Depresia Post Partum

PARTEA GENERALĂ

Capitolul 1. Idei ce au ca punct de plecare tema abordată

Epidemiologia depresiei și depresiei post-partum

Depresia clinică este o boală gravă ce reprezintă o stare mentală de tristețe, anxietate sau sentimente “goale” care pot persista o perioadă de timp îndelungată. Împreună cu alte simptome care durează cel puțin două săptămâni consecutive, este suficient de severă pentru a întrerupe activitățile de zi cu zi.

În urma sondajelor, în Statele Unite, 1 din 10 persoane suferă un episod de depresie pe parcursul vieții, dar, peste 80% din persoanele care prezintă semne clinice de depresie nu primesc nici un tratament specific. Incidența depresiei diferă de la stat la stat și de la etnie la etnie. Numărul de pacienți diagnosticați cu depresie crește anual cu aproximativ 20%. [3]

Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt depresivi, depresia fiind a treia cauză de dezabilitate la nivel global în anul 2004, dar va deveni principala cauză până în anul 2020. În general femeile au o rată de două ori mai mare de a suferi de depresie decât bărbații de aceiași vârsta. 1 din 10 femei suferă de depresie post-partum. [4]

O manifestare particulară a episodului depresiv este reprezentată de depresia post-partum. Depresia post-partum este un caz specific de depresie care afectează unele femei după naștere și poate persista chiar și câteva luni. Cauzele acestei boli nu sunt cunoscute, însă se pare că s-ar datora modificărilor hormonale pe care le suferă femeia. Cei trei hormoni sexuali principali (estrogen, progesteron și testosteron) permit concepția, sarcina și nașterea. În timpul sarcinii, nivelul de estrogen și progesteron crește drastic pentru a permite menținerea sarcinii.

Din punct de vedere istoric, clinicienii și oameni de știință au observat o relație temporală între apariția și reapariția depresiei la femei și timpul la care nivelul hormonilor a fost cunoscut ca semnificativ fluctuente, inclusiv în timpul evenimentelor de reproducere a pubertății, sarcină, naștere și menopauză.

Mulți clinicieni și oameni de știință subliniază centralitatea de hormoni atunci când descriu etiologia bolii post-partum. Probabil cea mai populară teorie este că scăderea bruscă de estrogen și progesteron la valorile anterioare sarcinii în termen de trei zile de la naștere determină boala post-partum. Femeile care au suferit un avort spontan sau ale căror copii s-au născut morți, sunt de asemenea predispuse la depresie post-partum.

Prevalența și incidența statistică

Prevalența unei stări înseamnă numărul de persoane care au în prezent starea medicală respectivă, în timp ce incidența se referă la numărul anual de oameni care au un singur caz al afecțiunii vizate. Aceste două măsuri sunt foarte diferite.

Depresia post-partum afectează 10% – 15% din mame în primul an după naștere. Mamele tinere și cele care se confruntă cu stresul legat de partener sau de abuzul fizic ar putea avea mai multe șanse de a dezvolta depresie post-partum. Datorită acestei boli este afectată capacitatea mamei de a avea grijă de copil și implicit de creșterea și dezvoltarea sa ulterioară. Din păcate depresia post-partum este frecvent nediagnosticată și prin urmare, netratată. [5]

Se consideră că în țările vestice, depresia post-partum afectează aproximativ 10-15% din femei. Variațiile largi de date de prevalență a depresiei se datorează unor multitudini de factori, însă un factor major determinant este diferența culturală și astfel modul în care depresia este percepută. Folosirea metodelor standardizate vestice pentru diagnostic și clasificare pot fi insensibile din punct de vedere cultural în anumite zone de pe glob și astfel cresc riscul de a pierde semne și simptome prevalente pentru culturile non-vestice.

Capitolul 2. Depresia post-partum

2.1 Simptome

Depresia post-partum poate apare ca fiind baby blues, dar semnele și simptomele durează mai mult și sunt mai intense. În cele din urmă poate afecta capacitatea mamei de a avea grijă de copil.

Semnele și simptomele de depresie după naștere variază, în funcție de tipul de depresie.

Semnele și simptomele baby blues-ului durează de la câteva zile până la o săptămână sau două și pot include : modificări ale dispoziției; anxietate; tristețe; iritabilitate; plâns; concentrație scăzută și probleme de somn.

Semnele și simptomele depresiei post-partum durează mai mult decât cele ale baby blues-ului și pot include : pierderea poftei de mâncare; insomnie; iritabilitate intensă și furie; oboseală copleșitoare; scăderea libidoului; sentimente de rușine, vinovăție sau de inadecvare; modificări ale dispoziției; interacționare dificilă cu copilul; gânduri de auto-vătămare sau vătămarea copilului; lipsa de energie și motivație; retragerea din colectivul familiei și al prietenilor. Netratată depresia post-partum poate dura luni sau chiar mai mult.

Psihoza post-partum este o afecțiune rară care se dezvoltă de obicei în primele două săptămâni după naștere; semnele și simptomele sunt mai severe și pot include : confuzie și dezorientare; modificări rapide de dispoziție; halucinații și iluzii; paranoia; incapacitatea sau refuzul de a mânca sau dormi; încercări de auto-vătămare sau uciderea copilului. [6]

În Manualul de Statistică și Diagnostic a Tulburărilor Mentale, ediția a patra este definită ca depresie cu debut în termen de patru săptămâni după naștere. Depresia post-partum poate afecta, de asemenea, femeile care au suferit un avort spontan. Debutul se produce de obicei la aproximativ două săptămâni după nașterea copilului. Aceasta poate dura până la câteva luni sau chiar un an și poate influența negativ interacțiunile mamă-copil sau poate duce la insuficiență funcțională care afectează alăptarea, igiena, precum și comportamentul.

2.2 Cauze și factori de risc

Motivele exacte pentru care unele mame dezvoltă depresie post-partum și altele nu, nu sunt cunoscute, dar se crede că un număr de cauze interdependente și factori de risc (factori fizici, emoționali și stilul de viață) contribuie la această problemă. În ciuda faptului că faza peri-natală este o perioadă de fericire, femeile experimentează frecvent dificultăți de adaptare și simptome depresive în timpul sarcinii și în perioada post-partum.

Schimbările hormonale pot fi o cauză a depresiei. După naștere, o scădere dramatică a nivelului hormonilor (estrogen și progesteron) poate contribui la apariția depresiei post-partum. Nivelul altor hormoni produși de glanda tiroidă pot, de asemenea, scădea brusc determinând oboseală și depresie. Modificări în volumul sanguin, tensiunea arterială, sistemul imunitar și metabolismul pot contribui la oboseală și modificări ale dispoziției.

O altă cauză a depresiei sunt factorii emoționali și schimbările fizice. Nașterea aduce numeroase schimbări fizice și emoționale. Durerea fizică din timpul nașteri și dificultatea de scădere a greutății după naștere poate avea o influență asupra atractivitatea fizică și sexuală a mamei. Din cauza lipsei de somn, femeia poate avea dificultăți în manipularea unor probleme minore. Aceasta poate fi o cauză de îngrijorare a capacității de a avea grijă de nou-născut. Tot din cauza factorilor emoționali se poate pierde și controlul asupra propriei vieți. În această categorie putem enumera și pierderea unei persoane dragi, divorțul, pierderea locului de muncă, părinte singur, abuz în copilărie, conflictul marital, violența în familie, șomaj, asistență socială inadecvată ca fiind cauze ce pot determina depresie. [1] [7]

Mai multe studii sugerează că depresia și stresul în timpul sarcinii sunt asociate cu rezultate slabe la naștere, cum ar fi nașterea prematură sau greutate mică a copilului.

Depresia post-partum se poate dezvolta după oricare naștere, nu doar la prima. Riscul de depresie crește dacă : mama a avut o istorie de depresie, fie în timpul sarcinii, fie în alte momente; a experimentat evenimente stresante pe parcursul anului trecut, cum ar fi complicații ale sarcinii, boală sau pierderea locului de muncă; a avut probleme în relația sa cu partenerul sau dacă sarcina a fost neplanificată sau nedorită. Riscul de psihoză post-partum este mai mare la femeile care au o tulburare bipolară. [7]

Acești factori de risc sunt larg studiați în literatura de specialitate (Kitamura et al. 1993; Glaugeaud-Freudenthal și Boyce 2003; Robertson et al. 2004) și au fost efectuate meta-analize (Beck 2001; O’Hara și Swain 1996) pentru a estima efectele determinate de ele.

Într-o analiză recentă, Robertson et al. au propus examinarea factorilor de risc în ceea ce privește valoarea acestora ca factori predictori ai depresiei, și au realizat sistematizarea lor în trei categorii pentru depresia post-partum : puternici, moderați și slabi. Pe baza analizei studiilor desfășurate anterior, unul dintre cei mai puternici factori pentru depresia post-partum este nivelul crescut de anxietate din timpul sarcinii. Un istoric personal de depresie și tulburări psihice predispune la un risc mai mare de a dezvolta depresie post-partum. Conform studiilor făcute de Bender (2003), femeile care au avut un episod de depresie majoră în antecedente, au un risc de 5 ori mai mare să dezvolte un episod de depresie în perioada postnatală.

Fumatul, este de asemenea considerat un factor de risc, literatura de specialitate leagă consumul de tutun cu apariția depresiei.

2.3 Activitatea fizică și comportamentul sedentar în depresia post-partum

Deși studiile sunt limitate, activitatea fizică înainte, în timpul și după sarcină poate fi importantă pentru reducerea riscului de a dezvolta depresie post-partum. Cercetări suplimentare sunt necesare pentru a determina doza optimă de activitate fizică pentru reducerea simptomelor de depresie, precum și pentru a examina legătura dintre comportamentul sedentar și simptomele depresiei postnatale.

Cele mai multe studii (unul în secțiune, două longitudinale și șase intervenționale) au găsit o asociere inversă între activitatea fizică din timpul liber post-partum și simptome depresive postnatale. Un studiu longitudinal a constatat că activitatea fizică profesională a fost asociată pozitiv cu simptome depresive postnatale, însă nu au fost găsite dovezi concludente care să sugereze o doză optimă de activitate fizică post-partum pentru a reduce simptomele depresiei post-partum.

În Australia și SUA, se recomandă ca toți adulți (inclusiv femeile însărcinate și cele care au născut fără complicații) să facă cel puțin 30 de minute de activitate fizică de intensitate moderată, mai multe zile pe săptămână pentru starea generală de sănătate.

Este important să se examineze activitatea fizică, comportamentul sedentar și asociația lor cu simptomele depresiei post-partum, deoarece acestea ar putea ajuta ghidurile clinice bazate pe dovezi pentru a trata și preveni depresia post-partum. [8]

2.4 Implicații asupra mamei și copilului

Mama este cea mai importantă persoană în dezvoltarea nou-născutului și a sugarului. Pentru acest rol, este necesar ca ea să aibă suficientă energie și interes față de copil, pentru a face față provocării reprezentate de îngrijirea acestuia.

Multe femei prezintă simptome depresive în perioada post-partum, la 4-6 săptămâni după naștere. Cel mai frecvent este vorba despre depresia tranzitorie postnatală („baby blues”), cea mai puțin severă formă de depresie, care apare la 2-3 zile după naștere și se caracterizează prin plâns fără nici un motiv aparent, nerăbdare, iritabilitate, tristețe, oboseală. Aproximativ 70-80% dintre toate mamele primipare se confruntă cu unele sentimente negative sau modificări ale dispoziției după nașterea copilului. Pentru 7% până la 26% dintre femei aceste simptome se exacerbează, prezentând o durată mai lungă și având nevoie de tratament de specialitate. Specialiștii ne aduc la cunoștință faptul că expunerea la depresia post-partum în primele 12 luni de viață a copilul este foarte dăunătoare, întrucât în această perioadă sensibilă, nou născutul are o dependență maximă față de îngrijitorul primar pentru stimularea și optimizarea oportunităților de învățare care la rândul lor afectează dezvoltarea creierului, a percepției și a abilităților.

Este important și indicat ca membrii familiei și cei apropiați să fie informați că depresia post-partum este o afecțiune clinică care trebuie privită cu seriozitate și susținerea și încurajarea din partea lor poate fi foarte utilă. Important este ca mama să primească asigurări că depresia nu este din vina sa și că nu este un semn de slăbiciune.

Se pot întâlni însă și cazuri în care depresia se dezvoltă la tați după nașterea primului copil, iar sprijinul în acea perioadă este la fel de important.

Trebuie luați în considerare mai mulți factori atunci când este evaluată capacitatea unei mame cu depresie post-partum majoră la asigurarea unui mediu de îngrijire necesar pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului.

O serie de studii au examinat copii cu vârstă cuprinsă între 1-2 ani a căror mame au avut o depresie post-partum. Aceste studii au descoperit o asociere între depresia post-partum și dezvoltarea timpurie cognitivă și emoțională a copilului.

Impactul depresiei post-partum in dezvoltarea emoțională a copilului a fost studiată în trei moduri.

O examinare a fost făcută de calitățile interpersonale în comunicarea directă mamă-copil. Stein și colab. săi au făcut evaluări standardizate ale calității interacțiunilor dintre mama care a avut o depresie post-partum și copilul în vârstă de 19 luni, într-un joc desfășurat în casă într-o probă de comunicare. Copii mamelor depresive au arătat mai puțină afecțiune, o rată mai mică de comportament interactiv, mai puțină concentrare și răspunsuri mai negative.

Evaluările au fost făcute din calitatea de atașament al copilului (evaluat prin intermediul procedurii de situație stranie Ainsworth). Au fost efectuate patru studii longitudinale unde a fost realizată evaluarea sistematică a atașamentului copilului. Lyons-Ruth și colab. săi au descoperit o asociere între un nivel ridicat de depresie materna și un atașament nesigur la vârsta de 12 luni. În mod similar, Murray a găsit o asociere semnificativă între apariția depresiei în perioada postnatală și insecuritatea de atașare la 18 luni post-partum. Această asociere între tulburarea de dispoziție postnatală și atașamentul nesigur al copilului pentru mama a fost, de asemenea, găsit într-un studiu realizat de Teti si colab. săi unde se face referire din punct de vedere clinic între mamele cu depresie și copii lor cu cele non-deprimate. Într-un eșantion mic într-o comunitate de risc, Campbell și Cohn, nu au găsit nici o asociere între atașament și depresia maternă. În cele din urmă, deși Stein și colab. săi nu au făcut nici o evaluare formală a atașamentului, au făcut însă observații ale reacției copilului în momentul separări de mama, în prezența unui străin : primejdiile au fost evidențiate mai puțin la copii mamelor care au avut o depresie postnatală, indicând posibil o rată mai mare de evitare a atașamentului.

În cele din urmă, a fost luat în considerare nivelul de probleme comportamentale. Murray a intervievat mamele atunci când copii lor au avut 18 luni, folosind o versiune modificată a chestionarului de screening de comportament și a considerat că, în comparație cu femeile care nu au avut depresie postnatală, cele care au dezvoltat depresia au mai multe șanse de a raport dificultăți în comportamentul copilului. Aceste probleme sunt în principal legate de somn, de alimentație și de temperamente istericale. [9]

Luate împreună, aceste studii atestă un nivel ridicat semnificativ de tulburări emoționale în copilărie la copiii mamelor care au avut o depresie postnatală.

2.5 Așteptările materne de susținere socială

Se estimează că 13% din femeile din SUA dezvoltă depresie post-partum (Breese McCoy 2011; Gavin et al. 2005). Pentru că depresia post-partum conduce la morbiditate crescută pentru femei, copiii și familiile lor, identificarea timpurie a celor cu risc de depresie post-partum este vitală pentru protejarea bunăstării familiei. Suportul social scăzut în timpul perioadei post-partum este un factor de risc important pentru depresia post-partum (O’Hara 1986; Xie et al. 2010; Gremigni et al. 2011)

Măsurile validate de susținere socială post-partum, inclusiv chestionarul de suport social post-partum, sunt disponibile dar nu pot fi administrate înainte de naștere. Cu toate acestea, așteptarea maternă de ajutor social post-partum poate fi evaluată în timpul sarcinii. [10]

2.6 Aspecte ale nașterii și ale relației maritale

Efectele maternității asupra tuturor aspectelor funcționării psihosociale ale mamei nu ar trebui subestimate. Robinson și Stewart (2001) au discutat despre cum, în multe cazuri, sistemul familial trebuie reorganizat și că multe cupluri adoptă roluri tradiționale. Cu o sarcină solicitantă în plus, aceea de a crește un copil, relația dintre parteneri are adesea de suferit, existând mai puțin timp pentru socializare. Lipsa suportului social din partea partenerului reprezintă un alt factor de risc, astfel că o relație săracă cu partenerul, suportul social scăzut din partea acestuia în perioada sarcinii au fost asociate cu prezența simptomelor depresive la mame.

O relație suportivă cu partenerul poate ajuta la alinarea stresului, astfel femeile care au primit suport emoțional din partea partenerilor încă din primele 6 săptămâni post-partum până la 17 luni au fost mai puțin predispuse să manifeste simptome depresive.

Însă Hopkins et al. (1987) nu au reușit să confirme aceasta teorie. S-a dovedit că față de femeile care nu au avut depresiei, cele cu depresie post-partum și-au perceput soții ca fiind mai puțin susținători în perioada post-partum, dar nu și în timpul sarcinii.

2.7 Trecutul psihiatric al mamei

O’Hara și Swain (1996), au efectuat 14 studii pe aproximativ 3000 de subiecți și Beck (2001), a efectuat 11 studii pe 1000 de subiecți, în toate examinându-se antecedentele psihiatrice și de depresie post-partum. Cum era însă de așteptat, s-a stabilit cu certitudine, că antecedentele de depresie joacă un rol foarte important în dezvoltarea depresiei post-partum.

2.8. Caracterul sezonier în depresia post-partum

Depresia post-partum (DPP) este considerată ca una dintre cele mai comune complicații de naștere si o importantă cauză a mortalității materne la nivel mondial. În conformitate cu studiile, riscul de a dezvolta DPP în primul an după naștere este estimat la aproximativ 10-20%. Depresia post-partum este caracterizată prin simptome depresive începând din primele 4 săptămâni după naștere, sau este definită ca dezvoltarea unei tulburări de dispoziție de la 2 săptămâni până la un an după naștere, cu debutul simptomelor cel mai adesea în timpul primelor 3 luni post-partum.

Variația sezonieră a simptomelor în o varietate de tulburări psihice este bine documentată. Tulburările bipolare, sinuciderea și tulburările afective sezoniere au fost studiate cu exactitate. Tulburările afective sezoniere afectează aproximativ 1-6% din populația generală, și se caracterizează prin episoade de depresie majoră cu un răspuns ciclic de sezon, cu simptome agravate în general în timpul iernii, deși există și pacienți care prezintă o agravare de stare de spirit în timpul verii.

Tulburarea afectivă sezonieră este mai răspândită la femei decât la bărbați, în special în cursul anilor fertili, și au existat, de asemenea, asociații propuse între modificări ale dispoziției de sezon și diverse variabile climatice, cea mai profundă fiind lumina zilei, care poate media modificări în sistemele serotonergice ale corticalei și subcorticalei.

Variațiile sezoniere în depresia post-partum, nu au fost bine explorate. Un studiu finlandez efectuat de Hiltunen et al., incluzând 185 de femei evaluate post-partum, a sugerat o creștere a unei ușoare depresii în toamna imediat după naștere. Chiar când sezonalitatea a fost clasificată conform unei cantități de lumină, depresia a fost mai răspândită în timpul lunilor întunecate, și anume, octombrie, noiembrie, decembrie și ianuarie.

Într-un studiu american care a folosit datele din sistemul de monitorizare pentru evaluarea riscurilor sarcinii, nu s-a notat nici o asociere între simptomele depresiei post-partum și sezonul de naștere.

Un recent studiu pilot realizat de Panthangi et al. în Detroit, MI, sugerează o variație sezonieră ușoară de depresie post-partum, femeile care nasc toamna și iarna având un risc mai mare de a dezvolta depresie post-partum. Cu toate acestea, rezultatele nu au fost statistic semnificative, deoarece studiul a fost întrerupt.

În Scandinavia, anotimpurile variază foarte mult având un efect profund asupra perioadei de lumină a zilei. Astfel, Scandinavia este o zonă geografică avantajoasă pentru a evalua caracterul sezonier. Scopul acestui studiu a fost de a determina efectul de sezon cu privire la riscul de depresie post-partum într-o populație eșantion bazată pe femei suedeze.

Nașterea în timpul celor mai întunecate luni ale anului pot fi asociate cu un risc crescut de a dezvolta depresie post-partum. [11]

2.9 Perspective culturale asupra depresiei post-partum

Depresia post-partum reprezintă o problemă de sănătate majoră pentru majoritatea femeilor din culturi diferite. Cercetările efectuate au subliniat faptul că depresia post-partum este un fenomen universal. Depresia post-partum la femei a fost investigată în 11 țări diferite. [12] Din acele rapoarte reiese că, cu această tulburare se confruntă majoritatea femeilor după naștere, însă în unele țări depresia post-partum nu este recunoscută ca fiind o tulburare mentală. [13]

În 2001 Horowitz et al., apoi fiind urmați de Judge și Beck în 2008 au realizat un sondaj pe mai multe grupe de mame care au născut în urmă cu 2-4 luni în 9 țări diferite. Rezultatele obținute au fost similare în toate țările, mamele dezvoltând aceleași simptome, cum ar fi : furie, iritabilitate, dificultăți de concentrare, griji, tristețe, vinovăție, singurătate, frică, plâns. În unele culturi discutarea emoțiilor este interzisă sau este asociată cu sentimentul de rușine, depresia manifestându-se ca simptome nespecifice. [14] În altele însă, băieți sunt preferați în detrimentul fetelor, și a da naștere unei fetițe se asociază cu o probabilitate crescută de a dezvolta depresie post-partum, mai ales dacă femeia născuse o fetiță în sarcina anterioară.

Alți cercetători au desfășurat studii în țările subdezvoltate. Din păcate însă, chiar și în aceste țări există un număr considerabil de mame care au o rată ridicată a depresiei post-partum.

2.10 Nutriția în depresia post-partum

Pe perioada post-partum, femeile trebuie sa consume o cantitate considerabilă de proteine, deoarece ele joacă un rol important în reglarea dispozițiilor afective. Necesarul proteinelor în perioada alăptării este echivalent cu cel din perioada sarcinii.

Aminoacizii esențiali, cum ar fi triptofanul stimulează producția de serotonină, ce are un rol important în reglarea furiei, agresivității, temperaturii corpului, somnului, dispoziția afectivă, apetitului etc.

Carbohidrații influențează la rândul lor dispoziția afectivă, insulina crește vizibil în cursul unei sarcini normale, și scade dramatic după naștere. Din cauza acestei scăderi a insulinei după naștere, s-a lansat o ipoteză conform căreia, reducerea de serotonină poate să inducă depresia.

Unele studii realizate de Crowter et al. (2005) și Judge și Beck (2008) scot în evidență faptul că femeile care au diabet, dar care în perioada sarcinii urmează o dietă personalizată, au o rată mai scăzută a depresiei post-partum, comparativ cu femeile care beneficiau doar de o îngrijire standard. O meta-analiză condusă de Hibbeln efectuată în 23 de țări, arată că acidul docosahexaenoic (DHA) ce se află în componenta laptelui matern și consumarea fructelor de mare se asociază cu o prevalență mai scăzută a depresiei post-partum. Un studiu condus de Vriese et al. (2003) precizează că nivelul DHA este mai scăzut la femeile ce au dezvoltat depresie post-partum comparativ cu cele non-depresive. Sunt necesare însă studii viitoare care să confirme că DHA are un efect protectiv în prevenția depresiei post-partum.

2.11 Depresia post-partum conform DSM-IV

DSM-IV reprezintă manualul de diagnostic și statistică a bolilor mintale a Asociației Americane de Psihiatrie.

În general simptomatologia unui episod depresiv major, maniacal sau mixt post-partum nu diferă de simptomatologia episoadelor afective nonpost-partum. Fluctuațiile de dispoziție, preocupările referitoare la bunăstarea copilului sunt simptome care sunt comune cu episoadele cu debut post-partum. Prezența ideilor delirante referitoare la copil este asociată cu un risc crescut de vătămare a copilului.

Femeile cu episoade depresive majore post-partum prezintă adesea anxietate severă și chiar atacuri de panică. Atitudinile materne față de copil sunt extrem de variabile și pot include dezinteresul, frica de a rămâne singură cu copilul, sau o preocupare excesivă care deranjează liniștea necesară copilului. Este important să se distingă episoadele afective post-partum de “baby blues”(furia laptelui) care afectează pana la 70% dintre femei în cursul primelor 10 zile post-partum. Conform unor anumite studii simptomele afective și cele anxioase din cursul sarcinii și „baby blues” cresc riscul de a dezvolta un episod depresiv major post-partum.

Conform DSM-IV depresia post-partum apare după 4 săptămâni.

Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresivă majora, episod unic:

Prezența unui singur episod depresiv major.

Episodul depresiv major nu este suprapus peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburare delirantă ori tulburare psihotică fără altă specificație.

Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt, ori un episod hipomaniacal.

Criterii de diagnostic pentru tulburarea depresivă majoră recurentă:

Prezența a doua sau mai multe episoade depresive majore

Episoadele depresive majore nu sunt suprapuse peste schizofrenie, tulburarea schizofreniformă, tulburarea delirantă sau tulburarea psihotică fără altă specificație.

Nu a existat niciodată un episod maniacal, un episod mixt, ori un episod hipomaniacal.

Criteriile de diagnostic pentru tulburările de adaptare.

Apariția de simptome emoționale sau comportamentale ca răspuns la factorul identificabil survenind în decurs de 3 luni de la debutul stresului

Aceste simptome sau comportamente sunt semnificative clinic, după cum este evidențiat de către oricare din următoarele:

detresă marcată care este în exces față de ceea ce ar fi de așteptat de la expunerea la factorul stresant

deteriorare semnificativă în funcționarea socială sau profesională

Perturbarea în legătură cu stresul nu satisface criteriile pentru altă tulburare specifică de pe axa 1 și nu este doar o exacerbare a unei tulburări preexistente de pe axa I sau axa II

Simptomele nu reprezintă doliu

Odată ce factorul (sau consecințele sale) a dispărut, simptomele nu persistă timp de mai mult de 6 luni.

2.12 Depresia post-partum conform ICD 10

Clasificarea Statistică Internațională a Bolilor și Problemelor de Sănătate a zecea revizuire (ICD-10) este o codificare a bolilor și simptomelor, a constatărilor anormale, condițiilor sociale și cauzelor extreme de rănire sau afecțiuni, cum a fost clasificat de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Depresia este o stare mintală caracterizată prin sentimente de tristețe, singurătate, disperare, scăderea stimei de sine și autoreproșuri.

Clasificările din ICD-10 (1992) și DSM-IV (1994) cuprind o serie de criterii pentru toate încadrările nosologice. În ICD-10 s-a renunțat la clasificarea clasica : ușoară, medie și severă, cu sau fără simptome somatice/psihotice congruente sau incongruente cu dispoziția. Conform ICD-10 depresia post-partum apare după 6 săptămâni.

În episoadele depresive tipice ușoare, moderate sau severe, pacientul suferă o scădere a stării de spirit, reducere de energie, precum și scăderea activității. Capacitate de bucurie, interes și concentrația este redusă, iar oboseala este marcată chiar și după un efort minim. Somnul este, de obicei perturbat și apetitul diminuat. Stima de sine și încrederea în sine sunt aproape întotdeauna redusă și, chiar în forma ușoară, unele idei de vinovăție sau inutilitate sunt adesea prezente. Starea de spirit redusă variază de la o zi la alta, nu răspunde la circumstanțe și poate fi însoțită de așa-numitele simptome „somatice”, cum ar fi pierderea de sentimente de interes și plăcute, trezirea dimineața câteva ore înainte de ora obișnuită, depresie severă dimineața, marcat retard psihomotor, agitație, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, și pierderea libidoului. În funcție de numărul și severitatea simptomelor, un episod depresiv poate fi ușor, moderat sau sever.

Inclusiv episoade unice de:

reacția depresivă

depresie psihogenă

depresia reactivă

Exclusiv .:

tulburare de adaptare (F43.2)

tulburare depresivă recurentă (F33.-)

când sunt asociate cu tulburări de comportament la F91.- (F92.0)

Clasificare

F33.0 Episod depresiv ușor

Două sau trei dintre simptomele de mai sus sunt de obicei prezente. Pacientul este de obicei tulburat de acestea, dar va fi probabil în măsură să continue cu cele mai multe activități.

F33.1 Tulburare depresivă recurentă, episod curent moderat

O tulburare caracterizată prin episoade repetate de depresie, actualul episod fiind de severitate moderată, la fel ca în F32.1 (episod depresiv moderat; patru sau mai multe simptome sunt de obicei prezente, iar pacientul poate avea mari dificultăți în continuarea activităților obișnuite), și fără nici un antecedent de manie.

F33.2 Tulburare depresivă recurentă, episod curent sever fără simptome psihotice

O tulburare caracterizată prin episoade repetate de depresie, episodul actual fiind sever fără simptome psihotice, la fel ca în F32.2 (episod depresiv sever fără simptome psihotice; episod de depresie în care mai multe dintre simptome sunt marcate și stresante, de obicei, pierderea respectului de sine și idei de inutilitate sau vinovăție. Gândurile de suicid sunt de obicei prezente), si fără nici antecedente de manie.

Depresia endogenă fără simptome psihotice

Depresia majora, recurentă fără simptome psihotice

Psihoză maniaco-depresive, tip deprimat fara simptome psihotice

Depresie Vital, recurentă fără simptome psihotice

F33.3 Tulburare depresivă recurentă, episod curent sever cu simptome psihotice

O tulburare caracterizată prin episoade repetate de depresie, episodul actual fiind sever cu simptome psihotice, la fel ca în F32.3, si fără episoade anterioare de manie.

Depresie endogenă cu simptome psihotice

Psihoză maniaco-depresive, tip deprimat cu simptome psihotice

Episoadele severe recurente de:

depresie majora cu simptome psihotice

psihoză depresivă psihogenă

depresia psihotică

psihoză depresivă reactivă

F33.4 Tulburare depresivă recurentă, în prezent în remisiune

Pacientul a avut două sau mai multe episoade depresive așa cum este descris în F33.0 și F33.3, în trecut, dar nemaiavând simptome depresive timp de mai multe luni.

F33.8 Alte tulburări depresive recurente

F33.9 Tulburare depresivă recurentă, nespecificată

Depresie monopolară NOS [15]

2.13 Scala Edinburgh pentru depresia post-partum

Depresia post-partum este o bine-recunoscută și serioasă complicație a sarcinii. Studiile internaționale indică faptul că între 6,5% și 12,9% dintre femei prezintă depresie la un moment dat în timpul sau după sarcină. Depresia asociată cu sarcina poate fi o manifestare de depresie cronică care nu are legătură cu sarcina sau poate începe în timpul sarcinii sau după naștere. Cele mai recente cercetări s-au concentrat asupra depresiei post-partum, unde interacțiunea mamă-copil este scăzută. [16]

După revizuirile lui Field, efectele depresiei prenatale asupra dezvoltări copilului sunt : creștere întârziată a fătului, prematuritate, greutate redusă la naștere. [16]

Prevalența depresiei post-partum în Europa Centrală și Europa de Est este necunoscută. În România ca și în alte țări din regiune, femeile gravide și cele care au născut, nu sunt testate pentru depresie sau alte boli de sănătate mintală. Odată identificată, depresia se poate trata, și există dovezi că tratamentul aduce beneficii atât pentru mamă, cât și pentru copil. [16]

Scala Edinburgh de depresie postnatală (Edinburgh Postnatal Depression Scale – EPDS) a fost realizată de Cox et al. în anul 1987. [17] Ea a fost dezvoltată în Scoția la un centru de sănătate din Livingston și Edinburgh pentru a ajuta medicii la detectarea mamele care suferă de depresie post-partum. [18]

EPDS a fost testată pe scară largă, fiind utilizată în 23 de țări și având un nivel semnificativ de sensibilitate (86%) și specificitate (78%) în identificarea celor cu risc sau celor cu potențial de suferință a depresiei prenatale sau post-partum. [18]

Scala este un auto-report de screening de depresie cu 10 întrebări și durează mai puțin de 5 minute pentru a-l finaliza. Răspunsurile la fiecare întrebare sunt marcate și însumate. Participanți la studiu au fost femeile gravide, cu vârstă peste 18 ani, iar criteriile de excludere au fost : vârsta sub 18 ani sau orice afecțiune sau condiție cognitivă care ar împiedica sau limita încheierea chestionarului. Scorurile posibile variază de la 0 la 30. Autorii scoțieni ai EPDS au remarcat că un scor de >10 sugerează „posibil depresie” de severitate diferită, iar femeile care au un scor >13 ar trebui să fie consultate de un clinician. Un scor de 10 (ideație suicidară) ar trebui întotdeauna remarcat și urmărit. [16]

Un studiu de validarea a EPDS a fost efectuat pe 84 de mame folosind criteriile de diagnostic pentru boli depresive din interviul psihiatric standardizat a lui Goldberg. [17]

Scala nu va detecta tulburări de anxietate, fobii sau tulburări de personalitate.

S-a dezvoltat și o versiune a EPDS în limba română, care a fost numită versiunea EPDS română (EPDS-R). Traducerea a fost analizată de membrii echipei de cercetare, în asociere cu facultatea de Sociologie și Lingvistică din România. Cea mai importantă diferență între EPDS în limba engleză și EPDS-R, în afară de limbă, este faptul că elementele EPDS-R sunt formulate ca întrebări la persoane a doua plural și nu ca declarații la persoana întâi singular. Sociologul, lingvistul și membrii echipei române de cercetare au recomandat să se utilizeze persoana a doua plural, deoarece în România este o formă politicoasă de adresare și au considerat că este mai potrivită pentru participanții la studiu. [16]

EPDS-R s-a efectuat în 4 spitale din trei orașe din România : Cluj-Napoca, Satu Mare, Sighetu-Marmației (Sighet), în perioada iulie-septembrie 2007. S-au semnat 418 formulare de consimțămând (173 la Cluj, 95 la Satu Mare, 147 la Sighet). [16]

Scor EPDS : [20]

0-9: Rezultate în acest interval pot indica prezența unor simptome de primejdie care ar putea fi de scurtă durată și sunt mai puțin susceptibile de a interfera de la o zi la alta capacitatea de a funcționa la domiciliu sau la locul de muncă. Totuși, dacă aceste simptome persistă mai mult de o săptămână sau două este necesară o evaluare mai detaliată.

10-12: Rezultate din aceasta gama indica prezența simptomelor de stres care pot fi inconfortabile. Se recomandă repetarea EPDS după 2 săptămâni și continuarea monitorizării. În cazul în care scorul crește peste 12 este necesară trimiterea la un specialist.

13 +: Scoruri peste 12 necesită o evaluare suplimentară și o gestionare corespunzătoare deoarece posibilitatea de depresie este mare. Trimiterea la un psihiatru / psiholog este necesară.

Întrebarea 10 : Orice femeie care a răspuns cu 1, 2 sau 3 la întrebarea cu numărul 10 necesită mai multe investigații înainte de a pleca, pentru asigurarea propriei securități și a copilului.

Tabelul 1. Caracteristicile studiului în funcție de oraș [16]

Tabel 2. Sensibilitatea și specificitatea a EPDS-R [16]

Capitolul 3. Tratamentul depresiei post-partum

Femeile constituie două treimi din pacienții care suferă de tulburări depresive comune. Depresia este o afecțiune tratabilă, mai ales dacă a fost identificată devreme în timpul sarcinii sau în perioada post-partum. Identificarea mamelor care sunt cu risc pentru depresie prenatală și post-partum permite personalului din domeniul sănătății de a iniția servicii care pot preveni problemele ulterioare atât pentru mamă, cât și pentru copil. Din păcate, screening-ul pentru depresia post-partum nu este standard. [21] Tratamentul depresiei la femei este, prin urmare, o preocupare importanta de sănătate publică. Opțiuni de tratament includ o gamă largă de abordări psihosociale, farmacologice, precum și alternative medicale. [22]

Tratamentul și timpul de recuperare variază, în funcție de severitatea depresiei și nevoile individuale.

Tratament psihosocial

Un consens clinical susține că tratamentul non-farmacologic, cum ar fi psihoterapie cognitiv-comportamentală sau interpersonală sunt prima linie pentru mama gravidă sau care alăptează, și de multe ori aceste tratamente sunt de succes (Brandon și Freeman 2011; Dennis et al. 2007; Dimidjon și Goodman 2009; Dennis și Hodnett 2007; Cuijpers et al. 2008). [23]

Multe mame cu depresie post-partum ezită să ia antidepresive din cauza preocupărilor legate de expunerea copilului la medicament, prin laptele matern sau din cauza problemelor legate de potențialele efecte secundare, și prin urmare, preferă de multe ori tratament psihosocial. Deși relativ puține studii au investigat sistematic tratamentele ne-farmacologice pentru depresia post-partum , cercetările existente sprijină utilizarea ambelor tratamente psihologice (terapie specific interpersonală, terapie cognitiv-comportamentală și terapie psihodinamică), precum și intervențiile psihosociale, cum ar fi consilierea non directivă. O meta-analiză Cochrane a zece studii randomizate controlate de tratamente psihosociale și psihologice pentru depresie post-partum a ajuns la concluzia că atât intervențiile psihosociale, cât și cele psihologice sunt eficiente in depresie descrescătoare și sunt opțiunile de tratament viabile pentru depresia post-partum. [24]

Terapia interpersonală este un tratament pentru depresia majoră pe o perioadă limitată, bazată pe legătura dintre problemele interpersonale și starea de spirit. În terapia interpersonală, pacientul și medicul se focusează pe o anumită problemă interpersonală. Pe parcursul terapiei (de obicei 12-20 de săptămâni), sunt urmărite strategiile pentru a ajuta pacienții în modificarea abordărilor problematice de relații și în construirea de sprijin social mai bun. Această terapia a fost adaptată pentru a aborda zonele cu probleme relevante pentru depresia post-partum, cum ar fi relația dintre mamă și copil, mamă și partener, precum și întoarcerea la serviciu. Pentru o mama depresivă, această terapie se potrivește foarte cu așteptările mamei, deoarece este pe o perioadă limitată și se focusează pe problema în sine. [24]

S-au efectuat mai multe studii care au sprijinit eficacitatea terapiei interpersonale pentru tratarea depresiei post-partum. O'Hara et al. au randomizat 120 de femei cu depresie post-partum pentru a primi 12 sesiuni individuale săptămânale a 60 de minute cu un terapeut calificat. Femeile care au primit terapia interpersonala au avut o scădere semnificativă a simptomatologiei lor depresive (măsurată prin Scala Hamilton pentru depresie și Inventarul de depresie Beck), precum și îmbunătățirea semnificativă a scorurilor de ajustare socială, comparativ cu cele de pe lista de așteptare. Aceste studii susțin eficacitatea terapiei interpersonale ca un tratament pentru depresia post-partum, deși nu există suficiente date care să sugereze un beneficiu specific acestei terapii în comparație cu alte modalități terapeutice. [24]

Terapia cognitiv comportamentală, un tratament bine studiat și eficient pentru depresia majoră, se bazează pe premisa că atât percepțiile cât și comportamentul sunt strâns legate de starea de spirit. Această terapie se axează pe sprijinirea pacienților cu depresie de a-și modifica modelele distorsionate de gândire negativă și de a face modificări de comportament care îmbunătățesc starea și reduc stresul. S-au efectuat mai multe studii. Într-un studiu randomizat, controlat psihoterapeutic și farmaco-terapeutic , Appleby et al. au alocate 87 de femei cu depresia post-partum la una dintre cele patru condiții într-un design factorial, variind în funcție de tratamentul cu una sau șase sesiuni de consiliere a terapiei cognitiv comportamentală bazate pe, și tratament cu fluoxetină sau placebo. Toate cele patru grupuri de tratament au avut o îmbunătățire semnificativă a simptomelor depresive. Femeile care au primit 6 sesiuni de terapie cognitiv comportamentală, comparativ de cele cu o singură sesiune, au avut o scădere mai mare a simptomelor depresive. Șase sesiuni de terapie, plus pilula placebo a fost la fel de eficace ca și tratamentul cu fluoxetină plus o sesiune de terapie, dar nu a existat nici un beneficiu adăugat în grupul celor cu 6 ședințe de consiliere în combinație cu fluoxetină. Aceste studii susțin intervenția terapiei cognitiv comportamentală ca fiind utilă în tratamentul depresiei post-partum, deși ele nu susțin un beneficiu suplimentar în combinația terapiei cu cea farmacologică. [24]

În comparație cu terapia interpersonală sau cea cognitiv comportamentală, intervențiile psihosociale sunt nestructurate și includ consilierea non-directivă și de sprijin reciproc. Consilierea non-directivă (de asemenea, cunoscută sub numele "om-centrat") se bazează pe utilizarea de ascultare și sprijin empatic și lipsă de prejudecăți. Holden a randomizat 50 de femei cu depresie post-partum la 8 ședințe săptămânale de consiliere non-directivă. Acest studiu a constatat că rata de recuperare a depresiei post-partum pentru consiliere (69%) a fost semnificativ mai mare decât cea a grupului de control (38%). Într-un studiu similar efectuat în Suedia, Wickberg și Hwang au randomizat 31 de femei cu depresie post-partum pentru a primi șase sesiuni de consiliere non-directive de asistență medicală sau de îngrijire primară de rutină. Ca și în studiul Holden, un procent semnificativ mai mare de femei din grupul de tratament (80%) au avut remisie de depresie decât în grupul de control (25%). [24]

Date epidemiologice, precum și unele studii prospective au identificat în mod constant suportul social inadecvat ca un factor de risc pentru dezvoltarea depresie post-partum, ridicând astfel posibilitatea de intervenții care vizează creșterea suportului social ca opțiune de tratament pentru depresie perinatală. Informațiile axate pe probleme și asistență, precum și feedback-ul pozitiv din partea partenerului a scăzut probabilitatea unei mame de a avea simptome depresive la 8 săptămâni post-partum. [24]

O meta-analiza recentă, a comparat intervențiile psihologice și psihosociale pentru depresia post-partum, inclusiv terapia cognitiv comportamentală, terapia interpersonală, și consilierea non-directivă, precum și de sprijin reciproc. Acest studiu nu a găsit nici o diferență pentru oricare dintre aceste tratamente, și a concluzionat că diferite tipuri de intervenții psihologice par la fel de eficiente pentru tratarea depresiei post-partum. [24]

Alte tratamente nefarmacologice pentru depresia post-partum sunt terapia cu electroșocuri (care nu răspund la medicamente antidepresiv sau care au simptome severe sau psihotice) , terapia cu lumină strălucitoare (a fost introdus inițial ca un tratament pentru tulburări afective sezoniere), acizi grași omega-3 (pentru beneficiile sănătății ale acestor compuși în perioada sarcinii și post-partum; unele date arată efecte pozitive asupra stării de spirit), acupunctura și masajul (s-a cercetat pentru tratamentul depresiei în populația generală cu rezultate mixte, și a fost din ce în ce investigat ca tratament adjuvant în timpul sarcinii pentru greață, durere, prezentare pelviana și inducerea travaliului), exercițiul fizic (de intensitate moderată, timp de cel puțin 30 de minute pe zi, cinci zile ale săptămânii, inclusiv mersul pe jos). [24]

Tratament farmacologic

În general, tratamentul optim în timpul sarcinii ar implica un singur medicament cu un profil de siguranță acceptabil și o istorie cunoscută de eficacitate, la doza minimă care este încă eficient. Ar trebui să se țină seama de faptul că doză eficientă în timpul sarcinii poate fi de fapt mai mare decât doza efectivă a aceluiași medicament pentru același pacient înainte de sarcină (Hostetter et al 2000;. Stai et al 2008;. Klier et al. 2007a).

Mai multe studii mici de medicație au arătat că SSRI (Selective Serotonin Reuptake Inhibitor = Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei) (Stowe et al. 1997; Suri et al. 2001), Venlafaxina (Cohen et al. 2001), Nefazodona (Suri et al. 2005), Bupropion (Nonacs et al. 2005) și Paroxetina (Yonkers et al. 2008; Misri et al. 2004) sunt tratamente eficiente pentru depresia în perioada post-partum. Cu toate acestea, cele mai multe dintre aceste studii sunt mici (n variază între 4-43) și cu o durată foarte limitată (8-12 săptămâni). Cele mai mari studii farmacologice până în prezent sunt studiile comparative de Nortriptilină și Sertalină (n=109) (Wisner et al. 2006) și Fluxoetină sau placebo și terapia cognitiv comportamentală (n=87) (Appleby et al. 1997). [23]

Estimările ratei de răspuns la tratament sunt variabile. O meta-analiză recentă (Stockol et al. 2011) a găsit patru studii de farmacoterapie pentru depresia post-partum. Ratele pentru grupele de intervenție au variat între 37-80%, iar cele de răspuns între 43-83%. Aceste numere sugerează că oriunde de la o minoritate considerabilă la un clar majoritar, pacienții nu găsesc o alinare semnificativă în standardul primei linii de tratament psihofarmacologic. [23]

Două studii naturaliste au examinat efectele întreruperii medicației antidepresive în timpul sarcinii. În timp ce Cohen et al. (2006) au raportat rate de recidivă de 67,7% la femeile care au întrerupt antidepresivele în timpul sarcinii, comparativ cu 25,6% dintre femei care au continuat medicația, Yonkers et al. nu a reușit să găsească o diferență în ratele de recidivă între grupuri (Yonkers et al.2011).

Una din cauzele de rezistență la tratament a pacientului perinatal pot fi modificările farmacocineticii antidepresivelor care apar în timpul sarcinii și în perioada post-partum. Modificări fiziologice ale sarcinii, cum ar fi creșterea volumului de distribuție, scăderea concentrației proteinelor plasmatice, creșterea funcției hepatice, și modificările induse de hormoni din enzimele metabolice pot sugera că până la 70% din femeile tratate cu antidepresive ar putea avea nevoie de o creștere în timpul sarcinii a dozei în scopul de a menține eutimia (gr. Euthymia = liniște sufletească) (Hostetter et al. 2000). În timpul sarcinii, hormonii gonadelor pot induce niveluri citocrom P450 (3A4 și 2D6), ceea ce duce la scăderea dozelor eficiente de SSRI (Deligiannidis 2010). Prin urmare, înainte de definirea tratamentului ca "rezistent" și augmentarea sau trecerea la un nou antidepresiv, o creștere a dozei ar fi un prim pas logic, din moment ce monoterapia este întotdeauna tratamentul preferat; de exemplu la o femeie care au avut anterior răspuns la 20 mg de fluoxetină poate fi necesar o creștere la 30 mg / zi pentru a atinge remisie în timpul sarcinii. În perioada de după naștere, atunci când nivelul hormonilor gonadelor scade, doze mai mici de SSRI pot fi necesare și absența ajustării dozei poate fi asociată cu creșterea efectelor secundare, inclusiv anxietate, insomnie, consum redus de energie, și plângeri cognitive care pot fi confundate cu rezistența la tratament.

Pentru a alege un antidepresiv optim, trebuie să se cunoască simptomele pacientei, antecedentele de răspuns la medicamente, precum și efectele secundare la anumite medicamente; de aceea aceasta alegere este dificilă. Dacă pacienta dorește să alăpteze, medicul trebuie să măsoare cu atenție riscurile și beneficiile medicației în timpul alăptării. Toate medicamentele psihotrope sunt secretate în laptele matern, de aici nevoia unei discuții cu privire la riscurile și beneficiile terapiei medicamentoase în contextul alăptării.

Beneficiile alăptării au fost bine descrise și au condus Organizația Mondială a Sănătății, Academia Americană de Pediatrie și Academia Americană de medici de familie la recomandarea alăptării pentru cel puțin primele 6 luni pentru cele mai multe femei. [24]

Pentru sugari alăptați la sân de mame tratate pentru depresie post-partum, o analiză cumulată a datelor disponibile constată că la copil nivelurile serice de sertalină, paroxetină (Paxil), precum și nortriptilină (Pamelor) au fost, de obicei, nedetectabile. Niveluri detectabile de fluoxetină (Prozac) și citalopram (Celexa) au fost găsite în serul copilului, dar raportul lapte-plasmă rămâne cu mult sub raportul acceptabil standard de 0,1. Rapoarte de caz citează efecte adverse la unii sugari alăptați de mame care iau fluoxetină, citalopram, sau bupropion (Wellbutrin), dar dovada generală de afectare a sugarilor lipsește. Măsurarea nivelurilor de medicație în serul sugarului sau laptele matern nu este recomandată în prezent. Deși sugari alăptați sunt puțin probabili de a experimenta efecte adverse la medicamentele antidepresive, ei trebuie monitorizați pentru simptome, cum ar fi iritabilitatea persistentă, scăderea apetitului sau slabă creștere în greutate. [25]

Printre antidepresive triciclice, nortriptilină are cele mai multe date justificative de siguranță în timpul alăptării, în timp ce doxepin este considerat relativ contraindicată. [24]

Terapia cu estrogeni a fost studiată ca tratament pentru depresie majora post-partum. Trei studii au raportat rezultate pozitive, dar fiecare a avut limitări importante. Deși terapia cu estrogen nu este recomandat în prezent pentru depresie majora post-partum, sunt necesare cercetări suplimentare. [25]

Mai mult, terapia cu estrogeni nu trebuie utilizată la femeile cu un risc crescut de tromboembolism. Tratamentul cu steroizi gonadali poate interfera cu alăptarea, care ar trebui să fie discutată cu femeile înainte de inițierea tratamentului. Utilizarea pe termen lung a tratamentului cu estrogen poate cauza hiperplazie endometrială și creșterea ușoară a riscul de cancer endometrial; deși acest risc poate fi redus prin administrarea concomitentă a progesteronului, creșterea simptomelor depresive cu progestogen văzut în studiul Lawrie complică punerea în aplicare a acestei strategii. [24]

PARTEA SPECIALĂ

Capitolul 4. Ipoteză de lucru

Se presupune că asemenea literaturii internaționale, incidența depresiei post-partum este una semnificativă la nivelul parturientelor.

Se presupune de asemenea că femeile cu nivele crescute de depresie post-partum asociază anumite dimensiuni presonologice, și nivele mai crescute de anxietate, care au fost evaluate atât cu Inventarul de Anxietate Beck, care este standardizat, cât și cu scala vizual analogică, pentru anxietatea subiectivă.

Capitolul 5. Material și Metode

S-a efectuat o analiză statistică privind frecvența depresiei post-partum la parturientele de la nivelul ambulatorului de obstetrică, precum și existența corelatelor psihopatologice (anxietate), obstetricale și personologice la aceste femei. Eșantionul evaluat este alcătuit dintr-un număr de 192 de parturiente. Analiza statistica s-a realizat cu ajutorul programului software specializat SPSS.

În cadrul acestui studiu de tip anchetă, s-au aplicat patru instrumente de evaluare:

Scala Edinburgh de Depresie Postpartum

Scala de Personalitate Karolinska

Inventarul de Anxietate Beck

Scalele vizual analogice

SCALA EDINBURGH DE DEPRESIE POSTPARTUM (EPDS)

Scala Edinburgh de depresie post-natală (Edinburgh Postnatal Depression Scale – EPDS) a fost dezvoltată de Cox et al. (1987) a fost realizată pentru a ajută medicii de medicină generală să detecteze femeile suferind de depresie post-partum. [17] EPDS a fost dezvoltată în Scoția la un centru de sănătate din Livingston și Edinburgh pentru a ajuta medicii la detectarea mamele care suferă de depresie post-partum. [18]

Aceasta scala constă în 10 întrebări prin care femeia trebuie să aleagă un răspuns din patru eventualități referitor la felul cum s-a simțit în ultimele șapte zile.

Foarte importantă este întrebarea cu nr. 10 despre gândurile suicidare, pe care evaluatorul nu trebuie sa o neglijeze sau sa treacă cu vederea peste ea, deoarece poate decela din timp un posibil risc. Studiile au arătat ca scala EPDS identifică corect 92,3% din femeile care suferă de depresie post-partum.

Scala nu va detecta tulburări de anxietate, fobii sau tulburări de personalitate. EPDS este folosită ca screening în depistarea depresiei post-partum.

Scorurile posibile variază de la 0 la 30. Autorii EPDS-ului au remarcat că un scor de >10 sugerează „posibil depresie” de severitate diferită, iar femeile care au un scor >13 sugerează o depresie de severitate moderată sau severă. Un scor de 10 (ideație suicidară) ar trebui întotdeauna remarcat și urmărit. [16]

SCALA DE PERSONALITATE KAROLINSKA

Scala de personalitate Karolinska a fost concepută pentru a evalua pesonalitatea sau temperamentul unui individ, folosind concepte din teoriile psihopatologice și de cercetare, și teoriile psihobiologice de temperament (D. Schalling, 1977; D. Schalling, 1978; D. Schalling, Edman & Åsberg, 1983).

Scalele KSP s-au folosit împreună cu alte inventare de personalitate în studiile factor analitice, cu scopul de a descrie dimensiunile de personalitate de bază (M. Zuckerman, Kuhlman, Thornquist & Kiers, 1991; M. Zuckerman, Kuhlman & camac, 1988). [26]

Acest chestionar este format din 135 de itemi grupate în 15 scale diferite.

Aceste 15 scale au fost grupate în 5 clase mari:

Scalele de impulsivitate, căutarea senzației și retragere socială:

Impulsivitatea (10 itemi) : acționează sub impulsul momentului, fără planificare. Exemplu item: ,,Am tendința de a acționa spontan, fără a gândi dinainte”.

Evitarea monotoniei (10 itemi) : nevoia de schimbare și acțiune. Exemplu item: ,,Totdeauna sunt dornic să încerc lucruri noi”.

Detașare (10 itemi) : retras, evitarea implicării în relații cu alte persoane. Exemplu item: ,,Mă simt bine când țin oamenii la o anumită distanță”.

Scalele psihopatie versus conformism:

Socializare (20 itemi) : familie echilibrată, satisfacție generală, experiențe pozitive. Exemplu item: ,,Viața mea familială a fost întotdeauna fericită”.

Dezirabilitate socială (10 itemi) : se conformează societății, prietenos, util, se preface bine. Exemplu item: ,,Sunt întotdeauna politicos indiferent cu cine vorbesc”.

Scalele legate de anxietate:

Tensiune nervoasă și suferință

Anxietatea somatică (10 itemi) : dificultate la concentrare, o vagă nefericire și panică. Exemplu item: ,,Îmi bate inima puternic sau neregulat fără motiv”.

Tensiunea musculară (10 itemi) : încordare la nivelul mușchilor, senzație de rigid, tremurături. Exemplu item: „Adesea îmi simt corpul rigid și tensionat„.

Anxietate social-cognitivă

Anxietate psihică (10 itemi) : nesiguranță, griji. Exemplu item: „Mă îngrijorează o problemă cu mult timp înainte de a o începe”.

Psihastenie (10 itemi) : oboseală ușoară, neliniște când ti se cere să te grăbești. Exemplu item: „Mă simt deranjat dacă sunt obligat să mă grăbesc”.

Inhibiția agresivității (10 itemi) : mai mult trist decât supărat. Exemplu item: „Mi-e jenă să mă întorc la magazin și să cer schimbarea mărfii cumpărate”.

Scale legate de ostilitate

Suspiciune (5 itemi) : neîncrezător. Exemplu item: „Am uneori sentimentul că alții mă iau în râs”.

Vinovăție (5 itemi) : rușine, remușcări. Exemplu item: „M-a întristat faptul că nu am făcut mai mult pentru părinții mei”.

Scale legate de agresivitate

Agresivitate indirectă (5 itemi) : trântește ușile când e nervos, bosumflat. Exemplu item: „Uneori trântesc ușile când sunt furios”.

Agresivitate verbală (5 itemi) : jignește, vorbește urât. Exemplu item: „Când sunt supărat sau nervos spun lucruri urâte”.

Agresivitate-iritabilitate (5 itemi) : lipsit de răbdare, iritabil. Exemplu item: „Uneori oamenii mă deranjează prin simpla lor prezență”.

INVENTARUL DE ANXIETATE BECK

Inventarul de anxietate Beck (BAI) este o măsură de auto-report a anxietății, ce se concentrează asupra simptomelor somatice de anxietate, care a fost dezvoltat ca o măsură adeptă de discriminare între anxietate și depresie. BAI este folosit la adulți și adoleșcenți pentru utilizarea în clinică și cercetare. [27]

BAI a fost creat de Aaron T. Beck, MD et al. și este un chestionar de 21 de elemente, care măsoară gravitatea anxietății la personale adulte și tineri. Deoarece BAI descrie elementele emoționale, fiziologice și simptome cognitive de anxietate, dar nu și depresia, se poate exclude anxietatea de depresie. Inițial vârsta de masură a inventarului de anxietate Beck este de 17-80 ani, acesta a fost utilizat în studii și la adoleșcenți tineri în vârstă de 12 ani.

Fiecare din itemi din BAI este o simplă descriere a unui simptom de anxietate într-unul din cele patru aspecte ale sale:

Subiectivă ; exemplu : „imposibilitatea de a mă relaxa”

Neurofiziologică ; exemplu : „amorțeală sau furnicături”

Vegetativă ; exemplu : „senzație de căldură”

Legate de panică ; exemplu : „frica de a pierde controlul”

Respondenții sunt rugați să semnaleze măsura în care aceștia au fost deranjați de fiecare dintre cele 21 de simptome în săptămâna precedentă, inclusiv ziua completării BAI. Fiecare element are patru opțiuni posibile de răspuns: deloc ; puțin, dar nu m-a deranjat mult ; moderat – uneori a fost neplăcut ; sever – m-a deranjat mult. Pentru a putea calcula scorul, clinicienii folosesc următoarele valori: Deloc = 0; Puțin = 1; Moderat = 2; Sever = 3. Valorile pentru fiecare item sunt însumate, rezultând un ansamblu sau punctaj total pentru toate cele 21 de simptome care poate varia între 0 și 63, iar autorii furnizează anumite scoruri prag pentru a evalua severitatea anxietății (Beck et al., 2000). [28]

Un sumă totală între 0-21 indică o anxietate foarte scăzută. Aceasta este, de obicei, un lucru bun. Totuși este posibil că persoana ar putea fi nerealistă în evaluare, că ar putea nega sau „masca” simptomele frecvent asociate cu anxietatea.

Un sumă cuprinsă între 22-35 indică o anxietate moderată. Un exemplu ar fi cazul în care aceasta anxietate se produce înainte de vorbitul în public și de locul de muncă unde sunt necesare o mulțime de prezentări; persoana în cauză poate dori să găsească modalități de a se calma înainte de a vorbi sau lăsa pe alții să se ocupe de ele. În mod evident se dorește a găsi modalități de gestionare a stresului.

O sumă mare, care depășește 36 este un motiv potențial pentru îngrijorare. Anxietatea persistentă și mare nu este un semn de slăbiciune personală sau eșec. Cu toate acestea, este ceva care trebuie tratat în mod pro-activ sau ar putea exista un impact semnificativ mintal și fizic. Dacă sentimentele persistă ar trebui consultat un medic sau consilier. [29]

Medicii examinează răspunsurile pentru a determina dacă simptomele apar mai ales subiectiv, neurofiziologic, vegetativ sau legate de panică.

Mai departe se vor folosi criterii din DSM pentru a ajunge la o categorie de diagnostic specific și un plan de intervenții care vizează cauza principală de anxietate.

SCALA VIZUAL ANALOGICĂ

Scala vizual analogică este o scală de răspuns psihometric care poate fi folosită în chestionare. Este un instrument de măsurare a caracteristicilor subiective sau atitudini care nu pot fi măsurate direct. [30]

Pacientul este rugat să ne indice prin încercuirea unei cifre, cât de mult / intens a perceput posibilele situații.

Exemplu :

„În perioada cât ați fost gravidă în ultimul trimestru de sarcină, cât de îngrijorată ați fost că ar putea fi o problemă majoră de sănătate cu fătul dumneavoastră”:

Capitolul 6. Rezultate cercetare depresie post-partum

Frecvența depresiei post-partum în lotul cercetat conform scalei Edinburgh pentru Depresia Postnatală (EPDS)

Figura 1. Frecvența depresiei post-partum în lotul cercetat (scor prag ≥ 13 în scala EPDS)

Așa cum se poate observa prezența depresiei post-partum prin atingerea unui scor prag de minim 13 în scala Edinburgh pentru Depresie Postnatală a fost semnificativă această fiind prezentă aproape la 1/4 din mamele cercetate (N = 46; 23,96%).

Media de vârstă în lotul studiat

Vârsta medie observată în eșantion a fost de aproximativ 27,89 ani. În medie, vârsta femeilor analizate s-a abătut de la aceasta valoare cu aproximativ 5,29 ani. Cea mai tânără pacientă din secția de obstetrică a avut 15 ani, în timp ce cea mai vârstnică, avea 45 ani, ambele provenind din mediul rural. Se observă că un sfert dintre paciente au avut o vârstă mai mică de 24 ani, în timp ce un alt sfert depășea vârsta de 32 ani. Cele mai multe dintre parturiente (17) au avut o vârstă de 30 ani.

Diferența între mediile de vârstă în raport cu absența sau prezența depresiei post-partum, un scor prag ≥ 13 în scala Edinburgh de Depresie Postnatală

Din câte se poate observa nu există o diferență semnificativă între mediile de vârstă a mamelor fără depresie post-partum și cele cu depresie post-partum (t = 0,583; df = 190; p = 0,561), cu alte cuvinte vârsta mamei nu a jucat un rol semnificativ în apariția depresiei post-partum.

Mediu de rezidență în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 3. Distribuția mediului de rezidență în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Referitor la distribuția pe mediu de rezidență nu au existat diferențe semnificative între mamele care prezintă depresie și cele care nu prezintă (Χ2 = 0,070; df = 1; p = 0,792).

Distribuția statutului marital în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 4. Distribuția statutului marital în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa deși procentul celor căsătorite a fost mai redus la mamele cu depresie post-partum, această diferență nu a atins pragul de semnificație statistică (p = 0,147)

Având în vedere că la categoria divorțat a fost prezent un număr foarte mic de mama (câte 1 în fiecare sublot) s-a refăcut încadrarea statutului marital în doar două categorii, o categorie fiind statut marital favorabil ce a cuprins mamele căsătorite și a doua categorie intitulată statut marital nefavorabil în care au fost încadrate mamele necăsătorite și cele divorțate, așa cum se poate vedea în tabelul de mai jos.

Tabel 5. Distribuția statutului marital în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Ca urmare a acestei reîncadrări a statutului marital, se poate observa că mamele cu depresie post-partum prezentă au avut tendința de a avea un statut marital mai nefavorabil comparativ cu mamele fără depresie post-partum, deși acest lucru a rămas doar la nivel de tendință. (Χ2 = 3,661; df = 1; p = 0,056).

Distribuția statutului profesional în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 6. Distribuția statutului profesional în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa din tabelele de frecvență de mai sus, majoritatea mamelor au avut statutul profesional de angajate, care deși a fost ușor mai puțin frecvent la mamele cu depresie post-partum (67,4% versus 70,5%) aceste diferențe nu au atins pragul de semnificație statistică (Χ2 = 0,243; df = 2; p = 0,886).

Distribuția nivelului instructiv în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Figura 2. Distribuția nivelului de instrucție

Tabel 7. Distribuția nivelului de instrucție în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se observă, cercetarea noastră a relevat faptul că majoritatea covârșitoare a mamelor din întreg lotul cercetat au avut un nivel ridicat de instrucție indiferent de prezența sau absența depresiei post-partum.

Tabel 8. Distribuția nivelului de instrucție în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Mann-Whitney Test

În urma aplicării testului neparametric Mann – Whitney de comparare a mediei rangurilor variabilelor ordinale, putem observa că nu a existat o diferență semnificativă în ceea ce privește nivelul de instrucție a mamelor în raport de prezența sau absența depresiei post-partum (U = 3270,000; Z = – 0,319; p = 0,750).

Distribuția parității (număr de nașteri) în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Figura 3. Distribuția parității în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa, mamele cu depresie post-partum au avut un nivel al parității mai scăzut comparativ cu mamele fără depresie post-partum.

Tabel 9. Diferențele referitoare la paritate în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Mann-Whitney Test

Ca urmare a aplicării testului neparametric Mann – Whitney pentru compararea mediei rangurilor am găsit că mamele cu depresie post-partum au avut un nivel al parității semnificativ statistic mai scăzut comparativ cu mamele fără depresie post-partum (U = 2519,500; Z = – 2,703; p = 0,007). Putem astfel deduce că paritatea a avut un efect protectiv în apariția depresiei post-partum.

Prezența evenimentelor stresante de viață în anul ce a precedat nașterea și diferențele privind prezența acestor evenimente în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 10. Diferențele referitoare la evenimentele stresante de viață în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Cu toate că prezența evenimentelor stresante de viață în anul ce a precedat nașterea, a fost mai frecventă la mamele care au dezvoltat depresie post-partum această diferență a rămas doar la nivel de tendință ce ar putea deveni semnificativă statistic la o cercetare pe loturi mai mari (Χ2 = 3,462; df = 1; p = 0,063).

Prezența fumatului în timpul sarcinii în lotul cercetat în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 11. Diferențele referitoare la evenimentele stresante de viață în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Nu au existat diferențe semnificative statistic cu referire la fumat în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (Χ2 = 0,279; df = 1; p = 0,597). Trebuie menționat că prezența comportamentului legat de fumat a fost consemnată pe baza auto-raportării, motiv pentru care este foarte posibil ca acuratețea acestor date să fie foarte limitată.

Prezența consumului ocazional de alcool în timpul sarcinii în lotul cercetat în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 12. Diferențele referitoare la evenimentele stresante de viață în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

De asemenea, nu au existat diferențe semnificative statistic cu referire consumul de alcool ocazional în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (Χ2 = 0,752; df = 1; p = 0,386). Trebuie menționat că prezența comportamentului legat de consumul ocazional de alcool a fost consemnată pe baza auto-raportării, motiv pentru care este foarte posibil ca acuratețea acestor date să fie foarte limitată.

Diferențe ale mediei vârstei gestaționale între cele 2 loturi cercetate cu și fără depresie post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Figura 4. Distribuția vârstei gestaționale în întreg lotul cercetat

Așa cum se poate observa din figura de mai sus, distribuția vârstei gestaționale în întreg lotul cercetat a avut o distribuție anormală, fiind asimetrică spre dreapta. Media vârste gestaționale a fost 38,78 săptămâni (D.S. = 2,266).

Tabel 13. Diferențele referitoare la media vârstei gestaționale în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Mann-Whitney Test

Ca urmare a aplicării testului neparametric Mann – Whitney pentru compararea mediei rangurilor, am găsit că nu a existat o diferență semnificativă statistic în privința mediei vârstei gestaționale între mamele cu depresie post-partum și mamele fără depresie post-partum (U = 2945,000; Z = – 1,279; p = 0,201). Totuși se poate observa că mamele cu depresie post-partum au avut o medie a vârstei gestaționale mai redusă comparativ cu mamele fără depresie post-partum.

Diferențe ale prezenței prematurității între cele 2 loturi cercetate cu și fără depresie post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Figura 4. Distribuția prematurității în raport cu prezența respectiv absența depresie post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 14. Diferențele referitoare la frecvența prematurității în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa din tabelul de mai sus, au existat diferențe semnificative statistic cu referire la frecvența prematurității în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum la femeile cercetate (Χ2 = 9,990; df = 1; p = 0,002). Se poate afirma astfel că prematuritatea reprezintă un factor de vulnerabilitate suplimentară pentru apariția depresiei post-partum.

Diferențe în ceea ce privește tipul nașterii în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 15. Diferențele referitoare la frecvența tipului de naștere în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum reiese din analiza statistică prezentată în tabelul de mai sus, tipul de naștere nu a avut nici o asociere cu prezența, respectiv absența depresiei post-partum la femeile cercetate (Χ2 = 1,766; df = 1; p = 0,184).

Diferențe în ceea ce privește prezența complicațiilor pe parcursul sarcinii în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 16. Diferențele referitoare la frecvența complicaților din timpul sarcinii în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Cercetarea noastră a evidențiat faptul că femeile care au dezvoltat depresie post-partum, au prezentat de aproape trei ori mai frecvent complicații în timpul sarcinii prin comparație cu cele fără depresie post-partum (6,8% versus 19,6%) și că această diferență de frecvență a fost semnificativă statistic (Χ2 = 6,343; df = 1; p = 0,012). Putem considera că prezența complicațiilor în timpul sarcinii a avut o influență favorizatoare pentru apariția depresiei în perioada post-partum.

Diferențe în ceea ce privește greutatea la naștere a nou-născutului în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Pentru a vedea care test statistic vom aplica pentru a compara media greutății la naștere între mamele cu și fără depresie post-partum, am aplicat testele de normalitate Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk pentru a testa această variabilă.

Figura 5. Distribuția greutății la naștere la mamele cercetate

Tabel 17. Testele de normalitate a distribuției pentru variabila greutatea la naștere

Așa cum se poate observa din histograma distribuției greutății la naștere și din testele de normalitate din tabelul de mai sus (tabel 17) această variabilă are o distribuție anormală motiv pentru care în continuare se va alege testul neparametric Mann – Whitney pentru compararea mediei rangurilor.

Tabel 18. Diferențele referitoare la media greutății la naștere în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa nu există o diferență semnificativă statistic între mediile rangurilor greutății la naștere a celor două subloturi comparate a mamelor cu și respectiv fără depresie post-partum (U = 2945,000; Z = – 1,279; p = 0,201).

În continuare am reconsiderat greutatea la naștere din perspectivă categorială, astfel că nou-născuții cu o greutate la naștere < 2500 grame au fost etichetați ca fiind cu “Retard de creștere intrauterină” iar cei cu greutate la naștere ≥ 2500 au fost etichetați ca fiind cu “Greutate la naștere normală”. Pentru a compara diferența de frecvență între cele două subloturi am aplicat testul Pearson Chi-Square pe care îl vom reda în tabelele de mai jos.

Tabel 19. Diferențele referitoare la frecvența prezenței retardului de creștere intrauterină în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Așa cum se poate observa și în tabelul de mai sus, a existat o diferență semnificativă statistic în sensul că, prezența retardului de creștere intrauterină a fost mai frecventă de aproape trei ori mai mult (19,6% versus 6,8%) la mamele cu depresie post-partum prin comparație cu mamele fără depresie post-partum (Χ2 = 6,343; df = 1; p = 0,012).

Scor APGAR la 5 minute în raport cu prezența respectiv absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Tabel 20. Diferențele referitoare la frecvența prezenței scorului APGAR nefavorabil la 5 minute după naștere în raport cu prezența sau absența depresiei post-partum (scor total EPDS ≥ 13)

Comparând frecvențele scorului APGAR la 5 minute, cercetarea noastră a relevat o diferență semnificativă statistic în sensul că, prezența scorului APGAR nefavorabil la 5 minute a fost mai frecventă de aproape patru ori mai mult (13,0% versus 3,4%) la mamele cu depresie post-partum prin comparație cu mamele fără depresie post-partum (Χ2 = 5,992; df = 1; p = 0,014).

Corelația dintre nivelele de depresie obținute în scala Edinburgh pentru Depresie Postnatală (EPDS) și cele de anxietate stare evaluate cu Inventarul Beck de Anxietate (BAI)

Pentru a testa gradul de corelare a nivelelor de depresie cu cele ale anxietății stare s-au făcut corelații Pearson și Spearman’s rho.

Tabel 21. Corelația între nivelele de depresie EPDS și cele de anxietate stare BAI

Figura 6. Corelația dintre nivelul de anxietate și depresie

Cercetarea a evidențiat o corelație directă și puternică între nivelul depresiei post-partum și nivelul de anxietate ca stare evaluat cu Inventarul Beck de Anxietate (r = 0,615; p < 0,001 și rs = 0,590; p < 0,001). Este posibil ca determinismul între cele două dimensiuni psihopatologice distincte să fie unul bidirecțional deși studii ulterioare prospective sunt necesare pentru a clarifica aceste aspect al secvențialității temporale.

Corelația dintre nivelele de depresie evaluate cu scala EPDS și dimensiunile personalității evaluate cu scala KSP (Karolinska Scale of Personality)

Tabel 22. Corelația între nivelele de depresie EPDS și scorurile scalei de personalitate KSP (Karolinska Scale of Personality)

Așa cum se poate vedea și în tabelul 22 nivelul depresiei post-partum s-a corelat semnificativ cu nivelurile următoarelor scale ale KSP: socializare cu care a avut o corelație inversă și semnificativă (r = -0,304; p < 0,001), anxietate somatică cu care a avut o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,354; p < 0,001), tensiune musculară având o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,367; p < 0,001), anxietate psihică cu care a avut o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,175; p = 0,015), psihastenie cu care a avut o corelație pozitivă moderată și semnificativă (r = 0,230; p = 0,001), inhibiția agresivității cu care a avut o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,217; p = 0,002), suspiciozitate având o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,192; p = 0,008), agresivitate indirectă cu care a avut o corelație moderată pozitivă și semnificativă (r = 0,264; p < 0,001), agresivitate verbală cu care a avut o corelație pozitivă și semnificativă (r = 0,148; p = 0,042)

Având în vedere relația temporală dintre trăsăturile de personalitate ce o precedă și depresia post-partum ca stare psihopatologică delimitată în timp și cu debut ulterior nașterii, se poate afirma că în cercetarea noastră a fost relevat un anumit profil de personalitate ce ar putea fi asociat cu vulnerabilitate crescută de a dezvolta depresie post-partum.

Corelația dintre nivelele subiective de îngrijorare ale mamelor cercetate și nivelul depresiei evaluate cu ajutorul scalei Edinburgh pentru Depresie Postnatală

Tabel 23. Corelația între nivelele de depresie EPDS și nivelul de îngrijorare vizavi de starea de sănătate a fătului

Figura 7. Corelația dintre scorul depresiei post-partum din scala EPDS și nivelul de îngrijorare pentru sănătatea fătului

Tabel 24. Corelația între nivelele de depresie EPDS și nivelul de îngrijorare vizavi de starea de sănătate a nou-născutului

Figura 8. Corelația dintre scorul depresiei post-partum din scala EPDS și nivelul de îngrijorare pentru sănătatea nou-născutului

Tabel 25. Corelația între nivelul de depresie EPDS și nivelul de îngrijorare a propriei sănătăți în timpul sarcinii

Figura 9. Corelația dintre scorul depresiei post-partum din scala EPDS și nivelul de îngrijorare pentru propria sănătate în timpul sarcinii

Tabel 26. Corelația între nivelul de depresie EPDS și nivelul de îngrijorare a propriei sănătăți după naștere

Figura 10. Corelația dintre scorul depresiei post-partum din scala EPDS și nivelul de îngrijorare pentru propria sănătate după naștere

Concluzii

Frecvența depresiei post-partum este extrem de mare. Acest lucru este îngrijorător, deoarece se știe că depresia post-partum are consecințe negative atât asupra relației mamă – copil, care va duce la consecințe asupra dezvoltării psihomotorie a copilului, cât și asupra mamei.

Depresia post-partum nu se asociază cu media de vârstă a mamei în momentul nașterii, deoarece ea nu a fost semnificativă în prezența sau absența depresiei.

Prezența depresiei post-partum nu a fost influențată de distribuția pe mediul de rezidentă, chiar dacă majoritatea mamelor au provenit din mediu urban.

Statutul profesional a fost în favoarea mamelor angajate, cu toate că acest lucru nu s-a dovedit a avea un rol protectiv în privința depresiei post-partum, distribuția statutului profesional nu a diferit în mod semnificativ statistic în raport de prezența sau absența depresiei post-partum.

Un alt rezultat este acela că nu a existat o diferență în statutul marital al mamelor în raport cu a fi sau a nu fi căsătorită, de aceea tragem concluzia că a fi căsătorită nu este îndeajuns în a nu dezvolta depresie post-partum. Important însă aici este calitatea relației dintre cei doi parteneri.

O concluzie parțială este faptul că la baza apariției depresiei post-partum contribuie o multitudine de factori, este posibil însă ca factorii biologici (hormonali, genetici, etc.) să aibă o pondere mai mare față de factorii psihosociali.

Una din concluzii se referă la relația dintre calitatea parametrilor obstetricali și neonatali și prezența depresiei post-partum. Prezența depresiei post-partum a fost asociată cu paritate mică, frecvență mai crescută a prematurității la naștere, frecvență mai mare a retardului de creștere intrauterină, precum și cu prezența complicațiilor în timpul sarcinii. Cercetarea noastră însă nu a evidențiat nici o diferență legată de modalitatea de naștere și scorul APGAR la 5 minute în raport cu absența sau prezența depresiei post-partum.

Nivelul anxietății la mamele cercetare nu s-a corelat cu prezența depresiei post-partum, de aceea aceste două fenomene psihopatologice pot evolua distinct una de alta.

După cum ne așteptam, toate nivelele de îngrijorare subiectivă vizavi de starea de sănătate a cuplului gravidă – făt, iar ulterior mamă – nou-născut, s-au corelat semnificativ cu depresia post-partum și având în vedere relația care există între ele, este foarte probabil ca aceste nivele sa fi jucat rolul primordial pentru depresia post-partum. Important de menționat este că, cel mai mare nivel de îngrijorare a fost referitor la starea de sănătate a nou-născutului.

Credem că alături de factorii biologici, și factorii asociați presonalității cresc vulnerabilitatea pentru depresia post-partum, deoarece trăsăturile din sfera anxietății reprezintă un teren fertil pentru apariția ulterioară a depresiei post-partum.

În final, în urma acestei cercetări considerăm că este importantă constituirea unei echipe multidisciplinare de îngrijire a gravidei și ulterior a proaspetei mămici, formată din obstetrician, neonatolog, psiholog, asistent social și medic psihiatru, care să fie capabili să detecteze precoce cazurile de depresie post-partum, ca apoi să intervină în consilierea ți tratarea acestor paciente.

BIBLIOGRAFIE

http://www.law.harvard.edu/students/orgs/jlg/vol331/99-174.pdf

http://www.healthguideinfo.com/postpartum-depression/p99788/

http://www.healthline.com/health/depression/statistics-infographic

http://www.depresiv.ro/ce-e-depresia/date-generale-depresie

http://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm5714a1.htm#

http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/postpartum-depression/basics/symptoms/con-20029130

http://www.womenshealth.gov/publications/our-publications/fact-sheet/depression- pregnancy.html

Physical Activity, Sedentary Behavior, and Postnatal Depressive Symptoms – Megan Teychenne, PhD, Rebecca York, BAppSci

http://adc.bmj.com/content/77/2/99.full

Maternal expectations of postpartum social support: validation of the postpartum social support questionnaire during pregnancy – Angela M. Miller & Carol J. Hogue & Bettina T. Knight & Zachary N. Stowe & D. Jeffrey Newport

Seasonality patterns in postpartum depression – Sara M. Sylvén, MD; Fotios C. Papadopoulos, MD, PhD; Matts Olovsson, MD, PhD; Lisa Ekselius, MD, PhD; Inger Sundström Poromaa, MD, PhD; Alkistis Skalkidou, MD, PhD

Post-partum Depression  from Pregnancy Guide, by Peter J. Chen, at Hospital of the University of Pennsylvania

Canadian Mental Health Association > Post Partum Depression

Cohen et al. 2001

http://apps.who.int/classifications/icd10/browse/2015/en#/F32.2

Central European Journal of Medicine : Validation of a Romanian Scale to Detect Antenatal Depression

http://bjp.rcpsych.org/content/182/4/368.1

http://www2.illinois.gov/hfs/MedicalProvider/MaternalandChildHealthPromotion/Pages/Edinburgh.aspx

http://bjp.rcpsych.org/content/150/6/782?ijkey=4b4bffbb885ebb40e75395e917b2b1f193bf1d03&keytype2=tf_ipsecsha

http://www.blackdoginstitute.org.au/docs/CliniciansdownloadableEdinburgh.pdf

http://www.nihcm.org/pdf/FINAL_MaternalDepression6-7.pdf

http://europepmc.org/abstract/med/11500997

Biologically based treatment approaches to the patient with resistant perinatal depression

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3039003/

http://www.aafp.org/afp/2010/1015/p926.html

http://pingpong.ki.se/public/pp/public_courses/course07397/published/1329393111265/resourceId/5205277/content/KSP_konstrukt.pdf

http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1002/acr.20561/pdf

http://www.manchester.gov.uk/download/downloads/id/19268/beck_anxiety_inventory_explanation

http://www.public-health.uiowa.edu/icmha/outreach/documents/THEBECKAnxietyInventory.PDF

http://en.wikipedia.org/wiki/Visual_analogue_scale

ANEXE

ANEXA I : SCALA EDINBURGH DE DEPRESIE POSTNATALĂ

SCALA EDINBURGH DE DEPRESIE POSTPARTUM (EPDS)

Nume/ Vârsta: _______________________________________________

Adresă: _____________________________________________________

Vârsta copilului: _____________________________________________

Am dori să știm cum vă simțiți acum când tocmai aveți un copil. Vă rugăm SUBLINIAȚI răspunsul cel mai potrivit cu starea Dvs. DIN ULTIMELE 7 ZILE și nu numai cum v-ați simțit astăzi.

ANEXA II : SCALA DE PERSONALITATE KAROLINSKA

Nume/Prenume: ______________________________ Data: ____/____

KAROLINSKA SCALES OF PERSONALITY – KSP

INSTRUCȚIUNI: Mai jos veți găsi unele afirmații despre obiceiurile, opiniile, modul de a reacționa ca și despre sentimentele Dumneavoastră. Pentru fiecare afirmație alegeți răspunsul care vi se potrivește cel mai bine. Răspunsul spontan este cel care contează cel mai mult. Vă rugăm să nu săriți nici o întrebare.

KSP – FOAIE DE SCOR

Nume _________________________________________________________

Prenume________________________________________________________

Data ______________________________________

Scorul pentru fiecare item merge de la 1 pentru răspunsul „nu se potrivește de loc” la 4 pentru răspunsul „se potrivește totdeauna”. Pentru itemii care au semnul (-) în fața scorul itemului este ulterior schimbat în sens contrar, 4 devine 1, 3 devine 2, 2 devine 3 și 1 devine 4.

Scalele KSP:

Scalele de impulsivitate, căutarea senzației și retragere socială:

Impulsivitate (10 itemi): 8, -20, 30, 48, -62, 68, 81, 101, 113, 127

=

Evitarea monotoniei (10 itemi): 2,-22, 28, 44, 54, 73, -84, 102, 109, 130

=

Detașare (10 itemi): -12, -25, 38,52, -65, 78, 92, 105, 118, -133

=

Scalele psihopatie versus conformism

Socializare (20 itemi): -5, -10, -18, -24, 32, -37, -45, 50, 58, -64, -72, -77, -85, -90,

-98, 104, -112, -117, 125, -131

=

Dezirabilitate socială (10 itemi): 6, 16, 29, 41, 60, 69, 89, 96, -114, -122

=

Scalele legate de anxietate

Tensiune nervoasă și suferință:

Anxietatea somatică (10 itemi): 1,21, 34, 49, 56, 76, 86, 94, 116, 124

=

Tensiunea musculară (10 itemi): 4, 14, 33, 42, 57, 70, 88, 100, 108, 128

=

Anxietate social-cognitivă:

Anxietatea psihică (10 itemi): 9, 17, 36, 46, 61, 74, 82, 97, 110, 121

=

Psihastenie (10 itemi): 13, -26, 40, 53, -66, -80, 93, 106, -120, 134

=

Inhibiția agresivității (10 itemi): 7, -19, 27, -35, 51, 59, 67, 79, 83, 135

=

Scale legate de ostilitate:

Suspiciune (5 itemi): 55, 71, 103, -107, 119

=

Vinovăție (5 itemi): -11, 47, 63, 75, 91

=

Scale legate de agresivitate:

Agresivitate indirectă (5 itemi): 23, 31, -43, 87, 132

=

Agresivitate verbală (5 itemi): -15, 95, 123, 126, 129

=

Agresivitate-iritabilitate (5 itemi): 3, 39, 99, -111, -115

=

ANEXA III: INVENTARUL DE ANXIETATE BECK

Nume, Prenume: ______________________________ CNP:__________________

Data completării: __________________

INVENTARUL DE ANXIETATE BECK

Mai jos există o listă cu cele mai frecvente simptome de anxietate. Vă rugăm citiți atent fiecare afirmație din cadrul listei. Precizați cât de tare ați fost deranjat de simptomul menționat în listă în ultima lună, incluzând și ziua de astăzi, prin încercuirea numărului din coloana pe o considerați corespunzătoare din dreptul fiecărui simptom.

Scorarea: Însumați fiecare coloană. Apoi însumați totalul coloanelor prntru a obține scorul global. Notați scorul aici: ____________________

Interpretare

O sumă totală între 0 – 21 indică o anxietate de nivel foarte scăzut. Acesta este obișnuit un lucru bun. Cu toate acestea, este posibil ca să fii subiectiv fie în propria ta evaluare care ar putea fi negată fie sau poate ai învățat să-ți „maschezi” simptomele asociate în mod obișnuit cu anxietatea. Prea puțină „anxietate” ar putea indica că ești detașat de propria ta persoană, de ceilalți sau de mediul tău înconjurător.

O sumă totală între 22 – 35 indică o anxietate de nivel moderat. Corpul tău încearcă să-ți spună ceva. Urmărește situațiile și anume când și cum resimți / trăiești aceste simptome menționate în chestionar. De exemplu dacă ele apar înainte de a vorbi în public iar serviciul tău necesită o serie de prezentări în public găsește-ți o cale prin care să te relaxezi înainte de a vorbi sau lasă pe alții să facă prezentările. S-ar putea să ai situație conflictuală ce necesită să fie rezolvate. În mod cert, nu este timpul să intri în „panică” dar dorești să găsești modurile prin care să-ți controlezi stresul pe care îl resimți.

O sumă totală de 36 sau mai mult este o potențială cauză de preocupare. Din nou, caută situațiile sau momentele când ai tendința să resimți simptomele pe care le-ai încercuit. Anxietatea crescută și persistentă nu este un semn de slăbiciune personală sau de incapacitate. Cu toate acestea, este ceva ce necesită tratament preventiv ori ar putea avea un impact semnificativ asupra sănătății tale mentale și fizice. S-ar putea să fie nevoie să consulți un profesionist dacă simptomele persistă.

ANEXA IV: SCALA VIZUAL ANALOGICĂ

Nume:__________________________ Vârsta:___________ Data evaluării: _______

Vă rugăm să ne indicați prin încercuirea unei din cifrele de mai jos, cât de mult / intens ați perceput următoarele posibile situații cu privire la copil și la dumneavoastră:

În perioada cât ați fost gravidă în ultimul trimestru de sarcină, cât de îngrijorată ați fost că ar putea fi o problemă majoră de sănătate cu fătul dumneavoastră:

În perioada de după ce ați născut și până în prezent cât de îngrijorată ați fost că ar putea fi o problemă majoră de sănătate cu bebelușul dumneavoastră:

În perioada cât ați fost gravidă în ultimul trimestru de sarcină cât de îngrijorată ați fost că ar putea fi o problemă majoră referitor la sănătatea dumneavoastră:

În perioada de după ce ați născut și până în prezent cât de îngrijorată ați fost că ar putea fi o problemă majoră cu starea dumneavoastră de sănătate: