Dependenta

Dependență a fost și continuă să fie una dintre cele mai importante probleme ale societății noastre. În înțelesul ei contemporan dependență este o boală, în raport cu care persoană cu comportament adictiv își păstrează responsabilitatea: nefiind vorba de o boală psihică, deorece bolnavul psihic nu este responsbil de boală să. Deoarece avem de-a face cu o problema complexă, dificil de abordat și anume fenomenul dependetei, în materie de terapie, recuperare, reabilitare și reinserție s-au încercat o mulțime de abordări, în funcție de anumite criterii. În funcție de criteriul disciplinar modelele de intervenție se clasifică în : modelul medical, modelul psihologic și modelul socio-antropologic. În plan internațional ne confruntăm cu o mulțime de modele (deoarece s-au făcut numeroase încercări), iar cele mai de largă circulație și cu o performanță recunoscută sunt: Modelul premodern(nonstiintific,bazat pe precepte religioase și ale simțului comun în abordarea persoanelor adictive); Modelul spitalicesc tradițional (modelul clasic al curei de dezintoxicare); Modelul clinicii de boli adictive (clinicii de adictologie); Modelul grupului terapeutic de suport mutual (bazat pe metodă celor 12 pași); Modelul ”Minnesota” în terapia și recuperarea persoanelor cu comportament adictiv; Modelul lanțului/circuitului terapeutic; Modelul ”De Hoop” în terapia și recuperarea persoanelor cu comportament adictiv ; Modelul comunității terapeutice ; Modelul Harm Reduction (reducerii daunelor sau pagubelor colaterale). De o importantă deosebită pentru alegerea unui tratament și înțelegerea problemelor contextuale ale recuperării sunt diferențele de organizare a personalității, vârstă, gen, rasă , context cultural. O problema gravă a societății actuale este că majoritatea dependenților de alcool și droguri sunt din rândul adolescenților care influențați de anturaj și de problemele adolescentine găsesc o soluție în consumul acestor substanțe. Există diferențe între factorii care provoacă consumul , aceștia fiind determinați de mediul de proveniență al adolescenților.

Capitolul 1

Diferente individuale

Tratamentul actual al adicțiilor are tendința de a sublinia caracteristiciile comune ale dependenților. Totuși, deși dependenții par să aibă în comun anumite sentimente ( insecuritate, tendința comună de suprastimulare, consum compulsiv de droguri ) fiecare dependentare propriul nivel de dezvoltare psihologică și cognitivă, de organizare a personalității, de vârstă, gen, mediul contextual cultural și de rasă. Anume aceste diferențe îi ghidează pe terapeuți în înțelegerea problemelor contextuale ale recuperării.

1. 1 Diferențe de organizare a personalitații

Una dintre ideile de bază ale tratamentului adicțiilor și ale comunității de recuperare e așa-numita personalitate adictivă. Din nefericire, în cercetare nu se evidențiază ideea unei personalități anume și aparte a tuturor dependenților. Jerome Levin și alții au ajuns la această concluzie prin examinarea unor studii și exemple clinice diferite. Dar adicția e mai degrabă un stil de contact decât o personalitate, un stil care are legătură cu personalitatea. Gary Yontef descrie un număr de aspect ale personalității, toate având legătură cu ideea de personalitate că proces. Printre aceste aspect se numără funcțiile continue de contact și capacitățile care modelează felul în care persoană înțelege, trăiește și integrează posibilul contact cu ceilalți.

O altă distincție utilă este cea între adicția primară și adicția secundară. În adicția primară nu poate și identificată o condiție psihologică preexistentă. Capacitatiile lor de contact se refac sau se creează conform unui tipar continuu.

Termenul dependent secundar se referă la o persoană care a trecut printr-o tulburare emoțională sau cognitive preexistentă abuzului și dependenței de alcool sau droguri. Cele mai comune dintre aceste stări preexistente sau coexistente sunt trei tulburări de personalitate: borderline, narcisică și antisocială. În cazul acestor clienți, pericolul avansării în adicție e la fel de nociv că și în cazul dependenților primari. Dacă sunt cu adevărat dependent, adicția lor nu e un simptom al personalității, ci un model care coexistă cu personalitatea. Acești clienți sunt descriși cu numele de tulburări duale și pot folosi alcoolul sau drogurile că pe o formă de medicație pentru a-și diminua discomfortul sau a-și sprijini nevoia de stimulare ori desenzitivizare. Că și în cazul altor dependent, ceea ce începe cu o automodulare utilă devină mai târziu dificil și chiar imposibil de controlat.

1. 1. 1. Dependentul borderline

Dificultatea în cazul acestui tip de client apare după o perioada de recuperare, deși o istorie detaliată poate scoate la iveală tipare de dificultate în relații și în identitatea de sine. Mulți dependent se comportă conform tiparelor intense și puternic reactive pe care le asociem cu personalitatea borderline în timpul consumului activ. Astfel, e necesară o perioada de abstinență pentru a determina dacă un dependent are cu adevărat o personalitate de tip borderline.

Dependenții cu personalitate borderline au dificultăți extreme în relațiile interpersonale. Potrivit lui Elinor Greenberg, dependenții borderline oscilează între o fuziune ideală cu ceilalți și furie, frică de a fi abandonați și încercările pline de furie de a-i anihila pe oamenii din jurul lor care mai înainte au avut o valoare. Acești dependenți se lupta cu ideea de a face parte din orice system, grup sau program, tinzând să se simtă respinși de ceilalți și, de asemenea, pretinzând atenția și un fel de fuziune sau intercalare a granițe cu ceilalți. Din cauza acestei nevoi a unui celălalt idealizat , dependentul borderline e adesea dezamăgit și furios. Pentru asemenea dependenți, întâlnirile de doisprezece pași și programele sunt potențiale opertunitati de fuziune. De obicei, e aceeași experiență pe acre ei o creează în terapie sau în tratament. Lupta dependentului borderline e sinele în relație; acel a da și a primi mutual care co-creează o granițe comună între oameni în viață de zi cu zi.

Personalitățile borderline tind să îi împartă pe ceilalți în oameni buni și răi că urmare a ceea ce se crede a fi o protective a propriei lor scinziuni interne. Pentru dependentul borderline abstinență adesea nu e atât de figural ape cât e ideea de a găsi oameni ,,buni” care îi pot înțelege. Problema prezintă două aspecte: că aceiași oameni, adesea dintr-o scăpare sau neatenție față de un dependent borderline, devin oameni ,,răi” și că pacientul borderline nu ajunge să-și trăiască simțul intern de bine șir au. În loc de asta, își proiectează trăirea interioară asupra celorlalți. În acest process, dependentul borderline adesea irită sau chiar își copleșește propriul sistem de suport în recuperare. Pentru acești clienți etapă intrării în conexiune cu un grup e adesea extrem de dificilă. Nevoia lor de fuziune și în același timp de diferențiere poate domină câmpul în asemenea măsură încât devin refractari la programul de recuperare. Dacă sunt în terapie individuală, acest lucru devine punctual central al vieții lor și poate duce la o altă dezamăgire. E ușor că terapeutul și clientul să se confunde total și să nu se mai concentreze asupra recuperării clientului din dependent.

Aceste conflicte sunt tipice pentru clienții borderline. Semnificativ pentru ele e că pot fi triggeri sau justificări pentru a relua consumul. Din cauza acestui potențial e important că terapeutul să rămână conștient de lupta duală a dependentului borderline. În terapie trebuie atinse ambele procese: recuperarea din dependent nu vindecă sciziunea borderline, nici viceversa. Programele de recuperare oferă adesea un grad de intimidate către care tânjesc dependenții borderline. Terapia e extreme de utilă atunci când câmpul e destul de larg cât să permită o viziune completă atât a tulburării de personalitae, cât și a dependenței. E util că în terapia cu dependenții borderline să fi mereu conștient de acest lucru.

1. 1. 2. Dependentul narcisist

Pentru unii teoreticienti, adicția și narcisismul au devenit termini sinonimi. Mult timp s-a considerat că alcoolicii au trăsături narcisiste. De fapt, în programele de doisprezece pași se pune accentual pe scăderea egoismului și pe deplasarea de la centrarea pe sine către atenția față de celălalt. E clar că Bill Wilson, cofondatorul Alcoolicilor Anonimi, avea puternice trăsături narcisiste.

Dar tulburarea de personalitate narcisistă înseamnă mai mult decât a fi centrat pe sine și sensibil la critici. Dependenții narcisiști au, de asemenea, o capacitate limitată de contact cu ceilalți; nu sunt conștienți de faptul că mediul e diferit de ei înșiși. Ei par adesea foarte capabili. Din această cauza ei pot conduce programe de doisprezece pași, dar sunt poziții pe care le pot negocia doar din propria lor perspectiva și potrivit propriilor sentimente. Din pricina capacității lor de a arată bine, adesea nu sunt remarcați în programele de tratare a dependenței unde accentual se pune pe scopurile limitate ale tratamentului din ce în ce mai scurt și pe educația cu privire la așa-zisă boală.

O dificultate pentru dependenții narcisiști este aceea de a-și recunoaște limitele. În adicție această limitare înseamnă lipsa de putere, incapacitatea de a controla fie drogul, fie comportamentul în caz de intoxicație. A două limitare cu care se confruntă dependentul narcissist e nevoia de sprijin din mediu, cum ar fi programele de doisprezece pași sau ajutorul din partea celorlalți.

Că o ironie, personalitățile narcisisite se descurcă bine în programele în doisprezece pași dacă reușesc să nu mai bea. Aceste programe oferă un forum în care ei pot discuta subiectul preferat: pee i înșiși. Acest lucru e adevărat și pentru dependenții narcisiști în terapie individuală, cu condiția că terapeutul să nu înțeleagă terapia că sistem format din două persoane. Astfel, dependentul narcissist continuă să se centreze pe sine într-o manieră superficială de autoprezentare în timp ce terapeutul ascultă și gândește. Deși acest scenario poate părea un pic exagerat, la extreme mai temperate e adesea ce se întâmplă cu dependenții narcisiști. Joe Melnick, un trainer de Gestalt, spune: ,,Scopul terapiei cu narcisiști e să-i facem să-i intereseze terapeutul”.

În relație cu procesul de recuperare, dependentul narcissist va trebui să fie mai atent cu stadiile medii ale recuperării – acelea care se concentrează pe relațiile interpersonale. La începutul recuperării dificultatea va fi aceea de a recunoaște limitările, dar abia mai tarziugolul experienței interioare va devein vizibil în situații interpersonale. Fără să dezvolte relația interpersonală în ultimile stadii ale recuperării, pentru dependentul narcissist cap area ușor să treacă la nivel transpersonal. Dar această trecere va fi adesea o oglindă a imaginii lor interne isolate mai degrabă decât o imagine care se bazează pe ceilalți.

1. 1. 3. Dependentul antisocial

În Gestalterapie s-au pus unele întrebări: Dacă există un discomfort minim, cu excepția furiei și a discomfortului foamei sau necesității sexuale? Dacă afecțiunea e puțin prezența sau inexistentă, dacă nu există atașament față de ceilalți și nici invers, chiar dacă pacientul suferă sau e jignit? Acestea sunt câteva caracteristici ale tulburării de personalitate antisociale, alături de inpulsivitate, lipsa remușcărilor, înșelăciune și iritabilitate. Potrivit lui Cambell, această este cea mai des întâlnită tulburare de personalitate în cazul alcoolicilor.

Mulți dependenți par antisociali în timpul consumului; de fapt, mulți comit delicate, iar suferință celorlalți pare să nu-i atingă. Anamnezele copilăriei sunt utile în stabilirea acestui dignostuc. Celălalt element constă în reevaluarea acestor clienți după șase luni, un an și cinci ani în recuperare.

De obicei, pe dependenții antisociali nu-i interesează contactul cu ceilalți și cu grupurile. Nu-i interesează prietenii și intimitatea, chiar dacă spun asta. De regulă, recuperarea apare că un cadru utilitar, dar clientul antisocial are o toleranță redusă față de orice contact prelungit cu ceilalți. În general, neagă autoritatea, cu excepția cazului când el (ea) se află în această poziție. Cea mai bună abordare cu acești clienți este una practică.

Pentru dependenții antisociali acest nivel de dezvoltare e modul în care ei își organizează câmpul. Pacientul e puternic desenzitivizat fără să consume droguri. În recuperare, acest tipar de desenzitivizare nu are că rezultat abstinență. Și abordarea terapeutică concentrate de senzitivizarea dependentului antisocial va fi probabil lipsită de success sau va necesită ani de zile pentru a da roade. E posibil că dependenții aceștia să nu ajungă la stadiile finale ale recuperării. Dacă ajung și sunt capabili să lucreze pe asta, e o muncă enormă pentru client și terapeut. Această implică lupte repetate pe straturi de desenzitivizare și dispreț.

1. 2. Diferențe în alegerea drogului preferat

Diferentele individuale ale tipului de drog folosit afecteaza stiulurile de viata ale dependentilor si functionarea lor cognitiva, emotionala si sociala, acestea influentand tipul si frecventa interventiilor utile in functie de sarcinile si stadiul recuperarii.

1. 2. 1. Alcoolul și alte stupefiante tind să desenzitivizeze consumatorul atunci când sunt consummate în exces.

Această desenzitivizare pare să înceteze la scurt întreruperea consumului. Pentru consumatorul acestor droguri începutul recuperării e adesea trăit că ,,trezire”. Consumatorii de stupefiante pot fi asemenea somnambulilor care știu că au fost undeva dar nu sunt complet conștienți unde, cum s-au simțit și ce au făcut. Drogul le-a oferit adesea sentimente de euforie și relaxare, cel puțin la început. La începutul recuperării acești dependent trebuie să creeze suporturi pentru a tolera senzațiile se a devein conștienți de lumea din jurul lor.

1. 2. 2. Amfetaminele, cocaină, PCP sau alte stimulente în general energizează consumatorul atunci când sunt consummate în exces.

Acesta desenzitivizare pare să înceteze la scurt timpdupa întreruperea consumului. Pot avea efecte mai spectaculoase decât cele ale drogurilor depresante. Dependentul poate devein suspicios și chiar paranoic, și acest stil de contact poate persistă după ani de abstinență, în funcție de durata consumului. Consumatorul de droguri stimulatoare trebuie să-și încetinească ritmul pentru a percepe lucrurile mai exact. Adesea dezvoltă un stil de hiperscanare în perceptive și gândire, uneori exclunzand conștiința emoțională. Un ritm lent și aprecierea calității vagi a experiențelor lor sunt indicații importante pentru terapeut. La începutul terapiei cu acești dependent ar trebui evitate intervențiile care stimulează sau amplifică anxietatea. E mai util să ne concentrăm pe relaxare și pe învățare. Suprastimularea îl poate face pe dependent să devină suspicios, paranoic și defensiv față de posibilele amenințări din partea terapeutului.

1. 2. 3. Narcoticele sau opiaceele elimina orice fel de durere.

Poate că rezultat, consumatorii au o aversiune extremă față de durere, în special cea emoțională. Aceste droguri par să cauzeze mai puține daune medicale pe termen lung decât alte substanțe. Totuși, din princina culturii associate cu consumul de narcotice acești dependent pot prezența o istorie sau un tipar de comportament criminal sau illegal care duce la rău în sine. Adesea percep grupurile de recuperare că pe o gașcă sau o ,,bandă” curate. Acești dependent pot să simtă un discomfort extreme în organizații și practice sociale mai tradiționale ( biserica, sinagogă, grupuri civice ).

Prin contrast cu consumatorii de droguri stiumulante, la dependenții narcomani ideea e să creștem senzația. Intervențiile stimulatoare sau agresive pot crea senzația și anxietatea necesară pentru că acești clienți să conștientizeze experiență. Ei tind să rămână retrași retrași față de experiențele trecutului. În terapia individuală e util să fim atenți la a vorbi despre sentimente. Respirația și mișcările accentuate vor sprijini senzația , că și încurajarea limbajului la persoană I, adică a declarațiilor cu ,, Eu”.

1. 2. 4. Drogurile halucinogene alterează profund conștiința; consumatorii pot dezvoltă o tendința de a disocia și a halucină chiar și când nu sunt sub influență directă a drogului.

E util să folosim un limbaj concret, literar cu acești clienți și să ne concentrăm pe problem clare, definite comportamental, nu pe probleme de tipul ,, Vreau să știu cine sunt” sau ,,Am venit să descopăr copilul din mine”. Dacă dependenții sunt la începutul recuperării, accentual ar trebui pui pe modul în care ei pot rămâne în această realitate. Exercițiu cu scaunul gol, vizualizările și folosirea imagisticii tind să-i înstrăineze, lucru care poate fi contraproductiv.

Consumatorii de marijuana tind să fie mai puțin expuși la halucinații sau episoade dissociative, dar adesea au dificultăți de concentrare la începutul recuperării. Tind să gândească abstract și metaphoric. Intervențiile Gestalt de tipul metaforei sau jocului de rol pot și ușoare pentru ei, dar adesea nu au specificitatea și claritatea necesare pentru schimbare și conștientizare. Cu acești clienți, mai ales în primul stadiu al recuperării, trebuie să sprijinim solidaritatea și gândirea concretă.

Diferențele individuale prezentate aici nu sunt exhaustive. Concentrarea terapiei cu dependenții în recuperare e influențată de multe aspect ale mediului și ale sinelui.

Capitolul 2.

Abordarea terapeutică a dependenței

2. 1. Comunitatea terapeutică

Comunitatea terapeutica este un sistem de tratament cu structură rezidențială care oferă un mediu sigur, protejat, structurat, propice schimbării benefice a rezidenților. Comunitatea terapeutica este organizată similar unei familii funcționale, în care ierarhizarea rezidenților reflectă gradele diferite de asumare a responsabilității acestora pentru schimbare și favorizează obținerea progresului pe parcursul tratamentului. Mijloacele terapeutice se bazează pe impactul vieții comunitare și pe sprijinul venit din partea egalilor.

2. 1. 1 Specificul comunității terapeutice

Dependența de substanțe este considerată o condiție care afectează persoana în integralitatea ei, consumul fiind doar un simptom al problemelor subiacente, de ordin psihologic și social, cu care persoana trebuie să învețe să se confrunte.

Comunitatea terapeutica presupune evitarea oricărei forme de instituționalizare care ar putea favoriza transferarea răspunderii cu privire la recuperare asupra specialistului sau a oricărei alte persoane și implică asumarea responsabilității recuperării de către însăși persoana dependentă de droguri. Comunitatea terapeutica promovează ajutorul reciproc între membrii comunității („Oameni care ajută oameni să se ajute pe ei înșiși”).

Comunitatea terapeutica oferă rezidentului oportunitatea de a-și depăși limitele impuse de stilul de viață dependent, de a renunța la vechile obiceiuri destabilizatoare, nocive pentru propria persoană și pentru anturaj și de a internaliza o scală nouă de valori, care să-i permită dezvoltarea morală și etică și să-i faciliteze reintegrarea în societate.

Efectul cumulat al contextului, regulilor și normelor care guvernează interacțiunea membrilor în comunitatea terapeutica creează un anumit impact fizic, emoțional, social și moral asupra individului. Impresia cu care rămâne o persoană la intrarea în comunitatea terapeutica este aceea de disciplină, ordine, scopuri comune și efort colectiv.

Comunitatea terapeutica reproduce modelul unei familii și societăți funcționale, având o structură ierarhică, formată din membri cu vârste și experiențe diferite, care se găsesc în etape diferite de tratament. Fiecare membru are un rol definit și responsabilități pentru susținerea funcționării adecvate a comunității. Sunt stabilite reguli pe care membrii comunității se angajează să le respecte cu strictețe după ce intră în comunitate.

2. 1. 2 Obiectivele principale ale comunității terapeutice

Obiectivele principale ale comunitații terapeutice sunt următoarele:

Să asigure rezidentului un mediu propice pentru derularea unui proces de maturizare personală și de autocunoaștere, comunitatea terapeutica reprezentând contextul și instrumentul care determină această schimbare, facilitând reintegrarea socială prin renunțarea la droguri pentru o perioadă cât mai îndelungată, cu menținerea abstinenței după finalizarea programului rezidențial;

Să furnizeze ajutor în scopul conștientizării de către rezidenți a resurselor personale, facilitând reabilitarea acestora prin schimbări benefice permanente la nivelul sistemului de valori, al identității și al stilului de viață;

Să creeze rezidentului condiții favorabile pentru îmbunătățirea imaginii de sine, pentru dezvoltarea și menținerea unor relații autentice cu ceilalți, pentru redobândirea capacității de a se bucura de propria viață;

Să furnizeze ajutor în scopul conștientizării cauzelor consumului și ale dependenței de droguri, precum și a legăturii dintre consum și comiterea de fapte antisociale;

Să formeze și să consolideze deprinderile de comunicare adecvată, ajutor reciproc, comportament prosocial și de asumare a responsabilității.

2. 2. Principii generale de tratament

Principiile generale de tratament sunt următoarele:

Tratamentul nu trebuie să fie voluntar pentru a fi eficient. Acțiunile sau restricțiile din familie, regulile de la școală sau cele impuse de serviciul de probațiune, pot aduce o creștere semnificativă ambelor procese, respectiv rata de abținere sau intrarea în tratament.

Tratamentul este confidențial, respectând drepturile omului și demnitatea beneficiarului. Datele personale sunt strict confidențiale și pot fi utilizate numai cu acordul scris al beneficiarului sau a reprezentantului legal al acestuia.

Tratamentul este gratuit

Tratamentul este accesibil, potențialii beneficiari ai tratamentului pot fi pierduți dacă tratamentul nu este disponibil imediat. Deoarece consumatorii de droguri pot fi indeciși în legătură cu începerea tratamentului, este crucială punctarea momentului când sunt gata pentru acesta.

Tratamentul se bazează pe dovezi de bune practici și cunoștințe științifice. Nu există un tratament unic pentru toți beneficiarii și nici o durată prestabilită a acestuia, iar intervențiile sunt adaptate mediului socio-cultural în care sunt aplicate și actualizate în funcție de evoluția beneficiarului.

Tratamentul este flexibil. Un plan de servicii și tratament individual se modifică ori de câte ori este necesar a se adapta cerințelor mereu în schimbare ale beneficiarului. Un beneficiar poate necesita diferite combinații de servicii și componente de tratament pe toată durata curei și a recuperări: psihoterapie, medicație, servicii medicale, terapie familială, reabilitare vocațională, servicii legale și sociale.

Tratamentul este adaptat la vârsta (acesta fiind diferit la minoriii 13 ani de cel de 18 ani), sexul, etnia și cultura beneficiarului și alte particularități identificate în cadrul evaluării.

Planul de tratament trebuie să fie individual, personalizat și diversificat. Planul de tratament, elaborat împreună cu beneficiarul, stabilește obiectivele pe baza nevoilor identificate împreună cu beneficiarul și propune seturi de intervenții pentru a îndeplini aceste obiective. Un plan de tratament este o descriere scrisă a pașilor tratamentului. Acest plan trebuie să țină seama de nevoile specifice ale fiecărui beneficiar și de modul în care acestea vor fi îndeplinite. Planul este monitorizat și revizuit periodic pentru a răspunde nevoii de schimbare a beneficiarului. Această permanentă adaptare a planului de tratament la nevoile beneficiarului îmbunătățește rezultatele tratamentului. Nu există un tratament eficient pentru toți indivizii. Desemnarea unui tratament corespunzător fiecărui individ este principala cale de reușită în a reîntoarce beneficiarii către familie, societate, locuri de muncă, școală și activități productive.

Tratamentul se realizează pe etape și pe arii și presupune o serie de intervenții succesive în cadrul unui singur program, fiecare intervenție fiind în strânsă legătură cu cea anterioară și conducând la unul sau mai multe scopuri bine definite.

Tratamentul trebuie să atingă nevoi complexe ale individului. Un tratament eficient rezolvă mai multe nevoi ale indivizilor, nu numai simpla renunțare la droguri. Un tratament eficace acoperă atât problemele medicale cît și problemele psihologice, sociale, educaționale, vocaționale și legale ale beneficiarului. Tratamentul este diversificat în funcție de modalitățile de asistență și de nivelul de severitate a consumului.

Tratamentul este mai eficient când abuzul este identificat din timp. Eficiența tratamentului depinde de caracteristicile persoanei și de problemele asociate consumului de droguri.

Un tratament de scurtă durată este, în cele mai multe cazuri ineficient, deoarece consumul de droguri este o tulburare cronică, caracterizată de recăderi ocazionale. Rămânerea în tratament pentru o perioadă adecvată este critică pentru eficacitatea acestuia. Îmbunătățirile semnificative sunt realizate după aproape trei luni de la începerea tratamentului. După ce acest interval minim este atins, tratamentul poate să producă progrese ulterioare până la vindecare. Deoarece oamenii părăsesc tratamentul prematur, este important ca acesta să includă strategii pentru a păstra și angaja beneficiarii în tratament.

Tratamentul se abordează integrat, cu sprijinul tuturor furnizorilor de servicii implicați (sănătatea, asistența socială, școala, serviciul de probațiune și societatea civilă). Coordonarea tratamentului de către managerul de caz între diferite sectoare (sănătate, asistență socială, justiție) precum și echilibrul corespunzător între serviciile specializate și sistemul de îngrijiri primare conduc la rezultate optime.

Medicația este importantă, în special atunci când este combinată cu consilierea și alte terapii comportamentale. În cazul beneficiarilor cu dublu diagnostic (consum de droguri și tulburare psihică) se recomanda tratamentul specific pentru ambele tulburări.

Tratamentul integrat se adresează și beneficiarilor cu boli asociate consumului de droguri cum ar fi HIV / SIDA, hepatita B sau C, TBC, sau alte afecțiuni infecțioase și să consilieze beneficiarii să-și modifice sau să-și schimbe comportamente care i-ar plasa în zona de risc a infectării. Asistența medicală poate ajuta consumatorul de droguriși familiile acestora care sunt deja infectați să-și controleze mai eficient boala.

Integrarea în familie, în școală și comunitate are un rol important pentru stoparea consumului de drog. Măsurile eficiente tipice vizează nivelele comportamentului criminogen, funcționarea familiei, școala.

Monitorizarea consumului este obligatorie pe perioada tratamentului. Analiza detaliată a urinei sau alte teste, pot ajuta beneficiarul să-și controleze nevoia apelării la droguri. Această monitorizare poate furniza din timp primele dovezi de folosire a drogului astfel că planul de tratament individual poate fi modificat.

Colaborarea cu serviciul de probațiune. Multe persoane care trec prin sistemele penale sunt dependente de droguri. Sistemul de justiție penală poate să fie o alternativă la încarcerare.

Colaborarea cu celelalte servicii adresate consumatorului de droguri. Un serviciu destinat tratamentului dependenței de droguri trebuie să fie eficient, eficace, responsabil pentru atingerea scopurilor propuse. Protocoalele clarifică și facilitează înțelegerea comună a planului de tratament, a filozofiei, scopurilor și obiectivelor, strategiei de management, populației țintă, a programelor și procedurilor.

Prevenirea recăderilor. Recăderea face parte din procesul terapeutic. Recuperarea după dependența de droguri poare fi un proces de lungă durată și deseori necesită multiple episoade de tratament. Ca și cu alte afecțiuni cronice, reîntoarcerea la folosirea drogului poate să se întâmple în timpul sau după episoade ale tratamentului trecute cu succes. Persoanele dependente de droguri pot avea nevoie de tratamente prelungite pentru a atinge abstinența pe termen lung și deplina vindecare. Participarea în programe de autoajutorare, în timpul și după un tratament, deseori ajută la menținerea abstinenței.

Capitolul 3

Modele, metode,strategii și instrumente în terapia, recuperarea și reabilitarea persoanelor cu comportamente adictive.

3.1 Modele teoretice și strategii

Acestea sunt clasificate în funcție de modelul de abordare: Nivelul individual, nivelul centrat pe familie, nivelul grupurilor terapeutice si nivelul comunitaților.

3.1.1 Nivelul individual

Abordarea individuală utilizează instrumente proprii medicinei și psihologiei. Cuprinde modelele spitalicești și cele de psihoterapie individuală.

Modelele spitalicești se desfășoară în clinica de psihiatrie, unde există secția de închiși și de deschiși. Este o abordare nefavorabilă ce are ca punct principal cura de dezintoxicare,fiind strict medicală.

Modelele de psihoterapie individuală includ abordarea preferată de staruri cu comportament adictiv. Este o abordare ce asigurară adăpost și o mulțime de personal de aceea este și foarte scumpă în general. În aceste clinici se face multă psihoterapie, însă cu o eficacitate foarte săracă. Baza adicțiilor este lipsa de relaționare a persoanelor.

3.1.2 Nivelul centrat pe familie

Acesta este decât în parte un model rezidențial. Se realizează într-un mediu familiar în locuința acestora. Eficacitatea este din start mai mare pentru că familia este cea mai importantă, iar consecințele pozitive se vor răsfrânge și mai departe.

3.1.3 Nivelul grupurilor terapeutice, grupurilor de apartenență, a grupurilor de suport mutual

O parte din grupurile de apartenență sunt naturale altele sunt artificiale cum sunt grupurile de suport Alcoolici Anonimi sau grupul terapeutic, etc. Fiind alcătuite din oameni apartinand unor medii diferite social aceste grupuri sunt artificiale. Un exemplu este cel al Alcoolicilor Anonimi care reprezintă unul din cele mai puternice instrumente pentru păstrarea abstinenței. În timp acestea devin grupuri naturale, membrii împrietenindu-se, au contacte dese nu numai la reuniuni ci și prin telefon, tot timpul când simt nevoia să bea. „Nașul” în cadrul Alcoolicilor Anonimi este o persoană mai veche din grup ce l-a preluat pe cel nou în grup. În principiu este frecventat toată viața de persoanele în cauză.

Termenul de” suport mutual” evidențiază faptul că persoana devine intr-un fel dependentă de sprijinul altor membrii care își acorda suport cognitiv unul altuia, remarcându-se o dependență curabilă , persoana devene într-un fel dependenta de grupul de suport mutual.

Grupul terapeutic este asemănător Alcoolicilor Anonimi, dar diferă deoarece nu este un grup de egal ci este un grup coordonat și organizat de specialiști. Se lucrează la schimbarea atitudinilor, acestea odată schimbate căpătă durată, fiind întărite de cei din jur prin relaționare.

3.1.4 Nivelul comunității

Există două accepțiuni ale stadiului comunității și anume comunitatea naturală și comunitatea terapeutică.

În cadrul comunității naturale se organizează acele îngrijiri comunitare(într-un cartier etc. ) ce desetvesc mai multe categorii(servicii de acompaniere, de suport instrumental etc. ). Acestea se întâmplă în mediul natural al individului, achizițiile sunt mai rapide și mai eficiente, schimbarea persoanelor dependente fiind în văzul celorlalți.

Comunitatea terapeutică este o microsocietate artificială(un fel de campus în care se intră pe bază de contract). Seamănă cu o societate naturală cu diferite restricții. A ieșirilor și a consumului de alcool și alte droguri(sunt pedepsiți dacă se încalcă acest lucru). Se obțin rezultate spectaculoase, dar riscul de dezvoltare al dependenței instituționale este mai mare decât la grupurile de suport mutual.

3.2 Nivele de lucru in tratarea adictiilor

Tratarea adicțiilor presupune munca la trei nivele: la nivel de terapie; la nivel de recuperare medicala si reabilitare psihosociala; la nivel de reinserție, reintegrare familiala socio-profesionala

Terapia: într-o accepțiune restrictivă are sensul de tratament,dar terapia înseamnă mult mai mult pe lângă cea medicală,(terapie ocupațională,terapie psiho-socială,ludotearapie,terapie prin teatru,artterapie,chinetoterapie,etc);cuprinde mai multe domenii.Putem compara alcoolul cu diabetul:este tratabil, nu vindecabil,aici tratabil în sensul de ținut sub control,alcoolicul abstinent este ca un om sănătos.

Recuperarea:revenirea la capacitățile normale de dinainte(înțelegerea cuvântului strict din punct de vedere medical);înțelegerea psiho-socială a termenului are în vedere recăpătarea unor abilități în plan psiho-socio-comportamental;

Reabilitarea și reinserția familială și socio-profesională:reinserția socială a persoanelor prin recunoașterea celorlalți a abilităților recuperate.De exemplu, un alcolic prin stigmatizare și izolare se dezvoltă o nerecunoaștere a abilităților sale,prin aceasta se ajunge la o anomie socială,nimic nu mai contează decât obținerea alcoolului. Reabilitarea ajută în procesul abstinenței,trebuie să te însănătoșești la nivel biologic,psihologic și social.Această parte a reabilitării este foarte greu de îndeplinit pentru că alcoolicul și-a pierdut abilitățile normale,sociale și profesionale,ceilalți trebuind să-l accepte;la acest nivel se evidențiază iarăși faptul că adicțiile sunt o boală de familie

3.3 Clasificarea modelelor de interventie

Deoarece avem de-a face cu o problemă complexă, dificil de abordat și anume fenomenul adicției, în materie de terapie, recuperare, reabilitare și reinserție s-au încercat o mulțime de abordări, în funcție de anumite criterii.

O clasificare analitică a modelelor de intervenție este în funcție de criteriul disciplinar:

1. Modelul medical, promovează ideea că temelia adicțiilor ar consta în dereglarea unor mecanisme neuropsihologice, în acest model se recomandă ca în terapie să se lucreze cu aceste mecanisme neuropsihologice dereglate: alcoolul afectează și metabolismul. Acestă intervenție se concretizează în cure de dezintoxicare, de fortificare a organismului demineralizat și devitaminizat (întrucât alcoolul nu conține decât glucide, iar un alcoolic își obține aportul caloric în urma acestui consum dar în realitate organismul este secătuit de minerale și vitamine) și de intervenții medicamentoase asupra stărilor la nivel psihoafectiv determinat de consum/servraj.

Una dintre curele de dezintoxicare merge pe ideea de dezobișnuire a organismului la nivel fiziologic de drogul consumat prin cura de alcool și antalcool (pentru a produce o stare de aversiune asupra alcoolului: greață, vărsături etc. )

Privind intervenția în raport cu corelația psiho-fiziologică a consumului de droguri, apar probleme cu neurotransmițătorii (omul este înzestart de la natură să-și producă singur stările plăcute, dar plăcerea este o momenală a vieții, amăgirea ei), la persoanele cu comportament adictiv sunt afectate acele mecanisme naturale de producere a stărilor de plăcere, bucurie, încredere și astfel nu-și mai produce singur, de unde rezultă ideea că o persoană adictivă nu este în stare să trăiască toate aceste sentimente în mod natural, deci își suplinește singur, iar medicina intervine pentru soluții paleative: sedative, tranchilizante (în fond se intervine asupra dependenței de droguri cu alte droguri) ce-i atenuează trăirile indezirabile: i se dă alte droguri pentru a scăpa de efectele drogului de bază și astfel devine o legumă: nu mai este în stare să simtă durerea la nivel somatic și psihic. În plan mondial, intervenția nu se limitează doar aici la nivel somatic.

2. Modelul psihologic se pliază pe ideea că există un comportament/conduită cu risc adictiv și că există un model psihic, adică persoana cu conduită cu risc pentru adicții are caracteristici psihologice precum: sindromul amotivațional (absența unor scopuri, viziuni puternice în viață, absența unui țel bine conturat, prezintă un risc major pentru a face o adicție iar în mod contrar, o persoană cu un țel înalt în viață, bine conturat reprezintă un factor protectiv anti adicții, chiar dacă aceste persoane vor bea, nu se va instala dependența deoarece munca pe care o au de realizat este mai presus decât orice), o altă caracteristică este imaturitatea afectivă, iar imaturitate ne duce cu gândul la o caracteristică proprie copilului (care este prin excelență imatur), ce înseamnă acestă imaturitate afectivă: faptul că persoana în cauză consideră că are toate drepturile dar nicio datorie, responsabilitate; cu acest lucru se luptă persoana înainte și după adicție (o persoană nu devine cu adevărat matură până când nu trece cu succes printr-o decepție afectivă), slaba rezistență la frustrare este o altă trăsătură a personalității cu risc major la adicții și se referă la faptul că persoana în cauză nu poată să amâne satisfacția (Mihai Ralea- eseist, filosof, psiholog, sociolog etc. afirma că: ”ceea ce-l deosebește pe om de animal, este capacitatea de amânare”), adevărul este că satisfația vine în timp, după îndelung efort și răbdare. Iar din acest punct de vedere, recomandrea specialiștilor este intervenția în raport cu aceste trăsături de personalitate, acea modificabilitate cognitivă (cunoașterea fiind o modalitate de adaptare, dacă înțelegi un lucru te poți adapta foarte ușor în orice situație ( cea mai bună pregătire pentru o bună practică este o bună teorie)

La nivelul acestei intervenții se lucreză cu terapia rațional-emotivă, ideea de fond fiind următoarea: în structura psihologică a persoanelor există cogniția și afectele, ce depind una de cealaltă, dar totuși sunt distincte între ele, cognitiviștii afirmă că, de fapt totul se reduce la cogniție și că afectele sunt tot o expresie a cogniției (dar un exemplu în acest sens, ar fi că nivelul cognitiv aceepta mai repede realitatea-ieșirea dintr-o decepție, în timp ce afectul ține individul în loc) așadar se impune munca la dublu nivel: de cogniție și de afecte, pentru a produce efecte la nivel motivațional.

Modelul psihologic insistă foarte mult (prin tradiție) pe psihoterapie individuală și psihoterapie de grup (totuși acest model nu răspunde în suficientă măsură la considerarea adicței că o boală de familie, de relație; dacă adicția este o boală de relație nu o poți aborda numai prin psihoterapie individuală ci este nevoie și de abordări ce implică ceilalți membrii ai familiei).

3. Modelul socio-antropologic are la bază ideea că: comportamentul adictiv este determinat de modele, cultură, valori, norme, stiluri de viață proprii unei civilizații. Ponderea manifestării unui adicții în societate depinde de factorii socio-antropologici. Modelul cultural accentuează ideea următoare: dacă o societate corelează sărbătorile cu manifestările bahice, împinge oarecum individul înspre adicția de alcool, sau dacă acest model cultural susține ideea conform căreia fericirea este undeva înafara noastră și nu în noi înșine, oarecum societatea va trimite indivizii înspre soluții ce vizează comportamente adictive sau dacă modelele umane de succes definitorii pentru o generație sunt vedetele, acest lucru poate deveni un facator de risc pentru tineri care pot prelua acest model, mai ales dacă se promovează consumul de droguri și alcool.

Ca fundal al adicțiilor dimensiunea socio-economică susține ideea următoare: în mediile sociale sărace (clasa de jos) există mai mare pericol de a apela la aceste elemente de tip surogat, precum drogurile decât la mediile mai bogate. Clasa de jos este mai predispusă la dependență de alcool și droguri decât clasa de mijloc (cantitativ beau mai mult și calitativ mai prost). Deci adicția în funcție de cele trei clase sociale, este mai răspândită la clasa de jos și la clasa de sus (doar că indivizii din aceste categorii au alte rațiuni privind comportamentul adictiv, cei din prima categorie consumă din cauza faptului că se simt privați de satisfacțiile pe care le au cei din clasa mijloc și sus, pe când cei din clasa de sus recurg la comportamente adictive în rațiunea unor deprivări relative).

Modelul socio-antropologic recomandă ca: intervenția să aibă loc la nivel socio-economic, în scopul reducerii sărăciei și creșterii nivelului de educație (rațiunea fiind următoarea: toate problemele derivă din aceste două: privarea economică și educațională, dacă s-ar interveni spre îmbunătățirea acestor două dimensiuni sociale, am transforma factorii de risc în factori protectivi, care nu sunt eficienți decât alături de alți factori pentru a contribui la ”apărarea” individului împotriva comportamentului adictiv), la nivel socio-cultural se argumentează că valorile într-o societate se schimbă în virtuțiile modei (element ce ține prin excelență de aparențe și superficialitate), bineînțeles că și acțiunile elitelor au un cuvânt de spus în acest sens, doar că în societatea contemporană, nu se mai valorizează intelectualitatea (profunzimea) ci superficialitatea (suprafața), intervenția mai este recomandată și la nivel de politici publice respectiv măsuri legislative, spre exemplu: moda cu fumatul este în declin tocmai datorită politicilor publice desfășurate înspre descurajarea acestui comportament, prin programe de sănătate, așadar în occident mentalitatea este următoarea: nu este la modă să fumezi ci dimpotrivă, este balmabil și penalizat din punct de vedere public.

După acestă clasificare analitică a modelelor de intervenție, putem observa că fiecare dintre modelele amintite, are o caracteristică reducționistă întruncât: primul accentuează dimensiunea neurofiziologică și metabolică, al doilea insistă pe structura de personalitate și cel de-al treilea se focusează asupra structurii socio-culturale și economice. Dar modelele concrete de intervenție de succes sunt cele care promovează o abordare ecletică, mixtă: pentru a face față provocării privind problematica adicțiilor: adică se lucreză din mai multe perspective, planuri de acțiune: asupra individului, relațiilor, planului somatic, planului psihic etc.

3.4 Clasificarea modelelor de intervenție în plan internațional

În plan internațional ne confruntăm cu o mulțime de modele (deoarece s-au făcut numeroase încercări), iar cele mai de largă circulație si cu o performanța recunoscută sunt:

3.4.1 Modelul premodern al abordării persoanelor cu comportament adictiv

Ce este astăzi adicția, care este înțelesul ei contemporan? Este o boală, în raport cu care persoana cu comportament adictiv își păstrează responsabilitatea: nefiind vorba de o boală psihică, deorece bolnavul psihic nu este responsbil de boala sa. În acest sens trebuie responsabilizată persoana cu comportament adictiv pentru a o însănătoși, adică să fie în stare să faca ceva pentru sien pentru a se trata, este nevoie de efort, acesta este perspectiva contemporană.

Modelul premodern a funcționat până la jumătatea secolului XX, adicțiile fiind abordate fie pe model medical, fie la nivelul înțelegerii religioase (lanțul conceptual ispită-păcat-patimă), ori la nivelul simțului comun, adicția fiind definită ca: defect de caracter, viciu.

Ceea ce caracterizează acest model este că abordarea era punitivă și nu terapeutică, pentru că până acum 5 decenii, alcoolicul era considerat o persoană deviantă și era fie trimis în închisoare fie trimis la ospiciu (n. b. două instituții totale prin excelență) sau o a treia abordare în spațiul cultural: cea a așezâmintelor religioase/monahale (specific spațiului asiatic) unde tratamentul consta în: fierturi de plante (ce provoca vărsături individului aflat sub tratament),

aplicarea unei corecții fizice atunci când se manifesta sevrajul și în al treilea rănd ritualul de rugăciuni ce impunea o sobrietate aparte. Deci în spațiul european existau: închisorile și ospiciile (unde nu exista tratament ci pedeapsă, specifică alienaților mental nu bolnavilor) iar în spațiul asiatic: așezăminte monahale.

3.4.2 Modelul spitalicesc tradițional

Abordarea la acest model este următoarea: alcoolicul este internat pentru 12 zile, în primele 2 zile bolnavul este pregătit să accepte cura de dezintoxicare: iar apoi în fiecare dimineața pe nemâncate, pacientului i se administrează 100-200 gr de alcool (votcă) și apoi i se administrează antalcool (fie sub formă lichidă, fie sub formă de pastile) pentru 8 zile consecutiv, acest tratament urmărind: instalarea unei stări de aversiune a bolnavului față de alcool, apoi este ținut încă 2 zile sub supraveghere, i se administrează tratament pentru fortificarea organismului și se realizează consiliere motivațională, dar din păcate eficacitatea acestui model este foarte redusă.

3.4.3 Modelul clinicii de boli adictive

Este substanțial diferit de percepția normală a unui spital obișnuit, acest model are puncte comune cu grupul terapeutic, cei internați au statutul de rezidenți și nu de pacienți (acest lucru se observă la îmbrăcămintea pe care o au: atât pacienții cât și cadrul medical sunt îmbrăcați obișnuit). Acest model (ex. în Bruxelles) este un mix de intervenție între evaluare medicală (tratament mediacal) și psihoterapie.

O astfel de clinică, cum este cea din Bruxelles are un program foarte bine stabilit (pentru a-i învăța pe cei internați să-și trăiască viața în mod organizat, pe ideea de vectorializare):

– la ora 8. 30 se aduna grupul de întălnire, fiecre dintre participanți luând cuvântul pe rând pentru a transmite cum se simt, primind feed-back de la liderul de grup (de obicei cineva din personalul clinicii)

– după aceea se organizează ziua: se stabilesc ajutoarele pentru diferite activități: gătit, treburi administrative ( în ideea de a da o ocupație pacienților)

– între orele 11-11. 30 se convoca grupul de consiliere

– la ora 15 are loc atelierul de terapie ocupațională (ex. atelierul de poezie)

– înspre seară programe de consiliere individuală și psihoterapie (cu tematici comunicate anterior, cum ar fi despre: stima de sine, managemetul agresivității etc. )

– apoi un grup de întâlnire de bilanț: fiecare este invitat să spună cum s-a simțit în ziua respectivă și cum văd a doua zi.

Plus că la începutul unei internări controlul era foarte strict: în prima săptămănă nu îi este permis contactul de orice natură cu exteriorul (să nu aibe contact cu persoanele care pot fi un potențial factor de risc), din a doua săptămănă se permite convorbirea telefonică însă sub supraveghere, iar de abia din a patra săptămănă se organizează ieșiri în oraș: la teatru, muzeu iar mai apoi în familie.

O astfel de internare dureză aproximativ patru luni, efiacacitatea acestui model fiind remarcabilă: este constisitor dar eficient, pentru că accentul cade pe latura psihică a adicției (deși se numește clinică, în realitate este o comunitate terapeutică, similar unui campus, cu program relaxant).

3.4.4 Modelul grupului de suport mutual

Modelul celor 12 pași pune accentul pe interacțiunea între egali, în contextul în care aceștia își oferă un puternic sprijin terapeutic. Așadar, se poate vorbi de o alchimie a grupului. Cu alte cuvinte, cei 12 pași ai metodei descriu drumul de urmat ce înseamnă o schimbare de sine. Metoda celor 12 pași este ca un fel de reconstituire a eului după un plan de optimizare personală. Astfel, reușita vine o dată cu schimbarea modelului de viață pe mai multe nivele( la nivelul de cunoștințe ajunge să se înțeleagă mai bine; la nivelul atitudinii reușește să privească altfel viața și elementele sale, schimbarea propagându-se în final și la nivelul practicii personalele, la elementele comportamentale ca atare. Cei 12 pași prescriu valorile grupului și modalitățile de lucru ale acestuia.

3.4.5 Modelul Minnesota în terapia persoanelor cu comportament adictiv

Modelul Minnesota este un model ce include un grup încadrat și deservit de specialiști. Modelul lucrează de asemenea cu cei 12 pași, numai că îi folosește nu în contextul grupului de suport mutual, ci în cadrul unui program terapeutic complex care include un grup terapeutic, apoi o rețea de suport în direcția reinserției familială și socio-profesională. Este o realizare venită pe de o parte dinspre lumea clericilor și pe de altă parte dinspre lumea laică a medicilor.

În cadrul acestui model există doi terapeuți(consilieri în adicție) dintre care obligatoriu unul este dependent aflat în recuperare, iar celălalt un specialist care nu este dependent. Cei doi lucrează împreună, alternând calitatea de lider și cea de co-lider, cea de moderator și co-moderator.

De ce unul dintre ei trebuie să fie dependent? De aici vine succesul modelului celor 12 pași ce are în vedere interacțiunea între egali. În cazul modelului Minnesota, specialistul dependent își câștigă statutul în timp. Se derulează atât programe de consiliere individuală, cât și cele de grup cu care alternează. Participarea la consilierea individuală și la consilierea de grup se constituie într-un plan individual de tratament(foarte complex, cuprinde obiective, sarcini foarte organizate,evaluări săptămânale. În ce privește personalul, în cadrul modelului Minnesota se lucrează cu o echipă interdisciplinară. În echipa specifică acestui model se află și consilieri spirituali care sunt preoți sau persoane pregătite în domeniul religios. Acest specialist are rolul mai degrabă a unui partener( la Modelul Minnesota nu este vorba despre faze terminale ale bolii). Din echipă mai fac parte: un medic generalist, un psihiatru, un psiholog și asistenul social( o parte îndeplinesc și rolul de consilieri în adicție).

Modelul Minnesota are aceeași abordare teoretică precum și cei de la Alcoolici Anonimi: alcoolismul/ adicțiile reprezintă o boală tratabilă nu vindecabilă, abstinența însemnând o viață normală, însănătoțită.

În modelul Minnesota se acordă sprijin și se colaborează cu grupurile pentru co-dependenți( cu Al-Anon, Al-Ateen). La nivel internațional eficacitatea modelului este foarte bună (însă majoritatea statisticilor sunt interne); statisticile în cauză arată o eficacitate de 75% pentru cei ce urmează cu consecvență programul. La noi în țară programe eficiente de genul modelului Minnesota se regăsesc la Cluj-Napoca( fundația Christiana), la Iași unde aparține tot de cadrul Bisericii.

3.4.6 Modelul lanțului terapeutic

Modelul lanțului terapeutic este un model al anilor’80 spre’ 90 , pe fond actual însă s-au produs schimbări ce diminuează rolul acordat viziunii și tehnicilor medicale cuprinse în cadrul acestui model. Lanțul terapeutic este o înșiruire de instituții ce se însușesc într- o ordine prestabilită, toate deservesc persoanele dependente, toate sunt unite precum zalele într-un lanț. Unitățile lanțului terapeutic: I clinica de dezintoxicare, II centrul de zi pentru persoane cu adicții, III comunitatea terapeutică, IV rețeaua interdepartamentală pentru reinserția familială și socio-profesională. Care este logica acestei înșiruiri? Ideea este că trebuie început cu o abordare în forță a dimensiunii somatice, apoi trebuie continuat cu un program non-rezidențial dar cotidian, terminându-se cu o comunitate terapeutică(ce presupune o constrângere mai mare datorită caracterului rezidențial), apoi urmează efortul pentru reinserarea persoanei.

Clinica de dezintoxicare în cadrul acestui model este mai complexă( cuprinde consiliere motivațională la început, o mulțime de grupuri terapeutice, activități de ergo-terapie). Șederea aici poate fi mai lungă de o lună. Se abordează dimensiunea somatică a dependenței, evidențiindu-se o abordare medicală.

Centrul de zi: după ce iese de la clinica de dezintoxicare, persoana dependentă este îndrumată spre centrul de zi, unde va merge în jur de 3 luni( interval de timp în care stă la centru: 09:00-15:00). În centrul de zi se desfășoară activități de grup( se vorbește despre starea persoanei dependente cu rol în a crea un climat de socializare, de dezinhibare și de a crește stima de sine a persoanei alcoolice) , art-terapie( prin intermediul acesteia se valorizează aceste persoane), consiliere individuală, ergo-terapie, ieșiri organizate.

În cadrul grupului de terapie, se lucrează după un ghid terapeutic.

La finalul activităților, aceste persoane sunt întrebate din nou cum se simt pentru că au nevoie de feedback mai des decât celelalte persoane.

Accentul cade pe dimensiunea psihologică ( pe creșterea stimei de sine, pe schimbarea percepției, etc.). Și aici se remarcă o echipă interdisciplinară formată din: asistent social, consilier în ergo-terapie, psiholog, terapeut educațional(se ocupă de art-terapie și de alte aspecte), se ține legătura și cu un psihiatru. După trei luni se consideră că persoana a ajuns la un grad de motivație ridicat necesar în recuperare. Intră astfel în „veriga” comunității terapeutice( aceste este și un model de sine stătător) deorece pe fond practic reprezintă niște microsocietăți artificiale care imită societatea naturală cât mai mult posibil. Diferența constă în faptul că în societatea terapeutică, alcoolul, adicțiile sunt prohibite.

Din punct de vedere material aceste comunități se constituie într-un campus autonom (spre exemplu satul olimpic, cazarma, etc.), care are tot ceea ce trebuie pentru ca cineva să trăiască acolo fără ajutor din exterior. Practic sunt dotate cu tot ce trebuie, dar izolate geografic. Comunitatea terapeutică este deservită de personalul specializat nedepedent și în mare parte și din rezidenții( fără abordare medicală) comunității terapeutice.

Intrarea în aceste comunități se face pe bază de contract( ce conține drepturi și obligații). Printre drepturile specificate în contract se numără și dreptul de a beneficia 100% de posibilitățile de terapie și readaptare oferite de comunitate. Dintre obligații se deamarcă faptul că rezidentul se va ține fără excepție de la a introduce alcool și alte droguri în comunitate. Totodată, comunitățile terapeutice sunt comunități de gen. Nimeni nu este obligat să stea dacă nu vrea acest lucru, dar dacă pleacă persoanele în cauză își asumă consecințele ( suportă anumite pedepse).

În decursul celor 50 de ani de când există comunitățile terapeutice, s-au experimentat felurite pedepse, la unele s-a renunțat pentru că este în firea lucrurilor ca persoanele dependente să vrea să revină la vechile obiceiuri. Totuși au fost și sunt excluși cei ce nu respectă programul deoarece strică climatul comunității. În contract mai este specificată și abținerea de la comportamente violente față de personalul comunității și între membri.

În cadrul comunității terapeutice se desfășoară un program terapeutic ce are o focalizare și mai mare decât cea de la centrul de zi. Principala activitate din program este terapia ocupațională( fiecare rezident are ceva de făcut, o meserie) și mai puțin ergo-terapia propriu-zisă. Fiecare are un program individual prescris, urmează grupuri terapeutice, activități de art-terapie. Ideea este ca omul să se simtă ca și cum ar trăi într-o lume normală, care îl învață să trăiască fără adicții( tentațiile lipsesc, spațiul fiind amplasat la 50-70 km de marile orașe).

În comunitatea terapeutică se stă în medie 3 ani( unii stau un an, alții 5, alții toată viața, cei care nu au familie locuiesc aici și au statutul de semi-salariat. Reușitele sunt foarte bune dacă se respectă terapia.

Primul pas întotdeauna în terapia persoanelor dependente este consilierea de tip socio-dramă sau motivațională. Se apelează la adaptarea dramatică a situației, bazată pe emoții. După trecerea prin „veriga” comunității terapeutice, se ajunge la rețeaua interdepartamentală reinserție familială și socio-profesională.

Cine termină acest traseu este îndrumat să urmeze în continuare un grup de suport mutual( Alcoolici Anonimi, etc. ) pe care îl frecventează uneori toată viața.

3.4.7 Modelul harm-reduction( modelul de reducere a daunelor)

Acest model constă în fond în distribuirea de ace și seringi sterile pentru drogo-dependenții care se droghează injectabil, distribuirea de prezervative și acele programe de substituție cu metadonă.

Reducerea daunelor vizează o intervenție colaterală în situația în care nu se poate face terapie și recuperare la modul plenar. La nivel internațional există o mulțime de polemici față de acest model. Unii cred că acest model îi încurajează pe dependenți să continue să se drogheze, nu să rezolve problema ca atare.

Este practic o situație de compromis, nu putem să atacăm problema propriu-zisă putem să reducem efectele secundare, nocive. Ideea menționată anterior este un argument pertinent pentru eficiența programelor harm-reduction. Cu unele persoane dependente nu se poate face mai multe din multiple cauze, atât individuale cât și la nivel comunitar sau societal(unele sunt niște „epave umane” , lipsite de orice motivație, trăiesc doar la nivelul inerției biologice întreținută de droguri; în multe cazuri este vorba de persoane „ homeless”, fără rude, casă, resurse, rețea socială, etc). Aceste persoane pun în pericol propria viață, dar și sănătatea comunității în ansamblu. Un mare risc sunt virusurile hepatice mai mult decât HIV/SIDA. Aceste servicii sunt în aproape toate cazurile servicii, de stradă, destul de delicate ce necesită specialiști cu abilități de socializare excepționale; persoanele dependente trăiesc într-o lume extrem de periculoasă.

Rezultatele modelului sunt importante din punct de vedere social. Spre exemplu, centrul orașului Frankfurt – pe- Main unde se găseau sute de heroinomani, în prezent centrul este plin de centre harm-reduction. Pentru unii heroino-dependente nu mai merge nici metoda substituției cu metadonă în aceste țări este legalizat consumul de heroină pe gratis( dacă asta elimină alte riscuri mai grave se apelează astfel).

Doar în București există programe harm-reduction, deoarece numai aici există heroino-mani, programele de acest tip îi vizează în primul și primul rând pe dependenții de heroină, un drog de mari riscuri datorită modului de consum prin injectare.

3.4.8 Modelul Hope( „ speranță”)

Acest model este foarte dezvoltat în Olanda, țară foarte avansată în recuperarea și terapia adicțiilor( funcționează din anii’ 50). S-au încercat o mulțime de formule, având un institut foarte celebru, institutul Triboș, unul din cele mai importante din lume .

Există multe programe și servicii de recuperare în adicții întreținute de Biserică. În general programele ce se regăsesc sunt programe ce vin din două câmpuri(câmpul medical și cel al asistenței sociale). În timp s-a ajuns la un mix mai avansat, adicțiile fiind văzute ca o boală și concomitent ca un comportament învățat social. Astfel, dependentul este tratat ca un bolnav, dar un bolnav responsabil de boala sa, capabil să o schimbe.

Modelul Hope depinde de această abordare, alegându-se programe pe baza caracteristicilor individuale ale persoanelor dependente(persoanele sunt îndrumate fie spre servicii și programe non-rezidențiale sau rezidențial. Pot fi găsite programe de asistare pentru persoanele care lucrează în cartierele cu Felinarele Roșii, acestea fiind consiliate și îndrumate pentru a reduce riscurile. Se mai întâlnesc și programe de prevenție în suburbii, în baruri, în parcuri, în școli, etc.

Modelul Hope este un model complex, cu o rată mare de succes.

3.4.9 Modelul comunității terapeutice

Comunitatea terapeutică este ea însăși un model de 2 tipuri: tipul laic(seamănă cu un cantonament, sau cu o cazarmă militară) și religios( seamănă cu o mănăstire). Există foarte multe tipuri de acest fel în străinătate.

Capitolul 4

Studiul experimental

1. Obiective

Prin acesată cercetare urmarim două categorii de obiective:

1. Obiectivele generale :

Analiza relatiei dintre structura motivationala a personalitatii si prezenta consumului de alcool la adolescentii din mediul rural si cei din mediul urban.

Analiza relatiei dintre nivelul stimei de sine si prezenta consumului de alcool la adolescentii din mediul rural si cel urban

2. Obiective operationale :

Accentuarea diferentelor ivite in structura motivationala a personalitatii intre adolescentii care consuma alcool si cei care nu consuma alcool.

Accentuarea diferentelor ivite in structura motivationala a personalitatii intre adolescentii din mediul rural si urban care consuma alcool si adolescentii care nu consuma alcool.

Relevarea diferentelor aparute intre adolescentii care consuma alcool si cei care nu consuma alcool la nivelul stimei de sine.

semnalarea existentei unei legaturi intre nivelul stimei de sine si nivelul anxietatii la adolescentii consumatori si structura motivationala a personalitatii.

Mentionarea existentei unor diferente intre adolescentii consumatori de droguri si adolescentii consumatori de alcool.

2. Ipotezele

Pentru atingerea obiectivelor, au fost formulate urmatoarele ipoteze:

Prima ipoteză:

Sunt diferente la nivelul dependentei pasive intre adolescentii consumatori de alcool si cei care nu consuma alcool.

A doua ipoteză:

Sunt diferente referitor la nevoia de apartenenta intre adolescentii care consuma alcool din mediul urban si cel rural.

A treia ipoteză:

Sunt diferente la nivelul stimei de sine intre adolescentii care consuma alcool si cei care nu consuma alcool.

A patra ipoteză:

Exista legatura intre stima de sine , anxietate si structura motivationala a personalitatii la adolescentii consumatori de alcool

A cincea ipoteză:

Sunt diferente intre adolescentii care consuma alcool si adolescentii care consuma droguri la nivelul dimensiunilor investigate.

3. Subiecții

Aceasta cercetare are ca scop scoaterea in evidenta a diferentelor ce apar intre adolescentii care consuma alcool si droguri si cei neconsumatori la nivelul stimei de sine, a anxietatii si structurii motivationale a personalitatii. Pentru atingerea acestui scop s-au efectuat teste asupra unui numar de 120 de subiecti avand varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, de sex masculin si feminin, din mediul rural si urban. În urma aplicării Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportamentelor de Risc pentru sănătate la liceenii și Tinerii din învățământul liceal, postliceal și universitar (CORT 2004), aceștia au fost împărțiți în două loturi în funcție de consumul de alcool: unul experimental (cuprinzând subiecții care au răspuns că au consumat cel puțin o porție de alcool în ultimele 30 de zile) și unul de control (incluzând subiecții ce au răspuns că nu consumă alcool). Subiecții sunt egal distribuiți în cele două loturi atât din punctul de vedere al consumului de alcool cât și al mediului de proveniență (în grupurile experimental și de control sunt câte 60 de subiecți din care 30 din mediul urban și 30 din mediul rural). Subiecții consumatori de droguri sunt în număr de șase prezenți atât în rândul consumatorilor cât și al neconsumatorilor de alcool din mediul urban și mediul rural și vor fi studiați separat. Subiecții au fost, tineri între 14 și 18 de ani din Adjud, Otopeni, Moinești, Comanești

4. Metodologia

Pentru realizarea acestei lucrări au fost utilizate cinci chestionare psihologice: Chestionarul CORT 2004 (Chestionarului de evaluare a dimensiunii Comportmanentelor de Risc pentru sănătate la Tineri), în vederea identificării consumatorilor de alcool și de droguri, Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaționale a personalității S. M. P. , Scala Rosenberg, Inventarul de Anxietate Stare (S. T. A. I. – X1) și Scala Locus of Control.

În continuare va fi prezentat fiecare chestionar psihologic în parte.

Chestionarul CORT 2004

Chestionarul CORT 2004 a făcut parte dintr-un studiu privind comportamentul elevilor și studenților. Studiul a fost realizat de Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” Timișoara cu avizul Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului Sănătății.

Chestionarul cuprinde 126 de itemi prin care se obțin informații despre:

a. familie – tipul de familie, nivelul de școlarizare al părinților, situația financiară a familiei, relația subiectului cu părinții și frații, comportamente adictive și agresive ale părinților și fraților;

b. grupul de prieteni – relația cu prietenii, comportamentele adictive și agresive ale prietenilor;

c. situația școlară – absențe și motivul lor, media notelor;

d. comportamente adictive – fumat, consum de alcool și droguri. Se cer informații legate de vârsta subiectului la primul consum, frecvența consumului pe o perioadă de 30 de zile, motivele consumului, etc.

e. agresivitate – certuri cu părinții, prietenii, profesorii, probleme legale, spitalizări ca urmare a comportamentului subiectului sau a altor persoane;

f. sexualitate – comportamente sexuale riscante, folosirea contraceptivelor;

g. depresie – lipsa de speranță, gânduri, planuri de sinucidere;

h. comportamente riscante în trafic – traversarea străzii prin locuri nepermise, deplasarea fără echipament de protecție (cască) cu bicicletă, motocicletă, conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice;

i. alimentație – consumarea alimentelor sănătoase și nesănătoase;

j. controlul greutății – renunțarea la alimente pentru scăderea în greutate, folosirea de laxative, practicarea exercițiilor fizice;

k. activități – privitul la televizor, timpul petrecut în fața calculatorului, exercițiile fizice;

j. consult medical – data ultimului consult general, consultații stomatologice, folosirea de medicamente;

k. școala – canal de informație – care sunt informațiile primite din școală legate de comportamentele de risc.

Informațiile obținute în urma completării acestor itemi sunt calitative.

În cadrul evaluării comportamentelor de risc s-a mai utilizat și Inventarul de Personalitate Freiburg (FPI).

Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări s-au folosit doar itemii care se referă la consumul de alcool și droguri (vârsta primului consum, motivele consumului, substanța folosită, frecvența consumului, locul consumului, grupul în care se consumă substanțele, de unde se poate procura respectiva substanță, intenția de a renunța).

Chestionarul pentru evaluarea structurii motivaționale a personalității S. M. P.

Acest chestionar a fost elaborat de Z. Cesaree și S. Marke. Proba cuprinde 165 de întrebări la care subiectul trebuie să răspundă prin da sau nu, în funcție de acordul sau dezacordul cu conținutul acestora.

Timpul de aplicare a chestionarului este nelimitat.

S. M. P. măsoară 11 trebuințe psihogene de ordinul I și 5 nevoi de ordinul II. Trebuințele de ordinul I sunt:

– nevoia de performanță; nevoia de apartenență (afiliere); nevoia de agresiune; nevoia de apărare; nevoia de conștiință; nevoia de dominare; nevoia de exhibiție; nevoia de autonomie; nevoia de îngrijire a altora; nevoia de ordine; nevoia de ajutor.

Trebuințele de ordinul II sunt :

– nevoia de autojustificare; nevoia de dominare rațională; nonconformismul agresiv; dependența pasivă; sociabilitatea.

Modul de cotare:

a. pentru stabilirea cotelor corespunzătoare nevoilor de ordinul I se compară răspunsul la fiecare întrebare cu cel de pe foaia de calcul. Dacă semnele corespund se acordă un punct, dacă semnele diferă se acordă zero puncte. La sfârșit se însumează punctele. Punctajul maxim pentru nevoile de ordinul I este 15.

b. pentru nevoile de ordinul II se folosesc formule de calcul specifice fiecăreia, unde cota corespunzătoare nevoii numărul 1 este notată cu a, 2 – b, 3 – c, . . . . . . . . . . . . . . . . . , 11 – k.

Instructajul acestei probe este următorul: Citiți cu atenție toate afirmațiile și răspundeți cu da sau nu în funcție de varianta care vi se potrivește mai bine. Nu lăsați nici un răspuns necompletat.

Scala Rosenberg

Scala Rosenberg este formată din 10 afirmații. Subiectul trebuie să-și exprime acordul sau dezacordul cu afirmațiile pe o scală cu patru variante : A – Absolut de acord, B – De acord, C – Nu sunt de acord și D – Categoric nu. Subiectul trebuie să aleagă una dintre variante în funcție de gradul în care crede că îl caracterizează o afirmație.

Punctele se acordă după cum urmează : la itemii 1, 2, 4, ,6 și 7 răspunsul A- 4 puncte, răspunsul B – 3 puncte, răspunsul C – 2 puncte și răspunsul D – 1 punct. Itemii 3, 5, 8, 9 și 10 sunt inversați și se cotează astfel : răspunsul A – 1 punct, răspunsul B – 2 puncte, răspunsul C – 3 puncte și răspunsul D – 4 puncte. Scorul total se obține prin însumarea punctelor obținute la fiecare item.

Un scor între 10 și 16 indică o stimă de sine foarte scăzută, unul între 17 și 22 de puncte o stimă de sine scăzută, unul între 23 și 28 o stimă de sine medie, unul între 29 și 34 o stimă de sine ridicată iar unul între 35 și 40 o stimă de sine foarte ridicată.

Instrucțiunile acestei probe sunt următoarele: În chestionar vă sunt prezentate 10 afirmații. Pentru fiecare dintre acestea vă rog să alegeți litera corespunzătoare gradului de acord sau de dezacord care vă caracterizează.

Inventarul de Anxietate ca Stare S. T. A. I – X1

Starea anxiogenă reprezintă o trăire emoțională tranzitorie, caracterizată prin tensiune și teamă însoțită de modificări neurovegetative.

Inventarul de Anxietate ca Stare este format din 20 de itemi la care subiectul trebuie să aleagă răspunsul în funcție de varianta care crede că i se potrivește cel mai bine dintre cele patru oferite:deloc, puțin, destul, foarte mult.

Punctele se acordă astfel:deloc – 1, puțin – 2, destul – 3, foarte mult – 4. Itemii inversați sunt: 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20 la care punctele se acordă astfel : la varianta deloc- 4, puțin-3, destul-2, foarte mult-1.

Se obține un scor prin adunarea tuturor punctelor. Scorurile posibile sunt de 20 de puncte minim și 80 de puncte maxim. Cotele ridicate înseamnă anxietate(peste 50). Cotele scăzute indică lipsa anxietății.

Instructajul probei: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent.

Scala Locus of Control

Chestionarul de evaluare a locusului controlului a fost elaborat de Rotter pentru a măsura controlul intern sau extern.

Proba conține 29 de itemi, fiecare item având două variante, a și b, care surprind varianta internalității și pe cea a externalității.

Sarcina subiectului este de a alege una dintre cele două afirmații, în funcție de acordul sau dezacordul cu conținutul acestora.

În urma aplicării acestei probe, fiecare subiect investigat va aparține unei anumite clase, cea a internilor sau a externilor.

Itemii care se cotează sunt: 2a, 3b, 4a, 5b, 6a, 7a, 8a, 9a, 10b, 11b, 12b, 13b, 14b, 16a, 17a, 18a, 20a, 21a, 22b, 23a, 25a, 26b, 28b, 29a. Dacă răspunsurile subiecților corespund cu cele din grilă li se acordă un punct. Itemii care nu se cotează sunt:1, 15, 19, 24, 27.

Cotele mari obținute la această scală indică externalitate, iar cele mici internalitate. Persoanele care au un locus intern al controlului se consideră responsabile de tot ce li se întâmplă, indiferent dacă repurtează un succes sau un eșec. Persoanele care percep evenimentele și acțiunile vieții ca fiind consecințele soartei, norocului, șansei sau puterii altuia au un locus al controlului extern.

Instrucțiunile probei sunt: Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele propoziții. Încercuiți varianta pe care o considerați adevărată.

Capitolul 5

Analiza cantitativă și interpretarea datelor

În cercetarea de față s-a pornit de la premisa că variabilele psihologice măsurate cu instrumentele de investigare folosite, vor înregistra corelații și diferențe semnificative între cele două loturi. Totuși, orice cercetare se realizează în anumite condiții, într-un anumit context. Trebuie admis că, într-un fel sau altul, în desfășurarea fenomenului cercetat pot interveni elemente neașteptate, determinate de compoziția grupului, de prezentarea informațiilor și a instrucțiunilor de către examinator diferitelor grupe de subiecți și de contextul examinării, etc.

1. Prima ipoteza

Sunt diferente la nivelul dependentei pasive intre adolescentii consumatori de alcool si cei care nu consuma alcool

Dependența pasivă este caracteristică subiecților care preferă dependența față de alții pentru a avea siguranta, mai ales cand este cazul luarii unor decizii importante. Acesti subiecti evită responsabilitatea și se ascund în spatele altor pesoane. Subiecții cu valori mai mici au nevoie redusă de siguranță, au o personalitate care vrea să iasă în evidență, au o nevoie de independență ridicată. Subiecții cu valori mai mari se agață de ceilalți, caută siguranța, fug de responsabilități, renunță la independență pentru a nu fi angajați în nimic.

Consumatorii de alcool au o dependență pasivă mai scăzută decât neconsumatorii. Adolescentii consumă alcool din dorința de a-i impresiona pe alții, alcoolul fiind privit ca excitant și provocator. Aceștia, pentru a se face remarcați, recurg la conduite teribiliste și nonconformiste. Persoanele care trebuie impresionate fac parte, în general, din grupul de prieteni. Este posibil ca adolescentul să consume alcool la presiunea grupului. Există persoane care au convingerea că, în cazul în care cei din anturajul lor sunt consumatori de alcool, a face ca ceilalți reprezintă un semn de integrare în grup, de recunoaștere de către anturaj. Comunicarea cu aceștia pare mai ușoară, iar inhibițiile pot fi depășite cu mai mare lejeritate. Astfel, adolescenții prea puțin siguri pe ei încearcă să se afirme alegând ca mijloc consumul de alcool. Ei au impresia că în grupul consumatorilor sunt înțeleși, că nu vor fi niciodată excluși.

Figura 1. Motivele consumului de alcool la tineri

În lotul analizat 12% din subiecți declară că, atunci când consumă alcool, comunică mai ușor cu alte persoane, 10% nu vor să creeze opinie separată de restul grupului. Numărul mare de subiecți care consumă alcool din aceste motive demonstrează încă o dată cât de mare este presiunea grupului în care adolescentii își petrec cea mai mare parte a timpului. Dacă adăugăm la aceste răspunsuri și procentul de 18% din subiecți care spun că a consuma alcool face parte integrantă din ocaziile festive, avem o imagine mai completă a acestui fenomen.

Adolescentii acceptă să urmeze normele grupului pentru că doresc să evite singurătatea și sentimentul de tristețe asociat. Prietenii exercită o presiune constantă asupra individului pentru a-l convinge să adopte același comportament cu al grupului. . Astfel, adolescenții simt nevoia să-i imite pe ceilalți și din acest punct de vedere consumul de substanțe este strâns legat de intensitatea relației cu semenii

În cazul subiecților analizați în această lucrare motivația pentru consum este depășirea situațiilor conflictuale din familie, de la școală sau din grupul de prieteni. 4% dintre subiecți declară acest motiv pentru consumul de alcool (vezi Figura 1).

Pentru mulți adolescenti, alcoolul reprezintă o modalitate de a uita de greutățile vieții, reprezintă o modalitate de dobândire a unei senzații de liniște, dar de multe ori alcoolul înseamnă doar distracție. Ei consumă droguri în baruri, discoteci sau alte locații, uneori doar din curiozitate.

În lotul studiat 30% din subiecți declară că au ales să consume alcool pentru că, consumul contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul, iar 13% își motivează consumul prin faptul că le place gustul băuturilor alcoolice. 13% consumă alcool pentru a se recompensa după o realizare. Toate aceste motive sunt pretexte pentru a ieși din cotidian, de a se simți bine alături de ceilalți.

2. A doua ipoteză

Sunt diferente referitor la nevoia de apartenenta intre adolescentii care consuma alcool din mediul urban si cel rural.

Nevoia de apartenență se referă la trebuința de identificare afectivă cu un grup sau cu o categorie socială, de a fi în consonanță afectivă și cognitivă cu membrii grupului. Subiecții cu valori mai mari au legături sentimentale cu semenii lor, sunt atrași de societate, de grup, acordă atenție celor din grup. Subiecții care au valori mai mici sunt mai introvertiți, se descurcă singuri, nu au foarte mulți prieteni, sunt puțin egoiști.

Putem asocia nevoia de apartenență scăzută cu structura individualistă și nevoia de apartenență ridicată cu structura colectivistă. Structura individualistă este caracteristică persoanelor care fac ce gândesc, pun accent pe capacitățile, trăirile, ideile personale din dorința de a se separa de ceilalți. Individualiștii își folosesc resursele pentru a-și atinge propriile scopuri. Structura colectivistă este caracteristică persoanelor care comunică indirect, ei sunt atenți la gândurile și trăirile neexprimate ale membrilor grupului, trăiesc sentimentul împlinirii sinelui prin ceilalți. Colectiviștii cuceresc stima de sine prin relații interpersonale armonioase și se adaptează cu ușurință la diverse situații.

Socializarea copiilor cunoaște diferențe semnificative în mediile colectiviste față de cele individualiste. În mediile colectiviste, copii sunt îmbrățișați mai mult, sunt tratați cu mai multă tandrețe dar au mai puțină libertate și autonomie în comparație cu cei din mediile individualiste. Familiile individualiste sunt mai calde față de copii dar manifestă și un control mai ridicat asupra acestora. Acestor medii le este caracteristică dependența față de părinți, manifestată în toate domeniile importante ale vieții și de asemenea și accentul pe relațiile interpersonale.

Copiii din mediile individualiste sunt adesea lăsați să-și aleagă singuri un mod de a trăi, după ce le-au fost schițate în prealabil niște reguli. Aceste reguli pot fi urmate sau încălcate, încălcarea lor nefiind sancționată foarte sever de către părinți. Încurajați să fie autonomi copii din familiile individualiste sunt cei care își exprimă liber trăirile, dorințele fiind tratați în consecință. Independența este valorizată și încurajată, accentul este pus pe realizarea personală.

Mediul rural este un mediul prin excelență colectivist. Copii crescuți în mediul rural sunt învățați să aprecieze grupul și nevoile acestuia chiar cu riscul de a ignora propriile nevoi. Apartenența la un anumit grup este valorizată și pentru că în mediul rural grupurile sunt puțin numeroase. Relațiile în grup sunt apropiate și nu apare intenția membrilor de a-l părăsi. Copii crescuți în mediul urban aleg să fie membrii în mai multe grupuri, relațiile în cadrul grupului fiind mai superficiale. Dacă grupul din mediul rural valorizează consumul de alcool atunci este cert că toți membrii acestui grup vor consuma alcool. Presiunea grupului este mare și dorința de a rămâne în grup de asemenea. Astfel, subiecții din mediul rural aleg să-și mențină apartenența la un grup chiar dacă acesta încurajează comportamente de risc. În mediul urban, individualist, presiunea grupului la consumul de alcool este de asemenea mare, dar individul poate să aleagă să părăsească grupul fără să simtă că este dezrădăcinat .

Nevoia de aparteneță este vizibilă în mare măsură și în cazul lotului analizat. Întrebați cu cine consumă alcool subiecții din mediul rural indică grupul de prieteni în proporție 68% și colegii în proporție de 21%. Nici nu se pune probleme consumului de alcool cu persoane necunoscute, iar consumul solitar este întâlnit la un număr foarte mic de subiecți.

Figura 2. Motivația consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Printre tinerii din mediul rural pot să existe mulți care nu îndrăznesc să refuze paharul cu băutură de teama de a nu fi izolați, de a nu fi respinsi. Să fi respins sau expulzat dintr-un grup valorizat poate să fie o experiență infricoșătoare pentru mulți tineri, iar posibilitatea de a se integra într-un alt grup, în mediul rural, nu este certă. Aici grupurile sunt puțin numeroase, iar relațiile dintre membrii sunt foarte apropiate. În același timp dorința de a accepta noi membri este redusă, tocmai din această cauză (a relațiilor strânse dintre membrii).

Indivizii care nu fac parte din grup pot să caute posibilitatea de a fi integrați prin intermediul consumul de alcool. Este cazul indivizilor care părăsesc un grup în care consumul de alcool nu este valorizat pentru a se integra între similari, consumatori de alcool.

Figura 3. Motivația consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În cazul subiecților din mediul urban proporția consumului alături de prieteni și colegi se menține la un nivel ridicat, apare însă și consumul alături de persoane necunoscute și de asemenea și cel solitar. Consumul solitar sau alături de persoane necunoscute arată o dorință mai mică de aderare la normele unui grup, cât și o nevoie de rezolvare a problemelor cotidiene prin recursul la alcool.

3. A treia ipoteză

Sunt diferente la nivelul stimei de sine intre adolescentii care consuma alcool si cei care nu consuma alcool

Teoria eului în oglinda celorlalți elaborată de Charles Horton Cooley susține faptul că identitatea individului dobândește consistență numai în interacțiunea cu celălalt și primește contururile pe care partenerul de rol le trasează. Astfel, valorile, atitudinile și comportamentele dezirabile sunt construite social. Cele mai putenice legături prin care ceilalți transferă sinelui valorile și atitudinile dominante sunt datorate grupurilor primare (familia, grupul de covârstnici). Dacă relația cu familia nu este resimțită ca adecvată adolescentul sau tânărul va căuta compania grupului de prieteni. Valorile acestui grup pot să fie sau nu fie în contradicție cu valorile familiale. Dacă contravin valorilor familiale, adolescentul nu vede nici o problemă în a trece la valorile grupului și a declara ca inutile sau depășite valorile familiei. Dacă una dintre atitudinile grupului este în favoarea consumului de alcool, tânărul va adopta această atitudine. O atitudine pro consum de alcool nu va determina o scădere a stimei de sine a individului pentru că, comportamentul de consum este aprobat de grupul cu care se identifică tânărul.

Teoria căutării stimei de sine a lui Baumister și Tice (1986) descrie mecanismele de rezolvare a conflictelor dintre eul real (ceea ce este subiectul) și eul imaginar (ce ar dori să fie subiectul) precum și natura afectelor care le însoțesc. Astfel, atunci când actorul social resimte o disparitate între cele două euri, se produc afecte negative, iar când se realizează un acord, echilibrul personal se restabilește, stima de sine reîntărindu-se. Dacă individul intră într-un grup care valorizează consumul de alcool stima sa de sine poate fi afectată prin discrepanța apărută între valorile personale și valorile grupului. Persoana își va rezolva această discrepanță prin părăsirea grupului sau prin reinterpretarea motivelor consumului. Dacă alege această a doua variantă disonanța cognitivă este astfel rezolvată, nivelul stimei de sine nefiind afectat.

Dacă indivizii nu văd în consumul de alcool o acțiune de care să le fie rușine și pe care să dorească să o ascundă nivelul stimei lor de sine nu va scădea.

Consumul de alcool este văzut la adolescenți și tineri ca o modalitate de a-și afirma independența (vezi ipoteza 1). De aceea nivelul stimei lor de sine este ridicat.

4. A patra ipoteză

Exista legatura intre stima de sine , anxietate si structura motivationala a personalitatii la adolescentii consumatori de alcool

În ceea ce privește asocierea dintre sociabilitate și stimă de sine la tinerii consumatori de alcool rezultatele indică existența unei legături semnificative între variabile: între sociabilitate și stima de sine există o corelație semnificativă, cu alte cuvinte o sociabilitate ridicată se va asocia cu o stimă de sine ridicată la tinerii consumatori de alcool.

Corelația dintre sociabilitate și stima de sine poate fi explicată prin faptul că pesoanele cu o stimă de sine scăzută se tem de eșec. De aceea ele consacră mai mult timp protejării stimei de sine decât dezvoltării ei, mai mult prevenirii eșecului, decât gestionării riscului. Din acest motiv regăsim la ele mecanisme de apărare precum evitarea și respingerea (a nu acționa/a nu face/a nu se angaja pentru a nu eșua) sau negarea (a nu-și recunoaște frustrările și evitările). Această teamă de eșec se va manifesta în mod global la o anumită persoană printr-o atitudine socială rezervată și prudentă, chiar precaută.

Persoanele care au stimă de sină ridicată se angajează în interacțiuni sociale numeroase, intră în competiție cu alte persoane pentru a reuși în atingerea scopurilor propuse.

Consumul de alcool se desfășoară în cadrul grupului de prieteni. Grupul valorizează persoanele care respectă norma consumului de alcool. Astfel individul care consumă alcool este apreciat de restul membrilor grupului și stima lui de sine crește, sau dacă stima de sine este ridicată se menține constantă.

Recunoașterea socială este legată de stima de sine: a fi acceptat de grup demonstrează acceptarea din partea semenilor. În același timp, grupul permite împărțirea succeselor. În acest sens, nu ne surprinde că adolescența este vârsta de aur a găștilor.

Există o legătură între nevoia de apartenență și anxietate la tinerii consumatori de alcool.

Dacă ne referim la legătura dintre nevoia de apartenență și anxietate putem spune că avem o corelație semnificativă statistic între aceste două variabile. Corelația este negativă, deci un nivel ridicat al nevoii de apartenență se asociază cu un nivel scăzut al anxietății la tinerii consumatori de alcool.

Anxietatea este o stare de neliniște în care predomină perceperea unei situații care, deși în general nedeterminată, s-ar putea dovedi dezagreabilă sau chiar periculoasă. Noi trăim anxietatea ca pe o neliniște cu privire la posibilitatea de a face față unor amenințări. Anxietatea se caracterizează prin hipervigilență care ne face mai conștienți de valența negativă a stimulilor ambientali. Este cunoscut faptul că în situații negative de viață rememorăm evenimentele cu consecințe neplăcute care ne-au traversat existența. De aceea este mai probabil ca atunci când ne aflăm într-o situație incertă în care există posibilitatea de a se întâmpla ceva neplăcut să înregistrăm un nivel crescut al anxietății. Adolescența este perioada dezvoltării caracterizată de incertitudine în grade ridicate, de aici și anxietatea mai ridicată.

Apartenența la grup este importantă pentru un tânăr. Familia trece pe planul doi, majoritatea activităților se desfășoară în grupul de covârstnici. Grupul oferă siguranță, îl protejează pe adolescent și îi oferă recunoașterea de care are nevoie.

Nici o persoană singură nu se simte completă, în fața greutăților oamenii se sprijină între ei. Adolescența, o perioadă în care se petrec atâtea schimbări este însoțită de anxietate. Adolescentul trebuie să facă față la situații și responsabilități mai mari, asemănătoare adulților și nu știe dacă are resursele necesare. În astfel de situații este reconfortant să știi că poți apela la prieteni care trec prin aceleași schimbări ca și tine și care te înțeleg și nu te judecă.

În grup nu există amenințări, chiar dacă ele ar exista membrii au convingerea că le pot face față. În aceste condiții, indivizii izolați au o anxietate mai ridicată și caută în consecință compania altor persoane.

Consumul de alcool poate fi o modalitate de control a anxietății, o încercare de a uita chiar și pentru câteva ore de responsabilități. Dar ce uită sau nu știu tinerii care apelează la astfel de substitute este că după ce efectele alcoolului dispar, anxietatea este și mai ridicată decât înainte. Multe persoane recurg la consumul de alcool pentru amelioararea anxietății. Unele studii au indicat pe de-o parte faptul ca alcoolul poate fi utilizat în scop de “auto-medicație” pentru ameliorarea simptomelor de agorafobie sau a fobiei sociale iar pe de altă parte faptul că este posibil ca o tulburare indusă de alcool să preceadă apariția tulburării de panică sau a tulburării de anxietate generalizată. Remisiunea completă a simtomatologiei anxioase la mai multe săptămâni după obținerea abstinenței complete certifică relația cauzală asociată consumului de alcool.

5. A cincea ipoteză

Sunt diferente intre adolescentii care consuma alcool si adolescentii care consuma droguri la nivelul dimensiunilor investigate.

Dimensiunile alese pentru verificarea acestei ipoteze sunt: nevoia de autonomie, nevoia de autojustificare, nevoia de dominare rațională, dependența pasivă, sociabilitatea, stima de sine și anxietatea.

Am ales această modalitate de analiză a consumatorilor de droguri pentru că ei reprezintă 5% din totalul lotului testat. Fiind un număr atât de mic de consumatori de droguri (doar 6) nu s-au putut efectua teste de comparație cu subiecții care nu consumă droguri. Pentru a nu ignora existența grupului de consumatori de droguri analiza acestora va lua forma unui „profil” al consumatorului de droguri susținut de date calitative obținute din chestionarul CORT 2004. Se vor realiza tot prin intermediul acestui chestionar și al celorlalte instrumente aplicate comparații între consumatorii de alcool și consumatorii de droguri.

Procentajul de consumatori de droguri de 5% este similar cu cel obținut în alte cercetări desfășurate în România (vezi Percepțiile și atitudinile consumatorilor, părinților și profesorilor Studii de caz: România și Republica Moldova – Anca Stoica-Constantin și Ticu Constantin). Din totalul lotului de 120 de subiecți 6 persoane au declarat că au consumat droguri. Ceea ce este totuși îngrijorător este numărul mare de persoane cărora li s-a oferit droguri: 33 (27,5% din totalul lotului). Dintre drogurile consumate aceste sunt : marijuana, ecstasy, LSD și steroizii anabolizanți.

Figura 4. Droguri consumate de tinerii din mediul urban

Figura 5. Droguri consumate de tinerii din mediul rural

Subiecții consumatori de droguri sunt doi din mediul urban și patru din mediul rural. Dintre aceștia patru persoane sunt și consumatoare de alcool și două sunt neconsumatoare de alcool. Consumul este experimental la cinci persoane din cele șase și doar la o persoană este ocazional. În cazul consumului ocazional drogul consumat sunt steroizii anabolizanți care nu sunt clasic încadrați între droguri și nu sunt percepuți ca foarte nocivi. Fără excepție toate persoanele care au consumat droguri au declarat că au renunțat la consumul de droguri.

Vârsta consumului de droguri este de 17 ani sau mai mult la consumatorii din mediul rural și 16 ani la cei din mediul urban.

Figura 6. Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Diferența de vâstă existentă în cazul consumatorilor de droguri din mediul urban se explică prin accesibilitatea mai mare a drogurilor în locurile frecventate de tinerii din orașe care sunt, de altfel și locurile unde sunt prezenți cei mai mulți furnizori. Orașele mari, cu peste 200. 000 de locuitori și cu un procent mare de tineri sunt nodurile rețelei de distribuție a stupefiantelor.

Figura 7. Vârsta consumului de droguri la tinerii din mediul rural

În mediul rural vârsta consumului este mai ridicată, dar numărul subiecților care au consumat droguri este dublu față de numărul celor din mediul urban. În plus, subiecții din mediul rural care au declarat că li s-au oferit droguri este procentual mai mare în mediul rural.

În schimb adolescenții consumă alcool în medie în jurul vârstei de 13-14 ani în mediul urban și 15-16 ani în mediul rural. .

Se ridică din nou problema accesibilității consumului de alcool. Tinerii din mediul urban au mai mare acces la băuturile alcoolice. Aici intervine și controlul familiei care este mai puțin intens decât al familiei din mediul rural. Tinerii din mediul urban au o mai mare libertate în alegerea comportamentelor pe care le adoptă, consumul de alcool la vârsta de 13 ani putând fi ascuns de familie, dar cunoscut de grupul de covârstnici care este, în general, locul inițial în care se desfășoară comportamentul de consum. În mediul rural controlul este mai ridicat, de asemenea accesul la băuturi alcoolice în afara familiei este redus.

Figura 8. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

Figura 9. Vârsta primului consum de alcool la tinerii din mediul urban

În ceea ce privește motivele consumului de droguri acestea sunt împărțite între : consumul de droguri contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul, curiozitate, exemple din familie și dorința de a se simți bine după un eveniment neplăcut. Curiozitatea, în cazul consumului de droguri este principala nevoie ce trebuie satisfăcută.

Figura 10. Motivația consumului de droguri la tinerii din mediul urban

Figura 11. Motivația consumului de droguri la tinerii din mediul rural

Locul unde se consumă droguri este discoteca sau barul atât în cazul tinerilor din mediul urban cât și a celor din mediul rural. Drogurile sunt procurate în general de la persoane cunoscute, prieteni dar și de la necunoscuți și consumate în același grup.

Există o diferență între consumatorii de droguri și consumatorii de alcool în ceea ce privește mediile scorurilor obținute la nevoia de autonomie. Consumatorii de droguri au o nevoia de autonomie mai ridicată. Nevoia de autonomie, de independență este nevoia de a avea voință proprie și de a acționa pe baza acestei voințe. Subiecții cu valori mari fac ceea ce vor și ceea ce le place, sunt nonconformiști, sunt încăpățânați și țin la nevoile lor, chiar și cu riscul unor dezavantaje. Dobândirea independenței constituie un rezultat firesc al autocunoașterii la care se supune adolescentul. Pentru că descoperă resursele bogate de care dispune, adolescentul dorește să le fructifice și aspiră la independență. Această independență se manifestă la nivel valoric prin negarea tuturor valorilor părinților, a regulilor care i-au fost inoculate. Comportamentul adolescentului este excentric, parcă în ciuda tuturor regulilor pe care le-a respectat până acum. Consumul de droguri poate fi apogeul acestei căutări interioare a valorilor proprii. Dovadă a faptului că acest consum este doar o etapă pe calea maturizării este și răspunsul la întrebarea adrestată subiecților „Ați renunța la consumul de droguri?”. Toți subiecții au răspuns afirmativ. În cazul consumului de alcool se mențin aceleași coordonate ale nevoii de autonomie, doar că prezența consumului de alcool nu este la fel de blamată ca în cazul drogurilor. Sunt cazuri în care consumul de alcool este încurajat în familie. Nu este de neglijat aici atitudinea tatălui care îi spune fiului său „ce fel de bărbat ești tu dacă nu reziști la câteva pahare de alcool”.

Nevoia de autojustificare apare în urma decepțiilor, eșecurilor, frustrărilor. Subiecții cu valori mari își apără valorile față de un pericol real sau imaginar și a încrederii în sine în fața altora care îi contestă. Consumatorii de droguri au o nevoie de ajutojustificare mai scăzută decât a consumatorilor de alcool. Pentru că autojustificarea se face în fața celorlalți și ca reacție la criticile, celorlalți consumatorii de droguri sunt mai puțin expuși. Consumul de droguri, în cazul lotului analizat, nu este motiv de laudă, ba chiar din contră este ascuns de ceilalți. Dacă anturajul nu știe nu are ce să critice și nici nu e nevoie de justificări. Pe de altă parte consumul de alcool este mult mai vizibil și mai comentat în grupul de prieteni care poate fi eterogen din punct de vedere al atitudinii față de consum (pentru consum sau împotriva lui). Nu trebuie ignorat aici și rolul programelor anti-drog care sunt mai numeroase decât cele pentru consumul de alcool.

Nevoia de dominare rațională este nevoia de a ieși în evidență. Subiecții cu valori mari manifestă competitivitate și urmăresc obținerea succesului cu orice preț și prin orice mijloace. Dacă dorința adolescentului sau a tânărului este să dovedească că este cel mai bun, indiferent de domeniu va alege metode care pot fi discutabile din punct de vedere al sănătății. Consumul de droguri poate fi încadrat în acest tip de metode. Dacă pentru a ieși în evidență alegi un comportament care îți dăunează sănătății pe termen scurt dar și pe termen lung ți-ai atins scopul, poți să spui că i-ai depășit pe ceilalți și să te simți bine cu tine însuți. Consumul de alcool este relativ comun în grupurile de tineri și nu este considerat o modalitate suficient de „inovatoare” de a ieși în evidență.

Dependența pasivă este caracteristică persoanelor care preferă dependența față de alții de dragul siguranței mai ales în decizii importante, evitând responsabilitatea și ascunzându-se în spatele altora. Subiecții cu valori mai mici au o personalitate care vrea să iasă în evidență, având nevoie de independență. Subiecții care consumă droguri au dependența pasivă mai scăzută față de consumatorii de alcool. Dacă consumul de alcool este văzut ca o modalitate de evadare din fața problemelor, ca o fugă de responsabilitățile caracteristice vâstei, consumul de droguri este o declarație de independență (vezi nevoia de autonomie).

Sociabilitatea este caracteristică persoanelor care se simt bine în anturaj, activează bine în grup și sunt toleranți cu semenii lor. Subiecții cu valori mari se acomodează ușor în orice grup, sunt prietenoși, activi în echipă. În adolescență, timpul petrecut alături de familie se diminuează. Majoritatea timpului adolescentul îl petrece în cadrul școlii sau în grupurile de prieteni. A fi membru într-un grup valorizat social este un deziderat major al tuturor tinerilor. Cum membrii grupurilor trebuie să aibă anumite „calități” ce poate fi mai important decât integrarea rapidă și atitudinea prietenoasă față de restul membrilor. Implicarea în activități comune, preocuparea pentru concret, pentru aici și acum sunt foarte valorizate. Consumatorii de droguri sunt mai sociabili decât consumatorii de alcool. Dacă pentru a rămâne într-un grup valorizat social tânărul trebuie să consume droguri, acesta o va face pentru a demonstra că este un „membru al echipei”. Ce poate să demonstreze integrarea mai rapidă într-un grup dacă nu adoptarea promptă a consumului de droguri de către tânăr?Consumul de alcool este prezent în majoritatea grupurilor de adolescenți, se observă totuși că, în general, consumatorii fac parte din același grup cu alți consumatori, iar neconsumatorii alcătuiesc un grup distinct. Pe de altă parte sociabilitatea poate să fie un deziderat al adolescentului, nu neapărat și o caracteristică a personalității sale.

Stima de sine reprezintă încrederea în propria minte, în propriul discernământ, înseamnă încrederea în capacitatea noastră de a lua decizii corecte și într-un timp oportun, capacitatea de a controla schimbările. La o persoană cu o constantă stimă de sine ridicată a se regrupa, a trece de la un grup la altul servește mai mult la a se diferenția de ceilalți. În cazul acestor persoane modul lor de acțiune constă în a-și asuma riscuri, a căuta să-și dezvolte competențele, a-și depăși limitele, a crește. Nivelul global al stimei de sine influențează alegerile pe care individul le face în viață

Consumul de droguri poate să fie un comportament riscant ales de o persoană doar din dorința de a experimenta tot ce se poate experimenta în diferitele perioade ale vieții.

O persoană cu stimă de sine ridicată are încredere în propriile capacități și este convinsă că poate renunța la consumul de droguri. Dacă încearcă din curiozitate să consume droguri își va explica motivat această decizie prin nevoia de a cunoaște, prin curiozitate.

Această motivație a consumului nu va altera stima de sine a adolescentului care nu consideră un eșec personal consumul de droguri. Aceeași explicație se poate aplica și consumului de alcool, diferențele între nivelurile stimei de sine pot să apară dacă se ia în considerare frecvența consumului, pentru că în cadrul lotului analizat nu apare nici o persoană care să fi consumat în ultimele 30 de zile orice fel de drog, în schimb tinerii consumatori de alcool au ingerat diverse cantități în ultimele 30 de zile.

Figura 12. Frecvența consumului de alcool la tinerii din mediul urban

În mediul urban consumul de alcool este relativ egal împărțit între toate variantele de răspuns propuse. Se observă totuși un procent mai mare de subiecți care au răspuns că au consumat cel puțin o porție de alcool în 3-5 zile din ultimele 30 și în 10-19 zile din ultimele 30 de zile. Frecvența mare a consumului ridică unele semne de întrebare și ar trebui analizată mai amănunțit.

Jumătate din tinerii din mediul rural au consumat alcool în 1-2 zile din ultimele 30 de zile. Frecvența ridicată a consumului este mai puțin prezentă în cazul acestor subiecți.

Figura 13. Frecvența consumului de alcool la tinerii din mediul rural

Anxietatea este o teamă fără obiect, o neliniște însoțită de tensiune intrapsihică, agitație, iritabilitate și simptome somatice. Anxietatea ca stare comportă o serie de caracteristici dintre care amintim: emoționalitate negativă, anticipări pesimiste ale evenimentelor, incapacitate de concentrare. Anxietatea se poate instala brusc sau progresiv și este rezultatul alegerilor și a consecințelor alegerilor pe care trebuie să le facă un adolescent. Viitorul adolescentului depinde de posibilitățile sale de a-și domina această anxietate, de a exista cu ea. Se consideră că starea de criză a adolecentului este determinată de relația acestuia cu covârstnicii, cu adulții. Nivelul anxietății consumatorilor de droguri este mai ridicat decât al consumatorilor de alcool. Adolescentul care a consumat droguri fie și numai o dată trebuie să-și asume, să-și integreze această alegere și să-i suporte consecințele. Dacă consecințe legale nu există adolescentul se întreabă ce se va întâmpla dacă se va descoperi că a consumat droguri. Această incertitudine generează anxietate. Nivelul anxietății nu este foarte ridicat, dar anxietatea este prezentă pentru că unii subiecți au declarat ca motiv al consumului de droguri curiozitatea, subliniind că au încercat doar o dată ca să vadă cum este și de atunci niciodată. Este clară încercarea de a controla neliniștea determinată de alegerile făcute prin acest fel de justificări. Anxietatea este prezentă și la consumatorii de alcool dar în mai mică măsură, consecințele consumului de alcool atât la nivel somatic cât și la nivel social nefiind considerate atât de grave.

Capitolul 6

Concluzii

Din cele enunțate până acum se desprinde o concluzie importantă: adolescenții apelează la consumul alcool din dorința de a-și afirma independența, de a face parte dintr-un grup. În adolescență când tânărul se îndepărtează de familie, grupul de prieteni și valorile acestuia devin repere în formarea personalității sale. Dacă membrii grupului consumă alcool, și tânărul o va face, pentru că așa va rămâne în continuare in grup. Grupul de prieteni îl va ghida în căutarea propriei identități, îi va da ocazia de afirmare, de valorificare, îi va oferi posibilitatea să-și îmbogățească cunoștințele despre modalitățile de comunicare și de relaționare cu ceilalți. Din dorința de a demonstra că este important adolescentul va apela la comportamente de risc dintre care și consumul de substanțe (alcool și droguri).

Consumul de alcool și droguri îi oferă iluzia controlului asupra propriei vieți, îi oferă posibilitatea să se angajeze în comportamente riscate prin care să-și demonstreze că e valoros, prin care să-și întărească stima de sine.

Bineînțeles că popularitatea nu este sinonimă cu consumul de alcool și droguri, sunt persoane foarte sociabile care nu vor apela niciodată la acest tip de comportament de risc. Contează deci și grupul din care face parte adolescentul, normele la care aderă acesta. Există grupuri care refuză categoric să aibă printre membri consumatori de alcool. Este deci de luat în considerare importanța pentru tânăr a integrării într-un grup sau altul.

Nu este de ignorat nici consumul solitar când persoana nu are nevoie de aprobarea sau de imboldul celorlalți pentru a consuma droguri. Aici intervine familia și modele din socializarea timpurie a tânărului.

De analizat sunt și consecințele comportamentului de consum: agresivitatea în toate formele ei :de la cea verbală, la bătăi, până la sinucideri și omucideri.

Această lucrare a pornit de la premisa că structura motivațională a personalității consumatorilor de droguri este în legătură cu stima de sine, anxietatea și locusul controlului. Am dorit să descoperim care sunt motivele pentru care adolescenții consumă alcool și droguri de risc.

Am considerat că există diferențe între consumatorii de alcool și neconsumatori pe dimensiunile enunțate mai sus.

Prima ipoteză ( Sunt diferente la nivelul dependentei pasive intre adolescentii consumatori de alcool si cei care nu consuma alcool ) a fost confirmată. Am demonstrat prin aceasta că, consumatorii de alcool au o dependeneță pasivă mai scăzută decât neconsumatorii.

A doua ipoteză (Sunt diferente referitor la nevoia de apartenenta intre adolescentii care consuma alcool din mediul urban si cel rural ) a fost susținută de datele analizate. Cu alte cuvinte consumatorii de alcool din mediul rural au o nevoie de apartenență mai ridicată decât consumatorii de alcool din mediul urban.

A treia ipoteză (Sunt diferente la nivelul stimei de sine intre adolescentii care consuma alcool si cei care nu consuma alcool) a fost infirmată. Nu am descoperit diferențe între consumatorii de alcool și neconsumatori pe dimensiunea stimă de sine. Cred că nu am descoperit diferențe pe această dimesiune datorită faptului că adolescenții nu consumă alcool pentru a trece peste situații conflictuale decât în mică măsură. Ei recurg la acest tip de comportament de risc din dorința de a fi alături de ceilalți, de a respecta norma consumului de alcool a grupului.

A patra ipoteză s-a confirmat demonstrând existența unei legături între nevoia de apartenență și anxietate și între sociabilitate și stima de sine la consumatorii de alcool. Altfel spus, un nivel crescut al nevoii de apartenență este asociat cu un nivel scăzut al anxietății, iar un nivel ridicat al sociabilității se asociază cu un nivel ridicat al stimei de sine.

Trebuie avute în vedere și limitele acestei cercetări. Adolescenții pot să consume alcool și din alte motive decât cele studiate. Influența familiei și a mass-mediei nu este de neglijat, dar pe de altă parte un studiu care să includă toate motivele consumului este aproape imposibil de realizat. Sunt importante și motivele pentru care un tânăr alege să nu consume alcool sau droguri de risc. Cercetarea putea fi influențată de genul subiecților, vârsta, dispoziția de moment, disponibilitatea de a coopera cu realizatorul studiului.

Este important ca astfel de investigații să se repete pentru a dobândi informații cât mai exacte despre numărul subiecților care consumă alcool și droguri și despre frecvența consumului pentru că efectele consumului excesiv de substanțe se vor resimți mai devreme sau mai târziu. În plus, acest fenomen (al consumului) este în continuă extindere și doar informațiile clare pot să conducă la realizarea unor programe de prevenție eficiente.

Consecințele consumului de substanțe sunt grave, uneori chiar letale. Numărul de accidente în care sunt implicați adolescenții sub influența băuturilor alcoolice sau a drogurilor este în continuă creștere, autoagresiunile și heteroagresiunile sunt din ce în ce mai dese. Adăugăm aici numărul tot mai mare al furnizorilor de droguri arestați, toți recrutați dintre tineri.

În concluzie, e necesar accentul pus pe programe de prevenție de la vârste cât mai mici, înainte de experimentarea primului consum de alcool sau de droguri.

Anexe

Anexa 1

CORT 2004

Instrucțiuni: Citiți cu atenție fiecare întrebare și marcați răspunsul potrivit prin încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu găsiți un răspuns care să se potrivească exact , marcați-l pe cel mai apropiat de acesta.

1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva înghițituri?

0) Nu am consumat alcool niciodată 4) 11-12 ani

1) 17 ani sau mai mult 5) 9-10 ani

2) 15-16 ani 6) 8 sau mai puțin

3) 13-14 ani

2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice?

a) Nu consum alcool

b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul

c) Când consum alcool comunic mai ușor cu alte persoane

d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată

e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)

f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice

g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive și oficiale

h) Pentru că așa am văzut în familie

i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală/universitate, cu prietenii

j) Pentru că sunt o persoană timidă

k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Ce băuturi alcoolice consumi de obicei?

0) Nu consum alcool 2) Vin

1) Bere 4) Băuturi tari

4. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puțin o porție de alcool (o porție înseamnă: 25 ml de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)?

0) Niciodată 4) 10-19 zile

1) 1-2 zile 5) 20-29 zile

2) 3-5 zile 6) Zilnic

3) 6-9 zile

5. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porții de alcool una după alta în decurs de câteva ore?

0) Niciodată 4) 6-9 zile

1) 1 zi 5) 10-19 zile

2) 2 zile 6) 20 sau mai multe zile

3) 3-5 zile

6. Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat?

0) Niciodată 4) 10-19 ori

1) 1-2 ori 5) 20-39 ori

2) 3-5 ori 6) 40 sau de mai multe ori

3) 6-9 ori

7. Unde consumi alcool?

a) Nu consum alcool e) Pe stradă, în parc

b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant

c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

d) În incinta școlii/universității

8. Cu cine consumi alcool?

a) Nu consum alcool d) Cu colegii

b) Cu familia e) Singur

c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

9. De obicei, cum îți procuri alcool?

a) Nu consum alcool d) Îl primesc

b) Îl cumpăr singur e) Îl fur

c) Mi-l cumpără altcineva f) Alte modalități (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10. Când ai cumpărat alcool, ți s-a cerut să dovedești ce vârstă ai?

0) Nu am cumpărat alcool niciodată

1) Da

2) Nu

11. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de alcool?

0) Nu consum alcool

1) Da

2) Nu

12. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de alcool?

a) Nu cunosc dependenți de alcool c) Prieteni

b) Membrii ai familiei d) Colegi

13. Când ți s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat?

0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum

1) Nu

2) Da

14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată?

0) Nu am consumat droguri niciodată 3) 13-14 ani

1) 17 ani sau mai mult 4) 11-12 ani

2) 15-16 ani 5) 10 sau mai puțin

15. Din ce motive consumi droguri?

a) Nu consum droguri

b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul

c) Când consum droguri comunic mai ușor cu alte persoane

d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată

e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)

f) Pentru a mă simți mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut

g) Pentru că îmi place efectul drogurilor

h) Pentru că așa am văzut în familie

i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală, cu prietenii

j) Pentru că sunt o persoană timidă

k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent?

a) Nu consum droguri j) Aurolac

b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele, sprayuri)

c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină

d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral

e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel

f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)

g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și sedative

h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți

i) Ciuperci halucinogene

17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile?

a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile j) Aurolac

b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele, sprayuri)

c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină

d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral

e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel

f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)

g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și sedative

h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți

i) Ciuperci halucinogene

18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puțin o dată droguri?

0) Niciodată 4) 10-19 zile

1) 1-2 zile 5) 20-29 zile

2) 3-5 zile 6) Zilnic

3) 6-9 zile

19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent?

0) Niciodată 4) La 2-3 zile

1) Experimental (1-2 ori) 5) 1 dată/zi

2) Ocazional (1-3 ori/lună) 6) De mai multe ori/zi

3) 1 dată/săptămână

20. Ce cale folosești pentru administrarea drogurilor?

0) nu consum droguri 4) Inhalat

1) Fumat 5) Ingerat (inghițit)

2) Prizat 6) Injectat

21. Unde consumi droguri?

a) Nu consum drogurui e) Pe stradă, în parc

b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant

c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

d) În incinta școlii/universității

22. Cu cine consumi droguri?

a) Nu consum droguri d) Cu colegii

b) Cu familia e) Singur

c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

23. Cum ai obținut drogul consumat?

a) Nu consum droguri g) L-am cumpărat de la un prieten

b) De la frate sau soră h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut

c) De la un prieten i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută

d) De la cineva cunoscut j) Alte situații (vă rugăm specificați) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

e) De la o persoană necunoscută

f) A fost împărțit într-un grup de prieteni

24. În care din următoarele locuri știi că poți cumpăra un drog?

a) Nu cunosc nici un astfel de loc e) La discotecă, într-un bar

b) Pe stradă, în parc f) În casa furnizorului (dealer-ului)

c) La școală/universitate g) Din farmacie

d) În imediata apropiere a școlii/universității h) Altele (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

25. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de droguri?

0) Nu consum droguri

1) Da

2) Nu

26. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de droguri?

a) Nu cunosc dependenți de droguri c) Prieteni

b) Membrii ai familiei d) Colegi

Anexa 2

Scala Rosenberg

Instrucțiuni: Mai jos sunt date 10 afirmații. Citiți fiecare afirmație în parte și încercuiți acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă caracterizează.

Anexa 3

S. T. A. I. – Forma X-1

Instrucțiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent.

Anexa 4

Scala Locus of control

Instrucțiuni : Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele propoziții. Încercuiți varianta pe care o considerați adevarată.

1. a. Copii au necazuri pentru că părinții lor îi pedepsesc prea des.

b. Necazurile celor mai mulți copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinții îi lasă prea

liberi.

2. a. Multe din evenimentele nefericite din viață se datorează în parte ghinionului.

b. Eșecurile oamenilor rezulă din greșelile pe care chiar ei le fac.

3. a. Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în

politică a cetățenilor.

b. Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.

4. a. În cursul vieții orice individ poate câștiga stima și respectul pe care le merită.

b. Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.

5. a. Ideea că profesorii sunt nedrepți cu studenții este un nonsens.

b. Majoritatea studenților nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare.

6. a. Fără o „porție sănătoasă” de noroc nu poți fi un lider eficient.

b. Oamenii capabili care nu reușesc să se impună n-au știut să profite de ocaziile care li

s-au oferit.

7. a. Unora,pur și simplu nu le placi,oricât te-ai strădui.

b. Oamenii care nu pot să se facă plăcuți de ceilalți nu știu să se poarte.

8. a. Ereditatea are rolul principal în determinarea personalității.

b. Experiența vieții determină ceea ce este un individ.

9. a. Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a și întâmplat.

b. Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca

atunci când mă hotăram să acționez eu însumi pentru a le rezolva.

10. a. În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”.

b. De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât

studiul este într-adevăr fără folos.

11. a. Obținerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puțin de-a

face cu asta.

b. Obținerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit și la momentul potrivit.

12. a. Omul de rând poate influența deciziile guvernamentale.

b. Lumea este condusă de câțiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puțină

importanță.

13. a. Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc.

b. Nu este întotdeauna înțelept să îți faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe

întâmplări țin de șansă sau neșansă.

14. a. Există unii oameni care pur și simplu nu sunt buni.

b. În orice om există ceva bun.

15. a. În cazul meu, a obține ce vreau are puțin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc.

b. De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.

16. a. A deveni șef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit

înaintea celorlalți.

b. Reușita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având

puțină importanță sau deloc.

17. a. Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulți dintre noi suntem

victime ale unor forțe pe care nici nu le înțelegem,nici nu le controlăm.

b. Luând parte în mod activ la problemele sociale și politice,oamenii pot controla

evenimentele mondiale.

18. a. Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viața lor este controlată de evenimente

întâmplătoare.

b. Nu există „noroc”.

19. a. Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greși.

b. De obicei este de preferat să acoperi greșelile.

20. a. Este dificil de știut dacă o persoană te place sau nu.

b. Câți prieteni ai,depinde de cât de plăcut ești.

21. a. În cursul vieții întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive.

b. Cele mai multe eșecuri se datorează fie lipsei de abilități,fie ignoranței,fie lenei sau

tuturor la un loc.

22. a. Cu puțin efort putem învinge corupția politică.

b. Este dificil pentru cetățeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor

politici.

23. a. Uneori nu pot înțelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau.

b. Există o relație directă între nivelul pregătirii și notele pe care le obțin elevii/studenții.

24. a. Un lider bun așteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înșiși.

b. Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut.

25. a. Adesea simt că am prea puțină influență asupra lucrurilor care ni se întâmplă.

b. Îmi este imposibil să cred că șansa sau norocul joacă un rol important în viața mea.

26. a. Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoși.

b. Nu trebuie să te străduiești prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci

te plac și gata.

27. a. Se pune prea mult preț pe sport în liceu.

b. Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor.

28. a. Ce se petrece cu viața mea depinde de mine!

b. Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viața mea.

29. a. Cel mai adesea nu înțeleg de ce politicienii se comportă așa cum se comportă.

b. În cursul vieții lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel național

cât și la nivel local.

Anexa 5

S. M. P.

Răspundeți cu DA sau NU la următoarele întrebări:

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexe

Anexa 1

CORT 2004

Instrucțiuni: Citiți cu atenție fiecare întrebare și marcați răspunsul potrivit prin încercuirea cifrei sau cifrelor corespunzătoare (sunt mai multe răspunsuri posibile). Dacă nu găsiți un răspuns care să se potrivească exact , marcați-l pe cel mai apropiat de acesta.

1. Ce vârstă ai avut când ai consumat pentru prima dată băuturi alcoolice mai mult decât câteva înghițituri?

0) Nu am consumat alcool niciodată 4) 11-12 ani

1) 17 ani sau mai mult 5) 9-10 ani

2) 15-16 ani 6) 8 sau mai puțin

3) 13-14 ani

2. Din ce motive consumi băuturi alcoolice?

a) Nu consum alcool

b) Consumul de alcool contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul

c) Când consum alcool comunic mai ușor cu alte persoane

d) Când mă găsesc între persoane care consumă alcool, nu vreau să creez opinie separată

e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)

f) Pentru că îmi place gustul băuturilor alcoolice

g) Pentru că face parte integrantă din ocaziile festive și oficiale

h) Pentru că așa am văzut în familie

i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală/universitate, cu prietenii

j) Pentru că sunt o persoană timidă

k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

3. Ce băuturi alcoolice consumi de obicei?

0) Nu consum alcool 2) Vin

1) Bere 4) Băuturi tari

4. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut cel puțin o porție de alcool (o porție înseamnă: 25 ml de tărie=un păhărel de tărie, 100ml de vin=1 pahar de vin, 250 ml de bere=1/2 sticlă de bere)?

0) Niciodată 4) 10-19 zile

1) 1-2 zile 5) 20-29 zile

2) 3-5 zile 6) Zilnic

3) 6-9 zile

5. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai băut 5 sau mai multe porții de alcool una după alta în decurs de câteva ore?

0) Niciodată 4) 6-9 zile

1) 1 zi 5) 10-19 zile

2) 2 zile 6) 20 sau mai multe zile

3) 3-5 zile

6. Până în prezent de câte ori te-ai îmbătat?

0) Niciodată 4) 10-19 ori

1) 1-2 ori 5) 20-39 ori

2) 3-5 ori 6) 40 sau de mai multe ori

3) 6-9 ori

7. Unde consumi alcool?

a) Nu consum alcool e) Pe stradă, în parc

b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant

c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

d) În incinta școlii/universității

8. Cu cine consumi alcool?

a) Nu consum alcool d) Cu colegii

b) Cu familia e) Singur

c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

9. De obicei, cum îți procuri alcool?

a) Nu consum alcool d) Îl primesc

b) Îl cumpăr singur e) Îl fur

c) Mi-l cumpără altcineva f) Alte modalități (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

10. Când ai cumpărat alcool, ți s-a cerut să dovedești ce vârstă ai?

0) Nu am cumpărat alcool niciodată

1) Da

2) Nu

11. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de alcool?

0) Nu consum alcool

1) Da

2) Nu

12. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de alcool?

a) Nu cunosc dependenți de alcool c) Prieteni

b) Membrii ai familiei d) Colegi

13. Când ți s-a o ferit un drog spre consum l-ai consumat?

0) Nu mi s-a oferit un drog spre consum

1) Nu

2) Da

14. La ce vârstă ai consumat droguri pentru prima dată?

0) Nu am consumat droguri niciodată 3) 13-14 ani

1) 17 ani sau mai mult 4) 11-12 ani

2) 15-16 ani 5) 10 sau mai puțin

15. Din ce motive consumi droguri?

a) Nu consum droguri

b) Consumul de droguri contribuie la buna dispoziție și înlătură stresul

c) Când consum droguri comunic mai ușor cu alte persoane

d) Când mă găsesc între persoane care consumă droguri, nu vreau să creez opinie separată

e) Pentru a mă recompensa după o realizare (examen, altele)

f) Pentru a mă simți mai bine după ce mi s-a întâmplat ceva neplăcut

g) Pentru că îmi place efectul drogurilor

h) Pentru că așa am văzut în familie

i) Pentru a depăși situații conflictuale în familie, la școală, cu prietenii

j) Pentru că sunt o persoană timidă

k) Din alte motive (vă rugăm să le specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

16. Ce fel de droguri ai consumat până în prezent?

a) Nu consum droguri j) Aurolac

b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele, sprayuri)

c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină

d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral

e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel

f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)

g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și sedative

h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți

i) Ciuperci halucinogene

17. Ce fel de droguri ai consumat în ultimele 30 de zile?

a) Nu am consumat droguri în ultimele 30 de zile j) Aurolac

b) Marihuana (hașiș, canabis, iarbă) k) Solvenți organici (lipici, vopsele, sprayuri)

c) LSD sau alte halucinogene l) Morfină

d) Cocaină (crack, freebase, pulbere) m) Fortral

e) Heroină (smack, junk, china white) n) Tranchilizante sau sedative (extraveral, rudotel

f) Ecstasy diazepam, fenobarbital, altele)

g) Amfetamine (speed, crystal, crank, ice) o) Alcool împreună cu tranchilizante și sedative

h) Metadonă p) Steroizi anabolizanți

i) Ciuperci halucinogene

18. În ultimele 30 de zile, în câte zile ai consumat cel puțin o dată droguri?

0) Niciodată 4) 10-19 zile

1) 1-2 zile 5) 20-29 zile

2) 3-5 zile 6) Zilnic

3) 6-9 zile

19. Cât de frecvent ai consumat droguri până în prezent?

0) Niciodată 4) La 2-3 zile

1) Experimental (1-2 ori) 5) 1 dată/zi

2) Ocazional (1-3 ori/lună) 6) De mai multe ori/zi

3) 1 dată/săptămână

20. Ce cale folosești pentru administrarea drogurilor?

0) nu consum droguri 4) Inhalat

1) Fumat 5) Ingerat (inghițit)

2) Prizat 6) Injectat

21. Unde consumi droguri?

a) Nu consum drogurui e) Pe stradă, în parc

b) Acasă f) În discotecă, în bar, în restaurant

c) La altcineva acasă g) În alte locuri (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

d) În incinta școlii/universității

22. Cu cine consumi droguri?

a) Nu consum droguri d) Cu colegii

b) Cu familia e) Singur

c) Cu prietenii f) Cu persoane necunoscute

23. Cum ai obținut drogul consumat?

a) Nu consum droguri g) L-am cumpărat de la un prieten

b) De la frate sau soră h) L-am cumpărat de la cineva cunoscut

c) De la un prieten i) L-am cumpărat de la o persoană necunoscută

d) De la cineva cunoscut j) Alte situații (vă rugăm specificați) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

e) De la o persoană necunoscută

f) A fost împărțit într-un grup de prieteni

24. În care din următoarele locuri știi că poți cumpăra un drog?

a) Nu cunosc nici un astfel de loc e) La discotecă, într-un bar

b) Pe stradă, în parc f) În casa furnizorului (dealer-ului)

c) La școală/universitate g) Din farmacie

d) În imediata apropiere a școlii/universității h) Altele (vă rugăm specificați). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

25. Ai încercat vreodată să renunți la consumul de droguri?

0) Nu consum droguri

1) Da

2) Nu

26. Cunoști alte persoane care nu pot renunța la consumul de droguri?

a) Nu cunosc dependenți de droguri c) Prieteni

b) Membrii ai familiei d) Colegi

Anexa 2

Scala Rosenberg

Instrucțiuni: Mai jos sunt date 10 afirmații. Citiți fiecare afirmație în parte și încercuiți acea literă din tabel corespunzătoare gradului de acord sau dezacord care vă caracterizează.

Anexa 3

S. T. A. I. – Forma X-1

Instrucțiuni: Mai jos sunt date diferite descrieri ale unor stări sufletești. Citiți fiecare descriere în parte și încercuiți acea cifră din dreapta descrierii care corespunde cu felul cum vă simțiți acum, în acest moment. Nu există răspunsuri bune sau rele. Nu pierdeți prea mult timp cu vreo descriere și dați acel răspuns care pare să înfățișeze cel mai bine felul cum vă simțiți în prezent.

Anexa 4

Scala Locus of control

Instrucțiuni : Vă rugăm să citiți cu atenție următoarele propoziții. Încercuiți varianta pe care o considerați adevarată.

1. a. Copii au necazuri pentru că părinții lor îi pedepsesc prea des.

b. Necazurile celor mai mulți copii,în ziua de azi,provin din faptul că părinții îi lasă prea

liberi.

2. a. Multe din evenimentele nefericite din viață se datorează în parte ghinionului.

b. Eșecurile oamenilor rezulă din greșelile pe care chiar ei le fac.

3. a. Unul dintre motivele majore pentru care există războaie este insuficienta implicare în

politică a cetățenilor.

b. Vor exista întotdeauna războaie,indiferent cât am încerca să le prevenim.

4. a. În cursul vieții orice individ poate câștiga stima și respectul pe care le merită.

b. Din păcate,valoarea unui om este adesea nerecunoscută,oricât de mult s-ar strădui el.

5. a. Ideea că profesorii sunt nedrepți cu studenții este un nonsens.

b. Majoritatea studenților nu realizează în ce măsură notele lor sunt întâmplătoare.

6. a. Fără o „porție sănătoasă” de noroc nu poți fi un lider eficient.

b. Oamenii capabili care nu reușesc să se impună n-au știut să profite de ocaziile care li

s-au oferit.

7. a. Unora,pur și simplu nu le placi,oricât te-ai strădui.

b. Oamenii care nu pot să se facă plăcuți de ceilalți nu știu să se poarte.

8. a. Ereditatea are rolul principal în determinarea personalității.

b. Experiența vieții determină ceea ce este un individ.

9. a. Nu o dată mi-am dat seama că ceea ce trebuia să se întâmple s-a și întâmplat.

b. Lăsate la voia întâmplării problemele nu mi s-au rezolvat niciodată la fel de sigur,ca

atunci când mă hotăram să acționez eu însumi pentru a le rezolva.

10. a. În cazul unui student foarte bine pregătit poate fi rar vorba de o „examinare nedreaptă”.

b. De multe ori întrebările de examen tind să fie atât de departe de cursul predat încât

studiul este într-adevăr fără folos.

11. a. Obținerea unui succes este o chestiune de muncă serioasă,norocul având prea puțin de-a

face cu asta.

b. Obținerea unui loc de muncă depinde de a fi la locul potrivit și la momentul potrivit.

12. a. Omul de rând poate influența deciziile guvernamentale.

b. Lumea este condusă de câțiva oameni puternici,iar omul de rând are prea puțină

importanță.

13. a. Când îmi fac planuri sunt aproape întotdeauna sigur că voi putea să le îndeplinesc.

b. Nu este întotdeauna înțelept să îți faci planuri pe termen lung ,pentru că oricum multe

întâmplări țin de șansă sau neșansă.

14. a. Există unii oameni care pur și simplu nu sunt buni.

b. În orice om există ceva bun.

15. a. În cazul meu, a obține ce vreau are puțin de-a face cu norocul ,sau chiar deloc.

b. De multe ori putem foate bine să decidem ce este de făcut dâmd cu banul.

16. a. A deveni șef depinde de cât de norocos este cineva pentru a se găsi la locul potrivit

înaintea celorlalți.

b. Reușita oamenilor în a face ceea ce trebuie depinde de abilitatea lor,norocul având

puțină importanță sau deloc.

17. a. Atâta timp cât problemele mondiale îngrijorătoare,cei mai mulți dintre noi suntem

victime ale unor forțe pe care nici nu le înțelegem,nici nu le controlăm.

b. Luând parte în mod activ la problemele sociale și politice,oamenii pot controla

evenimentele mondiale.

18. a. Majoritatea oamenilor nu realizează în ce măsură viața lor este controlată de evenimente

întâmplătoare.

b. Nu există „noroc”.

19. a. Omul ar trebui să admită întotdeauna posibilitatea de a greși.

b. De obicei este de preferat să acoperi greșelile.

20. a. Este dificil de știut dacă o persoană te place sau nu.

b. Câți prieteni ai,depinde de cât de plăcut ești.

21. a. În cursul vieții întâmplările negative sunt echilibrate de cele pozitive.

b. Cele mai multe eșecuri se datorează fie lipsei de abilități,fie ignoranței,fie lenei sau

tuturor la un loc.

22. a. Cu puțin efort putem învinge corupția politică.

b. Este dificil pentru cetățeanul de rând să controleze activitatea de culise a oamenilor

politici.

23. a. Uneori nu pot înțelege cum ajung profesorii să dea notele pe care le dau.

b. Există o relație directă între nivelul pregătirii și notele pe care le obțin elevii/studenții.

24. a. Un lider bun așteaptă ca oamenii să decidă pentru ei înșiși.

b. Un lider bun trasează fiecăruia ce are de făcut.

25. a. Adesea simt că am prea puțină influență asupra lucrurilor care ni se întâmplă.

b. Îmi este imposibil să cred că șansa sau norocul joacă un rol important în viața mea.

26. a. Oamenii sunt singuri pentru că nu încearcă să fie prietenoși.

b. Nu trebuie să te străduiești prea mult pentru a fi pe placul oamenilor;dacă te plac atunci

te plac și gata.

27. a. Se pune prea mult preț pe sport în liceu.

b. Sportul de echipă este un excelent mod de a construi caracterul tinerilor.

28. a. Ce se petrece cu viața mea depinde de mine!

b. Simt că nu controlez suficient sensul în care evoluează viața mea.

29. a. Cel mai adesea nu înțeleg de ce politicienii se comportă așa cum se comportă.

b. În cursul vieții lor oamenii sunt responsabili de proasta guvernare atât la nivel național

cât și la nivel local.

Anexa 5

S. M. P.

Răspundeți cu DA sau NU la următoarele întrebări:

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8