Consilierea Familiei In Vederea Reintegrarii Copiilor Aflati In Reteaua de Asistenta Maternala

CONSILIEREA FAMILIEI ÎN VEDEREA REINTEGRĂRII COPIILOR AFLAȚI ÎN REȚEAUA DE ASISTENȚĂ MATERNALĂ

CUPRINS

Introducere

Capitolul I. CONSILIEREA

1.1 Definiție și aspecte generale

1.2 Etapele procesului de consiliere

1.3 Abordarea clientului și crearea unei relații autentice de ajutorare

1.4 Rolul asistentului social în procesul de consiliere

1.5 Rolul clientului în procesul de consiliere

Capitolul II. SERVICIUL INTEGRARE/REINTEGRARE A COPILULUI ÎN

FAMILIE

2.1 Aspecte generale

2.2 Prezentarea serviciului

2.2.1 Identificarea și preluarea cazurilor

2.2.2 Întocmirea planului de intervenție specifică (PIS) pentru

reintegrarea/integrarea copilului în familie

2.2.3 Evaluarea clienților

2.2.4 Pregătirea clienților pentru reintegrare

2.2.5 Monitorizarea integrării/reintegrării

2.2.6 Raportul final

Capitolul III. SERVICIUL ASISTENȚĂ MATERNALĂ

3.1 Definire, obiective și principii de lucru

3.1.1 Aspecte generale

3.1.2 Definire

3.1.3 Obiectivele programului

3.1.4 Principii de lucru

3.2 Atribuțiile serviciului

Capitolul IV. CONSILIEREA FAMILIEI ÎN VEDEREA REINTEGRĂRII COPIILOR

AFLAȚI ÎN REȚEAUA DE ASISTENȚĂ MATERNALĂ

4.1 Procesul de reintegrare a copilului în familia naturală

4.1.1 Identificarea nevoilor familiei

4.1.2 Consilierea familiei

4.1.3 Responsabilizarea familiei pentru viitorul copilului

4.2 Aspecte privind susținerea financiară a reintegrării

4.3 Conflict și colaborare între părțile implicate în procesul reintegrării

Capitolul V. CERCETARE PRIVIND CONSILIEREA FAMILIEI ÎN VEDEREA

REINTEGRĂRII COPIILOR AFLAȚI ÎN REȚEAUA DE ASISTENȚĂ

MATERNALĂ

5.1 Metodologia cercetării

5.1.1 Metodologia studiilor de caz

5.1.2 Studii de caz

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Prin adoptarea Legii nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului s-a realizat un important pas pe drumul respectării drepturilor copilului în România. În cadrul acestei legi sunt consacrați și definiți termeni și expresii ca: familie, familie extinsă, familie substitutivă, plan individualizat de protecție, plan de servicii.

Un element de noutate consacrat în art. 5, al. 3 este obligativitatea autorităților administrației publice locale de a sprijini părinții/reprezentantul legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil. Pentru evitarea separării copilului de părinții săi, Serviciul Public de Asistență Socială de la nivelul comunității locale depune toate diligențele prin întocmirea planului de servicii, sprijinind astfel accesul copilului și familiei sale la serviciile și prestațiile destinate menținerii copilului în familie.

Fiecare copil are dreptul fundamental de a trăi alături de părinții săi. Această relație între copil și părinți este subliniată de prevederile noii legi, care stipulează că răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților iar intervenția statului este complementară, acesta având obligația de a garanta respectarea tuturor drepturilor copilului. Acest lucru marchează începutul unei reforme fundamentale a sistemului de protecție a copilului, care a funcționat pîna acum pe baza ideii că statului îi revine întreaga responsabilitate și că trebuie să intervină și să aibă grijă de un copil aflat în împrejurari dificile (fapt ce a atras după sine plasarea unui număr mare de copii în centre rezidențiale).

Probleme complexe de ordin social sau economic determină situații în care unii părinți nu mai pot avea grija de copiii lor. În aceste cazuri, potrivit noii legi, comunitatea locală, autoritățile administrației publice locale sunt cele care au obligația de a-i sprijini pe părinți prin asigurarea de servicii diversificate, corespunzătoare nevoilor copilului. Dacă părinții nu reușesc să depășească impasul, următoarea opțiune este încredințarea copilului rudelor apropiate, iar dacă acest lucru nu este posibil, se pot lua în calcul îngrijirea în familii substitutive sau adopția națională. Numai în cazuri extrem de rare copiii pot fi ocrotiți în centre de plasament (care au fost închise în majoritate ca urmare a dezvoltării alternativelor de tip familial).

Creșterea copiilor este o sarcină dificilă și complexă, iar de multe ori părinții au nevoie de tot sprijinul pentru a face față acestei continue provocări. Nu este un semn de slăbiciune sau de lipsă de iubire să ceară ajutor. De fapt, să ceri ajutor este un gest de curaj și de obicei acest lucru este în interesul copilului. Părinții au datoria de a cere ajutor dacă nu au mijloacele necesare creșterii unui copil sau dacă se confruntă cu greutăți majore (cum ar fi lipsa unui loc de muncă, lipsa unei locuințe, resurse financiare insuficiente).

Actuala lege, ce are ca principiu respectarea interesului superior al copilului, precizează pentru prima dată în mod explicit că părinții sunt primii responsabili pentru creșterea și dezvoltarea copilului. Subsidiar, responsabilitatea revine și comunității din care face parte copilul. Autoritățile locale au obligația de a a sprijini părinții prin asigurarea de servicii cât mai accesibile care să corespundă nevoilor copilului și familiei – și prin acordarea priorității acelor familii aflate în dificultate. Intervenția statului este complementară în ceea ce privește drepturile familiei. Statul are datoria de a asigura protecția copilului și de a garanta respectarea tuturor drepturilor și poate interveni numai în cazuri de abuzuri sau de încălcare. Noua lege promovează un sistem nou și modern de protecție a copilului menit să schimbe ideea că statul se poate substitui grijii părintești.

Protecția drepturilor copilului nu presupune încălcarea drepturilor părinților. Părinții trebuie să-și asume obligații permanente fără de care dezvoltarea armonioasă a copilului nu ar fi posibilă. Potrivit noii legi, ambii părinți sunt responsabili de creșterea copiilor lor, chiar dacă sunt divorțați.

Lucrarea de față este alcătuită din cinci capitole care se succed de la general la particular. Astfel, primul capitol tratează consilierea în general (definiție, etape, rolul asistentului în acest proces). Al doilea capitol se referă la Serviciul Integrare/Reintegrare a Copilului în Familie (aspecte generale, procedura de lucru). În capitolul trei este descris Serviciul Asistență Maternală (obiective, principii de lucru, atribuții). Capitolul patru tratează consilierea familiei în vederea reintegrării copiilor aflați în rețeaua de asistență maternală (procesul de reintegrare a copilului în familia naturală, aspecte privind susținerea financiară a reintegrării, conflict și colaborare între părțile implicate în acest proces). În capitolul cinci sunt prezentate studiile de caz privind consilierea familiei în vederea reintegrării copiilor aflați în rețeaua de asistență maternală (explicarea necesității consilierii familiei în vederea reintegrării copiilor aflați în plasament la asistent maternal profesionist).

Asistența maternală este un mijloc de acțiune al politicii sociale, care oferă ocrotire familială alternativă copiilor separați de propria lor familie, în scopul de a răspunde nevoilor lor fizice, psihologice și sociale.

Cel mai propice mediu de dezvoltare fizică, emoțională și intelectuală a oricărui copil este familia în care s-a născut. Cum menținerea acestuia în familia biologică nu este întotdeauna posibilă, din anumite motive (sărăcie, familii dezorganizate, etc.), sunt recomandate alternativele la instituționalizare, printre care și plasamentul copilului la asistent maternal.

Scopul plasamentului acestor copii la asistenți maternali profesioniști este acela de a pregăti familia pentru reintegrare, constituindu-se în acest sens o echipă formată din: asistent social, asistent maternal, copil și familia acestuia.

Capitolul I. Consilierea

Definiție și aspecte generale

Termenul de consiliere se referă la „suportul imediat acordat indivizilor într-o situație de criză sau într-un moment de schimbare care necesită o adaptare a individului la condiții de viață cu care nu este familiarizat.” În ultimii 20 de ani, metodele de consiliere s-au mai extins pentru a răspunde unor categorii mai largi de populație, motiv pentru care societățile postmoderne pot beneficia de consiliere individuală, consiliere a familiei, consiliere acordată grupurilor sau comunităților/organizațiilor, în vederea adaptării la schimbare, în mod special.

Solicitarea serviciilor de către client și natura intervenției care are în vedere sprijinirea acestuia în deciziile sale de schimbare determină o relație participativă, în care puterea de decizie este dată clientului, în baza expertizei absolute pe care o are în ceea ce privește viața sa personală. Consilierul are un rol de facilitator al introspecției și analizei pe care clientul o întreprinde, de suport emoțional pentru situațiile de criză, capacitând totodată clientul și oferindu-i suportul necesar pentru adaptare și schimbare.

Un principiu esențial în consilierere îl constituie respectarea dreptului clientului la autodeterminare, cu prezervarea subsecventă a autonomiei acestuia.

O altă caracteristică a consilierii o constituie centrarea pe resursele personale pe care clientul le aduce cu sine și, totodată, folosirea resurselor existente în sistemele cu care clientul intră în contact.

Un ultim criteriu de definire a consilierii în mod categorial este modelul teoretic folosit. Astfel, societățile postmoderne au dezvoltat un grup de abordări teoretice, sub denumirea de brief therapy, sau modele centrate pe găsirea unor soluții. Termenul de terapie, preluat din denumirea în limba engleză, nu corespunde și nu trebuie confundat cu termenul de psihoterapie.

Indiferent de domeniul în care activează, un consilier eficient trebuie să dețină următoarele șapte calități (V. Coulshed, 1993):

Empatia sau înțelegerea, efortul de a vedea lumea prin ochii celuilalt.

Respectul, capacitatea de a răspunde în așa fel încât să transmită încrederea în abilitatea celuilalt de a rezolva problema.

Concretețea sau specificitatea, astfel încât cel consiliat poate fi făcut să reducă confuzia în legătură cu ceea ce semnifică.

Autocunoașterea și auto-acceptarea, fiind gata să ajute pe alții cu asta.

Autenticitatea, în relațiile cu ceilalți.

Congruența, astfel încât cuvintele pe care le folosește să se potrivească cu limbajul non-verbal.

Promptitudinea, să se ocupe de ceea ce se întâmplă în acest moment, al ședinței de consiliere, ca de un eșantion a ceea ce se întâmplă de obicei în viața de toate zilele a persoanei respective.

Etapele procesului de consiliere

Construirea unei relații de ajutorare;

Explorarea problemei în profunzime;

Găsirea împreună cu clientul a unei soluții alternative;

Stabilirea unui plan de intervenție și implementare a alternativei găsite;

Monitorizarea implementării planului de lucru;

Evaluarea și încheierea relației de colaborare.

Abordarea clientului și crearea unei relații autentice de ajutorare

Specialiștii au ajuns la concluzia că relația între cei care acordă ajutor și clienți este necesară, dar insuficientă pentru schimbarea clientului.

Această relație poate fi în egală măsură pozitivă sau negativă în funcție de mai mulți factori:are, cu prezervarea subsecventă a autonomiei acestuia.

O altă caracteristică a consilierii o constituie centrarea pe resursele personale pe care clientul le aduce cu sine și, totodată, folosirea resurselor existente în sistemele cu care clientul intră în contact.

Un ultim criteriu de definire a consilierii în mod categorial este modelul teoretic folosit. Astfel, societățile postmoderne au dezvoltat un grup de abordări teoretice, sub denumirea de brief therapy, sau modele centrate pe găsirea unor soluții. Termenul de terapie, preluat din denumirea în limba engleză, nu corespunde și nu trebuie confundat cu termenul de psihoterapie.

Indiferent de domeniul în care activează, un consilier eficient trebuie să dețină următoarele șapte calități (V. Coulshed, 1993):

Empatia sau înțelegerea, efortul de a vedea lumea prin ochii celuilalt.

Respectul, capacitatea de a răspunde în așa fel încât să transmită încrederea în abilitatea celuilalt de a rezolva problema.

Concretețea sau specificitatea, astfel încât cel consiliat poate fi făcut să reducă confuzia în legătură cu ceea ce semnifică.

Autocunoașterea și auto-acceptarea, fiind gata să ajute pe alții cu asta.

Autenticitatea, în relațiile cu ceilalți.

Congruența, astfel încât cuvintele pe care le folosește să se potrivească cu limbajul non-verbal.

Promptitudinea, să se ocupe de ceea ce se întâmplă în acest moment, al ședinței de consiliere, ca de un eșantion a ceea ce se întâmplă de obicei în viața de toate zilele a persoanei respective.

Etapele procesului de consiliere

Construirea unei relații de ajutorare;

Explorarea problemei în profunzime;

Găsirea împreună cu clientul a unei soluții alternative;

Stabilirea unui plan de intervenție și implementare a alternativei găsite;

Monitorizarea implementării planului de lucru;

Evaluarea și încheierea relației de colaborare.

Abordarea clientului și crearea unei relații autentice de ajutorare

Specialiștii au ajuns la concluzia că relația între cei care acordă ajutor și clienți este necesară, dar insuficientă pentru schimbarea clientului.

Această relație poate fi în egală măsură pozitivă sau negativă în funcție de mai mulți factori:

de comportamentul clientului;

de rezistența la schimbare a acestuia;

de cunoștințele și abilitățile asistentului social.

Pentru ca relația de ajutorare să fie eficientă, trebuie să fie îndeplinite câteva condiții:

Empatie

Ca abilitate de a înțelege cu acuratețe experiența și sentimentele altor persoane, empatia este considerată o condiție a relațiilor de ajutorare, întrucât prin ea se acordă sens și semnificație mesajelor transmise de client. Empatia contribuie la dezvoltarea interacțiunii pozitive între client și asistent social.

Pereceperea pozitivă

Constă în convingerea pe care toți clienții ar trebui să o aibă referitoare la valoarea lor ca indivizi. Problema demnității și respectul trebuie să fie corelată cu perceperea pozitivă a subiectului în dificultate. Perceperea pozitivă nu este identică cu aprobarea unui comportament distructiv sau negativ a clientului. Atitudinea neutră menține nivelul comunicării cu subiecții, înlăturând barierele prin atenuarea suspiciunii, prejudecății și învinuirii.

Căldura (afectivitatea)

Este considerată o condiție esențială, deoarece constă în capacitatea asistentului social de a trata clientul astfel încât el să se simtă confortabil și în siguranță. Căldura exprimată de asistentul social prin zâmbet, voce plăcută, expresie facială degajată, poate să sugereze înțelegere și receptivitate pentru problemele clientului.

Sinceritate

Nu echivalează cu lipsa răspunsurilor defensive sau negative, ci presupune realism, deschidere, utilizarea sinelui în mod empatic, profesionalism. Prin profesionalism în construirea unei relații de ajutorare nu trebuie înțeles un rol jucat, ci autodisciplină, motivație, responsabilitate.

De către subiecți sunt apreciate căldura, perceperea pozitivă, sinceritatea, empatia la care se adaugă și alte calități cum ar fi: toleranța, gradul de implicare, naturalețea, competența, obiectivitatea.

Rolul asistentului social în procesul de consiliere

În cadrul relației de întrajutorare, asistentul social folosește procesul de rezolvare a problemelor pentru a acorda asistență clientului în vederea depășirii situației de criză.

Acest proces constă în câteva etape:

Abordarea clientului și explorarea problemei

În interviul inițial, asistentul social stabilește un raport cu clientul, comunicând încredere, acceptare și empatie. Asistentul social se străduiește să-l înțeleagă pe client și nevoile lui prin investigație și observație.

Sprijin emoțional, încurajare, validare

Asistentul social își asistă clientul oferindu-i sprijin emoțional și încurajate pentru a se schimba și a rezolva problema, și validare (recunoaștere, certificare) a valorii proprii a clientului și a respectului său de sine, indiferent de nevoi sau probleme.

Identificarea și exprimarea emoțiilor

Asistentul social își asistă clientul pentru:

identificarea sentimentelor și a emoțiilor, mai ales a sentimentelor neconfortabile și negative de tristețe, mânie, frustrare, jenă, umilire, singurătate, etc.;

identifică focarul sau sursa acestor sentimente;

identifică modul de a-și exprima aceste sentimente într-o manieră adecvata, nedistructivă.

Oferirea de informații și organizarea gândurilor

Asistentul social își asistă clientul prin:

oferirea de informații despre client, mediul social înconjurător, strategiile de tratare a problemei, resursele sociale suplimentare și metodele de rezolvare a problemei;

încurajarea unei gândiri raționale, organizate despre client, mediul social înconjurător, probleme și soluții.

Evaluare și planificare

Pe baza informațiilor obținute prin investigare și observare, asistentul social dezvoltă o evaluare a persoanei implicată în situație. Această evaluare include o declarație despre nevoile clientului, situația lui actuală și din trecut. Ea se încheie cu impresiile psihosociale care numesc punctele forte și limitele individului, ale mediului social și problema.

Asistentul social își asistă clientul prin:

identificarea de surse neoficiale (prieteni, familie, vecini) și oficiale (profesioniști, agenții, oraganizații religioase, instituții) de sprijin referitoare la client și problemele sale;

încurajarea creării de alegeri alternative de gândire și de acțiune față de gândirea comportamentului prezent referitor la nevoi și probleme;

încurajarea selectării de idei realiste;

încurajarea implementării unei alegeri alternative adecvate.

Este esențial pentru client și pentru asistentul social să ajungă la o înțelegere și un acord reciproc. Clientul și asistentul social continuă să se întâlnească în scopul de a implementa planul pentru rezolvarea problemelor clientului.

Evaluarea și încheierea relației de ajutorare

Periodic, clientul și asistentul social evaluează eficacitatea intervenției: dacă se petrece o schimbare și/sau este problema pe cale de a fi rezolvată. Dacă intervenția nu este eficientă, atunci asistentul social poate să revizuiască următoarele aspecte: metoda de intervenție, acordul client – asistent social, planul sau evaluarea. Când evaluarea sugerează că problema a fost rezolvată și că nu apar alte probleme, clientul și asistentul social cad de acord să-și încheie implicarea lor în activitatea reciprocă.

Rolul clientului în procesul de consiliere

Procesul de consiliere este perceput de către client sub următoarele aspecte:

Conștientizarea problemei;

Relația față de consilier;

Motivarea;

Conceptualizarea problemei;

Explorarea strategiei de soluționare a problemei;

Selectarea strategiilor;

Implementarea;

Evaluarea.

Asistentul social trebuie să dețină acele abilități de comunicare și ajutorare care să contribuie la reducerea gradului de rezistență a clientului. Comunicarea defensivă poate fi întâlnită sub următoarele aspecte: negarea, învinuirea altcuiva, etichetarea, evitarea, distragerea atenției, impresia neajutorării.

Uneori, chiar comportamentul asistentului social sporește capacitatea defensivă a clientului, rezistența lui la schimbare, în cazul în care acesta:

manifestă insensibilitate față de sentimentele clientului;

elaborează aprecieri prin care clientul se simte judecat;

folosește o terminologie profesională fără explicații suplimentare;

intervine incoerența în explicarea rolului său ca asistent social;

se adresează unui adult cu prenumele acestuia, fără a avea permisiunea din partea lui;

folosește o autoritate excesivă;

întârzie sau amână întrevederea.

Există câteva reguli care trebuie luate în considerare pentru a crea o relație de ajutorare eficientă și pentru a atenua caracterul defensiv al atitudinii clientului. Utilizarea tehnicii ascultării active prin care clientul este încurajat atât să-și determine și să-și exprime sentimentele, cât și să-și identifice problema fiind perceput pozitiv de către asistentul social. Trebuie să se pornească de la premiza, că rezistența clientului în relațiile interindividuale reprezintă o încercare de autoprotecție în fața unor pericole reale sau imaginare. Dacă tendința de apărare a clientului persistă, asistentul social trebuie să realizeze asociații între comportamentul prezent al clientului și evenimente din experiența sa care conduc spre actuala disfuncționalitate. Structura comportamentului defensiv se formează în funcție de diferiți factori și este condiționată de contexte prezente sau trecute.

„Ascultarea activă presupune participarea activă a ascultătorului și nu doar componenta fiziologică a recepționării și prelucrării undelor sonore.”

Atunci când oamenii percep că li se acordă toată atenția, aceștia tind la rândul lor să devină mai atenți, să fie mai cooperanți, mai receptivi la discutarea completă a ideilor celorlalți.

Pentru ca ascultarea activă să nu devină ridicolă sau să nu fie manipulată, ascultătorul trebuie să țină cont de unele reguli de comportare:

Să aibă timp la dispoziție, dat fiind faptul că ascultarea activă nu are eficiență sub presiunea timpului.

Să aibă încredere în vorbitor – în ultimă instanță acesta va reuși să-și rezolve singur problemele.

Să-l ia în serios pe vorbitor, chiar dacă problemele acestuia sunt fără judecată din punctul de vedere al ascultătorului.

Să înțeleagă că sentimentele se pot schimba repede, astfel că sentimentele actuale trebuie să fie exprimate așa cum sunt ele percepute în acel moment.

Să încerce să împărtășească sentimentele și problemele vorbitorului și în acest sens să se apropie de acesta, dar în același timp trebuie să fie conștient că problemele și sentimentele vorbitorului nu sunt și ale sale.

O altă tehnică pentru optimizarea comunicării o reprezintă feed-back-ul, care este un termen preluat din limba engleză și înseamnă reacție inversă. Este foarte important în procesul de comunicare, deoarece permite actorilor implicați să verifice dacă mesajele transmise au fost recepționate așa cum s-a intenționat. Scopul feed-back-ului este de a îmbunătăți performanța (comunicarea) în viitor. Cu cât feed-back-ul este mai imediat, cu atât va fi mai bine.

Un feed-back constructiv duce la conștientizarea subiectului, îi oferă acestuia posibilități de a alege și favorizează activitatea de dezvoltare personală.

Capitolul II. Serviciul integrare/reintegrare a copilului în familie

2.1 Aspecte generale

Reintegrarea reprezintă reunificarea familiei după o perioadă de separare a copilului de familia sa, perioadă în care s-a luat o măsură de protecție față de copilul aflat în dificultate (plasament la un serviciu public specializat sau plasament în asistență maternală). Reintegrarea presupune reîntoarcerea copilului în familia de origine, astfel încât să fie reluate relațiile specifice vieții de familie.

2.2 Prezentarea serviciului

Activitatea serviciului vizează reintegrarea în familia naturală /integrarea în familia extinsă.

Funcțiile esențiale pe care le îndeplinește serviciul sunt: identificarea, evaluarea, pregătirea, sprijinirea și monitorizarea copilului și familiei pentru realizarea eficientă a procesului de reintegrare-integrare.

2.2.1 Identificarea și preluarea cazurilor:

Serviciul reintegrare/integrare a copilului în familie este complementar cu celelalte servicii pentru protecția copilului. Aceste servicii informează serviciul nostru dacă identifică posibilitatea reintegrării unui copil în familie, revenindu-ne sarcina de a informa atât familia cât și copilul cu privire la serviciile de care pot beneficia (consiliere psihologică, socială, medicală, juridică, educațională sau alte servicii corespunzătoare nevoilor acestora).

Identificarea copiilor care pot fi reintegrați/integrați în familie se face după cu urmează:

părinții sau alte persoane din familia extinsă relevante pentru copil solicită reintegrarea/integrarea copilului în familie (printr-o cerere/declarație scrisă). La cerere se atașează o fișă de servicii care cuprinde pe lângă obiectul și motivul cererii, prestațiile și serviciile anterioare ale familiei respective;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție se constată că motivele care au stat la baza dispunerii acelei măsuri nu mai subzistă, iar planul individualizat de protecție are drept finalitate, după caz, reintegrarea în familie sau integrarea în familia extinsă;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție sunt identificate persoane sau familii substitutive care doresc să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii copiilor.

În această etapă activitatea serviciului interferează cu cea a următoarelor servicii: Asistență Maternală, Alternative Rezidențiale, Alternative Familiale, care reevaluează periodic situația copiilor beneficiari ai măsurilor de protecție.

Întocmirea planului de intervenție specifică (PIS) pentru reintegrarea/integrarea copilului în familie

a) Pentru fiecare copil aflat în evidența serviciului, șeful serviciului desemnează un responsabil de caz, care întocmește planul de intervenție specifică, în conformitate cu standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției copilului.

b) Planul de intervenție specifică se elaborează în baza planului individualizat de protecție întocmit de managerul de caz și cuprinde obiectivele pe termen scurt, mediu și lung, activitățile corespunzătoare acestor obiective, durata aferentă activităților, personalul de specialitate desemnat și alte persoane implicate (medicul, psihologul, asistentul social, educatorul), resursele materiale și financiare alocate activităților, precum și modalitățile de monitorizare și evaluare a acestora.

c) Planul de intervenție specifică reflectă recomandările specialiștilor rezultate din rapoartele de vizită, de consiliere etc.

d) Obiectivele cuprinse în PIS li se fac cunoscute beneficiarilor (copil, familie/persoană importantă pentru copil).

e) Opiniile copilului, familiei și/sau ale altor persoane cu privire la elaborarea, implementarea și revizuire PIS sunt consemnate.

f) Revizuirile PIS sunt cunoscute de managerul de caz, coordonatorul centrului și familie și se fac la cel mult trei luni.

Evaluarea clienților

Personalul de specialitate al serviciului realizează evaluarea psihologică și socială a clienților.

Evaluarea socială:

În acest scop au loc vizite la domiciliul solicitanților care au scopul de a determina condițiile locative și materiale ale familiei și modul de relaționare dintre membrii acesteia.

Evaluarea psihologică parcurge următoarele etape:

stabilirea unei întâlniri a psihologului cu persoana care a solicitat reintegrarea;

crearea unui cadru adecvat în care să aibă loc evaluarea (o cameră liniștită cu cât mai puțini stimuli care să perturbe evaluarea, lumină adecvată, confort etc)

pregătirea clientului pentru evaluare, care presupune: explicarea activităților/sarcinilor la care va fi antrenat; explicarea motivului evaluării; asigurarea clientului că nu-i va fi știrbită imaginea și că nu va nu îi va fi aplicată o etichetă negativă;

desfășurarea evaluării propriu-zise (sunt folosite metode de evaluarea personalității și teste specifice pentru evaluarea capacității de a crește și îngriji un copil, în funcție de fiecare caz în parte) ;

elaborarea raportului de evaluare, care cuprinde referiri la personalitatea subiectului, atitudinea acestuia din timpul evaluării.

Pregătirea clienților pentru reintegrare

Pregătirea clienților (copil și familie) pentru reintegrare are ca scop refacerea relațiilor copil/familie și diminuarea consecințelor negative ale separării copilului de familie.

În acest scop serviciul asigură consilierea psihologică, educațională, socială și juridică pentru clienți.

Echipa (asistenți sociali, psihologi) planifică și mediază întâlnirile/vizitele copil-familie-persoană, asigurându-se obligatoriu cel puțin două întâlniri, una într-un spațiu special amenajat și cealaltă la domiciliul familiei/persoanei.

Echipa asigură cadrul fizic și profesional al contactelor directe dintre copil și familie și se inițiază, asigură sau sprijină activitățile care pregătesc comunitatea pentru o integrare socială eficientă.

În urma fiecărei întâlniri se întocmesc rapoarte care specifică locul întâlnirilor și profesioniștii care au participat la aceasta.

Consilierea psihologică se desfășoară urmând Planul Individual de Consiliere conceput după primele ședințe de consiliere și după o evaluare inițială, putând fi modificat în funcție de nevoile, problemele identificate. Pentru realizarea și modificarea acestui plan este necesară opinia și acordul beneficiarului.

Activitatea de consiliere desfășurată include următoarele etape:

Ședința de contact în care consilierul urmărește: cunoașterea clientului, stabilirea unei comunicări eficiente cu acesta, familiarizarea consilierului cu problemele clientului și cunoașterea așteptărilor clientului.

Stabilirea unor obiective generale și specifice ce trebuie urmărite și atinse prin activitatea de consiliere. Acestea sunt, de exemplu:

consolidarea, stimularea abilităților parentale prin oferirea de informații cu privire la îngrijirea și educarea copilului

realizarea unei comunicări eficiente între copil și părinți sau familie

combaterea și/sau evitarea neglijării copilului de către părinți

cunoașterea responsabilităților și obligațiilor parentale

oferirea de modele comportamentale față de copil și modalități de abordare și soluționare a problemelor acestuia

oferirea de informații cu privire la drepturile de care beneficiază copilul și familia și la posibilitatea includerii în diferite programe derulate de D.G.A.S.P.C.

informarea părinților asupra sancțiunilor prevăzute de lege pentru abandon, rele tratamente aplicate minorilor sau altor fapte care pot afecta integritatea fizică și morală și dezvoltarea copilului.

Evaluarea rezultatelor obținute și întocmirea rapoartelor de consiliere care să releve atitudinea clientului pe parcursul ședințelor de consiliere, problemele ridicate de acesta și rezultatele obținute.

Fiecare caz în parte va fi analizat într-o întâlnire de lucru, organizată la nivelul serviciului. Concluziile vor fi comunicate echipei și în cazurile care o impun șefilor ierarhici.

2.2.5 Monitorizarea integrării/reintegrării

În cazul în care Comisia pentru Protecția Copilului sau Instanța Judecătorească hotărăște integrarea/reintegrarea copilului în familie, Serviciul Integrare/Reintegrare a copilului în familie monitorizează evoluția ulterioară a copilului în cadrul familiei pe o perioadă de minim trei luni (rapoarte lunare).

Durata medie este de șase luni cu posibilitatea de prelungire în funcție de fiecare caz în parte.

Raportul de monitorizare vizează următoarele aspecte:

evoluția copilului în mediul familial (progrese/regrese)

relația copilului cu familia, comunitatea (integrarea copilului în mediul familial, mediul școlar)

pentru depășirea eventualelor situații de criză survenite în perioada monitorizării, Serviciul integrare/reintegrare sprijină familia în vederea restabilirii relațiilor firești copil-părinte

2.2.6 Raport final

Pe baza rapoartelor de monitorizare și evaluare, responsabilul de caz întocmește un raport final și recomandă managerului de caz închiderea dosarului.

Capitolul III. Serviciul Asistență Maternală

3.1 Definire, obiective și principii de lucru

3.1.1 Aspecte generale

Asistența maternală este în primul rând, o profesie de suflet care implică multă dragoste și răbdare; cei care optează pentru această profesie trebuie să se consulte cu familia despre toate problemele și greutățile pe care le-ar putea întâmpina ca asistent maternal profesionist, deoarece sprijinul și înțelegerea familiei sunt esențiale.

Asistența maternală este o soluție viabilă pentru copiii pentru care reintegrarea în familia proprie se face în timp și necesită resurse. Creșterea copilului într-o atmosferă de familie, în sânul unei comunități bazată pe reguli, obiceiuri și tradiții pe care acesta nu are cum să le învețe din altă parte, reprezintă un beneficiu incalculabil pentru dezvoltarea firească a copilului.

Asistența maternală presupune identificarea și formarea unor persoane care să înțeleagă și să accepte problemele copiilor aflați în dificultate, să intervină constructiv în viața lor, în sensul identificării problemelor cu care se confruntă și al găsirii, împreună cu specialiștii, de soluții adecvate.

Asistentul maternal are menirea de a ajuta copilul să-și înțeleagă și să-și accepte trecutul, să contribuie la pregătirea reintegrării acestuia în familia naturală sau la integrarea acestora în familia adoptivă.

3.1.2 Definire

Plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist este o măsură de protecție luată în interesul superior al copilului aflat în dificultate, prin care acesta este ocrotit în cadrul unei familii substitutive special selectate și pregătite în acest scop.

Această definiție presupune luarea în considerare a mai multor concepte:

Îngrijirea familială temporară este planificată.

Îngrijirea familială temporară este limitată în timp. Acesta este un serviciu temporar oferit copilului și familiei sale pentru o perioadă de timp stabilită în funcție de particularitățile fiecărui caz. Finalitatea acestei măsuri trebuie să fie un mediu stabil, permanent pentru copil.

Resursa esențială este asistentul maternal profesionist care acordă îngrijire în propria familie unui copil care nu îi este rudă (până la gradul IV inclusiv).

Îngrijirea familială temporară implică munca în echipă cu toți profesioniștii din rețeaua de servicii existente.

3.1.3 Obiectivele programului

Recrutarea și dezvoltarea unei rețele de asistenți maternali profesioniști care să fie resursă alternativă imediată pentru plasamentul copiilor care au nevoie de protecție.

Oferirea unei varietăți de servicii pentru copilul plasat, familia biologică, familia adoptivă și asistentul maternal profesionist pentru a asigura o îngrijire de calitate.

Facilitarea implementării celui mai adecvat plan individual de protecție pentru copil.

3.1.4 Principii de lucru

Principii de lucru privind copilul:

Fiecare copil are dreptul la o familie, iar în condițiile în care acest lucru nu este posibil, fiecare copil are dreptul la o familie substitutivă.

Plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist este o soluție temporară.

Plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist se face în vederea implementării unei soluții permanente pentru copil.

Plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist se face în interesul superior al copilului.

Copilul plasat la un asistent maternal profesionist trebuie informat despre toate aspectele legate de măsura de plasament și de finalitatea acesteia, în funcție de vârsta și de gradul de maturitate sau potrivit nivelului său de înțelegere.

Copilul plasat la un asistent maternal profesionist va participa la procesul de luare a deciziilor legate de viitorul său și opinia sa va fi luată în considerare în funcție de vârstă și de gradul său de maturitate.

Elaborarea planului individual de protecție al copilului va respecta identitatea copilului ținând cont de toate aspectele legate de cultură, religie, etnie, apartenență la o familie sau un grup comunitar și social. Elaborarea planului individual de protecție va lua în considerare toate nevoile specifice ale copilului respectiv.

Copilul plasat la un asistent maternal va fi tratat nediscriminatoriu față de copiii din familia acestuia.

Copilului plasat la un asistent maternal profesionist i se va respecta viața privată.

În măsura în care este posibil se va urmări plasarea fraților la același asistent maternal profesionist.

Copilul plasat la un asistent maternal profesionist va beneficia de consiliere și susținere din partea asistentului social responsabil de caz.

Principii de lucru privind plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist:

Plasamentul la asistentul maternal profesionist nu funcționează izolat ci este parte integrantă din sistemul de servicii de protecție a copilului aflat în dificultate.

Orice copil aflat în dificultate poate beneficia de acest serviciu.

Plasamentul la asistentul maternal profesionist trebuie să ofere un mediu securizant pentru copilul ocrotit.

Plasamentul copilului se realizează în baza unui plan individual de protecție.

Planul individual de protecție al copilului trebuie revizuit la intervale de minimum trei luni și/sau ori de câte ori este nevoie.

Fiecare caz trebuie tratat individual.

Intrarea și ieșirea unui copil din plasament trebuie să fie un proces gradual și netraumatizant pentru toate părțile implicate (copil, familie naturală, asistent maternal profesionist, asistent social).

Plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist se realizează în baza unor metodologii de lucru care reglementează acest proces.

După plasarea copilului la asistentul maternal profesionist, trebuie să existe un singur asistent social responsabil de caz.

Principii de lucru privind asistentul social

Asistentul social lucrează în interesul superior al copilului.

Asistentul social lucrează în parteneriat cu părțile implicate.

Asistentul social lucrează cu profesionalism, păstrează și respectă confidențialitatea de caz.

Asistentul social trebuie să ofere asistentului maternal profesionist informații relevante despre situația copilului și a familiei sale.

Asistentul social trebuie să informeze și să pregătească copilul și asistentul maternal profesionist pentru intrarea și ieșirea din plasament.

Asistentul social trebuie să ofere consiliere și sprijin copilului, asistentului maternal profesionist, familiei biologice și/sau familiei adoptive.

Asistentul social trebuie să respecte metodologia de lucru specifică.

Asistentul social trebuie să respecte codul etic al profesiei sale.

Asistentul social trebuie să se informeze și să-și actualizeze permanent cunoștințele sale profesionale.

Numărul de cazuri active ale unui asistent social trebuie să respecte standardele de practică stabilite.

Principii etice generale pentru asistentul social

Principiile etice au la bază valorile fundamentale ale asistenței sociale: furnizarea de servicii în beneficiul clienților, justiția socială, respectarea demnității și unicității individului, a confidențialității și integrității persoanei, autodeterminării și competenței profesionale.

Fiecare asistent social își va însuși aceste valori și principii, ele urmând să se regăsească în comportamentul său, astfel încât să nu aducă prin acțiunile sale prejudicii imaginii profesiei:

Furnizarea de servicii în beneficiul clienților

Principiul etic: Scopul principal al activității asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în dificultate implicându-se în identificarea, înțelegerea, evaluarea corectă și soluționarea problemelor sociale.

În toate demersurile sale, asistentul social acționează cu prioritate în interesul clientului. În situația în care interesul clientului reprezintă o amenințare pentru comunitate/membrii comunității, asistentul social are responsabilitatea de a îndruma clientul și de a media în scopul armonizării intereselor părților implicate.

Justiția socială

Principiul etic: Asistenții sociali promovează principiile justiției sociale.

Asistenții sociali se asigură de egalitatea șanselor privind accesul clienților la informații, servicii, resurse și participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Ei contestă și combat diferitele forme ale injustiției sociale precum: sărăcia, șomajul, discriminarea, excluderea și alte asemenea forme.

Demnitatea și unicitatea persoanei

Principiul etic: Asistenții sociali respectă și promovează demnitatea individului, unicitatea și valoarea fiecărei persoane.

Asistentul social nu trebuie să practice, să tolereze, să faciliteze sau să colaboreze la nici o formă de discriminare bazată pe rasă, etnie, sex și orientare sexuală, vârstă, convingeri politice sau religioase, statut marital, deficiență fizică sau psihică, situație materială și/sau orice altă preferință, caracteristică, condiție sau statut.

Autodeterminarea

Principiul etic: Asistentul social respectă și promovează dreptul clienților la autodeterminare.

Asistentul social asistă clienții în eforturile lor de a-și identifica și clarifica scopurile, în vederea alegerii celei mai bune opțiuni.

Asistenții sociali pot limita drepturile clienților la autodeterminare atunci când, în judecata profesională a asistentului social, acțiunile prezente și/sau viitoare ale clienților prezintă un risc pentru ei înșiși și/sau pentru ceilalți.

Relațiile interumane

Principiul etic: Asistenții sociali recunosc importanța fundamentală a relațiilor interumane și le promovează în practica profesională.

Asistenții sociali încurajează și întăresc relațiile dintre persoane cu scopul de a promova, reface, menține și/sau îmbunătăți calitatea vieții persoanelor, familiilor, grupurilor, organizațiilor și comunităților.

Integritatea

Principiul etic: Asistenții sociali acționează cu onestitate și responsabilitate în concordanță cu misiunea profesiei și standardele profesionale.

Competența

Principiul etic: Asistenții sociali trebuie să își desfășoare activitatea numai în aria de competență profesională determinată de licența, expertiza și experiența profesională.

Asistenții sociali au obligația de a-și îmbunătăți permanent cunoștințele și deprinderile profesionale și de a le aplica în practică. Asistenții sociali contribuie la îmbunătățirea și dezvoltarea bazei de cunoștințe a profesiei.

3.2 Atribuțiile serviciului

Atribuții cu privire la copilul față de care s-a dispus o măsură de protecție la asistentul maternal profesionist:

Evaluează nevoile copilului care urmează a beneficia de serviciul de asistență maternală și elaborează în acest sens planul individualizat de protecție a acestuia, care va fi revizuit periodic;

Realizează potrivirea dintre copil și asistentul maternal astfel încât măsura de ocrotire să satisfacă nevoile și preferințele copilului prevăzute în planul individualizat de protecție;

Propune Comisiei pentru Protecția Copilului sau instanței judecătorești dispunerea măsurii de protecție a copilului la asistentul maternal profesionist ales în urma procesului de potrivire;

Fiecare copil plasat la un asistent maternal va beneficia de serviciile unui asistent social care va asigura respectarea drepturilor acestuia, îngrijirea adecvată, protecția și dezvoltarea sa, precum și atingerea obiectivelor prevăzute în planul individualizat de protecție;

Instruiește asistentul maternal profesionist cu privire la nevoile copilului înainte de plasarea acestuia;

Asigură informarea în scris a asistentului maternal profesionist cu privire la drepturile și obligațiile legale ce ii revin acestuia cu privire la persoana copilului pe durata măsurii de protecție;

Intocmește, păstrează și actualizeaza dosarul copilului referitor la situația psiho-socială, medicală și educațională a acestuia, evaluarea nevoilor copilului și revizuirile periodice ale planului individualizat de protecție;

Stabilește modalitățile prin care se realizează menținerea și dezvoltarea relațiilor copilului cu familia și alte persoane relevante pentru viața acestuia;

Asigură îngrijirea medicală a copilului plasat la asistentul maternal profesionist, de asemenea, informează și pregătește copilul pentru a participa la luarea deciziilor privind sănătatea sa;

Monitorizează și înregistrează evoluția copilului plasat la asistentul maternal;

Instrumentează și propune spre soluționare sesizările referitoare la copiii care necesită protecție în rețeaua de asistență maternală;

Colaborează cu celelalte compartimente din cadrul D.G.A.S.P.C. în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin;

Personalul din cadrul serviciului asigură confidențialitatea lucrărilor și informațiilor.

Capitolul IV. Consilierea familiei în vederea reintegrării copiilor aflați

în rețeaua de asistență maternală

4.1 Procesul de reintegrare a copilului în familia naturală

Copilul trebuie informat cu privire la familia sa, indiferent de istoricul acesteia. Aceste informații trebuie să fie actualizate și spuse copilului în mod corect, fără a exagera nici aspectele pozitive, dar nici pe cele negative. Bună sau rea, familia reprezintă pentru fiecare copil o resursă importantă, motiv pentru care trebuie valorificată orice informație cu privire la familia sa de care copilul poate beneficia. Nu trebuie omis faptul că un copil aparține unui anumit mediu familial și nu se poate pretinde acelei familii să fie altceva decât este (de exemplu, o familie de condiție modestă, fără venituri financiare suficiente, va oferi copilului condiții de creștere și educare conform propriilor valori, nu asemănătoare condițiilor pe care le poate oferi o familie cu un status socio-profesional ridicat) – o familie trebuie să-și asume responsabilitatea creșterii copilului căruia i-a dat viață și nu trebuie scutită de această responsabilitate pe motivul existenței unor instituții sau alternative la instituționalizare unde copilului i se oferă hrană, cazare, îmbrăcăminte etc.

Reintegrarea unui copil în familia naturală vizează în primul rând binele copilului, iar evaluarea în vederea acestei reintegrări trebuie să se facă corect și realist. Un alt aspect al reintegrării este (re)adaptarea copilului cu familia sa. În general, această readaptare se referă la petrecerea unei perioade de timp în familie, înainte de hotărârea finală, astfel încât să fie identificate problemele ce ar putea să apară. Readaptarea începe prin inițierea unor contacte între copil și familie – părinților li se povestesc diferite aspecte privind copilul, li se dau fotografii, copilul este adus în familie pentru o scurtă vizită la care participă asistentul social, părinții și copilul (atunci când părinții acuză lipsa fondurilor, motivând astfel faptul că nu și-au vizitat copilul de mult timp), copilul petrece o perioadă de timp în familie. Această perioadă de (re)adaptare este foarte importantă, având în vedere impactul deosebit pe care îl are asupra familiei întâlnirea cu copilul după o perioadă mai mare de timp.

Reintegrarea unui copil în familia naturală necesită atât lucrul cu copilul, cât și cu familia acestuia.

Această activitate va consta în:

evaluarea necesităților copilului (în funcție de vârstă, stare de sănătate, diferite nevoi speciale);

consiliere și susținere oferită copilului;

evaluarea situației familiale a copilului (vizite la domiciliul familiei, contactarea familiei extinse în vederea unei evaluări corecte, care să reflecte realitatea).

Evaluarea situației familiale presupune:

Identificarea nevoilor familiei biologice;

Consilierea familiei și sprijinirea acesteia în vederea stabilirii unui plan de viitor pentru

copil;

Responsabilizarea familiei pentru viitorul copilului;

Asistarea familiei în obținerea drepturilor legale;

Sprijinirea pentru eliberarea actelor necesare.

4.1.1 Identificarea nevoilor familiei

Aspectele privitoare la nevoile familiei biologice vizează în primul rând evaluarea posibilităților morale și materiale ale familiei de a relua responsabilitățile de părinți. În general, luarea unei măsuri de protecție s-a făcut în baza unei motivații, la sesizarea organelor competente de existența unor probleme, precum: lipsa condițiilor de creștere și îngrijire, abuz, lipsa posibilităților materiale, lipsa locului de muncă al părinților etc.

Reintegrarea trebuie să vizeze anularea condițiilor care au condus la dispunerea măsurii de protecție.

Reintegrarea copiilor în familiile de origine trebuie să se bazeze în primul rând pe dorința ambelor părți de a fi împreună. Când există reticențe, fie din partea copiilor, fie din partea părinților, este mult mai indicat să se evalueze situația o perioadă mai mare de timp pentru a preîntâmpina eventualele eșecuri – copilul să fugă de acasă, părintele să solicite din nou o măsură de protecție pentru copil, diferite abuzuri asupra copiilor, etc.

4.1.2 Consilierea familiei

Reintegrarea presupune un proces îndelungat de lucru cu familia și cu copilul.

Consilierea familiei are în vedere diferite tipuri de acțiuni îndreptate asupra membrilor familiei care solicită reîntoarcerea copilului – vizite la domiciliu, întrevederi separate cu membrii familiei, dar și organizarea unor așa-zise întâlniri de grup. Datorită complexității acestor acțiuni, consilierea familiei este un proces foarte important, întrucât fără acordul familiei de a solicita reintegrarea copilului, aceasta nu ar fi posibilă, chiar dacă există dorința copilului de a se reîntoarce în familia sa naturală.

Uneori, consilierea familiei se axează doar pe latura de suport moral – familia are nevoie de a împărtăși cuiva problemele, are nevoie de înțelegere și susținere pentru eventualele hotărâri. Pe de altă parte, există cazuri când consilierea presupune și implicarea asistentului social în rezolvarea situațiilor problematice, precum – lipsa locului de muncă, spațiu de locuit insuficient, lipsa unei locuințe stabile. Dar sunt situații când toate eforturile asistentului social nu sunt încununate de succes, reintegrarea neputându-se realiza din diverse motive: familia nu dorește venirea copilului, imposibilitatea părinților de a asigura copilului un mediu familial benefic dezvoltării lui (părinți alcoolici, părinți bolnavi psihic – care au adeverință medicală care atestă boala, părinți cu antecedente penale grave care ar pune în pericol securitatea copilului – omor calificat, viol, incest), lipsa veniturilor (părinții nu au locuință și nici posibilitatea de a locui cu chirie, părinții nu realizează venituri stabile și sigure – nu au loc de muncă, nu beneficiază de ajutor social), etc.

Consilierea familiei are în vedere și implicarea reală a membrilor acesteia în procesul ulterior de reintegrare. Evaluarea situației familiale în vederea reintegrării se realizează în diverse etape – vizita la domiciliu, invitarea părinților/bunicilor la biroul asistentului social (în acest fel se testează interesul familiei pentru copil). Un indiciu asupra posibilităților reale de reintegrare ne este oferit de către seriozitatea familiei (punctualitate, respectarea pașilor stabiliți împreună cu consilierul, interesul față de copil manifestat direct, inițiativă de a face diferite activități pentru copil).

4.1.3 Responsabilizarea familiei pentru viitorul copilului

În mentalitatea unor persoane există ideea că statul trebuie să le ofere sprijin pentru creșterea copiilor, dacă ele nu pot să facă acest lucru. Aceste persoane nu conștientizează responsabilitatea pe care o are un părinte pentru copilul său- consideră că trebuie să li se dea. De cele mai multe ori, asemenea persoane au un număr foarte mare de copii, au multipli parteneri de viață, întrețin relații de concubinaj fără să se căsătorească, nu au un loc de muncă, o locuință stabilă.

În astfel de cazuri, rolul asistentului social nu se limitează doar la a consilia familia, ci se încearcă responsabilizarea ei. De exemplu, unui părinte care afirmă că nu are ce să facă pentru copilul respectiv, trebuie să i se repete în mod constant că este părintele acelui copil, că fetița/băiatul are nevoie de un părinte, până se ajunge la o înțelegere în sensul reluării legăturii dintre copil părinte. Părinții uită de rolul pe care îl au față de copiii lor și nu-i mai vizitează timp îndelungat. Această legătură trebuie reluată și părinții trebuie încurajați să-și viziteze copiii – uneori, odată reluată această legătură, are un impact deosebit pentru părinți, aceștia hotărând să-i ia acasă. Există situații când un copil nu și-a văzut familia de ani de zile, timp îna care s-au petrecut multe schimbări în ambele părți. Astfel, reluarea legăturii îi ajută să cunoască schimbările intervenite. În unele cazuri, modificările pot fi benefice și îi pot ajuta pe părinți să ia o decizie în ceea ce privește un viitor împreună cu copilul.

Un alt aspect este legat de asistarea familiei în obținerea drepturilor legale – care se referă la a oferi familiei informații cu privire la drepturile care i se cuvine (există riscul ca pe fondul unei informări insuficiente, familia să nu beneficieze de unele drepturi legale, legate în special de protecția socială).

O etapă finală a evaluării situației familiale, presupune susținerea familiei pentru eliberarea anumitor acte necesare: adeverințe medicale, adeverințe școlare, transfer școlar, ancheta socială, etc.

4.2 Aspecte privind susținerea financiară a reintegrării

Un aspect important al reintegrării este susținerea financiară și urmărirea cazurilor când reintegrarea a fost făcută din dorința ambelor părți, pentru binele copiilor, sau a celor cazuri când părinții au urmărit doar avantajul material. Susținerea financiară nu trebuie considerată o condiție pentru reintegrarea copilului, ci doar ca un sprijin pentru adaptarea mai ușoară a copilului cu familia sa. Familia trebuie să înțeleagă că acest sprijin este oferit temporar și că va trebui să se descurce prin forțe proprii după încetarea acestuia.

Asistentul social nu trebuie să accentueze acordarea sprijinului din partea organizației. În cazul în care i se spune familiei că va beneficia de anumite ajutoare dacă își ia copilul acasă, părinții vor solicita reintegrarea acestuia în baza ajutorului promis, fără a dori cu adevărat acest lucru. Pentru a evita situația în care un părinte vrea să-și ia copilul doar pentru un ajutor material, se recomandă asistentului social să nu-l asigure pe acesta de primirea sprijinului înainte de reintegrarea copilului în familie. Este perfect înțeleasă necesitatea sprijinirii familiei, dar trebuie înlăturate cazurile în care părinții profită în mod abuziv de calitatea de părinte pentru a obține niște avantaje materiale.

Reintegrarea trebuie să se facă în interesul copilului, iar la închiderea cazului să rămână satisfacția unui lucru bine realizat.

4.3 Conflict și colaborare între părțile implicate în procesul reintegrării

Copiii aflați în plasament în rețeaua de asistență maternală provin din familii de toate categoriile sociale (familii sărace, familii dezorganizate, dar și familii de intelectuali).

Pentru ca procesul de reintegrare a copilului în familia naturală să decurgă cât mai bine pentru toți cei implicați, trebuie să existe înțelegere și colaborare între aceștia din toate punctele de vedere.

Dar de cele mai multe ori se ivesc conflicte, în special între familia naturală și asistentul maternal, din cauza faptului că intervine sentimentul de gelozie al părinților, atunci când observă atașamentul copilului față de asistentul maternal. Această situație este cel mai des întâlnită în cazul părinților cu probleme psihice.

Neînțelegeri apar și între familia naturală și asistentul social responsabil de caz – de cele mai multe ori, părinții devin suspicioși, sunt nerăbdători în ceea ce privește procedura și tind să creadă că nu se dorește reintegrarea de către personalul responsabil. Părinții devin agresivi când vine vorba de drepturile asupra copilului și afirmă „sus și tare” că este copilul lor și îl pot lua acasă când doresc, dar când vine vorba de obligațiile pe care le au față de acesta, bat în retragere și acuză lipsa posibilităților materiale și financiare.

Conflictul reprezintă „o opoziție deschisă, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.”

De regulă, conflictul presupune efecte distructive (fizice, morale, intelectulae) pentru toți cei implicați.

Tipurile distincte de conflict social depind de:

caracterul,

structura și specificul părților aflate în conflict;

natura scopurilor fixate de acestea;

mijloacele utilizate pe parcursul evoluției conflictului.

Decizia de reunificare a familiei trebuie să fie luată de comun acord de către toți cei implicați în acest proces:

copil (acesta trebuie întrebat dacă vrea să se întoarcă în familie, mai ales în situația în care este vorba de un copil mare);

părinți (trebuie sesizate toate aspectele privind dorința părinților, posibilitățile materiale și morale ale acestora);

familia extinsă (există cazuri în care reintegrarea se face în baza unei susțineri din partea membrilor familiei extinse – bunici, unchi/mătuși, etc.);

asistentul social care a instrumentat cazul.

Există și situații când conflictul se desfășoară între membrii familiei, mai ales atunci când părinții sunt separați. Astfel, nici unul nu vrea să renunțe la copil în favoarea celuilalt, dar nici nu face demersuri în vederea rezolvării situației copilului.

La un moment dat este creată impresia că acel copil devine „obiectul „ ambiției celor doi.

Indiferent de situație, nu trebuie uitat faptul că orice acțiune întreprinsă în privința copilului, trebuie să se realizeze în interesul acestuia, fără a leza, desigur, nici una dintre părțile implicate.

Capitolul V. Cercetare privind consilierea familiilor în vederea reintegrării copiilor aflați în rețeaua de asistență maternală

5.1 Metodologia cercetării

Cercetarea a constat în intervievarea unui număr de zece familii ai căror copii se află în rețeaua de asistență maternală și în consultarea dosarelor acestora. Din acest lot am selectat cinci studii de caz considerate a fi reprezentative pentru a evidenția necesitatea consilierii familiei în vederea reintegrării copiilor aflați în plasament la asistent maternal profesionist.

5.1.2 Metodologia studiilor de caz

Tema cercetrii

Rolul consilierii în procesul de reintegrare a copiilor aflați în rețeaua de asitență maternală.

Justificarea temei

Numeroasele consecințe asupra copiilor aflați în plasament la asistent maternal profesionist, cauzate de separarea îndelungată de familia naturală.

Obiectivul cercetrii

Explicarea necesității consilierii familiei în vederea reintegrării copiilor aflați în plasament la asistent maternal profesionist.

Universul cercetrii

Familii ai căror copii se află în rețeaua de asistență maternală.

Ipotezele de lucru

Cu cât un copil se află de mai mult timp în plasament la asistent maternal, cu atât procesul de reintegrare în familia naturală va fi mai dificil.

Dacă în familia naturală există persoane cu probleme psihice, atunci crește riscul apariției unor conflicte între părțile implicate în procesul reintegrării.

Cu cât o familie refuză vizitele și se interesează mai puțin de copilul aflat în plasament la asistent maternal, cu atât mai dificilă va fi refacerea relațiilor dintre aceștia.

Definirea conceptelor

consiliere – termenul de consiliere se referă la suportul imediat acordat indivizilor într-o situație de criză sau într-un moment de schimbare care necesită o adaptare a individului la condiții de viață cu care nu este familiarizat.

familie – în sens larg: grup social ai cărui membri sunt legați prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopțiune și care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic și au grijă de copii (Murdock, 1949); – în sens restrâns: grup social format dintr-un cuplu căsătorit și copiii acestuia.

reintegrare – reprezintă reunificarea familiei după o perioadă de separare a copilului de familia sa, perioadă în care s-a luat o măsură de protecție față de copilul aflat în dificultate (plasament la un serviciu public specializat sau plasament în asistență maternală).

copil – conform Legii nr. 272/2004 – „persoană care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, în condițiile legii.”

asistență maternală – plasamentul copilului la asistentul maternal profesionist este o măsură de protecție luată în interesul superior al copilului aflat în dificultate, prin care acesta este ocrotit în cadrul unei familii substitutive special selectate și pregătite în acest scop.

conflict – reprezintă o opoziție deschisă, cu efecte distructive asupra interacțiunii sociale.

familie extinsă – conform Legii nr. 272/2004 – „copilul, părinții și rudele acestuia până la gradul IV inclusiv.”

familie substitutivă – conform Legii nr. 272/2004 – „persoanele, altele decât cele care aparțin familiei extinse, care, în condițiile legii, asigură creșterea și îngrijirea copilului.”

Dimensiuni i indicatori

Aspecte importante ale procesului de reintegrare:

Intențiile familiei față de copil (doresc reintegrarea/menținerea măsurii);

Frecvența vizitelor și durata acestora;

Interesul familiei față de copil;

Gradul de implicare a familiei în diferite aspecte ale vieții copilului.

Modul de relaționare între părțile implicate:

Relațiile dintre membrii familiei;

Relația familiei cu asistentul maternal profesionist;

Relația familiei cu copilul;

Relația asistentului maternal cu copilul.

Motivele care au determinat plasarea copilului la asistent maternal profesionist:

Motive care țin de familie:

neglijarea copilului;

abuz;

dorința continuării studiilor.

Motive care nu țin de familie:

de natură financiară/materială;

lipsa unei locuințe stabile (evacuare);

lipsa locului de muncă;

boli psihice.

Situația social-economică a familiei:

Locuința;

Veniturile realizate.

Metode i tehnici de cercetare

Metoda:

Studiul de caz

Studiul de caz reprezint o metod calitativ de cercetare exhaustiv a unei entiti sociale, de la indivizi pn la comuniti sau organizaii. Nefiind o modalitate efectiv de culegere a informaiilor empirice, el se instituie ca o procedur de integrare a unor modaliti precum interviul sau observaia.

Aceast metod este adecvat n cercetrile axate pe cunoaterea unor aspecte prezente ale vieii sociale asupra crora nu se exercit controlul. Studiul de caz ncearc s rspund la ntrebri de tipul “de ce” i “n ce fel” au loc evenimentele de via, ca o aflare a efectelor i cauzelor acestora.

Studiul de caz, ca strategie de cercetare de teren de tip neexperimental, cuprinde urmtoarele etape:

Mai nti se pornete de la un cadru teoretic, formulndu-se o ipotez care va direciona cercetarea ulterioar.

Apoi are loc o selecie a cazurilor, avndu-se n vedere reprezentativitatea acestora fa de tema studiat.

Urmeaz, dup principiul triangulrii, o analiz a fiecrui caz n parte, folosindu-se metode i tehnici diferite, pentru o imagine ct mai ampl.

Se extrag datele relevante, ținnd cont de ideea de start, i se elaboreaz textul final.

Analiza documentelor sociale este definită ca o “ metodă nonreactivă la care cercetătorul apelează după ce fenomenele sociale s-au produs, astfel că derularea lor nu a suferit nici o modificare datorată studiului, prezenței sau intervenției analistului vieții sociale “.

În studiul documentelor au fost utilizate următoarele documente: anchetele psiho-sociale, rapoarte psiho-sociale sau trimestriale, anchete sociale, etc.

B. Tehnica:

Inteviul

Chelcea S., Mrginean I. i Cauc I. definesc interviul ca fiind:

“…o tehnic de obinere, prin ntrebri i rspunsuri, a informaiilor verbale de la indivizi i grupuri umane n vederea verificrii ipotezelor sau pentru descrierea tiinific a fenomenelor socio-umane”.

Interviul folosit este semistructurat, cu ntrebri deschise, ghidate n funcie de teme dinainte stabilite (vezi Ghidul de interviu – Anexa A). Succesiunea ntrebrilor nu este pe deplin respectat, devierile de la tem fiind permise, dac sunt considerate folositoare. Temele de discuie care au alctuit Ghidul de interviu au fost structurate pe baza studiului anterior teoretic.

Studiu de caz nr. 1

Date de identificare părinți

MAMA

Inițiale: G. N.

Vârsta: 39 de ani

Starea civilă: căsătorită

Studii: 10 clase

Ocupație: casnică

Starea de sănătate: întârziere mintală medie, tulburări comportamentale de tip instabil – exploziv, conform biletului de ieșire din spital.

TATA

Inițiale: G. A.

Vârsta: 46 de ani

Starea civilă: căsătorit

Studii: –

Ocupație: faianțar-mozaicar

Starea de sănătate: clinic sănătos

Istoricul cazului

G.A. și G. N. sunt căsătoriți legal și au împreună trei copii, G.M.G., G.C.V. și G.A.C. Primii doi sunt internați într-un centru de plasament, iar cel de-al teilea se află în rețeaua de asistență maternală.

În urma sesizării Spitalului “X” cu privire la situația copilului G. de sex feminin, născut la data de 15.04.2004, aflat în risc de abandon, cazul a fost luat în evidența Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului, urmând a fi înregistrat ulterior în registrul de stare civilă, cu numele G.A.C.

În vederea integrării copilului în familie au fost prezentate părinților soluțiile alternative luării unei măsuri de protecție pentru acesta.

În urma discuțiilor purtate de către asistentul social al D. P. D. C., delegat în Maternitatea „X”, cu părinții copilului, s-a constatat că G.N., mama copilului G.A.C., dorea ca aceasta să fie crescută în familie alături de ceilalți doi copii, însă G.A., tatăl copilului a solicitat o măsură de protecție pentru acesta, motivând că nu are situația materială necesară creșterii celor trei copii.

La data de 24.04.2004, d-na G.N. a luat decizia de a externa copilul în familie fără a avea acordul soțului său. Urmare a acestui fapt, d-nul G.A. a părăsit domiciliul conjugal timp de o săptămână. A revenit, însă fără a accepta prezența fiicei sale, G.A.C., motiv pentru care la scurt timp a plecat să lucreze la Cluj, menținând legătura cu familia si susținând-o financiar.

În luna iulie 2004, d-nul dr. D.S. sesizează telefonic Direcția pentru Protecția Copilului și aduce la cunoștință că la adresa familiei G., copilul G.A.C se află în dificultate din cauza relațiilor tensionate dintre părinți și a violenței în familie, iar în luna septembrie a aceluiași an, medicul de familie înștiințează Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului, că d-na G.N., crește în condiții improprii trei minori în vârsta de șapte, trei și respectiv patru luni.

În luna septembrie 2004, d-na G.N. a fost inclusă în Programul de consiliere psihologică, în vederea sprijinirii în creșterea și educarea copiilor, deoarece aceasta fusese diagnosticată în urmă cu doi ani cu depresie anxioasă de către medicii Spitalului Elias, unde a fost internată în urma decesului mamei sale.

În perioada septembrie – noiembrie 2004, d-na G.N. a prezentat o oarecare inconstanță în opinii, în special din cauza influenței pe care soțul său o are asupra sa. Existau perioade în care mama manifesta atașament față de copii, având în vedere în special situația mezinului, apoi, în momentul în care tatăl copiilor revenea pentru o scurtă perioadă de timp, sus – numita își exprima dorința de a solicita o măsură de protecție penru copilul G.A.C. D-nul G.A. a continuat să facă presiuni asupra soției sale, amenințând că o părăsește dacă nu renunță la acest copil. La începutul lunii noiembrie a revenit în familie, însă a continuat să aibă aceeași atitudine față de fiica sa ce a mică, manifestând zilnic presiuni asupra soției sale. Urmare a acestui fapt, d-nul G.A., nefiind găsit la domiciliu la nici una dintre vizitele psihologului, a fost invitat la sediul D. G. A. S. P. C., Serviciul Prevenire Abandon Nou – Născuți, însă nu a răspuns invitației.

În luna decembrie 2004 d-nul G.A a părăsit din nou domiciliul conjugal amenințând că nu se va întoarce în familie decât în momentul în care soția sa va solicita o măsură de protecție pentru copilul G.A.C. D-na G.N. nu a dat curs solicitărilor soțului său. În vederea menținerii copilului în familie, dar și a susținerii familiei în situația de criză determinată de separarea celor doi soți, copilul G.A.C. a fost inclus în Proiectul Primul Pas derulat de către Fundația Sf. Dimitrie în colaborare cu D. G. A. S. P. C. Familia a beneficiat de alimente pentru perioada sărbătorilor, produse cosmetice și haine pentru fetiță.

În luna mai 2005, d-na G.N. solicită înscrierea copiilor G.M.G. (8 ani si 11 luni), G.C.V. (2 ani si 11 luni) și G.A.C. (1 an si 1 luna), la un centru de plasament. Legea nu permite internarea copiilor sub doi ani într-un centru de plasament decât în cazuri excepționale, astfel că, față de acesta din urmă s-a dispus plasamentul în regim de urgență la asistent maternal profesionist, unde se află și în prezent.

De la data dispunerii măsurii de protecție față de G.A.C., aceasta a fost vizitată de către părinții săi doar de câteva ori, cele mai multe vizite fiind efectuate de către mamă.

În urma deplasării efectuate în luna februarie 2006 la domiciliul familiei G. am discutat cu cei doi soți situația copilului G.A.C., iar aceștia au declarat că momentan nu au posibilitatea să ia fetița acasă, motiv pentru care sunt de acord cu menținerea măsurii de plasament la asistent maternal. D-na G.N. a continuat să viziteze copilul.

În luna iulie 2006 ne-am deplasat din nou la domiciliul familiei G., de această dată găsind-o acasă doar pe d-na G., soțul fiind la serviciu, după spusele acesteia. Aceasta ne-a mărturisit că a discutat cu soțul în repetate rânduri și s-au hotărât că nu doresc să reintegreze copilul în familie. D-na G. ne-a declarat și în scris că este de acord cu deschiderea procedurii de adopție pentru fiica sa. I-am explicat care sunt consecințele acestei proceduri, dar și-a menținut hotărârea motivând că soțul nu a dorit niciodată acest copil și nici dumneaei nu-l dorește. De la această dată d-na G.N. nu a mai venit să-și viziteze fiica, iar d-nul G.A. nu a dat curs invitațiilor la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a clarifica situația acesteia.

În luna decembrie 2006 d-na G.N. s-a prezentat la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului și a declarat că dorește să-i reintegreze în familie pe cei trei copii. A solicitat vizită, dar nu s-a prezentat. La următoarea întrevedere am discutat mai pe larg despre situația celui de-al treilea copil – d-na G.N. admite faptul că și-a dat acordul cu privire la deschiderea procedurii de adopție, dar acum s-a razgâdit deoarece a apărut bunica paternă, G.F., despre care nu mai știau nimic de ani de zile, care dorește reintegrarea celor trei copii și se angajează să sprijine familia financiar și să se implice în creșterea copiilor ajutând-o pe mamă cu ceea ce-i stă în putință. Bunica paternă locuiește cu chirie și ar urma să se mute împreună cu familia G. pentru a ajuta la creșterea celor trei copii.

Locuința Familia G. locuiește într-un apartament de bloc cu două camere. Apartamentul este moștenit de doamna G.N. și sora acesteia de la mama lor, decedată în anul 2003. Locuința este formată din două camere, hol, baie și bucătărie, modest mobilate și prost întreținute.

Relația cu copilul este distantă, mai ales că acesta este mic iar vizitele nu au fost efectuate în mod constant și au existat pauze mari între acestea. Copilul îi spune „mami” asistentei maternale și este foarte atașat de aceasta, mai ales că a este extrem de răsfățat; respinge prezența mamei naturale.

Relația d-nei G.N. cu asistentul maternal este una tensionată, aceasta amenințând-o în permanență că nu va reuși să-i ia copilul; o jignește în mod repetat pe asistenta maternală, iar în trecut, după una dintre vizite a și urmărit-o până acasă. Întrebată fiind de ce a făcut acest lucru, d-na G.N. a spus că a dorit să vadă unde o duce pe fiica ei, în ce condiții locuiește.

Concluzii și recomandări

În prezent, șansele familiei G. de a reintegra copilul în familie sunt aproape inexistente.

Familia nu dispune de condiții materiale și de locuit corespunzătoare, mama copilului are probleme psihice, tatăl nu este de găsit pentru a declara ce intenții are cu privire la luarea copilului acasă, iar bunica paternă, chiar dacă a declarat că va susține familia în vederea reintegrării, este în vârstă și nu există siguranța că se poate ocupa de copil.

Se recomandă asistență medicală de specialitate și urmarea unui tratament corespunzător de către mama copilului; consiliere în vederea înțelegerii de către aceasta a faptului că fetița este atașată de asistenta maternală pe care o vede zilnic și este nevoie să vină să o vadă mult mai des, să se joace cu ea și să-i acorde toată atenția.

Studiu de caz nr. 2

Date de identificare părinți

MAMA

Inițiale: M.C.A.

Vârsta: 19 de ani

Starea civilă: necăsătorită

Studii: în prezent este elevă

Ocupație: fără ocupație

Starea de sănătate: fără probleme medicale conform declarației verbale

Istoricul cazului

Cazul a fost semnalat de către medicul care a urmărit evoluția sarcinii d-rei M.C.A. (încă dinainte de a se naște copilul).

În data de 20.01.2006 la biroul de Asistență Socială din cadrul Maternității “X” s-a prezentat d-na M.V., bunica matenă, care a informat psihologul cu privire la situația copilului care urma să se nască, afirmând că nu se poate ocupa de creșterea și îngrijirea acestuia. După nașterea copilului, medicul neonatolog a informat asistentul social și psihologul că mama refuză să alăpteze nou-născutul, nu dorește să-l vadă și nici să-l externeze din spital.

Mama a fost consiliată, asistentul social și psihologul încercând stabilirea unei relații firești de atașament între nou-născut și aceasta.

În urma consilierii, mama vizitează copilul, dar refuză să-l alapteze, afirmând că acesta provine dintr-o relație întâmplătoare, că tatăl copilului a decedat electrocutat și că dorește ca nou-născutul să fie dat spre adopție, aspecte confirmate și printr-o declarație scrisă. De asemenea, bunica maternă a copilului solicită dispunerea unei măsuri de protecție specială și susține printr-o declarație scrisă că nu dorește să-și asume responsabilitatea creșterii acestuia, dorind ca acesta să fie dat spre adopție.

În data de 16.02.2006 d-ra M.C.A. împreună cu mama sa, s-au prezentat la biroul de Asistență Socială al maternității. Acestea au declarat că doresc să revină asupra cererii prin care își exprimau dorința ca pentru acest copil să se instituie o măsură de protecție specială la o familie și ulterior să fie adoptat și au solicitat plasamentul copilului la un asistent maternal profesionist.

Bunicii materni ai copilului au declarat că nu doresc să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii acestuia, dar că-și vor sprijini fiica doar în momentul în care va conștientiza că este mamă și se va purta ca atare. Aceștia au mai declarat că doresc să ofere fiicei lor posibilitatea de a hotărî singură ceea ce va face în privința copilului, odată ce va deveni majoră.

În luna ianuarie a acestui an, bunica maternă s-a prezentat la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a sta de vorbă cu asistenții sociali care se ocupă de cazul nepoatei sale. Plângând a povestit tot ce s-a întâmplat și a dorit ca fiica dumneaei să nu afle de această vizită, deoarece nu sunt în relații foarte bune, iar aceasta s-ar putea supăra. A recunoscut faptul că atât dumneaei, cât și soțul au reacționat foarte urât când au aflat de sarcina fiicei, care era avansată la momentul respectiv și nu au mai putut face nimic. Au considerat această faptă ca „o pată pe obrazul lor” și au ținut ascuns acest lucru față de toți cunoscuții. Nici la școală nu se știe absolut nimic, iar din cauza absențelor, M.C.A. va fi nevoită să repete clasa a-XI-a.

Mama copilului nu se interesează de acesta și nici nu vine să-l vadă, motivând că simte nimic pentru fetiță. De asemenea a mai declarat că nu se poate ocupa de creșterea și îngrijirea copilului deoarece dorește să-și continue studiile.

Bunica maternă a mărturisit că are mustrări de conștiință și nu dorește sub nicio formă ca fiica ei să piardă acest copil sau să renunțe la el. Întrbată fiind dacă ar fi dispusă să ia fetița în plasament la familia extinsă, aceasta a spus că nu, deoarece dorește ca mama copilului să se ocupe de creșterea și îngrijirea lui pentru că este responsabilitatea ei. Dar a declarat că atât dumneaei cât și soțul sunt dispuși să o susțină financiar și material după ce ia copilul acasă.

Concluzii și recomandări

Între mama copilului și părinții acesteia, bunicii materni, există numeroase conflicte și neînțelegeri create pe fondul situației actuale. Atâta timp cât nu vor încerca să-și rezolve problemele dintre ei și vor pasa vina de la unul la celălalt, copilul va rămâne în plasament la asistent maternal, din cauza refuzului de asumare a responsabilității.

În acest caz există condiții materiale și financiare necesare reintegrării copilului în familie, trebuie să mai existe dragoste pentru copil și dorința de a-l lua acasă.

Familia trebuie consiliată în vederea rezolvării propriilor probleme și abia după aceea începerea demersurilor în vederea reintegrării.

Studiu de caz nr. 3

Date de identificare părinți

MAMA

Inițiale: O.E.M.

Vârsta: 26 de ani

Starea civilă: căsătorită

Studii: școala profesională

Ocupație: confecționer

Starea de sănătate: se află în evidența medicului specialist pentru TBC

TATA

Inițiale: O.F.

Vârsta: 30 de ani

Starea civilă: căsătorit

Studii: liceul

Ocupație: lucrează în străinătate

Starea de sănătate: clinic sănătos

Istoricul cazului

D-na O.E.M. este căsătorită cu d-nul O.F. din anul 1999, dar sunt despărțiți în fapt din anul 2000. Din căsătoria celor doi au rezultat copiii O.A.F., născut la data de 24.12.1999, aflat în prezent în grija bunicilor paterni și O.D.R., născut la data de 03.06.2001, pe care d-na O.E.M. l-a părăsit în maternitate, ulterior exprimându-și consimțământul la adopție. Tatăl a vizitat copilul o singură dată, iar de atunci nu s-a mai interesat de el.

Întrucât părinții copilului nu s-au interesat de el (tatăl copilului era plecat în Israel), s-au făcut demersurile necesare pentru declararea judecătoreasca a abandonului, sentința fiind pronunțată în data de 20.08.2003.

După comunicarea sentinței tatăl a venit în țară și a vizitat copilul în data de 22.10.2003, prilej cu care a declarat verbal că nu dorește să aibă vreo legătură cu acesta întrucât nu îl recunoaște ca fiind copilul lui; în data de 14.11.2003 acesta a părăsit din nou țara.

Începând cu data de 06.11.2003 copilul a fost vizitat de către mamă, iar în luna ianuarie 2004, aceasta a solicitat reintegrarea in familie a fiului ei, cerere respinsă de Comisia pentru Protecția Copilului pe motiv că aceasta trebuie să fie repusă în drepturile părintești. D-na O.E.M. a mai vizitat copilul de trei ori în cursul anului 2004, ultima vizită efectuându-se în luna martie.

În vederea reevaluării situației copilului, mama a fost contactată din nou iar aceasta s-a prezentat la sediul D.G.A.S.P.C. și a solicitat vizitarea copilului în data de 21.04.2005, iar în luna mai a solicitat reintegrarea în familie a fiului său.

După înregistrarea cererii de reintegrare în familie, mama copilului a fost diagnosticată cu TBC pulmonar, fiind internată în spital în perioada 15.06 -15.07.2005.

Cererea d-nei O.E.M. de reintegrare în familia naturală a fiului său, a fost respinsă până la repunerea în drepturile părintești a acesteia.

Din data de 21.04.2005 d-na O.E.M. nu a mai vizitat copilul și nici nu s-a mai interesat de acesta (nici telefonic).

În data de 07.05.2006, d-na O.E.M. s-a prezentat la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului împreună cu tatăl ei, bunicul matern, manifestându-și dorința de a vizita copilul și a-l reintegra în familie.

De la această dată vizitele au fost regulate, acestea desfășurându-se atât în cadru organizat dar și în afara programului stabilit împreună cu asistentul social (în week-end-uri).

Relația cu copilul este una firească, acesta îi spune “mama”, așteaptă cu nerăbdare să se întalnească cu ea și își manifestă dorința de a fi luat "acasă". Mama este interesată de starea de sănătate a copilului, de modul în care evoluează atât acasă cât și la grădiniță și încearcă să participe la evenimentele importante din viața copilului (a fost cu el în parc de 1 Iunie, i-a adus tort și cadouri cu ocazia zilei de naștere, a mers cu copilul la grădina zoologică, etc.) Asistenta maternală consemnează ori de câte ori mama și copilul se întâlnesc în cadru neorganizat.

În luna decembrie 2006 s-a pronunțat sentința prin care a fost aprobată cererea de reintegrare a copilului în familia naturală, iar în prezent copilul este cu mama lui.

Concluzii

Acesta este un caz fericit în care mama naturală, datorită consilerii asistentului social care s-a ocupat de caz, a luat cea mai bună hotărâre pentru ea și copil, chiar dacă acest lucru a necesitat o lungă perioadă de timp.

Studiu de caz nr. 4

Date de identificare părinți

MAMA

Inițiale: R.L.

Vârsta: 33 de ani

Starea civilă: necăsătorită

Studii: 2 clase

Ocupație: agent de curățenie

Starea de sănătate: clinic sănătoasă

Istoricul cazului

În anul 1992, d-na R.L. a început o relație de concubinaj cu d-nul N.N. Din relația lor s-a născut un copil, care este recunoscut de tată. În prezent d-nul N.N. este decedat.

Din relația actuală de concubinaj a d-nei R.L. cu d-nul C.M. s-au născut trei copii, nici unul nefiind recunoscut de către tată. Unul dintre copii, născut în luna septembrie 1999, se află în plasament la asistent maternal.

În luna decembrie 2001 s-a stabilit plasamentul în regim de urgență față de acesta la un centru de plasament, în urma solicitării de către Poliție (Biroul Urmăriri) a unei măsuri de protecție, dat fiind faptul că mama copilului a fost arestată pentru furt și urmează să execute o pedeapsă privativă de libertate de trei ani. La acea dată copilul avea doi ani și se afla internată la o creșă. Având în vedere că acesta nu s-a putut adapta în centrul de plasament, în luna ianuarie 2002, s-a dispus plasamentul copilului la asistent maternal profesionist.

În luna august 2002, d-na R.L. (aflată în penitenciar), a solicitat să-și vadă fiica, fapt acceptat de către D.P.D.C.

În luna aprilie 2004, d-na R.L. a solicitat reintegrarea în familie a fiicei sale, cerere respinsă de către Comisia pentru Protecția Copilului, deoarece nu sunt întrunite condițiile locative și financiare necesare creșterii copilului și stabilește menținerea măsurii de plasament la asistent maternal.

În luna iunie 2005, d-na R.L. solicită din nou reintegrarea în familie a fiicei sale, iar în octombrie 2005, declară că nu mai dorește reintegrarea copilului, motivele fiind lipsa spațiului locativ și a condițiilor materiale, precum și apariția unor probleme de sănătate.

De mai mulți ani d-na R.L. are depus dosar pentru obținerea unei locuințe sociale, motiv pentru care matușa acesteia a ajutat-o să-și facă acte legale la adresa dumneaei, unde locuiește în prezent.

D-na R.L. își vizitează fiica în mod constant, depune eforturi pentru a-i cumpăra diverse lucruri atunci când vine la vizită. Relația cu copilul este bună, fetița o acceptă și știe că este mama ei. De acest aspect a avut grijă asistenta maternală care îi vorbește copilului despre mama sa și îi explică faptul că deși aceasta o iubește, nu are posibilitatea să o ia acasă.

Relația dintre mama copilului și asistenta maternală este foarte bună, aceasta povestindu-i d-nei R.L. la fiecare vizită ce a mai făcut copilul și se consultă pe diverse aspecte legate de acesta.

Concluzii

Singura problemă cu care se confruntă d-na R.L în prezent este lipsa spațiului locativ. Din salariul obținut nu-și permite să plătească o chirie, iar mătușa la care locuiește nu este de acord cu aducerea copilului în casa dumneaei, motivând că nu este suficient spațiu.

Faptul că își vizitează fetița și se interesează de ea, dovedește dorința mamei de a-și lua copilul acasă.

Studiu de caz nr. 5

Date de identificare părinți

MAMA

Inițiale: P.D.

Vârsta: 39 de ani

Starea civilă: divorțată

Studii: 4 clase

Ocupație: nu lucrează

Starea de sănătate: clinic sănătoasă

TATA

Inițiale: I.P.

Vârsta: 42 de ani

Starea civilă: divorțat

Studii: nu a frecventat cursurile școlare

Ocupație: pensionat medical

Starea de sănătate: este încadrat într-o categorie de persoane cu handicap

Istoricul cazului

D-na P.D. și d-nul I.P. au fost căsătoriți, dar au divorțat în anul 1997, continuând să trăiască în concubinaj. Din căsătoria celor doi au rezultat doi copii, iar în luna ianuarie 2001 a apărut al treilea copil (recunoscut de către tată), care a fost abandonat în maternitate de către mama sa.

La solicitarea spitalului și cu acordul mamei, Comisia pentru Protecția Copilului a dispus plasamentul în regim de urgență al copilului la Fundația “X”, în rețeaua de asistență maternală. În luna mai 2001 mama copilului s-a prezentat la sediul Direcției pentru a solicita prelungirea plasamentului fiului său. În luna februarie 2002, Comisia pentru Protecția Copilului, dispune plasamentul acestuia la asistent maternal profesionist, angajat al Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului, unde se află și în prezent.

În luna decembrie 2003, a fost declarat abandonul copilului.

În luna februarie 2006, d-na P.D. și d-nul I.P. s-au prezentat la sediul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru a cere mai multe informații cu privire la faptul că au fost obligați de către Instanța de Judecată să plătească o contribuție lunară pentru întreținere copil. Dat fiind faptul că nu au plătit, suma a crescut considerabil, cei doi intrând în panică și motivând că nu au de unde să plătească acea contribuție. Li s-a explicat faptul că trebuie să se hotărască în ceea ce privește situația copilului. D-na P.D. a solicitat vizită, iar în data de 14.02.2006 copilul a fost vizitat pentru prima dată de la declararea abandonului de către mama sa. Reacția copilului a fost una de respingere totală, pe tot parcursul vizitei nu a vrut să plece de lângă asistenta maternală, refuzând orice apropiere de mama sa. I-am propus să meargă acasă, să se consulte cu tatăl copilului și să se hotărască cu privire la intențiile față de acesta. Astfel, câteva zile mai târziu, m-am prezentat împreună cu psihologul de la Serviciul Integrare/Reintegrare a Copilului în Familie la domiciliul mamei copilului. Locuința era utilată cu cele necesare desfășurării unui trai decent. Aceasta ne-a informat că nu știe exact ce să facă în privința copilului, că locuiește abuziv în acea clădire și există riscul să fie evacuați în orice moment. Ne-a mai cerut un răgaz și a acceptat să se prezinte la sediul D.G.A.S.P.C. pentru a fi evaluată de către psihologul de la serviciul mai sus menționat.

În luna iunie 2006, d-na P.D. s-a prezentat la sediul D.G.A.S.P.C. și ne-a informat că s-a hotărât să renunțe la copil și este de acord cu deschiderea procedurii de adopție față de acesta. I s-a explicat ce presupune acest lucru, dar nu a fost interesată decât să scrie cât mai repede declarația. A motivat că oricum copilul nu o cunoaște, nu o vrea și cum nu-l poate lua acasă dorește să scape de plata contribuției lunare.

Tatăl copilului a binevoit să se prezinte în urma numeroaselor invitații la sediul D.G.A.S.P.C și foarte grăbit și nervos a declarat că este de acord cu deschiderea procedurii de adopție pentru fiul său, nedorind să audă nicio explicație cu privire la ceea ce presupune această procedură. Singura grijă o reprezenta plata acelei contribuții de care dorea să scape definitiv și cât mai repede.

Concluzii

În prezent, copilul este adoptabil, dar la ce-i folosește? Are șase ani, iar familiile interesate în vederea adopției, doresc copii de vârstă cât mai mică. Va rămâne în continuare la asistenta maternală, pentru ca la un moment dat, când aceasta nu se va mai putea ocupa de el, să ajungă într-un centru de plasament.

CONCLUZII

Asistența maternală este un mijloc de acțiune al politicii sociale, care oferă ocrotire familială alternativă copiilor separați de propria lor familie, în scopul de a răspunde nevoilor lor fizice, psihologice și sociale.

Cel mai propice mediu de dezvoltare fizică, emoțională și intelectuală a oricărui copil este familia în care s-a născut. Cum menținerea acestuia în familia biologică nu este întotdeauna posibilă, din anumite motive (sărăcie, familii dezorganizate, etc.), sunt recomandate alternativele la instituționalizare, printre care și plasamentul copilului la asistent maternal.

Plasamentul copilului la asistent maternal profesionist are drept scop pregătirea familiei pentru reintegrare, constituindu-se în acest sens o echipă formată din: asistent social, asistent maternal, copil și familia acestuia.

Este absolut necesar ca familia să fie consiliată atât în vederea reintegrării copilului, cât și pe perioada plasamentului acestuia la asistent maternal profesionist.

Consilierea familiei în vederea reintegrării trebuie să se axeze pe reluarea, întărirea și menținerea relațiilor dintre aceasta și copil, prin cât mai multe vizite, prin implicarea părinților în diverse activități care îl privesc pe copil.

În ceea ce privește consilierea familiei pe durata plasamentului copilului la asistent maternal, aceasta trebuie să vizeze intențiile pe care le au părinții față de copil, deoarece există foarte multe situații în care aceștia tot amână reintegrarea copilului, pentru ca la un moment dat să renunțe, mai ales când nu au păstrat o legătură strânsă cu copilul. Astfel, acesta rămâne blocat în sistem, deoarece șansele de a fi adoptat scad odată cu înaintarea în vârstă.

Familia trebuie să fie informată cu privire la drepturile pe care le are față de copilul aflat în plasament la asistent maternal, dar și la obligațiile față de acesta.

Comunicarea are un rol extrem de important în procesul de consiliere privind reintegrarea copilului în familia naturală, mai ales că familiile ai căror copii se află în rețeaua de asistență maternală, provin din diverse categorii sociale. Aceasta trebuie adaptată în funcție de fiecare persoană în parte, asistentul social având rolul de a se face înțeles și a facilita procesul de reintegrare a copilului în familia naturală prin informarea tuturor părților implicate cu privire la demersurile care trebuie realizate de-a lungul acestuia.

Una dintre obligațiile asistentului maternal profesionist, conform Hotărârii nr. 679/2003 – privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist, este de a contribui la pregătirea reintegrării copiilor în familia lor naturală sau, după caz, la integrarea acestora în familia adoptivă. Asistentul maternal are de asemenea un rol deosebit de important în procesul de reintegrare a copilului în familia naturală, prin modul în care îi vorbește acestuia despre părinții săi.

Reintegrarea unui copil în familia naturală presupune un proces îndelungat de lucru atât cu copilul, cât și cu familia acestuia.

Bibliografie

ACRIȘ, Corina, DUMITRU, Alina Crenguța, Pedagogie socială aplicată – Intervenția în munca socială, București, Editura Cartea Universitară, 2005.

CHELCEA, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – metode cantitative și calitative, București, Editura Economică, 2004.

CHELCEA, Septimiu, MĂRGINEAN, Ioan și CAUC, Ion, Cercetarea sociologică,

Deva, Editura Destin, 1998.

COULSHED, Veronica, Practica asistenței sociale, Editura Alternative, București, 1993.

POP, Luana Miruna (coord.), Dicționar de politici sociale, București, Editura Expert, 2002.

ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazăr (coord.), Dicționar de sociologie, București, Editura Babel, 1998.

ZAMFIR, Elena, Psihologie socială – texte alese, Iași, Editura Ankarom, 1997.

TOLSTOBRACH, Nina și colab., Plasamentul/încredințarea copilului la asistentul maternal profesionist – Principii și standarde minime de lucru, lucrare realizată cu sprijinul World Learning și USAID.

WITEC, Smaranda, Deontologia profesiei de asistent social – suport de curs, Universitatea București, 2005.

*** Ghidul practicianului în Asistența Socială pentru copii. Metodologie, standarde, proceduri – lucrare realizată în colaborare cu Holt România, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, UNICEF.

*** Legea nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

*** Ordinul nr. 64/2004 – pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind centrul de pregătire și sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie.

*** Hotărârea nr. 679/2003 – privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist.

*** Procedura de lucru privind Serviciul Integrare/Reintegrare a Copilului în Familie.

*** Consiliul Local Sector 3, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Serviciul Asistență Maternală – Regulament de Organizare și Funcționare.

*** www.drepturilecopiilor.ro/, Sistemul de protecție a copilului în România.

ANEXA A – Ghid de inteviu

I. Date generale despre persoana intervievat

Nume i prenume (inițiale)

Vrsta

Ocupaia

Stare civilă

Studii

Stare de sănătate

II. Aspecte importante ale procesului de reintegrare:

Intențiile familiei față de copil (doresc reintegrarea/menținerea măsurii);

Frecvența vizitelor și durata acestora;

Interesul familiei față de copil;

Gradul de implicare a familiei în diferite aspecte ale vieții copilului.

III. Modul de relaționare între părțile implicate:

Relațiile dintre membrii familiei;

Relația familiei cu asistentul maternal profesionist;

Relația familiei cu copilul;

Relația asistentului maternal cu copilul.

IV. Motivele care au determinat plasamentul la asistent maternal profesionist:

Motive care țin de familie:

neglijare;

abuz;

dorința finalizării studiilor.

Motive care nu țin de familie:

de natură financiară/materială;

lipsa locului de muncă;

lipsa unei locuințe stabile (evacuare).

V. Situația social-economică a familiei:

Locuința;

Veniturile realizate.

ANEXA B

PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIE

Numele si prenumele copilului – ……………………………………………………………………..

CNP – ……………………………………………………………………………………………………………

Masura de protectie – PLASAMENT

Responsabil pentru aplicarea masurii de protectie- asistentul maternal profesionist

Domiciliul:……………………………………………………………………………………………………..

Finalitatea planului: ……………………………………………………………………………………..

Data intocmirii planului individual de protectie: …………………………………………….

Prestatii

Copilul beneficiaza de urmatoarele prestatii :

– alocatia de plasament, in valoare de 820.000 lei, eliberata de Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate a Municipiului Bucuresti

– alocatia de hrana, in valoare de 5/7 lei RON/zi

– cosmetice (detergent, sampon, sapun etc.)

– cazarmament, in functie de nevoi

– deconturi pentru copilul aflat in plasament.

Serviciu

Tipul serviciului este plasamentul la asistent maternal.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D.G.A.S.P.C., Serviciul Asistenta Maternala.

Obiectivul general al serviciului este asigurarea unui mediu familial adecvat pentru copil, incepand cu data stabilirii masurii de plasament.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist care are in plasament acest copil. Perioada de desfasurare a serviciului: pana la atingerea obiectivului final al planului.

Serviciu

Tipul serviciului: educatia formala si non-formala.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D.G.A.S.P.C., Serviciul Asistenta Maternala si Gradinita/Scoala.

Obiectivul general al serviciului este dezvoltarea in plan psihomotric a copilului, incepand cu data dispunerii masurii de protectie.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist care are in plasament acest copil si educatorul/invatatorul/diridintele.

Serviciu

Tipul serviciului: sanatate.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D. G. A. S. P. C., Serviciul Asistenta Maternala si Policlinica/Spitalul/Cabinetul.

Obiectivul general al serviciului este prezentarea la controale medicale periodice si ori de cate ori este necesar.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist, care are in plasament acest copil, medicul si medicul de familie.

Serviciul

Tipul serviciului: mentinerea relatiilor cu familia naturala/largita.

Institutia responsabila: cu aplicarea acestei masuri este D. G. A. S. P. C., Serviciul Asistenta Maternala.

Obiectivul general al serviciului este imbunatatirea si mentinerea legaturilor cu parintii si rudele pana la gradul IV inclusiv.

Responsabilul de caz este asistentul social al copilului, asistentul maternal profesionist si mama copilului.

Membrii echipei:

– asistentul social al copilului

– asistentul social al asistentului maternal

– psihologul copilului

– psihologul AMP

– medicul

– medicul de familie

– asistentul maternal profesionist

– parintii copilului

Avizat

Sef serviciu

ANEXA C

PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA

pentru MENTINEREA SI DEZVOLTAREA LEGATURILOR CU PARINTII SI ALTE PERSOANE IMPORTANTE PENTRU COPIL

Nume si prenume copil – ………………………………………………………………………………….

Data nasterii – …………………………………………………………………………………………………

CNP – ……………………………………………………………………………………………………………..

Masura de protectie – plasament la asistent maternal

Hotararea/Sentinta nr. ………………… a CPC/Tribunalului Bucuresti

Obiectivul general al acestui serviciu este pastrarea si dezvoltarea legaturilor cu familia naturala/largita in vederea reintegrarii/ integrarii copilului in familie

Incepand cu data de ………………. pe o perioada de desfasurare de 3 luni

Obiectivele pe termen scurt

– identificarea ultimului domiciliu al parintilor naturali

– identificarea altor persoane apropiate copilului, care fac parte din familia largita

Activitati:

– efectuarea de adrese catre sectiile de politie sau alte institutii abilitate, in vederea identificarii domiciliului parintilor si familiei largite

– solicitarea de anchete sociale catre alte sectoare/judete

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– reprezentantii sectiilor de politie si ai altor institutii abilitate

Durata: 2 saptamani

Obiectivele pe termen mediu

– verificarea conditiilor materiale si morale ale parintilor naturali

– consilierea parintilor in vederea mentinerii si consolidarii legaturii cu copilul

Activitati:

– anchete sociale efectuate la domiciliul parintilor naturali

– programarea vizitelor intre parinte-copil

– consemnarea in scris a vizitelor

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– parintii copilului

– asistentul maternal profesionist

Durata: 4 saptamani

Obiectivele pe termen lung

– implicarea asistentului maternal si a familiei acestuia in imbunatatirea relatiilor familiale

– realizarea obiectivelor privind mentinerea relatiilor cu familia

Activitati:

– consilierea asistentului maternal si a familiei acestuia in vederea acceptarii reintegrarii/integrarii copilului in familia naturala/largita

– consilierea copilului in vederea reintegrarii in familia naturala/largita

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– parintii copilului

– asistentul maternal profesionist

– psihologul AMP

– psihologul copilului

Durata: 6 saptamani

Mentinerea legaturilor copilului cu familia naturala/largita consta in:

– intalniri programate sa aiba loc la sediul D.G.A.S.P.C.

– corespondenta scrisa intre copil si familia naturala

– intalniri intre copil si familie in afara cadrului organizat (parc, teatru, gradina zoologica, etc.)

Persoanele responsabile sunt:

– asistentul maternal profesionist

– asistentul social al copilului

– asistentul social al AMP

– psihologul copilului

– psihologul AMP

– parintii copilului

Managerul de caz,

Membrii echipei:

– asistentul social al copilului

– asistentul social al asistentului maternal

– psihologul copilului

– psihologul asistentului maternal

– asistent maternal profesionist

– parintii copilului

Avizat

Sef serviciu

ANEXA D

SERVICIUL INTEGRARE/REINTEGRARE A COPILULUI ÎN FAMILIE

PROCEDURA DE LUCRU

Activitatea serviciului vizează reintegrarea în familia naturală / integrarea în familia extinsă.

Funcțiile esențiale pe care le îndeplinește serviciul sunt: identificarea, evaluarea, pregătirea, sprijinirea și monitorizarea copilului și familiei pentru realizarea eficientă a procesului de reintegrare-integrare.

Procedura de lucru cuprinde:

Identificarea și preluarea cazurilor:

Serviciul reintegrare / integrare a copilului în familie este complementar cu celelalte servicii pentru protecția copilului. Aceste servicii informează serviciul nostru dacă identifică posibilitatea reintegrării unui copil în familie, revenindu-ne sarcina de a informa atât familia cât și copilul cu privire la serviciile de care pot beneficia (consiliere psihologică, socială, medicală, juridică, educațională sau alte servicii corespunzătoare nevoilor acestora).

Identificarea copiilor care pot fi reintegrați/integrați în familie se face după cu urmează:

părinții sau alte persoane din familia extinsă relevante pentru copil solicită reintegrarea/integrarea copilului în familie (printr-o cerere/declarație scrisă). La cerere se atașează o fișă de servicii care cuprinde pe lângă obiectul și motivul cererii, prestațiile și serviciile anterioare ale familiei respective;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție se constată că motivele care au stat la baza dispunerii acelei măsuri nu mai subzistă, iar planul individualizat de protecție are drept finalitate, după caz, reintegrarea în familie sau integrarea în familia extinsă;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție sunt identificate persoane sau familii substitutive care doresc să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii copiilor.

În această etapă activitatea serviciului interferează cu cea a următoarelor servicii: Asistență Maternală, Alternative Rezidențiale, Alternative Familiale, care reevaluează periodic situația copiilor beneficiari ai măsurilor de protecție.

Întocmirea planului de intervenție specifică (PIS) pentru reintegrarea/integrarea copilului în familie

a) Pentru fiecare copil aflat în evidența serviciului, șeful serviciului desemnează un responsabil de caz, care întocmește planul de intervenție specifică, în conformitate cu standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției copilului.

b) Planul de intervenție specifică se elaborează în baza planului individualizat de protecție întocmit de managerul de caz și cuprinde obiectivele pe termen scurt, mediu și lung, activitățile corespunzătoare acestor obiective, durata aferentă activităților, personalul de specialitate desemnat și alte persoane implicate(medicul, psihologul, asistentul social,

educatorul), resursele materiale și financiare alocate activităților, precum și modalitățile de monitorizare și evaluare a acestora.

c) Planul de intervenție specifică reflectă recomandările specialiștilor rezultate din rapoartele de vizită, de consiliere etc..

d) Obiectivele cuprinse în PIS li se fac cunoscute beneficiarilor(copil, familie/persoană importantă pentru copil).

e) Opiniile copilului, familiei și/sau ale altor persoane cu privire la elaborarea, implementarea și revizuire PIS sunt consemnate.

f) Revizuirile PIS sunt cunoscute de managerul de caz, coordonatorul centrului și familie și se fac la cel mult 3 luni.

Evaluarea clienților

Personalul de specialitate al serviciului realizează evaluarea psihologică și socială a clienților.

Evaluarea socială:

În acest scop au loc vizite la domiciliul solicitanților care au scopul de a determina condițiile locative și materiale ale familiei și modul de relaționare dintre membrii acesteia.

Evaluarea psihologică parcurge următoarele etape:

stabilirea unei întâlniri a psihologului cu persoana care a solicitat reintegrarea;

crearea unui cadru adecvat în care să aibă loc evaluarea (o cameră liniștită cu cât mai puțini stimuli care să perturbe evaluarea, lumină adecvată, confort etc)

pregătirea clientului pentru evaluare, care presupune: explicarea activităților/sarcinilor la care va fi antrenat; explicarea motivului evaluării; asigurarea clientului că nu-i va fi știrbită imaginea și că nu va nu îi va fi aplicată o etichetă negativă;

desfășurarea evaluării propriu-zise (sunt folosite metode de evaluarea personalității și teste specifice pentru evaluarea capacității de a crește și îngriji un copil, în funcție de fiecare caz în parte) ;

elaborarea raportului de evaluare, care cuprinde referiri la personalitatea subiectului, atitudinea acestuia din timpul evaluării.

Pregătirea clienților pentru reintegrare

Pregătirea clienților (copil și familie) pentru reintegrare are ca scop refacerea relațiilor copil/familie și diminuarea consecințelor negative ale separării copilului de familie.

În acest scop serviciul asigură consilierea psihologică, educațională, socială și juridică pentru clienți.

Echipa (asistenți sociali, psihologi) planifică și mediază întâlnirile/vizitele copil-familie-persoană, asigurându-se obligatoriu cel puțin două întâlniri, una într-un spațiu special amenajat și cealaltă la domiciliul familiei/persoanei.

Echipa asigură cadrul fizic și profesional al contactelor directe dintre copil și familie și se inițiază, asigură sau sprijină activitățile care pregătesc comunitatea pentru o integrare socială eficientă.

În urma fiecărei întâlniri se întocmesc rapoarte care specifică locul întâlnirilor și profesioniștii care au participat la aceasta.

Consilierea psihologică se desfășoară urmând Planul Individual de Consiliere conceput după primele ședințe de consiliere și după o evaluare inițială, putând fi modificat în funcție de nevoile, problemele identificate. Pentru realizarea și modificarea acestui plan este necesară opinia și acordul beneficiarului.

Activitatea de consiliere desfășurată include următoarele etape:

ședința de contact în care consilierul urmărește: cunoașterea clientului, stabilirea unei comunicări eficiente cu acesta, familiarizarea consilierului cu problemele clientului și cunoașterea așteptărilor clientului.

stabilirea unor obiective generale și specifice ce trebuie urmărite și atinse prin activitatea de consiliere. Acestea sunt, de exemplu:

consolidarea, stimularea abilităților parentale prin oferirea de informații cu privire la îngrijirea și educarea copilului

realizarea unei comunicări eficiente între copil și părinți sau familie

combaterea și/sau evitarea neglijării copilului de către părinți

cunoașterea responsabilităților și obligațiilor parentale

oferirea de modele comportamentale față de copil și modalități de abordare și soluționare a problemelor acestuia

oferirea de informații cu privire la drepturile de care beneficiază copilul și familia și la posibilitatea includerii în diferite programe derulate de D.G.A.S.P.C. Sector 3

informarea părinților asupra sancțiunilor prevăzute de lege pentru abandon, rele tratamente aplicate minorilor sau altor fapte care pot afecta integritatea fizică și morală și dezvoltarea copilului.

evaluarea rezultatelor obținute și întocmirea rapoartelor de consiliere care să releve atitudinea clientului pe parcursul ședințelor de consiliere, problemele ridicate de acesta și rezultatele obținute.

Fiecare caz în parte va fi analizat într-o întâlnire de lucru, organizată la nivelul serviciului. Concluziile vor fi comunicate echipei și în cazurile care o impun șefilor ierarhici.

5. Monitorizarea integrării/reintegrării

În cazul în care Comisia pentru Protecția Copilului sau Instanța Judecătorească hotărăște integrarea/reintegrarea copilului în familie, Serviciul Integrare / Reintegrare a copilului în familie monitorizează evoluția ulterioară a copilului în cadrul familiei pe o perioadă de minim 3 luni (rapoarte lunare).

Durata medie este de 6 luni cu posibilitatea de prelungire în funcție de fiecare caz in parte.

Raportul de monitorizare vizează următoarele aspecte:

evoluția copilului în mediul familial (progrese/regrese)

relația copilului cu familia, comunitatea (integrarea copilului în mediul familial, mediul școlar)

pentru depășirea eventualelor situații de criză survenite în perioada monitorizării, Serviciul integrare/reintegrare sprijină familia în vederea restabilirii relațiilor firești copil-părinte

6. Raport final

Pe baza rapoartelor de monitorizare și evaluare, responsabilul de caz întocmește un raport final și recomandă managerului de caz închiderea dosarului.

ANEXA E

Lista documentelor care definesc accesul beneficiarilor DE SERVICIUL INTEGRARE/REINTEGRARE

Cererea sau declarația solicitantului/solicitanților;

Certificate de naștere solicitant/solicitanți + persoane care locuiesc împreună cu solicitantul/solicitanții;

Certificat de căsătorie al solicitantului/solicitanților sau Hotărâre de divorț (fotocopie);

Adeverințe medicale solicitant/solicitanți + persoane care locuiesc împreună cu solicitantul/solicitanții;

Caziere judiciare solicitant/solicitanți;

Adeverințe venituri solicitant/solicitanți

adeverință de salariu

talon pensie/șomaj

decizie pensionare

adeverință de venituri de la Administrația Financiară

Contract casă (fotocopie) sau declarație de la proprietarul locuinței din care să reiasă acordul acestuia ca minorul să locuiască în locuința respectivă;

Fotocopii B.I./C.I. solicitant/solicitanți.

Bibliografie

ACRIȘ, Corina, DUMITRU, Alina Crenguța, Pedagogie socială aplicată – Intervenția în munca socială, București, Editura Cartea Universitară, 2005.

CHELCEA, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – metode cantitative și calitative, București, Editura Economică, 2004.

CHELCEA, Septimiu, MĂRGINEAN, Ioan și CAUC, Ion, Cercetarea sociologică,

Deva, Editura Destin, 1998.

COULSHED, Veronica, Practica asistenței sociale, Editura Alternative, București, 1993.

POP, Luana Miruna (coord.), Dicționar de politici sociale, București, Editura Expert, 2002.

ZAMFIR, Cătălin, VLĂSCEANU, Lazăr (coord.), Dicționar de sociologie, București, Editura Babel, 1998.

ZAMFIR, Elena, Psihologie socială – texte alese, Iași, Editura Ankarom, 1997.

TOLSTOBRACH, Nina și colab., Plasamentul/încredințarea copilului la asistentul maternal profesionist – Principii și standarde minime de lucru, lucrare realizată cu sprijinul World Learning și USAID.

WITEC, Smaranda, Deontologia profesiei de asistent social – suport de curs, Universitatea București, 2005.

*** Ghidul practicianului în Asistența Socială pentru copii. Metodologie, standarde, proceduri – lucrare realizată în colaborare cu Holt România, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție, UNICEF.

*** Legea nr. 272/2004 – privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

*** Ordinul nr. 64/2004 – pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind centrul de pregătire și sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie.

*** Hotărârea nr. 679/2003 – privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare si statutul asistentului maternal profesionist.

*** Procedura de lucru privind Serviciul Integrare/Reintegrare a Copilului în Familie.

*** Consiliul Local Sector 3, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Serviciul Asistență Maternală – Regulament de Organizare și Funcționare.

*** www.drepturilecopiilor.ro/, Sistemul de protecție a copilului în România.

ANEXA A – Ghid de inteviu

I. Date generale despre persoana intervievat

Nume i prenume (inițiale)

Vrsta

Ocupaia

Stare civilă

Studii

Stare de sănătate

II. Aspecte importante ale procesului de reintegrare:

Intențiile familiei față de copil (doresc reintegrarea/menținerea măsurii);

Frecvența vizitelor și durata acestora;

Interesul familiei față de copil;

Gradul de implicare a familiei în diferite aspecte ale vieții copilului.

III. Modul de relaționare între părțile implicate:

Relațiile dintre membrii familiei;

Relația familiei cu asistentul maternal profesionist;

Relația familiei cu copilul;

Relația asistentului maternal cu copilul.

IV. Motivele care au determinat plasamentul la asistent maternal profesionist:

Motive care țin de familie:

neglijare;

abuz;

dorința finalizării studiilor.

Motive care nu țin de familie:

de natură financiară/materială;

lipsa locului de muncă;

lipsa unei locuințe stabile (evacuare).

V. Situația social-economică a familiei:

Locuința;

Veniturile realizate.

ANEXA B

PLAN INDIVIDUALIZAT DE PROTECTIE

Numele si prenumele copilului – ……………………………………………………………………..

CNP – ……………………………………………………………………………………………………………

Masura de protectie – PLASAMENT

Responsabil pentru aplicarea masurii de protectie- asistentul maternal profesionist

Domiciliul:……………………………………………………………………………………………………..

Finalitatea planului: ……………………………………………………………………………………..

Data intocmirii planului individual de protectie: …………………………………………….

Prestatii

Copilul beneficiaza de urmatoarele prestatii :

– alocatia de plasament, in valoare de 820.000 lei, eliberata de Directia pentru Dialog, Familie si Solidaritate a Municipiului Bucuresti

– alocatia de hrana, in valoare de 5/7 lei RON/zi

– cosmetice (detergent, sampon, sapun etc.)

– cazarmament, in functie de nevoi

– deconturi pentru copilul aflat in plasament.

Serviciu

Tipul serviciului este plasamentul la asistent maternal.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D.G.A.S.P.C., Serviciul Asistenta Maternala.

Obiectivul general al serviciului este asigurarea unui mediu familial adecvat pentru copil, incepand cu data stabilirii masurii de plasament.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist care are in plasament acest copil. Perioada de desfasurare a serviciului: pana la atingerea obiectivului final al planului.

Serviciu

Tipul serviciului: educatia formala si non-formala.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D.G.A.S.P.C., Serviciul Asistenta Maternala si Gradinita/Scoala.

Obiectivul general al serviciului este dezvoltarea in plan psihomotric a copilului, incepand cu data dispunerii masurii de protectie.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist care are in plasament acest copil si educatorul/invatatorul/diridintele.

Serviciu

Tipul serviciului: sanatate.

Institutia responsabila cu aplicarea acestei masuri este D. G. A. S. P. C., Serviciul Asistenta Maternala si Policlinica/Spitalul/Cabinetul.

Obiectivul general al serviciului este prezentarea la controale medicale periodice si ori de cate ori este necesar.

Responsabilul de caz este asistentul maternal profesionist, care are in plasament acest copil, medicul si medicul de familie.

Serviciul

Tipul serviciului: mentinerea relatiilor cu familia naturala/largita.

Institutia responsabila: cu aplicarea acestei masuri este D. G. A. S. P. C., Serviciul Asistenta Maternala.

Obiectivul general al serviciului este imbunatatirea si mentinerea legaturilor cu parintii si rudele pana la gradul IV inclusiv.

Responsabilul de caz este asistentul social al copilului, asistentul maternal profesionist si mama copilului.

Membrii echipei:

– asistentul social al copilului

– asistentul social al asistentului maternal

– psihologul copilului

– psihologul AMP

– medicul

– medicul de familie

– asistentul maternal profesionist

– parintii copilului

Avizat

Sef serviciu

ANEXA C

PROGRAM DE INTERVENTIE SPECIFICA

pentru MENTINEREA SI DEZVOLTAREA LEGATURILOR CU PARINTII SI ALTE PERSOANE IMPORTANTE PENTRU COPIL

Nume si prenume copil – ………………………………………………………………………………….

Data nasterii – …………………………………………………………………………………………………

CNP – ……………………………………………………………………………………………………………..

Masura de protectie – plasament la asistent maternal

Hotararea/Sentinta nr. ………………… a CPC/Tribunalului Bucuresti

Obiectivul general al acestui serviciu este pastrarea si dezvoltarea legaturilor cu familia naturala/largita in vederea reintegrarii/ integrarii copilului in familie

Incepand cu data de ………………. pe o perioada de desfasurare de 3 luni

Obiectivele pe termen scurt

– identificarea ultimului domiciliu al parintilor naturali

– identificarea altor persoane apropiate copilului, care fac parte din familia largita

Activitati:

– efectuarea de adrese catre sectiile de politie sau alte institutii abilitate, in vederea identificarii domiciliului parintilor si familiei largite

– solicitarea de anchete sociale catre alte sectoare/judete

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– reprezentantii sectiilor de politie si ai altor institutii abilitate

Durata: 2 saptamani

Obiectivele pe termen mediu

– verificarea conditiilor materiale si morale ale parintilor naturali

– consilierea parintilor in vederea mentinerii si consolidarii legaturii cu copilul

Activitati:

– anchete sociale efectuate la domiciliul parintilor naturali

– programarea vizitelor intre parinte-copil

– consemnarea in scris a vizitelor

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– parintii copilului

– asistentul maternal profesionist

Durata: 4 saptamani

Obiectivele pe termen lung

– implicarea asistentului maternal si a familiei acestuia in imbunatatirea relatiilor familiale

– realizarea obiectivelor privind mentinerea relatiilor cu familia

Activitati:

– consilierea asistentului maternal si a familiei acestuia in vederea acceptarii reintegrarii/integrarii copilului in familia naturala/largita

– consilierea copilului in vederea reintegrarii in familia naturala/largita

Responsabili:

– asistentul social al copilului

– parintii copilului

– asistentul maternal profesionist

– psihologul AMP

– psihologul copilului

Durata: 6 saptamani

Mentinerea legaturilor copilului cu familia naturala/largita consta in:

– intalniri programate sa aiba loc la sediul D.G.A.S.P.C.

– corespondenta scrisa intre copil si familia naturala

– intalniri intre copil si familie in afara cadrului organizat (parc, teatru, gradina zoologica, etc.)

Persoanele responsabile sunt:

– asistentul maternal profesionist

– asistentul social al copilului

– asistentul social al AMP

– psihologul copilului

– psihologul AMP

– parintii copilului

Managerul de caz,

Membrii echipei:

– asistentul social al copilului

– asistentul social al asistentului maternal

– psihologul copilului

– psihologul asistentului maternal

– asistent maternal profesionist

– parintii copilului

Avizat

Sef serviciu

ANEXA D

SERVICIUL INTEGRARE/REINTEGRARE A COPILULUI ÎN FAMILIE

PROCEDURA DE LUCRU

Activitatea serviciului vizează reintegrarea în familia naturală / integrarea în familia extinsă.

Funcțiile esențiale pe care le îndeplinește serviciul sunt: identificarea, evaluarea, pregătirea, sprijinirea și monitorizarea copilului și familiei pentru realizarea eficientă a procesului de reintegrare-integrare.

Procedura de lucru cuprinde:

Identificarea și preluarea cazurilor:

Serviciul reintegrare / integrare a copilului în familie este complementar cu celelalte servicii pentru protecția copilului. Aceste servicii informează serviciul nostru dacă identifică posibilitatea reintegrării unui copil în familie, revenindu-ne sarcina de a informa atât familia cât și copilul cu privire la serviciile de care pot beneficia (consiliere psihologică, socială, medicală, juridică, educațională sau alte servicii corespunzătoare nevoilor acestora).

Identificarea copiilor care pot fi reintegrați/integrați în familie se face după cu urmează:

părinții sau alte persoane din familia extinsă relevante pentru copil solicită reintegrarea/integrarea copilului în familie (printr-o cerere/declarație scrisă). La cerere se atașează o fișă de servicii care cuprinde pe lângă obiectul și motivul cererii, prestațiile și serviciile anterioare ale familiei respective;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție se constată că motivele care au stat la baza dispunerii acelei măsuri nu mai subzistă, iar planul individualizat de protecție are drept finalitate, după caz, reintegrarea în familie sau integrarea în familia extinsă;

în urma reevaluării situației copiilor care beneficiază de o măsură de protecție sunt identificate persoane sau familii substitutive care doresc să-și asume responsabilitatea creșterii și îngrijirii copiilor.

În această etapă activitatea serviciului interferează cu cea a următoarelor servicii: Asistență Maternală, Alternative Rezidențiale, Alternative Familiale, care reevaluează periodic situația copiilor beneficiari ai măsurilor de protecție.

Întocmirea planului de intervenție specifică (PIS) pentru reintegrarea/integrarea copilului în familie

a) Pentru fiecare copil aflat în evidența serviciului, șeful serviciului desemnează un responsabil de caz, care întocmește planul de intervenție specifică, în conformitate cu standardele minime obligatorii privind managementul de caz în domeniul protecției copilului.

b) Planul de intervenție specifică se elaborează în baza planului individualizat de protecție întocmit de managerul de caz și cuprinde obiectivele pe termen scurt, mediu și lung, activitățile corespunzătoare acestor obiective, durata aferentă activităților, personalul de specialitate desemnat și alte persoane implicate(medicul, psihologul, asistentul social,

educatorul), resursele materiale și financiare alocate activităților, precum și modalitățile de monitorizare și evaluare a acestora.

c) Planul de intervenție specifică reflectă recomandările specialiștilor rezultate din rapoartele de vizită, de consiliere etc..

d) Obiectivele cuprinse în PIS li se fac cunoscute beneficiarilor(copil, familie/persoană importantă pentru copil).

e) Opiniile copilului, familiei și/sau ale altor persoane cu privire la elaborarea, implementarea și revizuire PIS sunt consemnate.

f) Revizuirile PIS sunt cunoscute de managerul de caz, coordonatorul centrului și familie și se fac la cel mult 3 luni.

Evaluarea clienților

Personalul de specialitate al serviciului realizează evaluarea psihologică și socială a clienților.

Evaluarea socială:

În acest scop au loc vizite la domiciliul solicitanților care au scopul de a determina condițiile locative și materiale ale familiei și modul de relaționare dintre membrii acesteia.

Evaluarea psihologică parcurge următoarele etape:

stabilirea unei întâlniri a psihologului cu persoana care a solicitat reintegrarea;

crearea unui cadru adecvat în care să aibă loc evaluarea (o cameră liniștită cu cât mai puțini stimuli care să perturbe evaluarea, lumină adecvată, confort etc)

pregătirea clientului pentru evaluare, care presupune: explicarea activităților/sarcinilor la care va fi antrenat; explicarea motivului evaluării; asigurarea clientului că nu-i va fi știrbită imaginea și că nu va nu îi va fi aplicată o etichetă negativă;

desfășurarea evaluării propriu-zise (sunt folosite metode de evaluarea personalității și teste specifice pentru evaluarea capacității de a crește și îngriji un copil, în funcție de fiecare caz în parte) ;

elaborarea raportului de evaluare, care cuprinde referiri la personalitatea subiectului, atitudinea acestuia din timpul evaluării.

Pregătirea clienților pentru reintegrare

Pregătirea clienților (copil și familie) pentru reintegrare are ca scop refacerea relațiilor copil/familie și diminuarea consecințelor negative ale separării copilului de familie.

În acest scop serviciul asigură consilierea psihologică, educațională, socială și juridică pentru clienți.

Echipa (asistenți sociali, psihologi) planifică și mediază întâlnirile/vizitele copil-familie-persoană, asigurându-se obligatoriu cel puțin două întâlniri, una într-un spațiu special amenajat și cealaltă la domiciliul familiei/persoanei.

Echipa asigură cadrul fizic și profesional al contactelor directe dintre copil și familie și se inițiază, asigură sau sprijină activitățile care pregătesc comunitatea pentru o integrare socială eficientă.

În urma fiecărei întâlniri se întocmesc rapoarte care specifică locul întâlnirilor și profesioniștii care au participat la aceasta.

Consilierea psihologică se desfășoară urmând Planul Individual de Consiliere conceput după primele ședințe de consiliere și după o evaluare inițială, putând fi modificat în funcție de nevoile, problemele identificate. Pentru realizarea și modificarea acestui plan este necesară opinia și acordul beneficiarului.

Activitatea de consiliere desfășurată include următoarele etape:

ședința de contact în care consilierul urmărește: cunoașterea clientului, stabilirea unei comunicări eficiente cu acesta, familiarizarea consilierului cu problemele clientului și cunoașterea așteptărilor clientului.

stabilirea unor obiective generale și specifice ce trebuie urmărite și atinse prin activitatea de consiliere. Acestea sunt, de exemplu:

consolidarea, stimularea abilităților parentale prin oferirea de informații cu privire la îngrijirea și educarea copilului

realizarea unei comunicări eficiente între copil și părinți sau familie

combaterea și/sau evitarea neglijării copilului de către părinți

cunoașterea responsabilităților și obligațiilor parentale

oferirea de modele comportamentale față de copil și modalități de abordare și soluționare a problemelor acestuia

oferirea de informații cu privire la drepturile de care beneficiază copilul și familia și la posibilitatea includerii în diferite programe derulate de D.G.A.S.P.C. Sector 3

informarea părinților asupra sancțiunilor prevăzute de lege pentru abandon, rele tratamente aplicate minorilor sau altor fapte care pot afecta integritatea fizică și morală și dezvoltarea copilului.

evaluarea rezultatelor obținute și întocmirea rapoartelor de consiliere care să releve atitudinea clientului pe parcursul ședințelor de consiliere, problemele ridicate de acesta și rezultatele obținute.

Fiecare caz în parte va fi analizat într-o întâlnire de lucru, organizată la nivelul serviciului. Concluziile vor fi comunicate echipei și în cazurile care o impun șefilor ierarhici.

5. Monitorizarea integrării/reintegrării

În cazul în care Comisia pentru Protecția Copilului sau Instanța Judecătorească hotărăște integrarea/reintegrarea copilului în familie, Serviciul Integrare / Reintegrare a copilului în familie monitorizează evoluția ulterioară a copilului în cadrul familiei pe o perioadă de minim 3 luni (rapoarte lunare).

Durata medie este de 6 luni cu posibilitatea de prelungire în funcție de fiecare caz in parte.

Raportul de monitorizare vizează următoarele aspecte:

evoluția copilului în mediul familial (progrese/regrese)

relația copilului cu familia, comunitatea (integrarea copilului în mediul familial, mediul școlar)

pentru depășirea eventualelor situații de criză survenite în perioada monitorizării, Serviciul integrare/reintegrare sprijină familia în vederea restabilirii relațiilor firești copil-părinte

6. Raport final

Pe baza rapoartelor de monitorizare și evaluare, responsabilul de caz întocmește un raport final și recomandă managerului de caz închiderea dosarului.

ANEXA E

Lista documentelor care definesc accesul beneficiarilor DE SERVICIUL INTEGRARE/REINTEGRARE

Cererea sau declarația solicitantului/solicitanților;

Certificate de naștere solicitant/solicitanți + persoane care locuiesc împreună cu solicitantul/solicitanții;

Certificat de căsătorie al solicitantului/solicitanților sau Hotărâre de divorț (fotocopie);

Adeverințe medicale solicitant/solicitanți + persoane care locuiesc împreună cu solicitantul/solicitanții;

Caziere judiciare solicitant/solicitanți;

Adeverințe venituri solicitant/solicitanți

adeverință de salariu

talon pensie/șomaj

decizie pensionare

adeverință de venituri de la Administrația Financiară

Contract casă (fotocopie) sau declarație de la proprietarul locuinței din care să reiasă acordul acestuia ca minorul să locuiască în locuința respectivă;

Fotocopii B.I./C.I. solicitant/solicitanți.