Consilierea, Familia Si Adolescenta
CUPRINS
PARTEA I
I. Consilierea, familia și adolescența: concepte și perspective
I.1. Consilierea în familia contemporană
I.2. Familia- leagănul copilăriei
I.3. Adolescența- puntea spre maturitate
II. Familia monoparentală cu părinți adolescenți
II.1. Cauze ale parentalității la adolescenți
II.2. Consecințe pe termen lung și pe termen scurt ale parentalității la adolescenți
II.3. Efecte fizice și psihice generate de sarcină asupra tinerei mame
III. Protecția socială a mamelor adolescente
III.1. Prestații și servicii sociale oferite mamelor adolescente
III.1.1. Prestații și servicii oferite de instituțiile publice
III.1.2. Prestații și servicii oferite de instituțiile private.
III.2. Consilierea ca serviciu specializat în asiatența socială a mamelor adolescente
III.2.1. Consilierea individuală
III.2.2. Consilierea în grup
III.3. Rolul consilierii în prevenirea abandonului copilului și în pregătirea
noului statut, cel de mamă
IV. Metodologie
IV.1. Descrierea teoretică a metodologiei calitative
IV.1. Descrierea teoretică a metodologiei cantitative
PARTEA A II-A
I. Chestionar- interpretarea și evaluarea rezultatelor
II. Studii de caz
ARGUMENT
“Copiii sunt lumina vieții”
Abia intră în adolescență, încep să vadă lumea altfel decât cu ochii copilăriei, prind aripi să zboare spre maturitate și învață să se descurce în lumea reală. Este o etapă firească în viața fiecăruia, chir dacă la unii este mai tensionată decât la alții- pentru că acum se formează omul care va fi. Există însă și un drum mai drept și mai scurt către maturitate, un drum pe care îl urmează azi din ce în ce mai multe adolescente din România: devin mame la puțin timp după ce au ieșit din propria copilărie. Acest fenomen a luat o amploare îngrijorătoare în ultimele decenii pe care autoritățile nu au putut să o ignore.
Dacă încadrăm adolescența între 13 și 19 ani, în acest moment există în lume aproximativ 500 de milioane de tineri de această vârstă. Dintre adolescentele între 15 și 19 ani, în România, în fiecare an 5- 10% sunt afectate de sarcină. Rata nașterii la aceste adolescente este în continuă creștere. S-a promovat un drept la uzul liber al sexualității conducând la sfărâmarea tuturor hotarelor anterioare.
Societatea tradițională nu era de acord cu monoparentalitatea, cu atât mai mult cea în cazul adolescentelor necăsătorite, încurajând chiar stigmatizarea celor care alegeau un astfel de viață.
O sarcină pentru o adolescentă înseamnă probleme acasă cu părinții, cu tatăl copilului și cu cei din jur. Pericolele pentru sănătatea copiilor născuți de adolescente sunt enorme deoarece majoritatea acestora nu au un regim alimentar adecvat pentru sarcină, consună băuturi alcoolice, fumează și iau droguri. Din punct de vedere medical, adolescenta nu este perfectată anatomo- fiziologic pentru a procrea fără risc.
Este ceva minunat să aduci pe lume un copil. „Minunea vieții” se poate simți deja în timpul gravidității și puține evenimente pot schimba așa de adânc mersul vieții ca și apariția unui urmaș. Însă, după cum se știe, graviditatea aduce pentru cele mai multe din adolescente nesiguranță, probleme, teamă și multe întrebări:
Sunt destul de matură pentru preluarea responsabilității?
Cum se va schimba viața mea după nașterea copilului?
Cum voi asigura creșterea și dezvoltarea copilului?
Cine mă va ajuta să cresc copilul?
Prezența unei persoane de încredere în viața unei mame adolescente contează foarte mult. Ea are nrvoie de cineva care să nu o judece, să nu o jignească., să-i accepte credințele și valorile.
Lucrarea de față este structurată pe duoă părți: una toretică în care am inclus date despre familie (tipuri de familie, familiile monoparentale cu părinți adolescenți), depre rolul consilierii în păstrarea sarcinii și în prevenirea abandonului copilului repartizate pe trei capitole și una practică realizată atât prin intermediul studiilor de caz, cât și prin intermediul unui chestionar. Pentru realizarea părții practice am colaborat cu Centrul Maternal, cu Biroul de Autiritate Tuteleră din cadrul consiliilor locale și cu fundații și organizații neguvernamentale.
“Bucuria de a trăi se vede în chipul copilulu tău”
V. Hugo
PARTEA I
CAPITOLUL I
I.CONSILIEREA, FAMILIA ȘI ADOLESCENȚA: CONCEPTE ȘI PERSPECTIVE
I. 1. Consilierea în familia contemporană
I.1.1. Definirea consilierii
S-a constatat că originile consilierii sunt mai vechi decât ale oricărui serviciu social; acest lucru deoarece bătrânii, preoții precum și alți înțelepți ai unei comunități realizau acțiuni care aveau ca activitate principală consilierea. Înființarea consilierii ca profesie distinctă s-a realizat începând cu jumătatea secolului al XX-lea și se consideră că s-a desprins din psihoterapie. Prin urmare, termenul de consiliere este adesea confundat cu cel de psihoterapie. Diferența dintre aceste două concepte constă în faptul că psihoterapia are în vedere remedierea anumitor devieri de la normalitate, consilierul lucrează cu persoane normale, care se confruntă cu probleme cognitive, situaționale sau decizionale. Se poate face cel mult o asemănare între consilierea care are la bază teoriile psihodinamice și psihoterapie în sensul că ambele au în vedere acțiunea subconștientului în problemele apărute în viața clientului.
La început consilierea era privită ca orientare profesională în special pentru tinerii cu dificultăți de integrare socio-profesională sau ca o posibilitate de a-i ajuta pe cei în nevoie să se adapteze la cerințele școlilor. Consilierea ca activitate de voluntariat a apărut în Marea Britanie și avea în vedere sprijinirea familiilor afectate de urmările celui de-al doilea război mondial: doliu, abuz asupra copiilor.
Se consideră că factorii principali care au condus la dezvoltarea procesului de consiliere sunt reprezentați de presiunile sociale, precum și de dinamica proceselor sociale de-a lungul timpului.
Din punctul de vedere al intervenției specializate în domeniul asistenței sociale, consilierea s-a impus ca un serviciu de sprijin și ajutor pentru persoanele aflate în anumite situații de dezavantaj.
Consilierea reprezintă procesul care poate fi desfășurat individual sau cu mai multe persoane, orientat spre: dezvoltare personala, sprijin în situație de criză, ajutor psihoterapeutic și rezolvarea problemelor. Scopul central al consilierii îl reprezintă oportunitatea clientului în căutarea, identificarea și utilizarea propriilor resurse necesare rezolvării problemelor prezente sau viitoare, astfel încât sa nu mai fie nevoit să apeleze la specialiști. Prin urmare, consilierea reprezintă relația (care este profesională în primul rând, oficială și de încredere) care se stabilește între un consilier special format și client care poate fi un individ, o familie sau un grup.
În general, consilierea este orientată spre sprijinirea clienților în înțelegerea problemelor, a relațiilor intra și interumane, a relațiilor cu mediul înconjurător și învățarea unor abilități de rezolvare a problemelor (de găsire a soluțiilor și alegerea celei mai potrivite).
Întreg procesul de consiliere se bazează pe utilizarea de către consilier a unor teorii (sau a uneia singure) psihologice, filosofice, sociologice, a unor deprinderi și abilități de comunicare, în funcție de pregătirea acestuia și de experiența dobândită. Astfel, este indicat ca un tânăr absolvent să folosească o singură abordare și pe parcurs să combine elemente din mai multe teorii, deoarece abordarea eclectică presupune: o cunoaștere temeinică a tuturor teoriilor utilizate în consiliere, o cunoaștere profundă a comportamentului uman (pentru a alege abordările potrivite) și adecvarea teoriei la problemele specifice ale clientului, nu invers.
Cele mai recunoscute abordări clasice folosite în consiliere sunt: teoria psihodinamică (orientată spre explorarea trecutului, înțelegerea dinamicii interioare a psihicului și a relației dintre terapeut și client), teoria cognitiv comportamentală (utilizată în special pentru managementul și controlul comportamentului) și abordarea umanistă (orientată spre dezvoltare personală, autoacceptare, libertate personală). Alte perspective impuse de dezvoltarea socială sunt: abordarea sistemică (utilizată cu succes în cazul consilierii familiale), abordarea multiculturală, managementul de caz(care presupune adaptarea serviciilor la nevoile persoanei), terapia centrată pe realitate, etc.
Prin urmare, consilierea „se referă la suportul acordat indivizilor într-o situație de criză sau moment de schimbare care necesită o adaptare a individului la condiții de viață cu care nu este familiarizat”.
I.1.2. Scopul consilierii
Scopul principal al consilierii este acela de a-i ajuta pe clienți să depășească situația de criză în care se află la un moment dat prin definirea unor soluții posibile și alegerea celei mai potrivite. După depășirea situației de criză, individul poate reveni la un stadiu inferior al competențelor personale față de nivelul existent înaintea momentului declanșării crizei, poate reveni la un stadiu asemănător cu cel existent in momentul declanșării crizei, sau poate ajunge la un stadiu mai înalt. În primele două cazuri, clientul va fi incapabil sa-și rezolve singur problemele viitoare, el apelând în permanență la serviciile de specialitate.
Rolul consilierului constă în sprijinirea clientului să depășească situația problematică și să ajungă la un stadiu superior al competențelor personale, implicând în permanență schimbarea.
Consilierea se adresează tuturor persoanelor care traversează o perioadă de criză determinată de anumite evenimente neprevăzute, precum o sarcină neplanificată sau nedorită, lipsa sprijinului din partea familiei, neînțelegeri familiale resurse financiare reduse, etc.
Adaptând obiectivele specifice consilierii la grupul țintă, cel al mamelor adolescente, avem: dezvoltarea conștiinței de sine (perceperea de sine prin comparație cu ceilalți), autoacceptare (atitudine pozitivă față de sine, acceptarea criticilor, a respingerilor), rezolvarea problemelor (învățarea căutării soluțiilor și adoptarea celei adecvate), educație psihologică (achiziționarea de tehnici pentru înțelegerea și controlarea comportamentului), achiziționarea de abilități sociale (controlul furiei, asertivitatea, îmbunătățirea comunicării interumane), modificarea comportamentală (renunțarea la comportamentele distructive și învățarea unor comportamente noi) și dezvoltare( cunoștințele, abilitățile și deprinderile pe care le va dobândi clientul și le va folosi pe viitor).
Consilierea se axează pe prezent și pe viitor, astfel că asistentul social ajută clientul să se folosească de toate șansele de care dispune. Identificarea tuturor oportunităților de soluționare a problemelor face ca această tehnică să fie asimilată unui proces de dezvoltare. Consilierea poate fi analizată și ca model de acțiune bazat pe dezvoltare. Etapele acestui model de intervenție sunt:
Identificarea problemei, clientul are tendința de a ascunde reala problemă. Astfel consilierul are rolul de ajuta clientul să definească problema în mod corect.
Construirea scenariului dezirabil. Clientul are nevoie de sprijin în vederea depășirii unor anumite momente dificile. Consilierul are datoria de a identifica ce anume își dorește clientul, cum ar arăta situația rezolvată. În funcție de acest ideal, consilierea se va axa pe orientarea clientului în vederea soluționării problemei.
Elaborarea de strategii și planuri. Această etapă presupune identificarea resurselor și a căilor de soluționare a cauzelor ce determină o anumită stare de stres și neliniște. Consilierul va sprijini clientul în alegerea celei mai bune soluții; el nu ia decizii în numele clientului.
Evaluarea. Clientul este sprijinit să analizeze eforturile făcute și rezultatele; care pot fi aceleași ca cele prevăzute în plan, sau diferite în cazul în entificarea tuturor oportunităților de soluționare a problemelor face ca această tehnică să fie asimilată unui proces de dezvoltare. Consilierea poate fi analizată și ca model de acțiune bazat pe dezvoltare. Etapele acestui model de intervenție sunt:
Identificarea problemei, clientul are tendința de a ascunde reala problemă. Astfel consilierul are rolul de ajuta clientul să definească problema în mod corect.
Construirea scenariului dezirabil. Clientul are nevoie de sprijin în vederea depășirii unor anumite momente dificile. Consilierul are datoria de a identifica ce anume își dorește clientul, cum ar arăta situația rezolvată. În funcție de acest ideal, consilierea se va axa pe orientarea clientului în vederea soluționării problemei.
Elaborarea de strategii și planuri. Această etapă presupune identificarea resurselor și a căilor de soluționare a cauzelor ce determină o anumită stare de stres și neliniște. Consilierul va sprijini clientul în alegerea celei mai bune soluții; el nu ia decizii în numele clientului.
Evaluarea. Clientul este sprijinit să analizeze eforturile făcute și rezultatele; care pot fi aceleași ca cele prevăzute în plan, sau diferite în cazul în care planul nu a fost respectat întocmai.
I.1.3. Rezultatele consilierii
Rezultatele consilierii sunt de fapt dorințele pe care clientul și le-a definit atunci când s-a realizat planul de acțiune.
Prin intermediul consilierii se încearcă să se realizeze o schimbare. Schimbarea poate fi concretizată în următoarele situații: adaptarea la o nouă situație, la o nouă stare, schimbarea unei situații, ieșirea din situație sau dezvoltarea de a trăi cu situația respectivă (dacă schimbarea ei este imposibilă sau nu este dorită de client).
Totodată, la sfârșitul procesului de consiliere clientul poate dobândi: abilități de comunicare interpersonală, abilități în luarea deciziilor, o mai bună cunoaștere personală sau a celor din jur, schimbarea comportamentelor ineficiente și învățarea unor noi comportamente, modalități de exprimare corectă a sentimentelor.
I.2. Familia- leagănul copilăriei
I.2.1. Conceptul de familie
Familia ca instituție a existat din cele mai vechi timpuri, chiar dacă originea ei nu a putut fi încă elucidată. Pe parcursul evoluției familia a cunoscut mai multe forme de organizare, cu ar fi: promiscuitatea sexuală, care se referă la realizarea liberă a relațiilor sexuale fără restricții, apoi a fost identificată poligamia cu cele două forme ale ei poliginia (căsătoria unui bărbat cu mai multe femei, practicată și astăzi la religiile musulmane) și poliandria (căsătoria realizată între o femeie și mai mulți bărbați), sororatul (în cazul în care îi moare soția bărbatul are obligația de a se căsători cu una dintre surorile ei), leviratul (cazul în care un bărbat are obligația de a se căsători cu văduva fratelui său decedat) și în final monogamia (căsătoria dintre un singur bărbat și o singură femeie).
Această complexitate a familiei ca instituție face ca definirea ei să fie dificilă și greu de realizat cu atât mai mult cu cât experiența structurii familiei proprii are o influență remarcabilă. Există mulți autori care au încercat să definească familia, fiecare surprinzând câte un aspect relevant vieții de familie. Astfel:
„Familia este o formă de comunitate umană întemeiată prin căsătorie, care unește pe soți și pe copiii acestora prin relații strânse de natură biologică, economică și spirituală; grup mai larg, cuprinzând pe toți cei care se trag dintr-un strămoș comun”.
„Familia reprezintă, în orice societate, o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/ sau paterne, realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică și/sau cea psihosocială”.
„Familia reprezintă nucleul instrumental fundamental al structurii sociale mai largi, în sensul că toate celelalte instituții depind de influențele acesteia”.
Din definițiile prezentate reiese faptul că familia ca instituție cuprinde două elemente esențiale: latura biologică, care este de-a lungul timpului, și latura socială, reprezentată de morală, educație, aspectele juridice, economice și care e mereu schimbătoare.
Familia ca realitate biologică reprezintă unirea ce se realizează între un bărbat și o femeie, scopul principal fiind procrearea, ca realitate socială presupune interacțiunile dintre persoane, iar ca realitate juridică are în vedere reglementarea relațiilor dintre soți prin norme juridice, căsătoria.
Pilonii familiei sunt reprezentați de dragoste existentă între cei doi soți, precum și dragostea dintre părinți și copii.
Familia din perspectivă sistemică reprezintă un sistem unitar format din părți componente interdependente și care se află în interacțiune. O schimbare care se produce într-o parte a sistemului produce totodată modificări și în celelalte părți ale acestuia, conform teoriei sistemelor formulată de Bertalanffy.
Sistemul familiei este dual, conceptul desemnând existența a două calități: componența sistemului din subsisteme (subsistemul marital, cel parental, copiii, bunicii) aflate în interrelație și apartenența sa la un sistem mai mare (macrosistem) care este societatea.
Subsistemul este o varietate a unui sistem totalitar, ce îndeplinește funcții diferite, având rolul de a se menține pe el și, în același timp, sistemul ca întreg. În fiecare subsistem sunt variate nivele de putere care sunt dobândite și exercitate în funcție de abilitățile fiecărui membru. Un membru al familiei face parte simultan din mai multe subsisteme (de exemplu, o femeie are rol de mamă, soție și fiică).
I.2.2. Funcțiile familiei
Funcțiile familiei sunt: interne (funcția biologică, funcția economică, funcția de solidaritate și funcția educativă) și externe (încadrarea vieții de familie în activitățile sociale și încadrarea corespunzătoare a maturilor apți de muncă în procesul de producție.
Funcția biologică include trei subfuncții: cea sexuală (se consideră că cerințele sexuale se regăsesc în cadrul unei familii, aceasta fiind modalitatea de a ține sub control impulsurile foarte puternice ale comportamentului sexual), cea reproductivă (cea de procreare a copiilor sa u demografică) și îngrijirea sau protecția fizică (care are în vedere igiena familiei în general și cea a membrilor ei în special necesară dezvoltării normale a membrilor familiei, alimentația).
Funcția economică este funcția care contribuie la menținerea unei familii organizate și are în vedere următoarele aspecte de bază: caracterul productiv și pregătirea profesională a tinerilor – se obișnuia ca o meserie sau ocupație să fie transmisă de la tată la fiu (caracteristice familiilor tradiționale), precum și latura financiar-contabilă (administrarea unui buget comun de venituri și cheltuieli, indiferent dacă veniturile provin din munca în gospodărie sau din unele activități din afara acesteia).
Funcția de solidaritate. În calitatea ei de unitate socială, familia presupune un sistem complex de relații între membri, cu drepturi și obligații reciproce. Orice dereglare la nivelul acestor relații periclitează stabilitatea familiei. Solidaritatea între membrii familiei vizează relațiile dintre aceștia, prin prisma atribuirii autorității. Structura de autoritate presupune relații de subordonare, exercitate pe verticală – între generații diferite -sau pe orizontală- între partenerii grupului conjugal sau între copii.
Funcția educativă are in vedere transmiterea normelor culturale din generație în generație. Se poate preciza ca există următoarele subfuncții: instrucțional-formativă (copiii primesc informații), psiho-morală (formarea unor trăsături pozitive), socio-integrativă (modul de interacțiune al copiilor cu alte persoane) și cultural-formativă. Educația este realizată de către părinți fie direct, prin acțiuni mai mult sau mai puțin organizate utilizând metode și tehnici diferite, fie indirect prin modele de conduită și prin climatul psihosocial existent in familie.
Funcțiile educativă, economică și cea de solidaritate erau puternic reprezentate în societatea preindustrială, în care predominau familiile numeroase și locuirea sub același acoperiș a mai multor generații. Gospodăria constituia unitatea de producție, copiii fiind considerați o importantă resursă de forță de muncă. Existând mai multe generații într-o casă, educația copiilor era asigurată de către bunici în cele mai multe din cazuri, iar solidaritatea familială era puternic reprezentată, regulile familiilor fiind respectate de către toți membrii; în această perioadă, familia se confunda cu societatea în general.
Odată cu apariția societăților industriale, cu evoluția familiei și cu trecerea ei de la forma tradițională la ea nucleară, o parte dintre funcțiile acesteia au suferit un transfer. Se constată că familia nu mai reprezintă o unitate productivă autosuficientă cu locul de muncă echivalent cu locul de rezidență, ci , membrii ei sunt dependenți de veniturile câștigate în afara gospodăriei, fapt ce a condus la modificarea legăturilor de solidaritate.
Funcția educativă și de protecție a individului a fost preluată, de asemenea, de societate, fiind exercitată din acest moment de indivizi specializați, reducând necesitatea de protecție și intervenție a rudelor. Pe măsură ce familia și-a pierdut din forța economico-politică a „clanului”, căsătoria a devenit mai mult o problemă a individului.
I.2.3. Tipuri de familie
Dezvoltarea societății, fenomenul globalizării, urbanizarea, industrializarea au condus la diversificarea tipurilor de familie. Astfel, au fost identificate următoarele tipuri de familie:
Familia normală: familia lărgită și familia nucleară;
Familia anormală: familia monoparentală, familia cu un singur membru, concubinajul, familiile reconstituite, uniunile homosexuale, swingers-ul;
Familia lărgită sau extinsă, cuprinde una sau mai multe generații care locuiesc sub același acoperiș si între care există relații de rudenie și alianță, fără a fi exclusă, totuși, prezența altor persoane.
Familia nucleară reprezintă familia conjugală, adică o unitate socială constituită din doi adulți de sex opus, căsătoriți și copiii rezultați din unirea lor. Din punctul de vedere al structurii sale, grupul conține în mod normal o relație conjugală, care reprezintă relația originară, și una parentală, dependentă de cea dintâi. În prezent acest tip de familie este cel mai răspândit în întreaga lume.
Familia monoparentală este familia compusă dintr-un singur părinte și unul sau mai mulți copii. Acest tip de familie poate rezulta ca urmare a unor experiențe diferite: nașterea unui copil în urma unei experiențe sexuale juvenile care nu se finalizează prin căsătorie, decizia unui părinte de a avea un copil prin intermediul adopției, opțiunea unor femei de peste 35 de ani, necăsătorite, care doresc să aibă un copil în afara căsătoriei, divorțul părinților, decesul unuia din părinți. Monoparentalitatea reală, înțeleasă ca situație particulară a unei familii parentale în care copilul trăiește efectiv, mai mult sau mai puțin dramatic, alături de un singur părinte și departe de celălalt este diferită de monoparentalitatea statistică, rata celei reală fiind mult mai ridicată. Totuși, este de dorit o familie monoparentală în care copilul să crească și să se dezvolte normal, decât un cadru familial cu doi părinți, dar cu o atmosferă tensionată și plină de certuri.
În majoritatea cazurilor, mama este cea care rămâne cu copiii. Principalele probleme care apar în cadrul familiilor monoparentale materne sunt: dificultățile financiare, realizarea sarcinilor pe care le făcea înainte soțul, schimbarea relațiilor cu copiii, care pot fi priviți ca o cauză a separării, sau se așteaptă de la ei o contribuție la realizarea veniturilor ( în special de la copilul mai mare).
În cazul în care familia monoparentală este alcătuită din tată și copii, există următoarele caracteristici: tații dispun de o mai mare libertate financiară, activitățile domestice sunt realizate de rude.
Familia cu un singur membru reprezintă o situație în care individualitatea se afirmă în deplină libertate. Acest tip de familii rezultă în urma divorțului cuplurilor fără copii, din decesul unuia dintre soți, sau din dorința persoanei de a rămâne necăsătorită. Posibile cauze ale existenței acestui tip de familie: cauze de ordin material și financiar (lipsa veniturilor, a locuinței personale), cauze de ordin sexual (impotența sexuală, sterilitatea), cauze de ordin psiho-socio-relațional (imposibilitatea de alege și păstra aproape un partener, stări depresive, complexe de inferioritate).
Concubinajul sau uniunea liberă este modalitatea cuplurilor (formate din două persoane de sex diferit) de a trăi „în afara contractului căsătoriei”. Acest model de conviețuire este dorit de cupluri deoarece este mai economic, mai confortabil și în cazul unor neînțelegeri despărțirea se realizează imediat, fără demersurile legale impuse de divorț.
Familiile reconstituite reprezintă „modelele de conviețuire în care partenerii au mai fost căsătoriți și au descendenți din mariajele anterioare”. De cele mai multe ori, familia astfel constituită se confruntă cu o serie de probleme legate de funcționalitate deoarece presupune alcătuirea unui nou set de reguli, o redistribuire a rolurilor; pentru copii rolul de părinte este pentru mult timp acordat părintelui biologic și nu celui nou venit.. Dacă recăsătorirea a avut loc la puțin timp după divorț este posibil ca soții să repete aceleași greșeli ca în mariajul anterior. De asemenea pot apărea tensiuni și conflicte între frații vitregi și între un părinte și copiii vitregi.
Uniunile homosexuale se referă la unirile realizate între două persoane de același sex. De-a lungul timpului, homosexualitatea a fost considerată un păcat, o boală,- un comportament anormal. Posibile explicații pentru practicile homosexuale: dezechilibre hormonale, abuzul sexual în timpul copilăriei, proveniența dintr-o familie în care au existat asemenea practici, apartenența la un grup de homosexuali.
Swingers-ul desemnează „un schimb voluntar și temporar între perechi, în scop sexual”. „Schimbul” are loc cu consimțământul tuturor partenerilor implicați. De obicei mai este acceptat un partener nou, în general o femeie. Această practică conduce la slăbirea legăturilor emoționale între partenerii cuplurilor participante.
I. 3. Adolescența- puntea spre maturitate
I.3.1. Conceptul de adolescență
Prin trăsăturile sale principale de natură biologică, psihică și socială, adolescența este „etapa de vârstă care implică schimbările cele mai dramatice în evoluția personalității tânărului”.
Din punct de vedere biologic, adolescența este echivalentă cu pubertatea, adică, „dobândirea capacității de reproducere sexuală”.
Din punct de vedere psihologic, adolescența reprezintă o etapă din viața individului în care predomină schimbările de ordin cognitiv, afectiv și comportamental: conștientizarea identității sexuale, dobândirea unei independențe emoționale față de adulți, realizarea unor comportamente conforme cu normele sociale general acceptate, dobândirea unui set de valori personale care ghidează conduita individului.
Din punct de vedere sociologic, adolescența este perioada de tranziție de la starea de dependență de adult, la o stare de independență relativă datorată de începutul maturității persoanei.
I.3.2. Caracteristicile adolescenței
Adolescența reprezintă perioada de tranziție de la copilărie, 10-13 ani, la vârsta adultă timpurie, 18-22 de ani și începe prin schimbări fizice rapide (pubertatea), care constau în schimbări în greutate, schimbări ale formei corpului, ale caracteristicilor sexuale, ale voci, în special la băieți. Se duce o luptă între tendința de independență și dependență care mai există, măcar financiar, material. Adolescența este etapa formării identității.
Erik Erikson afirma că principala sarcină a adolescenței nu este atingerea maturității, ci formarea identității. Adolescentul trebuie să găsească un răspuns la întrebarea „Ce trebuie să fac cu viața mea?”. Dacă răspunsul este corect se ajunge la descoperirea propriei identități; dacă nu este corect se produce confuzia de rol.
Procesul de dezvoltare adolescentină presupune stabilirea unui echilibru relativ între trebuințele individuale ale adolescentului și exigențele sociale. Odată ce adolescentul și-a însușit capacitățile cu caracter cognitiv, afectiv și comportamental, el este capabil de a răspunde așteptărilor societății în ceea ce privește respectarea normativității și îndeplinirea rolurilor sociale ale adultului. Trăind și acționând într-un cadru normativ, adolescentul trebuie să fie capabil să distingă și să compare sistemul de valori propriu cu cel social, general acceptat.
Caracteristici ale adolescenței: dobândirea de relații noi și mai mature cu parteneri de ambele sexe, însușirea rolului social- masculin și feminin-, acceptarea propriului corp, pregătirea pentru profesie și carieră, dobândirea unei identități și însușirea unei ideologii.
CAPITOLUL II
II. FAMILIA MONOPARENTALĂ CU PĂRINȚI ADOLESCENȚI
Un fenomen care capătă proporții din ce în ce mai mari în România și în întreaga lume este cel al adolescentelor însărcinate necăsătorite. Este o amploare îngrijorătoare pe care autoritățile nu au putut să o ignore. Căsătoria și sarcina timpurie în Europa au un procent de 5% pentru fetele de 15-19 ani, procentajul adolescentelor care nasc în Europa fiind de 3%.
Societatea tradițională nu era de acord cu monoparentalitatea, cu atât mai mult cea în cazul adolescentelor necăsătorite, încurajând chiar stigmatizarea celor care alegeau un astfel de viață.
Cea mai tânără mamă menționată în literatura de specialitate este Lina Medina, care a născut prin intervenție cezariană în Lima-Peru, în 1939. Deși vârsta ei exactă este discutată, ea este estimată la aproximativ 5 ani (pubertate precoce). Totuși, pubertatea precoce este foarte rară.
Părinții adolescenți reprezintă o categorie aparte de familii monoparentale.
II.1. Cauze ale parentalității la adolescenți
Principalele motive care stau la baza parentălității la adolescenți sunt următoarele: schimbarea atitudinii societății față de sarcina adolescentelor, neglijarea unei contracepții adecvate de către adolescenții activi sexual si unele motivații personale ale adolescentelor.
Atitudinea societății față de sarcina adolescentelor: dacă societatea tradițională nu era de acord cu monoparentalitatea în general și cu atât mai mult monoparentalitatea în rândul adolescentelor, astăzi, societatea în general și părinții adolescentelor însărcinate în special, acceptă mai ușor ideea unui “copil din flori” în familia lor. Mai mult, chiar o ajută pe tânăra mamă în creșterea și educarea copilului. Un rol important în schimbarea atitudinii societății cu privire la această problemă îl constituie apariția serviciilor de consiliere, fie în cadrul Organizațiilor Neguvernamentale, fie în cadrul Birourilor de Autoritate Tutelară, sau al maternităților. Persoane specializate din aceste instituții susțin ședințe de consiliere încă din timpul sarcinii în special consilierii din cadrul ONG- urilor și cei din maternități, fapt care conduce la acceptarea mai ușoară a noului statut, cel de mamă. Serviciile de consiliere sunt acordate și familiei adolescentei însărcinate pentru a reduce impulsul acestora de a alunga tânăra mamă din familie cu tot cu copil și pentru a o ajuta pe aceasta în creșterea și îngrijirea lui.
Neglijarea unei contracepții adecvate de către adolescenții activi sexual: cele mai multe adolescente rămân însărcinate deoarece nu utilizează contraceptive. Acest lucru se datorează lipsei de informare și utilizare cu privire la utilizarea metodelor de contracepție și supoziției că “nu mi se poate întâmpla tocmai mie să rămân însărcinata”. De asemenea, unele adolescente consideră că utilizarea metodelor contraceptive ar presupune o pregătire din timp pentru relațiile sexuale, pe când acestea ar trebui să survină spontan. Nu trebuie să neglijăm și importanța utilizării contraceptivelor și de către băieții adolescenți activi sexual. Deși sunt puține metode contraceptive utilizabile de către băieți dintre acestea, prezervativul constituie metoda cea mai des folosită, ea fiind și una din cele mai sigure. Pe lângă faptul că ne poate feri de o sarcină nedorită el ne și protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală. Adolescentele care au avut relații sexuale, în proporție de 82% nu au folosit de la început mijloace contraceptive, iar 70% din totalul adolescenților dezaprobă planificarea sexuală. Cu toate acestea sunt mulți băieți care consideră că este de datoria fetelor să se protejeze împotriva unei sarcini, neglijând posibilitatea îmbolnăvirii. Ca măsuri de prevenire sunt multe ONG-uri care realizează ore de educație sexuală în școli și licee; de asemenea există și cabinetele de planning familial care informează populația atât cea adultă cât și cea tânără cu privire la o viața sexuală sănătoasă și fără riscuri. Problema este că puțini sunt cei care apelează la aceste servicii, iar mulți adolescenți din cei care au luat parte la orele de diriginție nu țin cont de sfaturile și informațiile prezentate. Statisticile demonstrează că adolescenții care fac uz de contraceptive sunt mai responsabili în tot ceea ce întreprind și acceptă mai ușor consecințele rezultate în urma neutilizării lor (cum ar fi: o sarcină, contactarea unei boli cu transmitere sexuală).
Motivații personale: Există și adolescente care rămân însărcinate datorită unor motivații personale, cum ar fi:
Speranța de a obține mai multă atenție din partea familiei. Unele adolescente consideră că familia nu-i acordă atenția de care are nevoie (acest lucru se poate întâmpla în familiile cu mulți copii, în familiile destrămate); așa că, pentru a atrage atenția celor din jur adolescenta rămâne însărcinată fără să mai ia în considerare și eventualele consecințe: neglijarea totală din partea familiei, nerecunoașterea copilului de către tată, imposibilitatea financiară pentru cresterea și îngrijirea copilului, etc.
Speranța de a obține mai multă atenție din partea prietenului. Există multe adolescente care rămân însărcinate în speranța că prietenii lor vor fi mai atenți cu ele, vor fi foarte fericiți că vor avea un copil și le vor cere în căsătorie și în acest caz vor crește copilul împreună. De asemanea, fetele speră că, dacă rămân însărcinate prietenii lor le vor iubi mai mult. Sunt puține cazurile în care se întâmplă așa. De cele mai multe ori, adolescentele sunt părăsite de tații copiilor lor, ele rămânând să crească singure copiii și să suporte insultele părinților.
II.2. Efectele parentalității la adolescenți
Din punct de vedere medical, adolescenta nu este perfectată anatomo-fiziologic pentru a putea procrea fără risc. Maturizarea psihosomatică, staturo-ponderală și genitală nu este definitivată. Sistemul nervos central și adenohipofiza nu și-au atins maturitatea. Organele genitale sunt incomplet mature, uterul infantil, bazinul osos incomplet format pentru sarcină. O sarcină pentru o adolescentă înseamnă probleme acasă cu părinții, cu tatăl copilului și cu cei din jur. Pericolele pentru sănătatea copiilor născuți de adolescente sunt enorme deoarece majoritatea acestora nu au un regim alimentar adecvat pentru sarcină, consună băuturi alcoolice, fumează și iau droguri.
Prin anii 70 s-a demonstrat că sarcina la adolescente este în primul rând o problemă socială cu consecințe medicale. Riscurile obstetricale sunt date de sărăcie, nutriție inadecvată, îngrijire deficitară înainte și în timpul sarcinii.
Consecințele se pot observa atât la nivelul tinerei mame și la nivelul copilului, cât și la nivelul relațiilor dintre cei doi.
Consecințele sunt:
Restrângerea posibilităților sau imposibilitatea continuării studiilor, în cazul adolescentelor. Deoarece sarcina apare la o vârstă fragedă, 16- 17 ani, tinerele mame își întrerup studiile pentru a putea crește copilul; și, odată întrerupte sunt reluate de puține dintre ele. Renunțarea la studii are efecte pe termen lung, deoarece tânăra mamă nu va putea avea slujbe bine plătite, veniturile vor fi insuficiente în acest caz, iar satisfacția în muncă nu va exista, sau va fi foarte mică.
În cazul în care sarcina conduce la o căsătorie timpurie, aceasta este de obicei instabilă. Principalul motiv al acestei căsătorii îl constituie copilul și nu dorința de a petrece restul vieții alături de cealaltă persoană. Atracția fizică și cea emoțională dispar imediat locul lor fiind luat de respingere, anxietate, repulsie, atât față de partener cât și față de copil. Toate acestea conduc la neînțelegeri și, în final, la separarea celor doi soți; separare care are loc încă din primii ani de conviețuire.
Resursele financiare sunt foarte limitate. „Părinții adolescenți sunt frecvent incapabili să asigure o îngrijire parentală corespunzătoare copilului”. Mama își întrerupe studiile pentru a îngriji copilul, iar tatăl este nevoit să muncească pentru toți; veniturile realizate în acest fel sunt insuficiente pentru a sigura o îngrijire și o dezvoltare corespunzătoare copilului. Dar, de cele mai multe ori tatăl o părăsește pe tânăra mamă imediat ce ea rămâne însărcinată, responsabilitatea creșterii și îngrijirii nou-născutului rămânând ei. Adolescenții încă sunt dependenți financiar de părinți și fără sprijinul lor păstrarea copilului de către mamă este practic imposibilă.
Consecințele în relația părinte- copil. Unii autori sunt de părere că mamele adolescente pot fi „la fel de competente” ca și mamele mai în vârstă în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului. Alți autori, însă, „atrag atenția asupra relațiilor tensionate, abuzive și distorsionate” dintre mamă și copil. Totuși, cunoștințele adolescentelor despre etapele dezvoltării copilului, despre nevoile specifice fiecărei etape sunt reduse sau inexistente. Riscul ca mama să abandoneze copilul imediat după naștere este foarte mare.
Consecințele privind copilul părinților adolescenți se referă la expunere acestuia la un risc biologic și psihologic mai mare decât al copilului născut de mame adulte. Nașterile premature sunt frecvente în rândul adolescentelor însărcinate, precum și rata mortalității infantile în rândul copiilor născuți de mame adolescente. Mortalitatea se datorează pe de o parte dezvoltării imature a mamei, lipsei de îngrijire în timpul sarcinii, precum și condițiilor precare și mizere de locuire. Copiii mamelor adolescente prezintă și efecte pe termen lung, cum ar fi: probleme comportamentale (întâlnite în special la băieți), rezultate slabe la învățătură, oportunitatea de a deveni la rândul său părinte adolescent, probabilitate de a avea performanțe scăzute.
În general, sarcina la adolescente este o întâmplare nefericită, care generează mamei o stare de neliniște și frustrare, alături de sentimente de teamă și rușine. Toate acestea conduc, cel mai adesea către abandonul copilului încă din maternitate, sau în primele zile de viață.
II.3. Efecte fizice și psihice generate de sarcină asupra tinerei mame
II.3.1. Efecte psihosociale determinate de starea de graviditate
Gândul la a avea un copil, de a-l ține în brațe, de a-l alinta, este prezent măcar o dată în mintea unei femei. Dar oricât de dorit ar fi acest copil pentru o adolescentă, în momentul când rămâne însărcinată și se trezește singură, fără ajutorul celor apropiați ea dorește să nu meargă mai departe. Ori, așa ceva este firesc datorită sentimentului de teamă de viitor, datorită lipsei de experiență, neîncredere în propriile forțe și capacități. Odată ce se instalează sarcina și cu atât mai mult când adolescenta află că este însărcinată, ea devine mai sensibilă și în același timp mai nesigură.
Din perspectivă psihologică pot apărea diferite forme ale dezechilibrului psihic. Cea mai întâlnită este depresia, care, dacă nu este identificată și tratată, poate conduce la suicid în cazul mamei sau la pruncucidere de îndată ce copilul se va naște; acest lucru, deoarece tânăra mamă poate vedea în copil sursa tuturor nenorocirilor (abandonul școlii, conflicte cu familia, cu tatăl copilului, își poate vedea viitorul mărginit).
Din perspectivă emoțională, sarcina determină conflicte la nivel intrapersonal generat de temerile tinerei mame de a rămâne singură, fără sprijinul familiei, de a nu fi în stare să crească singură copilul în condiții normale, de a avvea un copil cu deficiențe și interpersonal în relația cu familia, colegii, prietenii, etc.
Din perspectivă socială, sarcina are efecte publice din momentul când este vizibilă. Atunci ea este discutată și judecată de membrii familiei, de colegi, vecini. Aceste discuții directe sau din „umbră” pot crea o stare de neliniște pentru tânăra mamă care va dori să stea numai ascunsă să nu o vadă nimeni. În acest moment informarea și consilierea mamei sunt cele mai indicate. Mama va fi informată cu privire la caracteristicile unei sarcini, responsabilitatea gravidei în legătură cu sarcina și copilul, resursele comunitare, precum și asupra masurilor de protecție socială, cum ar fi drepturile legale și bănești care revin mamei sau copilului.
II.3.2. Aspecte fizice și psihice ale mamei după naștere
După naștere poate apărea sentimentul de ușurare, de eliberare, dar imediat el poate fi înlocuit cel de frică și nesiguranță, în mintea mamei apărând multiple întrebări: ce voi face cu copilul, unde vom merge , oare e sănătos, voi avea probleme cu el pe viitor? Consilierul în colaborare cu asistentul social și cu medicul, cu psihologul are sarcina dea discuta cu tânăra mamă despre toate modificările fizice și psihice care intervin.
În zilele și săptămânile de după naștere, adolescenta poate manifesta următoarele stări emoționale sau fizice: insomnii, plâns, nervozitate, respingere, inhibare; semne specifice sindromului postnatal.
Sindromul postnatal are următoarele stări de manifestare: tristețea postnatală, depresia postnatală și psihoza postnatală.
Tristețea postnatală reprezintă forma cea mai ușoară, dar și cea mai frecventă. Caracteristicile tristeții sunt: plâns, iritabilitate, oboseală, lipsa poftei de mâncare și schimbări bruște ale stărilor emoționale; aceste manifestări apar in primele zile după naștere și pot dura câteva săptămâni.
Modalitățile cele mai indicate pentru depășirea acestei stări sunt reprezentate de plimbările în aer liber, alimentație sănătoasă, atenție mai mare acordată îngrijirii.
Specialiștii au identificat următorii factori declanșatori: scăderea bruscă a producerii progesteronului (hormon specific feminin a cărui cantitate este mai mare în perioada sarcinii și care induce o stare de seninătate și liniște), hipocalcemie în timpul sarcinii, stresul generat de instalarea noului statut, cel de mamă la o vârstă foarte mică, responsabilitățile impuse de noul rol asumat sau nu.
Depresia postnatală se instalează la mamele care nu pot trece peste prima fază, cea a tristeții și se manifestă prin tulburări mai severe, cum ar fi: insomnie, disperare, schimbări ale apetitului, incapacitate de concentrare, sentimente de respingere, neajutorare, disperare.
Depresia se instalează pe parcursul primului an de viață al copilului și poate dura tot un an. Ca factori declanșatori sunt: lipsa unei locuințe sigure pentru mamă și copil, conflictele intra și interpersonale.
Ca modalitate de intervenție, este identificarea unei persoane de încredere ca re să fie în permanență alături de mămică să o încurajeze. La început această persoană poate fi consilierul, asistentul social, dar poate fi identificată și o persoană din cadrul familiei, dintre prieteni.
Psihoza postnatală este întâlnită foarte rar și se consideră că apare la mamele care au avut anterior sau manifestă predispoziții pentru boli psihice. Când o mamă este afectată de această psihoză, ea pierde legătura cu realitatea, este foarte deprimată și prezintă manifestări delirante, halucinogene.
Pentru mamele afectate de psihoza postnatală este recomandat tratamentul psihiatric. Ea poate fi un pericol pentru viața copilului.
CAPITOLUL III
III. PROTECȚIA SOCIALĂ A MAMELOR ADOLESCENTE
III.1. Servicii și prestații sociale acordate mamelor adolescente
Problematica ridicată de mamele adolescente este relativ recentă luând amploare după anii 1990. În societatea tradițională, femeile care aveau copii în afara căsătoriei erau stigmatizate și chiar excluse din comunitate. Astăzi comunitatea acceptă mai ușor „copiii din flori”, părinții adolescentelor acordând sprijin pentru creșterea și îngrijirea copiilor.
În prezent exisă numeroase politici sociale privind protecția familiei aflată în dificultate în general și protecția copilului în special, dar politici speciale privind protecția familiilor monoparentale sunt slab reprezentate.
Serviciile de prevenire a abandonului copiilor acționează la nivel primar încercând să mențină copilul în familie. Costurile acestor servicii este relativ redus, deoarece ele presupun doar stabilirea legăturii mamei cu copilul, sau a mamei cu familia de origine. Forma de intervenție în acest caz o constituie consilierea, pentru care am rezervat un subcapitol special în această lucrare.
III.1.1 Prestații și servicii sociale acordate de instituțiile publice
III.1.1.1 Servicii acordate de instituțiile publice
Centrul maternal „este un serviciu de protecție materno-infantila de tip rezidențial care asigură dreptul fiecărui copilul de a-și păstra relațiile familiale”. Aceasta se realizează oferind mamei în dificultate ( care se confruntă cu dificultăți de natură materială, socială, profesională sau relațională) suportul necesar pentru ca ea să-și asume exercitarea drepturilor si îndatoririlor ce-i revin față de copil.
Este important de subliniat faptul că prin protecția în centrul maternal se acordă mamei o șansă de acomodare, de cunoaștere și de consolidare a atașamentului față de propriul copil – asigurându-se condiții de prevenire a instituționalizării copilului.
Pentru pregătirea reintegrării familiale centrul maternal nu lucrează numai cu mama și cu copilul cărora le acordă găzduire și asistență de specialitate, ci și cu tatăl, cu alți membri ai familiei lărgite (bunici, frați, etc) -putem afirma ca beneficiarul serviciilor oferite de centrul maternal este familia în dificultate, care este ajutată să-și (re)construiască legăturile fundamentale și să ofere copilului cadrul ideal de creștere și dezvoltare.
Centrul maternal asigură pentru beneficiarii săi : primire și găzduire și asistență de specialitate. Dintre atribuțiile acestei instituții enumerăm: evaluarea complexă a situației mamei și a relațiilor copil- mamă, îngrijire, consiliere, educație, orientare, precum și alte demersuri adecvate pentru reintegrarea socială a cuplului mamă- copil.
Pe perioada cât stă internată în centru mama adolescentă nu primește alocația de monoparentalitate și nici copilul alocația de stat.
Asistența maternală. Îngrijirea familială temporară este mijloc de acțiune al politicii sociale, cea mai bună alternativă față de plasamentul în instituții și oferă copiilor separați de propria lor familie, îngrijire într-un climat familial, în scopul de a răspunde nevoilor lor fizice, psihologice și sociale.
În tot acest timp cât copilul se află în îngrijire mama are posibilitatea de a-și continua studiile, are timp pentru a-și căta un loc de muncă.
III.1.1.2. Prestații sociale oferite de instituțiile publice
Alocația de susținere pentru familiile monoparentale. Conform acestei legi familiile monoparentale cu un singur copil primesc 48 RON, cele cu doi copii 56 RON, familiile monoparentale cu trei copii primesc 64 RON, iar cele cu patru sau mai mulți copii, 72 RON. „Beneficiază de alocație de susținere familiile formate din persoană singură și copii în vârstă de până la 18 ani aflați în întreținere și care locuiesc împreună cu aceasta, denumite familii monoparentale”.
Indemnizația de naștere se acordă la cerere, o singură dată, pentru fiecare dintre primii patru copii născuți vii. Începând cu ianuarie 2006, cuantumul indemnizației este de 195 RON.
Ajutorul social. Beneficiază de reglementările prezentei legi familiile sau persoanele singure. Nivelul lunar al venitului minim garantat este de:
a) 1.134.000 lei pentru familiile formate din 2 persoane;
b) 1.575.000 lei pentru familiile formate din 3 persoane;
c) 1.953.000 lei pentru familiile formate din 4 persoane;
d) 2.331.000 lei pentru familiile formate din 5 persoane;
e) cate 157.500 lei pentru fiecare alta persoana peste numărul de 5 persoane, care face parte din familie, în condițiile prezentei legi.
Masa oferită de cantinele de ajutor social. Pot beneficia de serviciile cantinelor de ajutor social persoanele care beneficiază de ajutor social, și oricare persoană care temporar nu realizează venituri.
Cantinele prestează următoarele servicii (art. 3, alin. a și b) :
Pregătirea și servirea a două mese , zilnic, de persoană, prânzul și cina, în limita alocației de hrană;
Aprovizionarea contra-cost, de la sediul cantinei cu produse agroalimentare de bază, la prețul la care au fost achiziționate;
III.1.2 Prestațiile și serviciile sociale oferite de instituțiile private
Bun venit, Bebelușule! Este un program de susținere a familiilor care experimentează venirea pe lume a unui nou membru. Acest program inițiat de Organizația Holt își propune să contribuie la creșterea capacității părinților sau a mamelor singure de a asigura condiții optime de dezvoltarea copilului și la diminuarea factorilor care generează stres în îndeplinirea rolului de părinte.
Derularea programului începe prin vizitarea mamelor în maternitate ți oferirea unui cadou ce cuprinde: broșuri și materiale informative despre creșterea, îngrijirea și dezvoltarea copilului, hăinuțe pentru copil, obiecte de igienă pentru copil, o felicitare si o geantă concepută special pentru transportarea lucrurilor unui nou-născut.
Cum sa devenim părinți mai buni! Este un program inițiat de Organizația Holt și are ca scop dezvoltarea abilităților părintești. Educația părinților este necesară atât pentru creșterea și educarea copiilor, cât și pentru dezvoltare și emancipare socială a persoanei. Astfel, în cadrul acestui program tânăra mamă este valorizată ca și individ și se pune în evidență că a te cunoaște pe tine însuți și a te îngriji te face să te simți confortabil și poți în acest fel acorda atenția și importanța necesare dezvoltării armonioase a copilului.
Cursurile pentru părinți se desfășoară pe parcursul a 11 întâlniri, fiecare sesiune având o perioadă de lucru de aproximativ două ore și jumătate. În cadrul fiecărei întâlniri există un timp disponibil pentru ca părinții să-și împărtășească punctele lor forte și să înceapă construirea unui sistem de sprijin între ei înșiși. Se recomandă un număr de 10 până la 15 persoane pentru un grup, astfel încât părinții sa aibă posibilitatea de a participa activ.
Cele 11 sesiuni ale programului „Cum să devenim părinți mai buni” au o desfășurare secvențială. Există șapte teme propuse de organizator, teme cu caracter general și care interesează pe toți membri grupului. Restul temelor sunt propuse de către participanți. Cele șapte teme obligatorii sunt: „pregătirile- cum să începi, îngrijirea- să avem grijă de noi înșine, înțelegerea stresului și a furiei, comunicarea, dezvoltarea copilului: noțiuni de bază, disciplina și ne luăm la revedere”.
III. 2. Consilierea- ca formă de intervenție în asistența socială a mamelor adolescente
III.2.1. Consilierea individuală
Consilierea individuală constă în relația profesională realizată între consilier și un individ. Procesul se va desfășura pe baza abordării alese de către specialist, considerată a fi cea mai potrivită pentru clientul respectiv. Pentru consilierii aflați la început de carieră este indicat să utilizeze o singură teorie și pe parcurs, când dobândesc experiența sa utilizeze elemente din mai multe teorii. În acest fel se va realiza o muncă de calitate cu succese și realizări pentru ambele părți.
Apariția sarcinii la adolescente poate declanșa o situație de criză pentru tânăra fată. Intervenția trebuie să fie de scurtă durată, de maxim 6-8 săptămâni. Clientul trebuie urmărit în toate cele 5 etape ale crizei. Consilierul trebuie să cunoască foarte bine caracteristicile fiecărei etape ale crizei pentru a ști când să intervină eficient, pentru a ști când clientul prezintă receptivitate optimă la sprijinul acordat.
Etapele crizei sunt următoarele: șocul, negarea, mania, negocierea și adaptarea.
Șocul este evenimentul neprevăzut, apariția sarcinii, care poate determina prăbușirea mecanismelor de apărare pe care clientul le avea înainte de declanșarea crizei. Consilierul nu poate decât să asculte clientul, dar și acest lucru este dificil de realizat, deoarece clientul este reticent în exprimarea sentimentelor. Specialistul trebuie să creeze o atmosferă relaxantă și de încredere astfel încât tânăra mamă să se simtă în siguranță.
Negarea reprezintă prima încercare de depășire a stării de șoc: „nu poate fi adevărat…”, „nu poate să mi se întâmple mie…”, sunt afirmații frecvent întâlnite la adolescentele mame. Consilierul în această etapă contribuie la conștientizarea de către client a problemei și implicit la asumarea responsabilităților aferente.
Mania este etapa în care clientul își exprimă emoțiile, își exprimă sentimentele de furie, de nemulțumire. Dacă relația de încredere dintre consilier și client s-a realizat, acesta din urmă se simte în siguranță și își poate exprima sentimentele. În acest fel, tânăra mamă se eliberează de tensiunile acumulate până în acel moment, fiind mai receptivă pe viitor la sprijinul consilierului.
Negocierea reprezintă momentul când sunt analizate costurile și beneficiile situației de criză. Sprijinul acordat de asistentul social este crucial în această etapă. Acum sunt analizate punctele tari care sunt necesare depășirii situației și punctele slabe care împiedică bunul mers al intervenției. Tot acum sunt identificate resursele de care dispune adolescenta, sunt alcătuite obiectivele, iar pe baza acestora este alcătuit planul de lucru.
Adaptarea reprezintă ultima etapă a crizei și presupune depășirea acesteia. În cazul mamelor adolescente adaptarea presupune păstrarea sarcinii și aducerea pe lume a copilului. „În cadrul acestei ultime etape clientul demonstrează asimilarea unor abilități care, interiorizate, îl vor ajuta în eventualele crize viitoare.
Nivelul la care
persoana face față nivel superior
același nivel
șocul nivel inferior
adaptarea
negarea
negocierea
mania
faza preliminară faza următoare
crize faza crizei crizei
Fig. 1 Fazele și etepele unei situații de criză
La începutul procesului de consiliere sarcina consilierului este de a ajuta clientul să-și definească problema, iar dacă sunt descoperite mai multe probleme sa le grupeze în funcție de importanța lor. Odată definită problema, asistentul social are datoria de a sprijini tânăra mamă în a găsi metode de rezolvare a problemelor, care presupune căutarea și identificarea resurselor personale, precum și obstacolele care intervin în realizarea intervenției: lipsa resurselor financiare, lipsa locuinței, absența sprijinului familial, teama de necunoscut.
Următoarea etapă constă în alcătuirea unui plan de lucru care să cuprindă obiectivele intervenției, obiective care constituie de fapt rezultatele la care se dorește să se ajungă, precum și sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească clientul.
După alcătuirea planului, clientul va realiza sarcinile prevăzute, iar asistentul social are datoria de a supraveghea modul de îndeplinire a sarcinilor. De asemenea, consilierul acordă informații și indicații suplimentare dacă este nevoie.
Urmează ultima etapă, evaluarea, care presupune analizarea de către consilier împreună cu clientul a rezultatelor obținute, adică, dacă obiectivele au fost îndeplinite. Dacă, tânăra mamă este mulțumită există certitudinea că ea se va descurca de acum încolo fără să mai apeleze la serviciile de consiliere.
Relația interpersonală în consilierea individuală diferă în funcție de abordarea utilizată. Astfel: „în abordarea psihanalitică relația este ca și cum consilierul reprezintă persoană cu o semnificație deosebită din trecutul clientului, în abordarea umanistă relația este accentuată în prezent, iar în abordarea comportamentalistă relația este privită ca una reală, axată pe prezent, și care conduce la realizare cu o mai mare ușurință a sarcinilor”.
Abilități eficiente ale consilierului în procesul de consiliere: consilierul trebuie să fie conștient că propriul său comportament (ținută, vestimentație, limbaj verbal și nonverbal) poate afecta relația profesională; consilierul trebuie să dea dovadă de înțelegere manifestând empatie față de clienți; consilierul asigură confidențialitatea informațiilor furnizate de client; asistentul social va oferi informații corecte privind modul în care poate acorda sprijin; asistentul social își va adapta limbajul și vocabularul în funcție de client și nivelul acestuia de înțelegere, de asemenea, tonalitatea vocii va exprima deschidere, căldură și înțelegere; consilierul va elimina etichetarea și judecarea clientului în ceea ce privește situația în care se află, se va elimina orice discriminare, indiferent de sex, vârstă, naționalitate, etnie, religie, stare materială, nivel de educație; consilierul trebuie să-și dezvolte abilitățile de ascultare.
În cazul consilierii individuale acordată adolescentelor însărcinate se pot utiliza următoarele abordări:
Abordarea psihanalitică reprezentată de S. Freud și Alfred Adler. Teoria lui A. Adler în consiliere „acordă importanță sentimentelor subiective, în locul factorilor biologici, în construirea forțelor motivaționale ale vieții”. Atunci când consilierul alege această teorie, el ajută clientul „să dezvolte un stil de viață sănătos, să își cultive interesele sociale”. Rolul consilierului este acela de diagnostician, de profesor și analizează motivele pentru care o persoană acționează în acel mod, se comportă în acel fel; totodată, consilierul adlerian „este directiv în formularea temei pentru acasă, ca și cum clientul ar fi persoana care se vrea a fi”. Prin intermediul acestei abordări consilierul analizează modelele familiale și modul cum acestea influențează viața și comportamentul actual al adolescentelor.
Abordarea centrată pe client atribuită lui Carl Roger „pornește de la ideea că oamenii au o motivație înnăscută de a crește și de a-și dezvolta propriile capacități. Pentru a se afla într-o stare sănătoasă, individul are nevoie de atenție pozitivă: de iubire, căldură, grijă, respect și acceptare”. Rolul consilierului în acest caz este de a crea o atmosferă caldă, primitoare în care adolescenta să se simtă în siguranță, iar consilierul să poată explora în liniște aspectele, problemele clientului. „Consilierul este conștient de limbajul verbal și nonverbal al clientului și oferă feed-back asupra celor observate”. Această teorie nu va putea fi utilizată la începutul procesului de consiliere deoarece la client predomină gândurile negative privind viața în general și sarcina în special; de asemenea, această abordare nu se focalizează asupra problemei, ci a clientului ca persoană.
Abordarea cognitiv comportamentală implică ajutorarea mamelor adolescente în rezolvarea problemelor specifice, legate de comportament. Prin intermediul acestei teorii, consilierul sprijină clienta în renunțarea la comportamentele distructive (cum ar fi pedepsirea propriei persoane prin renunțarea la mâncare) și învățarea unor comportamente adecvate (în special comportamente privind îngrijirea corectă a copilului). În cadrul ședințelor de consiliere, consilierul trebuie să exploreze și să identifice acele comportamente ineficiente și să o determine pe tânăra mamă să renunțe la ele. „În vreme ce clientul învață, dezvață sau reînvață modalități comportamentale specifice, consilierul acționează ca profesor, consultant, persoană de sprijin”.
Abordarea rațional emotivă promovată de Albert Ellis „susține că oamenii sunt în aceeași măsură raționali și iraționali, sensibili și insensibili, iar această dualitate este inerentă biologic și se perpetuează în absența învățării unor noi moduri de gândire pozitive”. Rolul clientului potrivit acestei abordări constă în evaluarea gândirii clientului și identificarea gândurilor iraționale, distructive, cum ar fi: „numai mie mi se putea întâmpla…”
III.2.2. Consilierea în grup
Consilierea în grup este o „metodă de lucru în asistența socială, prin care se urmărește sprijinirea indivizilor pentru a-și îmbunătăți funcționarea socială, pentru a face față mai bine problemelor personale, familiale și comunitare, prin intermediul experiențelor de grup”. Consilierea în grup oferă posibilitatea clienților de a explora problemele, de a exprima sentimentele și preocupările altor persoane asemenea lor, mamele adolescente află prin intermediul acestui tip de consiliere că mai sunt și altele în aceeași situație, fapt care conduce la o acceptare mai ușoară a gravidității și a copilului. Deoarece clienții își împărtășesc experiențele unii altora se creează un cadru propice „dezvoltării unui nivel înalt al încrederii, al aproprierii între membrii grupului”.
Dezvoltarea abilităților de comunicare interumană și de ascultare activă, învățarea unor comportamente noi se realizează cu succes în cadrul consilierii de grup. În timp ce un membru al grupului își expune problema, ceilalți ascultă și propun soluții fie din proprie experiență, fie din cadrul experiențelor altor persoane apropriate.
În cadrul consilierii de grup rolul consilierului nu mai este unul crucial. El trbuie:
Să răspundă empatic fiecărei persoane participante, în timp ce este atent la comportamentul celorlalți
Să observe dinamica grupului
Să aibă abilitățile necesare analizei interacțiunilor din grup
Să dea dovadă de încredere în competențele sale
Să ofere informații privind comunicarea eficientă sau disfuncțională
Să se asigure că fiecare își exprimă corect sentimentele personale și că solicită răspuns de la ceilalți membri, fie că este negativ, fie că este pozitiv
Formarea grupului reprezintă unul dintre rolurile esențiale ale consilierii care avea de urmărit pașii:
Prezentarea procesului de consiliere în grup reprezintă descrierea procesului de consiliere pentru viitorii membri, cuprinzând așteptările clienților și ale consilierilor de la proces ce se va desfășura. Pe parcursul descrierii, consilierul precizează ce anume se întâmplă la o sesiune de consiliere în grup și beneficiile participării.
Interviul de admitere sprijină consilierul în selectarea clienților. Una dintre funcțiile interviului de admitere o constituie angajarea, din partea posibililor clienți, de a discuta deschis despre orice preocupare identificată.
Căutarea și selectarea membrilor grupului presupune lucrul consilierului asupra componenței și structurii grupului luând în considerare elemente precum: vârsta, sexul, personalitatea participanților, dimensiunea, frecvența și durata întâlnirilor, gradul de deschidere al grupului, și modalitatea implicării – voluntară sau impusă.
Dimensiunea grupului va fi diferită în funcție de vârsta clienților, așteptările acestora și personalitatea membrilor grupului. Ideal, un grup de consiliere are între 6 și 8 participanți.
Stadiile procesului de grup constau în: „implicarea în grup, tranziția, munca în grup și încheierea”.
Implicarea în grup presupune explorarea ideilor și sentimentelor precedate de clarificarea scopurilor și obiectivelor clienților.
Tranziția este caracterizată prin tensiunile și rezistențele din partea membrilor grupului care încep prin a experimenta atitudini ambivalente față de lider și față de ceilalți participanți.
Munca în grup este faza care durează cel mai mult și presupune rezolvarea problemelor conform etapelor prezentate în continuare. Individul manifestă sentimente de apartenență la acel grup și acționează conform scopurilor și regulilor stabilite.
Încheierea presupune terminarea procesului de consiliere. Consilierul în calitatea de lider are datoria în această etapă de a analiza gradul de mulțumire a membrilor grupului vis-a-vis de participarea la grup, precum și analizarea planurilor de viitor ale participanților.
Etapele modelului de rezolvare a problemelor din cadrul grupului:
Definirea problemei. Consilierul împreună cu membrii grupului definesc problema, se concentrează asupra acesteia în vederea clarificării ei și recunoașterea diferitelor implicații; la finalul discuțiilor problema ar trebui să fie definită printr-o propoziție sau frază.
Istoricul problemei schimbă sau nu modul de definire al acesteia. Această etapă implică analiza problemei: de cât timp persistă problema, care sunt cauzele care au determinat apariția ei, consecințele.
Soluțiile alternative au în vedere obținerea cât mai multor alternative de la membrii grupului, soluții obținute cu succes prin intermediul brainstorming-ului.
Evaluarea avantajelor și dezavantajelor fiecărei alternative presupune analizarea aspectelor pozitive și negative, a posibilelor efecte secundare precum și fezabilitatea lor.
Alegerea soluției reprezintă procesul propriu-zis de luare a deciziilor, prin alegerea unei singure alternative.
Planificarea aplicării deciziei luate are în vedere realizarea unui plan detaliat care să cuprindă acțiunile ce trebuie realizate precum și responsabilii pentru fiecare acțiune.
Evaluarea rezultatelor implică întrebări de genul „soluția aplicată a îmbunătățit sau nu situația”, „au fost îndeplinite obiectivele”.
III. 3. Rolul consilierii în acceptarea statutului de mamă și în prevenirea abandonului copiilor
Problemele speciale pe care le pune sarcina în adolescență i-a determinat în anii '60 pe obstetricienii americani să instituie primul program de îngrijire prenatală a tinerelor mame, în vederea găsirii soluțiilor pentru nașterile la vârste atât de tinere. Prin anii '70 s-a demonstrat că sarcina la adolescente este în primul rând o problemă socială cu consecințe medicale. Riscurile obstetricale sunt date de sărăcie, nutriție inadecvată, îngrijire deficitară înainte și în timpul sarcinii. Acești factori de risc au fost studiați de Mc Anarney în 1987, fiind enumerați astfel: nutriție săracă, fumat, alcool, abuz de droguri și infecții genitale. În plus, sub 15-16 ani sarcina este complicată și de imaturitatea psihologică a gravidelor. Riscul psihologic al aparițiilor sarcinilor, sentimentul de vinovăție, de rușine față de familie și față de societatea care o culpabilizează pentru viața sexuală nemaritală, pot prejudicia grav sănătatea psihică a adolescentei, care este oricum într-o perioadă dificilă, de întrebări și căutări față de ea însăși și față de societate. Ea se simte amenințată de posibilitatea întreruperii studiilor, de abandonul de către partener, de ruptura cu familia și de dificultățile materiale.
Cei mai mulți autori arată că în adolescență sarcina aduce o creștere a riscului de nașteri premature, nou-născuți hipotrofici, aceste complicații ale sarcinii având explicații controversate: biologice sau sociale. Se pare că la 15-18 ani (“gravida de liceu”) complicațiile sunt atribuite mai ales factorilor sociali, iar sub 15 ani (“gravida de gimnaziu”) mai ales vârstei tinere (vârste biologice).
Mamele cu reacții de respingere și risc de abandon au un comportament deosebit, ușor de identificat. Ele se caracterizează printr-o anumită stânjeneală, nerăbdare, tensiune, depresie, îngrijorare excesivă sau indiferență față de copil. Apare frica de a atinge copilul. Unele mame se tem sa-si vadă copilul, pentru a nu se atașa de el. Apar critici cu privire la înfățișarea sa, nemulțumiri cu privire la momentul când a venit pe lume, gesturi repezite, neliniștite în locul bucuriei și relaxării firești.
Mamele care au tendința de a-si abandona copilul pot fi identificate după comportamentul lor specific. De cele mai multe ori ele nu solicită diverse examinări sau controale medicale înainte de termenul nașterii copilului. În general, abandonează copiii adolescentele cu o situație socială incertă,cu domiciliu neclar.
Mamele adolescente cu risc de abandon sunt cele care trăiesc experiențe negative și care nu dispun de o rețea de o susținere maternă. Uneori, familia tinerei mame poate merge până la excluderea acesteia, neacceptarea ei în familie cu un copil «din flori». Aici, consilierul trebuie sa intervină foarte activ. Pe de o parte, el este singura persoană capabilă să joace rolul de figură maternă de care adolescenta – viitoarea mamă are nevoie pentru a duce cu bine sarcina și pentru a stabili relații afective armonioase cu copilul ei. Pe de altă parte, rolul său se continuă și după ce ea a născut. El trebuie să acționeze alături de asistentul social pentru a asigura o alternativă mamei și nou-născutului: fie convinge familia pentru a o primi acasă împreună cu copilul sau, iar dacă acest lucru nu se poate realiza imediat, ia legătura cu asistentul social al unui centru maternal și face demersurile necesare pentru ca mama să fie primită aici împreună cu copilul său.
Familia reprezintă „unitatea socială constituită din adulți și copii, între care există relație de filiație- naturală ( de sânge) sau socială- indiferent de alte considerente”. Așadar, familia reprezintă pentru un copil mediul cel mai adecvat creșterii și dezvoltării sale, precum și locul oportunitatea prin care copilul pătrunde în viața umană, socială și morală, în viața culturală. În cazul mamelor adolescente ne confruntăm adesea respingerea acestora de a-și asuma responsabilitatea îngrijirii copiilor, soluția imediată a tinerelor mame fiind aceea de a renunța la copil. Încă din primele luni de viață copilul își dezvoltă atașamentul față de mamă, securitatea „acel habitus social care se construiește în practica socială”. Simpla prezență a mamei îl ajută pe copil sa interiorizeze rolul de mamă, relațiile dintre el și mamă, dragostea maternă. Copiii care sunt crescuți fără dragostea maternă, care nu și-au format atașamentul matern sunt pasivi, indiferenți, labili din punct de vedere afectiv, acest lucru deoarece ei nu au o persoană în permanență alături de care să se atașeze, sunt incapabili să exploreze mediul înconjurător.
De aceea, consilierul are rolul de a ajuta tânăra mamă să ia o decizie cu privire la copilul său. Primul pas este acela de a o determina să se comporte firesc cu acesta; este sfătuită să-l alăpteze chiar dacă ea susține că nu dorește nici măcar să-l vadă. I se poate explica folosind cuvinte simple și pe înțelesul ei că, dacă îl alăptează își face bine sieși dar si nou-născutului. Decizia de a părăsi copilul trebuie amânată în primele zile ale lăuziei. De cele mai multe ori, procedând astfel, reușim să trezim la aceste mame sentimentul matern. Adolescenta – lăuza trebuie să capete încredere în personalul specializat din maternitate. Medicul și asistenta medicală sunt cei care veghează pentru ca ea și copilul sau sa fie sănătoși; psihologul si consilierul, asistentul social sunt cei care îi insuflă încredere în sine și sentimentul că nu este singură, că poate cere un sfat, că are cu cine comunica despre temerile și neliniștile sale.
Sarcinile consilierului în prevenirea abandonului copilului de către mamele adolescente sunt următoarele: să restabilească legătura dintre tânăra mamă și familia acesteia, să ofere sprijin emoțional și să încurajeze relația mamă- copil, să ofere informații privind creșterea și educarea copilului (acest lucru se poate realiza eficient prin înscrierea adolescentei într-un grup de consiliere pentru ca ea să învețe aceste noi comportamente), să încurajeze clientul să vorbească despre factorii cauzali ai problemei sale (factorii interni sau externi care au condus la apariția sarcinii), factorii cauzatori de stres, să identifice resursele clientului și modul de activare a acestora.
CAPITOLUL IV
IV. METODOLOGIE
IV. 1. Metodologia calitativă
Apariția sarcinii la adolescente generează stări de neliniște, de anxietate și, uneori de frustrare. Gândurile distructive, negative se întâlnesc la cele mai multe dintre mămici tinere și necăsătorite. De asemenea ele au nevoie să învețe noi comportamente care să le ușureze adaptarea la noul staut de mamă.
Ca metodă de realizare a metodologiei calitative am ales studiul de caz. Această metodă deoarece fiecare adolescentă mamă prezintă caracteristici distincte, modalități specifice de manifestare. De asemenea, este mult mai ușor pentru tinerele mame să stabilească relația de încredere cu o singură persoană- trăim încă într-o societate care mai stigmatizează nașterea unui copil în afara căsătoriei, iar mamelor le este foarte greu să povestească despre acest aspect din viața lor pentru a nu fi jignite și judecate.
Etapele studiului de caz sunt următoarele: identificarea cazului, prezentarea problemei din punctul de vedere al clientului, prezentarea problemei din punctul de vedere al asistentului social, evaluarea inițială (realizată cu ajutorul procedeelor: genograma, harta eco, istoricul social, analiza câmpului de forțe), planificarea intervenției: palnul individual de permanență, planul individual de servicii, intervenția propriu-zisă: consilierea și evaluarea finală (care cuprinde evaluarea serviciilor oferite, evaluarea procesului de ajutor și evaluarea relației consilier-client).
Ca procedeu de realizare a metodei voi utiliza interviul structurat. Prin intermediul interviului se poate urmări atât limbajul verbal cât și cel non-verbal în timp ce se produc.
Instrumentele utilizate în cadrul interviului vor fi: ghidul de interviu, genograma, harta eco, analiza câmpului de forțe.
Ghidul de interviu: interviul se va desfășura pe baza unor întrebări cuprinse în ghidul de interviu, întrbări stabilite înainte. Astfel discuțiile se vor desfășura în cadrul unor dimensiuni dinainte stabilite pentru îndeplinirea obiectivelor propuse la început.
Genograma va fi utilizată pentru a urmări repetabilitatea acestui fenomen de sarcină în adolescență, în cadrul familiei extinse, precum și pentru a vedea modalitatea de rezolvare a problemei- căsătorie ulterioară, abandon sau păstrarea copilului.
Harta eco are în vedere descrierea relațiilor sociale ale adolescentei pentru a găsi potențiali susținători ai tinerei mame. De asemenea, prin intermediul hărții eco se poate identifica și modalitatea de implicare a tinerei mame în viața socială.
Analiza câmpului de forțe presupune identificarea punctelor tari care ajută la sprijinirea rezolvării problemei și a punctelor slabe care reprezintă obstacole în îndeplinirea sarcinilor planificate. Predominanața punctelor tari sugerează existența unei rețele de resurse personale; accentul va cădea pe punctele forte.
În cadrul consilierii voi utiliza abordările cognitiv-comportamentală și cea rațional-emotivă. În cazul abordării cognitiv-comportamentale tehnicile vor fi următoarele: reîntăririle, formarea în etape a comportamentelor și generalizarea.
Reîntăririle reprezintă evenimentele pozitive și negative utilizate pentru a crea posibilitatea repetării unui comportament. Se utilizează când se învață un comportament nou.
Formarea în etape a comportamentului presupune împărțirea unui comportament pe mai multe secvențe pentru a spori eficiența învățării. Secvențele sunt alcătuite de consilier împreună cu clientul și se au în vedere capacitatea acestuia din urmă de a realiza respectivul comportament.
Generalizarea are în vedere extinderea aplicării comportamentului proaspăt învățat și în alt mediu: acasă în cazul în care consilierea se acordă în maternitate sau în Centrul Maternal. Pentru aceasta este nevoie de monotorizarea clientei pentru a putea corecta ce este greșit sau pentru a încuraja repetarea comportamentului respectiv.
Tehnicile specifice abordării rațional-emotive sunt: disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
Disputarea cognitivă presupune adresarea unor întrebări directe tinerei mame pentru a o ajuta să-și identifice și să-și exprime corect gândurile și sentimentele care pot fi iraționale și care conduc la o gândire negativă, distorsionată.
Disputarea imaginară se utilizează pentru a ajuta mama adolescentă să definească o situație ideală, precum și modalitățide a ajunge la acea situație. În acest fel adolescenta va fi încurajată să găsească singură soluții, dar și modalități de rezolvare. Ea va fi ajutată în acest sens să își dea seama că nu este totul imposibil și greu de realizat.
Rezumarea, clarificarea, parafrazarea, încurajarea și ascultarea activă sunt utilizate de către consilier în permanență indiferent de abordarea folosită pentru a ajuta mamele să exploreze situația, să definească problema, să exprime corect emoțiile, să identifice soluțiile și să aleagă decizia cea mai eficientă.
IV.2. Metodologia cantitativă
În lucrarea de față încerc să realizez o statistică privind situația mamelor adolescente care primesc cel puțin o formă de sprijin din partea instituțiilor de Asistență Socială. Cercetarea o voi realiza prin intermediul unui chestionar care cuprinde 13 itemi referitori la starea mamelor înainte și după naștere. Am ales ca modalitate de realizare chestionarul, deoarece informațiile au o relevanță mai mare dacă sunt culese direct de la grupul țintă. Intimitatea este păstrată, adolescenta putând răspunde în liniște fără să fie deranjată de cineva.
Itemii din cadrul chestionarului privesc sentimentele adolescentei când a aflat că este însărcinată, momentul destăinuirii sarcinii (cine a fost prima persoană anunțată), relația cu părinții, cu copilul, precum și date de identificare: vârstă, studii, stare civilă, ocupație.
Eșantionul va fi alcătuit din 50 de mame adolescente cu vârsta sub 20 de ani și care primesc cel puțin o formă de sprijin din partea instituțiilor de Asistență Socială: fundații sau oraganizații neguvernamentele, consiliile locale, Centrul Maternal.
Ipoteze:
Mamele adolescente și-au întrerupt studiile odată cu sarcina și nu le mai continuă
Tatăl copilului nu o sprijină pe tânăra mamă
Tinerele mame provin din familii dezorganizate
Mamele adolescente nu au lucrat înainte de a fi însărcinate
Relațiile conflictuale cu familia de origine sunt prezente la majoritatea mamelor adolescente
Dimensiunile cercetate în prin intermediul chestionarului sunt: starea emoțională (indicatori: sentimentele mamei când a aflat că este însărcinată, persoana pe care a anunțat-o prima dată că este însărcinată), relația cu familia (indicatori: relația cu părinții, cu copilul, cu tatăl copilului), condiția economică (mediul de proveniență, studiile adolescentei și ale părinților, acupația acestora), caracteristici personale (vârstă, stare civilă, religie).
Variabilele pe baza cărora voi realiza interpretarea datelor și evalurea rezultatelor sunt: sentimentele la apariția sarcinii, atitudinea față de copil, atitudinea față de părinți, relația cu tatăl copilului, schimbările survenite în urma sprijinului acordat de instituții, tipul familiei de origine, vârsta, religia, mediul de proveniență, studiile, ocupația înainte și după srcină, starea de sănătatae a copilului.
PARTEA A II-A
I. CHESTIONAR –INTERPRETAREA ȘI EVALUAREA REZULTATELOR
Dimensiunile care care au fost urmărite în cadrul chestionarului sunt: starea emoțională a mamei, relația cu copilul, relația cu tatăl copilului, relația cu părinții, studiile/ocupația adolescentei, serviciile primite, caracteristici generale privind mamele adolescente: vârstă, stare civilă, mediul de proveniență.
Caracteristici generale ale mamelor adolescente. Cercetarea a fost aplicată mamelor tinere cu vârsta cuprinsă între 15 și 20 de ani (deoarece pentru unii specialiști din domeniul dezvoltării umane, adolescența se prelungește până la 25 de ani). Doar 8% sunt căsătorite, acestea având vârsta de 20 de ani, majoritatea provin din mediul urban (aceasta se datorează și faptului că cercetarea s-a realizat în municipiul Iași) –peste 70 %. Cert este că, indiferent de mediul de proveniență, indiferent de starea civilă sarcina crează probleme în rândul adolescentelor.
Fig.1 mediul de proveniență: rural-14, urban-36 Fig. 2stare civlă: căsătorită-4,
necăsătorită-46
Starea emoțională a mamei. Apariția unei sarcini generează diverse sentimente unei mame, indiferent de statut: sarcina presupune confruntarea cu o situație nouă ceea ce înseamnă adaptare, schimbare. La mamele adolescente sarcina apare în momente neașteptate, iar situația de criză se instalează în cele mai multe cazuri. Astfel, sentimentele la aflarea veștii că sunt însărcinate cele mai adesea sunt de frică 40%, vinovăție 26%, rușine; bucuria dea avea un copil s-a întâlnit la puține mame, în special la cele care erau căsătorite în momentul aplicării chestionarului.
Fig.3 Sentimentele mamei la aflarea sarcinii: Bucurie-5, frică-20, rușine-9, vinovăție-13, alte sentimente-3, total-50
Relația cu copilul. Cercetarea a fost efectuată atât asupra tinerele care deja au născut- 34 de mame, dar și asupra celor care sunt încă însărcinate-16 mame. Deși sentimentele de frică predomină, odată ce se naște copilul, mamele manifestă dragoste față de acesta. Doar 8 dintre mame prezintă atitudini de respingere.
Fig. 4 Sentimentele față de copil: Dragoste-26, respingere-8, mame care nu au născut încă-16, total-50
O sarcină sănătoasă depinde foarte mult de vărsta mamei (cu cât este mai tânără mama sau are peste 35 de ani sarcina este considerată cu risc). Adolescentele consideră că vârsta optimă pentru a naște un copil este peste 20 de ani-66%; doar 8% consideră că este bine să ai un copil până la 18 ani; restul de 26 % consideră că poți avea un copil fără probleme între 18 și 20 de ani.
Starea de sănătate a copiilor este foarte bună, în ciuda vârstei fragede a mamelor: astfel, aproape 80% dintre copii sunt sănătoși, iar restul prezintă ușoare tulburări de sănătate, dar acestea sunt generate de greutatea mică la naștere, de creșterea dinților, nu de anumite malformații sau traumatisme.
Fig.5 Vârsta optimă pentru a naște primul copil:
Până la 18 ani-4, între 18 și 20 de ani-13,
peste 20 de ani-33, total-50
Fig. 6 Stare de sănătate copil
Relația cu tatăl copilului.
Ambii parteneri fiind tineri, nu sunt pregătiți pentru a deveni părinți. Adolescentele tind să dezvăluie pentru prima dată sarcina tatălui copilului, cu toate că acesta, în cele mai multe cazuri, nu recunoaște copilul-50%, pentru adolescentele căsătorite nu s-au înregistrat cazuri de abandon familial; totuși, există și situații în care mamele refuză să destăinuie sarcina tatălui-26%. Doar la 10% din cazuri tatăl a recunoscut că este al lui copilul după intervenția specialiștilor: consilieri, asistenți sociali.
În general, adolescentele nu consideră copilul ca pe un motiv de despărțire. De aceea, șocul părăsirii este cu atât mai mare. Sunt puține mame adolescente care mai păstrează legătura cu fostul iubit, iar când aceasta se întâmplă relația este cel mult una de prietenie, în care nu se implică sentimental tatăl.
Fig. 7 Recunoașterea copilului de către tată
Relația cu părinții. A doua categorie de persoane la care adolescentele dezvăluie sarcina sunt părinții acestora-38%. Acest lucru deoarece ele locuiesc în casa părintească și nu prezintă alt sprijin, alte resurse. Cu toate acestea, cele mai multe mame nu se înțeleg cu părinții-22 de mame, iar foarte putine au relații strânse cu ei. Acest lucru, deoarece majoritatea adolescentelor provin din familii dezorganizate (rezultate în urma decesului unuia din părinți; cel rămas recăsătorindu-se sau trăind în concubibaj cu o altă persoană). Intervenția aistentului social se concentrează în primul rând pe stabilizarea emoțională a tinerei mame, dar și pe îmbunătățirea relației cu părinții pentru a-i oferi un loc securizant, sigur, dominat de dragoste.
Fig.8 Relația cu părinții: Rea-22, bună-19, foarte bună-9, total 50
Fig.9 prima persoană care a fost anunțată despre existența sarcinii: Părinți-19, tatăl copilului-20, prietenii-5, alte persoane (sora, bunicii, colegii de muncă, de școală)-6, total-50
Familiile de origine ale adoelscentelor sunt în general încadrate în categoria familiilor cu probleme: sunt familii dezorganizate, părinții consumă băuturi alcoolice, nu au un loc de muncă stabil. S-a constatat că majoritatea mămicilor au un părinte decedat, de regulă părintele cu care se înțelegeau mai bine.
Fig. 10 ocupația pătinților adolescentelor
Studiile și ocupația adolescentelor. Fiind mame la o vârstă fragedă, cele mai multe erau eleve cand au rămas însărcinate- 44%, doar 12% sunt studente. Sarcina determină întreruperea studiilor pe o perioadă de timp; dar cele mai multe ori acestă întrerupere se finalizează cu abandonul școlii ce are ca efecte slujbe cu prestigiu scăzut în viitor, salarii nemotivante, venituri mici.
Cu toate acestea, în urma intervențiilor 9 dintre mame au hotărât să continue studiile. Exită și mame care aveau un loc de muncă în momentul când au rămas însărcinate-10%, meseria cea mai des întâlnită fiind cea de confecționeră; aceste mame provin de la centre de plasament și au fost încadrate în alte programe unde au învățat o meserie
Sarcina în curs de dezvoltare sau vârsta mică a copilului le determină pe tinerele mame să nu constituie o prioritate continuarea studiilor și cu atât mai mult căutarea unui loc de muncă.
Fig. 11 Studii: generala-14, liceul-6, profesionala-9, abandon școlar-12, în curs de finalizare-9, total-50
Fig. 12 locul de muncă al tinerelor mame înainte de a fi însărcinate: Elevă-22, studentă-6, salariată-5, fără loc de muncă-17
Serviciile primite în instituții. Chestionarele au fost aplicate la 17 mame din Centrul Maternal, la 17 mame care beneficiază de serviciile unor fundații sau organizații neguvernamentale și la 16 mame care beneficiază de sericiile biroului de Autoritate Tutelară din cadrul primăriilor. Adolescentele consideră că le sunt de ajutor în special serviciile de consiliere-48%, 22% sunt mulțumite de sprijinul finanaciar (în special pentru mamele care sunt înregistrate la primării pentru a primi alocația de monoparentalitate, dar și mamele din Centrul Maternal sunt mulțumite de alocația primită), iar pentru 30% dintre mame contează sprijinul material: găzduirea, hrana, produsele de igienă pentru copil.
Fig.13 Serviciile utile primite: Materiale-15, sprijin moral-24, sprijin financiar-11, total-50
Serviciile și prestațiile sunt acordate pentru a produce o schimbare. Peste 80% dintre mame văd această schimbare pozitivă: “mă simt bine aici, este cald”, “sunt mai optimistă, am scăpat de complexe, sunt mai disciplinată, am condiții mai bune pentru mine și copil”. Se constată că și mamele privesc schimbarea pentru amândoi, nu numai pentru ele.
Fig. 14 Schimbările care au survenit după primirea sprijinulului din partea instituțiilor.
II. STUDII DE CAZ
STUDIUL DE CAZ T. D.
Identificarea cazului
D. este o adolescentă în vârstă de 20 de ani, are o fetiță în vârstă de o lună și s-a prezentat la Centrul Maternal în urmă cu o lună și jumătate îndrumată de pedagogul căminului unde locuia. Astfel, în urma unei decizii de plasament, tânăra mamă a fost internată în Centrul Maternal cu puțin timp înainte să nască.
Prezentarea problemei așa cum a fost văzută de client
D. o tânără în vârstă de 21 de ani, din județul Vaslui, este studentă în anul doi la Facultatea de chimie. Pe perioada cursurilor adolescenta a locuit într-un cămin, cazare obținută de la facultate. Aici l-a cunoscut pe M. Un tânăr în vârstă de 19 ani, elev în clasa a 12-a la un liceu din apropierea căminului unde locuia ea. În urma unei relații de scurtă durată cu acesta, D. A rămas însărcinată; deși M. Nu a recunoscut copilul (afirmând că „nu este al lui”) D. a decis să-l păstreze. Astfel, în urmă cu o lună a născut o fetiță.
Păstrarea sarcinii și mai târziu nașterea copilului, i-au creat tinerei mame următoarele probleme: întreruperea studiilor- mama a încetat să meargă la cursuri cu puțin timp înainte să nască; lipsa unei locuințe unde să stea împreună cu copilul; absența unor venituri sigure pentru creșterea și îngrijirea copilului;
Prezentarea problemei din perspectiva asistentului social
D. în vârstă de 20 de ani, din județul Vaslui, este studentă în anul doi la Facultatea de chimie. Adolescenta provine dintr-o familie dezorganizată (mama a decedat, iar tatăl trăiește în concubinaj cu o altă persoană), iar în urmă cu o lună a născut o fetiță, copil rezultat în urma unei releții de scurtă durată cu M. un adolescent în vârstă de 19 ani, elev în clasa a 12-a. Relația s-a terminat din momentul în care adolescenta i-a dezvăluit sarcina, în prezent manținând legătura cu el numai telefonic.
Au fost identificate următoarele probleme:
La nivelul statutului social și juridic: copilul s-a născut în afara căsătoriei, iar tatăl nu recunoaște copilul
La nivel școlar: mama a întrerupt studiile cu puțin timp înainte de a naște, iar în prezent nu merge la cursuri deoarece trebuie să stea cu copilul;
Identificarea sistemului clientului (familie, prieteni, colegi)
Tatăl copilului: deși M. nu a recunoscut copilul, acesta menține legătura cu tânăra mamă telefonic;
Tatăl adolescentei: D. locuia în timpul vacanțelor și ori de câte ori pleca în Vaslui la tatăl său. Și acum el este dispus să o primească acasă, dar nu o poate ajuta în creșterea și îngrijirea copilului, el fiind tot timpul plecat la muncă;
Surorile adolescentei: D. mai are trei surori mai mici care o vizitează în centru și cu care se înțelege foarte bine;
Colegii de facultate: au sprijinit-o cât timp a fost însărcinată, iar acum o vizitează în centru;
Bunicii materni: menține legătura cu ei, acești fiind cei care au ajutat-o foarte mult după moartea mamei sale. Acum, deși nu sunt de acord cu acest „copil din flori”, sunt dispuși să o ajute în creșterea lui;
Pedagogul căminului internat: a fost persoana care a sprijinit-o pe D. în timpul sarcinii, a sfătuit-o să apeleze la serviciile oferite de centrul maternal, a încurajat-o să păstreze copilul;
Harta eco
Legenda: Relație puternică în care se implică ambele pătți
Relație în care se implică numai o parte
Relație slabă
Familie monoparentală
Harta eco
6. Genograma
I. Bunici
II. Părinți
III. Copii
IV.Nepoți
Legenda: femeie femeie decedată
bărbat bărbat decedat
familie cu un relatie de familie
copil concubinaj monoparentală
căsătorie
7. Analiza câmpului de forțe
8. Istoric social
Date de identificare
Date de identificare a copilului: Nume și prenume: I, Data și locul nașterii: , Sex: feminin, Vârsta: 1 lună, Religia: ortodoxă, Rangul nașterii: primul, Domiciliul: încă nu este stabilit
Date de identificare a mamei copilului: Nume și prenume: T. D., Religia: ortodoxă, Vârsta: 20 de ani, Rangul nașterii: 1, Ocupația: studentă, Pregătirea profesională: absolventă a liceului, în prezent studentă în anul doi la Facultatea de chimie, Domiciliul: județul Vaslui
Date de identificare a tatălui copilului: Nume și prenume: M., Vârsta: 19 ani, Religie: ortodoxă, Profesia: elev
Date despre părinții adolescentei:
mama tinerei mame este decedată;
tatăl adolescentei: vârstă: 49 de ani, domiciliu: Județul Vaslui, ocupația: strungar, religia: ortodoxă, statut marital: văduv, în prezent trăiește în concubinaj cu o altă persoană
Date despre frații adolescentei: D. mai are trei surori în vârstă de 20, 18, respectiv 17 ani care locuiesc cu tatăl lor și, în prezent, sunt eleve
II. Date privind istoria familiei copilului
Date relevante privind relația părinților: copilul a rezultat în urma unei relații de concubinaj dintre D. și M. Un tânăr de 19 ani. Imediat ce M. a fost anunțat de existența sarcinii, a pus capăt relației. În prezent, tânărul nu recunoaște copilul, afirmând că „nu este al lui”, dar menține legătura cu mama telefonic.
Date relevante despre relațiile relevante dintre membrii familiei lărgite sau de origine a mamei: mama se înțelege bine cu tatăl ei, acesta e dispus să o primească acasă, dar nu o poate ajuta cu creșterea și îngrijirea copilului; de asemenea, D. se înțelege cu surorile ei care o și vizitează în centru. Bunicii materni o ajută și o sprijină foarte mult după moartea mamei sale și sunt de acord să o ajute și la creșterea copilului, pentru ca ea să continue studiile.
Date relevante despre situația economică a familiei: tânăra mamă nu beneficiază de nici un venit în prezent. Tatăl ei este cel care o sprijină financiar pentru terminarea studiilor. Acum D. dispune doar de alocația de rezidență acordată în centru, în valoare de 21 de RON.
Date relevante despre situația locativă a familiei: D. locuiește în județul Vaslui împreună cu tatăl său, concubina acestuia și cele trei surori ale ei. De doi ani de zile adolescenta merge acasă numai în vacanță și foarte puțin în timpul semestrelor.
Apartenența religioasă: adolescenta este de religie ortodoxă, ceea ce presupune efectuarea botezului copilului imediat ce se clarifică situația juridică a acestuia.
Identificarea potențialelor resurse familiale: tatăl adolescentei este dispus să o primească pe aceasta acasă, dar nu o poate ajuta la creșterea și îngrijirea copilului, el fiind mai tot timpul ocupat cu munca sa. Dar, bunicii materni, fiind pensionari, se arată deschiși în a oferi sprijin tinerei mame. Ei sunt dispuși să stea cu copilul astfel încât mama să își poată continua studiile.
III. Evaluare psihologică
Tânăra mamă este foarte atașată de copilul ei, stă majoritatea timpului lângă el, îl îngrijește și aplică cu ușurință comportamentele noi pentru creșterea și îngrijirea copilului. Apariția copilului într-un moment neașteptat, fără o planificare anterioară, nu o împiedică pe adolescentă să renunțe la studii.
De asemenea, adolescenta este normal dezvoltată pentru vârsta ei și nu arată depresii după apariția sarcinii
IV. Traseul educațional / profesional al părinților copilului
Date relevante referitoare la traseul școlar al mamei: mama a terminat liceul în județul Vaslui, iar în urmă cu doi ani a început cursurile universitare la Facultatea de Chimie.
Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului: Până în prezent nu a avut nici un loc de muncă, dorindu-și să lucreze după ce termină facultatea.
Date relevante la traseul școlar al tatălui: tatăl copilului este în prezent în clasa a12-a la un liceu din Iași.
Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului: M. nu a lucrat până acum.
Concluzii și recomandări: sprijinirea mamei să continue studiile; formarea deprinderilor necesare creșterii ți îngrijirii copilului
V. Starea de sănătate a copilului și familiei
Date relevante privind sănătatea copilului: copilul prezintă o stare de sănătate foarte bună. Nu s-au constatat probleme de la naștere și până în prezent.
Date relevante privind starea de sănătate a mamei: sarcina a decurs normal, fără complicații, iar nașterea s-a realizat natural. În prezent mama se simte foarte bine.
VI. Identificarea nevoilor familiei
Cum sunt văzute, relatate de mama copilului: financiare, materiale (o locuință pentru ea și copil), sprijin moral
Identificate de profesioniști: financiare, comunicare, educaționale (atât în ceea ce privește studiile, cât și învățarea unor comportamente privind creșterea și îngrijirea copilului), consiliere.
VII. Propunerea de soluții: recomand consilierea tinerei mame pentru a depăși sentimentul de frică și nesiguranță pentru ea și copil, pentru a căuta și identifica soluția optimă privind continuarea studiilor astfel încât fetița să nu aibă de suferit, sprijin în alcătuira actelor copilului.
9. Evaluarea inițială
– Abordarea problemei principale: problema principală o constituie lipsa unui loc în care tânăra mamă să poată locui cu copilul, astfel încât ea să poată continua studiile, și implicit lipsa unei persoane care să sibă grijă de copil cât timp mama este la cursuri; lipsa veniturilor necesare creșterii și dezvoltării copilului, lipsa cunoștințelor necesare pentru creșterea unui copil. Pe o perioadă de șase luni, mama va sta în centru împreună cu copilul în scopul prevenirii abandonului acestuia, în scopul consolidării atașamentului mamă-copil, precum și pentru ca mama adolescentă să învețe comportamente noi privind creșterea și îngrijirea copilului.
10. Plan Individualizat de Permanență- PIP
Prestații:
II. Servicii
11. Plan individualizat de servicii- PIS
12. Intervenții: propun ca soluție pentru rezolvarea cazului consilierea individuală
RAPORT DE CONSILIERE
Data și locul consilierii: procesul de consiliere s-a desfășurat în perioada martie-aprilie în cadrul Centrului Maternal
Scopul sesiunilor de consiliere:
Stabilirea și menținerea unei relații de încredere cu tânăra mamă
Defnirea problemelor principale și a celor secundare
Identificarea resurselor necesare rezolvării problemei
Identificarea gândurilor iraționale și eliminarea lor
Descrierea sesiunilor de consiliere:
D. s-a prezentat la prima ședință de consiliere foarte speriată și, în același timp foarte reticentă în detalierea problemelor sale. Pentru început am folosit empatia „înțeleg că îți este greu sa vorbești despre ultimile luni din viața ta, despre copil, dar împreună vom reuși să găsim o soluție safisfăcătoare” și încurajările „îmi poți spune mai multe despre copilul tău?”, „așa, și…?”. Spre sfârșitul primei sesiuni de consiliere D. a început să povestească cu o mai mare ușurință despre copilul său, dspre relația cu tatăl copilului, despre facultate și despre colegii săi. Totuși, reticența s-a menținut în exprimarea sentimentelor trecute și prezente și în povestirea despre familia de origine. Singurele informații cu privire la aceste aspecte au fost: „M nu vrea să recunoască că fetița e a lui, eu sunt în anul doi la facultate și am stat în cămin până să vin aici în centru; de când am născut, nu am mai mers la cursuri pentru că trebuie să stau în permanență alături de fetiță; mă simt atât de neajutorată”.
Analizând situația mamei împreună cu ea, prin intermediul tehnicilor generale, parafrazare- „te simți neajutorată”, încurajare- „îhmm”, sau „poți continua”, am reușit să definim problema: prezența gândurilor iraționale- adolescenta consideră copilul ca pe o piedică în continuarea studiilor „copilul are în permanență nevoie de mine, nu pot să mă despart de el ca să plec la cursuri” și lipsa deprinderilor elementare pentru îngrijirea copilului.
Pentru ca mama să conștientizeze prezența gândurilor iraționale și, în același timp să le elimine, am utilizat tehnici specifice abordării rațional-emotive, și anume: disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
Prin intermediul disputării cognitive am explorat problema și sentimentele acesteia. Astfel că, prin intermediul întrebărilor: „de ce trebuie ca tu să crezi că fetița va avea nevoie permanentă de tine?”, „ce te face să crezi că nu îți vei putea continua și finaliza studiile?” tânăra mamă și-a dat seama de gândurile distructive pe care le împărtășea- și-a dat seama că se poate despărți pentru perioade scurte de timp de copil, astfel încât să poată frecventa cursurile- dar în același timp se simțea singură, neajutorată pentru a le modifica- „eu sunt aici la facultate, familia mea este departe”.
Persoanele identificate ca resurse au fost: bunicii materni- care au sprijinit-o și după decesul mamei, colegii de facultate- cu care menține telefonic legătura și care o ajută cu cursurile, frații adolescentei- care o vizitează în centru și tatăl copilului- cu care D menține legătura telefonic.
În cadrul disputării imaginare mămica și-a imaginat următoarea situație ideală, dar în aceleși timp și realizabilă: „aș vrea să am pe cineva cu care să las copilul cât timp eu sunt la cursuri, aș vrea să am pe cineva cu care să vorbesc mereu, căruia să-i spun tot ce am pe suflet, dacă tatăl copilului ar fi mai aproape de mine m-aș simți mult mai bine, nu trebuie neapărat să recunoască legal copilul, aș vrea să simt că este alături de mine, că îi pasă și lui măcar puțin de mine și de copil”. Pentru a ajunge la situația asta ideală D a avut următoarele „teme pentru acasă”: să ia legătura cu bunicii materni pentru a le dezvălui sarcina și pentru a le cere sprijin, să ia legătura cu tatăl copilului pentru a discuta cu el despre cum va decurge relația lor de acum încolo și, de asemenea, să mențină legătura cu colegii de facultate pentru a primi cursurile.
Mămica a luat legătura cu bunicii care au fost de acord să o ajute la creșterea copilului cît timp ea este la facultate, dar cu condiția să răspundă la orice solicitare din partea lor, cu tatăl copilului menține legătura numai telefonic, dar este mulțumită pe moment și pentru atât deoarece discută cu el, iar două colege de facultate o vizitează în centru și aduc cursurile.
Bunicii materni au fost contactați și de noi și au venit în centru unde li s-a explicat situația nepoatei lor și au fost informați cu privire la formalitățile ce trebuie să le realizeze pentru a primi în plasament fetița. Locuința lor este alcătuită din 2 camere, este corespunzător mobilată astfel încât viața copilului nu este pusă în pericol.
Deprinderile pentru creșterea și îngrijirea copilului au fost învățate prin intermediul tehnicilor din cadrul abordării cognitiv comportamentale: reîntăririle, repetarea comportamentului, generalizarea. Astfel, tânăra mămică a învățat cum trebuie să se comporte cu copilul- cum să-l țină în brațe, poziția în timpul somnului-, orarul pentru alăptat și mai târziu pentru administrrarea hranei, modalități de menținere a igienei- orarul pentru îmbăiat, poziția copilului în timpul spălării, modalități de comunicare. D a fost îndrumată să vorbească mult fetița pentru a se consolida atașamentul mamă-copil; dezvoltarea acestor deprinderi s-a realizat și în cadrul consilierii în grup.
Prin urmare, fetița va fi plasată la bunicii mamei (pe durata studiilor acesteia din urmă), iar ea va fi nevoită să o viziteze foarte des pentru a nu pierde legătura, pentru a nu slăbi atașamentul deja format între ele.
13. Limite: în timpul consilierii am întâmpinat următoarele obstacole: lipsa încrederii tinerei mame în specialiști, tendința de a plasa sarcinile specialiștilor, domiciliul mamei este în alt județ.
14. Evaluarea finală:
Evaluarea procesului de ajutor: tânăra mamă a conștientizat gândurile negative și a reușit să le elimine; bunicii adolescentei sunt cei care vor primi în polasament fetița pe perioada studiilor; mama este acum capabilă să aibă grijă de fetiță, deoarece și-a format deprinderile de creștere și îngrijire a copilului.
Evaluarea relației consilier-adolescentă: mama este mulțumită de sprijinul primit, iar relația a fost văzută ca una de prietenie și încredere.
Evaluarea serviciilor oferite de consiliere:
Pentru a realiza acest tip de evaluare s-a utilizat un chestionar. Consilierea a fost serviciul care a ajutat-o cel mai mult, seviciu pe care îl recomandă și la alte persoane.
STUDIU DE CAZ C. R.
Ientificarea cazilui
R. este o adolescentă în vârstă de 19 de ani, este însărcinată în luna a 8-a și, până nu de mult a lucrat ca și confecționeră la firma X. Aici, colegele de muncă au sfatuit-o să apeleze la serviciile oferite de Centrul Maternal pentru a primi găzduire și sprijin în creșterea copilului.
2. Prezentarea problemei din perspectiva clientului
C. R. este în vârstă de 19 de ani, locuiește în județul Iași șă este însărcinată în luna a 8-a. Tânăra l-a cunoscut pe acualul ei concubin de când era în Centrul de Plasament. Au menținut legătura și după ce au părăsit centrul, ambii hotărând să se mute împreună. În urma acestei relații, R. A rămas însărcinată, iar sarcina a generat următoarele probleme:
Absența unei locuințe pentru ea, copil și tatăl copilului
Conflicte cu mama; ea nu voia să o primească acasă înainte să ramână însrcinată
Sentimente de furie și respingere față de familia lărgită
3. Prezentarea problemei din perspectiva asistentului social
C. R este o adolescentă în vârstă de 19 de ani, provine dintr-o familie dezorganizată, și în urmă cu 8 luni a rămas însărcinată, sarcină rezultată în urma unei relații de concubinaj cu tânărul M. în vârstă de 24 de ani. Acesta a locuit împreună cu adolescenta până a venit în centru, recunoaște că este al lui copilul, dar , consideră că nu o să fie în stare să ofere tot ce este nevoie copilului.
Probleme identificate:
La nivel intrapersonal: adolescenta a crescut într-un centru de plasament și are nevoie de multă dragoste și afecțiune din partea celor apropiați, “vreau să am o mamă care să mă iubească; nu am fost alintată.”
La nivelul statutului social: copilul s-a născut în afara căsătoriei
La nivel familial: R. nu se înțelege cu mama ei, aceasta din urmă fiind foarte reticentă cu primirea acasă a cuplului mamă-copil.
5. Harta eco (identificarea sistemului clientului: familia lărgită, prieteni, colegi, instituții)
6. Genograma (identificarea membrilor familiei lărgite)
I. bunici
II. părinți
III. copii
IV. nepoți
Legenda: femeie femeie decedată
relație de concubinaj
bărbat bărbat decedat
căsătorie familie cu un copil
7. Analiza câmpului de forțe (factori bio-psiho-sociali și de mediu care influențează pozitiv sau negativ problema)
8. Istoric social
Date de identificare
Părinții copilului:
Mama: Nume și prenume: C. R, Domiciliu: Județul Iași, Vârsta: 19 ani, Religia: ortodoxă
Tata: Nume și prenume: S. V, Domiciliul:Județul Iași, Vârsta: 24 de ani, Religia: ortodoxă
Copilul: mama este însărcinată în luna a opta
c) Părinții adolescentei: Mama: d-na I., E este în vârstă de 54 de ani, văduvă, locuiește în prezent cu o altă persoană și copilul care a rezultat din relația lor de concubinaj
Tata: tatăl adolescentei este decedat de 7 ani
II. Date privind istoria familiei copilului
a) Date relevante privind relația părinților: cei doi tineri sau cunoscut din Centrul de Plasament, unde au stat foarte mult timp împreună. După plecarea din centru au hotărât să se mai vadă și, pentru că și-au găsit loc de muncă, au decis să se mute împreună. Cei doi se înțeleg destul de bine.
b) Date relevante despre relația în cadrul fratriei:
Surori: R are trei surori în vârstă de 29, 25, repectiv 16 ani. Cea mai mare este căsătorită, iar celelalte două o vizitează des. Nici una nu se înțelege cu mama lor.
c) Date relevante despre relațiile dintre membrii familiei lărgite sau de origine a mamei: cu mama sa tânăra nu se înțelege deloc. Nu poate să înțeleagă motivul pentru care a fost dată la Centru de Plasament, precum nici motivul pentru care nu “o suportă acum” când s-a întors acasă.
Deși e decedat, tânăra vorbește cu respect despre tatăl ei căruia “i s-a făcut milă de ea” și a luat-o acasă de al centru. “eu o respect pe mama; dar sunt supărată că nu mă suportă; vreau să am o mamă care să mă iubească; nu am fost alintată”
d) Date relevante despre situația economică a familiei: tânăra mămică beneficiază de indemnizația de maternitate în valoare de 800 RON, iar veniturile sunt completate de salariul concubinului în valoare de 330 RON.
e) Date relevante despre situația locativă a familiei: deoarece nu este dorită de mama sa, tânăra a plecat la oraș împreună cu prietenul său și, ambii locuiesc în gazdă. Și în prezent ei sunt în căutarea unei locuințe.
f) Identificarea potențialelor resurse familiale: mama adolescentei deși nu o suportă pe R ar putea să o primească acasă, dar cu condiția să sducă unele beneficii casei: să contribuie la aprivizionarea cu alimente, la cheltuielile de întreținere;
h) Concluziile și recomandările asistentului social: propun consilierea adolescentei pentru ca ea să depășească sentimentele de furie pentru mama ei, sprijinirea ei pentru a găsi o locuință pentru ea, copil și tatăl copilului.
IV. Traseul educațional/ profesional al părinților copilului
Date relevante referitoare la traseul școlar al mamei: mama a terminat 8 clase, după care a urmat cursuri de croitorie.
Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului: Până în prezent a lucrat ca și confecționeră la 2 firme din Iași. Acum se află în concediu de maternitate.
Date relevante la traseul școlar al tatălui: tatăl copilului a terminat și el 8 clase, apoi a uramat cursuri de zidar.
Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului: lucrează de patru ani de zile ca zidar la o firmă din Iași.
Concluzii și recomandări: sprijinirea mamei să continue să muncească și după terminarea concediului.
V. Starea de sănătate a copilului și familiei
Date relevante privind sănătatea copilului: copilul prezintă o stare de sănătate foarte bună. Din raportul medicului ginecolog rezultă că fătul se dezvoltă normal.
Date relevante privind starea de sănătate a mamei: sarcina a decurs normal, fără complicații până în prezent, iar mama simte că obosește mai repede, acestea fiind simptome normale.
VI. Identificarea nevoilor familiei
Cum sunt văzute, relatate de mama copilului: financiare, materiale (o locuință pentru ea și copil), sprijin moral
Identificate de profesioniști: financiare, comunicare, educaționale (comprtamentul în timpul sarcinii), consiliere.
VII. Propunerea de soluții: recomand consilierea tinerei mame pentru a depăși sentimentul de frică și neacceptare a mamei sale; discuții cu mama acesteia pentru a vedea modalitățile de sprijin pe care le poate acorda.
9. Plan Individualizat de Permanență- PIP
Prestații:
II. Servicii
11. Plan individualizat de servicii- PIS
III. Intervenții: consilierea adolescentei privind păstrarea copilului și învățarea de noi comportamente privind creșterea și îngrijirea copilului.
RAPORT DE CONSILIERE
Data și locul consilierii: procesul de consiliere s-a desfășurat pe durata a 4 săptămâni, în Centrul Maternal
Scopul consilierii:
Stabilirea și menținerea unei relații de încredere cu tânăra mamă;
Definirea problemei;
Exprimarea corectă a sentimentelor;
Învățarea comportamentelor adecvate în timpul sarcinii;
Descrierea procesului de consiliere:
R s-a arătat de la început foarte deschisă în a povesti despre sarcina sa și despre tatăl copilului cu care menține încă legătura; deși nu este căsătorită, este foarte încântată că va avea un copil căruia să-i ofere toată dragostea, dragoste de care ea nu a avut parte „mama m-a dat de mică la casa de copii; nu m-a iubit niciodată”. La început acestea au fost singurele cuvinte despre familia de origine. Abia în a doua sesiune de consiliere am discutat detaliat despre familia sa. Astfel am constatat că ea și-a iubit tatăl foarte mult, dar el a decedat, iar pentru mamă manifestă sentimente duale, opuse: o urăște și, în același timp o iubește.
Odată formată relația de încredere, R a răspuns provocărilor de a detalia situația sa familială, personală, profesională. Astfel, au fost identificate următoarele probleme: exprimare incorectă a sentimentelor față de mama sa (manifestă atât sentimente de iubire cât și sentimente de respingere) și lipsa unor comportamente adecvate în timpul sarcinii: alimentație, gimnastică, pregătire pentru sarcină.
Încurajând-o să povestească cât mai mult despre mama sa, am observat că R trecea foarte repede de la un sentiment la altul; deși discutam despre alt subiect, revenea cu explicații la relația sa cu mama „la 17 ani mama a vrut să vin acasă de la Centrul de Plasament, dar a vrut acest lucru numai pentru avantaje, pentru bani și ajutoare- eu deja începusem să lucrez de câteva luni. Tata a venit și m-a luat acasă dar la puțin timp mama m-a dat afară din casă; îmi tot repeta că nu sunt fata ei. Dar eu o respect pe mama că am învățat și știu ce înseamnă o mamă; din păcate, ea nu știe- îmi iubesc mama așa cum e ea”. Deoarece copilăria și-a petrecut-o în Centrul de Plasament instabilitatea emoțională este justificată. De aceea ea dorește măcar o persoană în viața sa care să o iubească necondiționat, care să o sprijine și să-i fie alături la bine și la greu. Așa se explică și dragostea deja existentă pentru copilul nenăscut încă.
Disputarea cognitivă a ajutat-o pe tânăra mămică să își exprime sentimentele față de părinți, să le recunoască pe cele negative și pe cele pozitive, să se axeze pe acestea din urmă. Am insistat pe dragostea ei față de mamă și mai puțin pe respingere, astfel încât sentimentele negative au fost diminuate.
Situația ideală spre care tinde mama în viitor și care a fost descrisă în cadrul disputării imaginare este următoarea: „vreau să am pe cineva care să mă alinte și să mă iubească; abia aștept să se nască copilul meu să îl iubesc și să îl alint”. Pentru a ajunge la acest stadiu, R s-a arătat dispusă să discute cu mama sa, cu tatăl copilului și cu prietena sa, șefa de la fostul loc de muncă.
R a contactat-o și pe prietena ei, care, deși supărată că nu mai lucrează la firma ei, a hotărât să uite acest incident și să o sprijine în continuare.
Adolescenta se înțelege foarte bine cu tatăl copilului, au locuit împreună după ce au părăsit Centrul de Plasament, dar el acum este puțin trist deoarece nu au unde locui împreună cu copilul „bani avem destui cu ce să ne descurcăm, dar nu avem o locuință pentru toți trei; eu nu vreau să o părăsesc pe R; sper să găsim cât mai curând o soluție pentru toate lucrurile; și poate ne și căsătorim”.
Deși a avut temeri în legătură cu revederea mamei sale (teama de anu fi respinsă din nou de mama sa a stăpânit-o mai multă vreme), a reușit să o contacteze și să discute cu ea. A fost invitată și la o ședință de consiliere în urma căreia am decis împreună că tânăra mamă, cu copilul și tatăl copilului vor locui la ea până vor găsi o altă locuință „eu îmi iubesc fata, vreau să vină acasă, să locuim toți; eu o primesc acasă cu toto cu copil și cu tot cu soț”.
Astfel că, R va merge împreună cu copilul și cu tatăl copilului acasă la părinți după ce va părăsi centrul, dar va sta acolo până ce își va găsi o locuință- o gazdă unde să poată locui toți trei. Pentru aceasta, R a învățat să-și administreze bugetul în interesul familiei sale și nu în interesul altor membri din cadrul familiei lărgite.
Cu ajutorul tehnicilor specifice abordării cognitiv comportamentale- reîntăririle, repetarea comportamentului, formarea în etape a comportamentului, generalizarea- adolescenta a învățat comportamente specifice în timpul sarcinii: alimentația potrivită, bogată în vitamine și proteine, efectuarea gimnasticii specifice. R a avut ca teme pentru acasă repetarea acestor comportamente. Nu s-au înregistrat probleme în aplicarea comportamentelor învățate. De asemenea, mămica a fost informată și cu privire la momentul sarcinii: frica de acest moment care este absolut normală.
Tehnici utilizate: rezumarea, parafrazarea, încurajarea, empatia, ascultarea ativă, generalizarea, formarea în etape a comportamentului, reîntăririle, disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
13. Limite: în timpul consilierii am întâmpinat următoarele obstacole: lipsa încrederii tinerei mame în specialiști, tendința de a plasa sarcinile specialiștilor, nesiguranța mamei în privința sentimentelor.
14. Evaluarea finală:
Evaluarea procesului de ajutor: tânăra mamă a conștientizat gândurile negative și a reușit să le elimine; mama adolescentei este cea care o va primi acasă pe tânăra mamă împreună cu fetița. Mama este capabilă să îngrijească un copil, iar în privința bugetului personal a fost informată cum să-l utilizeze.
Evaluarea relației consilier-adolescentă: mama este mulțumită de sprijinul primit, iar relația a fost văzută ca una de prietenie și încredere.
Evaluarea serviciilor oferite de consiliere:
Pentru a realiza acest tip de evaluare s-a utilizat un chestionar. Consilierea a fost serviciul care a ajutat-o cel mai mult, seviciu pe care îl recomandă și la alte persoane.
STUDIU DE CAZ C. L.
Identificarea cazului
C. L. este o adolescentă în vârstă de 17 ani a apelat la medical de familie de la dispensarul comunei F. pentru a cere sfaturi în legătură cu sarcina sa în vârstă de 4 luni. Medical a îndrumat-o pe adolescentă să apeleze la asistentul social din cadrul primăriei pentru a beneficia de consiliere și sprijin. Astfel, tânăra s-a prezentat la cabinetul de asistență socială, iar cazul a fost luat în evidență.
2. Prezentarea problemei așa cum a fost văzută de client
C. L. este o adolescentă în vârstă de 17 ani și, în urmă cu patru luni a rămas însărcinată, sarcină rezultată în urma unei relații de aproape un an cu tânărul D. C. în vârstă de 19 ani; în prezent, tânărul este plecat în străinătate să muncească.
Această sarcină a fost planificată de ambii parteneri, deoarece cred ei că parinții băiatului nu se vor mai împotrivi relației lor (ei se împotrivesc din cauza apertenenței religioase diferite, adolescenta fiind ortodoxă, iar tânărul aparținând sectei “Martorii lui Iehova”).
C. L. a rămas singură să facă față problemelor create de sarcina sa: probleme în familie, teama generată de sarcină, tristețea provocată de plecarea prietenului său în străinătate. Deși acesta o sună în continuare, ea este speriată de reacția pe care o vor avea părinții ei când o să afle de sarcină.
Să plece în Italia este imposibil în prezent, iar cât mai curând ea trebuie să dezvăluie sarcina părinților, deoarece nu dispune de venituri pentru a crește copilul, precum nici o locuință unde să stea cu acesta.
Aceste sunt principalele motive pentru care adoleacenta C. L. a apelat la serviciile de asistență socială din cadrul primăriei.
Prezentarea problemei din perspectiva asistentului social
C. L este o adolescentă în vârstă de 17 ani, provine dintr-o familie legal constituită și în urmă cu patru luni a rămas însărcinată pentru a-i determina pe părinții băiatului cu care a avut o relație de aproximativ un an, să accepte relația lor (ei nu sunt de accord cu această relație din cauza apartenenței religioase diferite).
Deși a fost planificată, sarcina a creat tinerei mame următoarele probleme:
La nivel intrapersonal: – C. L. se confrună cu sentimente de rușine și frică față de părinți, cu sentimente de neputință deoarece trebuie să se confrunte singură cu dezvăluirea sarcinii părinților, prietenul său fiind plecat în străinătate să muncească.
La nivel profesional: – adolescenta se află în imposibilitatea de a mai lucra (de a broda alături de mama sa), deoarece sarcina avansează, iar mai târziu, copilul și lipsa studiilor (tânăra a abandonat școala încă din clasa a 7-a) o vor împiedica să își caute/găsească un loc de muncă.
La nivel familial: – tânăra mămică are probleme în ceea ce privește comunicarea în cadrul familiei, dearece de la apariția sarcinii ea este mai retrasă, nu mai discută cu mama și cu sora sa ca în trecut.
Identificarea sistemului clientului (familia lărgită, prieteni, colegi)
Bunica maternă: imediat ce a abandonat școala în clasa a 7-a, C. L. a locuit o perioadă la bunica sa maternă, pentru a nu fi nevoită să facă față „bârfelor din sat”. Ea este foarte bătrână și nu poate să o ajute pe mamă decât cu sfaturi în creșterea copilului.
Prieteni: tânăra mamă are o prietenă foarte bună cu care merge la plimbare în timpul liber, căreia îi povestește tot ceea ce face; dar despre sarcină nu i-a zis încă nimic ca să nu fie judecată și marginalizată.
Veri: are mulți veri, dar dintre ei menține legătura numai cu un văr și o verișoară. El este asistent medical la dispensarul din comună, iar ea a fost colega de clasă. Fiind de aceeași vârstă, merg la plimbare împreună și se întâlnesc foarte des pentru a povesti una cu cealaltă.
5. Harta eco
Legenda:
Relație
puternică, în care se
implică ambele părți
Relație în care se implică
numai o parte
6. Genograma
Legenda: femeie
bărbat femeie decedată
bărbat decedat
relație de concubinaj
căsătorie familie cu un copil
7. Analiza câmpului de forțe
8. Istoric social
I. Date de identificare
Date de identificare a copilului: mama este însărcinată în luna a patra și nu prezintă complicații.
Date de identificare a mamei copilului: Nume și prenume: D., Religia: ortodoxă, Vârsta: 17 de ani, Rangul nașterii:2, Ocupația: nu lucrează, Domiciliul: județul Suceava
Date de identificare a tatălui copilului: Nume și prenume: D.C. , Vârsta: 19 ani, Religie: ortodoxă, Domiciliul: județul Suceava
D. C. este plecat în străinătate să muncească, dar i-a promis tinerei mame că o va sprijini financiar pentru creșterea copilului. Până în prezent a trimis o sumă mică de bani, dar promite că imediat ce va câștiga mai bine, va trimite mai mulți bani. De asemenea, el o sună foarte des și vorbesc la telefon.
Date despre părinții adolescenței:
mama adolescentei : vârstă: 47 de ani, domiciliu: Județul Suceava, ocupația: casnică, religia: ortodoxă, statut marital: căsătorită
tatăl: vârstă: 50 de ani, domiciliu: Județul Suceava, ocupația: zidar, religia: ortodoxă, statut marital: căsătorit. Este plecat la muncă în străinătate de doi ani de zile, iar adolescenta este fiica lui preferată, de aceea se va supăra foarte tare când va afla de sarcină;
Date despre frații adolescentei: C. L mai are o soră care este mai mare cu 3 ani decăt ea, cu care se înțelege foarte bine și cu care vorbește orice, dar despre sarcină nu a deschis încă subiectul, de frică să nu fie judecată. Fratele mai mic al mămicii este în vârstă de 13 ani. El este privit de adolescentă ca un copil care are nevioe de iubire și multă atenție din partea tuturor.
II. Date privind istoria familiei copilului
a) Date relevante privind relația părinților: cei doi tineri se cunoșteau de mici copii, fiind vecini, dar relația de iubire dintre ei a început în urmă cu un an. În acest timp ei s-au înțeles foarte bine, certurile dintre ei fiind minore, în special generate de neacceptarea relației de către părinții băiatului, din cauza apartenenței relogioase diferite: „ei vor o fată de aceeași religie”. Din acest motiv cuplul a considerat că un copil ar pune capăt acestei împotriviri. Dar acum, băiatul a plecat în străinătate să muncească, C. L fiind pusă în situația de a suporta singură reproșurile și insultele părinților și a celor din jur.
Date relevante despre relațiile relevante dintre membrii familiei lărgite sau de origine a mamei: mama se înțelege bine cu părinții, în special cu tatăl său, fiind fiica preferată a lui. Deși nu a avut conflicte cu familia sa de origine, mămica are rețineri în a dezvălui sarcina.
Date relevante despre situația economică a familiei: singurele venituri ale tinerei mame sunt banii proveniți din vânzarea articolelor de broderie și cei pe care i-a primit de la tatăl copilului, dar care sunt insuficienți pentru întreținerea a două persoane. Deoarece sarcina avansează, clienta va fi nevoită să renunțe la brodat. Totuși, ea locuiește cu părinții care asigură hrana zilnică și celelalte cheltuieli necesare pentru întreținere.
Date relevante despre situația locativă a familiei: C. L locuiește la sat împreună cu părinții sora sa și fratele său. Casa e alcătuită din trei camere, o baie și o bucătărie. Încălzirea se realizează cu lemne în ambele camere, iar pe timpul verii dispun de apă curentă.
Apartenența religioasă: adolescenta este de religie ortodoxă, ceea ce presupune efectuarea botezului copilului imediat ce se va naște, iar situația sa juridică va fi rezolvată.
Identificarea potențialelor resurse familiale: tatăl copilului, deși nu este în țară, este dispus să trimită lunar bani necesari creșterii și îngrijirii copilului și tinerei mame. Părinții fetei nu știu de sarcină, dar, spune ea, „nu vor fi în stare să mă dea afară din casă”; numai că nu am curajul să le spun că sunt însărcinată. Bunica maternă locuiește singură, dar fiind bătrână nu va putea decăt să ofere sfaturi pentru creșterea copilului.
III. Traseul educațional / profesional al părinților copilului
a) Date relevante referitoare la traseul școlar al mamei: mama a absolvit șase clase; a abandonat școala din clasa a 7-a și nu s-a gândit până în prezent la reluarea studiilor.
b) Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului: Până în prezent nu a avut nici un loc de muncă, dar a brodat acasă alături de mama sa, articole pe care le vindea la piață. Ar dori să urmeze cursuri de croitorie ca sora sa pentru a se putea angaja în viitor.
c) Date relevante la traseul școlar al tatălui: D.C este absolvnet al Școlii Profesionale de Electro-mecanică, Profesia: zugrav, meserie învățată de la cumnatul său.
d) Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului: nu a lucrat în domeniul mecanicii, calificare obținută în urma absolvirii școlii profesionale, dar a învățat meseria de zugrav de la cumnatul său cu care a lucrat o perioadă de un an. Acum este plecat în Italia să muncească, unde continuă cu meseria de zugrav. Cu toate acestea, nu a fost angajat nicăieri cu carte de muncă.
e) Concluzii și recomandări: sprijinirea mamei pentru a relua studiile gimnaziale, și înscrierea la cursuri de calificare profesională.
V. Starea de sănătate a copilului și familiei
a) Date relevante privind sănătatea copilului: mama este însărcinată în luna a patra, copilul se dezvoltă normal, iar sarcina nu prezintă complicații până în prezent.
b) Date relevante privind starea de sănătate a mamei: sarcina a decurs normal, fără complicații, până în prezent. Adolescenta manifestă o ușoară depresie datorată plecării tatălui copilului în străinătate. Din punct de vedere fizic, se simte foarte bine, nu este înregistrată le medicul de familie cu boli cronice.
VI. Identificarea nevoilor familiei
a) Cum sunt văzute, relatate de mama copilului: financiare, materiale (o locuință pentru ea și copil), sprijin moral, de învățare a unor comportamente necesare creșterii copilului.
b) Identificate de profesioniști: consiliere, comunicare, educaționale (atât în ceea ce privește studiile, cât și învățarea unor comportamente privind creșterea și îngrijirea copilului), consiliere.
VII. Propunerea de soluții: recomand consilierea tinerei mame pentru a depăși sentimentul de frică, rușine față de sarcina în afara căsătoriei, precum și învingerea temerii de a dezvălui familiei și prietenilor sarcina. De asemenea, propun consilierea privind continuarea studiilor și înscrierea tinerei mame la cursuri de calificare.
9. Evaluare inițială
În urma analizării situației adolescentei C. L, s-au identificat următoarele probleme principale: – tristețea generată de plecarea prietenului său în străinătate la puțin timp după ce a rămas însărcinată;
– frica adolescentei de a dezvălui familiei sarcina;
– teama de necunoscut- de sarcină, și tot ce implică aducerea pe lume a unui copil;
– lipsa resurselor materiale și financiare necesare creșterii și îngrijirii copilului.
Probleme secundare: – lipsa de experiență a memei în ceea ce privește comportamentul în timpul sarcinii (alimentație, efortul depus), creșterea și îngrijirea unui copil;
– absența unui climat securizant în care mama să decidă viitorul său și al copilului (niumeni din familie nu știe despre sarcină, iar gândul ca în curând ea va deveni vizibilă, o chinuie pe tânăra mămică);
10. Programul Individualizat de Permanență
I. Prestații: în prezent, mama nu beneficiază de nici o prestație.
II. Servicii
11. Plan Individualizat de Servicii- PIS
Tipul serviciului: consiliere privind xprimarea corectă a sentimentelor și depășirea sentimentelor negative
III. Intervanții: În urma evaluării am constatat că intervenția cea mai potrivită și eficientă pentru acest caz este consilierea. Astfel, adolescenta va participa la procesul de consiliere individuală care va dura 5 săptămâni, ședințele de consiliere fiind câte duoă pe săptămână.
RAPORT DE CONSILIERE
Data și locul consilierii: procesul de consiliere s-a desfășurat în perioada martie-aprilie în cadrul Centrului Maternal
Scopul sesiunilor de consiliere:
Stabilirea și menținerea unei relații de încredere cu tânăra mamă
Defnirea problemelor principale și a celor secundare
Identificarea resurselor necesare rezolvării problemei
Identificarea gândurilor iraționale și eliminarea lor
Descrierea sesiunilor de consiliere:
L s-a prezentat la Biroul de Autoritata Tutelară fiind îndrumată de medicul de familie. Încă de la început am constat o teamă în glas. Nu își găsea cuvintele potrivite pentru a vorbi, vocea tremura și ocolea foarte mult problema, motivele pentru care s-a prezentat la cabinet.
Încurajând-o să povestească și să își exprime sentimentele, orientând discuția spre motivele prezentării la biroul de asistență socială, am reușit să identific problema principală: sarcina care, deși a fost planificată, va genera neînțelegeri în familie- tatăl copilului este plecat în străinătate iar L a rămas singură pentru a suporta reproșurile părinților și cele ale vecinilor: „mama nu o să accepte ca eu să am un copil nemăritată; când va auzi că sunt însărcinată mă va da afară din casă, o să mă fac de rușine în fața vecinilor și prietenilor”.
De asemenea, am identificat și prezența gândurilor iraționale. Adolescenta a prevăzut un lucru periculos- conflictul posibil cu mama sa, cu vecinii prietenii, iar toată atenția și-a îndreptat-o asupra lui. Aceste gânduri negative i-au afectat viața deoarece majoritatea timpului și-o petrecea singură, încerca să evite cît mai mult contactul cu familia, plângea foarte mult.
Cât timp sarcina nu a fost vizibilă L era mai liniștită, dar spera să se „întâmple o minune” și să nu mai fie nevoită să facă față singură problemelor legate de sarcină. Dar acum, când sarcina începe să fie vizibilă, teama și nesiguranța au copleșit-o.
În urma discuțiilor am aflat că părinții și frații adolescentei au susținut-o mereu, au ajutat-o în majoritatea problemelor pe care le-a întâmpinat.
Situația ideală văzută de L este următoarea: „să nasc un copil sănătos și, împreună să mergem la tatăl lui; acolo nu mă va arăta nimeni cu degetul”. Pentru aceasta am formulat împreună următoarele sarcini: destăinuirea sarcinii membrilor familiei și identificarea unei/unor persoane de încredere care să sprijine adolescenta mamă.
Persoanele „resursă” identificate au fost: sora adolescentei și prietena ei care s-au angajat să o sprijine în limita posibilităților ori de câte ori va avea nevoie.
Sarcina a fost dezvăluită și părinților, care nu au primit vestea cu bucurie, dar au acceptat în final situația. Aceștia au participat la o ședință de consiliere în care au fost informați cu privire la comportamentul lor cu fiica, precum și la modalități de comunicare eficientă în familie pentru a depăși eventualele probleme care vor apărea.
Cu ajutorul tehnicilor specifice abordării cognitiv comportamentale- reîntăririle, repetarea comportamentului, formarea în etape a comportamentului, generalizarea- adolescenta a învățat comportamente specifice în timpul sarcinii: alimentația potrivită, bogată în vitamine și proteine, efectuarea gimnasticii specifice. L a avut ca teme pentru acasă repetarea acestor comportamente. Nu s-au înregistrat probleme în aplicarea comportamentelor învățate. De asemenea, mămica a fost informată și cu privire la momentul sarcinii: frica de acest moment care este absolut normală.
Tehnici utilizate: rezumarea, parafrazarea, încurajarea, empatia, ascultarea ativă, generalizarea, formarea în etape a comportamentului, reîntăririle, disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
12. Evaluarea finală
În această etapă se va reliza evaluarea procesului de ajutor, evaluarea relației asistent social (consilier)-client (mama adolescentă), precum și evaluarea serviciilor oferite de instituție.
Evaluarea procesului de ajutor
În urma consilierii mama a depășit aceste sentimente negative, a reușit sa-și învingă frica de a dezvălui sarcina, iar în ceea ce privește sarcina, a decis să păstreze copilul, acum că mama sa e de acord să o ajute la creșterea lui.
Mama adolescentei nu dispune de resurse financiare, dar veniturile familiei sunt completate de tatăl copilului, precum și de părinți.
Cea care a dezvăluit sarcina familiei a fost adolescenta, dar am realizat și o vizită la domiciliul ei pentru a discuta cu mama sa. Intrevederea s-a desfășurat sub formă de interviu, iar întrebările pe care le-am adresat au fost: „cum ați reacționat când ați aflat de sarcină?”: m-a făcut de rușine la vecini, dar ce pot să fac acum; nu o pot da afară din casă…unde să se ducă…copilul o să-l creștem noi…și C o să vină el din Italia și o să aibă grijă de ei; „care probleme considerați că au fost soluționate prin ședințele de consiliere?”: L este „mult mai senină, mai sigură ce o să facă cu viața ei, a reușit să își ia inima în dinți și să-mi popvestească despre sarcina ei; cred că de acum încolo nu va mai avea secrete față de mine”
Evaluarea relației consilier-adolescentă
„Sunteți mulțumită de sprijinul pe care l-ați primit aici în instituție?”: „da, sunt mai sigură pe mine…sunt convinsă că acest sprijin îmi va fi de folos și în alte situații;. „descrieti într-un cuvânt relația cu consilierul”- înțelegere.
Evaluarea serviciilor oferite de consiliere
Pentru a realiza acest tip de evaluare s-a utilizat un chestionar. Întrebările ce au fost adresate sunt: „ce serviciu te-a ajutat cel mai mult să depășești situația problemă?”: „faptul că am avut cu cine să vorbesc deschis, cu cineva care știam că nu mă judecă pentru ceea ce am făcut, care nu va spune nimănui despre problema mea”. „ați recomanda consilierea și altor persoane care se află în situații asemănătoare?- da, să știi că ai pe cineva aproape face bine oricând.
STUDIU DE CAZ I.L.
Identificarea cazului
I. L este o adolescentă în vârstă de 18 de ani, elevă în clasa a 12-a la liceul pedagogic și este însărcinată în luna a a 3-a. Sarcina a rezultat în urma unei relații de un an și 2 luni cu tânărul A. P în vârstă de 20 de ani. Tânăra a apelat la serviciile de asistență socială din cadrul primăriei comunei F pentru a se interesa de indemnizațiile, prestațiile de care poate beneficia pe perioada sarcinii și după naștere.
Prezentarea problemei din perspectiva clientului
Adolescenta în vârstă de 18 ani este elevă în clasa a 12-a la Liceul Pedagogic, și, în urma unei relații de un an și 2 luni cu tânărul A. P în vârstă de 20 de ani, a rămas însărcinată. Acum sarcina are trei luni, iar tânăra nu știe exact ce să facă. A dezvăluit sarcina numai tatălui copilului, care este și el speriat de ce se va întâmpla mai târziu, și la două colege declasă, care o susțin și o încurajează să păstreze copilul și să dezvăluie sarcina și familiei.
Problemele cu care se confruntă I. L de când a aflat că este însărcinată sunt: nesiguranța în ceea ce privește păstrarea copilului, frica de a dezvălui sarcina familiei, teama de a fi părăsită de prietenul ei, sentimentul de rușine față de profesori când sarcina va deveni vizibilă, teama de a nu termina cu bine anul școlar și, tototdată liceul, lipsa veniturilor financiare.
Prezentarea problemei din perspectiva asistentului social
I. L este o adolescentă în vârstă de 18 ani, provine dintr-o familie dezorganizată (tatăl ei a decedat în urmă cu un an), este elevă în ultimul an la Liceul Pedagogic și este însărcinată în luna a 3-a. Sarcina a rezulatat în urma relații de prietenie cu tânărul A. P în vârstă de 20 de ani, student la Facultataea de Matemetică. Acesta încă menține legătura cu ea, o vizitează în fiecare săptămână, dar nu poate decide dacă va fi dispus să-și asume responsabilitatea și dacă va avea resurse necesare pentru creșterea copilului.
Apariția neplanificată a sarcinii într-un moment în care nimeni nu se aștepta a generat tinerei următoarele probleme: abandonul școlii, copilul este născut în afara căsătoriei, adolescenta este dominată de sentimente de frică, neliniște, teamă.
4. Harta eco
Legenda:
Relație
puternică, în care se
implică ambele părți
Relație în care se implică
numai o parte
5. Genograma
Legenda: Adolescenta este însărcinată
femeie în luna a treia
bărbat femeie decedată
bărbat decedat
relație de concubinaj
căsătorie familie cu un copil
Istoric social
Date de identificare
Părinții copilului:
Mama: Nume și prenume: I. L, Domiciliu: Județul Suceava, Vârsta: 18 ani, Religia: ortodoxă
Tata: Nume și prenume: A. P, Domiciliul:Județul Suceava, Vârsta: 20 de ani, Religia: ortodoxă
Copilul: mama este însărcinată în luna a treia
Părinții adolescentei:
Mama: d-na I., E este în vârstă de 48 de ani, este pensionară și locuiește singură, fiind văduvă
Tata: tatăl adolescentei este decedat de un an de zile
II. Date privind istoria familiei copilului (genograma și harta eco)
a) Date relevante privind relația părinților: cei doi tineri s-au cunoscut din întâmplare în urmă cu un an și două luni. Relația de prietenie dintre ei a decurs normal, fără certuri sau alte incidente. De când au aflat de sarcină, ambii manifestă sentimente de teamă, frică, nesiguranță, deoarece nu știu exact ce să facă în continuare: sunt tineri, fără un loc de muncă, părinții lor încă nu știu de sarcină; aceste lucruri au condus la o alterare ușoară a relației lor.
b) Date relevante despre relația în cadrul fratriei:
Sora: Vârstă: 25, Domiciliu: Județul Suceava, Ocupație: director la pensiunea pe care o deține, Religie: ortodoxă , Studii: ciclul gimnazial .
Fratele: Vârstă: 24, Domiciliu: Județul Suceava, Ocupație: ajutor de bucătar la un restaurant în Italia, Religie: ortodoxă , Studii: ciclul gimnazial.
Sora sa este săsătorită, are o fetiță în vârstă de 3 ani și locuiește în același sat. După moartea tatălui lor ea este cea care o sprijină financiar pentru terminarea studiilor. Adolescenta nu a avut o relație prea strânsă cu sora sa deoarece aceasta din urmă s-a măritat foarte tânără și se vedeau destul de rar.
Fratele este plecat de 4 ani în Italia să muncească, menține legătura telefonic cu clienta; de asemenea, și el este cel care o sprijină financiar.
c) Date relevante despre relațiile dintre membrii familiei lărgite sau de origine a mamei: cu mama sa tânăra se înțelege bine, doar că, de când a aflat că este însărcinată nu a mai plecat acasă să o viziteze; ceea ce a generat un mic conflict între ele. Dintre rudele de pe linia maternă, adolescenta are un verișor cu care se înțelege bine și cu care se întîlnește mai des, iar de pe linia paternă se înțelege cu un unchi; “ceilalți sunt niște profitori, după ce a murit tata nu încearcă decât să ia moștenirea; nu se gândesc că eu sunt la școală și am nevoie de bani; că sora și fratele mă ajută, dar au și ei viața lor…”
“Când plecam acasă vorbeam foarte mult cu mama. Ea încerca să îmi dea sfaturi, să mă învețe ce e bine și ce nu, dar eu nu pre o ascultam, tot ziceam că mă pot descurca singură. Chiar mi-a spus o dată că dacă se întâmplă să rămân însărcinată să nu fac niciodată avort că pot apărea alte complicații; cu toate acestea îmi este frică să spun că sunt însărcinată.”
Mama adolescentei păstrează legătura cu rudele din partea soțului dar nu se vizitează ci vorbesc doar la telefon.
d) Date relevante despre situația economică a familiei: tânăra mămică beneficiază de pensia de urmaș în valoare de 150 RON și de bursa de studii în valoare de 45 RON. Mama adolescentei benefiază și ea de pensia de urmaș în valoare de 70 RON. Celelalte venituri sunt asigurate de ceilalți doi frați.
e) Date relevante despre situația locativă a familiei. Adolescenta locuiește la sat într-o casă alcătuită din trei camere și un hol mare; casa e mobilată corespunzător, încălzirea se realizează cu lemne, iar alimentarea cu apa se realizează de la fântâna din curte.
f) Apartenența religioasă: I. L este ortodoxă și nu dorește să întrerupă sarcina deoarece “ar comite un păcat foarte mare”; păstrarea sarcinii și nașterea copilului presupun botezul acestiua, precum și identificarea unei persoane care să fie nașul copilului.
g) Identificarea potențialelor resurse familiale: sora tinerei mame deține o pensiune în satul natal al ei și este dispusă să o angajeze după terminarea liceului în cazul în care nu dorește să continuie studiile sau să lucreze în învățământ; mama adolescentei este împoptriva realizării unui avort, ceea ce presupune sprijinul din partea ei în creșterea copilului; fratele adolescentei este cel care susține financiar familia după decesul tatălui.
h) Concluziile și recomandările asistentului social: propun consilierea adolescentei pentru ca ea să depășească sentimentele de frică, vinovăție, să găsească o modalitate de a dezvălui sarcina familiei, precum și îndrumarea ei spre continuarea studiilor; de asemenea, se vor realiza întrevederi cu mama tinerei și cu sora sa pentru a vedea concret cum o vor sprijini.
IV. Traseul educațional/ profesional al părinților copilului
Date relevante referitoare la traseul școlar al mamei: mama este elevă în clasa a 12-a la Liceul Pedagogic
Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului: Până în prezent nu a avut nici un loc de muncă, dorindu-și să lucreze după ce termină liceul, dar nu în învățământ „că salariile sunt mici, iar copii sunt destul de gălăgioși și obraznici și nu mai am răbdare să stau cu ei”.
Date relevante la traseul școlar al tatălui: tatăl copilului este în prezent student în anul I la Facultatea de Matematică
Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului: nu a lucrat până acum.
Concluzii și recomandări: sprijinirea mamei să continue studiile
V. Starea de sănătate a copilului și familiei
Date relevante privind sănătatea copilului: sarcina prezintă o dezvoltare normală pentru vârsta sa.
Date relevante privind starea de sănătate a mamei: mama se simte bine când senzația de vomă a dispărut.
VI. Identificarea nevoilor familiei
Cum sunt văzute, relatate de mama copilului: financiare, materiale (o locuință pentru ea și copil), sprijin moral
Identificate de profesioniști: financiare, comunicare, educaționale (atât în ceea ce privește studiile, cât și comprtamentul în timpul sarcinii), consiliere.
VII. Propunerea de soluții: recomand consilierea tinerei mame pentru a depăși sentimentul de frică și nesiguranță pentru ea și copil, pentru a căuta și identifica soluția optimă privind continuarea studiilor; discuții cu familia acesteia pentru a vedea modalitățile de sprijin pe care le pot acorda sora și mama adolescentei.
7. Eforturile anterioare de rezolvare a problemei
Sarcina a fost dezvăluită numai celor două prietene ale sale și tatălui copilului. Prietenele o sfătuiesc să păstreze sarcina, dar ea și tatăl copilului sunt încă nehotărâți în această privință.
8. Evaluare inițială:
Problemele principale care au fost percepute:
Riscul întreruperii sarcinii
Prezența la mamă a sentimentelor negative: frică, neliniște, rușine
Absența atașamentului mamă-copil
Probleme secundare:
Riscul abandonului școlar
Absența cunoștințelor privind îngrijirea în timpul sarcinii
Lipsa veniturilor pentru creșterea și îngrijirea copilului
Factorii bio-psiho-sociali care influențează problemele percepute: (analiza câmpului de forțe)
Factori biologici: starea de sănătate a mamei este foarte bună, iar în familie nu există cazuri de boli cronice, sau boli ereditare
Factori psihologici: capacitate ridicată de adaptare la situații noi, cum ar fi învățarea unor noi comportamente, optimismul cu care privește mama spre cariera sa; adolescenta este deschisă spre comunicare, este creativă.
Factori sociali: mama are două prietene cu care se înțelege foarte bine și care o sprijină, de asemenea la școală este foarte îndrăgită de colegi.
9. Analiza cîmpului de forțe
10. Evaluarea inițială.
Problemele principale identicate: frica adolescentei de a dezvălui familiei sarcina; teama de necunoscut- de sarcină, și tot ce implică aducerea pe lume a unui copil; lipsa resurselor materiale și financiare necesare creșterii și îngrijirii copilului.
Probleme secundare: – lipsa de experiență a memei în ceea ce privește comportamentul în timpul sarcinii (alimentație, efortul depus), creșterea și îngrijirea unui copil;
– absența unui climat securizant în care mama să decidă viitorul său și al copilului (niumeni din familie nu știe despre sarcină, iar gândul că în curând ea va deveni vizibilă, o chinuie pe tânăra mămică);
11. Plan Individualizat de Permanență- PIp
I. Prestații: în prezent, mama nu beneficiază de nici o prestație.
II. Servicii
12. Plan Individualizat de Servicii- PIS
Tipul serviciului: consolidarea relației mamă-copil
III. Intervenții: propun consilierea tinerei mame pentru păstrarea sarcinii și prevenirea abandonului copilului.
RAPORT DE CONSILIERE
Data și locul consilierii: procesul de consiliere s-a desfășurat pe durata a 4 săptămâni
Scopul consilierii:
Stabilirea și menținerea unei relații de încredere cu tânăra mamă;
Definirea problemei;
Exprimarea corectă a sentimentelor;
Învățarea comportamentelor adecvate în timpul sarcinii;
L este elevă în ultimul an la liceu și s-a prezentat la Biroul de Asistență Socială din cadrul Consiliului Local pentru a cere sprijin în legătură cu sarcina sa. Adolescenta s-a dovedit a fi foarte comunicativă, astfel că problema a fost identificată foarte repede: prevenirea întreruperii sarcinii și prevenirea abandonului copilului, precum și dezvăluirea sarcinii membrilor familiei.
Adolescenta era nehotărâtă în privința sarcinii: să facă o întrerupere de sarcină ar fi contravenit principiilor și valorilor sale- „nu vreau să fac avort, este un păcat foarte mare și, în plus…m-aș simți vinovată după”. Dar nici păstrarea sarcinii nu a fost văzută ca o soluție.
Am prezentat mămicii toate variantele posibile, iar împreună am analizat avantajele și dezavantajele întreruperii sarcinii, păstrării sarcinii și dezvăluirea membrilor familiei existența sa.
În final, L a decis păstrarea sarcinii deoarece nu voia alte complicații cere puteau rezulta în urma întreruperii sarcinii; dar nesiguranța și teama de necunoscut au rămas.
Mămica și-a imaginat discuțiile cu părinții în momentul în care le va dezvălui sarcina, iar dificultăți au intervenit în formularea „discursului” deoarece L găsea greu formulele de adresare. Exersând, în urma mai multor sesiuni de consiliere, aceasta ajutată de tatăl copilului (care o susține din momentul când a aflat de sarcină) a decis să anunțe sarcina mamei sale și, mai târziu și celorlați membri ai familiei.
Prin intermediul tehnicilor specifice abordării cognitiv comportamentale- reîntăririle, repetarea comportamentului, formarea în etape a comportamentului, generalizarea- adolescenta a învățat comportamente specifice în timpul sarcinii: alimentația potrivită, bogată în vitamine și proteine, efectuarea gimnasticii specifice. L a avut ca teme pentru acasă repetarea acestor comportamente. Nu s-au înregistrat probleme în aplicarea comportamentelor învățate. De asemenea, mămica a fost informată și cu privire la momentul sarcinii: frica de acest moment care este absolut normală.
Tehnici utilizate: rezumarea, parafrazarea, încurajarea, empatia, ascultarea ativă, generalizarea, formarea în etape a comportamentului, reîntăririle, disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
13. Evaluarea finală
În această etapă se va reliza evaluarea procesului de ajutor, evaluarea relației asistent social (consilier)-client (mama adolescentă), precum și evaluarea serviciilor oferite de instituție.
Evaluarea procesului de ajutor
Tânăra mamă manifestă sentimente de nesiguranță, neliniște și frică de necunoscut (de sarcină). În urma procesului de consiliere mama a depășit aceste sentimente negative, a reușit sa-și învingă frica de a dezvălui sarcina, iar în ceea ce privește sarcina, a decis să păstreze copilul, acum că mama sa e de acord să o ajute la creșterea lui.
Mama adolescentei nu dispune de resurse financiare, dar veniturile familiei sunt completate de ceilalți doi fii ai săi, care nu au nimic împotrivă să o sprijine și pe adolescentă: „este sora noastră, nu putem să o lăsăm fără ajutor”
Cea care a dezvăluit sarcina familiei a fost adolescenta, dar am realizat și o vizită la domiciliul ei pentru a discuta cu mama sa. Intrevederea s-a desfășurat sub formă de interviu, iar întrebările pe care le-am adresat au fost: „cum ați reacționat când ați aflat de sarcină?”: „nu mă așteptam să aud așa ceva, dar este în continuare fata mea și nu pot să o dau în stradă; cu banii o să ne descurcăm; ea termină liceul acum…” „care probleme considerați că au fost soluționate prin ședințele de consiliere?”: L este mult mai senină, mai sigură ce o să facă cu viața ei, a reușit să își ia inima în dinți și să-mi popvestească despre sarcina ei; cred că de acum încolo nu va mai avea secrete față de mine”
Evaluarea relației consilier-adolescentă
„Sunteți mulțumită de sprijinul pe care l-ați primit aici în instituție?”: „da, fără consiliere nu aș fi avut curajul să dezvălui sarcina mamei mele; probabil aș fi renunțat la sarcină; dar acum nu îmi pare rău că am păstrat copilul; deja simt că îl voi iubi enorm, că va fi un copil sănătos și va crește puternic”. „spuneți într-un cuvânt ce v-a plăcut în relația cu consilierul?- încredere;
Evaluarea serviciilor oferite de consiliere
Pentru a realiza acest tip de evaluare s-a utilizat un chestionar. Întrebările ce au fost adresate sunt: „ce serviciu te-a ajutat cel mai mult să depășești situația problemă?”: „faptul că am avut cu cine să vorbesc deschis, cu cineva care știam că nu mă judecă pentru ceea ce am făcut, care nu va spune nimănui despre problema mea”. „ați recomanda consilierea și altor persoane care se află în situații asemănătoare?- da, pe mine m-a ajutat foarte mult consilierea, am devenit mai sigură pe mine, sunt sigură că o să folosesc ce am învățat și de acum încolo, aș recomanda consiliera la toți cei care se simt în neputință, nesiguri.”
STUDIUL DE CAZ R. A.
Identificarea cazului
A. este o adolescentă în vârstă de 16 de ani, are o fetiță în vârstă de trei luni și s-a prezentat la Centrul Maternal îndrumată de asistentul social din comuna unde locuiește.
Prezentarea problemei din perspectiva clientului. A. este o adolescentă în vârstă de 16 de ani, din județul Iași și are o fetiță în rstă de trei luni. Copilul a rezultat în urma unei relații de concubinaj cu C un tânăr în vârstă de 23 de ani, pe care l-a cunoscut în timp ce frecventa cursurile școlii profesionale. Fiind tineri, tatăl copilului nu și-a asumat responsabilitatea de a fi tată și a părăsit-o pe A imediat ce a aflat de sarcină. Mai mult, chiar a amenințat-o că va fi violent dacă va continua să-l caute.
Adolescenta a locuit pe timpul sarcinii cu tatăl său, dar acum nu mai poate sta acolo: „este frig, tata bea mereu, face scandal când mă vede cu copilul; este conștient că nu avem bani cu ce să-l creștem și se supără pentru asta”.
Problemele generate de sarcină sunt: lipsa sprijinuliui din partea tatălui copilului, lipsa unei locuințe securizante, lipsa veniturilor.
3. Prezentarea problemei din perspectiva asistentului social
A este o adolescentă în vârstă de 16 ani, provine dintr-o familie dezorganizată, iar în urmă cu trei luni a născut o fetiță. Copilul a rezulatat în urma unei relații de scurtă durată cu un tânăr în vârstă de 23 de ani pe care l-a cunoscut în timp ce frecventa cursurile școlii profesionale. Dar această relație s-a destrămat imediat după ce el a aflat de sarcină. Păstrarea sarcinii și mai târziu a copilului a generat următoarele probleme tinerei mame:
La nivel intrapersonal: A nu menține legătura cu tatăl copilului; acesta a amenințat-o că va utiliza forța fizică în cazul în care va fi căutat în privința copilului; astfel că mama este speriată de reacția pe care o poate avea acesta
La nivelul statutului social și juridic: copilul s-a născut în afara căsătoriei, iar tatăl nu recunoaște copilul
La nivelul statutului socio-profesional: A tocmai ce a terminat școala profesională și urma să se angajeze, dar apariția copilului a întârziat și continuă să întârzie acest lucru. Va fi nevoită să caute locuri de muncă cu timp redus, pentru a putea sta cât mai mult cu copilul
La nivel familial: apariția copilului a generat stres în cadrul familiei; tatăl adolescentei consumă băuturi alcoolice în cantități mai mari de când a mai apărut un membru în familie.
4. Identificarea sistemului clientului (familie, prieteni, colegi)
Tatăl copilului: C nu mai menține legătura cu mămica, chiar a amenințat-o cu violența dacă îl contactează
Tatăl adolescentei: adolescenta a locuit cu tatăl său cât timp a fost însărcinată, dar acum mediul nu mai este favorabil pentru creșterea copilului- tatăl consumă băuturi alcoolice, devine agresiv verbal, veniturile sunt insuficiente
Frații adolescentei: A mai are doi frați și două surori, ea se înțelege mai bine cu sora mai mare în vârstă de 25 de ani, la care a mai stat de când a născut și când apăreau conflicte cu tatăl său
Asistentul social de la primărie: a fost persoana care a sprijinit-o pe A. de fiecare dată când i-a cerut ajutorul- întocmirea certificatului de naștere, sprijin moral; el a fost cel care a îndrumat-o să apeleze la serviciile Centrului Maternal.
5. Genograma
Legenda: femeie femeie decedată
Familie monopa-
bărbat bărbat decedat rentală
familie cu un relatie de
copil concubinaj
căsătorie
Genograma
6. Analiza câmpului de forțe
7. Istoric social
Date de identificare
a) Date de identificare a copilului: Nume și prenume: R, Data și locul nașterii: , Sex: feminin, Vârsta: 3 luni, Religia: ortodoxă, Rangul nașterii: primul, Domiciliul: județul
b) Date de identificare a mamei copilului: Nume și prenume: A., Religia: ortodoxă, Vârsta: 16 de ani, Rangul nașterii: 3, Ocupația: fără loc de muncă, Pregătirea profesională: absolventă a școlii profesionale, Domiciliul: județul Iași
c) Date de identificare a tatălui copilului: Nume și prenume: C., Vârsta: 23 ani, Religie: ortodoxă, Studii: liceul
d) Date despre părinții adolescentei:
mama tinerei mame este decedată;
tatăl adolescentei: vârstă: 55 de ani, domiciliu: Județul Iași, ocupația: tâmplar, religia: ortodoxă, statut marital: văduv;
e) Date despre frații adolescentei: A. mai aredouă surori în vârstă de 14, 25 de ani și un frate în vârstă de 17 ani; sora mai mare trăiește în concubinaj și are doi copii; A se înțelege bine cu ea. Ceilalți doi frați sunt la o școală specială și merg foarte rar acasă la tatăl lor
II. Date privind istoria familiei copilului
a) Date relevante privind relația părinților: copilul a rezultat în urma unei relații de concubinaj dintre A. și C. un tânăr de 23 ani. Imediat ce C. a fost anunțat de existența sarcinii, a pus capăt relației, amenințând-o pe A că va utiliza violența dacă îl va contacta mai târziu.
b) Date relevante despre relațiile relevante dintre membrii familiei lărgite sau de origine a mamei: mama se înțelege bine cu tatăl ei dar numai când acesta nu consumă băuturi alcoolice; acesta a sprijinit-o cât timp a fost însărcinată, dar acum e conștient că lipsurile financiare vor genera probleme atât mamei cât și copilului. Cu celelalte rude nu menține legătura; singura rudă cu care se înțelege foarte bine este sora sa mai mare la care a mai locuit.
c) Date relevante despre situația economică a familiei: tânăra mamă nu beneficiază de nici un venit în afară de alocația fetiței și alocația de monoparentalitate. De când stă în centru dispune și de alocația de rezidență acordată în centru, în valoare de 21 de RON. Aceste venituri sunt însă insuficiente pentru creșterea și îngrijirea unui copil.
d) Date relevante despre situația locativă a familiei: D. locuia înainte să vină în centru împreună cu tatăl său într-un sat din județul Iași. Locuința este alcătuită din două camere corespunzător mobilate. Dar A nu mai poate locui acolo deoarece tatăl consumă băuturi alcoolice ceea ce pune în pericol siguranța copilului.
e) Identificarea potențialelor resurse familiale: tatăl adolescentei este dispus să o ajute cât poate. Singura resursă familială este sora mai mare la care A a mai stat după ce a născut fetița.
IV. Traseul educațional / profesional al părinților copilului
a) Date relevante referitoare la traseul școlar al mamei: mama a terminat Școala Profesională.
b) Date relevante referitoare la traseul profesional al mamei copilului: Până în prezent nu a avut nici un loc de muncă, dorindu-și să lucreze în viitorul apropiat.
c) Date relevante la traseul școlar al tatălui: tatăl copilului a terminat liceul de construcții.
d) Date relevante referitoare la traseul profesional al tatălui copilului:C. a lucrat după ce a terminat liceul și până acum în domeniul construcțiilor la el în sat.
d) Concluzii și recomandări: sprijinirea mamei să-și caute unloc de mucă, imediat ce situația va permite; formarea deprinderilor necesare creșterii și îngrijirii copilului
V. Starea de sănătate a copilului și familiei
a) Date relevante privind sănătatea copilului: copilul prezintă o stare de sănătate foarte bună. Nu s-au constatat probleme de la naștere și până în prezent.
b) Date relevante privind starea de sănătate a mamei: sarcina a decurs normal, fără complicații, iar nașterea s-a realizat natural. În prezent mama se simte foarte bine din punct de vedere fizic. Totuși, este puțin speriată de atitudinea tatălui copilului când se vor revedea.
VI. Identificarea nevoilor familiei
a) Cum sunt văzute, relatate de mama copilului: financiare, materiale (o locuință pentru ea și copil), sprijin moral
b) Identificate de profesioniști: financiare, comunicare, educaționale (atât în ceea ce privește studiile, cât și învățarea unor comportamente privind creșterea și îngrijirea copilului), consiliere pentru depățirea temerilor legate de revederea cu tatăl copilului.
VII. Propunerea de soluții: recomand consilierea tinerei mame pentru a depăși sentimentul de frică și nesiguranță pentru ea și copil, sprijin în căutarea unui loc de muncă.
8. Evaluarea inițială
– Abordarea problemei principale: problema principală o constituie gândurile negative care o stăpânesc cu privire la revederea cu tatăl copilului- frica de a nu fi supusă unor violențe fizice, verbale, emoționale, lipsa unui loc în care tânăra mamă să poată locui cu copilul, astfel încât ea să poată munci, și implicit lipsa unei persoane care să aibă grijă de copil cât timp mama este la serviciu; lipsa veniturilor necesare creșterii și dezvoltării copilului, lipsa cunoștințelor necesare pentru creșterea unui copil. Pe o perioadă de șase luni, mama va sta în centru împreună cu copilul în scopul prevenirii abandonului acestuia, în scopul consolidării atașamentului mamă-copil, precum și pentru ca mama adolescentă să învețe comportamente noi privind creșterea și îngrijirea copilului.
9. Plan Individualizat de Permanență- PIP
Prestații:
II. Servicii
10. Plan individualizat de servicii- PIS
11. Intervenții: propun ca soluție pentru rezolvarea cazului consuilierea individuală
RAPORT DE CONSILIERE
Data și locul consilierii: procesul de consiliere s-a desfășurat în perioada martie-aprilie în cadrul Centrului Maternal
Scopul sesiunilor de consiliere:
Stabilirea și menținerea unei relații de încredere cu tânăra mamă
Defnirea problemelor principale și a celor secundare
Identificarea resurselor necesare rezolvării problemei
Identificarea gândurilor iraționale și eliminarea lor
Descrierea sesiunilor de consiliere:
A. s-a prezentat la prima ședință de consiliere foarte speriată și, în același timp foarte reticentă în detalierea problemelor sale. Reticența s-a menținut în exprimarea sentimentelor trecute și prezente și în povestirea despre familia de origine și despre tatăl copilului.
Adolescenta avea rețineri în a povesti despre acesta, deoarece a fost amenințată de el cu violența în cazul în care va fi căutat în legătură cu copilul .
Analizând situația mamei împreună cu ea, prin intermediul tehnicilor generale, parafrazare- „te simți neajutorată”, încurajare- „îhmm”, sau „poți continua”, am reușit să definim problema: prezența gândurilor iraționale- adolescenta a prevăzut un lucru periculos- amenințarea cu bătaia și toată atenția a fost îndreptată asupra acestuia, cu toate că, de când a născut nu s-a întâlnit niciodată cu tatăl copilului; și lipsa deprinderilor elementare pentru îngrijirea copilului.
Pentru ca mama să conștientizeze prezența gândurilor iraționale și, în același timp să le elimine, am utilizat tehnici specifice abordării rațional-emotive, și anume: disputarea cognitivă și disputarea imaginară.
Prin intermediul disputării cognitive am explorat problema și sentimentele acesteia. Astfel că, tânăra mamă și-a dat seama de gândurile distructive pe care le împărtășea- și-a dat seama că dacă evită să se întâlnească cu tatăl copilului, dacă nu va cere nici un sprijin din partea lui va fi în siguranță; de asemenea, în urma contactării acestuia am aflat că este plecat din localitate pentru a munci și nu dorește să se mai întoarcă.
Persoanele identificate ca resurse au fost: tatăl adolescentei și sora acesteia care dorește să o ajute și este dispusă să o primească la ea acasă; în felul acesta o ajută la creșterea copiilor ei.
Dprinderile pentru creșterea și îngrijirea copilului au fost învățate prin intermediul tehnicilor din cadrul abordării cognitiv comportamentale: reîntăririle, repetarea comportamentului, generalizarea. Astfel, tânăra mămică a învățat cum trebuie să se comporte cu copilul- cum să-l țină în brațe, poziția în timpul somnului-, orarul pentru alăptat și mai târziu pentru administrrarea hranei, modalități de menținere a igienei- orarul pentru îmbăiat, poziția copilului în timpul spălării, modalități de comunicare- A a fost îndrumată să vorbească mult fetița pentru a se consolida atașamentul mamă-copil.
12. Limite: lipsa încrederii tinerei mame în specialiști, tendința de a plasa sarcinile specialiștilor.
13. Evaluarea finală:
Evaluarea procesului de ajutor: tânăra mamă a conștientizat gândurile negative și a reușit să le elimine; sora adolescentei este cea care va oferi sprijinul necesar creșterii și îngrijirii copilului.
Evaluarea relației consilier-adolescentă: mama este mulțumită de sprijinul primit, iar relația a fost văzută ca una de prietenie și încredere.
Evaluarea serviciilor oferite de consiliere:
Pentru a realiza acest tip de evaluare s-a utilizat un chestionar. consilierea a fost serviciul care a ajutat-o cel mai mult, seviciu pe care îl recomandă și la alte persoane.
CONCLUZII FINALE
Cazurile de „mame copii” nu mai sunt de ani de zile o raritate în România. Din 5000 de nașteri asistate în anul 2005 de specialiștii de la maternitatea Cuza Vodă din Iași, 140 au fost cazuri de adolescente care au devenit mame înainte de a deveni adulte. Cele mai multe dintre ele ajung la un medic specialist destul de târziu, când sarcina începe să fie vizibilă, moment în care nu se mai poate face nimic pentru ele, decât asistarea și acordarea unui sprijin moral. De obicei vin singure sau însoțite de vreo prietenă și, în foarte puține cazuri vin alături de tatăl copilului. Uneori părinții nici nu știu că fetele lor sunt însărcinate; află abia în momentul cînd trebuie să le interneze pentru naștere.
Ceea ce le unește pe aceste fete provenite în egală măsură din familii de rromi și de români sau de la Centrele de Plasament este o familie dezintegrată, în care părinții nu mai apucă să discute cu ele, copleșiți de sărăcie sau de propriile probleme de cuplu.
Pentru aceste adolescente „acasă” înseamnă, de regulă, tensiune, lipsuri materiale și o comunicare deficitară cu părinții. Deși la prima discuție toate tinerele mame afirmă că au o relație bună cu părinții, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Atât asistenții sociali care lucrează cu mame adolescente cât și mamele în cadrul consilierii individuale afirmă că, în general, există relații deteriorate între generații. Absența unui părinte (de cele mai multe ori părintele cu care adolescenta se înțelegea cel mai bine), reconstituirea familiei, apariția altor copii în familie generează stări emoționale puternice și periculoase pentru tinerele mămici.
Cu toate acestea, părinții sunt a doua categorie de persoane care sunt înștiințate de sarcină și tot ei sunt cei care primesc în sânul familiei cuplul mamă-copil, pentru a ajuta la creșterea și îngrijirea copilului, pentru a acorda un sprijin adolescentei.
Nu sunt puține adolescente care trăiesc cu impresia că un copil le va reuni familia și va aduce din nou fericirea în cadrul acesteia. Deoarece tatăl copilului rupe legătura cu mama imediat ce află desarcină, în majoritatea cazurilor, familia de origine rămâne singura soluție pentru o locuință sigură cu un climat securizant pentru cuplul mamă-copil.
În mod surprinzător, cazurile de abandon sunt foarte rare. În anul 2005 s-au înregistrat aproximativ 10 cazuri de abandon la mamele tinere și foarte tinere. Chiar dacă bebelușul vine cu totul neașteptat pentru mame, acest lucru nu le împiedică să afirme: „este copilul meu, îl voi crește cum voi putea mai bine”. Doar două mame din cele chestionate aveau doi copii, restul fiind la prima sarcină; atașamentul deja era format încă din timpul sarcinii, ceea ce a condus la o mai bună desfășurare a procesului de intervenție. Faptul că au avut cu cine să discute despre problemele lor în liniște fără să fie judecate, marginalizate a avut un impact foarte mare în rezolvarea situațiilor problemă.
Deși în cele mai multe cazuri mamele abia au intrat în pubertate, bebelușii se nasc fără probleme de sănătate. „În general sunt mici, cântăresc sub 2500 de grame, dar sunt sănătoși” afirmau doctorii specialiști, asistenți sociali și chiar mamele. În ceea ce privește comportamentul adolescentelor față de copii lucrurile decurg la fel ca la orice femeie care devine mamă pentru prima oară. Învață să-l țină în brațe, să-l alăpteze, să reacționeze la toate semnalele pe care le transmite micuțul.
Sarcina apare la o vârstă fragedă, când fetele abia au început liceul. Srcina le determină să abandoneze școala și puține sunt cele care reiau cursurile.
Se constată ce pentru mamele adolescente contează foarte mult să aibă aproape o persoană căreia să se destăinuie și care să nu o judece, să nu o jignească. Asistentul social sau consilierul reprezintă pentru multe mămici acea persoană de încredere până în momentul în care se găsesc și alte persoane resurse. Majoritatea adolescentelor mame nu înțeleg care este motivul pentru care toată lumea le consideră „o curiozitate”.
În concluzie, propun să se pună un mai mare accent pe prevenția primară- pe politicile de prevenire a sarcinilor la adolescente pentru a se reduce cazurile de intervenție, iar în cazul intervențiilor este indicat să se utilizeze studiul de caz, deoarece fiecare persoană este unică, are rețineri în a povesti despre problemele ei. Stabilirea relației bazată pe încredere între consilier și mamă este crucială pentru rezolvarea problemei.
BIBLIOGRAFIE
Berlescu ME, Pricop Florentina, Lupu Georgeta – “Unele aspecte psihorelaționale ale dinamicii și profilului psiho-patologic ale tulburărilor psihice post partum în județul Iași, în perioada 1988-1993”, Revista Medico-Chirurgicalã, Iași, 1995
Breban, V., Dicționar general al limbii române, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987
Cojocaru, Maria, Managementul Instituțiilor de Asistență Socială, curs, Iași, 2004
Cojocaru, Maria, Șomajul. Protecția și Asistența Socială a șomerilor în România, Ed. Moldavia, Bacău, 2000
Cojocaru, Ș., Consilierea gravidei și a tinerelor mame, Ed. Polirom, , 2003
Cojocaru, Ș. (coord.), Designul propunerilor de finanțare, , 2004
Coulshed, Veronica, Practica asistenței sociale, Ed. Alternative, București, 1993
Corey, G., Theory and practice of group counseling, ediția a treia, Brooks/ Cole, Pacific Grove, SUA, 1990
Francois de Singly; Blanchet, A..; Gotman, Anne; Kaufmann, J., Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Ed. Polirom, , 1998
Gârleanu, Daniela-Tatiana, Consiliere în Asistența Socială, Ed. Universitatii Al. Ioan Cuza, , 2002
Holt , Ghiduri de bună practică în Asistența Socială, Ed. Lumen, , 2002
Irimescu, Gabriela, Asistența socială a familiei și copilului- curs, Ed. Universității Al. Ioan Cuza, , 2004, – ediție revizuită
Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în Asistența Socială, – curs, Ed. Universității Al. Ioan Cuza, , 2002
Mărginean, I., Proiectarea cercetării sociologice, ED. Polirom, , 2000
Miftode, V., (coord.), Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare. Strategii de intervenție și efecte perverse, Ed. Lumen, , 2002
Miftode, V., Fundamente ale Asistenței Sociale, Ed. Eminescu, București, 1999
Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iași, 2003
Miftode, V., si colaboratorii, Dimensiuni ale asistenței sociale, Ed. Eidos, Botoșani, 1995
Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, C., Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Ed. Press “Mihaela”, București, 1998
Mitrofan, Iolanda, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom, , 2003
Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, C., Psihologia relațiilor intre sexe, Ed. Alternative, București, 1989
Neamțu, N., Fabian, A., Metode și tehnici de asistență socială a familiei- Ghid practice, Ed. Word system, Cluj- Napoca, 2001
Neamțu, G., Bocancea, C., Elemente de asistentă socială, Ed. Polirom Iași, 2000
Pașa, F., Pașa, Luminița, Asistența Socială în România, Ed. Polirom, , 2004
Rădulescu, S., Sociologia vârstelor, Ed. Hyperion XXI, București, 1994
Sandu, Maria, Asistența socială a persoanelor delincvente, curs, , 2006
Spânu, Mariana, Introducere în Asistența socială a familiei și protecția copilului, Ed. Tehnică, Chișinău, 1998
Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educației familiale, vol I, Ed. Polirom, , 1997
Șchiopu, Ursula; Verza, E., Adolescența. Personalitate și limbaj, Ed. Albatros, București, 1989
Șerban, Petronela, Asistența socială a mamelor adolescente, Ed. Lumen, , 2005
Șoitu, C., Dezvoltare umană, curs, , 2003
Șoitu, C., Asistența socială a grupurilor minoritare, curs, , 2006
Verza, E., Psihologia vârstelor, București
World Vision Manual de bune practici în asistența socială comunitară, , 2003
Documente legislative:
Codul Familiei
Convenția cu privire la drepturile copilului
Parlamentul, Legea nr. 272 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Parlamentul, Legea nr. 326 privind drepturile mamelor protejate în Centrul
Maternal
Guvernul, Ordonanța de Urgență nr. 105/2003 privind alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală
Guvernul, Ordinul 80/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea planului de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecție
Guvernul, Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale
Guvernul, Ordonanța de Urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă
Guvernul, Hotarârea Guvernului nr. 1438 pentru aprobarea regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa
***www.mmssf.ro
***www.statistici.ro
***www.copii.ro
BIBLIOGRAFIE
Berlescu ME, Pricop Florentina, Lupu Georgeta – “Unele aspecte psihorelaționale ale dinamicii și profilului psiho-patologic ale tulburărilor psihice post partum în județul Iași, în perioada 1988-1993”, Revista Medico-Chirurgicalã, Iași, 1995
Breban, V., Dicționar general al limbii române, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1987
Cojocaru, Maria, Managementul Instituțiilor de Asistență Socială, curs, Iași, 2004
Cojocaru, Maria, Șomajul. Protecția și Asistența Socială a șomerilor în România, Ed. Moldavia, Bacău, 2000
Cojocaru, Ș., Consilierea gravidei și a tinerelor mame, Ed. Polirom, , 2003
Cojocaru, Ș. (coord.), Designul propunerilor de finanțare, , 2004
Coulshed, Veronica, Practica asistenței sociale, Ed. Alternative, București, 1993
Corey, G., Theory and practice of group counseling, ediția a treia, Brooks/ Cole, Pacific Grove, SUA, 1990
Francois de Singly; Blanchet, A..; Gotman, Anne; Kaufmann, J., Ancheta și metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv, Ed. Polirom, , 1998
Gârleanu, Daniela-Tatiana, Consiliere în Asistența Socială, Ed. Universitatii Al. Ioan Cuza, , 2002
Holt , Ghiduri de bună practică în Asistența Socială, Ed. Lumen, , 2002
Irimescu, Gabriela, Asistența socială a familiei și copilului- curs, Ed. Universității Al. Ioan Cuza, , 2004, – ediție revizuită
Irimescu, Gabriela, Tehnici specifice în Asistența Socială, – curs, Ed. Universității Al. Ioan Cuza, , 2002
Mărginean, I., Proiectarea cercetării sociologice, ED. Polirom, , 2000
Miftode, V., (coord.), Populații vulnerabile și fenomene de automarginalizare. Strategii de intervenție și efecte perverse, Ed. Lumen, , 2002
Miftode, V., Fundamente ale Asistenței Sociale, Ed. Eminescu, București, 1999
Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Ed. Lumen, Iași, 2003
Miftode, V., si colaboratorii, Dimensiuni ale asistenței sociale, Ed. Eidos, Botoșani, 1995
Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, C., Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Ed. Press “Mihaela”, București, 1998
Mitrofan, Iolanda, Cursa cu obstacole a dezvoltării umane, Ed. Polirom, , 2003
Mitrofan, Iolanda; Ciupercă, C., Psihologia relațiilor intre sexe, Ed. Alternative, București, 1989
Neamțu, N., Fabian, A., Metode și tehnici de asistență socială a familiei- Ghid practice, Ed. Word system, Cluj- Napoca, 2001
Neamțu, G., Bocancea, C., Elemente de asistentă socială, Ed. Polirom Iași, 2000
Pașa, F., Pașa, Luminița, Asistența Socială în România, Ed. Polirom, , 2004
Rădulescu, S., Sociologia vârstelor, Ed. Hyperion XXI, București, 1994
Sandu, Maria, Asistența socială a persoanelor delincvente, curs, , 2006
Spânu, Mariana, Introducere în Asistența socială a familiei și protecția copilului, Ed. Tehnică, Chișinău, 1998
Stănciulescu, Elisabeta, Sociologia educației familiale, vol I, Ed. Polirom, , 1997
Șchiopu, Ursula; Verza, E., Adolescența. Personalitate și limbaj, Ed. Albatros, București, 1989
Șerban, Petronela, Asistența socială a mamelor adolescente, Ed. Lumen, , 2005
Șoitu, C., Dezvoltare umană, curs, , 2003
Șoitu, C., Asistența socială a grupurilor minoritare, curs, , 2006
Verza, E., Psihologia vârstelor, București
World Vision Manual de bune practici în asistența socială comunitară, , 2003
Documente legislative:
Codul Familiei
Convenția cu privire la drepturile copilului
Parlamentul, Legea nr. 272 privind protecția și promovarea drepturilor copilului
Parlamentul, Legea nr. 326 privind drepturile mamelor protejate în Centrul
Maternal
Guvernul, Ordonanța de Urgență nr. 105/2003 privind alocația familială complementară și alocația de susținere pentru familia monoparentală
Guvernul, Ordinul 80/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea planului de servicii și a Normelor metodologice privind întocmirea planului individualizat de protecție
Guvernul, Ordonanța nr. 68 din 28 august 2003 privind serviciile sociale
Guvernul, Ordonanța de Urgență nr. 96/2003 privind protecția maternității la locurile de muncă
Guvernul, Hotarârea Guvernului nr. 1438 pentru aprobarea regulamentelor cadru de organizare și funcționare a serviciilor de prevenire a separării copilului de familia sa
***www.mmssf.ro
***www.statistici.ro
***www.copii.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Consilierea, Familia Si Adolescenta (ID: 164902)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.