Reflectarea Stocurilor In Sistemul Informational al Firmei

Reflectarea stocurilor în sistemul informațional al firmei

Definirea, structura și clasificarea stocurilor

Realizarea obiectivului de activitate al oricărei entități economice, necesită, pe lângă activele imobilizate, și o mare varietate de active circulante, unde se include orice element patrimonial care îndeplinește una dintre următoarele condiții: este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului; este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare; este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a căror utilizare nu este restricționată.

Conform articolului nr. 148, secțiunea 8.3 din OMFP nr. 3055/2009, în cadrul activelor circulante se delimitează grupe relativ omogene, după cum urmează:

stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

creanțe;

investiții pe termen scurt;

casa și conturi la bănci;

Activele circulante se evaluează și se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție sau costul de producție, după caz. Trebuie prezentate în bilanț la cea mai mică valoare de piață sau, în anumite circumstanțe la valoarea minimă.

În economie în general, noțiunea de „stoc” are două sfere de cuprindere, și anume: în sens general, stocul reprezintă cantitatea de active materiale și financiare existente la un moment dat într-o unitate patrimonială și în sens restrâns, stocul reprezintă un ansamblu de materii prime, materiale etc. destinate producției, respectiv de semifabricate, produse finite, mărfuri etc. destinate vânzării.

În contabilitate, stocurile sunt tratate în sens restrâns, drept componente ale activelor circulante aflate „într-o continuă mișcare, schimbându-și forma materială și utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producție în curs, produse finite, bani)”.

Reglementar, stocurile sunt active circulante:

a) deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfașurării normale a activității;

b) în curs de producție, în vederea vânzării în aceleași condiții ca mai sus;

c) sub forma de materii prime, materiale și alte materiale consumabile, ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare și costul lor să poată fi evaluat în mod credibil.

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri și producție în curs de execuție, ambele fiind considerate active circulante materiale. [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT] (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 și revizuită în anul 1993, definește stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziție al acestora cuprinde prețul de cumparare, taxele vamale și alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de transport-aprovizionare. Așadar, stocurile pot fi:

• Bunuri achiziționate în scopul revânzării ( marfa cumparată de un comerciant cu amănuntul și destinația revânzării) sau orice altă achiziție având acest scop;

• Bunuri finite sau în curs de execuție fabricate de întreprindere;

• Materii prime, materiale, utilitați ce urmează a fi folosite în procesul de producție;

• Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut înca venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

În contabilitatea financiară a intreprinderii stocurile sunt clasificate și delimitate în funcție de patru criterii: foma fizică și destinație, sursa de proveniență, apartenența la patrimoniu, gradul de individualizare și modul de gestionare. Dintre acestea, cel mai important este criteriul după forma fizică și destinație, potrivit căruia stocurile au o structură complexă și cuprind următoarele categorii de elemente patrimoniale:

· Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpară în vederea revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii ;

· Materii prime, acele active circulante materiale care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în componența lor integral sau parțial, în stare inițială sau transformată;

· Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, semințele și materialul de plantat, furajele și alte materiale consumabile care participă indirect sau ajuta activitatea de exploatare fară a se regăsi, de regulă, în produsul rezultat;

· Materialele de natura obiectelor de inventar constituie, de asemenea, o categorie distinctă de elemente patrimoniale care reprezintă anumite particularități, dintre care reținem că reprezintă bunuri care nu îndeplinesc condițiile legale privind valoarea si durata pentru a fi considerate imobilizări corporale, precum și bunurile asimilate acestora. Dintre materialele analizate exemplificăm: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, dispozitivele, aparatele de măsură și control, matrițele folosite la obținerea anumitor produse și alte obiecte similare.

· Produsele constituie o categorie oarecum eterogenă, în cadrul căreia se delimitează:

produsele finite propriu-zise, ce se referăla bunurile care au parcurs integral fazele procesului de fabricație și nu mai necesită prelucrări ulterioare în cadrul entității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților;

semifabricatele, care reprezintă acele produse al căror ciclu de fabricație a fost terminat într-o secție (fază de fabricație), transformându-se în procesul tehnologic al altei secții (faze de fabricație) sau se livrază terților;

produsele reziduale, unde se au în vedere valori de natura rebuturilor, materialelor recuperabile sau deșeurilor rezultate din procesul de producție.

· Animalele și păsările constituie o altă categorie de elemente patrimoniale care cuprind animale născute și pe cele tinere de orice fel (viței, purcei și altele), crescute și folosite pentru reproducție, animalele la îngrășat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum și animalele pentru producție (lână, lapte și blană).

· Ambalajele se referă atât la ambalajele refolosibile achiziționate sau fabricate, necesare vânzării produselor și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte, cât și la ambalajele asimilate materialelor de natura obiectelor de inventar, utilizate numai în interiorul entității sau care circulă fără decontare, precum și la ambalajele și materialele pentru ambalat obținute în cadrul activității proprii în vederea vânzării către terți, fapt pentru care sunt considerate produse finite. Materialele de ambalat, care nu se pot gestiona ca ambalaje, se includ în categoria stocurilor cu denumirea “Alte materiale consumabile”.

· La rândul său, producția în curs de execuție se referă la bunurile ce nu au trecut prin toate fazele (stadiile) de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, precum și la produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau care necesită completări. În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de elaborare sau neterminate.

Conform celui de-al doilea criteriu de clasificare a stocurilor (după sursa de provenineță), avem:

∙ Stocuri cumpărate: materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente și amenajări provizorii, animale, ambalaje;

∙ Stocuri fabricate: producția în curs de execuție, semifabricate, produse reziduale, produse finite.

După apartenența la patrimoniu, avem:

∙ Stocuri care fac parte din patrimoniu. Acestea se află fie în spațiile proprii, fie în custodia terților, în consignație, pentru prelucrare sau reparare.

∙ Stocuri care nu fac parte din patromoniu. Aceastea se află în gestiunea entității și sunt primate de la terți pentru vânzare în consignație, pentru prelucrare sau reparare.

Evidența acestor tipuri de stocuri se organizează cu ajutorul conturilor în afara bilanțului.

După gradul de individualizare și modul de gestionare, avem:

∙ Stocuri identificabile, care sunt individualizate pentru fiecare articol sau categorie de bunuri, în care se include bunurile de folosință îmdelungată: autoturisme, televizoare, calculatoare.

∙ Stocuri fungibile sau interschimbabile, care în cadrul fiecărei categorii, nu pot fi în mod unitar identificabile.

În contabilitatea din țara noastră, în sfera stocurilor se includ și materialele de natura obiectelor de inventar. Acestea sunt bunuri cu o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cu durata mai mică de un an, idiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, sculele, instrumentele, matrițele și alte obiecte asimilate).

Totodată, în categoria stocurilor se cuprind și anumite active cu ciclu lung de fabricație, destinate vânzării, cum sunt, spre exemplu, ansamblurile sau complexurile de locuințe. De asemenea, atunci când un teren este cumpărat în scopul construirii pe acesta de construcții destinate vânzării, acestea se înregistrează la stocuri.

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri aflate în depozitele întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate, stocuri sosite fără factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terți.

Corespunzător criteriilor de clasificare prezentate mai sus sunt individualizate două structuri informaționale de bază: structura financiară standardizată și structura internă sau de gestiune.

Structura financiară standardizată este proprie gestiunii și contabilității financiare a întreprinderii și operează cu doua criterii: destinația și faza ciclului de exploatare. Interesul informațional este cel al finanțării pe termen scurt, calculării și analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activității de exploatare și gestionarea activității de trezorerie.

Structura internă sau de gestiune, necesară, dar nestandardizată, este opozabilă contabilității interne de gestiune. Ea operează cu celelalte doua criterii: fizic si locul de creare a gestiunilor și se delimitează prin conturile analitice de stocuri corespunzătoare sortimentelor și gestiunilor (depozitelor create ca entități gestionare repartizate în răspunderea unor persoane fizice).

[NUME_REDACTAT], modelul de contabilitate a stocurilor adoptat in cadrul reformei este conceput în condițiile în care ambele structuri informaționale sunt realizate prin contabilitatea financiară. O asemenea opțiune are motivația nevoii de a asigura, în primul rand, deocamdată în perioada de tranziție, printr-un sistem standardizat, obligatoriu, evidența și controlul integrității stocurilor.

Documente primare utilizate pentru evidența stocurilor

Activele circulante materiale din cadrul unei entități ocazionează numeroase oprațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, eliberarea din depozite, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea etc. Aceste operațiuni trebuie consemnate în diferite documente de evidență operativă a stocurilor, și anume: Notă de recepție și constatare de diferențe; Bon de primire în consignație; Bon de predare, transfer, restituire; Bon de consum; Fișă limită de consum; Listă zilnică de alimente; Dispoziție de livrare; Aviz de însoțire a mărfii; Fișă de magazie; Fișă de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință; Registrul stocurilor; Listă de inventariere.

Pentru intrările de stocuri se pot utiliza urmatoarele documente: avizul de însoțire a mărfii- este documentul de însoțitre a mărfii pe timpul transportului și stă la baza întocmirii facturii, se emite la livrarea stocurilor și servește ca document pentru eliberarea și scăderea din depozit a stocurilor; factura fiscală, care se întocmește în momentul livrării bunurilor, cu sau fără aviz de însoțire a mărfii; nota de recepție și constatare de diferențe- servește ca document justificativ pentru încărcarea în gestiune și înregistrarea în contabilitate, se întocmește la primirea și recepția bunurilor, în cazurile când există diferențe la recepție, când sunt depozitate în mai multe locuri și când sunt refuzate la plată, fiind ținute doar în păstrare; bon de predare-transfer-restituire- document folosit atât la consemnarea depozitării unor bunuri provenite din producție proprie, cât și pentru transferul lor între magazine ca restituire la locurile de depozitare.

Pentru ieșirile de stocuri se pot folosi urmatoarele documente: avizul de însoțire a mărfii și factura fiscală- pentru ieșirile în afara unității patrimoniale; bon de consum- este documentul justificativ de scădere din gestiune, fiid folosit pentru materii prime și materiale date în consumul productiv; fișa limită de consum- este documentul de stabilire a cantității limită dintr-un material sau pentru mai multe materiale necesare executării unui produs (comandă) sau unei lucrări, având loc o eliberare succesivă a aceluiași fel de material pentru același produs; bon de vânzare, utilizat pentru vânzarea de mărfuri prin unitățile cu amănuntul. Dispoziția de livrare este documentul justificativ de scădere din gestiunea magaziei predătoare, fiind totodată documentul de bază pentru întocmirea avizului de însoțire a mărfii sau a facturii; este folosit pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale destinate vânzării, a bunurilor cedate cu titlu gratuit sau date pentru stimularea vânzării, după caz.

Luarea în primire a bunurilor aprovizionate se numește recepție, care presupune efectuarea urmatoarelor operațiuni:

1. recepția transportului – se efectuează de către delegatul întreprinderii cumpărătoare și constă în verificarea stării ambalajelor. Pentru lipsurile constatate se întocmește un proces-verbal de constatare, semnat de ambele părți.

2. recepția cantitativă – se efectuează de către gestionar și presupune confruntarea datelor din document (comandă, aviz de însoțire a mărfii sau factură fiscală) cu cantitătățile de stocuri efectiv primite. Pe baza constatărilor facute, gestionarul întocmește nota de recepție și constatare de diferențe.

3. recepția calitativă – se realizează de către un specialist (tehnolog sau merceolog).Pentru anumite materiale se iau probe pentru analiza chimică, tehnică etc.

În cazul constatării unor decalaje între aprovizionare și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității, se procedează astfel:

bunurile sosite fără factură se înregistrază intrări în gestiune atât în locul de depozitare, cât și contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;

bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct în contabilitate ca intrare în gestiune.

Pentru evidența operativă la depozit sau magazie se folosește „Fișa de magazie.'' Aceasta este documentul de evidență la depozitare a intrărilor, ieșirilor și stocurilor bunurilor. Fișele de magazie se țin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale ordonate pe conturi, grupe sau în ordine alfabetică, iar înregistrările se fac document cu document. În fișa de magazie operațiile economice se consemnează numai cantitativ.

Pentru evaluarea stocurilor de bunuri și pentru verificarea concordanței înregistrărilor efectuate în fișele de magazie și în contabilitate, se folosește registrul stocurilor. Acest document se întocmește de către compartimentul financiar-contabil la sfârșitul fiecărei luni, pe feluri de materiale, obiecte de inventar și produse, grupate pe magazii (depozite), conturi, grupe, eventual subgrupe sau în ordine alfabetică, prin înscrierea stocurilor din fișele de magazie și evaluarea lor la prețurile de înregistrare.

1.3 Evaluarea stocurilor și producției în curs de executie

Contabilitatea financiară operează cu mai multe forme de evaluare, în raport cu natura elementelor componente ale stocurilor și producției în curs de execuție și de momentele principale în care se efectuează evaluarea. Astfel, potrivit reglementărilor contabile românești, evaluarea stocurilor se aface la următoarele momente: la intrare, la inventariere, la încheierea exrcițiului financiar, la ieșire.

a. Evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție la data intrării în entitate se efectuează la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se determină având în vedere proveniența activelor în cauză, astfel:

– materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile, ambalajele și alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achiziție;

– producția în curs de execuție, semifabricatele, produsele finite, obiectele de inventar, ambalajele și alte bunuri produse de către unitățile economice, la costul de producție. Acest cost de producție este format din cheltuieli directe (cu materiile prime, cu materialele, cu salariile muncitorilor direct productivi) și cota de cheltuieli indirecte (cu amortizarea utilajelor, cu reparațiile, cu salariile personalului de conducere din secții);

– animalele și păsările, la costul de achiziție sau la costul de producție, după caz;

– activele circulante materiale intrate în patrimoniu cu ocazia asocierii, la valoarea de aport, stabilită în urma evaluării;

Pentru stocurile obținute cu titlu gratuit sau prin donație se practică valoarea justă sau actuală. Aceasta repreziontă prețul presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacții comerciale cu prețul determinat obiectiv. Estimarea valorii juste se face în funcție de prețul pietei și starea activelor circulante materiale dobândite.

Stocurile achiziționate de la terți (cu titlu oneros), cum sunt: materiile prime și materialele consumabile și cele de natura obiectelor de inventar, mărfurile, ambalajele și alte bunuri se evaluează la costul efectiv de achiziție, care se determină prin însumarea următoarelor elemente:

– prețul de cumpărare, exclusiv taxele recuperabile legal (TVA și taxe asimilate), rabaturile, remizele și alte elemente similare;

– taxele nerecuperabile, cum este cazul celor vamale pentru bunurile importate;

– cheltuielile de transport, încărcare-descărcare, recepție, manipulare aferente bunurilor achiziționate de la furnizori interni;

– cheltuielile de transport pe parcurs extern, comisioane, asigurare, cheltuieli de tranzit pentru bunurile provenite din import.

Cheltuielile financiare aferente finanțării constituirii stocurilor, precum și sconturile privind plata furnizorilor înainte de scadență nu sunt permise în componența costului de achiziție.

b. Evaluarea stocurilor și producției în curs de execuție la data ieșirii din entitate sau la darea în consum se face la valoarea de intrare în patrimoniu (valoarea contabilă) și se reflectă în raport cu metoda aleasă pentru evaluare. Articolele sau loturile de stocuri identice au valori de intrare ce diferă în funcție de sursa de proveniență și de momentul intrării în patrimoniu. În acest context, în teoria și practica contabilității financiare s-au delimitat următoarele metode:

Pentru stocurile identificabile (nefungibile): metoda identificării specifie;

Pentru stocurile fungibile: ordinul [NUME_REDACTAT] Publice nr. 3055/20009, prevede la art. 161 (1) că: ”La ieșirea din gestiune a stocurilor și a altor active fungibile, acestea se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din următoarele metode: metoda costului mediu ponderat (CMP), metoda primei intrări-primei ieșiri (FIFO) și metoda ultimei intrări-primei ieșiri (LIFO).

Dintre metodele enumerate anterior se adoptă, cu caracter de continuitate, aceea care corespunde specificului și intereselor entității, pentru care este important și aspectul că poate fi influențată, într-o mai mică sau mai mare măsură, rata rentabilității.

Metoda identificării specifice constă în evaluarea bunurilor la costul istoric (de intrare) și presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor care fac obiectul unor comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau fabricate. Aceasta înseamnă că fiecare articol sau categorie de stocuri se individualizează atât în momentul intrării în patrimoniu, cât și al stocării și ieșirii din stoc.

Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Așadar, CMP se calculează fie lunar (de exemplu la sfârșitul lunii), fie după fiecare recepție.

Atunci când se calculează la sfârșitul lunii, costul mediu ponderat se stabilește ca raport între valoarea stocului inițial (Vsi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (Qsi) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = , unde: Vsi – valoarea stocului inițial; Vi – valoarea intrărilor

Qsi- cantitatea existentă în stocul inițial; Qi-cantitățile intrate

Când se calculează după fiecare recepție, CMP se stabilește ca raport între valoarea stocului precedent (Vsp) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul precedent (Qsp) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = , unde: Vsp – valoarea stocului precedent; Vi – valoarea intrărilor

Qsp- cantitatea existentă în stocul precedent; Qi-cantitățile intrate

Comparând cele două modalități de calcul ale costului mediu ponderat se poate spune că a doua modalitate (CMP calculat după fiecare intrare) oferă posibilitate evaluării ieșirilor în cursul lunii, însă prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, în timp ce prima modalitate (CMP calculat lunar) prezintă avantajul unui calcul mai simplu, dar nu permite evaluarea ieșirilor în cursul lunii.

Metoda primei intrări – primei ieșiri (FIFO) se bazează pe ipoteza că bunurile care ies din gestiune se evalueză la costul sau valoare de intrare (de achiziție sau de producție) aferent primei intrări (primului lot). Pe măsura epuizării primului lot, bunurile care ies din gestiune se evalueză la costul de intrare aferent lotului următor ș.a.m.d, în ordine cronologică. Efectul aplicării metodei FIFO îl constituie evaluarea stocului final la cele mai recente prețuri. Astfel, stocurilor ieșite le sunt atribuite prețurile cele mai vechi.

Metoda ultimei intrări – primei ieșiri (LIFO) constă în evaluare bunurilor eliberate (ieșite) din stoc la costul de achiziție sau de producție, după caz, al ultimei intrări (ultimul lot intrat în gestiune). Pe măsura epuizării acestui ultim lot, bunurile care se eliberează din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție aferent penultimului lot aprovizionat ș.a.m.d, în ordinea inversă a intrărilor în gestiune. În acest fel, stocul final este evaluat la cele mai vechi prețuri.

Metodele de evaluare utilizate cu ocazia ieșirii bunurilor din patrimoniu pot exercita o anumită influență asupra rezultatului exercițiului, astfel:

Utilizarea metodei FIFO, în condițiile creșterii costurilor efective de achiziție, duce la înregistrarea unor costuri minime și la obținerea unui profit maxim, însă valoarea stocului ce ramâne disponibil pentru exercițiul următor este stabilită la costul cel mai mare, ceea ce va exercita o influență nefavorabilă asupra ratei rentabilității aferente anului financiar curent.

Utilizarea metodei LIFO, în cazul creșterii costurilor efective de achiziție are efecte inverse, comparativ cu metoda anterioară, în sensul că determină costuri de producție maxime și profit minim, iar stocul care rămâne disponobil pentru exercițiul următor este evaluat la costul cel mai mic, ceea ce asigură crearea unor rezerve interne.

Utilizarea metodei costului mediu ponderat (CMP) asigură realizarea unui echilibru între valorile de intrare și cele de ieșire și, totodată, pentru cele aferente stocului existent la sfârșitul exercițiului. Sub aspectul mărimii sale, costul mediu ponderat se situează între valorile ce se stabilesc prin celelalte două metode (FIFO și LIFO).

Evaluarea și înregistrarea în contabilitate a bunurilor de natura stocurilor intrate în gestiune se poate realiza și prin metoda costului standard pentru activitatea de producție, sau metoda prețului cu amănuntul în comerțul cu amănuntul.

Costul standard se stabilește cu anticipație, pe baza costurilor medii ale bunurilor dintr-o perioadă anterioară, și este denumit preț de înregistrare. Altfel spus, se iau în cosiderare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficienței și capacității de producție, niveluri care, atunci când este cazul se revizuiesc, în funcție de condițiile existente la acel moment.

Diferențele care se stabilesc față de costul de achiziție sau producție, după caz, pentru toate aprovizionările care se efectuează, se contabilizează distinct, iar ulterior, la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, se repartizează în mod proporțional atât asupra bunurilor ieșite, cât și asupra celor aflate în stoc, pe bază de coeficient de repartizare, care se determină cu datele cumulate de la începutul anului.

Coeficientul de repartizare (k), se calculează prin raportarea soldului inițial al diferențelor de preț, cumulat cu diferențele aferente intrărilor înregistrate de la îneputul anului până la sfârșitul periodei de referință, la valoarea stocului inițial, stabilită în costuri standard, cumulată cu valoarea intrărilor de bunuri din cursul acelorași perioade, de asemenea, la costuri standard sau de înregistrare, după formula:

Coeficient

de =

repartizare

Coeficientul de repartizare ce se obține se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune evaluate la preț de înregistrare, iar suma obținută se înregistrează în contul sau conturile de cheltuieli în care au fost reflectate, după caz, bunurile ieșite din patrimoniu. Acesta se poate calcula la nivelul fiecărui cont sintetic de gradul I sau II sau pe fiecare grupă sau categorie de stocuri, iar soldurile finale ale conturilor de diferențe, stabilite după efectuarea operației de repartizare, se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, stabilite la prețurile de înregistrare, obținându-se astfel valoarea de intrare a stocurilor, la costurile de achiziție sau de producție, după caz.

În cazul utilizării acestei metode, datorită modificărilor care pot să survină în ceea ce privește costurile de achiziție sau de producție, este necesară analiza lor periodică, operațiune care se efectueză cel puțin o dată pe an, iar atunci când este cazul se realizează actualizarea ce se impune, la sfârșitul exercițiului financiar. În condițiile fluctuației mari a prețurilor, utilizarea acestei metode nu este avantajoasă pentru entitate deoarece estimarea prețurilor de înregistrare pe durata unui exercițiu financiar are un grad mare de probabilitate, iar marja diferențelor de preț față de costul efectiv de intrare este ,de asemenea, mare.

Metoda prețului cu amănuntul este utilizată în comerțul cu amănuntul pentru determinarea costului stocurilor de articole numeroase și cu mișcare rapidă, care au marje de adaos comercial similare. La determinarea coeficientului de adaos comercial se elimină din calcul TVA neexigibilă, atât din soldul inițial, cât și din valoarea intrărilor, iar costul bunurilor vândute se stabilește prin deducerea valorii marjei brute (suma absolută obținută pe baza coeficientului de adaos comercial) din prețul de vânzare al stocurilor.

În ceea ce privește evaluarea bunurilor ieșite din patrimoniu, este necesar să se respecte principiul permanenței metodelor. Așadar, există obligația utilizării aceleiași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare., adoptarea unor metode diferite fiind justificată numai în situații diferite de aceasta.

c. Evaluarea stocurilor si producției în curs de execuție la data inventarierii anuale se face la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar, care se estimează în funcție de prețul pieței și utilitatea bunului în cadrul entității și starea acestuia.

Cu ocazia inventarierii, valoarea stocurilor si a producției în curs de execuție se realizează la valoarea actuală (de inventar), denumită potrivit normei IAS2 valoare realizabilă netă. Ea este reprezentată de prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și a costurilor necesare vânzării. În urma inventarierii pot aparea plusuri sau minusuri de inventar.

Stocurile la care au fost constatate plusuri pot fi înregistrate în contabilitate la valoarea lor actuală. În cazul în care costul stocurilor este mai mare decât valoarea realizabilă netă, se impune constituirea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor.

Valoarea actuală sau de inventar aferentă stocurilor și producției în curs de execuție se determină prin utilizarea unor elemente specifice naturii bunului, dintre care: prețul pieței, prețul practicat la bursa de mărfuri, baremuri, indici specifici etc. Totodată se poate avea în vedere destinația bunurilor, astfel:

Activele circulante materiale destinate vânzării, cum sunt: mărfurile, produsele finite, unele semifabricate și materiale se evaluează la prețul de vânzare diminuat cu cheltuielile necesare comercializării lor și anume: cheltuieli de transport, pierderi normale pe timpul depozitării, transportului și vânzării, cheltuieli în perioada de garanție ș.a.

Semifabricatele și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea corespunzătoare elementelor materiale încorporate la care se adaugă, pe bază de metode tehnice sau contabile, costurile aferente fazelor de fabricație parcurse.

Materiile prime și materialele consumabile care sunt în mod constant înlocuite și a căror valoare totală este de importanță secundară pentru entitate pot fi prezentate ca active la o valoare și cantitate fixe și aceasta atunci când structura lor nu variază în mod semnificativ.

În practica contabilă din țara noastră este adoptat procedeul determinării valorii producției în curs de execuție, de la sfârșitul fiecărei perioade de gestiune, prin inventarierea producției neterminate, utilizându-se unele metode tehnice de constatare a stadiului de prelucrare sau de executare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costurile de producție sau metoda contabilă.

d. Evaluarea stocurilor și a producției în curs de execuție la încheierea exercițiului financiar se face la valoarea bilanțieră, adică la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se procedează la compensarea valorii de intrare cu valoarea actuală sau de inventar, operație în urma căreia se pot constata diferențe în plus sau în minus, după cum valoarea contabilă (de intrare) este mai mică și, respectiv, mai mare.

Diferențele constatate în plus (valoarea de inventar > valoarea contabilă) nu se înregistrează în contabilitate, iar bunurile respective se înscriu în bilanț la valoarea de intrare (valoarea contabilă).

Diferențele constatate în minus (valoarea de inventar < valoarea contabilă) se soluționează prin includerea în cheltuieli, iar pentru diferența dintre valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete. Această valoare reprezintă, potrivit reglementărilor contabile aplicabile, prețul de vânzare estimat care ar putea fi obținut pe parcursul defășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.

Elementele patrimoniale la care s-au constatat diferențe în minus rămân înregistrate în contabilitate la valoarea de intrare, iar în bilanț se evaluează la valoarea de inventar, denumită și valoare netă. Altfel spus, prin deducerea din valoarea de intrare (contabilă) a valorii deprecierilor pentru care s-au calculat și înregistrat ajustări se obține valoarea de inventar (netă) care se înscrie în bilanț, împreună cu diferențele de preț aferente, atunci când este cazul.

Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului asigură utilizarea valorii de intrare (costul efectiv sau real de achiziție sau producție) și a principiului prudenței, în sensul înregistrării în contabilitate numai a diferențelor în minus prin constituirea de ajustări pentru deprecieri probabile.

Indiferent de metoda de contabilitate adoptată pentru evidența stocurilor, evaluarea lor reprezintă o problemă a cărei rezolvare depinde de complexitatea structurii sortimentale, fiscalitate și rentabilitate. Structura sortimentală impune folosirea acelei metode care să asigure o evaluare cât mai exactă în raport cu realitatea, fără a amplifica volumul muncii de calcul.

Fiscalitatea și rentabilitatea sunt principalii factori care condiționează adoptarea unei metode sau a alteia, deoarece evaluarea cantității de stocuri la sfârșitul perioadei este cheia care conduce la supra sau sub evaluarea profitului, iar pe această bază încadrarea sau nu în principiul prudenței.

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea” rezultatului întreprinderii. În consecință rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performanțele economice și financiare, ci și de opțiunea pentru o anumită metodă de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateței analizelor financiare, orice schimbare de metodă de evaluare a stocurilor trebuie semnalată în anexă, cu justificarea acesteia și măsurarea incidențelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului și stocurilor din bilanț.

1.4 Organizare contabilității analitice a stocurilor

În funcție de specificul activității și de necesitățile proprii ale entității, contabilitatea analitică a stocurilor se poate organiza folosind una din următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică.

Metoda operativ-contabilă (pe solduri) se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor.

Această metodă presupune ținerea evidenței cantitative a bunurilor materiale la locul de depozitare pe categorii, iar în contabilitate ținerea evidenței valorice pe gestiuni, grupe și subgrupe de bunuri.

Utilizarea metodei operativ-contabile presupune desfășurarea următoarelor activități:

1) Evidența cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare (pe categorii de stocuri) cu ajutorul fișelor de magazie. Acestea se întocmesc zilnic de către magazioner, pe baza documentelor de intrare (facturi, avize, note de recepție, bonuri de predare,etc.) și a documentelor de ieșire (bonuri de consum, bonuri de transfer-restituire, dispoziții de livrare etc.)

2) Preluarea documentelor de intrare-ieșire din contabilitate. Aceste documente se preiau în contabilitate la cel mult o săptămână după înregistrare lor în fișele de magazie, iar preluarea se face pe baza borderoului de predare a documentelor;

3) Întocmirea registrului stocurilor la sfârșitul perioadei, în care se înscriu: cantitățile de stocuri preluate din fișele de magazie, valorile stocurilor care se obțin prin înmulțirea cantităților cu prețurile de facturare, totalurile valorilor pe pagini, pe grupe, subgrupe, magazii, conturi sintetice. În cazul acestei metode, registrul stocurilor înlocuiește balața analitică.

4) Pentru ușurarea depistării unor erori, la contabilitate se folosește fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de bunuri.

Controlul exactității și concordanței înregistrărilor din evidența depozitelor cu cele din contabilitate se realizează, de regulă, lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative stabilite în fișele de magazie și preluate în registrul stocurilor, unde se înscriu valorile parțiale și cele totale privind soldurile finale de la nivelul subgrupelor și/sau grupelor de valori materiale, precum și de la nivelul gestiunii.

Pentru produse finite și produse reziduale, metoda operativ-contabilă se aplică în același mod ca și pentru stocuri de materii prime și materiale consumabile. În acest caz, evidența cantitativă pe feluri de produse se ține la magazie (depozit) cu ajutorul fișelor de magazie, iar evidența valorică se ține în contabilitate cu ajutorul contului sintetic de produse, desfășurat în analitic pe gestiuni, în care înregistrarile se fac pe baza datelor obținute prin centralizarea zilnică a documentelor de mișcare a produselor respective.

Verificarea înregistrărilor la sfârșitul lunii (perioadei) se face, de asemenea, cu ajutorul registrului stocurilor în care se stabilesc soldurile pe feluri de produse și pe total cont, prin transcrierea cantitatilor in stoc din fisele de magazie si evaluarea acestora pe baza preturilor de inregistrare.

Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic) se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și ambalajelor.

Această metodă constă în organizarea evidenței cantitativ-valorice cu ajutorul fișelor de cont analitic pentru valori materiale (se deschid pe feluri de bunuri existente în cadrul gestiunii) la nivelul compatimentului contabilitate. Totodată, evidența valorică se ține numai la nivelul gestiunii, folosindu-se fișe de cont analitic pentru operații diverse. În aceste fișe se înscriu valorile aferente intrărilor și ieșirilor în și din gestiune, precum și soldul final corespunzător gestiunii respective.

Folosirea acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) Înregistrarea cantitativă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele de magazie, care se țin în ordinea fișelor de cont analitic din contabilitate. În fișele de magazie, înregistrările se fac zilnic, de către gestionar sau de către persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare și de ieșire a materialelor;

2) Preluarea documentelor de intrare și ieșire de către contabilitate pe baza borderoului de predare a documentelor;

3) Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru valori materiale;

4) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitice. Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

5) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situația din fișele de cont sintetice cu ajutorul balanțelor de verificare analitice. Această verificare se se efectueză la sfârșitul fiecărei luni.

Pentru produsele finite și produsele reziduale metoda cantitativ-valorică se aplică în același mod ca și pentru celelalte stocuri, însă există urmatoarele particularitati:

Atât intrările, cât și ieșirile valorice pot fi înregistrate în fișele de cont analitic pentru stocuri numai lunar, prin înmulțirea cantitatilor totale de produse finite și produse reziduale cu prețurile unitare respective, fără a mai fi necesară evaluarea cantităților de produse în documente;

Pentru controlul înregistrărilor din contabilitatea sintetică și cea analitică a produselor finite, în locul balanței de verificare se poate folosi Registrul stocurilor.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, echipamentelor de protecție în folosința, precum și a altor categorii de bunuri. Pe măsura dotării cu tehnică de calcul se recomandă trecerea la utilizarea metodei cantitativ-valorice.

Această metodă presupune ținerea evidenței numai valoric, atât la locul de depozitare (cu ajutorul raportului de gestiune) cât și în contabilitate (cu ajutorul fișelor de cont pentru operații diverse). Periodic, se face controlul concordanței dintre evidența operativă cu cea din contabilitate, verificare concordanței realizându-se numai valoric.

În ceea ce privește materialele de natura obiectelor de inventar în folosință, se ține numai evidența cantitativă cu ajutorul formularului fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință. În contabilitate, evidența valorică se ține cu ajutorul fișei de cont pentru operațiuni diverse, pe secții (locuri de muncă, unități etc.), în care înregistrările se fac valoric în funcție de intrări și ieșiri (scoateri din uz).

În situația returnării obiectului de inventar uzat, operațiunea înregistrată în fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință, nu presupune înregistrarea unei intrări în evidența magaziei (depozitului). Datele din procesele-verbale pentru scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe/de declasare a unor bunuri materiale (obiecte de inventar) se confruntă cu datele privind restituirile de obiecte de inventar uzate, consemnate în fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar în folosință.

Controlul exactității înregistrărilor se efectuează peridic și cu ocazia inventarierilor, evaluandu-se stocurile existente pe baza listelor de inventariere și confruntandu-se soldul astfel obținut cu soldul conturilor respective din contabilitate.

1.5 Organizarea contabilității sintetice a stocurilor

[NUME_REDACTAT] contabilității nr. 82/1991 și Reglementărilor contabile aprobate prin OMFP nr.3055/2009 pct. 164(1), valorile materiale se evidențiază în contabilitate cantitativ și valoric sau numai valoric folosind varianta inventarului permanent sau a inventarului intermitent. Așadar, contabilitatea sintetică a stocurilor se organizează folosind aceste două metode.

Atunci când se folosește metoda inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în fiecare moment a mărimii stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric pe feluri, categorii și pe total, sub forma soldurilor finale stabilite în conturi analitice și sintetice. Toate operațiile de intrare și ieșire în și din gestiune se înregistrează în contabilitatea curentă în mod distinct, document cu document sau prin intermediul unor documente centralizatoare.

Soldul final aferent oricărei categorii sau fel de valori materiale, urmărite în mod distinct în contabilitate, se stabilește prin utilizarea următoarei formule:

Sf = Si + I – E, unde: Sf = soldul final; Si = soldul inițial;

I = valoarea intrărilor; E = valoarea ieșirilor;

În condițiile utilizării metodei inventarului permanent, este necesar ca entitatea sa-și organizeze contabilitatea analitică a stocurilor în funcție de specificul activității, utilizând una din metodele prezentate anterior (metoda operativ-contabilă, metoda cantitativ-valorică sau metoda global-valorică).

Metoda inventarului intermitent constă în stabilirea și înregistrarea în contabilitate a ieșirilor numai la sfârșitul perioadei de gestiune, pe baza inventarierii faptice a stocurilor de materiale. Valoarea ieșirilor sau a diferenței de stocuri se stabilește extracontabil ca diferență între valoarea stocurilor inițiale cumulată cu valoarea intrărilor și valoarea stocurilor finale, determinate pe baza inventarierii, după formula:

Ve = Si + I – Sf, unde: Ve = valoarea ieșirilor; Si= soldul inițial;

I = valoarea intrărilor; Sf = soldul final;

Această metodă este recomandată pentru entitățile din categoria celor mici și mijlocii și este considerată ca fiind cea mai simplă și economicoasă sub aspectul volumului de muncă pe care îl ocazionează. Totuși, prezintă și unele neajunsuri, printre care: imposibilitatea cunoașterii în orice moment (permanent), prin intermediul conturilor de stocuri, a valorii bunurilor existente în stoc; imposibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrității valorilor materiale asupra contabilității; erorile sau omisiunile în inventarul faptic care duc la denaturarea valorii ieșirilor și, implicit, a informației contabile care se prezintă în documentele contabile de sinteză și nu în ultimul rând tentația agenților economici de a efectua subevaloarea stocurilor de valori materiale.

1.5.1 Sistemul de conturi privind organizarea contabilității sintetice a stocurilor și producției în curs de execuție

Contabilitatea stocurilor și producției în curs de execuție se organizează cu ajutorul unui număr apreciabil de conturi sintetice de gradul I și II, înscrise într-o anumită ordine, în clasa a 3-a din cadrul Planului general de conturi, denumită „Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”, care cuprinde următoarele grupe de conturi: grupa 30: „Stocuri de materii prime și materiale”; grupa 32: „Stocuri în curs de aprovizionare”; grupa 33: „Producția în curs de execuție”; grupa 34: „Produse”; grupa 35: „Stocuri aflate la terți”; grupa 36: „Animale”; grupa 37: „Mărfuri”; grupa 38: „Ambalaje”; grupa 39: „Ajustări pentru deprecierea stocurilor și producției în curs de execuție”. În structura fiecărei grupe se găsesc două sau mai multe conturi sintetice de gradul I, cu simbolul format din trei cifre și care au un conținut economic general.

După conținutul economic, conturile din clasa 3 se grupează astfel:

a. Conturi care țin evidența stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric) și care cuprind conturi din grupele: 30, 32, 33, 34, 35, 36, 37 și 38.

b. Conturi substractive sau rectificative, care au rolul de a corecta valoarea de intrare a stocurilor și care cuprind:

∙ Conturile 308, 348, 368, 388 – conturi de diferențe de preț

∙ Contul 378 – diferețe de preț la mărfuri

∙ Conturile din grupa 39 – conturi de ajustări pentru depreciere, delimitate pe categorii de stocuri.

Din punct de vedere al funcției contabile, conturile de active circulante din primele șapte grupe amintite anterior, cu excepția conturilor privind diferențele de preț, au funcția contabilă de activ și, implicit, solduri finale debitoare.

În ceea ce privește conturile privind diferențele de preț, acestea sunt bifuncționale, iar soldurile finale de la sfârșitul exercițiului se adaugă sau se deduc la și din prețul de înregistrare prestabilit, după cum sunt debitoare și, respectiv creditoare, în vederea obținerii valorii de bilanț.

Conturile privind ajustările pentru depecierea stocurilor și producției în curs de execuție au funția contabilă de pasiv. Soldurile finale creditoare pe care le pot prezenta la încheierea exercițiului sau în alte situații se deduc din soldurile finale debitoare aferente conturilor de active circulante materiale corespondente.

Conținutul și funcția contabilă a conturilor de stocuri se diferențiază în raport de metoda inventarului permanent sau intemitent, folosită pentru evidența mișcării stocurilor. Astfel, în cazul folosirii metodei inventarului permanent conturile de stocuri și producție în curs de execuție se debiteză cu intrările de valori materiale și se crediteză cu ieșirile de valori materiale.

În cazul utilizării metodei inventarului intermitent, există două modalități de efectuare a înregistărilor contabile.

Prima modalitate constă în aceea că la începerea exercițiului sau altei perioade de gestiune, conturile de valori materiale se debitează cu valoarea stocurilor determinată ca urmare a inventarului efectuat la sfârșitul anului financiar, iar ulterior, la începutul noului exercițiu se creditează pentru includerea valorii stocurilor în cauză în cheltuielile de exploatare sau în veniturile privind variația stocurilor. La rândul lor, intrările și ieșirile se înegistrează direct în debitul sau creditul conturilor de cheltuieli sau de venituri, după caz.

A doua modalitate constă în debitarea și creditarea conturilor de valori materiale numai cu creșterile și, respectiv, diminuările de stocuri stabilite la sfârșitul perioadei de gestiune.

Așadar conturile de stocuri și producție în curs de execuție sunt stabilite și grupate astfel încât să asigure urmărirea în contabilitate a activelor circulante materiale atât pe structură și categorii de stocuri, cât și după locul unde se găsesc în păstrare, în depozitele proprii sau la terți.

CAPITOLUL II: Contabilizarea stocurilor de materii prime și materiale

2.1 Noțiuni generale cu privire la stocurile de materii prime și materiale

În categoria stocurilor care sunt cumpărate pentru a fi consumate în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii intră materiile prime, materialele consumabile și materialele de natura obiectelor de inventar.

Materiile prime reprezintă bunuri care participă direct la obținerea produselor și care se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în forma inițială, fie transformată.

Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, etc.) sunt bunuri care participă sau ajută la procesul de producție sau de exploatare, fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit.

Materialele de natura obiectelor de inventar sunt reprezentate de:

Bunuri care nu îndeplinesc în mod cumulativ condițiile pentru a putea fi incluse în categoria imibilizărilor corporale, adică, fie au durata de utilizare mai mică de un an, fie au valoarea de intrare mai mică decât limita legală.

Echipamentul de protecție, echipamentul de lucru și imbrăcămintea specială impuse salariaților de normele de protecție a muncii sau de regulamente speciale.

Scule, dispozitive, verificatoare (SDV-uri), aparate de măsură și control (AMC-uri), mecanisme, matrițe și alte obiecte similare.

Baracamente și amenajări provizotii de șantier. Acestea sunt reprezentate de bunurile achiziționate sau construite în regie proprie pentru buna funcționare a șantierelor de construcții, cum ar: barăci, podețe, schele, împrejmuiri, etc. În această categorie nu se includ lucrările de organizare la care, în urma demontării sau demolării, nu se recuperează materialele: pltforme de beton, drumuri de acces etc.

2.2 Conturi utilizate pentru evidețierea stocurilor de materii prime și materiale

Contabilitatea materiilor prime și materialelor se ține cu ajutorul conturilor din grupa 30 „Stocuri de materii prime și materiale”, care are următoarea structură:

301 „Materii prime”

302 „Materiale consumabile”

3021 „Materiale auxiliare”

3022 „Combustibili”

3023 „Materiale pentru ambalat”

3024 „Piese de schimb”

3025 „Semințe și materiale de plantat”

3026 „Furaje”

3028 „Alte materiale consumabile”

303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”

308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale”

După conținutul economic, conturile 301, 302 și 303 sunt conturi de active circulante materiale, iar după funcția contabilă sunt conturi de activ, care țin evidența existenței și mișcării mateiilor prime, materialelor consumabile și obiectelor de inventar.

De asemenea, conținutul și funcția contabilă a conturilor de materii prime și materiale se diferențiază și în funcție de metoda folosită pentru organizarea contabilității stocurilor, și anume: metoda inventarului permanent sau metoda inventarului intermitent.

În cazul utilizării metodei inventarului permanent:

În debitul conturilor 301, 302, 303, se înregistrează valoarea materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrare pe următoarele căi:

→ achiziționate pe credit comercial de la furnizori (401, 408, 446, 321, 322, 323);

→ achiziționate de la furnizori cu decontarea dintr-un avans de trezorerie (542);

→ achiziționate de la furnizori cu decontarea imediată în numerar (531);

→ semifabricate și produse finite consumate ca materii prime și materiale în aceeași entitate (341, 345);

→ valoarea la preț de înregistrare a materiilor prime de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);

→ aport în natură la capitalul social (456);

→ aduse de la terți (351, 401);

→ primite de la societățile din cadrul entității (481, 482);

→ primite gratuit (7582);

→ plusuri la inventar (601, 602, 603).

În creditul conturilor 301, 302, 303, se înregistreză valoarea materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite pe următoarele căi:

→ consumate în procesul de producție sau constatate lipsă la inventar (601, 602, 603);

→ scoase din folosință (601, 711);

→ donate (6582);

→ pierderi din calamități (671);

→ vânzări fără prelucrare (371);

→ retragerea aportului la capital (456);

→ trimise spre prelucrare sau în custodie la terți (351);

→ livrate societăților din cadrul entității (481, 482).

Soldul conturilor analizate este debitor și reprezintă valoarea materiilor prime și materialelor aflate în stoc.

În cazul utilizarii metodei inventarului intermitent

În debitul conturilor 301, 302, 303, se înregistrează la sfârșitul perioadei, valoarea stocurilor finale de materii prime (601), materiale consumabile (602) și materiale de natura obiectelor de inventar (603) stabilite la inventariere.

În creditul conturilor 301, 302, 303, se înregistrează la începutul perioadei, valoarea stocurilor inițiale de materii prime (601), materiale consumabile (602) și materiale de natura obiectelor de inventar (603) inventariate la sfârșitul perioadei precedente.

Soldul debitor repezintă valoarea materiilor prime și materialelor aflate în stoc.

Contul 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale” apare în situația în care la evaluarea stocurilor se utilizează costul standard (prestabilit), în scopul de a evidenția diferențele în plus (nefavorabile) sau în minus (favorabile) între prețul de înregistrare prestabilit și costul de achiziție sau de producție aferent materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar. Acest cont, se mai utilizează și pentru reflectarea distinctă a cheltuielilor accesorii privind aprovizionările de materii prime și materiale consumabile (cheltuieli de transport-aprovizionare, accize, taxe nerecuperabile, diverse alte cheltuieli) efectuate de entitate în scopul aprovizionării cu materii prime și materiale consumabile.

După conținutul economic, este un cont rectificativ al valorii de înregistrare a materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar.

În debitul contului 308 se înregistrează:

→ diferențele de preț în plus sau nefavorabile (costul de achiziție este mai mare decât prețul standard) aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar intrate în gestiune (401, 542);

→ diferențele de preț în plus, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate de la entități afiliate sau entități legate prin interese de participare (451, 453);

→ diferențele de preț în minus sau favorabile aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).

În creditul contului 308 se înregistreză:

→ diferențele de preț în minus, aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar achiziționate (301, 302, 303, 542);

→ diferențele de preț în plus aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar ieșite din gestiune (601, 602, 603).

Soldul contului 308 reprezinta diferențele de preț aferente materiilor prime, materialelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar existente în stoc.

Conform normelor legale,se cere calcularea distinctă a diferențelor de preț aferentă materiilor prime, materilelor consumabile și materialelor de natura obiectelor de inventar. De aceea, recomandabil este detalierea contului 308 „Diferențe de preț la materii prime și materiale” pe conturi de gradul II.

Materialele de natura obiectelor de inventar date în folosință se păstrează în evidența extrabilațieră cu ajutorul contului 8039 „Stocuri de natura obiectelor de inventar” până în momentul ieșirii acestora din uz prin casare, vânzare, donație.

O categorie distinctă de operații economice referitoare la materiile prime și materialele consumabile este considerată cea privind plusurile și minusurile constatate cu prilejul inventarierii.

Plusurile constatate cu ocazia inventarierii materiilor prime și materialelor consumabile achiziționate de la terți se înregistreză la prețul de evidență, debitându-se conturile 301 și 302 prin corespondeță cu creditul conturilor de cheltuieli 601 respectiv 602.

Lipsurile neimputabile de natura pierderilor normale și a celor care depășesc aceste pierderi ce se produc în timpul depozitării, păstrării și manipulării, precum și pierderile din calamități se înregistreză în creditul conturilor 301 și 302 prin corespondență cu debitul conturilor 601 și 602 și, respectiv 671”Cheltuieli privind calamitățile și alte evenimente extraordinare”.

Lipsurile imputabile provin din vina unor salariați sau a terților. Pe de o parte, acestea necesită includerea în cheltuieli a costului lor efectiv de achiziție, iar pe de altă parte înregistrarea operației de imputare a costului efectiv de achiziție, inclusiv TVA aferentă. Această ultimă operație se reflectă în debitul contului 4282”Alte creanțe în legătură cu personalul” sau 461”Debitori diverși” prin corespondență cu creditul conturilor 7588 ”Alte venituri din exploatare” și 4427”TVA colectată”.

Lipsurile nesoluționate nu influențează cheltuielile sau rezultatele financiare în momentul constatării lor. În perioada de cercetare a cauzelor în vederea soluționării, acestea se înregistreză în debitul contului 473”Decontări din operații în curs de clarificare”, la costul efectiv de achiziție. Soluționarea ulterioră a lipsurilor se înregistreză în creditul contului 473, prin corespondență cu debitul contului 671 sau al conturilor 601 și 602.

2.2.1 Înregistrări contabile privind stocurile de materiile prime și materialele

Pentru evidențierea înregistrărilor contabile privind stocurile de materii prime și materiale se vor folosi cele doua metode: inventarul permanent și inventarul intermitent.

În cazul utilizării metodei inventarului permanent:

A.1 Înregistrări contabile privind intrarea materiilor prime și materialelor:

→ Achiziție materii prime și materiale consumabile de la furnizori, cu plata

ulterioară (inclusiv TVA deductibilă):

% = 401 ”Furnizori”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

4426”TVA deductibilă”

→ Achiziție materii prime și materiale consumabile de la furnizori, pentru care nu s-au întocmit facturi (inclusiv TVA neexigibilă):

% = 408 ”Furnizori-facturi nesosite”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

4428”TVA neexigibilă”

→ Achiziționare de materiale auxiliare de la furnizori, la un cost de achiziție mai mare decât prețul de înregistrare:

% = 401 ”Furnizori”

3021”Materiale auxiliare”

308 ”Dif. de preț la materii prime și materiale

4426”TVA deductibilă”

→ Achitare în numerar a cheltuielilor de transport aferente achiziționării materiilor prime și materialelor:

% = 5311 ”Casa în lei”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

4426”TVA deductibilă”

→ Achitarea cheltuielilor de transport aferente achiziționării materiilor prime și materialelor prin avansuri de trezorerie:

% = 542 ”Avansuri de trezorerie”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

4426”TVA deductibilă”

→ Înregistrare în contabilitate a valorii accizelor și taxelor vamale aferente bunurilor importate:

% = 446 ”Alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

→ Aducerea materiilor prime și materialelor consumabile ca aport în natură la capitalul social:

% = 456 ”Decontări cu acționarii privind capitalul”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

→ Materii prime și materiale consumabile primite cu titlu gratuit:

% = 7582 ”Venituri din donații și subvenții pimite”

301”Materii prime”

302”Materiale consumabile”

→ Încorporarea materialelor auxiliare în valoarea materiilor prime obținute din prelucrare la terți:

301”Materii prime” = 351”Materii și materiale aflate la terți”

→ Reținerea și consumarea ca materiale în cadrul entității a produselor finite și a semifabricatelor:

302”Materiale consumabile” = %

341 ”Semifabricate”

345 ”Produse finite”

→ Constatare plus la inventar a materiilor prime/materialelor consumabile:

301”Materii prime” = 601”Cheltuieli cu materiile prime”

(302”Materiale consumabile”) = (602”Cheltuieli cu materialele consumabile”)

A.2 Înregistrări contabile privind ieșirea materiilor prime și materialelor:

→ Consum de materii prime/materiale consumabile în procesul de fabricație:

601”Cheltuieli cu materiile prime” = 301”Materii prime”

(602”Cheltuieli cu materialele consumabile”) = (302”Materiale consumabile”)

→ Constatare lipsă la inventariere sau pierderi din deprecieri: se folosesc tot cele două înregistrări anterioare.

→ Consum de materii prime la preț standard, cu diferențe nefavorabile:

601” Cheltuieli cu materialele consumabile” = %

301 ”Materii prime”

308 ”Dif. de preț la materii pri”

→ Vânzarea de materii prime sau materiale consumabile în starea în care se află:

371”Mărfuri” = 301”Materii prime”

(302”Materiale consumabile”)

→ Predarea la terți spre prelucrare sau în custodie a materiilor prime sau materialelor consumabile:

351”Materii și materiale aflate la terți” = 301”Materii prime”

(302”Materiale consumabile”)

→ Predarea cu titlu gratuit de materii prime sau materiale consumabile:

6582”Donații și subvenții acordate” = 301”Materii prime”

→ Înregistrarea materiilor prime și materialelor consumabile distruse de calamități

671”Cheltuieli privind calamitățile = 301”Materii prime”

și alte evenimente extraordinare” 302”Materiale consumabile”

În cazul utilizării metodei inventarului intermitent:

Înregistrări contabile privind intrarea și ieșirea materiilor prime și materialelor consumabile:

→ Includerea în cheltuieli la începutul exercițiului a costului efectiv de achiziție aferent materiilor prime sau materialelor consumabile existente în stoc. Conform inventarului de la sfârșitul exercițiului anterior:

601”Cheltuieli cu materialele consumabile” = 301”Materii prime”

(602”Cheltuieli cu materialele consumabile” = 302”Materiale consumabile”)

→ Aprovizionare cu materii prime de la furnizori, cu TVA 24%:

% = 401 ”Furnizori”

601” Cheltuieli cu materialele consumabile”

4426”TVA deductibilă”

→ Plata cheltuielilor de transport (cu TVA 24%) din avansuri trezorerie:

% = 542 ”Avansuri de trezorerie”

601” Cheltuieli cu materialele consumabile”

4426”TVA deductibilă”

→ Primirea cu titlu gratuit de materiale consumabile:

602”Cheltuieli cu materialele consumabile” = 7582”Venituri din donații primite”

→ Predarea cu titlu gratuit de materii prime:

6582”Donații și subvenții acordate” = 601” Cheltuieli cu materialele consumabile”

→ Transfer de materiale auxiliare în vederea vânzării:

371”Mărfuri” = 602”Cheltuieli cu materialele consumabile”

→Contabilizarea costului efectiv de achiziție aferent materiilor prime sau materialelor consumabile existente în stoc la sfârșitul exercițiului curent, stabilit prin inventariere:

301”Materii prime” = 601” Cheltuieli cu materialele consumabile”

(302”Materiale consumabile” = 602”Cheltuieli cu materialele consumabile”)

2.3 Indicatori de analiză economico-financiară ai stocurilor

În conformitate cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a a [NUME_REDACTAT] Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.752/2005, cu modificările și completările ulterioare, entitățile întocmesc situații financiare anuale, din a caror componență fac parte și notele explicative.

La pct. 280 din reglementările menționate sunt prezentate formatele notelor explicative. Din structura celor 10 note explicative prezentate, una dintre acestea se referă la „Exemple de calcul și analiză a principalilor indicatori economico-financiari”.

Importanța calculării indicatorilor economico-financiari constă în cunoașterea evoluției acestora și în compararea cu exercițiile financiare precedente. Acest aspect oferă conducerii entității, posibilitatea de a efectua analize economico-financiare cu impact în procesul decizional. De asemenea, cunoașterea nivelului indicatorilor economico-financiari permite efectuarea de comparații cu alte entități din sectoare de activitate similare, autohtone sau internationale.

Principalele grupe de indicatori sunt:

· indicatori de lichiditate,

· indicatori de risc,

· indicatori de acivitate (de gestiune),

· indicatori de profitabilitate si solvabilitate.

În cardrul unei firme, analiza economico-financiară a acesteia se realizează pe baza bugetului de venituri și cheltuieli, bilanțului contabil și anexelelor sale, raportului de gestiune, etc.

Analiza structurii patrimoniale a firmei are ca obiectiv stabilirea și urmărirea evoluției ponderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ si de pasiv). Această analiză se realizează cu ajutorul ratelor de stuctură patrimonială care permit identificarea caracteristicilor majore ale structurii bilanțului.

În cadrul ratelor de structură a activului apare și rata activelor circulante, care reflectă ponderea activelor circulante în totalul mijloacelor economice ale întreprinderii, iar ca rate complementare, se recomandă a fi utilizată, printre altele și rata stocurilor. Acest indicator evidențiază ponderea stocurilor în total active curente. Înregistrează valori mari în cazul firmelor cu activitate de producție, cu ciclu lung de fabricație, precum și a firmelor cu specific de distribuție de bunuri materiale și se calculează astfel:

Rata stocurilor = x 100

Indicatorii de activitate furnizează informații cu privire la viteza de intrare sau de ieșire a fluxurilor de trezorerie ale entității și capacitatea acesteia de a controla capitalul circulant și activitățile sale comerciale de bază.

În ceea ce privește stocurile, principalii indicatori de activitate, prezentați și în nota explicativă nr.9, sunt: viteza de rotație a stocurilor și numărul de zile de stocare.

Viteza de rotație a stocurilor = = număr de ori,

Unde, Stocul mediu =

Costul vânzărilor sau costul bunurilor vândute = totalitatea costurilor de achiziționare a mărfurilor precum și a costurilor de producție și de stocare a produselor finite.

Acest indicator aproximează de câte ori stocul a fost rulat de-a lungul exercițiului financiar și exprimă viteza cu care o companie își rotește stocurile necesare pentru a susține o valoare dată a vânzãrilor. De asemenea, arată capacitatea conducerii de a reduce costul, menținând fondurile blocate în stocuri la un nivel minim. Viteza de rotație este un factor cheie în determinarea lichidității. O viteză de rotație mare permite afacerii să facă mai multe operațiuni fără să își sporească activele. Și totodată semnifică faptul că suma de bani blocată în stocuri este mică, lucru care îmbunatățește lichiditatea.

2. Numărul de zile de stocare = x 365 zile

Indicatorul indică numarul de zile în care bunurile sunt stocate în unitate. Cu cât numărul de zile este mai mic, cu atât situația este mai bună, în sensul că stocurile sunt utilizate în procesul de producție, aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau greu vandabile. Obiectivul e reprezentat de obținerea unui numãr cât mai mic de zile, deoarece o creștere importantă, de la o perioadă la alta a acestui indicator, poate fi rezultatul deciziei de a cumpara en-gros pentru a contracara o eventualã întrerupere a aprovizionarii.

Alți indicatori de analiză economico-financiară utilizați pentru evidențierea stocurilor:

Pentru analiza vitezei de rotație a activelor circulante se folosește indicatorul durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale:

În ceea ce privește indicatorii privind utilizarea activelor, întâlnim aici indicatorul de rotație a stocurilor și indicatorul durata de păstrare a stocurilor.

1. Rotația stocurilor =

Acest indicator arată influența stocurilor existente asupra mișcării bilanțiere. Astfel, o valoare ridicată a acestuia indică o situație favorabilă pentru agentul economic. O rotație mai redusă de 6 ridică semne de întrebre. Rata trebuie comparată și cu media pe industria din care face parte societatea, ținta fiind de minim 12 rotații anuale.

2. Durata de păstrare a stocurilor =

CAPITOLUL III: Studiu de caz la S.C DIANA PROD S.R.L

3.1 Prezentarea S.C DIANA PROD S.R.L

S.C DIANA PROD S.R.L a fost înființată în decembrie 1994, funcționează în baza certificatului de înmatriculare J38/1735/1994, ca formă juridică de organizare este societate comercială cu răspundere limitată și are sediul în România, localitatea Rm. Vâlcea, comuna Vlădești, județul Vâlcea. Durata societății este nelimitată, cu începere de la data înregistrării în [NUME_REDACTAT]: 27.12.2004.

Societatea deține un capital social de 1.900.000 RON, integral vărsat, divizat în 190.000 părți sociale, având valoarea de 10 RON/parte socială.

Principalul asociat persoană juridică este S.C DIANA S.R.L, cu un aport la capital în valoare de 950.000 RON și aport în natură în valoare de 89.500 RON. Aceasta deține un număr de 95.000 părți sociale și are o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%.

În perioada 01.01.2009 – 31.12.2009 S.C DIANA PROD S.R.L a fost condusă de d-na [NUME_REDACTAT]-administrator unic și principal asociat pesoană fizică. Aportul său la capital a fost de 950.000 RON, cu un număr de 95.000 părți sociale și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%.

S.C DIANA PROD S.R.L are ca obiect de activitate principal fabricarea produselor din carne și comercializarea acestora.

În ceea ce privește activitatea de producție, pentru realizarea producției de carne și preparate din carne se fac aprovizionări de carne în carcasă.

Principalii furnizori de materii prime, materiale auxiliarea și carcasă sunt: S.C DIANA S.R.L, S.C CARMISTIN S.R.L, S.C OPTIMEAT S.R.L, S.C ILIVIO S.R.L, S.C ROLLIT S.R.L.

Principalul furnizor de materii prime și carcasă este SC DIANA SRL, iar principalii furnizorii de materiale auxiliare sunt SC PACOVIS SRL, SC ROLLIT SRL și SC SUPREMIA SRL.

S.C DIANA PROD S.R.L desfășoară o activitate de comerț cu ridicata la sediul firmei și nu dispune de magazine proprii pentru activitatea de comerț en-detail, ponderea a constituit-o vânzarea de preparate din carne și carne în carcasă.

În anul 2009 societatea a relizat o cifră de afaceri în valoare de 7.799.364 lei, structura sa fiind următoarea:

Vânzări de produse finite și semifabricate: 4.797.488 lei

Vânzări de mărfuri: 3.001.876 lei

3.2 Contabilizarea stocurilor de materii pime și materiale la SC DIANA PROD SRL

Cntabilitatea SC DIANA PROD SRL este organizată și condusă potrivit prevederilor Legii nr. 82/1991, a regulamentului privind aplicarea [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] nr 1752/2005 constituind instrumentul principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute. Potrivit prevederilor legale, documentul oficial de gestiune este Bilanțul contabil, care trebuie să asigure o imagine fidelă, clară și completă a patrimoniului, a situației financiare și a rezultatelor obținute.

Exercițiul economico-financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie al fiecarui an. Primul exercițiu începe la data înmatriculării societății în [NUME_REDACTAT].

a. Documente primare utilizate de către SC DIANA PROD SRL pentru evidențierea stocurilor:

În cursul exercițiului economico-financiar, activele circulante materiale din cadrul SC DIANA PROD SRL ocazionează numeroase operațiuni, cum ar fi: aprovizionarea, păstrarea, prelucrarea în procesul de producție, vânzarea, inventarierea, etc. Toate aceste operații trebuie consemnate în diferite documente de evidență operativă a stocurilor, și anume: notă de recepție și constatare diferențe; bon de predare,trensfer,restituire; bon de consum; fișa limită de consum; dispoziție de livrare; fișa de magazie; fișa de evidență a materialelor de natura obiectelor de inventar; facturi fiscale; avize de însoțire a mărfii.

De asemenenea, pentru evidențierea operațiunilor efectuate asupra stocurilor, SC DIANA PROD SRL, întocmește, printre altele, următoarele documente contabile: balanța stocurilor, jurnale de vânzări-cumpărări, centralizatoare.

Balanța stocurilor servește la verificarea exactității înregistrărilor, la controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și analitică, precum și la întocmirea situațiilor financiare. Se calculează atât cantitativ cât și valoric, pentru fiecare articol și gestiune în parte.

Centralizatoarele, sunt documente de centralizare a datelor din mai multe documente justificative care reflectă operațiuni economico-financiare de același fel dintr-o anumită perioadă (intrări și ieșiri de materii prime și materiale consumabile).

Pe baza centralizatorului, se întocmesc jurnalele în care sunt consemnate operațiunile economico-financiare (ex: vânzări, cumpărări) indicându-se simbolurile conturilor sintetice și analitice, debitoare și creditoare, în conformitate cu planul de conturi general aplicabil.

În cazul operațiunilor de inventariere, documentul centralizator folosit pentru evidențierea acestora este lista de inventariere. Acest document justificativ de înregistrare în evidența magaziilor (depozitelor) și în contabilitate a plusurilor și minusurilor constatate, este utilizat pentru întocmirea registrului-inventar și pentru determinarea ajustărilor pentru depreciere/pierdere de valoare.

b. Metode de evaluare a stocurilor utilizate de SC DIANA PROD SRL:

Evaluarea stocurilor la SC DIANA PROD SRL se realizează potrivit reglementărilor contabile românești, la următoarele momente: la intrare, la ieșire,

la inventariere și la încheierea exrcițiului financiar.

La data intrării în entitate, stocurile achiziționate de la terți (cu titlu oneros), cum sunt: materiile prime și materialele consumabile și cele de natura obiectelor de inventar, mărfurile, ambalajele și alte bunuri se evaluează la costul efectiv de achiziție, care se determină prin însumarea următoarelor elemente:

– prețul de cumpărare, exclusiv taxele recuperabile legal (TVA și taxe asimilate), rabaturile, remizele și alte elemente similare;

– cheltuielile de transport, încărcare-descărcare, recepție, manipulare aferente bunurilor achiziționate de la furnizori interni;

SC DIANA PROD SRL își achiziționează materiile prime și materialele auxiliare prin comandă telefonică sau scrisă către principalii săi furnizori, pe baza consultării ofertelor primite de la aceștia. De menționat faptul că aceștia nu acordă reduceri societății pentru comnezile furnizate. Furnizorul de la care societatea achiziționează cea mai mare cantitate de materii prime este SC DIANA SRL, însă nici din partea acesteia nu primește reduceri la achiziționarea materiilor prime.

La data ieșirii din entitate sau la darea în consum, evaluarea stocurilor se face la valoarea de intrare în patrimoniu (valoarea contabilă) și se reflectă în raport cu metoda aleasă pentru evaluare.

Ca metodă de evaluare, societatea folosește metoda costului mediu ponderat (CMP), care presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.

Societatea calulează CMP lunar (la sfârșitul lunii). Acesta se stabilește ca raport între valoarea stocului inițial (Vsi) plus valoarea intrărilor (Vi) și cantitatea existentă în stocul inițial (Qsi) plus cantitățile intrate (Qi), adică:

CMP = , unde: Vsi – valoarea stocului inițial; Vi – valoarea intrărilor

Qsi- cantitatea existentă în stocul inițial; Qi-cantitățile intrate

Evaluarea stocurilor la data inventarierii anuale la SC DIANA PROD SRL se face la valoarea actuală, denumită și valoare de inventar, care se estimează în funcție de prețul pieței și utilitatea bunului în cadrul entității și starea acestuia.

Pentru stocurile de materii prime, materiale auxiliare și produse finite, inventarierea se realizează lunar, la data de 30 a lunii. În schimb, pentru bunurile de natura obiectelor de inventar și piesele de schimb, inventarierea se realizează la sfârșitul anului.

Pe baza inventarului, la sfârșitul anului, se întocmesc listele de inventar. Acestea sunt semnate de comisia de inventariere stabilită de conducerea firmei.

La încheierea exercițiului financiar, societatea realizează evaluarea stocurilor la valoarea bilanțieră, adică la valoarea de intrare pusă de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta se procedează la compensarea valorii de intrare cu valoarea actuală sau de inventar, operație în urma căreia se pot constata diferențe în plus sau în minus, după cum valoarea contabilă (de intrare) este 0mai mică și, respectiv, mai mare.

Diferențele constatate în plus (valoarea de inventar > valoarea contabilă) nu se înregistrează în contabilitate, iar bunurile respective se înscriu în bilanț la valoarea de intrare (valoarea contabilă).

Diferențele constatate în minus (valoarea de inventar < valoarea contabilă) se soluționează prin includerea în cheltuieli, iar pentru diferența dintre valoarea contabilă (mai mare) și valoarea de inventar (mai mică) se calculează ajustări pentru deprecierea stocurilor până la nivelul valorii realizabile nete.

c. Organizarea contabilității analitice a stocurilor la SC DIANA PROD SRL

În stabilirea metodei de organizare a contabilității analitice a stocurilor de materii prime, materiale consumabile și materiale de natura obiectelor de iventar, societatea ține cont de specificul activității pe care o desfășoară. Având în vedere acest aspect și faptul că activitatea desfășurată de societate este de fabricare a produselor din carne și comercializarea acestora, metoda folosită este metoda cantitativ-valorică (pe fișe de cont analitic).

Această metodă constă în organizarea evidenței cantitativ-valorice cu ajutorul fișelor de cont analitic pentru valori materiale (se deschid pe feluri de bunuri existente în cadrul gestiunii) la nivelul compatimentului contabilitate. Totodată, evidența valorică se ține numai la nivelul gestiunii, folosindu-se fișe de cont analitic pentru operații diverse. În aceste fișe se înscriu valorile aferente intrărilor și ieșirilor în și din gestiune, precum și soldul final corespunzător gestiunii respective.

Folosirea acestei metode presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) Înregistrarea cantitativă a intrărilor și ieșirilor de stocuri în fișele de magazie, care se țin în ordinea fișelor de cont analitic din contabilitate. În fișele de magazie, înregistrările se fac zilnic, de către gestionar sau de către persoana desemnată, pe baza documentelor de intrare și de ieșire a materialelor;

2) Preluarea documentelor de intrare și ieșire de către contabilitate pe baza borderoului de predare a documentelor;

3) Înregistrarea documentelor în fișele de cont analitice pentru valori materiale;

4) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de magazie cu cele din fișele de cont analitice. Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

5) Verificarea concordanței înregistrărilor din fișele de cont analitice cu situația din fișele de cont sintetice cu ajutorul balanțelor de verificare analitice. Această verificare se se efectueză la sfârșitul fiecărei luni.

d. Organizarea contabilității sintetice la SC DIANA PROD SRL

Contabilitatea sintetică la SC DIANA PROD SRL este organizată cu ajutorul metodei inventarului permanent. Folosirea acestei metode face posibil ca în contabilitate să se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în fiecare moment a mărimii stocurilor, atât cantitativ, cât și valoric pe feluri, categorii și pe total, sub forma soldurilor finale stabilite în conturi analitice și sintetice. Toate operațiile de intrare și ieșire în și din gestiune se înregistrează în contabilitatea curentă în mod distinct, document cu document sau prin intermediul unor documente centralizatoare.

Soldul final aferent oricărei categorii sau fel de valori materiale, urmărite în mod distinct în contabilitate, se stabilește prin utilizarea următoarei formule:

Sf = Si + I – E, unde: Sf = soldul final; Si = soldul inițial;

I = valoarea intrărilor; E = valoarea ieșirilor;

Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale la SC DIANA PROD SRL

Înregistrări contabile realizate pentru trimestrul IV din anul 2009:

La începutul trimestrului IV (data de 01.octombrie) 2009, societatea prezintă următoarea situație:

Sold inițial al stocurilor de materii prime în valoare de 308.129,48 lei.

Sold inițial al materialelor auxiliare în valoare de 50.575,12 lei

Carburanți, lubrifiat- stoc inițial= 431,55 lei

Piese de schimb- stoc inițial= 102.206,30 lei

Alte materile consumabile – stoc inițial= 52.330,93 lei

Materiale consumabile laborator- stoc inițial= 2.817,64 lei

Obiecte inventar- stoc inițial= 21.842,70 lei

Depozit produse finite- stoc inițial= 46.238,16 lei

Depozit marfă- stoc inițial= 19.352,76 lei

Ulterior, în cursul trimestrulului IV (perioada noiembrie-decembrie) au loc următoarele operațiuni:

– Societatea achiziționează o cantitate de 53.238,97 kg de materii prime de la SC DIANA SRL în valoare de 396.450,82 lei, TVA aferent 19%:

% = 401.100 471776,47

301 396.450,82

4426 75325,65

– Societatea achiziționează materiale auxiliare necesare procesului de producție de la SC ROLLIT SRL în valoare de 27359,70 lei, TVA aferent 19%:

% = 401.100 35580,04

3021 27359,7

4426 5198,34

– Achiziționează alte materiale consumabile de la un furnizor, în valoare de 1119,40 lei, TVA aferent 19%:

% = 401.100 1332,08

3028 1119,40

4426 212,68

– Achiziționează materiale de natura obiectelor de inventar de la un furnizor, în valoare de 178 lei, TVA aferent 19%.

% = 401.100 211,82

303 178

4426 33,82

– Achiziționează mărfuri de la furnizori în valoare de 44924,97 lei, TVA aferent 19%:

% = 401.100 53460,71

371 44924,97

4426 8535,74

– Achitare în numerar a contravalorii materiilor prime, materialelor și mărfurilor achiziționate de la furnizori:

401.100 = 5311 562361,12

– În procesul de producție, societatea consumă:

1. materii prime, în valoare de 320189,56 lei:

601 = 301 320189,56

2. materile auxiliare, în valoare de 32278,6 lei

6021 = 3021 32278,6

3. alte materiale consumabile, în valoare de 446,13 lei

6028 = 3028 446,13

– Consumă în procesul de producție mărfuri în valoare de 44099,47 lei:

607 = 371 44099,47

– Vinde către clienți produse finite în valoare de 375996,43 lei, TVA aferent 19%: 411 = % 447435,75

701 375996,43

4427 71439,32

– Vinde mărfuri către clienți, în valoare de 44099,47 lei, TVA aferent 19%:

411 = % 52478,36

707 44099,47

4427 8378,89

– Încaseasză contravaloarea produselor finite și mărfurilor vândute către clienți, în numerar:

5311 = 411 499914,11

3.3 Indicatori de analiză economico-financiară cu privire la stocurile de materii prime și materiale la SC DIANA PROD SRL în perioada 2007-2009

În perioada 2007-2009, situația stocurilor la SC DIANA PROD SRL se prezenta conform tabelului 3.1 și tabelului 3.2, astfel:

Tabelul 3.1

Tabelul 3.2

Ponderea stocurilor de materii prime în total stocuri:

Pentru anul 2007 = x 100 = 25,6%

Pentru anul 2008 = x 100 = 26,6%

Pentru anul 2009 = x 100 = 42,3%

Având în vedere ponderile stocurilor de materii prime și materiale în total stocuri, putem concluziona că spre deosebire de anii 2007 și 2008, în anul 2009 stocurile de materii prime au înregistrat o pondere mai mare în total stocuri, respectiv o creștere cu 15 puncte procentuale față de cei doi ani.

Ponderea stocurilor de materiale în total stocuri:

Pentru anul 2007 = x 100 = 10,1%

Pentru anul 2008 = x 100 = 13,53%

Pentru anul 2009 = x 100 = 7%

Spre deosebire de stocurile de matrii prime, stocurile de materiale au o pondere mult mai mică în total stocuri. Deși ponderea stocurilor de materii prime a avut o tendință ascendentă, contrar, ponderea stocurilor de materiale a înregistrat o tendință descendentă, ceea ce înseamnă că deși materiile prime au crescut, materialele au continuat să scadă. Probabil, având un stoc mai mare de materiale în anul 2008, societatea nu a mai avut nevoie să se aprovizioneze cu mai multe materiale în anul 2099, cosumând din cele existente din anul precedent.

Principalii indicatori de analiză economico-financiară cu privire la stocuri, stocuri de materii prime și materiale calculați la SC DIANA PROD SRL în perioada 2007-2009 sunt:

Rata stocurilor:

În anul 2007, situația bilanțieră a activelor circulante la SC DIANA PROD SRL se prezenta conform tabelului 3.3, astfel:

Tabelul 3.3

Rata stocurilor2007 = x 100 = x 100 = 128,16%

În anul 2007, ponderea stocurilor în total active circulante la SC DIANA PROD SRL a fost de 128,16%. Această valoarea ridicată se datorează faptului că societatea desfășoară o activitate de producție, cu ciclu lung de fabricație. De asemenea, creșterea volumului activității a generat o sporire justificată a stocurilor.

În anul 2008, situația bilanțieră a activelor circulante la SC DIANA PROD SRL, se prezenta conform tabelului 3.4, astfel:

Tabelul 3.4

Rata stocurilor2008 = x 100 = x 100 = 108,31%

Spre deosebire de anul 2007, în anul 2008 rata stocurilor a scăzut cu aproximativ 20 de puncte procentuale, ceea ce înseamă că producția în anul 2008 a fost ușor mai scăzută fată de 2009, iar volumul activității a înregistrat o ușoară scădere. Cu toate acestea, valoarea indicatorului a fost tot ridicată.

În anul 2009, situația bilanțieră a activelor circulante la SC DIANA PROD SRL, se prezenta conform tabelului 3.5, astfel:

Tabelul 3.5

Rata stocurilor2009 = x 100 = x 100 = 210,11%

În anul 2009 cea mai mare pondere în total active circulante au deținut-o stocurile, cu o valoarea de 210,11%. Comparativ cu valorile indicatorului înregistrate în cei doi ani precedenți, aceasta este cea mai mare valoare înregistrată de ponderea stocurilor în activele circulante, ceea ce înseamnă că în 2009 producția societății aproape s-a dublat față de anii 2007 sau 2008. Cu toate acestea, creșterea stocurilor față de anul precedent se apreciază nefavorabil deoarece presupune imobilizări suplimentare de fonduri, numerar și echivalente de numerar.

Viteza de rotație a stocurilor = = număr de ori,

Unde, Stocul mediu =

Numărul de zile de stocare = x 365 zile

Stocul mediu2007 = = = 601.649,5

Viteza de rotație a stocurilor2007 = = =

= = de 9 ori.

În cursul exercițiului financiar din anul 2007, stocurile au fost rulate de aproximativ 9 ori. Această valoare relativ scăzută indică faptul ca societatea nu poate să efectueze multe operațiuni și trebuie să-și sporească destul de des activele. Totodată indică faptul că suma de bani blocată în stocuri este mare, iar acest lucru înrăutățește situația lichidităților.

Numărul de zile de stocare2007 = x 365 zile = 0,11 x 365 zile = 40 zile

În cursul exercițiului financiar din anul 2007, bunurile au fost stocate în unitate timp de 40 de zile. Acest număr scăzut de zile de stocare este un aspect favorabil pentru societate și indică faptul că aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau care să fie greu de vândut.

Stocul mediu2008 = = = 491.156

Viteza de rotație a stocurilor2008===

= = de 16 ori.

În cursul exercițiului financiar din anul 2008, stocurile au fost rulate de aproximativ 16 ori. În comparație cu anul 2007, această valoare este mai ridicată, ceea ce poate însemna că societatea a efectuat mai multe operațiuni, iar suma de bani blocată în stocuri este mai mică. Toate aceste aspecte indică faptul că situația lichidităților societății s-a mai îmbunătățit față de anul 2007.

Numărul de zile de stocare2008 = x 365 zile = 0,0613 x 365 zile = 22 zile

În cursul exercițiului financiar din anul 2008, bunurile au fost stocate în unitate timp de 22 de zile. În comparație cu anul precedent, această perioadă de stocare este mult mai mică, ceea ce înseamnă că aprovizionările cu stocuri sunt ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau care să fie greu de vândut.

Stocul mediu2009 = = = 538.691

Viteza de rotație a stocurilor2009===

= = de 15 ori.

În cursul exercițiului financiar din anul 2009, stocurile au fost rulate de aproximativ 15 ori, cu o unitate mai puțin față de anul precedent, ceea ce înseamnă că societatea efectuează relativ mai puține operațiuni iar suma de bani blocată în stocuri a crescut. Așadar, situația lichidităților societății a înregistrat o ușoară înrăutățire față de anul 2008.

Numărul de zile de stocare2009 = x 365 zile = 0,0666 x 365 zile = 24 zile

În cursul exercițiului financiar din anul 2008, bunurile au fost stocate în unitate timp de 24 de zile. În comparație cu anul precedent, această perioadă de stocare a crescut cu 2 zile, însă este o valoare mică, ceea ce înseamnă că aprovizionările cu stocuri continuă să fie ritmice și nu există riscul de a înregistra stocuri cu mișcare lentă sau care să fie greu de vândut.

Rotația stocurilor =

Rotația stocurilor2007 = = = 11 rotații

În anul 2007, stocurile existente în societate au înregistrat un număr de 11 rotații anuale. Această valoare este mai mică decât ținta de 12 rotații anuale, aspect care indică faptul că societatea a avut o situație ușor nefavorabilă.

Rotația stocurilor2008 = = = 18 rotații

În anul 2008, stocurile existente în societate au înregistrat un număr de 18 rotații anuale, valoare mai mare față de perioada precedentă. Printre cauzele creșterii rotației stocurilor în cursul exercițiului financiar din 2008 ar fi creșterea cifrei de afaceri și a scăderea stocului mediu. Această valoare depășește ținta de 12 rotații anuale, ceea ce înseamnă că societatea a avut o situație favorabilă, comparativ cu situația din anul 2007.

Rotația stocurilor2009 = = = 12 rotații

În anul 2009, stocurile existente în societate au înregistrat un număr de 12 rotații anuale. Comparativ cu anul 2008, societatea înregistrează o scădere a rotației stocurilor. Deși cifra de afaceri a crescut în acest an, cauza scăderii rotației stocurilor a fost creșterea stocurilor. Această valoare este mai mică decât ținta de 12 rotații anuale, aspect care indică faptul că societatea a avut o situație ușor nefavorabilă.

Durata de păstrare a stocurilor =

Durata de păstrare a stocurilor2007 = = 33 de zile

Durata de păstrare a stocurilor2008 = = 20 de zile

Durata de păstrare a stocurilor2009 = = 30 de zile

Evoluția stocurilor de materii prime comparativ cu cifra de afaceri (tabelul 3.6):

Analizând evoluția datelor din tabel, concluzionăm că în intervalul de timp 2007-2009, stocurile de materii prime au avut o evoluție diferită. Deși în mod normal stocurile de materii prime ar trebui să evolueze în paralel cu producția (cifra de afaceri), totuși, în cazul SC DIANA PROD SRL în anul 2008, deși C.A a crescut cu mult peste nivelul din 2007, totuși stocurile de materii prime au înregistrat o scădere comparativ cu anul precedent. Acest lucru s-a reflectat și în creșterea vitezei de rotație a stocurilor de materii prime. În anul 2009, odată cu creșterea CA au crescut și stocurile de materii prime iar viteza de rotație a acestora a scăzut, ceea ce înseamnă că în anul 2009, procesul de producție s+a mai redus comparativ cu perioada anterioară.

Durata de păstrare a stocurilor de materii prime2007 = = 8 de zile

Durata de păstrare a stocurilor de materii prime2008 = = 5 de zile

Durata de păstrare a stocurilor de materii prime2009 = = 12 de zile

Având în vedere valorile mari ale rotației stocurilor de materii prime, și duratele mici de păstrare a acestora, concluzionăm că din punct de vedere al acestora societatea are o situație favorabilă, acestea consumându-se repede în procesul de producție.

Evoluția stocurilor de materiale comparativ cu cifra de afaceri (tabelul 3.7):

Analizând evoluția datelor din tabel, concluzionăm că în intervalul de timp 2007-2009, stocurile de materiale au avut o evoluție diferită. În anul 2008 atât CA cât și stocurile de materiale au înregistrat creșteri, care s-au reflectat în creșterea vitezei de rotație a stocurilor de materiale. În anul 2009 deși CA a continuat să crească, stocurile de materiale au scăzut.

Durata de păstrare a stocurilor de materiale2007 = = 3 de zile

Durata de păstrare a stocurilor de materiale2008 = = 3 de zile

Durata de păstrare a stocurilor de materiale2009 = = 2 de zile

Având în vedere valorile mari ale rotației stocurilor de materiale și duratele foarte mici de păstrare a acestora, concluzionăm că acestea se consumă foarte repede în procesul de producție.

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale:

Stocul mediu de materii prime și materiale 2007==244081,24

Stocul mediu de materii prime și materiale 2008==182726,46

Stocul mediu de materii prime și materiale 2009==307476

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale în cursul exercițiului financiar din anul 2007:

x 365 zile = 22 de zile

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale în cursul exercițiului financiar din anul 2008:

x 365 zile = 12 de zile

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale în cursul exercițiului financiar din anul 2007:

x 365 zile = 20 de zile

Durata de rotație a stocurilor de materii prime și materiale din timpul celor trei exerciții financiare ale SC DIANA PROD SRL din perioada 2007-2009 a fost relativ redusă, iar acesta este un aspect pozitiv pentru societate deoarece o durată de rotație redusă arată o îmbunătățire a eficienței gestiunii activelor circulante.

Analiza structurii stocurilor de materii prime la SC DIANA PROD SRL

În cursul exercițiilor financiare din perioada 2007-2009, sotcurile de materii prime au fost compuse din: carne vită, carne porc, carne oaie și carne pasăre în următoarele ponderi: