – abilitatea de a genera emoții, și motive pentru aceste emoții.
Înțelegerea emoțiilor – abilitatea de a înțelege emoțiile complexe precum și cum evoluează de la un stadiu la altul.
Controlul emoțiilor – abilitate ce îți permite să lucrezi cu emoțiile personale și cu ale altor persoane.
David și Charles Wolfe au folosit SMIE în practică și s-au asociat pentru a-l transforma într-o formă comercială pentru activități precum programe de lucru în echipă, dezvoltarea carierei, management și dezvoltarea personalului sau managementul schimbării.
Mai jos este exemplificat un model de test SMIE. Acest test necesită 20-35 minute pentru a fi completat și evaluează abilitățile în ceea ce privește inteligența emoțională per total, cât și pe cele patru ramuri specifice, după cum au fost definite de Mayer și Salovey: identificarea, utilizarea, înțelegerea și controlul emoțiilor.
Identificarea emoțiilor – partea I
Instrucțiuni: Priviți cu atenție acestă față și indicați ce sentiment exprimă, folosind termenii de mai jos.
Identificarea emoțiilor – partea a II-a
Instrucțiuni: Veți citi o întâmplare și veți indica ce emoții credeți că avea persoana care povestește (băiat de 15 ani):
“Nu vreau să învăț la matematică! Tatăl meu spunea că trebuie, dar apoi m-a rugat să fac altceva prin casă. Asta din cauză că urăsc să exersez. Voi face celălalt lucru pe care mi l-a spus tata, ca să pot să amân exercițiile la matematică. Fratele meu mai mic e foarte bun la mateamtică, dar părinții nu-i cer și lui să exerseze, așa cum trebuie să fac eu.”
Folosirea emoțiilor
Instrucțiuni: Trebuie să creați o emoție ușoară pe care o veți folosi apoi la rezolvarea problemelor. Scopul este să NU generați emoții puternice. Vi se cere să vă imaginați un eveniment din viitor care vă va face să vă simțiți într-un anume fel. Apoi, în timp ce vă simțiți astfel, dați o notă sentimentului. Dacă întâmpinați dificultăți la notare, răspundeți la întrebări cum ați fi răspuns dacă chiar ați fi simțit așa. Acum imaginați-vă un eveniment care să vă facă să vă simțiți incitat. Imaginați-vă acest eveniment până cînd începeți să vă simțiți un pic gelos. Descrieți-vă sentimentele pentru fiecare din următoarele:
Înțelegerea emoțiilor – partea I
Instrucțiuni: Anumite emoții complexe sunt compuse din două sau mai multe emoții simple. Vă rog să indicați ce emoții simple formează o emoție complexă.
Exemplu: Tristețea, combină, cel mai probabil pe care din cele patru seturi de două emoții? (Alegeți un singur răspuns)
1. Furie și surpriză
2. Teamă și furie
3. Dezamăgire și acceptare
4. Resentimente și bună – dispoziție
Înțelegerea emoțiilor – partea a II-a
Instrucțiuni: Veți citi o scurtă povestire despre două persoane. Apoi, vi se va cere să indicați cum credeți că s-au simțit acestea. Exemplu: Dan îi spune prietenei sale de mult timp, Maria, că o iubește. Indicați cât de probabil este ca Dan să conștientizeze aceste emoții. Cum se simte Dan?
Cum se simte Maria?
Controlul emoțiilor
Instrucțiuni: Veți citi o situație în care este vorba de o persoană și anumite acțiuni posibile. Sarcina este de a indica cât de eficientă ar fi fiecare acțiune pentru a veni în întâmpinarea emoțiilor prezente. Exemplu: Unul dintre prietenii tăi te sună și îți spune că a primit pentru perioada vacanței o ofertă de lucru foarte avantajoasă. Ce faci într-o astfel de situație?
Capitolul III
RELAȚIA DINTRE DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE ȘI ADAPTAREA ȘCOLARĂ ȘI SOCIALĂ
3.1. Accepțiuni ale conceptului de maturizare socială
“Felul în care adulții îl tratează pe copil, formează la
acesta un anumit mod de a concepe lumea”(Alfred Adler)
Cercetările de psihologia dezvoltării pun în evidență importanța primilor ani de viață pentru dezvoltarea abilităților sociale și dobândirea competențelor necesare bunei relaționări sociale și adaptarea la cerințele vieții profesionale. Sunt prezente doar o parte dintre legăturile neuronale implicate în vedere, pipăit, și lipsesc complet legăturile dintre neuronii implicați în folosirea limbajului sau pentru reacțiile emoționale complexe. Toate aceste legături neuronale se formează ca urmare a experiențelor de învățare care sunt oferite copilului de către persoanele de referință pentru acesta. Ca urmare, primii ani de viață sunt esențiali în începerea procesului de dezvoltare a acestor abilități, un rol decisiv avându-l stilul educativ preponderent pe care îl adoptă părinții și apoi stilul învățătorului și al profesorului diriginte.
Astfel, Shore, R. (1997), în lucrarea ”Rethinking the Brain” precizează că până la trei ani se realizează aproximativ 80% din dezvoltarea lobilor responsabili de abilitățile emoționale. Importanța dobândirii abilităților emoționale și sociale în perioada preșcolară este dată și de cercetările făcute în domeniu neuropsihologiei, prezentate mai jos:
Modul în care creierul se dezvoltă este rezultatul interacțiunii complexe dintre genele cu care te naști și experiențele de învățare de-a lungul primilor ani de viață.
Experiențele de până la vârsta de trei ani au un impact decisiv asupra arhitecturii creierului (structurilor cerebrale) și asupra competențelor ca adult.
Interacțiunile cu adulții nu doar creează un context, ci determină în mod decisiv dezvoltarea structurilor cerebrale care fac posibilă învățarea de abilități cognitive, emoționale și sociale.
Dezvoltarea creierului nu este un proces liniar. Există perioade sau “nișe de dezvoltare” în care achizitionarea de cunoștințe și abilități se poate realiza optim, apoi se fac reajustări ale achizițiilor.
În jurul vârstei de trei ani, creierul unui copil este de două ori mai activ decât cel al unui adult
Comportamentul părinților este un predictor pentru competențele copiilor (Diener, Kim, 2004). Într-un studiu efectuat de Rubin, Hastings, Chen, Stewart și McNichol (1998) au arătat că băieții de 2 ani cu reactivitate emoțională ridicată ale căror mame aveau un nivel ridicat al dominării copilului au prezentat mai multe comportamente agresive sau alte tipuri de probleme comportamentale, iar un nivel ridicat al negativității parentale duce la manifestarea frecventă a furiei la copii. În schimb, manifestarea constantă a emoțiilor pozitive în familie este asociat cu un nivel ridicat al competențelor sociale la copiii de vârstă școlară. Incapacitatea părinților de a-și regla emoțiile negative duce la apariția anxietății la copii. Deci, exprimarea emoțiilor pozitive în relația cu copilul din partea mamei, creativitatea în interacțiunea cu acesta sunt asociate cu abilități emoționale și sociale ridicate în perioada școlară, și mai ales în perioada adolescenței când se manifestă pregnant nevoia de independență.
Mamele care au un nivel ridicat al anxietății de separare caracterizată prin îngrijorare, tistețe sau vinovăție atunci când copiii trebuie să plece de acasă duc la formarea unui tip de atașament evitant (McBride și Belsky, 1988; Stifter, Coulehan și Fish, 1993). Prin urmare, orice tip de intervenție menită să dezvolte abilitățile emoționale și sociale ale copiilor trebuie să includă și familia și o evaluare a stresului curent existent în familie. Adolescenții ale căror mame au depresie au abilități sociale mai scăzute și prezintă probleme comportamentale în viața școlară.
De asemenea, principalul predictor privind adaptarea la viața adultă nu sunt notele școlare ci abilitatea copiilor de a stabili relații cu ceilați. Adolescenții care nu au dezvoltate abilitățile sociale sunt respinși de ceilalți, au performanțe scăzute și uneori dificultăți școlare, deoarece prietenii sunt resurse emoționale pentru petrecerea în mod plăcut a timpului liber și valorizarea potențialului personal.
Perioada în care o persoană râde, zâmbește, vorbește este mult mai mare între prieteni decât între persoane care se cunosc mai puțin. În aceste momente de relaxare se descarcă în organism „endorfine„ care întăresc sistemul imunitar. Prietenii reprezintă o sursă tampon față de efectele negative ale unor evenimente precum conflictele din familie, divorțul, problemele școlare. În aceste situații adolescenții se distanțează de familie și apelează la prieteni pentru a obține suportul emoțional necesar. Prietenii sunt o resursă de învățare în situații pe care copilul nu știe cum să le rezolve. Ei pot imita comportamentul prietenului atunci când nu știu ce să facă, iar în situații fericite cer în mod direct ajutorul (Cum să trec peste problema acesta?). Studiile arată că schimbul de informații și deprinderi se face mult mai eficient între prieteni decât între cei care nu se cunosc deoarece adolescenții au mai multă încredere unul în celălalt și se simt mai puțin vulnerabili atunci când își exprimă dificultățile, deoarece relațiile sociale influențează încrederea în sine, iar la această vârstă sunt foarte vulnerabili. Lipsa abilităților sociale pentru a stabili relațiile dintre adolescenți poate să facă școala să fie un loc neplăcut pentru aceștia. Din dorința de a fi acceptat social adolescentul care este respins sau se izolează de restul grupului devine vulnerabil în fața altor grupuri care îi acordă atenția necesară și se poate implica în comportamente de risc (consum de substanțe, acte deviante sau delincvente).
Pe lângă rolul familiei în dezvoltarea abilităților, un factor important îl reprezintă contextul școlar. Acesta se referă nu numai la introducerea unor conținuturi noi în curriculum ci și la schimbarea modalităților de predare și relaționare dintre adolescent și profesor. Astfel, s-a observat că la clasele la care profesorii au folosit activități diversificate, bazate pe interesele copiilor, relaționare, oferirea oportunității de experimentare, au avut abilități sociale mult mai dezvoltate decât adolescenții la care s-au folosit doar metode clasice de predare, bazate pe instruire frontală.
Pentru a verifica impactul metodei de predare asupra modului în care adolescenții își dezvoltă abilitățile emoționale și sociale am realizat un studiu longitudinal începând din momentul în care copiii au intrat în clasa a IX-a și până la finalul clasei a XI-a; tehnicile folosite au fost învățarea prin cooperare, aplicarea unor tehnici de disciplinare pozitivă, dezvoltarea valorilor prosociale prin implicarea în activități prosociale și am demonstrat că elevii la care s-a aplicat acest tip de abordare au avut abilități sociale mai dezvoltate la sfârșitul clasei a XI-a față de cei la care s-a mers doar pe metodele clasice. În cazurile în care în programa educațională a fost introdusă o curriculă de educație emoțională și socială s-a observat că la intrarea în clasa a XI-a adolescenții care aveau risc pentru a dezvolta probleme comportamentale au fost evaluați ca fiind mai prietenoși și echilibrați față de cei care nu au participat la acest program. Intervenția a vizat dezvoltarea abilităților sociale, tutoriat pentru dezvoltarea abilităților academice, precum și traininguri pentru cadrele didactice și părinții care lucrează cu ei.
În concluzie, mai întâi părintele, apoi profesorul au rolul de a face adolescentul să se simtă iubit, acceptat, important și în siguranță. Atunci când el își implinește aceste nevoi va putea să exploreze în mod adecvat mediul din jur, să își manifeste constructiv abilitățile și valorile și să le potențeze maximal.
3.2. Indici comportamentali ai unei inteligențe emoționale crescute / scăzute
Nevoia de independență față de autoritatea adulților
Unul dintre stereotipurile cele mai frecvente despre adolescență este acela că adolescenții sunt rebeli și se ceartă tot timpul cu părinții și, în general, cu adulții pe care îi demitizează. Deși adolescența este perioada în care au loc modificări emoționale neașteptate, părinții și cadrele didactice pot fi pregătiți pentru a ști cum să le facă față. În această perioadă este normal să oscileze între diferite stări emoționale, deoarece începe să se contureze identitatea personală. Ei tind să acorde mai puțină atenție părinților și profesorilor, deoarece caută și alte modele pe lângă aceștia. Adolescenții exprimă sentimente de nemulțumire legate de încercările părinților și ale profesorilor de a se amesteca în viața lor și din această cauză se întâmplă uneori să aibă o părere proastă despre adulți și să își ascundă afecțiunea și respectul pe care-l poartă față de aceștia. Această “pierdere psihologică” a părinților este însoțită de sentimente de tristețe și culpabilitate datorită loialităților pe care le au față de ei.
Căutarea propriei valorizări și validări ca partener sexual
Preocupările excesive legate de imaginea propiului corp, precum și relațiile sentimentale, alternează sentimente de teamă și atracție față de sexul opus, ceea ce explică relațiile pasagere caracteristice vârstei, aducând cu sine o mai mare stabilitate emoțională și conturarea identității persoanle sau dimpotrivă, intrarea în derivă și antrenarea în relații periculoase. Identitatea sexuală se clarifică și apare preocuparea pentru relații stabile. Adulții din anturajul adolescentului sunt un exemplu despre ce înseamnă reglarea propriilor impulsuri și rezistența la frustrare. Astfel, este de dorit să se discute despre ceea ce gândește fiecare într-o situație neplăcută sau confuză. Dacă adolescenții imită comportamentele pozitive pe care le observă la adulți și le penalizează pe cele nepotrivite, mai ales dacă este vorba de părinți, acesta este un predictor bun că au un nivel de inteligență emoțională crescut. Adultul trebuie să-și controleze propriile acțiuni, comportamente pentru a-i arăta adolescentului modalități eficiente de a reacționa la situații dificile, stresante sau periculoase, chiar dacă îi este dificil să recunoască că a greșit. Dacă, dimpotrivă, adolescentul se izolează în camera sa, la calculator, în jocuri sau în clasă și devine exagerat de impulsiv și irascibil, este un semn că nivelul său de acceptare și rezistența în fața frustrărilor e minim, deci inteligența emoțională are un nivel foarte scăzut.
Fixarea propriilor scopuri
Adolescenții cu inteligență emoțională crescută capătătă mai multă încredere în forțele proprii, își fixează scopuri și le urmăresc cu perseverență, mai mult decât o făceau înainte, acesta fiind un predictor pentru o bună inteligență emoțională și inserție școlară și socială. Majoritatea adolescenților dobândesc capacitatea de autoanaliză, își “studiază” comportamentul (ex. Ce am făcut? De ce am făcut? Este bine ce am făcut, sau nu? Ce era mai bine să fac în acea situație? Sunt ciudat sau este normal?) cât și modul în care gândește (ex. Este bine dacă gândesc așa despre prietenul meu? Dacă greșesc, ce mă fac? Mă ajută la ceva să gândesc în acest fel? Dacă nu, atunci cum trebuie să gândesc sau să rezolv această problemă?).
De aceea ei trebuie încurajați acasă și la școală să învețe să analizeze cât mai critic situația care i-a determinat să-și piardă controlul. De multe ori situațiile cu care se confruntă nu sunt așa de "îngrozitoare"pe cât par și le va fi mai ușor să le facă față dacă le analizează mai întâi ”la rece”, cerând opinii de la persoanele semnificative (prieteni, părinți, profesori, specialiști).
Adolescenții cu un nivel scăzut al inteligenței emoționale, dacă sunt lăsați să persevereze în comportamentele nesănătoase, vor învăța să eludeze regulile, devenind rebeli sau se vor obișnui să-și creeze propriile reguli, paralele cu ale celorlalți. Când totuși sunt penalizați, adolescenții cu un nivel de inteligență emoțională scăzut se supără pe ceialalți, rup relațiile cu ei, deoarece cred că le sunt dușmani, că sunt invidioși sau că nu-i înțeleg. Pentru a rezolva o asemenea problemă, cel mai indicat lucru ar fi să fie învățați să reanalizeze situația și să gândească dacă persoana a avut motive întemeiate să reacționeze astfel, o analiză “la rece “ a situației ajutându-i să nu mai vadă doar perspectiva lor, ci și pe a celuilalt.
Controlul situațiilor dificile
Adolescenții cu un nivel crescut al inteligenței emoționale se gândesc la consecințele pe termen lung ale acțiunilor lor, cum le va fi afectată viața sau poziția socială. Un adolescent cu o inteligență emoțională scăzută va avea “răbufniri’ și se va “răfui“ cu părinții, cu profesorii, cu colegii din cauza unor lucruri minore. Pentru ei există un risc mai mare de consum de droguri sau alcool, “din curiozitate, să văd cum este”, fapt care le poate afecta negativ sănătatea și chiar viața. De aceea, este foarte important ca părintele, profesorul diriginte, psihologul și adolescentul să facă împreună exerciții de anticipare a reacțiilor comportamentale în diferite situații, să fie încurajat să discute situațiile mai dificile decât să-și piardă controlul, să trântească ușa în urma lui, să țipe, să profereze injurii sau să se izoleze.
Acceptarea regulilor ca fiind folositoare
Adolescentul cu inteligență emoțională crescută percepe regulile impuse sau negociate cu adulții semnificativi din viața sa ca fiind normale și bune. Existența unor reguli și limite clare precum și a consecințelor nerespectării acestora, cum ar fi pierderea unor privilegii, este necesară pentru a-i întări convingerea că auto-controlul este o abilitate foarte importantă. Atunci când aplicăm o pedeapsă trebuie să fie precedată de atenționare, adică să-i atragem atenția că dacă nu o respectă va pierde un privilegiu. Dacă e destul de matur emoțional, o va accepta pe ton calm, chiar dacă nu-i place, iar dacă este imatur poate deveni agresiv sau chiar violent față de ființe vulnerabile sau obiecte din proximitate.
3.3. Modalități de dezvoltare a inteligenței emoționale în grupul școlar
Factorii care contribuie la dezvoltarea emoțională și socială implicați în grupul de congeneri sunt clasificați în factori interpersonali și factori intrapersonali.
Factorii intrapersonali se referă la caracteristicile adolescentului care pot facilita sau îngreuna procesul de dezvoltare a abilităților emoționale și sociale. Fiecare este unic în ceea ce privește modul de a gândi și de a reacționa într-o situație. Un rol important îl are reactivitatea emoțională, care este determinată la nivel biologic și este definită ca intensitatea cu care o persoană reacționează la evenimentele în care se implică. În aceeași situație, doi adolescenți pot reacționa sub aspectul intensității emoției în mod diferit. Cei care au exersat mai degrabă reacțiile puternice, de dominare, au nevoie de un efort mai mare pentru a-și regla emoția. De exemplu, la un spectacol sau reuniune a elevilor, unii sunt mai emoționați decât alții și uită ce doreau să spună, se izolează sau încep să plângă și vor să plece, mai ales în clasa a IX-a când încearcă să se facă remarcați de către ceilalți, în timp ce alții nu au emoții așa mari și chiar dacă greșesc merg mai departe și reușesc să se manifeste plenar.
Adolescenții care au reacții mai puternice au nevoie de un efort mai mare pentru a-și inhiba un comportament atunci când li se cere; de exemplu, un adolescent cu o reactivitate emoțională mai ridicată va depune un efort mai mare pentru a amâna activitatea preferată și pot fi pradă ușoară pentru cei care au nevoie de parteneri de petrecere a timpului, altfel decât participând la activitățile școlare, apărând absenteismul (rezistență mică la frustrare).
Pe când adolescenții cu reactivitate emoțională mai scăzută își pot focaliza mai bine atenția pe o sarcină și sunt mai greu de distras; aceștia se vor conforma mai ușor cererilor din partea profesorilor și vor implica un efort mai mic pentru disciplinare și educare. Cei care au dificultăți în a-și inhiba unele comportamente sunt mai predispuși spre a dezvolta probleme de comportament și a avea dificultăți în relațiile sociale. Aceștia au nevoie de un efort mai mare și un număr mai mare de repetări ale regulilor pentru a le interioriza, și desigur de o implicare mai atentă a profesorilor în ghidarea lor către activități care să le pună în valoare calitățile.
Dezvoltarea emoțională și socială este strâns legată de dezvoltarea unor procese cognitive ca: îmbogățirea vocabularului, capacitatea de transfer, de generalizare și de reglare a atenției, capacitatea de gândire abstractă și filosofarea, care permit adolescentului să-și comunice mai bine emoțiile și dorințele referitoare la o anumită situație și să pună întrebări despre starea lui emoțională sau a celorlalți. Prin urmare, cei care vor prezenta întârzieri în sfera cognitivă, vor întâmpina dificultăți și în formarea abilităților emoționale. Odată cu dezvoltarea gândirii, adolescenții înțeleg mai bine regulile și așteptările formulate de către adulți, iar datorită verbalizării, își pot regla mai bine emoțiile negative, limbajul având un rol important și în autoreglarea emoțională.
Dacă în copilărie, abilitățile de reglare emoțională sunt dependente de ghidajul adulților, treptat, prin interiorizarea regulilor și dezvoltarea limbajului, ei devin capabili să-și regleze singuri emoțiile. Achiziționarea abilităților prin care pot descrie mai plastic diverse emoții (”fac haz de nacaz”) reprezintă prerechizite valoroase pentru reglarea eficientă a emoțiilor. Una dintre metodele eficiente de prevenție a agresivității este educarea în scopul identificării și denumirii corecte a emoțiilor pe care le trăiesc ei înșiși sau persoanele din juru, precum și a cauzelor concrete care le-au generat. De exemplu, dacă unui adolescent care are un acces de furie îi descriem mimica feței și senzațiile corporale pe care presupunem că le simte în momentul respectiv (ex. inima îi bate mai tare, este transpirat, fruntea îi este încruntată, obrajii sunt roșii, tremură și are o față diformă) și îi spunem că se simte furios (denumirea emoției), acesta va recunoaște și conștientiza manifestările sale, se va putea detașa mai ușor de furie și poate privi mai detașat către posibilitățile de abordare a situației, fără a rămâne prizonier în furia sa. Datorită descrierilor realizate (chiar amuzante), data viitoare va putea preveni accesul de furie prin identificarea timpurie a semnelor corporale și prin numirea corectă a stării sale.
O altă abilitate cognitivă care mediază dezvolarea emoțională și socială este identificarea factorilor declanșatori. Un adolescent care este capabil de raționamente va putea anticipa mult mai bine reacția emoțională a altei persoane cu care interacționează și va înțelege mai ușor că reacția emoțională poate fi diferită de a lui în același context, că toate acțiunile noastre au cel puțin o cauză, și că toate problemele noastre stau în puterea noastră să le rezolvăm. Autoreglarea emoțională nu se poate realiza fără înțelegerea cauzalității propriilor emoții, deoarece identificarea sursei emoțiilor pozitive sau negative intense este utilă în alegerea și aplicarea metodelor optime de reglare emoțională.
Capacitatea de transfer și de generalizare are o contribuție importantă în cadrul interacțiunilor sociale, înțelegerii emoționale și în învățarea de noi comportamente. Înțelegerea unui proces emoțional ce a avut loc într-un context specific va facilita înțelegerea unui proces emoțional nou, parțial asemănător cu cel experimentat anterior. Prin compararea celor două situații, ei vor identifica elementele comune ale acestora și pe baza lor vor putea înțelege mai repede noul proces. De exemplu, adolescenții care au observat mai mulți colegi ca fiind triști sau anxioși într-un context social (ex. după ce au avut o teză) vor înțelege că aceia care au comportamentul respectiv sunt slabi și vor empatiza contaminându-se sau, dimpotrivă, vor brava pentru a demonstra că nu le pasă, negând emoțiile trăite.
Un rol central în înțelegerea situațiilor sociale îl are abilitatea de a identifica relația dintre acțiunile și gândurile noastre. Astfel, într-o situație, observăm reacțiile celorlalți, dar pentru a înțelege comportamentul lor trebuie să identificăm modul în care gândesc sau simt pentru a descoperi care este intenția lor. De exemplu, dacă un adolescent merge la sala de sport și vede pe un altul că îi zâmbește, o posibilă interpretare ar fi că dorește să-i fie prieten. Cu cât învață mai repede că există o relație între gânduri și comportament cu atât va putea înțelege mai ușor ce are de făcut într-o situație socială.
Capacitatea de reglare a atenției contribuie la dezvoltarea abilităților sociale și a elementelor de bază ale competenței emoționale: identificarea emoțiilor, înțelegerea emoțiilor și reglarea emoțională. Atenția are un rol important în identificarea emoțiilor datorită faptului că permite centrarea pe diverse aspecte comportamentale și situaționale.
Astfel, adolescenții trebuie învățați în orele de consiliere educațională sau psihologică să fie atenți la mesajele emoționale reale, relevante care le sunt utile în interacțiunile sociale, să ignore mesajele emoționale care nu sunt relevante și să nu acorde atenție emoțiilor care nu îi ajută în situații sociale sau chiar îi blochează. De asemenea, ei trebuie încurajați să descopere care sunt disciplinele școlare care le plac și le sunt utile pe termen lung în carieră, și să se concentreze mai mult timp pe o sarcină, încercând să reziste în a fi distrași de stimulii din jur pentru a-și regla starea emoțională.
În ce privește identificarea corectă a emoțiilor, un adolescent care este atent la toți indicii emoționali (ex. expresiile feței, comportamente, indici contextuali) va identifica mai bine emoția respectivă, iar fiind mai atent la detaliile specifice unei situații va înțelege mai ușor cauzele și posibilele consecințe ale unei emoții intense.
Interacțiunile sociale sunt ghidate de reacțiile emoționale pe care oamenii le resimt într-o situație; dacă Georgică se joacă cu Vasilică și consideră că Vasilică este încântat de jocul cu el, probabilitatea ca Georgică să îl mai caute pe Vasilică pentru a se juca și în alte contexte este mare; dar dacă Vasilică pare plictisit și Georgică nu observă acest lucru și îl mai caută să se joace, Vasilică s-ar putea să refuze să se mai joace cu Georgică iar acesta să nu înțeleagă de ce și să devină frustrat. Reglarea emoțiilor negative duce la menținerea unei relații; manifestarea frecventă a emoțiilor negative într-un mod neadecvat cum ar fi prin agresivitate fizică (ex. împins, lovit) sau verbală (ex. ridicarea tonului vocii, etichetări: “Ești prost ?”, ”Mortule”) atrage după sine respingerea unei persoane.
Factorii interpersonali se referă la mediul în care copilul crește și care își pune amprenta asupra comportamentului acestuia, factori de care cadrele didactice e de dorit să țină cont în abordarea elevilor deoarece acestea sunt niște ”amprente” pe care fiecare le duce cu sine toată viața. Adolescenții observă și imită tot ce se petrece în jurul lor: ce face profesorul atunci când colegii sunt interesați de ce se vorbește, când sunt recalcitranți, când sunt indiferenți, ce face atunci când cineva îl supără, ce face când este nervos. Orice situație socială reprezintă o oportunitate de învățare; ei asociază un anumit comportament cu atingerea unui scop și vor aplica comportamentul învățat în situații noi. La intrarea în liceu, adolescentul aduce cu sine o serie de comportamente și tipare de gândire, cu care a fost obișnuit timp de 14 – 15 ani de cei din jurul lui, părinți sau cadre didactice; iar el va aplica aceste tipare pe situațiile și persoanele cu care va veni în contact.
Un adolescent pe care persoanele apropiate l-au tratat cu respect, va vedea comportamentul profesorului ca pe o confirmare a ceea ce deja știe „El este o persoană cu sentimente și gânduri și merită respectat pentru ce este și ce poate deveni”. Orice comportament negativ pe care cineva îl va avea față de sine va fi o dovadă că este bun, dar perfectibil.
Astfel, munca profesorilor presupune corectarea și construirea unor modele adecvate de comportament, un proces laborios, care se finalizează uneori la ieșirea adolescentului din liceu sau la vârste înaintate, după ce s-a lovit de suficiente obstacole din cauza lipsei de gestionare a emoțiilor și se hotărăște să lucreze cu ele. Un astfel de exemplu este modificarea comportamentelor agresive, care sunt persistente în timp și foarte dificil de schimbat. Astfel, comportamentul adolescenților este puternic influențat de mediul în care trăiesc.
La liceu, mediul îl reprezintă spațiul în care se desfășoară activitatea de la clasă, grupele de studiu sau activitățile extrașcolare în care se implică, interacțiunile și consecințele acestora. Prin urmare, comportamentul cadrului didactic poate fi de încurajare sau de descurajare a unui comportament manifestat de adolescent. De exemplu, dacă un adolescent își exprimă starea de tristețe și este încurajat de către profesor, el va avea tendința de a-și exprima și pe viitor această emoție; dacă este penalizat de către profesor sau este ignorat, va avea tendința de a elimina acel comportament din repertoriul lui sau îl va manifesta până când capătă interesul pe care îl dorește.
Ne putem da seama foarte ușor de influența reacției profesorului asupra comportamentului adolescentului dacă-l privim cu atenție pe cel din urmă. De multe ori, atunci când manifestă un comportament, adolescentul căută atenția profesorului pentru a vedea dacă este aprobat sau nu, căutând poate în acesta pe părintele care este abuziv sau absent.
Modelarea este un mijloc educativ care constă în prezentarea unor comportamente pe care adolescentul le vede și antrenarea lui în producerea acestora. Dacă dirigintele sau profesorul clasei își exprimă bucuria pentru o acțiune a adolescentului, un succes al lui, prin laude sau îmbrățișări și adolescentul va face la fel cu congenerii; dacă atunci când profesorul este nervos va ridica tonul, adolescentul se va comporta la fel cu ceilalți în astfel de momente, mai ales dacă este același pattern ca și cel parental.
De asemenea, prin modul de exprimare a emoțiilor, adulții comunică adolescenților semnificația unui eveniment, comportamentele care însoțesc diverse reacții emoționale și reacțiile sau consecințele emoției asupra celorlalți (ex. dacă primim o notă mare ne bucurăm; dacă avem o problemă suntem supărați).
Adolescenții au nevoie permanent de ghidajul adultului deoarece este perioada în care învață cel mai mult și își formează latura relațională a personalității. Până vor ști cum trebuie să se manifeste un comportament au nevoie de cineva care să-i ghideze sau să medieze o situație socială dată, exersând-o. În momentul în care vrem să dezvoltăm abilitățile emoționale și sociale la adolescenți trebuie să le oferim oportunități de exersare. Acest lucru se poate realiza foarte ușor deoarece dirigintele și profesorii clasei sunt cei care controlează mediul școlar și influențează modul de manifestare a comportamentului, controlând și oferind modele. De exemplu, dacă profesorul dorește să dezvolte la adolescent comportamentul de cooperare cu ceilalți în rezolvarea unor sarcini le poate da acestora anumite sarcini care vor fi abordate pe echipe, le va citi povesti terapeutice, proverbe sau zicători despre personaje care cooperează pentru a-și atinge scopul comun; le va da sarcini comune și le va reaminti modul în care pot colabora pentru a rezolva situația, lăudându-i pentru modul în care lucrează.
La această vârstă adolescenții își petrec cea mai mare parte a timpului cu cei de aceeași vârstă jucându-se și experimentând. Astfel, jocul social devine un context favorabil pentru dezvoltarea abilităților emoționale și sociale. De aceea, cadrul didactic, mai ales profesorul diriginte, împreună cu psihologul școlar, poate folosi jocul sociodramatic prin care adolescenții pun în scenă situații complexe, fie din viața reală, fie din cea ideală. În cadrul acestui tip de joc adolescenții au ocazia să-și exerseze abilitățile sociale esențiale: să coopereze cu ceilalți adaptându-și comportamentele din cadrul jocului, să fie toleranți față de membrii grupului, să accepte că nu toate lucrurile vor decurge după cum doresc ei, să răspundă adecvat celorlalți, să ajute și să accepte să fie ajutați. De multe ori adolescenții se implică în jocul imaginativ deoarece vor să-i imite pe cei pe care îi au ca modele (adulți semnificativi).
Orice joc imaginativ are două componente: o situație imaginară și un set de reguli care o guvernează; implicându-se într-o scenă imaginară adolescenții învață să diferențieze între gânduri și acțiune și că un comportament este ghidat de anumite gânduri, idei din cadrul jocului. De asemenea, prin faptul că trebuie să respecte regulile pentru a-și atinge obiectivele, trebuie să-și coordoneze comportamentul în funcție de al celorlalți și astfel își dezvoltă abilitatea de autoreglare emoțională și comportamentală, fiind nevoit să-și inhibe impulsurile imediate. Astfel el învață să interiorizeze normele sociale pentru a se conforma unor standarde. Implicarea în jocul simbolic dezvoltă și alte abilități cognitive cum ar fi limbajul nonverbal, exersând abilitățile de luare a deciziei și de rezolvare de probleme. Uneori adolescenții pun în scenă dorințele și sentimentele lor despre ceea ce se întâmplă în viața de zi cu zi. Jocul simbolic îi oferă astfel posibilitatea de a atinge zonele mai sensibile dar despre care și-ar dori să vorbească pentru a le înțelege și aborda.
După ce profesorul s-a asigurat că un comportament a fost modelat și ghidat în mod corespunzător, este important modul în care reacționează în timpul oferirii oportunităților de exersare; dacă dorim ca achiziția să se transforme în performanță ea trebuie urmată de o serie de consecințe (recompense sau pedepse). Doar acestea vor duce la persistența în timp a comportamentului. De exemplu, comportamentul adultului poate fi unul de încurajare sau de descurajare a exprimării emoționale sau a unui comportament social al adolescenților, în funcție de propria maturizare emoțională. Atunci când adulții nu recunosc și nu acceptă emoția adolescentului (ex. „Lasă! Nu fi supărat că trece până te însori!”, „Ce tot plângi acum, că ai luat punctaj mic la concurs!”, „Asta-i viața, câteodată este mai greu, nu trebuie să fii descurajat!”) sau o ignoră (ex. Adolescentul se izolează într-o bancă și nimeni nu merge la el să îl liniștească sau să se intereseze de starea lui), se va simți jenat fiindcă a manifestat emoția respectivă. În acest caz, se simte neînțeles și poate crede că nimănui nu-i pasă de el, putând avea ulterior comportamente de automutilare pentru a scădea anxietatea. Astfel scade probabilitatea ca pe viitor să-și mai exprime emoția de tristețe sau deznădejde, devenind dezadaptat social.
Atunci când un adolescent exprimă o emoție puternică, acesta vrea doar să știe că cineva îl înțelege și că este alături de el, nu caută neapărat o soluție. De aceea este foarte important ca profesorul să-l încurajeze pentru a exprima verbal sau nonverbal emoția respectivă, fie ascultându-l, fie adresându-i mai multe întrebări, în scopul clarificării emoției sau situației.
La baza oricărei intervenții stă realizarea unei relații pozitive, deoarece adolescenții, mai mult decât la oricare altă vârstă, au nevoie să se simtă înțeleși, acceptați, iubiți, să simtă că lumea este un loc sigur, că oamenii sunt predictibili și că ei merită să fie iubiți, indiferent de performanțele pe care le obțin.
Factorii care contribuie la realizarea unei relații pozitive a cadrelor didactice cu adolescenții sunt: acordarea atenție pentru fiecare adolescent; implicarea în activități educative și distractive (glume, jocuri, concursuri) care să le promoveze calitățile; cunoașterea intereselor fiecăruia și realizarea unor discuții despre aceste preocupări; recunoașterea greșelilor făcute de adult atunci când este cazul; manifestarea unor gesturi care exprimă afecțiunea față de adolescent (zâmbet, laudă, strângere de mână); abordarea unui ton serios atunci când adolescentul povestește ceva important pentru el, chiar dacă știm că e firesc la această vârstă și va trece; stabilirea contactului vizual pentru a înțelege corect intențiile sale; salutarea la intrarea în spațiul clasei și rostirea numelui acestuia atunci când este abordat, fără a folosi cuvinte jignitoare sau porecle; memorarea unor informații personale (situația din familie, dacă este cazul, activitățile preferate) și utilizarea acestora în conversația cu el; oferirea de laude și încurajări pentru progresele înregistrate; oferirea de oportunități de a lua decizii și asistarea lui în realizarea alternativei alese; ascultarea lui cu atenție și până la capăt atunci când ne vorbește; participarea la jocurile de echipă în cadrul activităților extrașcolare, pentru a crește gradul de acceptare și valorizare interpersonală.
3.4. Inteligența emoțională în alegerea și dezvoltarea carierei
Inteligența emoțională joacă un rol important în multe domenii. Se vorbește din ce în ce mai mult despre oportunitățile de dezvoltare a carierei și aptitudinile necesare succesului. Astfel, în lucrarea ”Career Smarts: Jobs With a Future”, 1997, scrisă de Martin Yate, se vorbește despre rolul inteligenței emoționale în planificarea carierei, analizând nivelurile de inteligență emoțională necesare pentru fiecare stadiu al carierei. El explică acest fapt prin aceea că anumite posturi nu necesită un înalt grad de inteligență generală, ci se concentrează asupra unor responsabilități care pot fi îndeplinite individual sau prin lucru în echipă, prin metode prestabilite. Aceasta înseamnă că un înalt nivel de inteligență emoțională poate fi elementul care te diferențiază de ceilalți și te ajută în obținerea succesului. Anumite posturi necesită contacte multiple cu alte persoane sau implicarea în echipe informale. Altele solicită capacitatea de fi empatic și de a-i înțelege pe ceilalți. Dacă nu ai un înalt nivel al inteligenței emoționale, atunci poți considera astfel de posturi ca fiind dificile sau chiar nesatisfăcătoare pentru tine.
În Career Smarts, Jobs With a Future, Martin J. Yate realizează corespondența dintre anumite posturi și nivelul de inteligență emoțională necesară, pe o scală de la 1 la 5, în care 1 reprezintă nivelul minim, iar 5 cel maxim.
Rolul trăirilor emoționale la locul de muncă
Să luăm în considerare sentimente precum frica, neliniștea sau grijile. Să presupunem că este vorba de elevi în anii terminali ai liceului, care trebuie să se hotărască pentru ce carieră să opteze.
Grijile, teama și neliniștea sunt sentimente care pot însemna că ceva nu merge bine, au rol de semnalizare, adaptativ. Grijile pot trage un semnal de alarmă asupra pericolelor viitoare. Când apar griji referitoare la creșterea ritmului de lucru, acestea pot fi folosite în mod constructiv, de exemplu, pot crește orele de somn pentru a fi mai odihniți sau se pot micșora pauzele dintre diferite seturi de acțiuni. Satisfacția este un semnal că lucrurile merg bine. Sentimentele de mulțumire în carieră pot însemna că faci bine ce ai de făcut, că ai ales ”drumul” corect. Sentimentele conțin informații critice de care trebuie să ții cont dacă dorești să fii eficient.
Inteligența emoțională nu poate prezice de una singură succesul în carieră, dar este una din componentele importante. Inteligența emoțională crește șansele de succes, dar nu îl garantează în absența cunoștințelor necesare. Este un lucru bun dacă există, dar și celelalte abilități și competențe sunt importante.
Conform teoriei inteligențelor multiple, nu numai că indivizii posedă numeroase reprezentări mentale și limbaje ale intelectului, ci ei diferă unul de altul și prin formele acestor reprezentații, mărimea lor sau ușurința cu care se folosesc de ele, dar și modul prin care aceste reprezentări pot fi schimbate.
Dacă un adolescent își alege o carieră care presupune un domeniu de cercetare-dezvoltare, aceasta presupune realizarea obiectivelor în domeniul generării de noi idei care să se materializeze în produse, servicii utile (elaborarea strategiilor de dezvoltare a produselor, a tehnologiilor și dezvoltarea în ansamblu a activității). Caracteristica principală a acestei funcții este caracterul inovator care asigură adaptarea la necesitățile clienților, dar și la evoluția științei și tehnicii. Putem spune că pentru a avea succes în astfel de activități, un nivel dezvoltat al inteligențelor de tipul vizual-spațială, vizual-lingvistică, logico-matematică și interpersonală este foarte important.
Nu putem neglija faptul că, în general, activitățile de cercetare-dezvoltare se desfășoară în echipe, rareori aceste responsabilități fiind delegate sau atribuite la nivel individual. În acest sens, tipuri de inteligență precum inteligența verbal-lingvistică și inteligența interpersonală (abilitatea de a folosi cuvintele și de a comunica, precum și abilitatea de a-i înțelege și de a relaționa cu ceilalți) sunt necesare stabilirii unei atmosfere deschise, de cooperare și înțelegere în cadrul grupului.
Dacă un adolescent își alege o carieră care presupune un domeniu de producție este important să știe că trebuie să fie pregătit să transforme obiectul muncii în produse, servicii finite destinate vânzării către clienți, iar pentru aceasta are nevoie de un nivel dezvoltat de inteligență vizual-spațială, logico-matematică și kinestetică. De asemenea, necesită muncă în echipă, fapt pentru care inteligența interpersonală joacă un rol important în atingerea obiectivelor comune de grup.
Dacă un adolescent își alege o carieră care presupune un domeniu comercial, care include activități de desfacere și marketing, competențe precum cele verbal-lingvistice, muzicale, interpersonale și intrapersonale (abilitatea de auto-reflecție și de conștientizare a propriului eu) aduc un aport considerabil dacă ne gândim la abilități individuale de genul creativitate, persuasiune, ambiție, capacitate de negociere, deci înglobează toate tipurile de inteligență amintite de Gardner.
Dacă un adolescent își alege o carieră care presupune domeniul financiar-contabil trebuie să știe că acesta cuprinde activități care au un pronunțat caracter de sinteză, evidențiind în expresie monetară aspectele economice ale activității întregii instituții. Prin însăși natura acestor activități se relevă faptul că trăsătura dominantă care trebuie avută în vedere în cazul acestor profesii este inteligența logico-matematică, adică abilitatea de a folosi rațiunea, logica și numerele, dar și pe cea interpersonală deoarece va lucra în echipă și uneori cu publicul. Gardner susține că orice persoană are un anumit coeficient din fiecare dintre aceste inteligențe, singurul lucru care face diferența fiind modalitățile în care acestea variază sau se combină.
Dacă un adolescent își alege o carieră care presupune selecția de personal, abilitățile pe care trebuie să le aibă sau să și le dezvolte sunt foarte complexe pentru că fiecare om este unic. Activitățile cuprinse în cadrul acestei ocupații sunt determinarea necesarului de personal, recrutarea, evidența personalului, aprecierea și promovarea, recompensarea și sancționarea angajaților, pregătirea și perfecționarea, protecția și igiena muncii, activitățile administrative. În condițiile schimbărilor rapide din cadrul organizațiilor și pieței muncii, nivelul ridicat al inteligenței emoționale a devenit un factor important al succesului, care uneori surclasează competența tehnică profesională. De fapt, este o realitate că în prezent angajările se fac pe baza testelor profesionale dar și a interviului, care urmărește să aprecieze tocmai abilitățile emoționale ale individului.
După Daniel Goleman, pentru ca o organizație să meargă bine este necesar să se acorde atenție abilităților emoționale ale membrilor săi, asigurându-se o compatibilitate între aceștia sub raport emoțional – afectiv. Aceștia sunt mai bine priviți în cadrul organizațiilor, sunt mai cooperanți, mai puternic motivați intrinsec și mai optimiști.
Concluzia care se poate extrage este că, pe lângă inteligența „profesională” sau nivelul ridicat al abilităților profesionale, capacitatea unui individ de a fi „inteligent emoțional” aduce acel plus de valoare care transformă un simplu angajat într-un lider în cadrul organizației căreia îi aparține. De aceea, o bună orientare școlară și profesională, care să țină cont nu doar de deprinderi, valori, aptitudini, ci și de trăsăturile de personalitate precum adaptabilitatea, capacitatea de a fi empatic, sociabilitatea, echilibrul emoțional poate asigura succesul absolvenților care ies din viața școlară cu un volum informațional mare pe care trebuie să știe să îl valorifice.
În viață nu primim ceea ce merităm, ci tot ce suntem capabili să cerem, fiind siguri că avem ”bagajul” necesar pentru dezvoltare și promovare personală.
PARTEA a II-a
METODOLOGIA CERCETĂRII
1.1 Obiectivul și ipotezele cercetării
Obiectivul cercetării
Obiectivul prezentei cercetări l-a constituit investigarea influenței inteligenței emoționale asupra dezvoltării morale a adolescenților. M-a interesat să determin în ce măsură inteligența emoțională a adolescenților determină formarea unor trăsături caracteriale pozitive, astfel încât adolescenții cu un coeficient mare al inteligenței emoționale să fie persoane sociabile, perseverente și cu standarde morale crescute, acest
lucru având efecte pozitive și asupra inserției pe piața muncii.
Deoarece nivelul de inteligență emoțională poate fi crescut prin activități de consiliere, am demonstrat că elevii care au particiat la sesiunile de consiliere și dezvoltare personală au avut la finalul perioadei de evaluare scoruri mai mari și capacitate mai bună de gestionare a emoțiilor.
Ipotezele cercetării
Ipoteza generală presupunem că inteligența emoțională infuențează dezvoltarea morală a adolescenților.
Ipoteza 1 – Nivelul inteligenței emoționale a adolescenților influențează formarea unei personalități armonioase, flexibile și adaptate la cerințele grupului școlar și a celui social, în general.
Ipoteza 2 – Nivelul inteligenței emoționale a adolescenților poate crește prin stimulare în cadrul activitățior de consiliere.
1.2. Designul experimental
Măsurarea
Variabile dependente:
Gradul de sociabilitate, reprezentând capacitatea de autoreglare emoțională și comportamentală, empatia, abilitățile sociale ale adolescenților la început și la final, după participarea la activități de consiliere și dezvoltare personală, comparativ cu cei care nu au participat la sesiuni de dezvoltare personală.
Inteligența emoțională a adolescenților caracterizează capacitatea de exprimare a emoțiilor, reglarea și utilizarea lor eficientă, prin conștiință de sine și motivație pentru succes.
Variabile independente:
Stilul parental și educațional poate influența dezvoltarea inteligenței emoționale a adolescenților.
Genul adolescenților poate determina nivelul inteligenței emoționale.
Instrumente
Pentru a măsura inteligența emoțională am folosit două teste de inteligență emoțională pentru adolescenți, adaptate de Mihaela Roco după Bar-On și Daniel Goleman. Primul test, pe care l-am aplicat inițial și final, conține 10 itemi cu patru variante de răspuns.
Itemul 1 – Persoana se află într-o situație critică ce îi amenință viața. Trei dintre variantele de răspuns privesc capacitatea de a fi conștient de emoțiile personale, de a cunoaște situația din punct de vedere afectiv și de a răspunde adevcat, echilibrat la situațiile neobișnuite, critice sau stresante.
Itemul 2 – Un copil este foarte supărat, iar cei care se află în preajma lui încearcă să-l ajute să depășească această stare emoțională negativă. Cei care au un nivel ridicat al inteligenței emoționale, folosesc situația pentru a-i antrena emoțional pe ceilalți, ajutându-i să înțeleagă de unde provine starea emoțională negativă, ce anume îi determină să fie supărați, să înțeleagă ce simt, să observe alternativele pe care le pot încerca pentru a găsi soluții adecvate.
Itemul 3 – Acest item al testului se referă la motivația intrinsecă, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, și capacitatea de a urmări un scop. Este vizată „speranța” ca dimensiune a inteligenței emoționale.
Itemul 4 – Scenariul prezentat se referă la o persoană care are eșecuri repetate. Doar una dintre variantele de răspuns se referă la gradul de optimism al persoanei, care o ajută să persevereze fără a se blama pe sine sau a se demoraliza.
Itemul 5 – În situația prezentată se urmărește comportarea persoanei cu privire la diversitatea etnică, culturală, și doar una dintre variantele de răspuns indică modul optim de a crea o atmosferă deschisă diversității. Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiune asupra lor și prin adoptarea unui model democratic de stăpânire a furiei.
Itemul 6 – Se referă la modul în care se poate calma o persoană furioasă. Varianta corectă de răspuns se referă la capacitatea empatică a persoanei și la modalitățile de stăpânire a furiei.
Itemul 7 – Reprezintă o situație în care unul dintre personaje este stăpânit de agresivitate. Cel mai indicat răspuns în cazul unei dispute puternice este să ia o pauză, interval în care persoana se poate calma, și astfel nu mai distorsionează percepția situației în care se află, nu se mai lansează în atacuri violente pe care le regretă ulterior, după această perioadă de relaxare putând fi mai bine pregătită pentru o discuție productivă.
Itemul 8 – În colectiv trebuie găsită o soluție pentru o problemă delicată. Prin răspunsul dat se arată că membrilor unei echipe trebuie să li se asigure relații armonioase, un climat psihic confortabil care să le permită exprimarea ideilor personale într-un mod natural, degajat și creativ.
Itemul 9 – Un copil se poat afla în situații relativ stresante din cauza timidității sau situațiilor relativ noi, care accentuează starea de teamă. Răspunsul corect vizează implicarea în situații noi și atragerea lor în mod progresiv în relații interpersonale.
Itemul 10 – O persoană care are initiativa schimbărilor în activitatea ei este mult mai pregătită să se angajeze cu plăcere într-un nou gen de acțiune și învață mai repede cum să obțină performanțe superioare. Este important ca cineva să fie capabil să încerce și altceva decât ceea ce face în mod curent, dezvoltându-și astfel unele talente ascunse.
Modul de notare și interpretare a răspunsurilor constă în a aduna punctele corespunzătoare celor patru variante de răspuns de la cei zece itemi, după care se raportează punctajul obținut la etalon.
Scoruri ridicate la acest test au obținut subiecții care au inteligență emoțională ridicată, dar și cei ai căror părinți îi tratează cu încredere și respect, încurajând dezvoltarea personalității. Niveluri mici de inteligență emoțională obțin adolescenții care au părinți ce manifestă nevoie de control, care au tendința de a stabili reguli stricte, monitorizând comportamentul îndeaproape al acestora.
Pe parcursul programului de consiliere, am aplicat un al doilea instrument de evaluare, bateria de teste care vizează nivelul de autoreglare, conștiința de sine, motivația, empatia și abilitățile sociale, cu scopul de a identifica punctele tari care pot fi promovate în activitățile de grup, dar și pe cele slabe pentru a fi remediate. Astfel, numărul de reacții pot corespunde categoriei „Cea mai mare QE”, „Cea mai mică QE” sau „QE medie”, obținând concluzii relevante care vor fi folosite ulterior de profesorii diriginți sau de către părinți.
Lotul experimental
Cercetarea s-a desfășurat pe un lot de 100 de subiecți, diferențiat după variabila vârstă și variabila elevi cu care s-a lucrat / nu s-a lucrat. Astfel, lotul experimental cuprinde 57 de elevi, dintre care 33 de fete și 24 de băieți, iar lotul de control cuprinde 43 de elevi cu care nu s-a lucrat, dintre care 24 de fete și 19 băieți. Diferențiat după variabila clasă, lotul experimental conține 26 de adolescenți din clasa a IX-a și 31 de elevi din clasa a XI-a G, iar lotul de control 16 elevi din clasa a X-a și 27 de elevi din clasa a XI-a C.
Etapele derulării experimentale
Cercetarea a urmat structura consacrată a experimentelor psihopedagogice, ceea ce a însemnat că în grupele de control (clasa a X-a și a XI-a C) relațiile educaționale centrale s-au construit în mod obișnuit pe tot parcursul investigației, fără modificări, în timp ce la grupele experimentale (clasa a IX-a și a XI-a G) relațiile educaționale centrale au fost construite în acord cu ipotezele de lucru, din perspectiva programului de formare.
Cercetarea a cuprins trei etape distincte:
1. Etapa pre-test:
Această etapă constatativă s-a desfășurat la începutul anului școlar 2012-2013, țional ”C.Negri” Tîrgu – Ocna, județul Bacău și a avut în vedere stabilirea gradului de comparabilitate statistică între loturile experimentale și cele de control, din perspectiva variabilelor dependente.
2. Etapa experimentală propriu-zisă a presupus introducerea la grupurile experimentale a variabilei independente, respectiv a unui mod de acțiune din perspectiva programului de formare, în timp ce la grupurile de control s-a acționat la fel ca înainte. Implementarea programului a reprezentat nucleul etapei experimentale, respectiv realizarea cercetării și dezvoltării personale a elevilor. Programul a debutat în semestrul al II-lea al anului școlar 2012-2013 și s-a derulat prin activități de consiliere psihologică, activități școlare și extrașcolare până la sfârșitul semestrului al II-lea al anului școlar 2013-2014. Etapa experimentală propriu-zisă a avut în vedere realizarea grupelor de lucru în funcție de afinitățile elevilor, dar și de nivelul inițial al coeficientului de emoționalitate. Inițial, elevii se grupaseră distinct pe coeficienți mici, medii și mari ai EQ, dar am intervenit asertiv și am inclus în grupe elevi care aveau coeficienți din toate grupele de nivel de EQ, deoarece este binecunoscut faptul că prin contaminare, evoluția se realizează mai ușor în grupele eterogene, decât în cele omogene, fiind mai implicați să-și dezvolte abilitățile pe care colegii lor le manifestau cu naturalețe și îi ajutau să obțină succes relațional. După începerea efectivă a programului de consiliere pentru dezvoltare rațional – emoțională, am aplicat bateria de teste care evidențiază componentele inteligenței emoționale (autoreglare, conștiință de sine, motivație, empatie și abilități sociale) pentru identificarea punctelor tari și slabe ale elevilor din grupele experimentale și din cele de control. Un aspect important al programului a constat în implicarea părinților din grupele experimentale în construirea unor relații educaționale focusate pe promovarea abilităților emoționale ale adolescenților și în cadrul familiei, nu doar în activitățile școlare. În calitate de consilier școlar am organizat lectorate tematice cu părinții, în colegiu, pentru a-i motiva să sprijine demersul formativ inițiat în școală, la acest nivel fiind necesară stabilirea unei relații de parteneriat între toți agenții implicați în schimbare (elevi, părinți, cadre didactice). Activitatea grupelor de control s-a desfășurat fără a fi influențată de aceste variabile atât pentru copii, cât și pentru cadre didactice și părinți. Cu ajutorul observației participative am surprins modul de construire a relațiilor educaționale în grupele de control, în paralel cu grupele experimentale.
3. Etapa re-test
Această etapă a constat în măsurarea nivelului EQ pe ambele grupuri, folosindu-se aceași probă. Etapa s-a desfășurat la finalul semestrului al II-lea al anului școlar 2013-2014 și a avut ca obiectiv fundamental analiza comparativă a evoluției eleviilor sub aspectul dezvoltării emoționale, al performanțelor sociale, a situației conduitelor deviante pe de o parte, și a rezultatelor obținute de cadrele didactice și de părinți din perspectiva construirii relațiilor educaționale, pe de altă parte, în ceea ce privește implicarea în activități pro-sociale (voluntariat, activități de ecologizare și ajutorare a părinților).
La finalul anului școlar au fost aplicate din nou testele screening la loturile experimentale și de control, pentru a urmări evoluția lor și impactul programului de formare asupra beneficiarilor din grupele experimentale și de control. Ulterior au fost comparate datele inițiale cu cele finale și s-a stabilit relevanța diferențelor obținute, ceea ce a condus la confirmarea ipotezelor cercetării.
1.3. Prezentarea și analiza datelor obținute s-a realizat astfel:
Ilustrarea compoziției eșantionului pe grupe.
Evidențierea nivelului de inteligență emoțională inițială și finală a adolescenților;
Verificarea influenței nivelului inteligenței emoționale asupra variabilei dependente participarea la programul de consiliere.
Corelația dintre variabilele inteligența emoțională a adolescenților care au urmat un program de consiliere și dezvoltarea lor personală și socială.
Verificarea ipotezelor
Ipoteza 1
Presupunând că nivelul inteligenței emoționale a adolescenților influențează formarea personalității și adaptarea la cerințele grupului școlar și social, pe baza analizei statistice s-a constatat că există un efect principal al variabilei stil educațional asupra variabilei performanță socială (vezi Anexa 3). În graficele care urmează sunt exemplificate aceste lucruri pe grupe de lucru (experimental și de control), inițial și final, pe eșantioane fete și băieți cu același nivel al EQ.
Grafic comparativ pe grupe de lucru, clasa a IX-a – experimental și a X-a – de control
Rezultate importante s-au obținut la testele care evidențiază componentele inteligenței emoționale (autoreglare, conștiință de sine, motivație, empatie și abilități sociale), identificând punctele tari și slabe care sunt relevante pentru inserția în grup. Din analiza rezultatelor elevelor C.D. din grupul experimental și A.O. din grupul de control, care au înregistrat inițial valori mici egale, la final se observă că A. O. din grupul de control realizează un progres față de C.D. cu care s-a lucrat, deoarece și A. O. a particiat la activități de consiliere pentru alte problematici decât pentru inteligență emoțională, precum și la activități extrașcolare care au avut impact asupra dezvoltării sale emoționale. Deci nivelul EQ este influențat de implicarea în orice fel de activități care vizează dezvoltarea personală.
Altfel, C.D. are un nivel de autoreglare mai bun decât A.O., conștiință de sine crescută și empatie. Pe când A.O. are scoruri mai bune la motivație și la abilități sociale.
Elevii P.A. din grupul experimental și C.M. din grupul de control, au înregistrat valori mici ale EQ inițial și le-au păstrat până la final, iar în ceea ce privește componentele inteligenței emoționale, punctele tari ale lui P.A. sunt autoreglarea, conștiința de sine, motivația și empatia, iar cele slabe sunt abilitățile sociale care sunt relevante pentru inserția în grup și se va continua exersarea lor.
C.M.din grupul de control are un nivel bun de autoreglare, dar la celelalte componente scorurile sunt mici.
Comparând rezultatele obținute de M.M. din grupul experimental și C. I. din grupul de control, deși nivelul EQ inițial este identic, la final nivelul EQ al lui M.M. din grupul experimental a crescut față de al lui C.I. cu 20 de puncte. Se observă că M.M. are scoruri bune la toate caracteristicile EQ, pe când C.I. are scoruri bune doar la conștiință de sine.
Elevul M.O. din grupa experimentală a înregistrat ca și M.M. din grupa de control o scădere a nivelului EQ la finalul perioadei de analiză, dar se observă că M.O. are scoruri mai bune la conștiință de sine, motivație și empatie, comparativ cu M.M. care reușește să obțină scoruri bune la majoritatea componentelor EQ, ceea ce denotă că M.O. nu are în realitate acel scor al EQ (răspuns dezirabil) și de aceea va avea mai mult de lucrat pentru formarea abilităților sociale decât M.M. care este mai realist în ceea ce privește punctele sale tari și slabe.
Grafic comparativ pe grupe de lucru XI G experimental și XI C de control
Din analiza rezultatelor elevelor C.A. din grupul experimental și N.E. din grupul de control, care au înregistrat inițial valori mici egale, la final se observă că C.A. din grupul de control realizează un progres față de N.E. cu care nu s-a lucrat. Rezultate semnificative s-au obținut pentru C.A. la testele care evidențiază autoreglarea, conștiința de sine, motivația și empatia, pe când N.E. are scoruri bune doar la conștiință de sine și abilități sociale.
Elevul D.A. de la grupa experimentală a pornit de la un nivel al EQ de 85 și a ajuns în final la 100, pe când M.C. din grupa de control a pornit și și-a menținut același EQ de 65. Elevul D.A. din grupa experimentală are valori ridicate la toate componentele EQ, comparativ cu M.C.
Eleva M.D. din grupa experimentală are o evoluție de 35 de puncte față de B.B. din grupa de control, la finalul perioadei de cercetare, și valori bune ale conștiinței de sine și empatiei.
Pornind de la nivelul superior de 165 al EQ, M.C. are un progres față de B.G. cu 15 puncte și valori crescute la toate componentele, mai puțin abilități sociale.
Ipoteza 2
Presupunând că nivelul inteligenței emoționale poate fi crescut prin implicarea în activități de consiliere, am evidențiat acest lucru în tabelul care urmează prin redarea procentuală a evoluției EQ inițial și final, pe niveluri de clase și grupe de lucru, astfel:
Analiza comparativă a EQ din grupul experimental și de control în etapa inițială și finală
Analiza comparativă a EQ din grupul experimental și de control în etapa inițială
Analiza comparativă a EQ din grupul experimental și de control în etapa finală
Rezultatele obținute indică faptul că participarea la activități de consiliere influențează în mod direct nivelul inteligenței emoționale a adolescenților, indiferent de implicarea părinților sau a cadrelor didactice. Astfel, adolescenții care participă la activități de consiliere au inteligență emoțională semnificativ mai crescută, comparativ cu adolescenții care nu au participat la programe de consiliere. În plus, atunci când elevii cu nivel scăzut de inteligență emoțională, au participat la activități de consiliere, au avut creșteri semnificative ale nivelului inteligenței emoționale și s-au implicat în mai multe activități cu impact social, comparativ cu cei cu care nu s-a lucrat în mod special și la care s-a observat o scădere a nivelului inteligenței emoționale și o mai slabă implicare în activitățile pro-sociale.
Există o corelație între inteligența emoțională a adolescenților și performanța socială și relațională a acestora, în sensul că adolescenții cu inteligență emoțională ridicată vor avea performanțe sociale mai ridicate, comparativ cu cei cu inteligență emoțională scăzută, care vor avea performanțe sociale mai slabe.
Există diferențe în funcție de genul biologic al adolescenților în ceea ce privește inteligența emoțională, în sensul că subiecții de gen feminin au inteligență emoțională mai ridicată comparativ cu subiecții de gen masculin, care au inteligență emoțională mai scăzută.
Capitolul II
Modalități de utilizare a inteligenței emoționale
în lucrul cu adolescenții
„Omul care se cunoaște știe ce îi este folositor, deosebește ceea ce poate face de ceea ce nu poate, lucrează ce-i stă în putință, face rost de cele de trebuință și trăiește fericit, ferindu-se de ce e peste puterile lui, înlăturând greșelile și nenorocirea”. (Xenofon)
Identificarea și calibrarea nevoilor individuale la nevoile grupului școlar
Dezvoltarea emoțională în grupul clasei cuprinde recunoașterea și exprimarea adecvată a emoțiilor, înțelegerea și reglarea lor, deoarece dobândirea competențelor emoționale asigură adolescentului sănătatea emoțională și morală ulterioară care îl vor ajuta în viața socială și profesională.
Astfel, principalele competențe emoționale pe care cadrele didactice trebuie să le formeze adolescenților sunt recunoașterea și exprimarea emoțiilor, înțelegerea emoțiilor, reglarea emoțională.
Emoțiile sunt “furnizoare” de informații atât pentru adolescentul care trăiește aceste emoții, cât și pentru cei din jur, colegi, profesori sau părinți. Când este furios, transmite celor din jur un mesaj emoțional negativ. De exemplu, poate spune “sunt furios” sau își poate da seama de această trăire din cauza stării de tensiune a mușchilor, lacrimilor de furie sau ochilor “încruntați”, a oboselii accentuate, pierderea capacității de concentrare sau incapacitatea de a avea un somn odihnitor. Prin aceste semne, comunică celor din jur care este starea emoțională și de cele mai multe ori aceștia vor reacționa în concordanță (instinctul de conservare ne dictează să nu ne apropiem de persoana respectivă atâta timp cât este furioasă). Recunoașterea greșită a mesajului atrage după sine dificultăți în relațiile colegiale, sociale și școlare. De exemplu, un adolescent poate avea probleme dacă nu recunoaște furia de pe fața mamei sau a colegului pe care l-a șicanat și o ignoră continuând să exercite comportamentul indezirabil. Consecința este ușor de ghicit: pedepsirea acestuia și repararea prejudiciului.
Exprimarea adecvată a emoțiilor este foarte importantă în interacțiunile din viața școlară și contribuie la menținerea unei comunicări adecvate și constructive. Exprimarea neadecvată a emoțiilor negative (ex. furie, frică, tristețe) prin agresivitate fizică sau verbală determină separarea sau izolarea de acea persoană, apărând elevii marginalizați sau respinși. Este știut faptul că adolescenții care manifestă frecvent emoții pozitive au mai mulți prieteni și sunt mai îndrăgiți de colegi. De asemenea, că acei adolescenți care se comportă agresiv sau au atitudini de superioritate au dificultăți în a recunoaște și a înțelege emoțiile celorlalți într-o situație și sunt respinși de grupul majoritar.
Pentru ca părinții și cadrele didactice să înțeleagă mai bine ce presupune recunoașterea și exprimarea emoțională voi detalia fiecare componentă acesteia.
√ Identificarea emoțiilor pe care adolescentul le trăiește în diverse situații
De cele mai multe ori, atunci când întrebăm pe cineva cum se simte, se rușinează și răspunsul este ”bine” sau ”rău”, iar dacă îl rugăm să detalieze întâmpină dificultăți în a denumi exact emoția trăită, și o înlocuiește cu ce gândește despre acel lucru. Aceasta se întâmplă deoarece nu suntem obișnuiți să vorbim despre ceea ce simțim. Orice emoție cuprinde o latură biologică, mentală și una comportamentală. Componenta biologică reprezintă reacția organismului față de un eveniment intern sau extern. De exemplu, dacă auzim un zgomot brusc, ne putem speria, simțim cum ne bate inima, transpirăm, simțim că stomacul ni se strânge, simțim cum tremură mâinile etc. Componenta menală se referă la gândurile care au declanșat emoția, iar componenta comportamentală, la modul în care ne exprimăm emoția.
Emoțiile adolescenților trăite în grupul clasei pot fi clasificate ca pentru noi toți în pozitive și negative. Emoțiile pozitive sunt bucuria, încântarea, entuziasmul, nerăbdarea, iar emoțiile negative sunt tristețea, supărarea, furia, nervozitatea. Odată ce adolescenții achiziționează abilitățile sociale de manifestare a emoțiilor, ele încep să fie exprimate adecvat. Înainte de achiziționarea lor, când erau supărați pe cineva sau pe ceva, fie începeau să plângă, fie începeau să agreseze persoana sau situația care le-a provocat supărarea. După ce învață să-și exprime verbal emoția pe care o simt “sunt supărat”, “furios”, ”fericit”, ”îndrăgostit” sunt mai împăcați cu sine și cu ceilalți pentru că vor reuși să înțelelagă de ce se simt așa și ce pot face pentru a schimba acest lucru în ceva bun pentru ei și pentru ceilalți.
√ Identificarea emoțiilor altor persoane (colegi, părinți, profesori) în diverse situații.
Abilitatea de a identifica emoțiile celorlalți contribuie la menținerea unei relații constructive între persoane. Noi ne alegem ca prieteni pe acei oameni care sunt sensibili la emoțiile pe care le trăim. De aceea și adolescenții învață să se gândească la ceilalți, cu condiția ca adulții din jurul lor să discute cu ei despre emoțiile și comportamentele lor, pentru ca acest lucru să devină ceva firesc. Deoarece suntem bombardați cu multe mesaje emoționale, unele contradictorii, adolescenții trebui să învețe să le aleagă pe acelea care îi ajută în adaptarea socială.
√ Recunoașterea emoțiilor pe baza componentei nonverbale (expresia facială și postura). Emoțiile se exprimă nonverbal prin expresia facială, tonul vocii, postura corpului și reacții neurovegetative, iar adolescenții învață foarte repede expresiile emoționale specifice anumitor situații din grupul clasei și caracteristicile nonverbale ale exprimării emoțiilor, cu condiția exersării lor.
De aceea, sunt profesori la care este liniște și o atmosferă constructivă de lucru, și există respect, chiar dacă profesorul este considerat mai sever, pentru că elevii știu că atunci când se încruntă sau are anumite gesturi nu este bine pentru relația dintre ei dacă vor continua comportamentul indezirabil.
Deși acești indici sunt influențați de cultura fiecărei familii din care provin elevii, există câteva repere generale care pot fi regăsite în majoritatea situațiilor, ca de exemplu:
Răspunsul la mesajele nonverbale este la fel de important ca în cazul mesajelor exprimate verbal și trebuie să fie acordate ca instrumentele dintr-o orchestră. Nu se poate desluși înțelesul unei priviri ursuze, al unui zâmbet larg sau al unui chip înduioșător doar prin simpla ascultare a mesajului vorbit. Expresiile comportamentale spun de multe ori mai mult decât cuvintele. De aceea, trebuie să învățăm elevii să descifreze ce se găsește în spatele cuvintelor spuse pentru a avea relații mai armonioase în grupul clasei. Atunci când cineva manifestă o emoție este important să-l conștientizăm de modificările corporale care au loc – „Modul în care te încrunți îmi spune că nu ești de acord cu mine”. Acest lucru înseamnă a învăța critica constructivă; că nu suntem de accord cu ideea lor, nu cu persoana lor, putând rămâne în continuare în relații amiabile.
√ Transmiterea verbală și nonverbalăa mesajelor afective
Odată cu însușirea limbajului nonverbal, adolescenții pot învăța să transmită mesaje afective în mod convingător și sincer.
√ Numerea situațiilor în care apar diferențe între starea emoțională și exprimarea ei externă
După ce adolescenții au învățat în orele de consiliere psihologică cele două componente ale emoției (exprimarea verbală și nonverbală) pot identifica situații în care există diferențe între ceea ce spun și ceea ce transmit nonverbal. Această abilitate este utilă în cadrul interacțiunilor sociale, deoarece pot realiza astfel diferența dintre emoțiile trăite și cele exprimate, atât ale lor, cât și ale celorlalți. De exemplu, un adolescent este mirat dacă vede că îi face unei colege un cadou, iar aceasta se emoționează puternic și lăcrimează. Acesta poate înțelege mai multe lucruri complet diferite, în funcție de maturitatea sa emoțională (”Nu i-a plăcut și s-a supărat pe mine, e furioasă” sau dimpotrivă ”S-a emoționat pentru că e foarte fericită de gestul meu”), cerând confirmări.
Un exemplu relevant în care se manifestă această abilitate este „șantajul emoțional” practicat de unii adolescenți care deranjează orele, plâng ”la comandă”, se rănesc doar pentru a obține ceea ce doresc sau doar atenție. Aceștia utilizează exprimarea emoțională ca pe un instrument pentru a-și atinge obiectivele.
√ Exprimarea empatiei față de alte persoane
Empatia este definită ca abilitatea de a înțelege emoțiile altei persoane. Se poate observa diferența dintre doi adolescenți în ceea ce privește capacitatea de a empatiza, în situația în care, de exemplu, un coleg este trist și stă izolat, tăcut într-un colț. Astfel, unii nu par să-i observe comportamentul, în timp ce alții se îngrijorează și îl întreabă ce are, cu ce îl pot ajuta, sau chiar încearcă să rezolve ”problema” în locul lui.
√ Exprimarea emoțiilor complexe precum încântarea, mândria, jena, vinovăția, rușinea.
La această vârstă, adolescenții încep să nu mai manifeste fățiș acest tip de sentimente, și nu pentru că nu le simt, ci pentru că doresc să demonstreze că sunt maturi și trebuie să fie luați în seamă de adulți. De exemplu, unii adolescenți se simt rușinați dacă sunt atinse subiecte delicate pentru ei în fața persoanelor străine, se fâstâcesc, refuză să spună că știu despre ce e vorba dar ulterior cer informații suplimentare dacă adultul le inspiră încredere și păstrează confidențialitatea.
√ Particularitățile fiecărei persoane în cadrul interacținilor sociale
Se poate observa că adolescenții discută diferit cu colegii de la școală față de adulții cu care interacționează, și altfel cu adulții cu care relația e deja clarificată și știu la ce să se aștepte. Acest lucru indică faptul că de cele mai multe ori, ei țin cont de particularitățile fiecărei persoane în exprimarea emoțiilor și aleg instinctiv adulții care îi pot suplini pe părinți. De exemplu, dacă un copil îi va spune unui coleg de clasă „mă enervezi”, nu același lucru îi va spune dirigintei sau unei alte profesoare, ci va încerca ori să ascundă ce simte și gândește, ori să se manifeste politicos și rezervat.
Înțelegerea emoțiilor elevilor noștri presupune denumirea emoției, asocierea cu ceea ce simte, identificarea cauzei emoției și identificarea consecințelor exprimării ei într-un fel sau în altul.
√ Identificarea cauzelor emoțiilor
Înțelegerea cauzalității emoțiilor este un proces destul de dificil din cauza tendinței oamenilor de a considera cauza ca fiind un eveniment. Emoția este determinată de modul în care o persoană interpretează, în mod particular, la nivel mental, evenimentele. Dacă emoția ar fi determinată de situație, atunci toți cei care se află într-un anumit context trebuie să simtă la fel, dar știm că nu este așa. Să analizăm exemplul următor: doi adolescenți trec pe stradă pe lângă un câine; unul gândește “ce câine frumos, seamănă cu al meu” și se va simți încântat, altul își va spune “uite un câine vagabond care trebuie bătut ca să nu mă muște”. În concluzie, gândurile și amintirea unor antecedente sunt cele care ne provoacă diferite stări emoționale. Orice emoție are o componentă biologică ce apare ca o reacție la evenimentele externe petrecute în jur.
Înțelegerea cauzalității emoțiilor poate fi educată la adolescenți prin discuții constructive despre situații în care o persoană are o reacție emoțională în funcție de consecințele relaționate evenimentului (reale sau imaginate).
√ Numirea consecințelor emoțiilor într-o situație
Acest lucru se referă la capacitatea de a-și imagina ce se va întâmpla după exprimarea emoției. De exemplu, Georgică știe că dacă îi va lua cartea lui Radu și i-o va arunca pe geam, acesta va fi trist, eventual se va enerva și va țipa la el, îl va lovi sau îi va vorbi urât, sigur nu vor mai fi nici în relațiile ”călduțe” de până atunci.
Reglarea emoțională este procesul prin care reacțiile emoționale sunt monitorizate de către profesor sau diriginte, cu scopul de a fi evaluate și modificate prin comportamente specifice și activități construcitive pentru atingerea unor scopuri educaționale. Reglarea emoțională este un proces de adaptare dinamică a comportamentelor emoționale la situațiile din viața de zi cu zi. Abilitatea adolescenților de a-și regla emoțiile, în cadrul interacțiunilor din grupul clasei, în mod eficient, este principalul scop al dezvoltării socio-emoționale, deoarece acest proces are un rol protector asupra sănătății mentale și sociale.
Abilitatea scăzută de reglare emoțională este asociată cu emotivitate negativă ridicată (frică, furie), ceea ce își va pune amprenta asupra funcționării lor cognitive, sociale și profesionale ulterioare. Un rol important în succesul școlar îl are capacitatea adolescentului de a ignora stimulii distractori, de a se concentra pe sarcină, de a respecta instrucțiunile educative și de a ști să își organizeze munca. Toate aceste aspecte sunt direct relaționate cu abilitatea lui de a-și regla emoțiile. El trebuie să învețe să își amâne dorința imediată de a primi plăcerea (nevoile hedoniste) pentru a se focaliza pe sarcina de învățare primită și să își regleze frustrarea determinată de realizarea unui comportament nedorit, dar cerut de adult. Chiar și în timpul jocului didactic, adolescenții trebuie să-și inhibe anumite impulsuri pentru a urma regulile jocului și pentru a fi acceptați de ceilalți.
Studiile indică faptul că relația dintre părinți, educatori și adolescenți este crucială în reglarea emoțională, realizându-se fie prin verbalizarea de către adult, pe care treptat o adoptă și adolescentul, fie prin interacțiunea cu ceilalți în cadrul jocului didactic. Cu cât adolescentul are un limbaj emoțional mai bine dezvoltat, cu atât este mai probabil să-și regleze emoțiile și comportamentul într-un mod adecvat în timpul activităților școlare competitive. Concordanța dintre reglarea trăirii emoționale și reglarea comportamentală a exprimării emoționale optimizează procesul de reglare emoțională și conduce la formarea unor comportamente prosociale, în acord cu obiectivele educative ale activităților școlare.
Identificarea adolescenților cu inteligență emoțională crescută și promovarea acestor abilități în activitățile sociale
Identificarea în grupul clasei a elevilor care au niveluri crescute de inteligență emoțională se poate realiza cu ușurință de către profesorul diriginte sau profesorul psiholog prin următorii indicatori: modul în care își identifică, își înțeleg, își folosesc și în consecință reușesc să-și gestioneze emoțiile.
Pentru a putea spune că un adolescent are inteligență emoțională peste medie trebuie:
Să își identifice emoțiile, adică să fie conștient de propriile sentimente și emoții astfel încât să nu fie “orbit” de sentimente prea puternice sau cu care să creadă că nu s-a mai întâlnit niciodată; să fie conștient și de sentimentele celorlalți pentru că aceasta constituie un punct cheie în lucrul cu oamenii și în flexibilizarea conduitei în funcție de oameni și evenimente.
Să își folosească emoțiile în mod creativ, fapt care poate proveni din abilitatea de a genera o anumită stare sau un sentiment potrivit contextului; de a simți “pentru” ceilalți, capacitatea de a fi empatic, care poate proveni din abilitatea de a genera un sentiment pe care celelalte persoane îl percep ca fiind de altruism și întrajutorare.
Să înțeleagă sentimentele, adică să știe ce îi motivează pe oameni și să-i ajute să devină mai buni; să înțealeagă punctul de vedere al celorlalți pentru a avea dialoguri constructive; să înțeleagă și să poată să interacționeze cu membrii grupului, punâdu-și în valoare calitățile.
Să-și controleze emoțiile adică să fie tot timpul conștient de propriile emoții, care conțin informații de valoare, și să le folosească pentru a rezolva problemele; iar când se simte trist să afle cauza și să rezolve problema, rămânând flexibil și pornind de la ideea că orice problemă are cel puțin două modalități de rezolvare. Când este supărat, să afle cauza și să o elimine sau să rezolve problema; iar când are un sentiment de neliniște, să afle cauza pentru care este îngrijorat și să rezolve problema; când are un sentiment de mulțumire, să afle motivul pentru care este vesel și să-l repete, împărtășind bucuria cu ceilalți.
Adolescenții cu nivel crescut / scăzut de inteligență emoțională pot fi identificați după Steve Hein astfel:
Un adolescent cu un înalt nivel de inteligență emoțională:
Își exprimă sentimentele clar și direct, utilizând fraze care încep cu: “Eu simt…”
Nu îi este teamă să își exprime sentimentele
Nu este dominat de sentimente negative precum: teamă, griji, rușine, jenă, dezamăgire, lipsă de speranță, lipsă de putere, dependență, victimizare, descurajare
Este capabil să distingă elementele non-verbale ale comunicării
Lasă sentimentele să îl conducă spre alegeri “sănătoase”
Contrabalansează sentimentele cu rațiune, logică și realitate
Acționează din dorință, nu din sentimentul de datorie, vină, forță sau obligație
Este independent, încrezător în propriile forțe și are un moral puternic
Este motivat intrinsec
Nu este motivat de putere, bunăstare, poziție, faimă sau aprobare
Este în majoritatea timpului optimist, dar totodată realist
Nu internalizează eșecurile
Ține cont de sentimentele celor din jurul său
Vorbește cu nonșalanță despre sentimente, fără a se simți rușinat
Nu se blochează în caz de frică sau îngrijorare
Un adolescent cu un nivel scăzut de inteligență emoțională:
Nu își asumă responsabilitatea propriilor sentimente ci dă vina pe cei din jur
Are dificultăți în formularea propozițiilor care încep cu “Eu simt…”
Nu poate spune de ce se simte într-un anumit fel, sau nu poate spune fără să arunce vina pe altcineva
Atacă, dă vina, comandă, critică, întrerupe, ține prelegeri, dă sfaturi, emite judecăți de valoare despre cei din jur
Încearcă să te analizeze cînd își exprimă sentimentele
Începe deseori propoziții cu “Cred că tu…”
Ascunde informații sau chiar minte în legătură cu sentimentele proprii
Exagerează sau minimalizează propriile sentimente
Îi lipsește integritatea și simțul conștiinței
Poartă ură, nu iartă
Nu îți spune niciodată unde te situezi în raport cu el
Acționează în funcție de sentimente, mai degrabă decât vorbește despre ele
Este insensibil la sentimentele celor din jur
Nu este empatic, nu simte compasiune
Este rigid, inflexibil, are nevoie de reguli clare pentru a se simți în siguranță
Este o persoană “rece”
Nu se gândește la sentimentele celorlalți înainte de acționa
Evită responsabilitatea prin fraze de genul: “Ce era să fac? Nu am avut de ales!”
Poate fi mult prea pesimist, ducând la distrugerea bunei dispoziții a celor din jur
Se lasă “purtat de val” în ciuda bunului simț sau renunță la primul semn de probleme
Se încăpățânează la propriile idei, fiind prea nesigur pentru a fi deschis la noi păreri
Emoțiile bine examinate, bine canalizate și bine folosite de către profesor și părinte pot duce la creșterea performanței adolescenților cu care lucrează, la relații interumane mai bune și la o reducere generală a stresului.
În lucrul la clasă cu adolescenții putem folosi autocunoașterea care presupune să-ți cunoști stările, preferințele, resursele și intuițiile, ca și efectele lor asupra celorlalți. Cele trei competențe pe care le presupune sunt: conștientizarea emoțională (în sensul de a ști ce emoții simți și de ce, de a realiza legătura dintre ele și ceea ce gândești, spui sau faci; de a realiza efectele pe care le au asupra celorlalți și modul în care îți afectează performanța), autoevaluarea realistă și încrederea în sine. Intuiția reprezintă capacitatea de a simți mesajele venite din rezervorul intern de memorie emoțională. Tremurul pe care îl simțim în stomac, este de fapt reacția somatică la semnalul venit din amidgală – zona din creier unde sunt "depozitate" emoțiile și experiențele pe care le-au evocat. Un om care are un grad înalt de autocunoaștere știe de ce este capabil și nu eșuează din cauză că și-a asumat prea multe sarcini. El știe, de asemenea, când să ceară ajutor, va admite cu franchețe eșecurile și le va povesti adesea cu umor, învățând ”lecția”.
Un alt predictor bun este capacitatea de autoreglare care înseamnă să fii stăpân pe propriile stări, impulsuri și resurse. Cele cinci competențe pe care le presupune sunt: autocontrolul asupra emoțiilor și impulsurilor care pot da lucrurile peste cap dacă sunt prea multe în timp scurt sau noi pentru subiect; a fi demn de încredere, păstrând standardele de onestitate și integritate; conștinciozitatea; adaptabilitatea și inovația. ”Emoțiile ieșite de sub control pot face dintr-un un om deștept un prost”, spunea Goleman.
Automotivarea ține de pasiunea pentru muncă, din motive care trec dincolo de bani sau statut și de hotărârea de a urmări atingerea țelurilor. Cele patru competențe pe care le presupune sunt: hotărârea de a realiza ceva – depunând eforturi pentru a îmbunătăți sau atinge standarde de excelență, atașamentul, inițiativa, optimismul – în sensul de a persista în urmărirea țelurilor, în ciuda obstacolelor sau a înfrângerilor.
Empatia înseamnă a fi conștient de sentimentele, nevoile și preocupările celorlalți. Cele patru competențe asociate presupun: să-i înțelegi pe ceilalți și să-i sprijini să se dezvolte; să promovezi diversitatea dintre oameni și să o vezi ca pe o oportunitate; să conștientizezi "politica" – în sensul de a "citi" curenții emoționali și relațiile de putere dintr-un grup.
Abilitatea socială este definită ca priceperea de a induce răspunsurile dorite de la ceilalți. Cele opt competențe țin de: influențarea celorlalți, comunicare, gestionarea conflictelor, capacitatea de a fi lider, calitatea de a fi catalizator pentru schimbare, capacitatea de a construi relații, capacitatea de a colabora și coopera cu ceilalți și capacitatea de a lucra în echipă – în sensul de a crea o sinergie a grupului în urmărirea țelurilor colective.
Dacă primele trei componente ale inteligenței emoționale țin de propria persoană, abilitatea socială, alături de empatie, se referă la priceperea de a negocia în relațiile cu ceilalti. Nu înseamnă doar să fii prietenos, ci să fii prietenos cu un scop: de a mișca oamenii în direcția dorită, obținând acordul asupra unei strategii. Adolescenții care au această abilitate au un cerc larg de cunoștințe și au darul de a găsi un teren comun cu oameni de toate felurile. Ei sunt conștienți că niciun lucru important nu se face singur și au o rețea gata construită atunci cînd e vremea să acționeze.
Capitolul III
Grup de dezvoltare personală folosind tehnici creative pentru creșterea nivelului inteligenței emoționale și maturizarea socială a adolescenților
Sesiunea nr 1
Introducere și bun venit
Ice – breaker: „Reporterul de serviciu”
Membrii grupului se împart în perechi prin numărare. Pe rând, în diadă vor juca rolul reporterului, încercând astfel să afle cât mai multe amănunte unul despre celălalt, timp de un minut. După care fiecare participant își va prezenta coechipierul întregului grup, facilitând astfel intercunoașterea și realizarea coeziunii de grup.
Se prezintă scopurile, obiectivele și modalitățile de finalizare a programului, precum și durata sesiunilor și perioada de desfășurare. Se negociază și se stabilesc regulile grupului.
„Râul cu crocodili”
Obiectiv: Acest exercițiu este folosit pentru discutarea și exersarea încrederii în cadrul relației.
Reguli:
Alege un partener.
Ținându-l de mână, vei putea parcurge împreună cu acesta un traseu prin încăpere.
Partenerul va ține ochii închiși în timpul traversării și va merge la indicațiile pe care le va primi de la celălalt. Este foarte important să nu deschidă ochii.
În ultima fază, se discută despre sentimentele pe care le-au trăit fiecare în rolul de „conducător” și de „condus”. „S-a putut dezvolta încrederea?”, „Ce a ajutat acest lucru?”, „Ce a împiedicat?”, „De ce ar fi avut nevoie fiecare pentru a comunica cu scopul creșterii siguranței relaționale?”
Identificarea așteptărilor și temerilor participanților
Participanții notează pe post-it-uri care sunt așteptările și temerile privind acest program, după care le afișează pe panou.
Evaluarea capacităților emoționale – Test – acadele
Primiți acum o acadea sau la sfârșitul proiectului două. Alegeți!
E considerat un „test” de inteligență emoțională și a fost aplicat pentru a observa cât de bine se vor adapta ca liceeni. Cei care-și pot controla emoțiile și au suficientă răbdare pentru a primi două acadele s-au dovedit nu doar mai capabili din punct de vedere emoțional, ci și mai competenți în viața de zi cu zi, deoarece capacitatea de a amâna satisfacțiile este un aspect al inteligenței emoționale.
Analiza unor mituri despre emoții
”Păreri diferite”
Analizați următoarele afirmații și indicați dacă sunt adevărate sau false. Alegeți unul din răspunsurile cu care sunteți de acord: DA!, NU!, ? (nu sunt hotărât).
Emoțiile negative trebuie ignorate.
A-ți exprima emoțiile este un semn de lipsă de control.
Unele emoții sunt stupide și ridicole.
Bărbații nu își exteriorizează emoțiile.
Celelalte persoane pot să judece mai bine emoțiile și sentimentele mele.
Dacă prietenii nu aprobă modul meu de a simți, înseamnă că nu trebuie să simt astfel.
A-i lăsa pe ceilalți să-ți cunoască emoțiile e un semn de vulnerabilitate.
Concluzii: Miturile sunt convingeri iraționale care influențează deciziile noastre.
Sesiunea nr 2
Antrenarea/dezvoltarea abilităților emoționale (lucru în echipă)
Materiale: foi flip-chart, markere, fișe de lucru;
Echipa 1: Emoții care mă ajută / mă împiedică
Obiectiv: Să învețe să distingă exprimarea sănătoasă / mai puțin sănătoasă a emoțiilor.
Următoarele cuvinte desemnează emoții: IUBIT, SPERIAT, ÎNGRIJORAT, TRIST, RĂBDĂTOR, CONFUZ, NERVOS, JIGNIT, JENAT, GELOS, RUȘINAT, FERICIT, VINOVAT, SCHIMBĂTOR, DESCURAJAT, FRUSTRAT, CURAJOS, SENSIBIL, MÂHNIT, BUCUROS, PLIN DE URĂ, DEPRIMAT.
Sortați cuvintele în AJUTĂ și ÎMPIEDICĂ.
Împărtășiți experiențele pe măsură ce sortați cuvintele.
Emoțiile care ajută sunt cele care ne fac plăcere, ne dau energie și conduc la lucruri pozitive. Emoțiile care nu ajută conduc la relații negative cu ceilalți, sentimente negative față de noi, proastă dispoziție, comportamente nepotrivite.
Cer participanților să rezolve sarcinile de lucru și să dea exemple de exprimări „sănătoase” / mai puțin „sănătoase” ale emoțiilor.
Ce fel de emoții ai de obicei?
Ce fel de emoții ți-ar plăcea să ai?
Dați exemple de exprimări „sănătoase” / „nesănătoase” ale emoțiilor următoare: trist, nervos, jignit, gelos, fericit, bucuros.
Cum îți exprimi de obicei emoțiile: într-un mod „sănătos” sau mai puțin „sănătos”?
Concluzii: Distincția dintre aceste două tipuri de exprimări este foarte importantă pentru cei care de obicei nu-și exprimă eficient emoțiile.
Echipa 2: Convingeri raționale / iraționale
Obiectiv: Să învețe să facă distincția între convingerile raționale și cele iraționale.
Explic participanților că în timp ce convingerile iraționale nu au sens, cele raționale au. De exemplu, deși ar fi bine ca ceilalți să se poarte frumos cu noi aproape tot timpul, este puțin probabil ca toți oamenii să fie drăguți cu noi tot timpul. Dacă înțeleg diferența dintre gândirea rațională și cea irațională, vor putea să recunoască mai bine aceste șabloane / stiluri de gândire în viața lor. Să crezi că toți sunt răi este irațional; să înțelegi că doar unul sau doi se poartă urât cu tine câteodată este rațional.
Împart participații în echipe și le dau fișe de lucru;
Le solicit să identifice convingerile raționale și iraționale din lista următoare:
Nu o să am niciodată prieteni.
Dacă trebuie să fiu coleg cu aceștia mai bine mă las de școală.
Aș vrea să merg la mare, așa cum merg și colegii mei, dar înțeleg că nu îmi pot permite.
Toată lumea trebuie să îmi spună lucruri drăguțe.
Dacă nu obțin locul I mă sinucid.
Dacă ar fi într-adevăr prietena mea, ar sta lângă mine și nu lângă alți colegi.
Dacă greșesc o dată, nu înseamnă că sunt un prost.
Toată lumea și toate lucrurile trebuie să fie corecte.
Nu trebuie să greșesc niciodată.
Cum ai explica cuiva diferențele dintre cele două tipuri de convingeri?
Ce fel de convingeri tinzi să ai mai des, raționale sau iraționale?
Identifică exemple de convingeri iraționale!
Concluzie: Convingerile iraționale sunt formulate sub formă de cereri absolutiste sau generalizări exagerate.
Echipa 3: Desen-metaforă „Inteligența emoțională”
Reprezentați printr-un desen – metaforă ce reprezintă pentru voi INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ.
II. „Șterge iraționalul!”- lucru în perechi
Obiectiv: Să-și dezvolte strategii de disputare a gândirii iraționale proprii sau a celorlalți.
Descrierea activității:
Arătați o radieră și inițiați o discuție despre rolul ei (de a șterge sau modifica ceva)
Participanții, grupați în perechi trebuie să citească fiecare convingere irațională și să o șteargă, înlocuind-o cu cea rațională. De exemplu, o convingere irațională ar fi aceea că trebuie să primești un rol într-o piesă de teatru de fiecare dată când dai proba. Convingerea rațională ar fi că uneori primești un rol, alteori nu, dar nu scrie nicăieri că trebuie să primești mereu un rol.
Schimbați convingerea irațională cu cea rațională:
Convingerea irațională: Trebuie să fiu perfect în tot ceea ce fac.
Convingerea rațională:
Convingerea irațională: Toată lumea trebuie să mă placă.
Convingerea rațională:
Convingerea irațională: Dacă greșesc sunt un prost.
Convingerea rațională:
Concluzie: Deși disputarea convingerilor iraționale este un proces dificil, adolescenții pot fi învățați să își pună întrebări pentru a-și direcționa gândirea în sens constructiv.
III. Turul galeriei
Prezentarea produselor activității și observarea lor de către toți participanții.
Evaluare prin graficul termometrului (cum s-au simțit)
Sesiunea nr 3
Ice – breaker:
Momentul 1: „Statuile emoțiilor” – câțiva voluntari vor avea trei roluri: sculptor, statuie și observator. Cel care și-a ales rolul de sculptor, alege un plic cu o emoție, și încearcă să modeleze statuia în funcție de emoția pe care trebuie să o reprezinte, modelându-i expresia facială și postura. Cel care va avea rolul de observator va nota toate modalitățile prin care sculptorul încearcă să exprime emoția. Ceilalți trebuie să identifice emoția exprimată de statuie.
Momentul 2: „Sunetele emoțiilor” – fiecare participant extrage un bilet cu o emoție și încearcă să o reprezinte printr-un sunet caracteristic, fără să folosească cuvinte. Cine va identifica primul emoția exprimată va descrie o situație în care a simțit acea emoție, ce a gândit și cum s-a comportat.
II. Antrenarea / dezvoltarea abilităților emoționale
Experiment emoțional
Obiective:
– să identifice sursa apariției emoțiilor;
– să înțeleagă faptul că emoțiile pot fi controlate intervenind asupra sursei lor.
Descrierea activității: Participanții sunt anunțați că vor participa la un experiment emoțional la care nu este obligatoriu să reușească să facă tot ce le cer, important este să încerce. Astfel, timp de 1-2 minute, trebuie să încerce să fie triști. După ce timpul a expirat, îi întreb dacă au reușit. Îi încurajez să participe la experiment în continuare, cel mai important lucru fiind să încerce. Îi rog ca, timp de un minut sau două să încerce să devină îngrijorați sau temători. După ce timpul expiră, îi provoc la o nouă încercare: timp de 1-2 minute trebuie să încerce să se enerveze. Ultima etapă a experimentului este să încerce să se simtă bucuroși, veseli.
Discutăm pe marginea experimentului cine a reușit / cum a reușit să se simtă conform sugestiilor. De regulă, se gândesc la o situație neplăcută cu care s-au confruntat, își amintesc un eveniment negativ, își imaginează ceva foarte grav sau dimpotrivă, se gândesc la ceva plăcut. Subliniez astfel similaritatea tehnicilor prin care au încercat să respecte instrucțiunile. Cum interpretează această similaritate? De ce au apelat la acea tehnică?
Direcționez discuția spre concluzia conform căreia gândurile noastre sunt răspunzătoare de felul în care ne simțim, deși, de multe ori, am fi tentați să credem că ne simțim într-un fel sau altul din cauza situațiilor cu care ne confruntăm. Dacă pe parcursul experimentului ar fi dorit să modifice starea de tristețe, cum ar fi procedat? Subliniez faptul că, de vreme ce gândurile noastre sunt responsabile de modul în care ne simțim, putem controla emoțiile pe care le avem prin intermediul gândurilor.
Concluzii: Mă asigur că, la finalul exercițiului, participanții au înțeles că sursa emoțiilor sunt gândurile noastre și că, dacă vrem să le controlăm trebuie să controlăm gândurile.
Controlarea emoțiilor
Obiectiv: recunoașterea și asumarea responsabilității pentru propriile emoții
Descrierea activității:
Încep activitatea prin explicarea faptului că adesea îi acuzăm pe ceilalți pentru sentimentele noastre și tindem să acceptăm responsabilitatea pentru sentimentele altor persoane. E important să fii sensibil la problemele altora, dar e mult mai important ca oamenii să învețe să recunoască cine este „responsabilul” unei probleme. De exemplu, dacă nu dorești să ieși cu cineva, iar drept rezultat acea persoană se supără, problema este a persoanei, nu a ta. Dacă nu obții serviciul visat, problema este în exclusivitate a ta, nu a persoanelor care ți-au refuzat cv-ul.
Distribui câte o fișă de lucru fiecărui participant și îi las 5 minute să o completeze.
Discutăm împreună răspunsurile.
Ați acuzat vreodată pe cineva pentru propriile emoții sau, dimpotrivă, ați acceptat responsabilitatea pentru sentimentele altor persoane? Ce presupune acceptarea responsabilității pentru o emoție?
Fișă de lucru
Instrucțiuni: Decideți cine deține controlul în situațiile descrise mai jos:
Refuzați să vă întâlniți cu un coleg și auziți ulterior că acea a ieșit, s-a îmbătat și a fost foarte deprimat.
Un coleg vă roagă să-i spuneți răspunsurile la un test, însă îl refuzați, iar colegul se supără foarte tare.
Concluzii: Înțelegerea modalității de controlare a propriilor emoții reprezintă o bună modalitate de îmbunătățire a controlului personal.
Strategia controlului emoțional: „Emoții puternice”- modelul ABCDE
Obiectiv: dezvoltarea capacității de modificare a emoțiilor negative intense.
Descrierea activității:
Întreb participanții câți dintre ei doresc să elimine sau să modifice emoțiile negative, precum furia, tristețea sau anxietatea. Îi rog să dea exemple de situații în care au încercat să realizeze acest lucru.
Distribui câte o fișă de lucru fiecărui participant și le explic faptul că aceasta ilustrează o alternativă care poate fi utilizată atunci când au emoții negative intense. Îi rog să împărtășească un EVENIMENT în coloana A a unui tabel, după care identifică EMOȚIILE ȘI CONSECINȚELE COMPORTAMENTALE asociate acestora (în coloana C); STABILIȚI CONVINGERILE IRAȚIONALE care au contribuit la emoțiile acelei persoane și scrieți-le în coloana B.
Arăt că, atunci când există aceste emoții, convingerile care le însoțesc pot fi exagerări, autoacuzări, comenzi.
Arăt că își pot pune reciproc ÎNTREBĂRI PROVOCATOARE SAU POLEMIZANTE (vor fi notate în coloana D), pentru a acoperi diverse lacune din gândire. Aceste întrebări fac convingerile mai sensibile, provocând un nou efect (coloana E). Procedând așa nu presupune faptul că emoția va fi neapărat de bucurie, însă poate deveni mai puțin intensă și negativă. Rog participanții să se gândească la un exemplu personal și să realizeze același proces pe fișa de lucru.
Discuții: Considerați că această strategie poate funcționa la diminuarea emoțiilor negative? Ați folosit vreodată acest lucru pentru a face față emoțiilor negative? Dacă da, în ce măsură v-a ajutat? Cum puteți aplica aceste informații la situațiile personale?
Concluzii: Demonstrarea metodei ABCDE reprezintă o modalitate bună de însușire a unor abilități emoționale și de obținere a controlului emoțional.
Gânduri și emoții
Obiectiv: Recunoașterea faptului că problemele emoționale sunt cauzate de către gânduri.
Materiale: Fișa de lucru „Gânduri și emoții”, hârtie și creion
Descrierea activității:
După ce explic obiectivul acestei activități, distribui fișele de lucru și le cer participanților să-și imagineze că situațiile prezentate au avut loc și ei au făcut parte din ele, astfel că trebuie să identifice ce anume simt în fiecare caz în parte.
Ascult răspunsurile tuturor la prima situație și explic faptul că emoțiile nu apar pentru simplul fapt că a avut loc un eveniment, ci pentru că noi îi oferim o interpretare particulară atunci când ne raportăm la acea situație.
Ajut participanții să identifice ce anume ar fi putut gândi referitor la prima situație. De exemplu, dacă ar fi fost supărați sau furioși, se putea să fi fost de părere că X nu a avut niciun drept să facă ceea ce a făcut, că situația este groaznică și că viața lor s-a sfârșit deoarece nu pot face Y. Pe de altă parte, dacă s-ar gândi că nu contează atât de mult, n-ar mai fi atât de supărați. Arăt că interpretarea pe care o dăm situației este cea care determină emoțiile, nu evenimentul în sine. Cer participanților să identifice și să discute cazuri personale cu care se confruntă efectiv în relaționarea cu ceilalți.
Discuții: Ce se întâmplă cu emoțiile dacă schimbați convingerile și gândurile care stau la baza lor? Considerați că vă puteți schimba gândurile cu privire la toate situațiile? V-ați schimbat vreodată emoțiile cu privire la o situație anume, modificându-vă gândurile? Cât de mult v-a ajutat acest lucru? Cum puteți aplica în lucrul cu ceilalți informațiile prezentate în această activitate?
Concluzii: Înțelegerea relației dintre gânduri și emoții duce la creșterea controlului emoțional asupra evenimentelor.
Mecanismele de apărare
Obiectiv: Înțelegerea modalității în care mecanismele de apărare relaționează cu problemele emoționale
Descrierea activității:
Explic faptul că mecanismele de apărare sunt ca niște ziduri pe care le construim pentru a-i ține pe alții în afara lor, pentru a ne simți în siguranță sau pentru a ne ajuta să evităm confruntarea cu anumite sentimente sau persoane în situații particulare. Spre exemplu, a te enerva atunci când ești speriat, a bea prea mult atunci când ești nefericit.
Împart grupul în grupuri de 4-5 participanți, numesc câte o persoană în fiecare grup care să noteze ceea ce zic ceilalți membri și le cer să găsească mecanisme de apărare pe care ei, prietenii lor sau alte persoane din mediul lor le utilizează. Împărtășim exemplele grupurilor și reținem modalitățile concrete de operare.
Discuții:
Considerați că mecanismele de apărare sunt folosite des? În ce scop?
Considerați că utilizați mecanismele defensive în scopul mascării propriilor emoții? Oferiți exemple.
Ce mecanisme defensive proprii v-ar plăcea să eliminați? Cum anume considerați că puteți realiza acest lucru?
Concluzii: Identificarea mecanismelor defensive crește conștientizarea și încurajează abordări directe ale situațiilor problematice.
Acceptarea emoțiilor dureroase
Obiectiv: Identificarea modalităților de a face față unor emoții dureroase.
Materiale: Decupaje din ziare în care se sugerează modalități în care oamenii fac față emoțiilor dureroase (sfaturi, anunțuri din partea unor grupuri de suport, articole despre cum acceptă situația persoanele care suferă de boli în faze terminale).
Descrierea activității:
Împart participanții în grupuri egale și distribui câteva articole fiecărui grup, după care le cer să discute referitor la emoțiile și sentimentele dureroase implicate, precum și cu privire la modalitățile în care au făcut față situațiilor cei implicați. Împărtășim modalități de adaptare descoperite în articole, precum și alte soluții personale.
Discuții:
Considerați că anumite metode de adaptare sunt mai bune decât altele? De ce?
Considerați că oamenii utilizează o gamă variată de metode de adaptare sau se limitează la câteva? Care credeți că sunt mai eficiente și de ce?
Care metode au funcționat cel mai bine în cazul vostru?
Ați descoperit metode alternative pe care v-ar plăcea să le utilizați?
Concluzii: Există modalități multiple de a face față problemelor emoționale. E important ca oamenii să evalueze cât mai multe astfel de metode și să înțeleagă că unele sunt mai potrivite decât altele în încercarea de adaptare la emoțiile subsidiare diverselor situații
Cele 10 activități plăcute
Descrierea activității: Fiecare participant va face o listă cu 10 activități plăcute care îl determină să se simtă bine. Toate activitățile se vor afișa pentru ca participanții să conștientizeze modalitățile prin care își pot îmbunătăți starea emoțională.
Turul galeriei: Toate produsele activității sunt expuse astfel încât să fie văzute de către toți participanții.
Evaluarea gradului de satisfacție – fișă
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Prezenta lucrare este structurată în două părți, respectiv partea teoretică și partea de cercetare experimentală.
În prima parte a lucrării am abordat rolul educatorilor (părinți și cadre didactice) și al grupului școlar în educarea adolescenților.
Partea de cercetare experimentală are ca obiectiv investigarea influenței activităților de consiliere psihologică asupra dezvoltării afectiv-cognitive a acestora. M-a interesat să aflu în ce măsură inteligența emoțională poate evolua sub impactul grupului de congeneri care doresc să se dezvolte în scopul adaptării și flexibilizării la cerințele sociale și profesionale.
Rezultatele verificării ipotezei 1 (Nivelul EQ influențează formarea unei personalități armonioase, flexibile și adaptate grupului școlar și social) indică faptul că stilul educațional influențează în mod direct performanța socială a adolescenților. Astfel, nevoia de control / acceptare a diversității din partea educatorilor (părinți, cadre didactice) este direct proporțională cu nivelul de dezvoltare a inteligenței emoționale a adolescenților.
Din acest motiv, la la clasa a X-a, de control, s-a înregistrat un ușor regres al EQ deoarece elevii sunt foarte implicați în concursurile școlare iar presiunea este mare pentru obținerea performanțelor academice, pe când dezvoltarea emoțională este slab valorizată.
În ceea ce privește a doua ipoteză (Nivelul EQ poate crește prin stimulare în cadrul orelor de consiliere) rezultatele obținute evidențiază faptul că există diferențe și în funcție de implicarea adolescenților în activitățile de consiliere, în sensul că subiecții care participă la activitățile de dezvoltare personală au la finalul perioadei de evaluare o inteligență emoțională mai ridicată comparativ cu cu cei care nu participă, astfel că clasele la care s-au desfășurat doar activități curente s-a înregistrat regres sau stagnare a EQ. Astfel, la clasa a XI-a C, de control, la care pe parcursul clasei a X-a și a XI-a am avut ore de predare și un opțional de dezvoltare personală, s-au înregistrat evoluții la o parte dintre elevi care s-au implicat și în activitățile școlare și extrașcolare.
Am fost interesată de acest studiu deoarece reprezintă o temă care poate fi abordată în diverse domenii, iar unii educatori vor fi interesați de dezvoltarea adolescenților, alții vor aboda un stil mai flexibil. Important este ca fiecare să înțeleagă că poate fi un model pentru adolescenții pe care îi formează.
Pornind de la componentele inteligenței emoționale, adolescenții pot învăța de la adulții și congenerii cu care interacționează în grupul școlar și grupurile sociale să își autoregleze comportamentul, fapt care le creează lor și celorlalți stare de confort și continuitate în relaționare. De semenea, o bună conștiință de sine le oferă oportunitatea unei bune cunoașteri a valorilor personale și promovarea lor în activitățile sociale, înțelegându-i și acceptându-i cu ușurință pe ceilalți, fără dorința de a-i schimba. Motivația pentru schimbare le oferă șansa adaptării la cerințele lumii în schimbare, deci o inserție socială și profesională bună.
Empatia, nu este o abilitate socială înnăscută, ci se formează pe parcusul vieții prin relaționare cu persoanele semnificative. Acestea pot încuraja sau inhiba dorința de a-i înțelege pe ceilalți, și de aceea sunt adolescenți care devin egoiști deși în copilărie erau prietenoși și ofertanți, iar alții care devin empatici, deși în copilărie erau individualiști.
Prin activitățile propuse ofer instrumentele de armonizare a valorilor (emoționale, idei creative, experiență de viață, norme morale) aduse de fiecare dintre actorii implicați în formare, cu așteptările personale ale adolescenților, dar și cu cele sociale.
4.1. Modele de activități și fișe de lucru pentru creșterea inteligenței emoționale a adolescenților
Ca părinți sau profesori, trebuie să fim conștienți de sentimentele noastre și de ale celorlalți. Dar uneori, din cauza oboselii, a lipsei de răbdare sau a nepriceperii în a aborda asertiv problemele, îl putem face pe adolescent să se simtă vinovat pentru ceea ce se întâmplă cu el sau în viața noastră. Ne exprimăm astfel neputința de a ști cum să acționăm, dar adolescentul poate fi destul de egocentric încât să își interiorizeze vina. Dacă el te întreabă ”Ce mai faci?” și în loc să îi răspunzi ”Sunt obosit și am nevoie de timp să îmi revin!” îi spui ”Uite, ce să fac, mă gândesc ce să mai fac cu tine ca să înveți mai bine!”, adolescentul se va considera responsabil de starea ta, se va îndepărta de tine și nu îți va mai căuta compania atunci când va avea neîmpliniri sau dileme, din teama de a nu te răni și mai mult. Ca atare, regula de aur a părintelui / profesorului inteligent emoțional este: ”Poartă-te cu copiii / elevii tăi așa cum ți-ai dori să se poarte ei cu tine! / așa cum ți-ai dori să se poarte alții cu ei” (după Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian S. Friedlander, pag. 27).
Pentru că am văzut întotdeauna clasa de elevi ca pe o a doua familie, am tratat aproape similar cele două medii în ceea ce privește modalitățile de abordare a adolescenților, astfel încât să deprindă abilități de abordare eficientă a stărilor emoționale și să devină persoane conștiente de calitățile proprii și de ale celorlalți, învățând să se dezvolte prin cooperare și intrând în competiții din care să învețe să dăruiască, să fie loiali, să considere grupul ca fiind trambulina de lansare către vâltoarea vieții în care intră optimiști și deschiși spre cunoaștere.
Deoarece regulile sunt foarte importante în construirea personalității, părinții / cadrele didactice pot folosi următoarele modalități de abordare în construirea trăsăturilor morale pozitive, prosociale:
Motto-ul familiei / clasei – o frază scurtă pe care o înțelege toată lumea și poate servi drept călăuză în comportamentul și opțiunile de fiecare zi (ex. Respectul aduce respect, Dăruind vei dobândi respect și iubire, Comunicarea presupune ascultare, Îmi pasă de ceilalți pentru că fiecare aduce ceva bun în viața mea, Ne ascultăm unii pe alții pentru a înțelege ce avem în comun”, Îi respectăm pe ceilalți și punctele lor de vedere).
Declarația de intenție – ne ajută să ne concentrăm pe lucrurile importante, mai ales în perioadele agitate (ex. Suntem o familie / clasă în care cu toții suntem dornici să învățăm să râdem, să ne dezvoltăm împreună, să împărtășim totul pentru a învăța).
Constituția familiei / clasei – cuprinde principii specifice folosite în tratarea problemelor curente. Astfel, se notează într-un loc vizibil regulile, principiile grupului, precum și pedepsele care vor fi aplicate pentru încălcarea lor (ex. Ne înțelegem între noi și vorbim pe ton scăzut; Ne facem temele, apoi ne uităm sau intrăm pe NET să comunicăm cu prietenii; Când nu suntem de acord cu cineva îi spunem cum vedem noi acel lucru, dar nu atacăm persoana; Când intră cineva în casă / clasă ne ridicăm de pe scaun și salutăm; Învățăm în fiecare zi ceva nou și util; Suntem respectuoși cu toată lumea, dar mai ales față de persoanele cu experiență mai mare decât noi; Când cineva îți rănește sentimentele îi spui acest lucru într-un mod amabil, după ce te-ai calmat; Ne respectăm reciproc).
Cotidianul familiei / clasei – un caiet cu foi volante în care fiecare își poate nota gândurile, experiențele, întrebările, neliniștile, evenimentele semnificative sau interesante care au trezit sentimente puternice, tot ceea ce vor să facă cunoscut, iar ceilalți le pot răspunde. Părinții / profesorii / profesorul diriginte le poate lăsa mesaje în care să le amintească despre teme, sarcini de lucru în echipă, întâlniri, proiecte, activități extrașcolare și orarul de desfășurare. De asemenea, este o modalitate de a face remarci laudative la adresa celor care au realizat anumite activități la nivelul așteptat sau performant.
Astăzi mă simt ….
Desenează expresia cea mai potrivită a feței tale pentru starea emoțională pe care o simți acum
Lista emoțiilor
Identifică în dreptul fiecărei emoții, cât mai multe cuvinte care exprimă diversitatea acestora:
Teamă ……………………………………………………………………………………………………………….
Bucurie ……………………………………………………………………………………………………………..
Surpriză …………………………………………………………………………………………………………….
Iubire ………………………………………………………………………………………………………………..
Supărare ……………………………………………………………………………………………………………
Dezgust ……………………………………………………………………………………………………………..
Furie ………………………………………………………………………………………………………………….
Grilă de observare emoțională
Gândește-te la un eveniment recent care te-a indispus. Apoi, notează ce ai gândit, ce ai simțit și cum ai acționat
Lucruri pe care le fac atunci când am diferite stări emoționale
Cele 10 activități plăcute
Fiecare persoană este rugată să facă o listă cu 10 activități plăcute care o ajută să se simtă bine. (Dacă acest exercițiu este realizat în clasă cu toți elevii, fișele se vor afișa la vedere pentru ca fiecare să reprezinte o sursă de informare pentru ceilalți în însușirea unor noi modalități de îmbunătățire a stării emoționale.
Simt / Acționez este util când încă nu s-a interiorizat relația dintre trăirile emoționale și comportament. Pe acest grafic se trec cuvintele care le trec automat prin minte despre emoțiile pe care le trăiesc și recunosc că nu le pot gestiona. Apoi, la comportamente, trec modalitățile în care s-au comportat când au trăit emoția respectivă. Emoția ……………………………. Comportamentul …………
Apoi, ce emoție simt după ce au notat deja ce au simțit și cum au acționat, vor nota ce ar face acum după ce s-au detașat de situația problematică. Acest exercițiu are menirea de a crea mecanisme de adaptare pentru situațiile similare care pot apărea în viitor.
Treci la acțiune!
Formulați problema clar și concret
Gândiți-vă la cât mai multe soluții posibile, fără a le evalua.
Examinați fiecare soluție și căutați consecințele pozitive / negative ale fiecăreia.
Alegeți o soluție sau o combinație de soluții și testați-le.
Nu vă judecați dacă soluția nu funcționează așa cum ați gândit, încercați altă variantă.
Singur sau împreună cu ceilalți?
Gândește-te la sursele de unde poți primi sprijin. Fă o listă cu cei care te-ar putea ajuta
În ce fel te-ar putea ajuta? Te-ai simți mai bine dacă ai reuși singur sau alături de ei?
Dacă nimic nu funcționează, acceptați problema și focalizați-vă energia și gândurile pe altceva.
Ce am realizat până acum?
Adolescenții identifică realizările din viața lor și modul în care se apreciază. De asemenea, trebuie să evidențieze distorsiunile în aprecierea personală, raportată la ceilalți (subapreciere sau supra apreciere). Fiecare face o listă cu realizările din viața lui. Acestea pot fi mari sau mici, terminate sau neterminate. Dacă unii consideră că nu au realizat nimic, îi ajutăm să descopere diferențele dintre așteptări și realizări, punctând fiecare progres.
Sprijinul personal
Când au loc schimbări în viața noastră, este bine să fim înconjurați de oameni care să ne încurajeze. Când oamenii cred în ceea ce facem, avem sprijinul lor. Aceasta ne motivează să continuăm. Imaginează-ți că ești pe cale să faci o schimbare majoră în viața ta, care va afecta cursul ei și pe oamenii apropiați. De aceea ai nevoie de sprijinul lor. Cum poți primi sprijin de la oamenii apropiați?
Spune-le despre planurile tale și de ce ai ales să faci asta
Spune-le cum îi va afecta pe ei și ce schimbări vor avea loc
Implică-i în planurile tale încă de la început
Cere-le sfatul
Întreabă-i ce îi preocupă și discută despre asta
Ține-i la curent cu evoluția evenimentelor
Cere-le sprijinul: nu te aștepta să-și imagineze ce ai nevoie. Mai există cineva de la care poți primi sprijin (colegi, profesori, rude, medic, psiholog, preot)?
Scrisoare de apreciere
Adolescenții își scriu o scrisoare de apreciere în care vor descrie acele lucruri pe care le apreciază la ei înșiși: aptitudini, îndemânare, aspect fizic, trăsături de personalitate
Citesc următorul exemplu:
Dragă, X
Cel mai important lucru pe care îl apreciez la tine este capacitatea de a face față problemelor. Știu că uneori este foarte dificil pentru tine, dar dai dovadă de mult curaj și perseverență. Deși nu întotdeauna ai succes, faci tot posibilul. De asemenea, apreciez atitudinea ta pozitivă. Încerci să le faci pe toate cel mai bine posibil în fiecare zi, iar cu oamenii te porți corect. Ceilalți știu care este raportul lor cu tine. Dacă mă gândesc, chiar îmi placi foarte mult. Ești o persoană ordonată, și vreau să învăț să am mai multă grijă de tine.
Cu apreciere, X
Comportamente meritorii – se poate folosi pentru analizarea beneficiilor emoțiilor plăcute / neplăcute. Se va folosi pentru aceasta fișa de lucru „Consecințe”.
Părinții / profesorii discută ce este o consecință. Pentru fiecare situație există consecințe pozitive sau negative. De exemplu, dacă sunteți invitat la o zi de naștere, consecința pozitivă ar fi distracția și posibilitatea de a întâlni noi persoane. Consecința negativă ar putea consta în faptul că nu dansați la fel de bine ca alte persoane și unii ar putea râde de voi sau vă luați din timpul de pregătire a temelor pentru a doua zi. Este important să învățăm să evaluăm aceste consecințe pentru a înțelege sentimentele și comportamentele. Atât consecințele pozitive, cât și cele negative sunt asociate cu emoții. Adesea oamenii consideră că nu există consecințe pozitive pentru emoții negative, însă se înșeală. De exemplu, dacă o persoană este deprimată, poate beneficia de o atenție suplimentară din partea celorlalți.
Exercițiul se realizează în diadă și fiecare trebuie să identifice ce consideră a fi consecințele negative / pozitive ale emoțiilor următoare:
Identificați câte o consecință pozitivă și negativă pentru următoarele emoții:
Furios (oasă) Fericit (ă)
Pozitivă Pozitivă
Negativă Negativă
Deprimat (ă) Confuz (ă)
Pozitivă Pozitivă
Negativă Negativă
Trist (ă) Singur (ă)
Pozitivă Pozitivă
Negativă Negativă
Acceptă sau schimbă are rolul de a-i învăța pe adolescenți ce aspecte ale sinelui pot schimba și care trebuie acceptate așa cum sunt. Se poate folosi fișa de lucru „Acceptă sau schimbă” și creioane. Activitatea este bine să fie realizată în același timp și de adultul care o aplică pentru a crește gradul de autodezvăluire.
Prezentăm activitatea, le distribuim fișa de lucru „Acceptă sau schimbă” și le explicăm că au ocazia să-și dea seama ce aspecte ale propriei persoane pot fi modificate și care nu. Le cerem să facă un semn pe linia de pe fișa de lucru pentru fiecare situație. Enumerăm toate situațiile în care credem că nu ne putem schimba. Acum le enumerăm pe cele pe care credem că le putem schimba.
Discutăm în care categorie sunt mai multe situații. Dați exemple de câteva lucruri asupra cărora credeți că nu aveți nici un fel de control; apoi lucruri pe care le puteți controla puțin și de lucruri pe care le puteți controla mai mult. Putem interveni în toate situațiile? Ce fel de lucruri ar fi bine să modificăm pentru a schimba relațiile sau atitudinile? Ce putem face în legătură cu domeniile pe care nu le putem controla? Ți-ai spus vreodată că nu poți schimba o situație, când, de fapt, ai fi putut să schimbi câte ceva? Ce poți face data viitoare când crezi că nu poți schimba o situație?
De multe ori, nu ne dăm seama care sunt opțiunile noastre și încercăm să ne modificăm comportamentul pentru a produce o schimbare. Prin acest exercițiu putem ajuta adolescenții să vadă că schimbând un comportament pot îmbunătăți relațiile cu sine și cu ceilalți. Vom accentua ideea că anumite lucruri care nu țin de noi nu se pot schimba și trebuie să le acceptăm așa cum sunt sau să încercăm să ieșim din situația problematică.
Citește fiecare cuvânt de mai jos și gândește-te cât de mult poți modifica situația dată. Fă un semn pe linia continuă pentru a arăta cât de mult control crezi că ai.
Nu pot schimba deloc Pot schimba total
Înălțimea _________________________________________
Greutatea _________________________________________
Vârsta ____________________________________________
Atitudinea _________________________________________
Relația cu profesorii _________________________________
Relația cu părinții ___________________________________
Notele ____________________________________________
8. Relația cu prietenii __________________________________
Dacă vor fi unele asupra cărora nu au căzut de acord vor fi trecute într-o a treia categorie și se va discuta despre ele. Care listă are cele mai multe cuvinte? V-a fost mai greu să puneți pe categorii unele cuvintele comparativ cu altele? De ce credeți că s-a întâmplat acest lucru? Ce credeți că diferențiază emoțiile care ne ajută de cele care nu ne ajută? Ce fel de emoții ai de obicei? Ce fel de emoții ți-ar plăcea să ai? Îți place să ai emoții care nu te ajută? Dacă nu, ce poți face ca să nu le ai?
Ajutându-i să facă deosebirea dintre diferitele tipuri de emoții, conștientizează faptul că pot evita emoțiile care nu îi ajută sau pe cărora le pot face față într-o manieră diferită de cea în care tratează emoțiile care îi ajută.
Distincția dintre problemele emoționale și cele practice este una esențială deoarece persoanele sunt afectate la nivel emoțional de credințele și atitudinile lor despre ei înșiși, despre ceilalți și despre viață în general. Problemele emoționale rezultă din sentimente care afectează sinele și scopurile persoanei, cum ar fi furia și vinovăția. Aceste sentimente constituie o problemă, deoarece când sunt trăite nu mai gândim clar și productiv. Este aproape imposibil să rezolvăm problemele practice atunci când suntem tensionați, deoarece sentimentele neproductive generate de gândurile iraționale interferează cu încercările de a rezolva logic problemele.
Cauză și efect – nu evenimentele de viață ne deranjează, ci cum le vedem și felul în care le interpretăm. Folosind modelul ABC, A – este evenimentul sau situația declanșatoare. B – se referă la gândurile sau credințele persoanei legate de situație, care îi produc blocaje. C – desemnează consecințele emoționale care rezultă de aici. Când ceva se întâmplă la nivelul A și există o consecință la nivelul C, nu situația A este cea care creează acest C, ci ceea ce vă spuneți la nivelul B va determina sentimentele de la nivelul C.
Ex. Mama își așteaptă fiul care trebuia să se întoarcă de la club la ora 22. Acum este ora 02 și mama devine din ce în ce mai speriată că i s-a intâmplat ceva îngrozitor.
Conform modelului ABC, situația se prezintă astfel:
A – Fiul întârzie
B – Trebuie să i se fi întâmplat ceva groaznic
C – Frică, anxietate.
Dacă gândurile iraționale de ar fi transformate în gânduri raționale, evenimentul de la momentul A ar rămâne același, dar la nivelul C ar apărea modificări, iar modelul ABC ar arăta astfel:
Fiul întârzie
Sper că nu i s-a intâmplat nimic grav
C- Preocupare.
Pentru a învăța să transformăm gândurile iraționale în gânduri raționale este nevoie să identificăm gândurile iraționale, să le punem sub semnul întrebării (”Este chiar atât de rău?”), să le disputăm și să le combatem până când vom crede cu adevărat în alternativele raționale. Gândurile iraționale sunt de obicei fie solicitări absolutiste, fie exagerări ale realității.
Exemple de gânduri iraționale frecvent întâlnite sunt:
“Trebuie să obțin dragostea și aprobarea permanentă a copiilor / elevilor mei.”
“Trebuie să mă port întotdeauna într-un mod competent, eficient și perfect corect cu copiii / elevii mei”.
“Eu sunt cel vinovat și trebuie să mă simt îngrozitor în cazul în care copiii / elevii mei vor deveni altfel decât sper să devină”.
“Este groaznic când copiii / elevii mei nu se comportă perfect și mă fac de rușine”.
Punând sub semnul întrebării și disputând fiecare credință irațională, putem să ne convingem că e bine să renunțăm la ea și să o înlocuim cu o convingere rațională. Iată câteva întrebări utile care pot fi folosite pentru a disputa unele dintre gândurile iraționale:
Se bazează această convingere a mea pe fapte sau pe presupuneri?
Este chiar atât de îngrozitor? Nu ar putea fi mai rău de atât?
Am vreo dovadă că acest lucru mă face lipsit de valoare?
Modul în care gândesc mă ajută să obțin ceea ce îmi doresc?
Să scrutăm viitorul
Imaginați-vă că aveți 85 de ani și reflectați la viața voastră, la ce ați făcut și la ceea ce ați dori să faceți de acum înainte. Care sunt scopurile pe care doriți să le atingeți și ce sugestii v-au propus ceilalți.
Scopuri de îndeplinit în viață: …
Sugestii pe termen scurt: ……
harta îi ajută pe membrii unui grup să fie capabili să-și exprime sentimentele, să devină devotați unii altora și capabili să-și rezolve problemele. Ideea hărții aparține lui Eliot Malomet. El spune că pe autostrada educației bazate pe educația emoțională, adulții și adolescenții trebuie să se ajute de anumite indicatoare de circulație dacă vor să ajungă cu bine și în siguranță la destinație. Cele mai importante sunt: Stop!, Reduceți viteza!, Punct de informare, Stație de verificare, Punct de taxare, Cedează trecerea, Intersecție, Vedere de ansamblu, Următorul punct de revizie este la peste 2000 de km.
Stop! – impunerea anumitor granițe (reguli) de către adulți, care sunt negociabile, îi ajută pe adolescenți să ia decizii bazate pe înțelepciune și valori prosociale.
Reduceți viteza! – când problemele încep să îi copleșească trebuie să se așeze, să își treacă în revistă realizările și să își adune resursele (personale sau ale grupului) pentru a-și atinge obiectivele.
Punct de informare – când nu știi ce să mai faci pentru a fi bine, trebuie să ceri ajutor la rude, colegi, prieteni, specialiștilor, în reviste de specialitate, pe Internet etc.
Stație de verificare – presupune o privire de ansamblu: ce este bine / ce este rău în abordarea anumitor situații; oferă șansa de a vedea cum sunt în realitate adolescenții, nu cum își doresc / le-ar plăcea adulților ca aceștia să fie.
Punct de taxare – întreținerea oricărei gospodării / clase presupune sarcini și cheltuieli. Această activitate este foarte importantă deoarece responsabilizează și formează abilități de viață.
Cedează trecerea – când nu suntem siguri că ceea ce fac adolescenții este bine, dar știm că ar fi de dorit să îi lăsăm să experimenteze, chiar cu riscul să greșească, este bine să le oferim această șansă. Acest lucru poate construi încredere reciprocă și șansa unei comunicări sincere (e de dorit să cedăm, ”fără a lua mâinile de pe volan”).
Intersecție – când simțim că grupul se risipește și o ia în mai multe direcții, riscând să se disocieze, e de dorit să ne oprim, să comunicăm, să reflectăm, să facem planuri, să trecem la acțiune cu un simț mai clar al ordinii și știind spre ce se îndreaptă fiecare.
Vedere de ansamblu – presupune ieșirea din rutină și aprecierea lucurilor bune pe care până atunci le-am trecut cu vederea.
Următorul punct de revizie este la peste 2000 de km – din când în când trebuie să verificăm rezervorul de ”combustibil” al familiei / clasei, adică valorile și regulile ei, dacă funcționează, dacă au nevoie de ”reparații”, pentru că ”e mai ușor să previi decât să vindeci”. După verificare se merge mai departe în siguranță că ești pe drumul cel bun.
cutia cu gesturi frumoase
într-o cutie pot fi așezate cartonașe cu mesaje referitoare la gesturi frumoase pe care fiecare membru al grupului le poate face în anumite situații. Aceste manifestări pozitive întăresc legăturile dintre membrii grupului și sunt un mod facil de exersare a inteligenței emoționale.
eroul
Atunci când adolescenții se blochează și nu reușesc să găsească cheia unei probleme, legată de școală sau de relațiile cu ceilalți, le putem arăta că ne pasă de ce simt și gândesc folosindu-ne de cei pe care îi au drept modele. Dacă blocajul este mai mare, trebuie mai întâi să-i ajutăm să se detașeze pentru a privi în perspectivă problema, iar pentru aceasta se pot folosi personaje comice.
principii pentru fiecare zi
modelare – când cerem adolescentului să respecte o anumită regulă, modelăm și comportamentul nostru și respectăm regula tot timpul.
îndemnuri și indicii pentru a folosi aptitudinile însușite anterior – presupune a face atent, a stimula, a sugera, ”a readuce cu picioarele pe pământ” (nu presupune cicăleală).
Parafrazare – reformularea a ceea ce s-a spus pentru a te asigura că ai înțeles ce a vrut să transmită vorbitorul și pentru a clarifica ce era încă neînțeles.
Tehnici de a pune întrebări
Întrebări deschise – referitoare la cauze; cu mai multe variante; adevărat – fals; închise – pentru clarificarea cauzelor, a implicării fiecărui participant și a acțiunilor întreprinse sau dorite.
Regula celor două întrebări – solicită gândirea la un nivel mai profund și”obligă” interlocutorul să asculte ce spun ceilalți până la capăt.
Tehnica lui Colombo – seamănă confuzie și pune indirect o serie de întrebări pentru clarificarea ipotezelor, ”căderea barierelor” și aflarea adevărului despre o situație problematică.
Succesul pe termen lung
– Răbdare și perseverență pentru formarea unor aptitudini utile și captarea interesului din noianul de informații cu care adolescenții sunt ”bombardați” prin toate mediile de informare.
– Flexibilitate și creativitate în aplicarea principiilor inteligenței emoționale care trebuie exersate constant pentru a deveni patternuri comportamentale.
– Adaptare – adultul trebuie să se adateze la lumea adolescentului pentru a ”înțelege ceva din neînțelesul lui” și pentru a-l putea călăuzi la nevoie.
– Reglarea antenelor – presupune că e de dorit să acordăm atenție pozitivă adolescenților atunci când fac ceva bun, eficient, pentru a fixa comportamentul, și ignorarea în cazul unui comportament nepotrivit, pentru a nu fi tentați să îl repete.
Diagrama fără recompense
Motivația poate fi văzută ca o țintă, în exterior fiind motivația materială (fac ceva pentru a obține o recompensă), în mijloc este situată motivația socială (fac ceva pentru a fi împreună cu alții, pentru a impresiona), iar în mijloc se află motivația intrinsecă (fac ceva pentru sentimentul de satisfacție pe care mi-l dă realizarea acelui lucru).
Încurajarea motivației intrinseci se poate realiza prin notarea și supravegherea comportamentelor, fapt care ne face mai conștienți de ele. Motivația socială apare în mod natural și îi ajută pe adolescenți să-și dezvolte motivația intrinsecă. Când se comportă în mod dezirabil, cei din jur vor reacționa pozitiv. Adolescenții care sunt motivați material fac ceva doar dacă primesc ceva la schimb. Dacă totuși s-a folosit un stimulent material, acesta trebuie retras treptat, imediat ce are reușite și încredere în sine. Dacă adolescentul face ceva pentru că-i place, dar adultul îl recompensează pentru aceasta, este posibil ca motivația să scadă și plăcerea lucrului bine făcut să dispară.
Amprenta emoțională (PPVT) – semne corporale ale deținerii / pierderii controlului. ”Amprentele emoționale” sunt individuale și se manifestă sub diferite forme. Pe unii îi doare capul, pe alții stomacul, se înțepenește gâtul, le transpiră palmele, au nod în gât, tușesc, le tremură vocea, se scarpină în cap, au gura uscată, inima le bate cu putere, se înroșesc.
Un mai bun control trebuie să vizeze:
Poziția – stai drept, ai încredere în tine, fără aroganță
Privirea directă
Vorbirea – spune asertiv ce simți
Tonul vocii – voce calmă, subliniind esențialul.
PPVT este un mod de a comunica cu ceilalți care îți permite să fii sigur pe tine și sporește șansele de a înțeles și respectat, lăsând o ”amprentă” pozitivă.
Detectorul de probleme
Unde erai?
Ce s-a întâmplat?
Cine a mai fost implicat?
Cum ai acționat?
Ce au făcut ceilalți?
Cum te-ai simțit? (furios, supărat, trist, dezamăgit, curios)
Cum s-au simțit ceilalți?
Cum crezi că te-ai comportant? (prost, nu prea bine, bine, foarte bine)
Ce altceva ai fi putul face?
Ce poți face acum pentru a rezolva problema?
Care crezi că vor fi situațiile când problema poate să reapară?
Completarea unui detector de probleme ajută pentru a înțelege mai bine ce trebuie făcut și de ce aptitudini are nevoie pentru a se adapta corespunzător la provocările vieții.
SATGIAPO sau transformarea ideilor în acțiuni responsabile
Sentimentele îmi indică o acțiune resposabilă (Cum te simți? Cum crezi că se simte el?)
Am o problemă (Ce s-a întâmplat? Dar înainte/după? Cum ai acționat atunci?)
Țelurile mă ghidează (Ce vrei să se întâmple? Care este scopul?)
Gândesc soluții (Ce ai încercat să faci? Ce vrei să faci?)
Imaginez care vor fi rezultatele (Imaginează-ți ce s-ar întâmpla dacă… Cum te va afecta pe tine / pe alții? Ce altceva ai mai putea face?)
Aleg cea mai eficientă soluție (Din tot ce ai gândit că ți-ar plăcea, ce vrei să încerci prima dată? Ce te va ajuta mai bine să-ți atingi scopul?)
Planific, anticipez pericolele, exersez și pun în aplicare planul (Care este planul tău? Dacă lucrurile nu s-ar derula așa cum te-ai gândit, ce altceva ai mai putea face?)
Observ ce se întâmplă și mă gândesc ce trebuie să fac în continuare (Cum a fost? La ce ți-a folosit?).
Diagrama temelor (pentru adolescenții care obișnuiesc să nu-și facă temele)
Ai încercat să-ți faci tema? (Da / NU).
Unde? Arată! (Caiet, fișă, portofoliu).
Cum te-ai simțit? (bine, indiferent, frustrat, furios).
De unde știi? (eram roșu la față, am aruncat caietul, am fumat, am lovit masa).
Care este problema? (nu știu să rezolv temele și am prea mult de învățat).
Această metodă are scopul de a-i ajuta să se organizeze mai bine, să-și organizeze mediul de învățare, să elimine factorii distractori, să se concentreze astfel încât să-și facă temele în mod eficient și în timp util.
Momentul de sinceritate
Deși pare deranjat de amestecul adultului în viața sa, adolescentul apreciază când adultul se arată interesat de ce gândește, ce simte și ce dorește să facă într-o situație dată. De aceea este important ca adultul să creeze anumite rutine comportamentale cu adolescentul, oferindu-i șansa de a fi sincer, fără a-l blama sau judeca, învățând împreună să rezolve constructiv problemele care apar. Astfel se descarcă tensiunile, se iartă, se integrează anumite experiențe și se merge mai departe ”îmbogățit”.
(clarificare, coordonare, conturarea unui plan, compasiune)
Clarificare – înainte de a demara o acțiune trebuie să ne limpezim mintea, să discutăm despre scopuri, oferind o viziune clară asupra situației.
Coordonare – identificarea punctelor comune, sincronizarea și folosirea lor.
Conturarea unui plan – asumarea responsabilităților și demararea acțiunilor.
Compasiune – atenție, preocupare, analiză, încurajare, îmbrățișare, recompensarea progreselor.
4.2. Efecte pe termen lung ale utilizării inteligenței emoționale crescute manifestate prin comportamente pro-sociale specifice
Folosirea îndelungată a inteligenței emoționale în relaționarea interpersonală presupune conviețuirea împreună cu alții asemănători dar și cu cei diferiți, acceptând diversitatea umană ca pe ceva firesc. Societatea în care adolescentul inteligent emoțional își trăiește frământările și visele îi oferă cadrul propice de manifestare a personalității și aprecierea muncii pe care o face, acceptând competiția ca pe ceva firesc și cooperarea ca pe o împărtășire de experiență cognitivă și emoțională în același timp. Lumea este importantă nu numai în ideea că este spațiul în care trăimim, ci exprimă și dorința de a progresa, acceptând provocările ca pe ceva firesc și eficent pentru propria evoluție.
Folosirea inteligenței emoționale îi ajută pe oameni să fie capabili de simpatie, de admirație pentru ceilalți, sentimente stimulatoare pentru formarea armonioasă a personalității, căci presupun dăruire, apropiere și împărtășire a dorințelor, a viselor și idealurilor prin care viața devine provocatoare și formativă. Astfel, sunt capabili de a lega și păstra prietenii adevărate, împărtășind sincer experiențele și găsind echilibru în sine și în cei în care are încredere.
Adolescentul care s-a format echilibrat emoțional, deși plin de frământări, va folosi curiozitatea pentru a explora tărâmuri de cunoaștere utilă, adaptându-se la mediul de viață și punând în acord dorințele sale cu solicitările mediului de cunoaștere sau de viață, reușind astfel să se integreze facil în viața socială, prin asimilarea deprinderilor adecvate, fapt care apare ca o sursă de progres moral și spiritual, ca o adevărată forță.
El își vor folosi imaginația, puterea de creație și perspicacitatea pentru a-și atinge idealurile de viață și a deveni competitiv profesional, cunoscându-și resursele și optimizându-le continuu prin educație și formare.
Aflându-se într-o permanentă căutare și descoperire de sine, adolescentul inteligent emoțional se individualizează neîncetat, își găsește și stabilizează propria identitate, se afirmă ca personalitate valoroasă, fiind un candidat la dobândirea acestui atribut, cu rezultate bune în valorizarea potențialului personal, conducând în final la inserția facilă în mediul social.
Deoarce adolescența este cea mai sensibilă și mai mobilă perioadă de evoluție fizică, psihică și socială, am putea-o considera ca fiind laboratorul de plămădire a personalității. Tocmai de aceea, adolescentul care a fost ajutat să se studieze, să se autodescopere și să-și folosească inteligența emoțională reușește să se implice în viața familială, socială și prefesională valorificându-și potențialul. Întrebarea „Cine sunt eu?” nu mai devine astfel obsedantă, deoarece el se introspectează, își analizează constructiv sentimentele, gândurile și acțiunile și descoperă propriul „eu”, fapt care îl obișnuiește cu folosirea ideilor abstracte, dar îl și apropie de realitatea trăită efectiv, în care situațiile problematice sunt integrate și depășite ca experiențe de viață. Confruntările cu ceilalți au scopul de a-l ajuta să se înțeleagă mai bine pe sine pentru a se depăși și autoperfecționa, atingând forma cea mai bună. Se formează conștiința de sine, adolescentul dându-și seama cine este, ce reprezintă pentru alții și pentru sine, ce scopuri și idealuri are, ce își propune să devină, fiind capabil să-și analizeze frământările, știind ce a fost, ce este și ce dorește să devină.
Fiind inteligent emoțional, el descoperă valorile spirituale pe care le transfigurează în modele și idealuri de viață, își elaborează sisteme de reprezentări, idei și concepții care îl conduc treptat spre formarea unei concepții despre lume și viață, îl ghidează în fixarea unei linii personale de conduită. Astfel, practicarea unor comportamente dezirabile social, dar și în acord cu idealul propriu de viață, îl ajută pe adolescent în activitățile școlare, respingând asertiv ceea ce vine de la ceilalți și intră în conflict cu filosofia sa de viață. Participând activ la viața socială, el învață, descoperindu-se pe sine și pe alții, să își formeze sisteme și idei pe care le transformă în criterii apreciative, valorizatoare, susținute și argumentate logic, manifestând flexibilitate și creativitate intelectuală, un spirit de competiție sănătos și adaptat nevoilor grupului.
Nevoia de originalitate, fiind o nevoie de valorificare socială, acut resimțită de adolescent, poate dobândi formele proprii de realizare și afirmare socială, apropiate de ale adultului. Dacă acesta a exersat exprimarea emoțională pentru găsirea și promovarea noului, va fi capabil să realizeze produse cu valoare socială. De asemenea, prin creație, prin produsele activității lor, adolescenții se manifestă în acord cu esența lor creatoare, se pun în valoare creând posibilitatea de a fi recunoscuți ca personalități originale, echilibrate.
Cunoașterea lumii sociale, cu valorile și tarele ei, îl leagă afectiv și cognitiv pe adolescent de o serie de idei și concepții care îl incită spre cunoaștere, spre promovarea ideilor, fapt care conduce cu timpul la elaborarea unor trăsături caracteriale, cum ar fi: devotamentul, perseverența, încrederea în forțele proprii, spiritul de demnitate și altruismul. Prin caracter, adolescentul își controlează propria conduită și, pe cât posibil, pune stăpânire pe ea. Treptat se realizează trecerea de la control la subcontrol, de la educație la autoeducație (Golu, P. , Verza, E. & Zlate, M. 1994).
Adolescentul care a exersat principiile manifestării inteligente a emoțiilor nu va avea teamă că nu va fi suficient apreciat, deoarece a fost capabil să delege sarcini cu valoare socială pentru a nu se supraaglomera; are responsabilități în colectiv în care se simte răsponsabil și sprijină inițiativele celorlalți, chiar dacă uneori acestea contrazic obișnuințele lui, acesta fiind un antrenament eficient pentru propria formare, acceptând diversitatea de opinii. Expunându-se constructiv la lucrul în echipă, el nu mai manifestă teama de a nu fi înțeles, de a fi ridiculizat sau marginalizat. Înțelegerea lui de către ceilalți este bună și este capabil să ceară ajutor atunci când se află în impas. Pentru aceasta el a creat în timp condiții pentru un dialog deschis, sincer, fiind capabil să facă confidențe, astfel încât ceilalți devin aliați pentru propria formare și crearea oportunităților de ”contaminare” a comportamentelor pro-sociale.
Folosind comunicarea emoțională inteligentă nu mai apare teama de a fi pedepsit pentru că nu a răspuns exigențelor celuilalt, deoacere a învățat tactul și răbdarea care îl ajută să depășească micile neînțelegeri și să ajungă cu ușurință la consens, știind bine cine este, ce dorește și care sunt rezultatele pe care vrea să le obțină din relaționarea cu altul. Oferirea cât mai multor posibilități de autocunoaștere, de confruntare cu sine și cu alții, de verificare a imaginii de sine, crește stima de sine și acceptarea de sine și de ceilalți, nu-i mai este teamă de banal, de obișnuit, deoarece și-a antrenat și educat creativitatea și este adaptabil și deschis la nou, conștientizând propriile emoții și trăind experiența prezentă și nu ceea ce ai simțit în trecut, rămânând optimist, asertiv și responsabil, tolerând stresul și controlând impulsurile generate de frustrare.
A fi inteligent emoțional te ajută să fii optimist și să păstrezi speranța în reușită. Acestea sunt trăsături care se constituie în eficacitatea personală, convingerea că ești stăpân pe întâmplările vieții tale și că poți face față provocărilor cu care ești confruntat. Dezvoltarea unei competențe de orice fel întărește eficacitatea personală și face ca persoana respectivă să fie în măsură să-și asume riscul și să facă față provocărilor, care, odată depășite, fac să crească sentimentul de eficacitate personală. Această atitudine duce la valorificarea aptitudinilor și talentelor, deci la dezvoltare personală. Albert Bandura o rezumă astfel: „Convingerile oamenilor despre capacitățile lor au un efect profund asupra acestor capacități. Capacitatea nu este o proprietate fixă. Există multe variante în care această capacitatea poate fi folosită. Cei care au această eficacitate personală se dau la o parte din calea eșecului; abordează lucrurile în așa fel încât să le poată stăpâni fără să se îngrijoreze în privința diverselor dezastre posibile” (D. Goleman, 2001).
Anexa 1
TEST PENTRU EVALUAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pământul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci?
Continui să stai liniștit în bancă și să citești lecția din manual, dând puțină atenție evenimentului, așteptând ca acesta să înceteze curând.
Devii plin de grijă față de pericol urmărind profesorul și aștepți cu atenție instrucțiunile date de acesta.
Câte puțin din a) și b).
N-am observat nimic.
Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci?
Nu te bagi, îl lași în pace.
Vorbești cu el și încerci să-l ajuți.
Mergi la el și îi spui să nu mai plângă.
Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.
Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului semestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decât cea la care te așteptai. Ce faci?
Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărându-te cum să-ți urmezi planul.
Te hotărăști să înveți mai bine anul viitor.
Îți spui că nu te interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari.
Mergi la profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune
Consideră că în lipsa profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de indisciplină 10 elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?
Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista profesorului diriginte a doua zi.
Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate.
Încerci să discuți cu colegii propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create.
Dorești să devii responsabil cu altceva.
Ești anunțat că de mâine veți avea un nou coleg care este rrom. Surprinzi pe cineva spunând cuvinte urâte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?
Nu-l iei în seamă considerând că este o glumă.
Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută.
Îi vorbești în prezența celorlalți spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră.
Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu toți colegii.
Te afli în pauza mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci?
Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă.
Îi povestești o întâmplare hazlie și încerci să-l distrezi.
Îi dai dreptate considerând, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol.
Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.
Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?
Faceți o pauză de 20 de minute și apoi discutați din nou.
Te oprești din ceartă și taci.
Spui că-ți pare rău și îi ceri și lui să-și ceară scuze.
Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare, pe rând, spune ceea ce gândește despre problemă.
La sfârșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?
Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt.
Propui să vă întâlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine.
Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei.
Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante.
Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de oamenii și locurile necunoscute. Ce atitudine ai față de el?
Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure.
Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat.
Îl duci cu bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrânge frica.
Faci cu el jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.
Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?
Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi.
Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația.
Desenezi doar când ai chef.
Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.
INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR
Se adună punctele la cele 10 răspunsuri. Semnificația globală este:
100 = EQ slabă
100-150 = EQ medie
peste 150 = EQ bună
200 = EQ excepțională
Anexa 2
AUTOREGLAREA – TEST 1
Vedeți într-un catalog de comandă prin poștă sau de pe Internet un obiect pe care îl doriți neapărat, dar nu vi-l permiteți. Ce faceți?
Îl cumpărați fără să vă pese.
Renunțați la el deocamdată.
Ezitați să-l cumpărați, dar vă spuneți: „Pot să-l returnez oricând”.
În mod tragic, un copil se îneacă din cauza unei jucării și moare. Care este prima dumneavoastră reacție în fața acestei știri?
„Calitatea jucăriilor este atât de scăzută în zilele noastre. Pariez că era o jucărie făcută în China”
„Ce-o fi fost în capul părinților?
„Ce tragedie teribilă pentru acei părinți!”
Vă gândiți că aveți nevoie de ceva peste câteva zile. Ce faceți?
Mergeți cât mai repede să luați.
Dați telefon la magazin și rugați să vă păstreze obiectul respectiv.
Mergeți la magazin peste câteva zile, când vă este convenabil.
Vedeți o știre care pune pe cineva într-o lumină proastă. Poate fi vorba despre un star rock bănuit a fi beat într-o cursă aeriană transatlantică. Cum reacționați?
Vă spuneți: „Nu iese fum fără foc”.
Așteptați până ce se află mai multe lucruri.
Credeți cel mai rău lucru despre persoană.
În timpul unei ședințe aveți o ceartă cu cineva. După aceea sunteți supărat. Ce faceți?
Telefonați imediat persoanei și lămuriți probleme dând lucrurile pe față.
Vă exprimați în scris motivul supărării.
Așteptați până la prima întâlnire cu persoana și lămuriți probleme discutând pe față.
O persoană publică pe care nu o simpatizați face ceva ce o pune într-o lumină bună. Cum reacționați?
Vă spuneți: „Să vedem ce se întâmplă”.
Vă spuneți că este o strălucire efemeră.
Admiteți față de dumneavoastră că sunteți plăcut impresionat.
TEST 2
Vă aflați în vacanță. Plouă, deși se presupunea că va fi soare. Cum reacționați?
Vă plângeți oricui vă ascultă.
Trimiteți vederi acasă în care spuneți că este o vreme minunată pentru rațe.
Găsiți diferite activități, astfel încât ploaia să nu vă strice plăcerea.
Cineva perseverează să vă apeleze într-un mod care nu vă face plăcere, cum ar fi folosind o poreclă pe care ați avut-o cândva și de care ați crezut că ați scăpat. Cum reacționați?
Tratați toată treaba ca pe o copilărie.
Faceți comentarii pe care cealaltă persoană le poate auzi, dar fără să vă adresați ei direct.
Vă adresați în mod direct acelei persoane cu un nume care știți că nu vrea să fie folosit.
În timp ce circulați pe un drum cu două benzi pe un sens, apar mereu camioane care încetinesc vehiculele de pe prima bandă. Cum reacționați?
Acceptați situația și rămâneți impasibil.
Claxonați când ajungeți în dreptul camioanelor care v-au deranjat.
Gesticulați către toți fără excepție arătând că sunteți supărat.
O persoană a cărei muncă o apreciați vă spune că nu poate să lucreze un proiect pentru dumneavoastră timp de 3 luni deoarece este aglomerată. Cum reacționați?
O bateți la cap să facă proiectul mai devreme.
Așteptați 3 luni.
Găsiți pe altcineva să facă proiectul.
Trebuie să așteptați în autobuzul care vă duce la avion din cauza unui pasager care a întârziat. Cum reacționați?
Întrebați șoferul în mod repetat cât timp va mai aștepta.
Vă așezați și citiți dintr-o carte.
La venirea persoanei întârziate, faceți comentarii tăioase către ceilalți pasageri.
Vă aflați la un rând. Un alt rând paralel pare să se miște mai repede. Cum reacționați?
Rămâneți la coadă și vă așteptați rândul.
Rămâneți la coadă, dar vă uitați ostentativ și repetat la ceas.
Vă mutați la cealaltă coadă, deranjând alte persoane în timp ce faceți acest lucru.
TEST 3
O persoană care lucrează cu dumneavoastră nu se achită corespunzător de sarcini și trebuie să i se spună. Ce faceți?
A. Lăsați să-i spună altcineva, de exemplu șeful.
B. Îi spuneți persoanei în termeni fără echivoc să-și îmbunătățească modul de lucru și subliniați că dumneavoastră nu trebuie să-i faceți munca.
C. Vorbiți cu persoana, arătându-i care este problema și cum trebuie abordată.
Vă aflați la magazin și vreți să plătiți ceea ce ați cumpărat. Este o singură coadă, lungă și doar o persoană care încasează banii. Cum reacționați?
Strigați la persoana care încasează să mai cheme și alte ajutoare.
Când vă vine rândul, întrebați politicos de ce nu mai sunt chemate și alte vânzătoare, având în vedere cât de lungă este coada.
Când vă vine rândul, spuneți tăios că ați așteptat atât de mult, încât v-ați gândit că va trebui să plătiți în euro.
Într-un restaurant vi s-a adus un fel de mâncare greșit. Niciodată nu mâncați așa ceva. Cum reacționați?
Împingeți alimentul care vă deranjează într-o parte și mâncați restul. Chelnerului îi spuneți că mâncarea a fost bună.
Luați chelnerul deoparte și îi explicați liniștit ce s-a întâmplat.
Dați glas neplăcerii, astfel încât să audă toți din jur.
4. Vă aflați la cinematograf. Niște persoane vorbesc în șoaptă, în rândul din spatele dumneavoastră. Ce faceți?
Întoarceți ușor capul și spuneți „ssst”.
Vă întoarceți și întrebați dacă ar vrea să păstreze liniște, deoarece vă strică plăcerea filmului.
Nu spuneți nimic și sperați că vor înceta.
5. Mergeți să vă cazați la un hotel și descoperiți că vi s-a omis rezervarea, deși reiese faptul că erați înregistrat. Mai întâi, recepționera spune că nu poate face nimic, dar mai târziu vă oferă o cameră într-o anexă, ceva mai departe. Ce credeți?
Spuneți că nu vă vine să credeți că ați fost tratat astfel și că în mod sigur nu veți mai veni niciodată la acest hotel.
Spuneți că ați făcut rezervare și că vreți să primiți ceea ce ați rezervat, rugând recepționera să găsească o cameră potrivită.
Acceptați camera din anexă.
6. Credeți că un șef v-a tratat nedrept în fața colegilor dumneavoastră. Ce faceți?
Vă propuneți ca, la prima întâlnire, să îi dați peste nas șefului.
Nu faceți nimic, crezând că nu se va rezolva.
Îi explicați șefului cauza supărării și îi spuneți că așteptați de la el niște scuze.
TEST 4
1. Vreți să mergeți la culcare, dar grupul cu care sunteți se distrează bine și nu vrea să întrerupă petrecerea. Cum reacționați?
Mai rămâneți până ce toți vor să plece la culcare.
Mergeți la culcare, v puneți dopuri în urechi și încercați să dormiți.
Mergeți la culcare, nu puteți adormi și mergeți să vă plângeți de zgomotul pe care-l fac.
2. Sunteți interesat(ă) de o operație cosmetică, dar vi se spune că rezultatul nu este sigur și că operația nu este recomandată celor care nu acceptă riscul. Cum reacționați?
Faceți operația și apoi, când merge rău, vă plângeți.
Așteptați până ce succesul operației devine mai sigur.
Vă întrebați dacă aveți, cu adevărat, nevoie de acea operație.
Sunteți într-un grup, iar toți ceilalți vor să mănânce mâncare chinezească. Dumneavoastră chiar nu vreți acest lucru. Ce faceți?
Refuzați categoric să mâncați mâncare chinezească.
Încercați cu înverșunare să convingeți restul grupului să mâncați în altă parte.
Mâncați mâncare chinezească împreună cu ceilalți, dar îi puneți să promită că, data viitoare, vă vor lăsa pe dumneavoastră să alegeți unde veți merge să mâncați împreună.
4. Ați găsit o casă pe care vreți să o cumpărați, dar tocmai v-ați dat seama că în acel loc încălzirea se face cu păcură, nu cu gaze. Nu sunteți sigur că vă convine; vi se pare că se face multă murdărie. Cum procedați?
Renunțați să cumpărați casa.
Încercați să scădeți prețul, folosind încălzirea cu păcură drept motiv.
Reanalizați ce motive ați avut inițial în favoarea cumpărării casei, vă întrebați dacă păcura reprezintă un adevărat dezavantaj și ce ar putea compensa acest lucru.
5. În sudul Greciei are loc un eveniment la care ați dori foarte mult să participați, dar nu vă place să zburați. Ce faceți?
Abandonați ideea.
Alungați teama de zbor, vă faceți curaj și luați avionul.
Vă hotărâți să mergeți cu mașina, deși durează mai mult și este incomod.
6. Vă aflați într-o excursie de grup, care are un program prestabilit. Totuși, dumneavoastră v-ar plăcea să faceți anumite lucruri în această excursie. Cum reacționați?
Criticați unele dintre activități în prezența membrilor grupului.
Respectați programul și reveniți fără a fi însoțit de un grup.
Combinați programul și activitățile proprii, chiar dacă prin asta deranjați atât pe conducătorul grupului, cât și pe unii membri.
CONȘTIINȚA DE SINE – TEST 1
Niște prieteni vă roagă să aveți grijă de pisica lor, timp de o săptămână, cât sunt plecați în concediu. Nu prea vă plac animalele de casă. Cum reacționați?
Spuneți că ați vrea dar le reamintiți ce părere aveți despre animale.
După câteva mormăieli și suspine, spuneți că acceptați.
Spuneți că aveți o regulă conform căreia nu aveți grijă de animale de casă și că este valabilă pentru toți prietenii.
Un prieten, de care vă credeați apropiat, întrerupe brusc orice cale de comunicare, fără nici un motiv clar. Sunteți nedumerit, îi telefonați și îi scrieți, dar nu primiți nici un răspuns. Ce faceți?
Vă gândiți că un prieten adevărat va relua legătura și așteptați să se întâmple acest lucru.
Continuați să-i scrieți și să-i telefonați, întrebând ce s-a întâmplat și spunând cât de mult vă supără lipsa unui răspuns.
Luați legătura cu niște prieteni comuni, rugându-i să dea de capăt problemei.
Un prieten vă spune că sunteți bolnav și vă îndeamnă să mergeți la medic. Cum reacționați?
Sunteți de acord, spuneți că poate este cel mai bine și că nu prea v-ați simțit bine.
Spuneți că vă veți duce, dar că nu vă așteptați să rezolvați ceva.
Îl întrebați ce rost are să vă duceți, când medicul nu face altceva decât să spună aceleași lucruri și să vă dea niște pastile.
Întâmpinați câteva piedici într-un domeniu în care vă pricepeți bine. Cum reacționați?
Vă spuneți că probabil v-ați pierdut cumpătul.
Vă spuneți că nu v-ați pierdut deodată îndemânarea în acel domeniu și că o veți recăpăta.
Vă spuneți că dacă veți fi ajutat mai mult, ați putea reveni la nivelul anterior.
Întâlniți, la o petrecere, un cuplu pe are nu l-ați mai văzut de cel puțin 5 ani. Primul lucru pe care îl fac este o aluzie jignitoare privind înfățișarea dv. cum reacționați?
Plătiți cu aceeași monedă, răspunzând cu o aluzie jignitoare.
Considerați că i-a luat gura pe dinainte, deoarece erau zăpăciți, și ignorați observația lor.
Parați lovitura spunând că întotdeauna făceau aluzii jignitoare și că nimic nu s-a schimbat.
Ceea ce doreați foarte tare nu s-a realizat. Cum reacționați?
Vă spuneți că vor mai fi ocazii în viitor
Vă spuneți că nu era făcut să se realizeze de data acesta.
Vă spuneți că n-ar fi trebuit să vă doriți atât de mult lucrul respectiv.
TEST 2
Apare ocazia unei slujbe. Ar fi puțin exagerat să încercați, dar cineva în care aveți încredere vă propune să faceți o cerere.
Vă hotărâți că nu sunteți sigur că veți avea o șansă mai bună data viitoare.
Vă hotărâți că este prea exagerat să încercați și nu faceți cerere.
Vă spuneți: „De ce nu? Ce se poate întâmpla cel mai rău?” și faceți cererea.
Aveți un eșec într-un domeniu nou pentru dv. Cum reacționați?
Trageți concluzia că sorții v-au fost potrivnici.
Vă spuneți că ați învățat din această experiență și că data viitoare veți ști cum să reușiți.
Vă spuneți că ați făcut tot ce ați putut.
O firmă vă oferă o mostră gratuită dintr-un anumit produs împreună cu o cantitate mai mare din acel produs, pe care o puteți cumpăra sau returna. Cum reacționați?
Vă spuneți că trebuie să fie o șmecherie și refuzați oferta.
Acceptați oferta și încercați produsul.
Acceptați oferta, apoi vă răzgândiți și returnați produsul fără să-l fi folosit.
Cineva lipsește a doua oară de la o întâlnire cu dv. Cum reacționați?
Găsiți o cale de a-i răspunde cu aceeași monedă – reprogramați întâlnirea dar nu vă duceți.
Îi mai dați persoanei o șansă și reprogramați întâlnirea.
Eliminați persoana din viața dv. – nu reprogramați întâlnirea.
Un anumit jucător de tenis profesionist spune mereu că gândește la partea bună a meciurilor sale, chiar dacă primește bătaie serioasă. Cum reacționați?
Vă spuneți că este nevoit să se gândească la părțile bune pe care le au meciurile sale, dacă vrea să joace tenis de performanță.
Considerați că vorbește prostii – este un ratat.
Trageți concluzia că încearcă să-și păstreze moralul ridicat după o înfrângere grea.
Cum reacționați, de obicei, atunci când faceți cunoștință cu persoane noi?
Sunteți timid și vorbiți cât mai puțin posibil.
Sunteți prudent și vigilent, așteptați să vă abordeze ceilalți.
Sunteți deschis și prietenos, în afară de cazul în care se întâmplă ceva care să vă facă să vă schimbați atitudinea.
TEST 3
Pe invitația la o petrecere scrie „Ținută elegantă neprotocolară”. Sunteți tentat să adoptați o ținută elegantă și modernă, dar niște prieteni care vin și ei vă spun că se vor îmbrăca chiar neprotocolar. Ce va decideți să faceți?
Găsiți o scuză ca să nu mergeți.
Îmbrăcați ceva neprotocolar, astfel încât să fiți la fel ca prietenii dumneavoastră.
Aveți încredere în propria judecată – adoptați o ținută elegantă neprotocolară.
Începeți o activitate deoarece vă place ideea respectivă., de exemplu să învățați să cântați la un instrument. Ajungeți să faceți eforturi deosebite. Cum reacționați?
Abandonați activitatea respectivă în favoarea uneia la care vi se pare că vă pricepeți.
Continuați indiferent de dificultăți.
Găsiți un alt profesor.
Un prieten vă întreabă ce vă doriți în viață. Cum reacționați?
Spuneți: „Eu știu ce vreau aproape întotdeauna”.
Spuneți: „Nu sunt niciodată sigur de ceea ce vreau”.
Spuneți: „Uneori știu ce vreau, alteori nu sunt sigur”.
Gândiți-vă la unele activități pe care le faceți, cu toate că nu vreți – poate legate de serviciu, o anumită latură a acestuia, sau ceva din timpul liber. Cum reacționați când iese la iveală faptul că faceți aceste lucruri, deși nu vreți?
Spuneți că aveți de gând să procedați altfel de acum înainte.
Spuneți că intenționați să continuați așa.
Spuneți că vă veți gândi cum să procedați.
Niște prieteni vă tot spun că sunteți un(o) bun(ă) bucătar(bucătăreasă) și vă îndeamnă să vă gândiți la acest lucru din punct de vedere profesional. Niciodată nu v-a trecut așa ceva prin minte. Vă gândeați că sunteți un bucătar bun, dar nu vă făceați iluzii privind acest talent. Cum reacționați la ceea ce v-au spus prietenii?
vă păstrați slujba pe care o aveți și continuați să faceți bucurii culinare prietenilor.
Petreceți timp să vă închipuiți cum ar fi dacă v-ați părăsi slujba și ați deveni bucătar profesionist.
Consumați timp strângând toate rețetele proprii, apoi le trimiteți bucătarilor profesioniști sau editurilor.
Gândiți-vă la o reușită din trecut, pe care, judecând la rece, n-o mai puteți repeta. Cum reacționați dac se pune problema să încercați să faceți din nou acel lucru?
Vă spuneți: „De ce nu?” „De ce nu eu?” ”Oricine are dreptul să viseze”.
Vă spuneți că nimic nu este exclus.
Vă spuneți că acum nici nu mai poate fi vorba.
TEST 4
Să spunem că vi se dă ocazia să alegeți între medicina convențională și cea alternativă, sau ambele. Cum reacționați?
Alegeți si combinați în funcție de problema pe care credeți că o aveți.
Vă gândiți serios la medicina alternativă – poate că cea convențională și-a atins limitele.
Alegeți medicina convențională de fiecare dată – cea alternativă este pentru excentrici.
Stând la taclale cu cunoștințe noi, sunteți întrebat ce faceți în timpul liber – cum vă eliberați mintea. Cum reacționați?
Spuneți că aveți una, poate două căi de a vă relaxa.
Spuneți că aveți mai multe căi diferite de a vă relaxa.
Spuneți că vi se pare greu să vă relaxați.
A rulat un film cu Arnold Schwarzenegger, care juca rolul unui bărbat gravid. Cum reacționați față de așa ceva?
Este o idee trăznită ca un actor-bărbat să fie gravid, mai ales Arnie.
Este o altă modalitate trăznită de a-l promova pe Arnie.
Nu cred ideea de la care s-a pornit, pur și simplu nu este credibilă.
Un ziarist susține că superstițiile des întâlnite, cum ar fi: vei avea ghinion dacă te întorci din drum sau dacă îți taie calea o pisică neagră, sunt copilărești și ridicole. Dumneavoastră:
Folosiți amândouă superstițiile menționate, plus încă una sau două.
Folosiți multe astfel de lucruri, deoarece nu le considerați superstiții.
Nu faceți așa ceva și nu veți face niciodată.
A fi creativ înseamnă a „face” lucruri: cuvinte, muzică, obiecte. Într-un sondaj sunteți cât din timpul dv. liber folosiți pentru a fi creativ. Cum reacționați?
Spuneți că dv. creați lucruri aproape tot timpul.
Spuneți că folosiți puțin timp, din când în când, pentru a fi creativ.
Spuneți că niciodată nu ați făcut ceva creativ.
Un subiect mult discutat este dacă se consideră absurd ca oamenii de știință să creadă în Dumnezeu. Ce părere aveți?
Nu sunteți de acord, deoarece până nu se va stabili în mod cert originea vieții (lucru care nu se va întâmpla niciodată), existența lui Dumnezeu nu poate fi respinsă.
Sunteți de acord cu punctul de vedere conform căruia știința este rațională, iar orice altceva este superstiție.
Declarați că sunteți nehotărât și că vă place să credeți că sunteți o persoană rațională, care are o latură spirituală.
TEST 5
Cineva exprimă o părere complet opusă unui lucru despre care aveți o anumită părere. Cum reacționați?
Ascultați ce spune persoana respectivă și apoi reacționați
Ascultați puțin și apoi respingeți ce a spus.
Respingeți categoric punctul de vedere contrar.
Vă aflați împreună cui o persoană care vorbește „dezlânat”, căreia îi ia îngrozitor de mult timp pentru a ajunge la ideea pe care vrea să o exprime. Cum reacționați?
După o vreme vă pierdeți interesul și plecați.
Ridicați o mână pentru a-i atrage atenția și, când se oprește, întrebați politicos ce vrea să spună.
După ce v-ați dat seama cât se luptă, o întrerupeți spunând: „Mă scuzați”.
Când nu sunteți sigur ce să faceți cum acționați?
Încercați singur, oricât de mult durează.
Cereți un sfat.
Căutați într-o carte sau pe Internet.
Gândiți-vă la ultimele 5 conversații pe care le-ați purtat și încercați să vă amintiți ce vi s-a spus – nu cuvintele exacte, ci esența. Cât vă amintiți?
Foarte puțin sau deloc.
O parte.
Tot sau aproape tot.
Sunteți întrebat într-un sondaj ce părere aveți în legătură cu a-i asculta pe alții. Cum reacționați?
Spuneți că oamenii sunt foarte previzibili – știți aproape întotdeauna ce vor spune.
Spuneți că, în general, nu sunteți interesat de ceea ce au alți oameni de spus.
Sugerați că modul în care oamenii spun ceva este la fel de important ca și ceea ce spun.
Ce vă trece prin minte atunci când comunicați cu alți oameni?
Nimic în mod deosebit.
Vă gândiți că ceilalți oameni sunt altfel decât dv., într-un mod concret – și anume mai blânzi, mai duri, mai zbuciumați, mai amuzanți, mai proști, etc.
Vă gândiți că ceilalți oameni nu sunt altfel decât dv.
TEST 6
Un coleg vă provoacă să spuneți care este cel mai mare defect al dv. Cum reacționați?
A. Spuneți că nu sunteți sigur care este.
B. Spuneți că știți care este, că este destul de rău, dar că vă ocupați să-l remediați.
C. Spuneți că cel mai mare defect al dv. nu este, de fapt, un defect.
Spre surprinderea dv., cineva vă aplică un calificativ care nu a mai fost niciodată folosit pentru dv. până acum – poate fi „drăguț”, „dulce”, „dur” sau „timid”. Cum reacționați?
Îl întrebați de ce vă spune așa.
Acceptați calificativul pentru moment, dar spuneți foarte clar că îl veți privi cu scepticism.
Obiectați spunând că nu vă cunoaște și întrebați cum de vă poate spune așa.
Jucați un rol important într-un anumit eveniment – poate fi la serviciu, o manifestare sportivă sau un spectacol în direct. Ce faceți după ce se termină?
Povestiți cum vi s-a părut unei persoane despre care știți că vă va asculta.
Nu vorbiți cu nimeni despre acest lucru.
Cereți părerea unor persoane în care aveți încredere.
Sunteți întrebat într-un sondaj de ce credeți că rămân oamenii prieteni cu dv. Cum reacționați?
Spuneți că vă simpatizează pentru că și dv. îi simpatizați pe ei.
Spuneți că pur și simplu vă simpatizează așa cum sunteți – fără „zorzoane”.
Spuneți că vă plac pentru că au fost întotdeauna prietenii dv.
În timp ce stați la taclale cu prietenii, unul dintre ei vă cer să numiți însușirea dv. cea mai bună. Cum reacționați?
Spuneți că nu sunteți sigur care este.
Spuneți că știți care este și c încă o îmbunătățiți.
Spuneți că nu aveți o însușire mai bună sau mai puțin bună.
Gândiți-vă la câteva persoane despre care bănuiți că nu vă simpatizează. Cum veți proceda cu ele?
Încercați să le faceți să vă simpatizeze.
Le întrebați direct dacă vă simpatizează și, dacă da, de ce?
Lăsați lucrurile așa cum sunt.
MOTIVAȚIA – TEST 1
Vă simțiți frustrat și nervos din cauza unei sarcini care vi s-a încredințat. Cum reacționați?
Luați o scurtă pauză pentru a vă limpezi mintea și a ticlui un plan pentru a aborda eficient problema.
Vă înăbușiți frustrarea și continuați treaba cât puteți de bine.
Vă plângeți oricui vă ascultă și încheiați treaba cât de repede puteți.
Îndepliniți o sarcină importantă, pe care înainte o considerați interesantă, dar ați făcut-o de atâtea ori, încât v-ați plictisit de ea. Cum reacționați?
Căutați o cale de a face treaba cât mai rapid și eficient posibil, de data asta, și apoi căutați o modalitate de a face schimb de sarcini.
O puneți la coada listei de treburi și vă ocupați de alte lucruri mai interesante.
Vă ocupați de ea, dar îi acordați minimum de timp și atenție.
Ați muncit din greu ca să vă atingeți țintele și aflați că le-ați depășit chiar. Cum reacționați?
Vă bucurați și apoi vă așezați și vă odihniți pe lauri.
Pe baza reușitei, vă propuneți câteva scopuri noi.
Continuați eforturile pentru ca rezultatele dv. să nu coboare de la nivelul pe care l-ați stabilit.
Ați propus niște idei pentru a rezolva o problemă, dar ceilalți v-au spus că ideile dv. au șanse slabe de succes. Cum reacționați?
Vă gândiți la ceea ce au spus ceilalți, vă modificați propunerile și vă asumați riscul punerii lor în practică.
Vă înclinați în fața judecății superioare a celorlalți și renunțați.
Ignorați sfatul lor, veți încredere în propria judecată și continuați ideile proprii.
Lucrați la ceva de o bucată de timp și aveți dificultăți în a aprecia cât de bine desfășurați activitatea și cum ați putea să o îmbunătățiți. Cum reacționați?
Continuați ceea ce faceți, deoarece până acum nu v-a criticat nimeni activitatea.
Aveți încredere în propria judecată și faceți modificările pe care le considerați necesare.
Faceți o autoevaluare, o discutați cu cineva în a cărui putere de judecată aveți încredere și luați măsurile care rezultă a fi necesare.
Verificați niște informații cu scopul de a lua o decizie și vă dați seama că lipsesc multe informații. Cum reacționați?
Presupuneți că informațiile care lipsesc nu sunt importante și luați decizia pe baza a ceea ce aveți la dispoziție.
Vă străduiți să găsiți informațiile lipsă și luați decizia numai după ce le aveți la dispoziție pe toate.
Faceți o presupunere în cunoștință de cauză privind conținutul informațiilor lipsă și luați decizia ținând cont și de acest lucru.
TEST 2
Vi s-a cerut să îndepliniți o sarcină care vă displace deosebit de mult. Cum reacționați?
O îndepliniți cât puteți de repede, dar cu efort minim.
O amânați mereu, ocupându-vă de alte sarcini la care preferați să lucrați.
Vă ocupați de ea cât puteți de bine, acordându-i cât de mult timp și efort puteți.
Lucrați la ceva important, iar colegii vă invită să vă întrerupeți pentru a merge să beți ceva împreună. Cum reacționați?
Le mulțumiți pentru invitație și le explicați de ce nu îi puteți însoți de această dată.
Refuzați categoric invitația, fără să le mulțumiți.
Le spuneți că veți veni mai târziu, dacă veți putea, chiar dacă nu aveți intenția să faceți acest lucru.
Aveți de îndeplinit o sarcină de durată și dificilă, care, pentru a vă atinge scopurile, necesită multă muncă și o atenție deosebită la amănunte. Cineva vă propune o cale rapidă și simplă. Cum reacționați?
Vă gândiți cu atenție la propunere, dar respingeți orice ar putea periclita calitatea muncii dv.
Ignorați sfatul și urmați metoda verificată și tradițională de rezolvare a sarcinii respective, indiferent cât durează.
Așteptați imediat propunerea și terminați treaba cât puteți de repede.
Vi s-a cerut să preluați o responsabilitate suplimentară, despre care știți că este importantă pentru echipă, dar vă gândiți că noul rol vi s-ar putea părea dificil. Cum reacționați?
Acceptați să o preluați, dar nu aveți intenția să-i acordați prioritate față de sarcinile pe care le aveți deja.
Refuzați cererea, argumentând că deja aveți multe de făcut.
Spuneți că, în ciuda muncii grele pe care o necesită responsabilitatea suplimentară, sunteți gata să răspundeți acestei noi provocări.
Echipa din care faceți parte a avut succes, deși contribuția dv. la realizări a fost minoră. Cum reacționați?
Vă arătați bucuria față de realizările echipei și vă mândriți cu contribuția proprie, deși este minoră.
Îi felicitați pe colegii de echipă și apoi vă duceți la treburile dv., lăsându-i să sărbătorească reușita.
Refuzați să participați la sărbătorire, argumentând că nu ați contribuit decât puțin la succesul echipei.
Ați muncit din greu timp de câteva luni încercând să vă îmbunătățiți realizările dar până acum sunt puține semne că reușiți acest lucru. Cum reacționați?
Continuați, considerând că este bine să vă stabiliți scopuri ambiționase și că le veți putea atinge la momentul potrivit.
Vă reduceți eforturile, pe motiv că puteți lucra la un nivel care îi satisface pe alți oameni, fără să fie nevoie să vă străduiți așa mult.
Vă reafirmați hotărârea de a vă atinge scopurile, dar căutați să vă îmbunătățiți metodele prin care încercați acest lucru
TEST 3
A apărut o problemă în timpul activității echipei din care faceți parte și credeți că puteți ajuta la rezolvarea ei. Cum reacționați?
Vă puneți ideile în valoare în așa fel încât nimeni altcineva să nu aibă posibilitatea să se strecoare înaintea dv.
Așteptați să fiți întrebat dacă aveți vreo idee pentru rezolvarea problemei.
Împărtășiți cu încredere echipei ideile dv. și le cereți să vă ajute să le aplicați.
Faceți parte dintr-un grup și nici unul dintre membrii săi nu se oferă să preia o sarcină importantă. Aveți încredere că puteți îndeplini corespunzător respectiva sarcină. Cum reacționați?
Nu faceți nimic – așteptați să fiți întrebat.
Faceți cunoscut grupului faptul că ați dori să preluați sarcina și că aveți încredere în capacitatea dv. de a o îndeplini corespunzător, dacă vă acordă sprijin.
Nu ezitați – vă oferiți să preluați sarcina, fără să vă sfătuiți cu nimeni.
A apărut un post liber, pentru care ar trebui să alocați muncă suplimentară și să faceți față unor responsabilități sporite. Cum reacționați?
Nu faceți cerere pentru acest post – nu aveți nevoie de bătaie de cap.
Arătați că aveți încredere în propria capacitate făcând cerere pentru acest post.
Așteptați dacă se decide să facă cerere cineva cu mai multă experiență sau mai competent decât dv.
Se organizează o echipă de lucru, căreia i se acordă o mare atenție, în scopul căutării unor modalități de rezolvare a unei probleme. Nu ați fost invitat, dar ați înțeles că se acceptă voluntari. Cum reacționați?
Nu vă oferiți, deoarece considerați că, dacă nu ați fost invitat, înseamnă că cineva s-a gândit că nu aveți calitățile necesare.
Vă propuneți pentru a ajuta grupul să faceți cunoscut faptul că aveți încredere în capacitățile dv. de a contribui la activitatea acestuia.
Faceți cunoscut faptul că, dacă nu se oferă nimeni, vă oferiți dv.
Observați că se apare o criză și că nimeni din cei prezenți nu este dispus să preia controlul situației. Cum reacționați?
Preluați inițiativa, asumându-vă controlul situației până ce sosește sprijinul necesar.
Găsiți cât puteți de repede pe cineva capabil să preia controlul situației.
Vă vedeți de treaba dv. – nu vreți să fiți învinuit dacă ceva merge rău.
Ați fost întrebat dacă sunteți dispus să participați la un eveniment ca rezervă pentru echipa principală, chiar dacă există posibilitatea să nu fiți solicitat să faceți nimic. Cum reacționați?
Acceptați invitația, considerând că reprezintă o ocazie de a vă implica și a învăța dintr-o experiență nouă.
Refuzați invitația deoarece considerați că vă veți folosi mai bine timpul dacă faceți ceva productiv.
Acceptați invitația, dar faceți cunoscut faptul că ați prefera să vă ocupați cu altceva.
TEST 4
Unele vești rele, neașteptate vă fac pe dv. și pe colegi să vă simțiți îngrijorați și triști în legătură cu perspectivele de viitor. Cum reacționați?
Propuneți să ieșiți seara undeva cu toții și să vă distrați pentru a lăsa supărarea deoparte.
Vă scufundați în starea generală de pesimism.
Încercați din răsputeri să vă mențineți vesel și vă concentrați pentru a găsi căi de a întoarce situația în avantajul dv.
Ați primit niște reacții negative, la care nu vă așteptați, în legătură cu realizările proprii. Ce faceți?
Ascultați criticile fără să comentați, dar, în sinea dv. le respingeți.
Refuzați categoric să acceptați realitatea pe care se bazează reacțiile negative.
Ascultați cu atenție observațiile și vă gândiți în ce fel le puteți folosi în cadrul propriei evaluări cu scopul de a vă îmbunătăți realizările.
În ciuda eforturilor disperate, continuați să nu reușiți să vă atingeți ținta pe care
v-ați propus-o în ceea ce privește eforturile proprii. Cum reacționați?
Vă mențineți nivelul țintelor pe care încercați să le atingeți, dar analizați căile prin care faceți acest lucru, sporindu-vă eforturile, dacă este necesar.
Refuzați să renunțați și vă hotărâți să vă străduiți mai mult în viitor.
Reduceți nivelul către care țintiți, propunându-vă niște rezultate pe care știți că le puteți îndeplini.
Fără să fiți prevenit, vi se cere să schimbați rolul din echipă cu care sunteți obișnuit cu un alt rol nou. Cum reacționați?
Refuzați, argumentând că nu este corect să vi se ceară să preluați responsabilități noi așa de rapid.
Discutați despre ce presupune noul rol, apoi, după o matură chibzuință, acceptați noul post, bazându-vă pe propria capacitate de a răspunde la provocări.
Acceptați noul post pentru o perioadă de probă, cu anumite condiții.
Lucrați la un proiect important, cu un termen strict și întâmpinați o dificultate neașteptată. Cum reacționați?
Faceți ce este nevoie pentru a termina proiectul la termen, la cel mai înalt standard posibil.
Explicați situația și cereți timp suplimentar pentru a termina treaba astfel încât să fiți mulțumit.
Nu spuneți nimic și aranjați lucrurile cât puteți de bine în situația dată, luând-o pe scurtătură dacă este necesar.
Ați avut interviu pentru slujbă, dar nu ați avut succes, deși păreați a fi candidatul cel mai bine pregătit. Cum reacționați?
Spuneți că credeți că v-ați prezentat bine la interviu și că, probabil, ați concurat cu cineva care, întâmplător, s-a comportat mai bine decât ați făcut-o dv. în acea zi.
Vă învinuiți că nu v-ați pregătit suficient pentru interviu.
Susțineți că v-ați prezentat la interviu sub posibilități, deoarece nu voiați cu adevărat slujba respectivă.
Empatia – TEST 1
Observați că un membru al grupului din care faceți parte, care era de obicei spiritual și vesel, a devenit tăcut și retras. Cum reacționați?
Vă gândiți că schimbarea de dispoziție nu are nici o legătură cu dv. și că persoana va reveni, probabil, la comportamentul normal fără să interveniți în nici un fel.
Îi întrebați pe ceilalți membrii ai grupului dacă știe cineva ceva.
Găsiți o ocazie de a vorbi separat cu persoana respectivă; vă exprimați îngrijorarea privind starea sa și o întrebați dacă îi puteți da vreun ajutor.
Vă aflați la o petrecere. Un prieten apropiat care fusese tăcut toată seara izbucnește brusc în lacrimi. Ce faceți?
Mergeți la el și îl consolați departe de privirile celorlalți.
Îi spuneți să nu mai facă atâta caz, deoarece comportamentul său este penibil în fața celorlalți.
Îl ignorați; mergeți în altă parte a încăperii.
Trebuie să susțineți o prezentare împreună cu alți membrii ai grupului dv. și observați că un coleg, care are un rol principal, devine foarte nervos. Cum reacționați?
Vă oferiți să faceți schimb de roluri cu persoana respectivă.
Deschideți o discuție cu persoana respectivă; îi spuneți că ați început să simțiți tensiunea momentului și o întrebați cum face față situației.
Considerați că are trac și ignorați semnalele pe care le primiți.
Știți că este simplu să întărâtați un coleg, dacă apăsați butoanele corespunzătoare, la momentul potrivit. Se pare că acum este momentul potrivit. Ce faceți?
Cedați tentației de a-l întărâta pe coleg pentru a face plăcere mulțimii.
Identificând semnele, încercați să distrageți atenția de la persoana respectivă, pentru a detensiona situația.
Stați deoparte și vă bucurați privind cum altcineva îl întărâtă pe coleg în locul dv.
Aveți presentimentul că cineva care vă este apropiat are o supărare. Cum reacționați?
Aveți încredere în simțămintele interioare și încercați să găsiți o cale de a deschide subiectul cu persoana respectivă.
Așteptați ca persoana să spună sau să facă ceva care să vă confirme bănuielile, apoi acționați în funcție de caz.
Vă ignorați sentimentele și nu faceți nimic, pe motiv că presentimentul ar putea fi eronat.
Deși nu s-a spus nimic concret, simțiți că ați jignit, din cine știe ce motiv, un mic grup dintre prietenii și colegii dv. Cum reacționați?
Vă revedeți cu atenție acțiunile, pentru a determina ce anume ați făcut de i-ați supărat.
Le spuneți că simțiți că ceva vă afectează relația cu ei și că regretați dacă este vina dv. Întrebați dacă puteți vorbi cu toții despre acest lucru.
Dați deoparte toată problema, considerând că este prea târziu pentru a mai face ceva și că, oricum, este problema lor.
TEST 2
Sunteți rugat să transmiteți unui coleg o neașteptată veste proastă de natură personală. Cum reacționați?
Rezolvați cât de repede puteți – mergeți la coleg și îi spuneți direct vestea cea proastă.
Amânați să-i spuneți, încercând să convingeți pe altcineva să o facă în locul dv.
Mergeți direct la coleg și îi comunicați vestea cu cât mai multă grijă, apoi îi oferiți sprijinul dv.
Primiți un mesaj scris prin care sunteți invitat în oraș împreună cu un prieten apropiat, care nu se află cu dv. în acel moment. Ce faceți?
Trimiteți imediat un mesaj prin care comunicați faptul că veți da un răspuns ferm după ce luați legătura cu prietenul respectiv.
Răspundeți imediat că dv. veniți precis și că prietenul s-ar putea să vină sau nu.
Trimiteți imediat un mesaj în care comunicați faptul că acceptați cu plăcere invitația, atât dv., cât și prietenul.
Ați muncit mult la un proiect care este aproape gata și un coleg vă sugerează că ar fi fost mai bine dacă făceați ceva altfel. Cum reacționați?
Îi spuneți colegului să nu se amestece deoarece aveți întreaga responsabilitate.
Ascultați politicos ce are de spus și apoi terminați proiectul așa cum aveați de gând.
Ascultați cu atenție ce are de spus și apoi examinați din nou modul în care voiați să-l încheiați, făcând modificările pe care le considerați necesare.
Vi se oferă în ultimul moment un bilet pentru un eveniment la care erați dornic să participați. Dacă îl acceptați, înseamnă că trebuie să renunțați la o petrecere dată de un prieten apropiat, la care ați promis că mergeți. Ce faceți?
Refuzați oferta, dar aveți grijă ca prietenul respectiv să afle ce nobil v-ați purtat că nu ați renunțat așa târziu la petrecerea lui.
Nu ezitați – acceptați biletul și mergeți la eveniment.
Refuzați oferta și mergeți la petrecere fără să spuneți nimic despre eveniment.
Mergeți la cumpărături cu un prieten nou, care cumpăra haine de gata, pe care dv. le considerați nepotrivite. Ce faceți?
Îl întrebați dacă nu vrea să-i propuneți dv. aște tipuri de haine.
Nu vă amestecați, gândindu-vă că nu vă privește ce vrea să cumpere prietenul dv.
Îi spuneți prietenului, în termeni fără echivoc, ce groaznic vi se pare că arată hainele respective.
Vă aflați într-un loc public, unde alți oameni stau de vorbă sau citesc în liniște ziare sau reviste și sunteți apelat pe telefonul mobil. Cum reacționați?
Opriți soneria telefonului și mergeți într-un loc unde puteți vorbi fără a putea deranja pe cineva.
Vorbiți la telefon ca și cum ați fi singur și, după ce ați terminat, lăsați soneria pornită pentru a porni alte apeluri.
Vorbiți la telefon ca de obicei și apoi îi închideți soneria.
TEST 3
Unii membri ai echipei din care faceți parte lucrează sub propriul potențial și mai slab decât este nevoie pentru ca echipa să aibă succes. Ce faceți?
Căutați orice ocazie pentru a le lăuda eforturile.
Vă gândiți că-și vor da seama că nu lucrează la nivelul cerul și vor face ceva chiar ei.
Găsiți o ocazie să discutați cu ei despre contribuția pe care o au la eforturile echipei și îi încurajați să-și propună țeluri noi.
Observați că un coleg nu se descurcă bine într-o anumită situație și vă faceți griji în legătură cu consecințele posibile. Cum reacționați?
Interveniți și preluați imediat responsabilitatea situației, dând puține lămuriri persoanei respective.
Nu faceți nimic pe loc, dar vă hotărâți să încercați tot posibilul pentru a remedia cât mai curând ce se mai poate.
Vă faceți cunoscută prezența tuturor celor implicați și întrebați dacă îl puteți ajuta pe colegul dv. în vreun fel. Discutați apoi despre învățămintele rezultate din felul în care v-ați descurcat amândoi în situația respectivă.
Ca parte a unui exercițiu din programul de pregătire, un membru al echipei din care faceți parte a susținut o prezentare și aveți datoria să-i furnizați între patru ochi informații privind felul în care s-a descurcat. Cum procedați?
Îi cereți să-și evalueze singur prezentarea, oferindu-i comentariile și observațiile dv. dacă și când este cazul.
Vă concentrați să subliniați lucrurile bune pe care le-ați observat.
Încercați să-i furnizați un set complet de comentarii legate de prezentare, păstrând un echilibru între laude și critici.
Vi s-a predat o lucrare pe care o considerați mult sub cerințe. Cum reacționați?
O înapoiați și cereți să fie refăcută cât mai repede posibil, adăugând că este ultima dată când o mai primiți.
Notați toate greșelile și punctele slabe și le parcurgeți împreună cu persoana implicată, împreună ca aceasta să corecteze lucrarea.
Cereți persoanei să facă o evaluare a lucrării, pe care o discutați împreună, furnizându-i comentarii dacă și când este cazul, și faceți o listă de acțiuni pe care acceptă să le întreprindă pentru a remedia lucrarea.
Cineva de la un birou alăturat are dificultăți cu noul program de computer și, din această cauză, ține echipa în loc. cum reacționați?
Îi dați indicații verbale persoanei în legătură cu ce trebuie să facă și apoi vă întoarceți la munca dv.
Vă dați seama de importanța sarcinii respective pentru echipă; vă întrerupeți imediat din munca dv.; preluați sarcina respectivă și o faceți personal.
Întrebați persoana ce anume îi produce dificultăți și vă așezați lângă ea pentru scurt timp, în timp ce lucrează, ajutând-o dacă și când e cazul.
Un coleg a făcut eforturi deosebite să organizeze un eveniment care s-a dovedit a fi un mare succes. Nu aveți ocazia să-l felicitați înainte de a pleca. Ce faceți?
Presupuneți că alți oameni și-au exprimat aprecierea și l-au felicitat.
Vă decideți să-i spuneți la prima întâlnire: „Mulțumesc și felicitări”
Îi trimiteți cât mai repede un e-mail, în care îi lăudați eforturile.
TEST 4
Când vă întâlniți cu un mic grup de persoane pe care nu le prea cunoașteți, se opresc din ceea ce vorbeau unii cu alții. Ce faceți?
Îi acuzați în glumă că vorbesc ceva în secret – poate chiar despre dv. – și observați cum reacționează.
Vă purtați ca și cum nu ați observat nimic neobișnuit în comportarea lor.
Presupuneți că au o conversație personală, vă scuzați că i-ați întrerupt și îi întrebați dacă nu au nimic împotrivă să stați cu ei.
Trebuie să mergeți la un club sau la o firmă unde nu ați mai fost niciodată și un cunoscător se oferă să vă spună „tot ce trebuie știut despre acesta”. Ce faceți?
Refuzați oferta, deoarece considerați că este mai bine să aflați singur, direct de la sursă.
Acceptați oferta, dar intenționați să comparați ceea ce vă spune persona cu informații in alte surse.
Acceptați oferta fără tragere de inimă, dar priviți cu neîncredere tot ceea ce vă spune persoana.
Un grup în care tocmai ați intrat vă respinge toate ideile, fără motive evidente. Cum reacționați?
Nu mai propuneți idei noi, gândind: „De ce să-mi irosesc timpul?”
Încercați să propuneți idei și mai bune decât până acum.
Încercați să găsiți modalități prin care să primiți sprijin pentru ideile dv. din partea persoanelor care au influență în grup.
Ați intrat recent într-o nouă firmă și întâmpinați dificultăți neașteptate în ceea ce privește modul în care trebuie lucrurile făcute. Deși ați respectat procedurile „oficiale”. Cum reacționați?
Încercați să faceți lucrurile în felul dv., pe baza propriei experiențe.
Căutați ajutor la colegii care au reputație în firmă că „rezolvă lucrurile”.
Continuați să acționați „ca la carte” și suportați frustrările inerente.
Ați intrat într-un grup sau organizație deoarece ați fost atras de faptul că toți membrii grupului sunt tratați în mod egal, dar vă dați seama că, în realitate, acest lucru nu se aplică în toate cazurile. Ce faceți?
Din principiu, ieșiți din grupul sau organizația respectivă cât de repede puteți și spuneți tuturor motivul plecării.
Aveți grijă ca dv. să vă comportați conform acestui principiu și atrageți atenția „persoanelor din conducere” asupra diferenței dintre principii și practică.
Vă împăcați cu situația, considerând că oamenii care sunt nemulțumiți de modul în care sunt tratați se pot plânge sau pot pleca.
Ați fost invitat să faceți parte dintr-un grup care vă poate ajuta în carieră. Grupul pare, din afară, cald și prietenos, dar simțiți că, în interior, s-ar putea să nu fie așa. Ce faceți?
Considerați că grupul este așa cum pare – presupuneți că oamenii respectivi sunt calzi și prietenoși, așa cum par.
Vă spuneți că nu contează cum sunt ceilalți cu adevărat, deoarece dv. vă veți ocupa de propriile interese.
Procedați cu precauție, vă acordați timp pentru a afla mai multe despre tipul de prietenie din grup.
Abilități sociale – TEST 1
Bănuiți că o persoană apropiată nu este mulțumită de ceva ce ați făcut, dar, când o întrebați ce părere are, vă răspunde: „Este în regulă”. Ce faceți?
Luați de bun ceea ce v-a spus – că totul este în ordine.
Așteptați până găsiți un moment potrivit și întrebați persoana să vă spună deschis ce simte.
Presupuneți că persoana preferă să nu vă spună despre ce este vorba – îi respectați poziția referitor la această problemă.
Veniți la o petrecere și, contrar așteptărilor, vă dați seama că nu cunoașteți decât foarte puține persoane. Cum reacționați?
Mergeți direct la cei pe care îi cunoașteți, cu speranța că vă vor prezenta altor invitați.
Anunțați gazda și prietenii că ați venit, „luați taurul de coarne” și vă prezentați unora dintre musafiri.
Rămâneți puțin la petrecere și aveți grijă cel puțin să vorbiți cu gazda.
A trecut destul de mult timp de când nu ați avut nici un contact cu unul dintre prietenii dv. Ce faceți?
Preluați inițiativa și luați legătura cu prietenul pentru a vedea ce mai face.
Vă gândiți că probabil a fost ocupat (la fel ca și dv.) și că va lua legătura cu dv. când va putea.
Presupuneți că persoana și-a făcut noi prieteni și nu vă mai așteptați să mai auziți de ea.
Sunteți prezentat unei persoane care pare să fie nervoasă și ezitantă în ceea ce privește angajarea unei conversații. Cum reacționați?
Vă faceți că ascultați și că sunteți interesat de ceea ce încearcă să spună persoana, apoi mergeți să vorbiți cu altcineva.
Ascultați cu atenție ce spune persoana, nu o întrerupeți și încercați să reacționați pozitiv față de ceea ce a spus.
Profitați de prima pauză în conversație pentru a începe să vorbiți dv.
Tocmai v-ați împrietenit cu cineva care este nou în zona în care locuiți. Ce faceți?
Prezentați persoana respectivă prietenilor dv., dar numai atunci când nu aveți încotro.
Folosiți orice ocazie pentru a prezenta persoana rețelei dv. de prieteni și relațiilor sociale de care dispuneți.
Lăsați persoana să se simtă în largul ei și să lege singură alte prietenii.
Un prieten întâmpină o problemă și are urgent nevoie de ajutor. Dacă îi oferiți ajutor veți avea o mulțime de neplăceri. Ce faceți?
Acceptați să-l ajutați, dar numai dacă nu poate fi găsit altcineva.
Vă dați seama de seriozitatea necazului său și îi oferiți sprijinul.
Indicați neplăcerile pe care le-ați avea și îi propuneți să vorbească cu altcineva.
TEST 2
Purtați o conversație cu cineva care încearcă să v explice ceva, dar durează mult timp și dv. aveți lucruri importante de făcut. Cum reacționați?
Folosiți orice scuză vă vine în minte pentru a încheia conversația.
Explicați persoanei că aveți de făcut lucruri urgente și o rugați să prezinte pe scurt principalele puncte ale argumentației sale.
Nu spuneți nimic, dar aveți grijă să vă uitați la ceas.
Un coleg vă vorbește despre un subiect complicat, dar aveți dificultăți în a vă concentra asupra vorbelor sale. Cum reacționați?
Încercați să dați impresia că ascultați și așteptați până când se termină chinul.
Vă stăpâniți căscatul, spuneți că sunteți foarte obosit și îl întrebați dacă nu puteți vorbi altă dată despre acel subiect.
Puneți întrebări până ce înțelegeți ceea ce spune persoana respectivă.
Purtați o conversație cu cineva și ochii par să vă arate altceva decât ceea ce auziți. Cum reacționați?
Spuneți cât de politicos puteți că aveți neclarități referitor la ceea ce v-a spus și încercați să clarificați lucrurile care vă privesc.
Tratați cu suspiciune ceea ce v-a spus și țineți minte să verificați mai târziu.
Lăsați deoparte dubiile și luați de bun ceea ce v-a spus.
Ați lăsat mai multe mesaje pe robotul telefonic al unei persoane, în care îi spuneați că aveți nevoie să vorbiți cu ea urgent, dar nu v-a sunat. Ce faceți?
Verificați dacă știe cineva de ce persoana nu vă răspunde la telefon și, dacă nu pare să fie nici o problemă, încercați din nou.
Lăsați un alt mesaj pe robotul telefonic, în care vă exprimați frustrarea.
Încercați să luați legătura cu persoana respectivă, dar prin alte metode posibile.
Vorbiți la telefon și vă dați seama, din pauze și tonul vocii, că persoana cu care vorbiți vă ascunde ceva intenționat. Cum reacționați?
Îi spuneți că aveți impresia că încearcă să vă inducă în eroare.
Nu aveți încredere în ceea ce v-a spus și încercați să aflați din alte surse ce ar putea să vă ascundă persoana.
Recapitulați ce v-a spus persoana și o întrebați direct dacă mai vrea să vă spună și altceva sau dacă ar trebui să mai aflați și altceva.
Un nou venit în grupul dv. are dificultăți în a înțelege jargonul și glumele făcute între membrii grupului. Ce faceți?
Vă purtați ca de obicei – este treaba lui să se adapteze grupului și nu invers.
Îl lămuriți de câte ori nu înțelege ceva.
Vă găsiți timp să-i explicați jargonul și glumele specifice grupului și îi îndemnați și pe alții să facă la fel.
TEST 3
Începeți să simțiți că s-au făcut prea multe glume pe seama unui membru bonom al echipei și că persoana respectivă s-a cam săturat să fie tratată astfel. Cum reacționați?
Vorbiți separat cu fiecare dintre colegi și vă exprimați îngrijorarea în legătură cu modul în care îl tratează pe coechipierul lor, sugerându-le să-și schimbe comportarea.
Încercați să abateți hazul de la persoana respectivă către alți membri ai echipei.
Nu faceți nimic – așteptați de la ceilalți membri ai echipei să înțeleagă și să înceteze.
O serie de piedici nesemnificative apărute succesiv au făcut ca membrii echipei din care faceți parte să se simtă deprimați și demoralizați. Ce faceți?
Vă păstrați zâmbetul, adoptați o atitudine pozitivă și optimistă și încercați să-i faceți pe coechipieri să privească piedicile la adevărata lor dimensiune, fără exagerare.
Faceți morală echipei, spunându-le colegilor să se maturizeze și să-și controleze atitudinea.
Nu faceți nimic – așteptați cu toți să depășească momentul, fiecare când poate.
Membrii grupului din care faceți parte se împacă, de obicei, deosebit de bine, apoi începe, deodată, o ciorovăială, fără nici un motiv evident. Cum reacționați?
Încurajați oameni să-și dea pe față problemele pentru ca situația să se limpezească și relațiile să revină la normal.
Vă bucurați de ciorovăială – profitați de ocazie pentru a vă descărca sufletul de unul sau două lucruri legate de colegii dv.
Încercați să evitați să înrăutățiți lucrurile – vă stăpâniți și apoi, când vorbiți, aveți grijă să nu oferiți „muniție” care ar putea fi folosită împotriva dv.
Ați avut o întrunire a echipei și toți au fost de acord să facă lucrurile în același mod. Două persoane din echipă ignoră decizia și procedează cum vor ele. Ce faceți?
Lăsați restului echipei ceva timp pentru a le convinge să se conformeze deciziei.
Le cereți socoteală și le puneți la îndoială integritatea.
Convocați o întrunire pentru ca întreaga echipă să discute acest lucru precum și implicațiile sale.
Un membru, de obicei de încredere, al echipei întârzie și este în mod evident nervos. Cum reacționați?
Lăsați incidentul să treacă fără nici un comentariu.
Îi cereți să se scuze imediat față de restul echipei și să dea o explicație.
Întrebați persoana dacă are nevoie de puțin timp și îi oferiți sprijinul, dacă este cazul.
Un membru al grupului din care faceți parte este un perfecționist, care își face griji pentru lucruri mărunte, refuză orice ofertă de ajutor pentru a termina la termen o treabă urgentă. Ce faceți?
Îi amintiți persoanei consecințele refuzului repetat de a primi ajutor și o întrebați cum își propune să termine treaba la timp.
Îi spuneți persoanei că dezamăgește grupul prin refuzul de a primi ajutor.
Adunați întreg grupul, inclusiv persoana respectivă, pentru a conveni cum este cel mai bine de acționat.
Anexa 3
Centralizator rezultate elevi cu care s-a lucrat
IX B
Centralizator rezultate elevi cu care nu s-a lucrat
X
Centralizator rezultate elevi cu care s-a lucrat
XI G
Centralizator rezultate elevi cu care nu s-a lucrat
XI C
BIBLIOGRAFIE
Adler, A. (1995), Psihologia școlarului greu educabil, Editura IRI, București.
Anghel. E. (2009), Adolescentul – sex – rol și dezvoltare personală. Ghid de exerciții experiențiale, Editura SPER, București.
Băban, A. (2001), Consiliere educațională, ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca.
Caruso, D, Salovey P. (2012), Inteligența emoțională, Editura Businesstech, București.
Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor, Editura Polirom, Iași.
Cury, A. (2007), Părinți străluciți, profesori fascinanți, Editura For You, București.
Davidson, R. (2013), Creierul și inteligența emoțională, Editura Litera, București.
Elias, M. J., Tobias, S. E. și Friedlander, B. S. (2007), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București.
Eysenck, H. și Eysenck, M. (1999), Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București.
Friedlander B, Elias M, Tobias S, (2002), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București.
Friedlander B, Elias M, Tobias S. (2003), Stimularea inteligenței emoționale a adolescenților, Editura Curtea Veche, București.
Gardner, H. (2006), Inteligențe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, București.
Goleman, D. (2006), Inteligența socială, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2007), Inteligența emoțională în Leadership, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2008), Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2008), Emoții vindecătoare, Editura Curtea Veche, București.
Iucu, R. B. (2006), Managementul clasei de elevi – aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Polirom, Iași.
Miller, G, Miller, J. (2013), Cum să formezi caracterul copiilor – metoda responsabilității personale, Editura Polirom, Iași.
Minulescu, M. (2006), Relația psihologică cu copilul tău, Psyche, București.
Mitrofan, I. (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltării umane – Psihologie, psihopatologie, psihodiagnoză, psihoterapie centrată pe copil și familie, Editura Polirom, Iași.
Mitrofan, I. (2009), Călătorii lejere către sine, Editura SPER, București.
Mitrofan, N. (1997), Testarea psihologică a copilului mic, Editura Press, București.
Neamțu, C. (2003), Devianța școlară – Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor, Editura Polirom, București.
Popescu, O. (2010), Laborator P.E.U., Dezvoltare și transformare în grup, Editura SPER, București.
Pânișoară, I. O. (2008), Comunicarea eficientă, Ediția a III a, Editura Polirom, Iași.
Roco, M. (2004), Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași.
Shapiro, L. (2012), Inteligența emoțională a copiilor – jocuri și recomandări pentru un EQ ridicat, Editura Polirom, Iași.
Sălăvăstru, D. (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași.
Segal, J. (1999), Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura Teora, București.
Stănciulescu, E. (2002), Sociologia educației familiale, Editura Polirom, București.
Vernon, A. (2006), Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rațional-emotivă și comportamentală (clasele IX-XII), Editura ASCR, Cluj-Napoca.
Yeung, R. (2012), Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura Meteor Press, București.
BIBLIOGRAFIE
Adler, A. (1995), Psihologia școlarului greu educabil, Editura IRI, București.
Anghel. E. (2009), Adolescentul – sex – rol și dezvoltare personală. Ghid de exerciții experiențiale, Editura SPER, București.
Băban, A. (2001), Consiliere educațională, ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, Editura Ardealul, Cluj-Napoca.
Caruso, D, Salovey P. (2012), Inteligența emoțională, Editura Businesstech, București.
Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor, Editura Polirom, Iași.
Cury, A. (2007), Părinți străluciți, profesori fascinanți, Editura For You, București.
Davidson, R. (2013), Creierul și inteligența emoțională, Editura Litera, București.
Elias, M. J., Tobias, S. E. și Friedlander, B. S. (2007), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București.
Eysenck, H. și Eysenck, M. (1999), Descifrarea comportamentului uman, Editura Teora, București.
Friedlander B, Elias M, Tobias S, (2002), Inteligența emoțională în educația copiilor, Editura Curtea Veche, București.
Friedlander B, Elias M, Tobias S. (2003), Stimularea inteligenței emoționale a adolescenților, Editura Curtea Veche, București.
Gardner, H. (2006), Inteligențe multiple. Noi orizonturi, Editura Sigma, București.
Goleman, D. (2006), Inteligența socială, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2007), Inteligența emoțională în Leadership, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2008), Inteligența emoțională, Editura Curtea Veche, București.
Goleman, D. (2008), Emoții vindecătoare, Editura Curtea Veche, București.
Iucu, R. B. (2006), Managementul clasei de elevi – aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională, Polirom, Iași.
Miller, G, Miller, J. (2013), Cum să formezi caracterul copiilor – metoda responsabilității personale, Editura Polirom, Iași.
Minulescu, M. (2006), Relația psihologică cu copilul tău, Psyche, București.
Mitrofan, I. (2003), Cursa cu obstacole a dezvoltării umane – Psihologie, psihopatologie, psihodiagnoză, psihoterapie centrată pe copil și familie, Editura Polirom, Iași.
Mitrofan, I. (2009), Călătorii lejere către sine, Editura SPER, București.
Mitrofan, N. (1997), Testarea psihologică a copilului mic, Editura Press, București.
Neamțu, C. (2003), Devianța școlară – Ghid de intervenție în cazul problemelor de comportament ale elevilor, Editura Polirom, București.
Popescu, O. (2010), Laborator P.E.U., Dezvoltare și transformare în grup, Editura SPER, București.
Pânișoară, I. O. (2008), Comunicarea eficientă, Ediția a III a, Editura Polirom, Iași.
Roco, M. (2004), Creativitate și inteligență emoțională, Editura Polirom, Iași.
Shapiro, L. (2012), Inteligența emoțională a copiilor – jocuri și recomandări pentru un EQ ridicat, Editura Polirom, Iași.
Sălăvăstru, D. (2004), Psihologia educației, Editura Polirom, Iași.
Segal, J. (1999), Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura Teora, București.
Stănciulescu, E. (2002), Sociologia educației familiale, Editura Polirom, București.
Vernon, A. (2006), Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rațional-emotivă și comportamentală (clasele IX-XII), Editura ASCR, Cluj-Napoca.
Yeung, R. (2012), Dezvoltarea inteligenței emoționale, Editura Meteor Press, București.
Anexa 1
TEST PENTRU EVALUAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE
Imaginează-ți că te afli la ora de curs și dintr-o dată pământul începe să se cutremure foarte puternic, cu un zgomot înspăimântător. Ce faci?
Continui să stai liniștit în bancă și să citești lecția din manual, dând puțină atenție evenimentului, așteptând ca acesta să înceteze curând.
Devii plin de grijă față de pericol urmărind profesorul și aștepți cu atenție instrucțiunile date de acesta.
Câte puțin din a) și b).
N-am observat nimic.
Ești în curtea școlii în timpul recreației. Unul dintre colegii tăi nu este acceptat în jocul celorlalți și începe să plângă. Ce faci?
Nu te bagi, îl lași în pace.
Vorbești cu el și încerci să-l ajuți.
Mergi la el și îi spui să nu mai plângă.
Îi dai o bomboană sau altceva care să-l facă să uite.
Imaginează-ți că te afli la mijlocul ultimului semestru și speri să obții un premiu, dar ai descoperit că nu ai nota dorită la o materie, ci una mai mică decât cea la care te așteptai. Ce faci?
Îți faci un plan special pentru a îmbunătăți nota, hotărându-te cum să-ți urmezi planul.
Te hotărăști să înveți mai bine anul viitor.
Îți spui că nu te interesează materia respectivă și te concentrezi asupra altor discipline unde notele tale sunt și pot fi mai mari.
Mergi la profesor și încerci să discuți cu el în scopul obținerii unei note mai bune
Consideră că în lipsa profesorului ești elevul responsabil cu disciplina în clasă. În urma unor acte de indisciplină 10 elevi au fost deja avertizați cu scăderea notei la purtare și ești descurajat din cauza acestei situații. Ce faci?
Notezi numele elevilor indisciplinați și predai lista profesorului diriginte a doua zi.
Consideri că nu-ți poți asuma această responsabilitate.
Încerci să discuți cu colegii propunând soluții pentru păstrarea disciplinei și pentru îndreptarea situației create.
Dorești să devii responsabil cu altceva.
Ești anunțat că de mâine veți avea un nou coleg care este rrom. Surprinzi pe cineva spunând cuvinte urâte și răutăcioase la adresa lui. Ce faci?
Nu-l iei în seamă considerând că este o glumă.
Îl chemi afară pe colegul răutăcios și îl cerți pentru fapta făcută.
Îi vorbești în prezența celorlalți spunând că asemenea fapte sunt nepotrivite și nu vor fi acceptate în clasa voastră.
Îți sfătuiești colegul să fie bun și îngăduitor cu toți colegii.
Te afli în pauza mare și încerci să calmezi un coleg de clasă înfuriat pe alt coleg care i-a pus piedică pe hol, riscând astfel să-i fractureze brațul. Ce faci?
Îi spui să-l ierte pentru că ceea ce s-a întâmplat a fost o glumă.
Îi povestești o întâmplare hazlie și încerci să-l distrezi.
Îi dai dreptate considerând, asemenea lui, că celălalt coleg s-a dat în spectacol.
Îi spui că ți s-a întâmplat și ție ceva asemănător și că te-ai simțit la fel de furios, dar după aceea ți-ai dat seama că cel vinovat putea la rândul său să cadă și să-și spargă capul.
Tu și prietenul tău cel mai bun vă certați și aproape că ați ajuns să vă luați la bătaie. Care este cel mai bun lucru de făcut?
Faceți o pauză de 20 de minute și apoi discutați din nou.
Te oprești din ceartă și taci.
Spui că-ți pare rău și îi ceri și lui să-și ceară scuze.
Vă opriți puțin pentru a vă liniști și apoi fiecare, pe rând, spune ceea ce gândește despre problemă.
La sfârșit de an școlar se organizează o serbare. Închipuie-ți că tu ești conducătorul unui grup de elevi și vreți să compuneți o scenă hazlie. Cum faci?
Îți faci un orar și acorzi un timp pentru fiecare amănunt.
Propui să vă întâlniți după ore și să vă cunoașteți mai bine.
Îi ceri separat fiecărui copil să vină cu idei.
Vă strângeți toți în grup și tu îi încurajezi pe ceilalți să propună diverse variante.
Imaginează-ți că ai un frate de 3 ani care întotdeauna a fost foarte timid și puțin înfricoșat de oamenii și locurile necunoscute. Ce atitudine ai față de el?
Accepți că are un comportament timid și cauți să-l protejezi de situații care pot să-l tulbure.
Îl prezinți unui medic cerându-i un sfat.
Îl duci cu bună știință în fața oamenilor străini și în locuri necunoscute astfel încât să-și poată înfrânge frica.
Faci cu el jocuri și competiții ușor de realizat care îl vor învăța că poate intra în legătură cu oamenii și poate umbla prin locuri noi.
Imaginează-ți că-ți place foarte mult desenul. Începi să te pregătești pentru a desena în timpul tău liber. Cum faci?
Te limitezi să desenezi doar o oră pe zi.
Alegi subiecte de desen mai grele care să-ți stimuleze imaginația.
Desenezi doar când ai chef.
Alegi subiecte de desenat pe care știi să le faci.
INTERPRETAREA RĂSPUNSURILOR
Se adună punctele la cele 10 răspunsuri. Semnificația globală este:
100 = EQ slabă
100-150 = EQ medie
peste 150 = EQ bună
200 = EQ excepțională
Anexa 2
AUTOREGLAREA – TEST 1
Vedeți într-un catalog de comandă prin poștă sau de pe Internet un obiect pe care îl doriți neapărat, dar nu vi-l permiteți. Ce faceți?
Îl cumpărați fără să vă pese.
Renunțați la el deocamdată.
Ezitați să-l cumpărați, dar vă spuneți: „Pot să-l returnez oricând”.
În mod tragic, un copil se îneacă din cauza unei jucării și moare. Care este prima dumneavoastră reacție în fața acestei știri?
„Calitatea jucăriilor este atât de scăzută în zilele noastre. Pariez că era o jucărie făcută în China”
„Ce-o fi fost în capul părinților?
„Ce tragedie teribilă pentru acei părinți!”
Vă gândiți că aveți nevoie de ceva peste câteva zile. Ce faceți?
Mergeți cât mai repede să luați.
Dați telefon la magazin și rugați să vă păstreze obiectul respectiv.
Mergeți la magazin peste câteva zile, când vă este convenabil.
Vedeți o știre care pune pe cineva într-o lumină proastă. Poate fi vorba despre un star rock bănuit a fi beat într-o cursă aeriană transatlantică. Cum reacționați?
Vă spuneți: „Nu iese fum fără foc”.
Așteptați până ce se află mai multe lucruri.
Credeți cel mai rău lucru despre persoană.
În timpul unei ședințe aveți o ceartă cu cineva. După aceea sunteți supărat. Ce faceți?
Telefonați imediat persoanei și lămuriți probleme dând lucrurile pe față.
Vă exprimați în scris motivul supărării.
Așteptați până la prima întâlnire cu persoana și lămuriți probleme discutând pe față.
O persoană publică pe care nu o simpatizați face ceva ce o pune într-o lumină bună. Cum reacționați?
Vă spuneți: „Să vedem ce se întâmplă”.
Vă spuneți că este o strălucire efemeră.
Admiteți față de dumneavoastră că sunteți plăcut impresionat.
TEST 2
Vă aflați în vacanță. Plouă, deși se presupunea că va fi soare. Cum reacționați?
Vă plângeți oricui vă ascultă.
Trimiteți vederi acasă în care spuneți că este o vreme minunată pentru rațe.
Găsiți diferite activități, astfel încât ploaia să nu vă strice plăcerea.
Cineva perseverează să vă apeleze într-un mod care nu vă face plăcere, cum ar fi folosind o poreclă pe care ați avut-o cândva și de care ați crezut că ați scăpat. Cum reacționați?
Tratați toată treaba ca pe o copilărie.
Faceți comentarii pe care cealaltă persoană le poate auzi, dar fără să vă adresați ei direct.
Vă adresați în mod direct acelei persoane cu un nume care știți că nu vrea să fie folosit.
În timp ce circulați pe un drum cu două benzi pe un sens, apar mereu camioane care încetinesc vehiculele de pe prima bandă. Cum reacționați?
Acceptați situația și rămâneți impasibil.
Claxonați când ajungeți în dreptul camioanelor care v-au deranjat.
Gesticulați către toți fără excepție arătând că sunteți supărat.
O persoană a cărei muncă o apreciați vă spune că nu poate să lucreze un proiect pentru dumneavoastră timp de 3 luni deoarece este aglomerată. Cum reacționați?
O bateți la cap să facă proiectul mai devreme.
Așteptați 3 luni.
Găsiți pe altcineva să facă proiectul.
Trebuie să așteptați în autobuzul care vă duce la avion din cauza unui pasager care a întârziat. Cum reacționați?
Întrebați șoferul în mod repetat cât timp va mai aștepta.
Vă așezați și citiți dintr-o carte.
La venirea persoanei întârziate, faceți comentarii tăioase către ceilalți pasageri.
Vă aflați la un rând. Un alt rând paralel pare să se miște mai repede. Cum reacționați?
Rămâneți la coadă și vă așteptați rândul.
Rămâneți la coadă, dar vă uitați ostentativ și repetat la ceas.
Vă mutați la cealaltă coadă, deranjând alte persoane în timp ce faceți acest lucru.
TEST 3
O persoană care lucrează cu dumneavoastră nu se achită corespunzător de sarcini și trebuie să i se spună. Ce faceți?
A. Lăsați să-i spună altcineva, de exemplu șeful.
B. Îi spuneți persoanei în termeni fără echivoc să-și îmbunătățească modul de lucru și subliniați că dumneavoastră nu trebuie să-i faceți munca.
C. Vorbiți cu persoana, arătându-i care este problema și cum trebuie abordată.
Vă aflați la magazin și vreți să plătiți ceea ce ați cumpărat. Este o singură coadă, lungă și doar o persoană care încasează banii. Cum reacționați?
Strigați la persoana care încasează să mai cheme și alte ajutoare.
Când vă vine rândul, întrebați politicos de ce nu mai sunt chemate și alte vânzătoare, având în vedere cât de lungă este coada.
Când vă vine rândul, spuneți tăios că ați așteptat atât de mult, încât v-ați gândit că va trebui să plătiți în euro.
Într-un restaurant vi s-a adus un fel de mâncare greșit. Niciodată nu mâncați așa ceva. Cum reacționați?
Împingeți alimentul care vă deranjează într-o parte și mâncați restul. Chelnerului îi spuneți că mâncarea a fost bună.
Luați chelnerul deoparte și îi explicați liniștit ce s-a întâmplat.
Dați glas neplăcerii, astfel încât să audă toți din jur.
4. Vă aflați la cinematograf. Niște persoane vorbesc în șoaptă, în rândul din spatele dumneavoastră. Ce faceți?
Întoarceți ușor capul și spuneți „ssst”.
Vă întoarceți și întrebați dacă ar vrea să păstreze liniște, deoarece vă strică plăcerea filmului.
Nu spuneți nimic și sperați că vor înceta.
5. Mergeți să vă cazați la un hotel și descoperiți că vi s-a omis rezervarea, deși reiese faptul că erați înregistrat. Mai întâi, recepționera spune că nu poate face nimic, dar mai târziu vă oferă o cameră într-o anexă, ceva mai departe. Ce credeți?
Spuneți că nu vă vine să credeți că ați fost tratat astfel și că în mod sigur nu veți mai veni niciodată la acest hotel.
Spuneți că ați făcut rezervare și că vreți să primiți ceea ce ați rezervat, rugând recepționera să găsească o cameră potrivită.
Acceptați camera din anexă.
6. Credeți că un șef v-a tratat nedrept în fața colegilor dumneavoastră. Ce faceți?
Vă propuneți ca, la prima întâlnire, să îi dați peste nas șefului.
Nu faceți nimic, crezând că nu se va rezolva.
Îi explicați șefului cauza supărării și îi spuneți că așteptați de la el niște scuze.
TEST 4
1. Vreți să mergeți la culcare, dar grupul cu care sunteți se distrează bine și nu vrea să întrerupă petrecerea. Cum reacționați?
Mai rămâneți până ce toți vor să plece la culcare.
Mergeți la culcare, v puneți dopuri în urechi și încercați să dormiți.
Mergeți la culcare, nu puteți adormi și mergeți să vă plângeți de zgomotul pe care-l fac.
2. Sunteți interesat(ă) de o operație cosmetică, dar vi se spune că rezultatul nu este sigur și că operația nu este recomandată celor care nu acceptă riscul. Cum reacționați?
Faceți operația și apoi, când merge rău, vă plângeți.
Așteptați până ce succesul operației devine mai sigur.
Vă întrebați dacă aveți, cu adevărat, nevoie de acea operație.
Sunteți într-un grup, iar toți ceilalți vor să mănânce mâncare chinezească. Dumneavoastră chiar nu vreți acest lucru. Ce faceți?
Refuzați categoric să mâncați mâncare chinezească.
Încercați cu înverșunare să convingeți restul grupului să mâncați în altă parte.
Mâncați mâncare chinezească împreună cu ceilalți, dar îi puneți să promită că, data viitoare, vă vor lăsa pe dumneavoastră să alegeți unde veți merge să mâncați împreună.
4. Ați găsit o casă pe care vreți să o cumpărați, dar tocmai v-ați dat seama că în acel loc încălzirea se face cu păcură, nu cu gaze. Nu sunteți sigur că vă convine; vi se pare că se face multă murdărie. Cum procedați?
Renunțați să cumpărați casa.
Încercați să scădeți prețul, folosind încălzirea cu păcură drept motiv.
Reanalizați ce motive ați avut inițial în favoarea cumpărării casei, vă întrebați dacă păcura reprezintă un adevărat dezavantaj și ce ar putea compensa acest lucru.
5. În sudul Greciei are loc un eveniment la care ați dori foarte mult să participați, dar nu vă place să zburați. Ce faceți?
Abandonați ideea.
Alungați teama de zbor, vă faceți curaj și luați avionul.
Vă hotărâți să mergeți cu mașina, deși durează mai mult și este incomod.
6. Vă aflați într-o excursie de grup, care are un program prestabilit. Totuși, dumneavoastră v-ar plăcea să faceți anumite lucruri în această excursie. Cum reacționați?
Criticați unele dintre activități în prezența membrilor grupului.
Respectați programul și reveniți fără a fi însoțit de un grup.
Combinați programul și activitățile proprii, chiar dacă prin asta deranjați atât pe conducătorul grupului, cât și pe unii membri.
CONȘTIINȚA DE SINE – TEST 1
Niște prieteni vă roagă să aveți grijă de pisica lor, timp de o săptămână, cât sunt plecați în concediu. Nu prea vă plac animalele de casă. Cum reacționați?
Spuneți că ați vrea dar le reamintiți ce părere aveți despre animale.
După câteva mormăieli și suspine, spuneți că acceptați.
Spuneți că aveți o regulă conform căreia nu aveți grijă de animale de casă și că este valabilă pentru toți prietenii.
Un prieten, de care vă credeați apropiat, întrerupe brusc orice cale de comunicare, fără nici un motiv clar. Sunteți nedumerit, îi telefonați și îi scrieți, dar nu primiți nici un răspuns. Ce faceți?
Vă gândiți că un prieten adevărat va relua legătura și așteptați să se întâmple acest lucru.
Continuați să-i scrieți și să-i telefonați, întrebând ce s-a întâmplat și spunând cât de mult vă supără lipsa unui răspuns.
Luați legătura cu niște prieteni comuni, rugându-i să dea de capăt problemei.
Un prieten vă spune că sunteți bolnav și vă îndeamnă să mergeți la medic. Cum reacționați?
Sunteți de acord, spuneți că poate este cel mai bine și că nu prea v-ați simțit bine.
Spuneți că vă veți duce, dar că nu vă așteptați să rezolvați ceva.
Îl întrebați ce rost are să vă duceți, când medicul nu face altceva decât să spună aceleași lucruri și să vă dea niște pastile.
Întâmpinați câteva piedici într-un domeniu în care vă pricepeți bine. Cum reacționați?
Vă spuneți că probabil v-ați pierdut cumpătul.
Vă spuneți că nu v-ați pierdut deodată îndemânarea în acel domeniu și că o veți recăpăta.
Vă spuneți că dacă veți fi ajutat mai mult, ați putea reveni la nivelul anterior.
Întâlniți, la o petrecere, un cuplu pe are nu l-ați mai văzut de cel puțin 5 ani. Primul lucru pe care îl fac este o aluzie jignitoare privind înfățișarea dv. cum reacționați?
Plătiți cu aceeași monedă, răspunzând cu o aluzie jignitoare.
Considerați că i-a luat gura pe dinainte, deoarece erau zăpăciți, și ignorați observația lor.
Parați lovitura spunând că întotdeauna făceau aluzii jignitoare și că nimic nu s-a schimbat.
Ceea ce doreați foarte tare nu s-a realizat. Cum reacționați?
Vă spuneți că vor mai fi ocazii în viitor
Vă spuneți că nu era făcut să se realizeze de data acesta.
Vă spuneți că n-ar fi trebuit să vă doriți atât de mult lucrul respectiv.
TEST 2
Apare ocazia unei slujbe. Ar fi puțin exagerat să încercați, dar cineva în care aveți încredere vă propune să faceți o cerere.
Vă hotărâți că nu sunteți sigur că veți avea o șansă mai bună data viitoare.
Vă hotărâți că este prea exagerat să încercați și nu faceți cerere.
Vă spuneți: „De ce nu? Ce se poate întâmpla cel mai rău?” și faceți cererea.
Aveți un eșec într-un domeniu nou pentru dv. Cum reacționați?
Trageți concluzia că sorții v-au fost potrivnici.
Vă spuneți că ați învățat din această experiență și că data viitoare veți ști cum să reușiți.
Vă spuneți că ați făcut tot ce ați putut.
O firmă vă oferă o mostră gratuită dintr-un anumit produs împreună cu o cantitate mai mare din acel produs, pe care o puteți cumpăra sau returna. Cum reacționați?
Vă spuneți că trebuie să fie o șmecherie și refuzați oferta.
Acceptați oferta și încercați produsul.
Acceptați oferta, apoi vă răzgândiți și returnați produsul fără să-l fi folosit.
Cineva lipsește a doua oară de la o întâlnire cu dv. Cum reacționați?
Găsiți o cale de a-i răspunde cu aceeași monedă – reprogramați întâlnirea dar nu vă duceți.
Îi mai dați persoanei o șansă și reprogramați întâlnirea.
Eliminați persoana din viața dv. – nu reprogramați întâlnirea.
Un anumit jucător de tenis profesionist spune mereu că gândește la partea bună a meciurilor sale, chiar dacă primește bătaie serioasă. Cum reacționați?
Vă spuneți că este nevoit să se gândească la părțile bune pe care le au meciurile sale, dacă vrea să joace tenis de performanță.
Considerați că vorbește prostii – este un ratat.
Trageți concluzia că încearcă să-și păstreze moralul ridicat după o înfrângere grea.
Cum reacționați, de obicei, atunci când faceți cunoștință cu persoane noi?
Sunteți timid și vorbiți cât mai puțin posibil.
Sunteți prudent și vigilent, așteptați să vă abordeze ceilalți.
Sunteți deschis și prietenos, în afară de cazul în care se întâmplă ceva care să vă facă să vă schimbați atitudinea.
TEST 3
Pe invitația la o petrecere scrie „Ținută elegantă neprotocolară”. Sunteți tentat să adoptați o ținută elegantă și modernă, dar niște prieteni care vin și ei vă spun că se vor îmbrăca chiar neprotocolar. Ce va decideți să faceți?
Găsiți o scuză ca să nu mergeți.
Îmbrăcați ceva neprotocolar, astfel încât să fiți la fel ca prietenii dumneavoastră.
Aveți încredere în propria judecată – adoptați o ținută elegantă neprotocolară.
Începeți o activitate deoarece vă place ideea respectivă., de exemplu să învățați să cântați la un instrument. Ajungeți să faceți eforturi deosebite. Cum reacționați?
Abandonați activitatea respectivă în favoarea uneia la care vi se pare că vă pricepeți.
Continuați indiferent de dificultăți.
Găsiți un alt profesor.
Un prieten vă întreabă ce vă doriți în viață. Cum reacționați?
Spuneți: „Eu știu ce vreau aproape întotdeauna”.
Spuneți: „Nu sunt niciodată sigur de ceea ce vreau”.
Spuneți: „Uneori știu ce vreau, alteori nu sunt sigur”.
Gândiți-vă la unele activități pe care le faceți, cu toate că nu vreți – poate legate de serviciu, o anumită latură a acestuia, sau ceva din timpul liber. Cum reacționați când iese la iveală faptul că faceți aceste lucruri, deși nu vreți?
Spuneți că aveți de gând să procedați altfel de acum înainte.
Spuneți că intenționați să continuați așa.
Spuneți că vă veți gândi cum să procedați.
Niște prieteni vă tot spun că sunteți un(o) bun(ă) bucătar(bucătăreasă) și vă îndeamnă să vă gândiți la acest lucru din punct de vedere profesional. Niciodată nu v-a trecut așa ceva prin minte. Vă gândeați că sunteți un bucătar bun, dar nu vă făceați iluzii privind acest talent. Cum reacționați la ceea ce v-au spus prietenii?
vă păstrați slujba pe care o aveți și continuați să faceți bucurii culinare prietenilor.
Petreceți timp să vă închipuiți cum ar fi dacă v-ați părăsi slujba și ați deveni bucătar profesionist.
Consumați timp strângând toate rețetele proprii, apoi le trimiteți bucătarilor profesioniști sau editurilor.
Gândiți-vă la o reușită din trecut, pe care, judecând la rece, n-o mai puteți repeta. Cum reacționați dac se pune problema să încercați să faceți din nou acel lucru?
Vă spuneți: „De ce nu?” „De ce nu eu?” ”Oricine are dreptul să viseze”.
Vă spuneți că nimic nu este exclus.
Vă spuneți că acum nici nu mai poate fi vorba.
TEST 4
Să spunem că vi se dă ocazia să alegeți între medicina convențională și cea alternativă, sau ambele. Cum reacționați?
Alegeți si combinați în funcție de problema pe care credeți că o aveți.
Vă gândiți serios la medicina alternativă – poate că cea convențională și-a atins limitele.
Alegeți medicina convențională de fiecare dată – cea alternativă este pentru excentrici.
Stând la taclale cu cunoștințe noi, sunteți întrebat ce faceți în timpul liber – cum vă eliberați mintea. Cum reacționați?
Spuneți că aveți una, poate două căi de a vă relaxa.
Spuneți că aveți mai multe căi diferite de a vă relaxa.
Spuneți că vi se pare greu să vă relaxați.
A rulat un film cu Arnold Schwarzenegger, care juca rolul unui bărbat gravid. Cum reacționați față de așa ceva?
Este o idee trăznită ca un actor-bărbat să fie gravid, mai ales Arnie.
Este o altă modalitate trăznită de a-l promova pe Arnie.
Nu cred ideea de la care s-a pornit, pur și simplu nu este credibilă.
Un ziarist susține că superstițiile des întâlnite, cum ar fi: vei avea ghinion dacă te întorci din drum sau dacă îți taie calea o pisică neagră, sunt copilărești și ridicole. Dumneavoastră:
Folosiți amândouă superstițiile menționate, plus încă una sau două.
Folosiți multe astfel de lucruri, deoarece nu le considerați superstiții.
Nu faceți așa ceva și nu veți face niciodată.
A fi creativ înseamnă a „face” lucruri: cuvinte, muzică, obiecte. Într-un sondaj sunteți cât din timpul dv. liber folosiți pentru a fi creativ. Cum reacționați?
Spuneți că dv. creați lucruri aproape tot timpul.
Spuneți că folosiți puțin timp, din când în când, pentru a fi creativ.
Spuneți că niciodată nu ați făcut ceva creativ.
Un subiect mult discutat este dacă se consideră absurd ca oamenii de știință să creadă în Dumnezeu. Ce părere aveți?
Nu sunteți de acord, deoarece până nu se va stabili în mod cert originea vieții (lucru care nu se va întâmpla niciodată), existența lui Dumnezeu nu poate fi respinsă.
Sunteți de acord cu punctul de vedere conform căruia știința este rațională, iar orice altceva este superstiție.
Declarați că sunteți nehotărât și că vă place să credeți că sunteți o persoană rațională, care are o latură spirituală.
TEST 5
Cineva exprimă o părere complet opusă unui lucru despre care aveți o anumită părere. Cum reacționați?
Ascultați ce spune persoana respectivă și apoi reacționați
Ascultați puțin și apoi respingeți ce a spus.
Respingeți categoric punctul de vedere contrar.
Vă aflați împreună cui o persoană care vorbește „dezlânat”, căreia îi ia îngrozitor de mult timp pentru a ajunge la ideea pe care vrea să o exprime. Cum reacționați?
După o vreme vă pierdeți interesul și plecați.
Ridicați o mână pentru a-i atrage atenția și, când se oprește, întrebați politicos ce vrea să spună.
După ce v-ați dat seama cât se luptă, o întrerupeți spunând: „Mă scuzați”.
Când nu sunteți sigur ce să faceți cum acționați?
Încercați singur, oricât de mult durează.
Cereți un sfat.
Căutați într-o carte sau pe Internet.
Gândiți-vă la ultimele 5 conversații pe care le-ați purtat și încercați să vă amintiți ce vi s-a spus – nu cuvintele exacte, ci esența. Cât vă amintiți?
Foarte puțin sau deloc.
O parte.
Tot sau aproape tot.
Sunteți întrebat într-un sondaj ce părere aveți în legătură cu a-i asculta pe alții. Cum reacționați?
Spuneți că oamenii sunt foarte previzibili – știți aproape întotdeauna ce vor spune.
Spuneți că, în general, nu sunteți interesat de ceea ce au alți oameni de spus.
Sugerați că modul în care oamenii spun ceva este la fel de important ca și ceea ce spun.
Ce vă trece prin minte atunci când comunicați cu alți oameni?
Nimic în mod deosebit.
Vă gândiți că ceilalți oameni sunt altfel decât dv., într-un mod concret – și anume mai blânzi, mai duri, mai zbuciumați, mai amuzanți, mai proști, etc.
Vă gândiți că ceilalți oameni nu sunt altfel decât dv.
TEST 6
Un coleg vă provoacă să spuneți care este cel mai mare defect al dv. Cum reacționați?
A. Spuneți că nu sunteți sigur care este.
B. Spuneți că știți care este, că este destul de rău, dar că vă ocupați să-l remediați.
C. Spuneți că cel mai mare defect al dv. nu este, de fapt, un defect.
Spre surprinderea dv., cineva vă aplică un calificativ care nu a mai fost niciodată folosit pentru dv. până acum – poate fi „drăguț”, „dulce”, „dur” sau „timid”. Cum reacționați?
Îl întrebați de ce vă spune așa.
Acceptați calificativul pentru moment, dar spuneți foarte clar că îl veți privi cu scepticism.
Obiectați spunând că nu vă cunoaște și întrebați cum de vă poate spune așa.
Jucați un rol important într-un anumit eveniment – poate fi la serviciu, o manifestare sportivă sau un spectacol în direct. Ce faceți după ce se termină?
Povestiți cum vi s-a părut unei persoane despre care știți că vă va asculta.
Nu vorbiți cu nimeni despre acest lucru.
Cereți părerea unor persoane în care aveți încredere.
Sunteți întrebat într-un sondaj de ce credeți că rămân oamenii prieteni cu dv. Cum reacționați?
Spuneți că vă simpatizează pentru că și dv. îi simpatizați pe ei.
Spuneți că pur și simplu vă simpatizează așa cum sunteți – fără „zorzoane”.
Spuneți că vă plac pentru că au fost întotdeauna prietenii dv.
În timp ce stați la taclale cu prietenii, unul dintre ei vă cer să numiți însușirea dv. cea mai bună. Cum reacționați?
Spuneți că nu sunteți sigur care este.
Spuneți că știți care este și c încă o îmbunătățiți.
Spuneți că nu aveți o însușire mai bună sau mai puțin bună.
Gândiți-vă la câteva persoane despre care bănuiți că nu vă simpatizează. Cum veți proceda cu ele?
Încercați să le faceți să vă simpatizeze.
Le întrebați direct dacă vă simpatizează și, dacă da, de ce?
Lăsați lucrurile așa cum sunt.
MOTIVAȚIA – TEST 1
Vă simțiți frustrat și nervos din cauza unei sarcini care vi s-a încredințat. Cum reacționați?
Luați o scurtă pauză pentru a vă limpezi mintea și a ticlui un plan pentru a aborda eficient problema.
Vă înăbușiți frustrarea și continuați treaba cât puteți de bine.
Vă plângeți oricui vă ascultă și încheiați treaba cât de repede puteți.
Îndepliniți o sarcină importantă, pe care înainte o considerați interesantă, dar ați făcut-o de atâtea ori, încât v-ați plictisit de ea. Cum reacționați?
Căutați o cale de a face treaba cât mai rapid și eficient posibil, de data asta, și apoi căutați o modalitate de a face schimb de sarcini.
O puneți la coada listei de treburi și vă ocupați de alte lucruri mai interesante.
Vă ocupați de ea, dar îi acordați minimum de timp și atenție.
Ați muncit din greu ca să vă atingeți țintele și aflați că le-ați depășit chiar. Cum reacționați?
Vă bucurați și apoi vă așezați și vă odihniți pe lauri.
Pe baza reușitei, vă propuneți câteva scopuri noi.
Continuați eforturile pentru ca rezultatele dv. să nu coboare de la nivelul pe care l-ați stabilit.
Ați propus niște idei pentru a rezolva o problemă, dar ceilalți v-au spus că ideile dv. au șanse slabe de succes. Cum reacționați?
Vă gândiți la ceea ce au spus ceilalți, vă modificați propunerile și vă asumați riscul punerii lor în practică.
Vă înclinați în fața judecății superioare a celorlalți și renunțați.
Ignorați sfatul lor, veți încredere în propria judecată și continuați ideile proprii.
Lucrați la ceva de o bucată de timp și aveți dificultăți în a aprecia cât de bine desfășurați activitatea și cum ați putea să o îmbunătățiți. Cum reacționați?
Continuați ceea ce faceți, deoarece până acum nu v-a criticat nimeni activitatea.
Aveți încredere în propria judecată și faceți modificările pe care le considerați necesare.
Faceți o autoevaluare, o discutați cu cineva în a cărui putere de judecată aveți încredere și luați măsurile care rezultă a fi necesare.
Verificați niște informații cu scopul de a lua o decizie și vă dați seama că lipsesc multe informații. Cum reacționați?
Presupuneți că informațiile care lipsesc nu sunt importante și luați decizia pe baza a ceea ce aveți la dispoziție.
Vă străduiți să găsiți informațiile lipsă și luați decizia numai după ce le aveți la dispoziție pe toate.
Faceți o presupunere în cunoștință de cauză privind conținutul informațiilor lipsă și luați decizia ținând cont și de acest lucru.
TEST 2
Vi s-a cerut să îndepliniți o sarcină care vă displace deosebit de mult. Cum reacționați?
O îndepliniți cât puteți de repede, dar cu efort minim.
O amânați mereu, ocupându-vă de alte sarcini la care preferați să lucrați.
Vă ocupați de ea cât puteți de bine, acordându-i cât de mult timp și efort puteți.
Lucrați la ceva important, iar colegii vă invită să vă întrerupeți pentru a merge să beți ceva împreună. Cum reacționați?
Le mulțumiți pentru invitație și le explicați de ce nu îi puteți însoți de această dată.
Refuzați categoric invitația, fără să le mulțumiți.
Le spuneți că veți veni mai târziu, dacă veți putea, chiar dacă nu aveți intenția să faceți acest lucru.
Aveți de îndeplinit o sarcină de durată și dificilă, care, pentru a vă atinge scopurile, necesită multă muncă și o atenție deosebită la amănunte. Cineva vă propune o cale rapidă și simplă. Cum reacționați?
Vă gândiți cu atenție la propunere, dar respingeți orice ar putea periclita calitatea muncii dv.
Ignorați sfatul și urmați metoda verificată și tradițională de rezolvare a sarcinii respective, indiferent cât durează.
Așteptați imediat propunerea și terminați treaba cât puteți de repede.
Vi s-a cerut să preluați o responsabilitate suplimentară, despre care știți că este importantă pentru echipă, dar vă gândiți că noul rol vi s-ar putea părea dificil. Cum reacționați?
Acceptați să o preluați, dar nu aveți intenția să-i acordați prioritate față de sarcinile pe care le aveți deja.
Refuzați cererea, argumentând că deja aveți multe de făcut.
Spuneți că, în ciuda muncii grele pe care o necesită responsabilitatea suplimentară, sunteți gata să răspundeți acestei noi provocări.
Echipa din care faceți parte a avut succes, deși contribuția dv. la realizări a fost minoră. Cum reacționați?
Vă arătați bucuria față de realizările echipei și vă mândriți cu contribuția proprie, deși este minoră.
Îi felicitați pe colegii de echipă și apoi vă duceți la treburile dv., lăsându-i să sărbătorească reușita.
Refuzați să participați la sărbătorire, argumentând că nu ați contribuit decât puțin la succesul echipei.
Ați muncit din greu timp de câteva luni încercând să vă îmbunătățiți realizările dar până acum sunt puține semne că reușiți acest lucru. Cum reacționați?
Continuați, considerând că este bine să vă stabiliți scopuri ambiționase și că le veți putea atinge la momentul potrivit.
Vă reduceți eforturile, pe motiv că puteți lucra la un nivel care îi satisface pe alți oameni, fără să fie nevoie să vă străduiți așa mult.
Vă reafirmați hotărârea de a vă atinge scopurile, dar căutați să vă îmbunătățiți metodele prin care încercați acest lucru
TEST 3
A apărut o problemă în timpul activității echipei din care faceți parte și credeți că puteți ajuta la rezolvarea ei. Cum reacționați?
Vă puneți ideile în valoare în așa fel încât nimeni altcineva să nu aibă posibilitatea să se strecoare înaintea dv.
Așteptați să fiți întrebat dacă aveți vreo idee pentru rezolvarea problemei.
Împărtășiți cu încredere echipei ideile dv. și le cereți să vă ajute să le aplicați.
Faceți parte dintr-un grup și nici unul dintre membrii săi nu se oferă să preia o sarcină importantă. Aveți încredere că puteți îndeplini corespunzător respectiva sarcină. Cum reacționați?
Nu faceți nimic – așteptați să fiți întrebat.
Faceți cunoscut grupului faptul că ați dori să preluați sarcina și că aveți încredere în capacitatea dv. de a o îndeplini corespunzător, dacă vă acordă sprijin.
Nu ezitați – vă oferiți să preluați sarcina, fără să vă sfătuiți cu nimeni.
A apărut un post liber, pentru care ar trebui să alocați muncă suplimentară și să faceți față unor responsabilități sporite. Cum reacționați?
Nu faceți cerere pentru acest post – nu aveți nevoie de bătaie de cap.
Arătați că aveți încredere în propria capacitate făcând cerere pentru acest post.
Așteptați dacă se decide să facă cerere cineva cu mai multă experiență sau mai competent decât dv.
Se organizează o echipă de lucru, căreia i se acordă o mare atenție, în scopul căutării unor modalități de rezolvare a unei probleme. Nu ați fost invitat, dar ați înțeles că se acceptă voluntari. Cum reacționați?
Nu vă oferiți, deoarece considerați că, dacă nu ați fost invitat, înseamnă că cineva s-a gândit că nu aveți calitățile necesare.
Vă propuneți pentru a ajuta grupul să faceți cunoscut faptul că aveți încredere în capacitățile dv. de a contribui la activitatea acestuia.
Faceți cunoscut faptul că, dacă nu se oferă nimeni, vă oferiți dv.
Observați că se apare o criză și că nimeni din cei prezenți nu este dispus să preia controlul situației. Cum reacționați?
Preluați inițiativa, asumându-vă controlul situației până ce sosește sprijinul necesar.
Găsiți cât puteți de repede pe cineva capabil să preia controlul situației.
Vă vedeți de treaba dv. – nu vreți să fiți învinuit dacă ceva merge rău.
Ați fost întrebat dacă sunteți dispus să participați la un eveniment ca rezervă pentru echipa principală, chiar dacă există posibilitatea să nu fiți solicitat să faceți nimic. Cum reacționați?
Acceptați invitația, considerând că reprezintă o ocazie de a vă implica și a învăța dintr-o experiență nouă.
Refuzați invitația deoarece considerați că vă veți folosi mai bine timpul dacă faceți ceva productiv.
Acceptați invitația, dar faceți cunoscut faptul că ați prefera să vă ocupați cu altceva.
TEST 4
Unele vești rele, neașteptate vă fac pe dv. și pe colegi să vă simțiți îngrijorați și triști în legătură cu perspectivele de viitor. Cum reacționați?
Propuneți să ieșiți seara undeva cu toții și să vă distrați pentru a lăsa supărarea deoparte.
Vă scufundați în starea generală de pesimism.
Încercați din răsputeri să vă mențineți vesel și vă concentrați pentru a găsi căi de a întoarce situația în avantajul dv.
Ați primit niște reacții negative, la care nu vă așteptați, în legătură cu realizările proprii. Ce faceți?
Ascultați criticile fără să comentați, dar, în sinea dv. le respingeți.
Refuzați categoric să acceptați realitatea pe care se bazează reacțiile negative.
Ascultați cu atenție observațiile și vă gândiți în ce fel le puteți folosi în cadrul propriei evaluări cu scopul de a vă îmbunătăți realizările.
În ciuda eforturilor disperate, continuați să nu reușiți să vă atingeți ținta pe care
v-ați propus-o în ceea ce privește eforturile proprii. Cum reacționați?
Vă mențineți nivelul țintelor pe care încercați să le atingeți, dar analizați căile prin care faceți acest lucru, sporindu-vă eforturile, dacă este necesar.
Refuzați să renunțați și vă hotărâți să vă străduiți mai mult în viitor.
Reduceți nivelul către care țintiți, propunându-vă niște rezultate pe care știți că le puteți îndeplini.
Fără să fiți prevenit, vi se cere să schimbați rolul din echipă cu care sunteți obișnuit cu un alt rol nou. Cum reacționați?
Refuzați, argumentând că nu este corect să vi se ceară să preluați responsabilități noi așa de rapid.
Discutați despre ce presupune noul rol, apoi, după o matură chibzuință, acceptați noul post, bazându-vă pe propria capacitate de a răspunde la provocări.
Acceptați noul post pentru o perioadă de probă, cu anumite condiții.
Lucrați la un proiect important, cu un termen strict și întâmpinați o dificultate neașteptată. Cum reacționați?
Faceți ce este nevoie pentru a termina proiectul la termen, la cel mai înalt standard posibil.
Explicați situația și cereți timp suplimentar pentru a termina treaba astfel încât să fiți mulțumit.
Nu spuneți nimic și aranjați lucrurile cât puteți de bine în situația dată, luând-o pe scurtătură dacă este necesar.
Ați avut interviu pentru slujbă, dar nu ați avut succes, deși păreați a fi candidatul cel mai bine pregătit. Cum reacționați?
Spuneți că credeți că v-ați prezentat bine la interviu și că, probabil, ați concurat cu cineva care, întâmplător, s-a comportat mai bine decât ați făcut-o dv. în acea zi.
Vă învinuiți că nu v-ați pregătit suficient pentru interviu.
Susțineți că v-ați prezentat la interviu sub posibilități, deoarece nu voiați cu adevărat slujba respectivă.
Empatia – TEST 1
Observați că un membru al grupului din care faceți parte, care era de obicei spiritual și vesel, a devenit tăcut și retras. Cum reacționați?
Vă gândiți că schimbarea de dispoziție nu are nici o legătură cu dv. și că persoana va reveni, probabil, la comportamentul normal fără să interveniți în nici un fel.
Îi întrebați pe ceilalți membrii ai grupului dacă știe cineva ceva.
Găsiți o ocazie de a vorbi separat cu persoana respectivă; vă exprimați îngrijorarea privind starea sa și o întrebați dacă îi puteți da vreun ajutor.
Vă aflați la o petrecere. Un prieten apropiat care fusese tăcut toată seara izbucnește brusc în lacrimi. Ce faceți?
Mergeți la el și îl consolați departe de privirile celorlalți.
Îi spuneți să nu mai facă atâta caz, deoarece comportamentul său este penibil în fața celorlalți.
Îl ignorați; mergeți în altă parte a încăperii.
Trebuie să susțineți o prezentare împreună cu alți membrii ai grupului dv. și observați că un coleg, care are un rol principal, devine foarte nervos. Cum reacționați?
Vă oferiți să faceți schimb de roluri cu persoana respectivă.
Deschideți o discuție cu persoana respectivă; îi spuneți că ați început să simțiți tensiunea momentului și o întrebați cum face față situației.
Considerați că are trac și ignorați semnalele pe care le primiți.
Știți că este simplu să întărâtați un coleg, dacă apăsați butoanele corespunzătoare, la momentul potrivit. Se pare că acum este momentul potrivit. Ce faceți?
Cedați tentației de a-l întărâta pe coleg pentru a face plăcere mulțimii.
Identificând semnele, încercați să distrageți atenția de la persoana respectivă, pentru a detensiona situația.
Stați deoparte și vă bucurați privind cum altcineva îl întărâtă pe coleg în locul dv.
Aveți presentimentul că cineva care vă este apropiat are o supărare. Cum reacționați?
Aveți încredere în simțămintele interioare și încercați să găsiți o cale de a deschide subiectul cu persoana respectivă.
Așteptați ca persoana să spună sau să facă ceva care să vă confirme bănuielile, apoi acționați în funcție de caz.
Vă ignorați sentimentele și nu faceți nimic, pe motiv că presentimentul ar putea fi eronat.
Deși nu s-a spus nimic concret, simțiți că ați jignit, din cine știe ce motiv, un mic grup dintre prietenii și colegii dv. Cum reacționați?
Vă revedeți cu atenție acțiunile, pentru a determina ce anume ați făcut de i-ați supărat.
Le spuneți că simțiți că ceva vă afectează relația cu ei și că regretați dacă este vina dv. Întrebați dacă puteți vorbi cu toții despre acest lucru.
Dați deoparte toată problema, considerând că este prea târziu pentru a mai face ceva și că, oricum, este problema lor.
TEST 2
Sunteți rugat să transmiteți unui coleg o neașteptată veste proastă de natură personală. Cum reacționați?
Rezolvați cât de repede puteți – mergeți la coleg și îi spuneți direct vestea cea proastă.
Amânați să-i spuneți, încercând să convingeți pe altcineva să o facă în locul dv.
Mergeți direct la coleg și îi comunicați vestea cu cât mai multă grijă, apoi îi oferiți sprijinul dv.
Primiți un mesaj scris prin care sunteți invitat în oraș împreună cu un prieten apropiat, care nu se află cu dv. în acel moment. Ce faceți?
Trimiteți imediat un mesaj prin care comunicați faptul că veți da un răspuns ferm după ce luați legătura cu prietenul respectiv.
Răspundeți imediat că dv. veniți precis și că prietenul s-ar putea să vină sau nu.
Trimiteți imediat un mesaj în care comunicați faptul că acceptați cu plăcere invitația, atât dv., cât și prietenul.
Ați muncit mult la un proiect care este aproape gata și un coleg vă sugerează că ar fi fost mai bine dacă făceați ceva altfel. Cum reacționați?
Îi spuneți colegului să nu se amestece deoarece aveți întreaga responsabilitate.
Ascultați politicos ce are de spus și apoi terminați proiectul așa cum aveați de gând.
Ascultați cu atenție ce are de spus și apoi examinați din nou modul în care voiați să-l încheiați, făcând modificările pe care le considerați necesare.
Vi se oferă în ultimul moment un bilet pentru un eveniment la care erați dornic să participați. Dacă îl acceptați, înseamnă că trebuie să renunțați la o petrecere dată de un prieten apropiat, la care ați promis că mergeți. Ce faceți?
Refuzați oferta, dar aveți grijă ca prietenul respectiv să afle ce nobil v-ați purtat că nu ați renunțat așa târziu la petrecerea lui.
Nu ezitați – acceptați biletul și mergeți la eveniment.
Refuzați oferta și mergeți la petrecere fără să spuneți nimic despre eveniment.
Mergeți la cumpărături cu un prieten nou, care cumpăra haine de gata, pe care dv. le considerați nepotrivite. Ce faceți?
Îl întrebați dacă nu vrea să-i propuneți dv. aște tipuri de haine.
Nu vă amestecați, gândindu-vă că nu vă privește ce vrea să cumpere prietenul dv.
Îi spuneți prietenului, în termeni fără echivoc, ce groaznic vi se pare că arată hainele respective.
Vă aflați într-un loc public, unde alți oameni stau de vorbă sau citesc în liniște ziare sau reviste și sunteți apelat pe telefonul mobil. Cum reacționați?
Opriți soneria telefonului și mergeți într-un loc unde puteți vorbi fără a putea deranja pe cineva.
Vorbiți la telefon ca și cum ați fi singur și, după ce ați terminat, lăsați soneria pornită pentru a porni alte apeluri.
Vorbiți la telefon ca de obicei și apoi îi închideți soneria.
TEST 3
Unii membri ai echipei din care faceți parte lucrează sub propriul potențial și mai slab decât este nevoie pentru ca echipa să aibă succes. Ce faceți?
Căutați orice ocazie pentru a le lăuda eforturile.
Vă gândiți că-și vor da seama că nu lucrează la nivelul cerul și vor face ceva chiar ei.
Găsiți o ocazie să discutați cu ei despre contribuția pe care o au la eforturile echipei și îi încurajați să-și propună țeluri noi.
Observați că un coleg nu se descurcă bine într-o anumită situație și vă faceți griji în legătură cu consecințele posibile. Cum reacționați?
Interveniți și preluați imediat responsabilitatea situației, dând puține lămuriri persoanei respective.
Nu faceți nimic pe loc, dar vă hotărâți să încercați tot posibilul pentru a remedia cât mai curând ce se mai poate.
Vă faceți cunoscută prezența tuturor celor implicați și întrebați dacă îl puteți ajuta pe colegul dv. în vreun fel. Discutați apoi despre învățămintele rezultate din felul în care v-ați descurcat amândoi în situația respectivă.
Ca parte a unui exercițiu din programul de pregătire, un membru al echipei din care faceți parte a susținut o prezentare și aveți datoria să-i furnizați între patru ochi informații privind felul în care s-a descurcat. Cum procedați?
Îi cereți să-și evalueze singur prezentarea, oferindu-i comentariile și observațiile dv. dacă și când este cazul.
Vă concentrați să subliniați lucrurile bune pe care le-ați observat.
Încercați să-i furnizați un set complet de comentarii legate de prezentare, păstrând un echilibru între laude și critici.
Vi s-a predat o lucrare pe care o considerați mult sub cerințe. Cum reacționați?
O înapoiați și cereți să fie refăcută cât mai repede posibil, adăugând că este ultima dată când o mai primiți.
Notați toate greșelile și punctele slabe și le parcurgeți împreună cu persoana implicată, împreună ca aceasta să corecteze lucrarea.
Cereți persoanei să facă o evaluare a lucrării, pe care o discutați împreună, furnizându-i comentarii dacă și când este cazul, și faceți o listă de acțiuni pe care acceptă să le întreprindă pentru a remedia lucrarea.
Cineva de la un birou alăturat are dificultăți cu noul program de computer și, din această cauză, ține echipa în loc. cum reacționați?
Îi dați indicații verbale persoanei în legătură cu ce trebuie să facă și apoi vă întoarceți la munca dv.
Vă dați seama de importanța sarcinii respective pentru echipă; vă întrerupeți imediat din munca dv.; preluați sarcina respectivă și o faceți personal.
Întrebați persoana ce anume îi produce dificultăți și vă așezați lângă ea pentru scurt timp, în timp ce lucrează, ajutând-o dacă și când e cazul.
Un coleg a făcut eforturi deosebite să organizeze un eveniment care s-a dovedit a fi un mare succes. Nu aveți ocazia să-l felicitați înainte de a pleca. Ce faceți?
Presupuneți că alți oameni și-au exprimat aprecierea și l-au felicitat.
Vă decideți să-i spuneți la prima întâlnire: „Mulțumesc și felicitări”
Îi trimiteți cât mai repede un e-mail, în care îi lăudați eforturile.
TEST 4
Când vă întâlniți cu un mic grup de persoane pe care nu le prea cunoașteți, se opresc din ceea ce vorbeau unii cu alții. Ce faceți?
Îi acuzați în glumă că vorbesc ceva în secret – poate chiar despre dv. – și observați cum reacționează.
Vă purtați ca și cum nu ați observat nimic neobișnuit în comportarea lor.
Presupuneți că au o conversație personală, vă scuzați că i-ați întrerupt și îi întrebați dacă nu au nimic împotrivă să stați cu ei.
Trebuie să mergeți la un club sau la o firmă unde nu ați mai fost niciodată și un cunoscător se oferă să vă spună „tot ce trebuie știut despre acesta”. Ce faceți?
Refuzați oferta, deoarece considerați că este mai bine să aflați singur, direct de la sursă.
Acceptați oferta, dar intenționați să comparați ceea ce vă spune persona cu informații in alte surse.
Acceptați oferta fără tragere de inimă, dar priviți cu neîncredere tot ceea ce vă spune persoana.
Un grup în care tocmai ați intrat vă respinge toate ideile, fără motive evidente. Cum reacționați?
Nu mai propuneți idei noi, gândind: „De ce să-mi irosesc timpul?”
Încercați să propuneți idei și mai bune decât până acum.
Încercați să găsiți modalități prin care să primiți sprijin pentru ideile dv. din partea persoanelor care au influență în grup.
Ați intrat recent într-o nouă firmă și întâmpinați dificultăți neașteptate în ceea ce privește modul în care trebuie lucrurile făcute. Deși ați respectat procedurile „oficiale”. Cum reacționați?
Încercați să faceți lucrurile în felul dv., pe baza propriei experiențe.
Căutați ajutor la colegii care au reputație în firmă că „rezolvă lucrurile”.
Continuați să acționați „ca la carte” și suportați frustrările inerente.
Ați intrat într-un grup sau organizație deoarece ați fost atras de faptul că toți membrii grupului sunt tratați în mod egal, dar vă dați seama că, în realitate, acest lucru nu se aplică în toate cazurile. Ce faceți?
Din principiu, ieșiți din grupul sau organizația respectivă cât de repede puteți și spuneți tuturor motivul plecării.
Aveți grijă ca dv. să vă comportați conform acestui principiu și atrageți atenția „persoanelor din conducere” asupra diferenței dintre principii și practică.
Vă împăcați cu situația, considerând că oamenii care sunt nemulțumiți de modul în care sunt tratați se pot plânge sau pot pleca.
Ați fost invitat să faceți parte dintr-un grup care vă poate ajuta în carieră. Grupul pare, din afară, cald și prietenos, dar simțiți că, în interior, s-ar putea să nu fie așa. Ce faceți?
Considerați că grupul este așa cum pare – presupuneți că oamenii respectivi sunt calzi și prietenoși, așa cum par.
Vă spuneți că nu contează cum sunt ceilalți cu adevărat, deoarece dv. vă veți ocupa de propriile interese.
Procedați cu precauție, vă acordați timp pentru a afla mai multe despre tipul de prietenie din grup.
Abilități sociale – TEST 1
Bănuiți că o persoană apropiată nu este mulțumită de ceva ce ați făcut, dar, când o întrebați ce părere are, vă răspunde: „Este în regulă”. Ce faceți?
Luați de bun ceea ce v-a spus – că totul este în ordine.
Așteptați până găsiți un moment potrivit și întrebați persoana să vă spună deschis ce simte.
Presupuneți că persoana preferă să nu vă spună despre ce este vorba – îi respectați poziția referitor la această problemă.
Veniți la o petrecere și, contrar așteptărilor, vă dați seama că nu cunoașteți decât foarte puține persoane. Cum reacționați?
Mergeți direct la cei pe care îi cunoașteți, cu speranța că vă vor prezenta altor invitați.
Anunțați gazda și prietenii că ați venit, „luați taurul de coarne” și vă prezentați unora dintre musafiri.
Rămâneți puțin la petrecere și aveți grijă cel puțin să vorbiți cu gazda.
A trecut destul de mult timp de când nu ați avut nici un contact cu unul dintre prietenii dv. Ce faceți?
Preluați inițiativa și luați legătura cu prietenul pentru a vedea ce mai face.
Vă gândiți că probabil a fost ocupat (la fel ca și dv.) și că va lua legătura cu dv. când va putea.
Presupuneți că persoana și-a făcut noi prieteni și nu vă mai așteptați să mai auziți de ea.
Sunteți prezentat unei persoane care pare să fie nervoasă și ezitantă în ceea ce privește angajarea unei conversații. Cum reacționați?
Vă faceți că ascultați și că sunteți interesat de ceea ce încearcă să spună persoana, apoi mergeți să vorbiți cu altcineva.
Ascultați cu atenție ce spune persoana, nu o întrerupeți și încercați să reacționați pozitiv față de ceea ce a spus.
Profitați de prima pauză în conversație pentru a începe să vorbiți dv.
Tocmai v-ați împrietenit cu cineva care este nou în zona în care locuiți. Ce faceți?
Prezentați persoana respectivă prietenilor dv., dar numai atunci când nu aveți încotro.
Folosiți orice ocazie pentru a prezenta persoana rețelei dv. de prieteni și relațiilor sociale de care dispuneți.
Lăsați persoana să se simtă în largul ei și să lege singură alte prietenii.
Un prieten întâmpină o problemă și are urgent nevoie de ajutor. Dacă îi oferiți ajutor veți avea o mulțime de neplăceri. Ce faceți?
Acceptați să-l ajutați, dar numai dacă nu poate fi găsit altcineva.
Vă dați seama de seriozitatea necazului său și îi oferiți sprijinul.
Indicați neplăcerile pe care le-ați avea și îi propuneți să vorbească cu altcineva.
TEST 2
Purtați o conversație cu cineva care încearcă să v explice ceva, dar durează mult timp și dv. aveți lucruri importante de făcut. Cum reacționați?
Folosiți orice scuză vă vine în minte pentru a încheia conversația.
Explicați persoanei că aveți de făcut lucruri urgente și o rugați să prezinte pe scurt principalele puncte ale argumentației sale.
Nu spuneți nimic, dar aveți grijă să vă uitați la ceas.
Un coleg vă vorbește despre un subiect complicat, dar aveți dificultăți în a vă concentra asupra vorbelor sale. Cum reacționați?
Încercați să dați impresia că ascultați și așteptați până când se termină chinul.
Vă stăpâniți căscatul, spuneți că sunteți foarte obosit și îl întrebați dacă nu puteți vorbi altă dată despre acel subiect.
Puneți întrebări până ce înțelegeți ceea ce spune persoana respectivă.
Purtați o conversație cu cineva și ochii par să vă arate altceva decât ceea ce auziți. Cum reacționați?
Spuneți cât de politicos puteți că aveți neclarități referitor la ceea ce v-a spus și încercați să clarificați lucrurile care vă privesc.
Tratați cu suspiciune ceea ce v-a spus și țineți minte să verificați mai târziu.
Lăsați deoparte dubiile și luați de bun ceea ce v-a spus.
Ați lăsat mai multe mesaje pe robotul telefonic al unei persoane, în care îi spuneați că aveți nevoie să vorbiți cu ea urgent, dar nu v-a sunat. Ce faceți?
Verificați dacă știe cineva de ce persoana nu vă răspunde la telefon și, dacă nu pare să fie nici o problemă, încercați din nou.
Lăsați un alt mesaj pe robotul telefonic, în care vă exprimați frustrarea.
Încercați să luați legătura cu persoana respectivă, dar prin alte metode posibile.
Vorbiți la telefon și vă dați seama, din pauze și tonul vocii, că persoana cu care vorbiți vă ascunde ceva intenționat. Cum reacționați?
Îi spuneți că aveți impresia că încearcă să vă inducă în eroare.
Nu aveți încredere în ceea ce v-a spus și încercați să aflați din alte surse ce ar putea să vă ascundă persoana.
Recapitulați ce v-a spus persoana și o întrebați direct dacă mai vrea să vă spună și altceva sau dacă ar trebui să mai aflați și altceva.
Un nou venit în grupul dv. are dificultăți în a înțelege jargonul și glumele făcute între membrii grupului. Ce faceți?
Vă purtați ca de obicei – este treaba lui să se adapteze grupului și nu invers.
Îl lămuriți de câte ori nu înțelege ceva.
Vă găsiți timp să-i explicați jargonul și glumele specifice grupului și îi îndemnați și pe alții să facă la fel.
TEST 3
Începeți să simțiți că s-au făcut prea multe glume pe seama unui membru bonom al echipei și că persoana respectivă s-a cam săturat să fie tratată astfel. Cum reacționați?
Vorbiți separat cu fiecare dintre colegi și vă exprimați îngrijorarea în legătură cu modul în care îl tratează pe coechipierul lor, sugerându-le să-și schimbe comportarea.
Încercați să abateți hazul de la persoana respectivă către alți membri ai echipei.
Nu faceți nimic – așteptați de la ceilalți membri ai echipei să înțeleagă și să înceteze.
O serie de piedici nesemnificative apărute succesiv au făcut ca membrii echipei din care faceți parte să se simtă deprimați și demoralizați. Ce faceți?
Vă păstrați zâmbetul, adoptați o atitudine pozitivă și optimistă și încercați să-i faceți pe coechipieri să privească piedicile la adevărata lor dimensiune, fără exagerare.
Faceți morală echipei, spunându-le colegilor să se maturizeze și să-și controleze atitudinea.
Nu faceți nimic – așteptați cu toți să depășească momentul, fiecare când poate.
Membrii grupului din care faceți parte se împacă, de obicei, deosebit de bine, apoi începe, deodată, o ciorovăială, fără nici un motiv evident. Cum reacționați?
Încurajați oameni să-și dea pe față problemele pentru ca situația să se limpezească și relațiile să revină la normal.
Vă bucurați de ciorovăială – profitați de ocazie pentru a vă descărca sufletul de unul sau două lucruri legate de colegii dv.
Încercați să evitați să înrăutățiți lucrurile – vă stăpâniți și apoi, când vorbiți, aveți grijă să nu oferiți „muniție” care ar putea fi folosită împotriva dv.
Ați avut o întrunire a echipei și toți au fost de acord să facă lucrurile în același mod. Două persoane din echipă ignoră decizia și procedează cum vor ele. Ce faceți?
Lăsați restului echipei ceva timp pentru a le convinge să se conformeze deciziei.
Le cereți socoteală și le puneți la îndoială integritatea.
Convocați o întrunire pentru ca întreaga echipă să discute acest lucru precum și implicațiile sale.
Un membru, de obicei de încredere, al echipei întârzie și este în mod evident nervos. Cum reacționați?
Lăsați incidentul să treacă fără nici un comentariu.
Îi cereți să se scuze imediat față de restul echipei și să dea o explicație.
Întrebați persoana dacă are nevoie de puțin timp și îi oferiți sprijinul, dacă este cazul.
Un membru al grupului din care faceți parte este un perfecționist, care își face griji pentru lucruri mărunte, refuză orice ofertă de ajutor pentru a termina la termen o treabă urgentă. Ce faceți?
Îi amintiți persoanei consecințele refuzului repetat de a primi ajutor și o întrebați cum își propune să termine treaba la timp.
Îi spuneți persoanei că dezamăgește grupul prin refuzul de a primi ajutor.
Adunați întreg grupul, inclusiv persoana respectivă, pentru a conveni cum este cel mai bine de acționat.
Anexa 3
Centralizator rezultate elevi cu care s-a lucrat
IX B
Centralizator rezultate elevi cu care nu s-a lucrat
X
Centralizator rezultate elevi cu care s-a lucrat
XI G
Centralizator rezultate elevi cu care nu s-a lucrat
XI C
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Dezvoltarea Inteligentei Emotionale Prin Tehnici Creative Si Rolul Ei In Maturizarea Sociala a Adolescentilor (ID: 165041)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.