Conditia Naturala a Omului

În opinia lui Thomas Hobbes, un mare observator al comportamentului uman, omul nu poate cunoaște decât ceea ce creează, așadar el trebuie să organizeze Universul și în mod obligatoriu să fie suveran pentru a supraviețui.

Acesta susține egalitatea oamenilor, dar în același timp surprinde dorința umană de a se deosebi de ceilalți, de a fi apreciat și puternici și de a lupta pentru propriile scopuri, indiferent de arme.Din această dorință egoistă a omului de a-și depăși semenii izvorăște războiul.El consideră că oamenii se împart în două categorii, cei care conduc și cei care se lasă conduși.De fapt în viziunea sa, oamenii nu pot fi "fericiți" decât atunci când sunt manipulați, când se tem de ceva, obstacolul făcându-i uniți.În lipsa factorului "teroare", omul obișnuit se simte pierdut și se intalează haosul.

În ciuda titlului care ne duce cu gândul la sentimente frumoase și lucruri pozitive, autorul prezintă trista realitate a majorității oamenilor și anume faptul că de la începutul societății "civilizație", omul este depersonalizat, trăiește într-o falsă libertate, într-o cușcă a supunerii în fața unei forțe politice mari.Fără să fie conduși de cevva care să le inspire teamă, omul ar fi dezorientat, adică fără scop.

Mecanismul statului construit în spațiul civil al păcii nu poate fi garantată definitiv și nu impune o stare ireversibilă.Pacea civilă va fi amenințată din interior de către cei care autoritatea " Leviathanului"

Pentru Hobbes starea naturală nu este un datistoric, o formă de existență umană anterioară oricărui fel de organizare sociala."Este vorba de un mit explicativ, folosit pentru a lămuri de ce oamenii consimt și trebuie să consimtă, la limitările libertății personale pe care le presupune suprapunerea față de o autoritate."Trei atribute ale omului influențează climatul existent în starea naturală.Concurența, neîncrederea și reputația, specifice oricărei persoane, fac castrarea naturală să fie una de conflict permanent.Cuvântul folosit de Hobbes pentru accest conflict este războiul-starea naturală "este o stare de război între fiecare om și fiecare altul."Oamenii sunt egali și liberi în starea naturală.Prin libertate se înțelege, conform sensului propriu al cuvântului, absența piedicilor externe, care adesea îl lipsesc pe om de o parte a puterii sale de a face ceea ce ar voi, dar care nu-l pot stânjeni să-și folosească puterea rămasă așa cum îi dictează judecata și rațiunea.Libertatea pe care o posedă și atributele specifice fiecărei persoane, fac posibilă existența dorinței de autoconservare, adică păstrarea libertății și a bunurilor, dar în acelasi timp și sporirea acestora.Sporirea este de cele mai multe ori posibilă numai prin împuținarea libertății și bunurilor acestora.In acest sens, pentru Hobbes există un război permanent al omului împotriva omului.Pentru a ne fi mai ușor în argumentare, vom numi libertatea și bunurile unei persoane- proprietate.Vom înțelege deci prin proprietate că omul este stâlpul propriei sale persoane, a acțiunilor sale și a rezultatului muncii sale.

Având însă deplină libertate, starea de conflict există, nu se va incheia niciodată, deoarece siguranța personală, proprietatea și mijloacele de a le conserva nu vor exista niciodată împreună(întotdeauna va exista un individ mai puternic care să priveze de proprietatea sa pentrul unul mai slab).Se tinde astfel spre o depășire a stării de natură și o îndreptare a individului către o formă sociala organizată.Această trecere se face prin renunțarea la anumite drepturi.Care sunt motivele pentru care un individ ar renunța la o parte din drepturile sale?Primul motiv pentru Hobbes este obținerea unui beneficiu în urma renunțării la acest drept.

Dat fiindcă în natură domnește "războiul fiecăruia cu toți ceilalți"oamenii încheie un contract social prin care transferă statului puterea și competența.Legitimitatea statului constă și în datoria sa de a garanta securitatea. Hobbes pornește de la premiza că egoismul domină naturaumană (omul pentru om este lup). De aici rezultă necesitatea apariției statului ca o creație artificială.Filozofia politică a lui Hobbes se mai ocupă și de raportul stat (suveran) – individ (cetățean), de notiunea și rolul dreptului natural în societate și de distincția dintre drept (jus) și lege (lex).Hobbes nu neagă faptul că oamenii sunt ființe conduse de propria rațiune, ba chiar subliniază faptul că prin ea se ajunge la contract. “Fiecare om trebuie, atâta vreme, cât are speranța de a o obține, să caute pacea; iar atunci când nu o poate obține să caute să folosească toate resursele și avantajele războiului”.Pentru Hobbes, pacea este prima lege fundamentală a naturii. Dar, cu toate că fiecare om în parte își dorește pacea pentru a putea să-și conserve viața cât mai bine, mă văd în situația de a spune că indiferent dacă oamenii sunt de acord inițial cu prevederile păcii, vor fi mereu ghidați de aceleași pasiuni ca și înainte. Deși vor fi atrași de această idee (de pace),vor încerca mereu să își creeze condiții mult mai bune decât ceilalți și îi vor considera dușmani, îi vor privi cu o oarecare teamă și ură pe cei care înclină să aibă aceleași opțiuni ca și ei, care își doresc același lucru. De aceea, oamenii ar trebui să fie ghidați de ceva mai specific: “Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți și voi asemenea” În ceea ce-l privește pe Hobbes, starea de natură coincide cu starea de război.

“Oamenii care se iubesc unii pe alții profund și adevărat sunt cei mai fericiți oameni din această lume.”-Maica Tereza