Cercetare Practica Privind Violenta Domestica

Am ales să vorbesc despre violența domestică deoarece este o problemă socială ce afectează viața cotidiană a societății și care amenință direct sau indirect siguranța de fiecare zi. Violența intrafamilială a cunoscut o amploare semnificativă după anul 1990, ca urmare a sărăciei, a nivelului de trai scăzut și a perioadei de tranziție. Aceste elemente reprezintă factorii externi ai violenței conjugale.

Violența domestică a fost considerată multă vreme un fenomen normal și a fost ținut ascuns în societatea tradițională, pentru că bărbații aveau dreptul de exercitare a puterii asupra membrilor familiei. Conștientizarea acestei probleme sociale s-a făcut treptat, în timp de patru decenii, principalul motiv fiind perceput ,,tabu” de către comunitate și nefiind admisă nici o intervenție din afară în cadrul familiei. Acest fenomen a fost deseori alimentat de miturile superiorității masculine și de cel al legitimării din punct de vedere cultural. Tiparul bărbatului care-și dovedește masculinitatea prin acte de violență asupra celor din mediul lui apropiat este prezent în mare măsură în societatea românească.

Universul cercetării

Populatia țintă a cercetării în domeniul violenței domestice este reprezentată de femeile ce au fost victime ale violenței în familie.

Obiectivele cercetării

Prin această cercetare mi-am propus să studiez:

– Cauzele care stau la baza violenței dintre soți și care au determinat creșterea semnificativă a cazurilor și consecințelor violenței în familie.

– În ce măsură cauzele enunțate pe parcursul lucrării au un rol important în apariția fenomenului de violență domestică.

Documentarea

Pentru documentare am discutat cu femei victime ale violenței conjugale de la Federația Caritas a Diecezei Timișoara, care este un adăpost destinat victimelor violenței domestice, cu sediul în Timișoara, str. Corbului nr. 2. Federația Caritas a Diecezei Timișoara este o organizație non-guvernamentală care este acreditată să acorde servicii de asistență socială primare și specializate persoanelor aflate în nevoi. Se dedică tuturor formelor de ajutor social, comunitar, desfășurându-și activitatea sub deviza „Suntem aici pentru toți oamenii”. Serviciile asigurate sunt diversificate și sunt oferite indiferent de religia, naționalitatea sau apartenența politică a beneficiarilor.

Definirea conceptelor

Violența: ,,utilizarea forței și a constrângerii de către un individ, grup sau clasă socială în scopul impunerii voinței lor asupra altora” (Zamfir Vlăsceanu, 1998, p. 43).

Violența domestică: ,,ansamblu conflictelor din grupul marital care au ca efect maltratarea partenerului, orice formă de agresiune, abuz sau intimidare, dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul familial” (Sorin M. Rădulescu, 2001, p. 79).

Educație: ,,ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării și dezvoltării însușirilor intelectuale, morale și fizice ale oamenilor” (Ursula Șchiopu, 1997, p. 60).

Nivel de trai: ,,gradul de satisfacere a necesităților umane specifice unei colectivități, grup social, localități sau persoane” (Zamfir Vlăsceanu, 1998, p. 49).

Feminismul: ,,este mișcarea care pledează pentru egalitate socială, politică și economică a femeilor cu bărbații. Acesta susține oportunitățile egale, promovarea, emanciparea și dezvoltarea femeilor. Feminismul reclamă dezechilibrul de putere care există între femei și bărbați și se opune subordonării femeii de către bărbat, atât în familie cât și în societate” (Sorin M. Rădulescu, 2001, p. 82).

Sexismul: ,,reprezintă credința sistematică că femeile sunt inferioare bărbaților și este exprimat prin limbaj, politici și practice cotidiene. Ca efect, apare o desconsinderare a experiențelor feminine și interiorizare a credințelor că ceea ce fac femeile este lipsit de importanță. Aceasta apare în domenii ca religia, filosofia, mituri, legi, politică și în reacții cotidiene în ceea ce privește genul. De asemenea este o idiologie care împiedică eliminarea discriminărilor pe bază de sex și subminează măsurile legale care asigură egalitatea de șanse” (Ina Curic, Lorena Vaetisi, 2005, p. 134).

Egalitate de gen: ,,reprezintă protecția, promovarea și respectarea drepturilor umane ale bărbaților și femeilor. Ea implică asigurarea și oferirea șanselor egale pentru femei și bărbați, care se implică în mod activ și voluntar în diverse activități, în funcție de caracteristicile incividuale, fără a fi constânși de conotațiile culturale și sociale date de apartenență la o categorie de sex sau alta” (Ina Curic, Lorena Vaetisi, 2005, p. 142).

Rolurile de gen: ,,sunt expresia identități de gen. Ele sunt învățate în procesul de socializare și cuprind comportamente feminine și masculine pe care membrii unei societăți sunt încurajați să le adopte: comportamentul de soț sau soție, tată sau mamă etc. Rolurile au câteva funcții importante: ghidează comportamentul personal și social; servesc ca standarde permițând membrilor să fie siguri în legătură cu lucruri care altfel nu ar fi ambigue; permit identificarea, satisfacând o nevoie de cunoaștere de sine și a celorlalți” (Ina Curic, Lorena Vaetisi, 2005, p. 133).

Violul marital: ,,Se referă la orice act sexual obținut prin forță, în cadrul relației de cuplu dintre soț și soție. a) folosirea constrângerii și a forței fizice, b) inițierea unui contact sexual împotriva dorinței soției/soțului. c) obținerea consimțământului prin amenințare directă sau indirectă”. (Luana Miruna Pop, 2002, p. 812)

Stereotipurile de gen: ,,sunt sisteme organizate de credințe și opinii tipizate în funcție de sex. Acestea se referă la caracteristicele femeilor/bărbaților, dar și la trăsăturile calitățile feminității/masculinității. Prin stereotipurile de gen se transmit așteptările societății față de femei și bărbați, iar cei care depășesc aceste stereotipuri de cele mai multe ori sunt sancționați de către societate” (Ina Curic, Lorena Vaetisi, 2005, p. 134).

Consumul de alcool: ,,prin consum se înțelege folosirea unui bun, alcool pentru satisfacerea nevoilor personale” (Ursula Șchiopu, 1997, p. 63).

Operaționalizarea conceptelor

Ipotezele cercetării

Cu cât consumul de alcool în familie este mai ridicat, cu atât crește riscul violențelor în familie.

Dacă favorizarea bărbatului în miturile legate de rolurile de gen este mai răspândită într-o comunitate, atunci violența va avea și ea o amploare mai mare.

Cu cât nivelul de trai al familiei este mai scăzut, cu atât riscul violenței domestice crește.

Cu cât locul de muncă al unuia dintre soți este mai instabil sau inexistent cu atât riscul apariției violenței este mai mare.

Dacă modelul parental oferit de tată este unul bazat pe violență, atunci riscul ca și viitorul adult să devină violent este mai mare.

5.2. METODE ȘI TEHNICI DE CERCETARE

Este o metodă calitativă de cercetare care își ia ca subiect unul sau mai multe cazuri selectate dintr-o unitate socială, de la indivizi până la comunități sau organizații și se studiază printr-o serie de tehnici. ,,Studiul de caz este o tehnică specială a culegerii, a punerii în formă și a prelucrării informației la un sistem social cuprinzând propriile sale dinamici” (Alex Mucchielli, 2002, p. 407).

5.3. STUDII DE CAZ

CAZUL 1

DATE DE IDENTIFICARE ALE PERSOANEI:

NUME: N.C.

VÂRSTA: 42 ani

SEX: feminin

STUDII: studii medii

OCUPAȚIE: pensionată pe caz de boală

STARE CIVILĂ: căsătorită

COPIII: o fată (16 ani)

Date relevante din familia de origine:

N.C. a refuzat să vorbească despre copilăria sa.

Date relevante din timpul căsătoriei:

N.C. s-a căsătorit la 21 ani cu N.N. care era mai tânăr cu doi ani. După 7 ani de căsătorie, N.N. începe să aibă crize de furie, în timpul cărora soția și fiica au învățat să stea deoparte. Până în martie 2014, N.N. nu și-a lovit niciodată soția, dar odată cu pierderea locului de muncă a devenit foarte nervos, nemulțumit de propria situație. N.C. nu a mai putut suporta stările de furie ale soțului său manifestate prin aruncarea obiectelor, bruscarea, lovirea membrilor familiei, astfel încât a apelat la un asistent social din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială. Acest asistent social a orientat-o către Federația Caritas care este un adapost pentru victimele violenței domestice. Aici N.C. însoțită de fiica sa de 16 ani, a stat o perioada de 3 luni de zile, iar ajutată de asistentul social a găsit o locuință provizorie, divorțul fiind singura soluție.

CONCLUZII:

Cauzele violenței domestice în acest caz au fost starea materială precară, pierderea locului de muncă al soțului, lipsa de comunicare.

CAZUL 2

DATE DE IDENTIFICARE A PERSOANEI:

NUME: M.E.

VÂRSTA: 27 de ani

SEXUL: Feminin

STUDII: 12 clase

OCUPAȚIE: vânzător

STAREA CIVILĂ: căsătorită

COPII: 3 copii (o fată de 5 ani, doi băieți gemeni de 4 ani)

Date relevante din familia de origine:

M.E. provine dintr-o familie monoparentală, a fost victima indirectă a violenței în familie, fiind martor al scenelor traumatizante dintre mamă și tatăl ei unde tatăl a decedat într-un accident de mașină în care era în stare de ebrietate. M.E. povestește că în familie alcoolul era rege. Tatăl a decedat când ea avea 14 ani. Evenimentele traumatizante din copilărie au marcat-o psihic, lucru manifestat prin comportamentul ei vis-à-vis de băieți în adolescență. Mama lui M.E a văzut că fata nu se căsătorește și neavând nici un prieten a căsătorit-o forțat cu un amic de al ei. El fiind mai mare decât ea cu 15 ani. M.E. de la începutul căsătoriei era cuprinsă de teamă, apoi și-a schimbat atitudinea, deoarece după respect au apărut și sentimentele de iubire. După apariția primului copil relațiile dintre cei doi au început să se deterioreze. N.E, soțul lui M.E. a devenit agresiv în limbaj și gesturi. A început să fie tot mai des nemulțumit de felul în care gătea și spăla M.E. De la cuvinte jignitoare, la palme și pumni nu a fost decât un pas. Relațiile dintre cei doi deveneau din ce în ce mai tensionate; în schimb M.E. spera că lucrurile vor intra în normal. M.E. era deseori umilită față de rudele și prietenii lui, vorbindu-i foarte urât. De la palme, pumni a trecut la bătăi crunte ajungând să o bată cu cearceaful ud. Momentele de agresiune apăreau când N.E, soțul lui M.E. obișnuia să consume alcool frecvent după care devenea agresiv în limbaj și gesturi. După apariția primului copil, situația sa deteriorat și mai mult, soțul nu-și suporta copilul. M.E a încercat să-și explice ce s-a întâmplat cu soțul său de a devenit din ce în ce mai violent față de ea și copil. De fiecare dată când încerca să discute sau să-i ceară explicații, N.E o viola. Așa au apărut cei doi băieței gemeni. Deși o bătea și o viola, ea încă îl mai iubea. A încercat să rămână în relație, dar frecventele bătai administrate ei și copiilor săi au determinat-o să fugă la mama ei. Soțul său a venit după ea luând-o cu forța acasă unde a bătut-o crunt. În noaptea respectivă ajutată de o prietenă de la servici, reușește să fugă de acasă. Ajutată de prietena ei a mers la Direcția Generală de Asistență Socială unde a putut să vorbească cu un asistent social din cadrul serviciului de prevenire și abandon. Asistentul social a orientat-o către Federația Caritas. În adăpost a găsit un mediu securizant și lipsit de violență. Aici a primit consiliere psihologică, juridică și asistență medicală. A reușit, ajutată de asistentul social să înscrie fetița și cei doi băieței la o grădiniță, iar taxele gradiniței fiind suportate de către adăpost. M.E este hotarâtă să divorțeze. Ea a reușit să se angajeze vânzătoare la un super market. În prezent, cazul este în curs de rezolvare, M.E fiind în continuare în adăpost.

CONCLUZII:

M.E provine dintr-o familie care a cunoscut violența domestică. Deși nu și-a dorit să se căsătorească de teama unui soț agresiv și alcoolic, mama ei a forțat-o să se căsătorească cu un amic de-al ei temându-se să nu rămână fată batrână. În acest caz, cauzele violenței domestice în această familie sunt mai multe, în primul rând vârsta partenerului este foarte mare, alcoolul și gelozia. Aceasta explică schimbarea de comportament a lui N.E față de soție. De aceea N.E nu mai era mulțumit de felul în care soția sa gătea și spăla.

Ajunsă în adapost pentru victimele violenței domestice a primit consilierea psihologică de care avea foarte mare nevoie. Tot aici i s-a asigurat și consiliere juridică pentru a deschide acțiune de divorț.

CAZUL 3

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: D.E.

VÂRSTĂ: 33 de ani

SEX: Feminin

STUDII: Studii superioare

OCUPAȚIA: Profesor

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: Un copil de 3 ani

Date relevante din copilărie:

D.E. provine dintr-o familie în care violența domestică nu și-a găsit locul niciodată. D.E este singură la părinți. Relația dintre părinții săi este bazată pe dragoste și respect. Când vorbește despre familia ei de origine are numai cuvinte de laudă și spune că la o astfel de familie visa să aibă și ea, dar nu a avut parte.

Date relevante din timpul căsătoriei:

D.E. l-a cunoscut pe soțul ei în timpul facultății. La finele facultății s-au căsătorit și s-au mutat la el. D.E. a locuit o perioadă în casa socrilor ei, apoi a reușit să cumpere un apartament ajutată de părinții ei. Problemele au început să se manifeste la scurt timp după se s-au căsătorit. Din motive neînsemnate apăreau discuții aprinse. M.E. obișnuia să consume alcool frecvent, după care devenea agresiv în limbaj și gesturi. Atunci când consuma alcool spărgea toată vesela și îi vorbea foarte urât soției și copilului său. Pe băiețel nu-l suporta deloc deși era al lui. D.E. spunea că deseori îl bătea și îi vorbea urât, astfel încât baiatul a început să aibă coșmaruri în timpul nopții, să facă pe el atunci când era certat. D.E. se decide să plece de acasă pentru că nu a mai suportat comportamentul agresiv al soțului. Se adresează Direcției Generale de Asistență Socială, de aici este orientată către Federația Caritas care este un adăpost pentru victimele violenței domestice. După spusele lui D.E. ,,în familia soțului meu, violența era la ea acasă… tatal lui obișnuind în tinerețe să o bată pe mama lui”. D.E. spune că nu a fost bătută, dar copilul era frecvent bătut de acesta, lucru care l-a traumatizat psihic. În adapost a beneficiat de consiliere psihologică pentru copil și juridică, hotărând să intenteze divorț. Soțul acesteia a început să o urmărească. El a venit la școala unde preda D.E. Fără ca aceasta să știe, și a așteptat-o să iasă de la ore. O colegă l-a văzut și ia spus că soțul ei stă în parculețul de lângă școală. Din acel moment a început să fie terorizată de gândul că ar putea veni după ea la adapost și să-i ia copilul. Într-o zi asistentul social a avut surpriza de a vorbi chiar soțului D.E. Acesta venise să întrebe dacă soția lui locuiește în adăpost. Asistentul social a negat că aceasta ar locui în adăpost. Deși îl bătea tot timpul, soțul acesteia a spus asistentului social ca nu poate trăi fără copil. După această vizită asistentul social de la adapost a luat legătură cu cei de la D.G.A.S., astfel încât s-a dispus ca D.E. să fie mutată în alt adăpost pentru o mai bună protecție. În prezent se află în alt adăpost fiind în proces de divorț și partaj.

CONCLUZII:

În acest caz principalele cauze ale violenței domestice este alcoolul și preluarea modelului agresiv patern. Teoria învățării sociale spune că tinerii învață din familie să aprecieze și să utilizeze violența ca legitimă în rezolvarea unor situații. Așa și soțul lui D.E. ce a văzut în familia sa de origine, a preluat în comportamentul său, manifestându-se violent mai ales pe fondul consumului de alcool. Aruncarea obiectelor și violența verbală vin să completeze violența fizică care lăsă urme vizibile la nivel psihic mai ales pentru copil.

CAZUL 4

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: N.A.

VÂRSTA: 37 de ani

SEX: Feminin

STUDII: Medii

OCUPAȚIA: Casnică

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: 3 copiii (14 ani, 10 ani, 3 ani)

Date relevante din copilărie:

N.A. a avut o copilărie nefericită. A pierdut parinții încă de la o vârstă fragedă. Avea doar 11 ani când părinții ei au avut un accident și au decedat. A trecut foarte greu peste acest șoc. Din acel moment a fost crescută de o mătușă care o bătea și o neglija, lucru care a determinat-o să se căsătorească destul de repede. Astfel s-a căsătorit la 18 ani cu V.A.

Date relevante din timpul căsătoriei:

S-a căsătorit din dragoste cu V.A. Fiind foarte gelos a început să o bată fără ca aceasta să aibă vreo vină. Au întâmpinat greutăți materiale evidente deoarece N.A. era casnică, iar soțul său lucra ca sezonier în agricultură. Neavând surse financiare sigure multe din discuțiile care aveau loc dintre cei doi soți aveau ca subiect banii. Ea îi reproșa că dacă nu ar mai bea ar putea să se descurce mai bine. La auzul acestor vorbe soțul reacționa violent. El motiva consumul de alcool, că are nevoie să bea pentru a mai uita de sărăcia în care se află. Când a aflat că soția a rămas a treia oară însărcinată a început să consume alcool din ce în ce mai des și în cantități foarte mari. Se descurca mai greu cu bani, el nu mai găsea de lucru așa că N.A. a început să muncească ca menajeră pentru a avea ce să le dea să mănânce copiilor. În urma unui conflict pentru că nu mai aveau bani pentru a cumpăra mâncare N.A a fost bătută crunt astfel că a ajuns în spital născând prematur un băiețel. De aici, după externare, ajutată de asistentul social al maternității ajuns la adăpostul Federației Caritas pentru victimele violenței domestice. Aici a primit consiliere psihologică de care avea nevoie fiind în stare de depresie. A fost ajutată să își găsească de lucru la o croitorie. După 3 luni de stat în adăpost convinsă de soț s-a întors acasă, deși asistentul social al adăpostului a rugat-o să se gândească foarte bine asupra deciziei, spunându-i că soțul nu s-a schimbat deși a acceptat să participe la ședințele de consiliere psihologică. N.A s-a întors acasă cu speranța în suflet că totul v-a fi mai bine.

CONCLUZII:

În acest caz factorii declanșatori ai violenței domestice sunt: nivelul de trai scăzut, locul de muncă instabil al soțului, alcoolul și gelozia. Însă, principalul factor al violenței în acest caz au fost veniturile insuficiente care generau un nivel de trai scăzut. În jurul acestei cauze s-au dezvoltat o mulțime de conflicte. Cu cât numărul de copii crește cu atât starea de sărăcie este din ce în ce mai evidentă, fapt relevant și din acest caz.

CAZUL 5

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: V.P.

VÂRSTA: 33 de ani

SEX: Feminin

STUDII: 12 clase

OCUPAȚIA: Agent de vânzări

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: un copil de 9 ani.

Date relevante din copilărie:

V.P. provine dintr-o familie în care dragostea și respectul domină, unde totul este legat de tradiție și religie. Ei fiind o familie de unguri. V.P. are o soră de 19 ani cu care se înțelege foarte bine. Familia ei a mers pe premisele că odată căsătorit trebuie să ramâi alături de partener până la moarte. Aceste principii au fost transmise celor două fiice încă din copilărie. V.P întotdeauna s-a înțeles mai bine cu bunicul din partea tatălui decât cu părinții ei. Mama sa a fost întotdeauna mai distantă din punct de vedere afectiv față de V.P, așa se explică apropierea față de bunic. Tatăl pentru V.P era doar tată, nu se implica în nimic, cauza fiind că nu a avut băieți. Apropierea de bunic s-a datorat faptului că locuiau în aceeași curte cu el. Iar distanța mare dintre cele două surori a făcut ca V.P să simtă lipsa surorii în timpul copilăriei sale.

Date relevante din timpul căsătoriei:

V.P. se căsătorește la vârsta de 20 de ani, după o perioadă de prietenie de trei luni, după ce l-a cunoscut pe N.P. s-au căsătorit. V.P. spune că a fost dragoste la prima vedere și de aceea s-au căsătorit atât de repede. Fericirea însă nu a durat mult. Au început să se certe din motive neînsemnate, dar care au contribuit la deteriorarea relației. Ea încerca să comunice ca să vadă de unde a început totul, însă N.P. rămânea de multe ori indiferent sau spunea că nu are timp să asculte ,,balade”. Atunci și-a dat seama că s-a grăbit căsătorindu-se așa repede fără să-l cunoască mai bine. Încetul cu încetul lucrurile s-au agravat. De la cuvinte urâte la palme nu a fost decât un pas, apoi pumni și chiar tentativa de a o ucide. A avut intenția de multe ori să divorțeze, dar nu a făcut-o pentru că părinții ei iau spus că acest lucru o v-a face de râs față de cunoscuți. Pentru că nu a avut sprijin din partea părinților săi a continuat să stea în relație. V.P povestește cu lacrimi în ochi cum soțul ei se manifesta violent mai ales după ce consuma alcool. Simțea că nu are cu cine vorbi, că se lovește de indiferența soțului. Începuse să creadă că soțul ei are o amantă datorită telefoanelor inexplicabile pe care le primea soțul. După câțiva ani de căsătorie V.P a rămas însărcinată. A crezut că dacă va avea un copil relația cu soțul se v-a îmbunătăți, dar din păcate aceasta s-a întâmplat doar câteva luni, unde ciclul violenței domestice a început să se repete. În ciuda incidentelor familia ei de origine nu a susținut-o spunându-i că trebuie să facă ceea ce îi cere el. Deși a apelat deseori la Fundația Caritas pentru consiliere psihologică, în momentul de față continuă să stea în relație sperând ca totul va fi bine. Relația dintre cei doi în momentul de față ,,pare a fi intrat în normalitate”, deși încă trăiește cu teamă în suflet că poate într-o zi va fi ucisă de el într-un moment de furie.

CONCLUZII:

V.P nu a ținut cont de zicala românească: ,,căsătorie pripită, despărțire sigură”. Ea nu l-a cunoscut destul de bine pe el ca să se căsătorească. Alte cauze sunt: alcoolul, o relație extraconjugală a soțului, lipsa de comunicare care a generat violență fizică, verbală și psihologică. Una dintre principale cauze fiind lipsa suportului familiei de origine care a determinat-o să rămână în continuare în relație.

CAZUL 6

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: M.A.

VÂRSTA: 24 de ani

SEX: Feminin

STUDII: 12 clase

OCUPAȚIA: Casnică

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: 3 copiii (10 ani, 3 ani, 1 an)

Date relevante din copilărie:

M.A. a refuzat să vorbească despre copilăria sa.

Date relevante din timpul căsătoriei:

M.A. s-a căsătorit din dragoste. După părerea ei era barbatul ideal, chiar avea bunele maniere în sânge, cu excepția geloziei. M.A. spune că era foarte îndragostită de atenția acordată și de aceea nu a acordat mare importanță faptului că D.A. era gelos pe orice. M.A. s-a căsătorit cu D.A. Primul an de căsnicie a fost liniștit, apoi a apărut primul băiat, ceea ce a adus la certuri în familie. D.A. lucra agent de vânzări. După căsătorie el era cel care aducea bani în casă și tot el îi administra. El afirma tot timpul că femeile sunt ca o pacoste dacă au bani. Iar când i-a sugerat ideea ca să lucreze și ea, i-a dat o palmă și i-a spus să nu se mai gândescă la așa ceva, deoarece el este bărbat și el trebuie să aducă bani în casă. A început să fie gelos pe băiat, deoarece îi acorda mai multă atenție. După spusele lui M.A. ,,soțul meu era gelos și chiar pe vecinul nostru care mă saluta”. Din motive neînsemnate apăreau discuții aprinse. D.A. obișnuia să consume alcool frecvent după care devenea agresiv în limbaj și gesturi. De fiecare dată când încerca să discute sau să-i ceară explicații soțul o bătea și o viola. Așa au apărut ceilalți doi copii. A încercat să ramână în relație pentru că încă mai ținea la el și mai spera că lucrurile vor intra în normal. Dar frecventele bătai administrate ei și copiilor săi au determinat-o să apeleze la Direcția Generală de Asistență Socială, unde a putut să vorbească cu un asistent social din cadrul serviciului de primire și abandon. Asistentul social a orientat-o spre adăpostul Federației Caristas pentru victimele violenței domestice. În adapost a găsit un mediu liniștit și lipsit de violență. Aici a primit consiliere psihologică, juridică și asistență medicală. Ajutată de asistentul social a reușit să-l dea pe baiatul cel mare la școală și ceilalți doi băieți să-i înscrie la o grădiniță, iar taxele gradiniței fiind suportate de adăpost. Ea a reușit să se angajeze vânzătoare la un chioșc de ziare, și în final se hotărâse să dea la divorț.

CONCLUZII:

În acest caz principalul factor declanșator a fost gelozia. O altă cauză este alcoolul administrat des, lipsa de comunicare care a generat violență fizică, sexuală și psihologică. În jurul acestor cauze s-au dezvoltat o mulțime de conflicte care au generat violența.

CAZUL 7

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: C.L.

VÂRSTĂ: 30 de ani

SEX: Feminin

STUDII: Medii

OCUPAȚIA: Menajeră

STAREA CIVILĂ: Căsăorită

COPII: un copil de 2 ani

Date relevante din copilărie:

C. L. provine dintr-o familie în care violența domestică domină în familie. Fiind martoră și victimă a scenelor traumatizante dintre mama și tatăl ei. Tatăl a decedat din cauza alcoolului, iar mama a decedat din cauza bătăilor dese administrate de soț. Ea fiind un singur copil la părinți. Rămânând la 17 ani fără părinți, s-a căsătorit cu vecinul ei care era cu 10 ani mai mare.

Date relevante din timpul căsătoriei:

C.L. s-a căsătorit cu V.L., care era vecin de palier. C.L a fost traumatizată de moartea mamei sale și nu-și imagina viața fără mamă. Însă a început să-și revină datorită atenției și iubirii acordată de către soț. Problemele au început la scurt timp după ce s-au căsătorit. A început să fie foarte gelos și să o bată fără ca aceasta să aibă vreo vină. V.L. lucra paznic la o grădiniță. C.L era menajeră la aceiași gradiniță. Locul de muncă al soției l-a găsit el, deoarece din pricina geloziei a adus-o să lucreze lângă el ca să o poată supraveghea. V.L. i-a interzis soției să nască copii, motivând că dacă v-a naște îl v-a ucide. V.L. obișnuia să consume alcool frecvent după care devenea agresiv și o acuza că este ,,ușuratică”. A dus-o la medic pentru a i se administra anticoncepționale, pentru a nu rămâne însărcinată. A avut intenția de multe ori să divorțeze, dar nu a făcut-o pentru că nu avea unde să se ducă, deoarece casa părinților soției o vându-se soțul. Pentru că nu a avut sprijin din partea nimănui a continuat să stea în relație. C.L. povestește cu lacrimi în ochi despre dorința ei de a avea copii. Într-o zi C.L. nu a mai luat pastilele și a rămas însărcinată. Când a aflat soțul a început să o bată crunt, astfel încât C.L. a ajuns în spital născând prematur o fetiță. De aici, după externare, ajutată de asistentul social al maternității a ajuns în adăpostul Federației Caritas pentru victimele violenței domestice. Aici a primit consiliere psihologică de care avea nevoie fiind în stare de depresie. Tot aici a fost ajutată să-și găsească de lucru ca femeie de serviciu la o școală. După câteva luni de zile ajutată de asistentul social a găsit o locuință și s-a hotărât să divorțeze.

CONCLUZII:

Factorii declanșatori în acest caz sunt administrarea frecventă de alcool, lipsa de comunicare care a generat violență fizică și psihologică. Principala cauză fiind gelozia. Aceasta explică teama soțului de infidelitatea soției, care-l urmărea peste tot. Lui V.L. îi era teama că dacă apare un copil, nu v-a mai primi atenția cuvenită.

CAZUL 8

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: G.L.

VÂRSTA: 56 de ani

SEX: Feminin

STUDII: 12 clase

OCUPAȚIA: Casnică

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: 2 copiii (32 ani, 28 ani)

Date relevante din copilărie:

G.L. este primul copil dintre trei frați, părinții au ajutat-o foarte mult în primii ani de căsnicie, ajutându-i pe cei doi să-și construiască o casă.

Date relevante din timpul căsătoriei:

G.L. s-a căsătorit cu M.L. la vârsta de 33 de ani, căsătorie din care au rezultat doi copii. Relația de cuplu a fost cât se poate de bună în primii cinci ani de căsnicie.

Problemele au apărut când soțul a început să consume băuturi alcoolice; certurile apăreau din diferite motive, își acuza șotia de infidelitate, că se sustrage de la îndatoririle casnice și că nu se mai ocupă de educația și îngrijirea copilului. În momentul întocmirii dosarului G.L. era casnică, neavând nici un venit propriu, prin urmare singurul susținător al familiei din punct de vedere material era soțul.

Motivul pentru care G.L. vine la Caritas este acela de a cere ajutor pentru abuzul la care este supusă în familie din partea soțului atât ea cât și copii. Victima povestește cum problemele au început odată cu consumul de alcool și abuzul, fizic și psihic, era îndreptat asupra ei, la început, după care șotul a început să-și bată și copii. Actele violente din familie au început să fie din ce în ce mai dese și mai grave fapt pentru care ea vine la centru pentru a cere ajutor.

Ancheta preliminară arată faptul că G.L. a fost abuzată fizic în mod repetat fapt dovedit și de un certificat medico-legal. Din punct de vedere psihic ea nu prezintă probleme grave, spre deosebire de copilul mai mic care prezintă probleme grave de comunicare, este speriat și irascibil. Soția este hotărâtă să-și părăsească soțul pentru binele ei și al copiilor.

Relația conjugală este destul de tensionată, cu multe episoade conflictuale. Soția își dorește divorțul, la fel și fiica cea mare. Agresivitatea soțului a fost probată și printr-o plângere penală la secția de poliție.

Locuința este proprietate privată a soților dobândită în timpul căsătoriei. Este o casă la curte cu trei camere, hol, bucătărie și baie. Soția este ajutată de fiica cea mare, A.L., angajată ca vânzătoare la un magazin.

Ca măsură de urgență G.L. și cei doi copii au fost cazați în unul din apartamentele sociale de care dispune Federația Caritas. Au ocupat această locuință socială pe o perioada de trei luni, timp în care au început și demersurile pentru întocmirea divorțului; în acea perioadă era convinsă că își dorește divorțul. A fost introdusă și într-un program de consiliere la care a participat și soțul. Ședințele de terapie au dat un rezultat real: soțul a început un program de dezalcoolizare, a început să comunice atât cu soția cât și cu copii. În urma ședințelor de consiliere soții hotărăsc că mai există o șansă pentru familia lor și G.L. părăsește locuința socială împreună cu cei doi copii pentru a mai da o șansa căsniciei. Ea renunță la divorț și se întoarce acasă cu soțul și cu copiii. Timp de patru luni soțul nu a mai consumat băuturi alcoolice și lucrurile păreau a se fi îndreptat. După cele patru luni G.L. revine la federația Caritas pentru a cere iar ajutor; soțul începe din nou să bea, au reînceput și certurile însoțite și de abuz fizic. Susținută de fiica cea mare, G.L. se hotărăște să divorțeze, se mută în gazdă la o vecină, împreună cu copiii. În cele din urmă divorțul a avut loc, ea locuiește cu copiii la vecină.

CONCLUZII:

În analiza violenței domestice acest caz este important prin prisma faptului că arată clar încercările victimelor de a le mai da o șansă soților abuzatori, precum și etapele ciclului violenței.

CAZUL 9

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: M.A.

VÂRSTA: 46 de ani

SEX: Feminin

STUDII: 12 clase

OCUPAȚIA: croitoreasă, în prezent șomeră

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: 1 copil (20 ani)

Date relevante din copilărie:

M.A. a refuzat să vorbească despre copilăria sa.

Date relevante din timpul căsătoriei:

M.A.se căsătorește cu T.A. la vârsta de 23 de ani, cu care se mută în locuința acestuia, locuința ce a devenit locuință conjugală. După 7 ani de căsătorie se naște singura fetița a familiei A. Toți trei au locuit în imobilul cu două camere, proprietate personală a lui T.A.

Primele forme de abuz au apărut la 6 ani după căsătorie când soțul a început să consume băuturi alcoolice. Abuzul a început cu formele economice și verbale, motivând că soția nu știe cum să administreze banii familiei. Soțul nu o mai lăsa sa părăsească locuința. O dată cu violența socială apare și cea economică concretizată prin faptul că soția nu mai avea acces la veniturile familiei, acestea fiind cheltuite de către soț, în mare parte pe băuturi alcoolice. O dată cu consumul de alcool apar și primele forme ale violenței fizice. Ea povestește cum totul a început cu o palmă continuând cu adevărate bătăi și cu lovituri cu obiecte dure. În urma unui asemenea incident soția este internată pentru trei zile în spital. Certificatul medico-legal arată că femeia a fost supusă unor acte de violență fizică (loviri) din partea soțului, dar și lovirea cu obiecte dure. Nemaiputând suporta acest tratament în sânul familiei ea vine la Federația Cartitas pentru a cere ajutor, dorindu-și divorțul.

Prima măsură luată în cazul M.A. a fost aceea de a le caza (mamă și fiică) într-una din locuințele sociale de care dispune centrul. Femeia a fost introdusă într-un program de consiliere prezentând următoarele simptome: labilitate emoțională, dependența față de soț, insomnii. În urma terapiei se recomandă rămânerea în locuința socială a Caritasului, atât a mamei cât și a fetiței, mama conștientizând riscul la care era supus copilul. După trei luni de terapie pentru ambii soți, soția se hotărăște să mai dea o șansă căsniciei și se întoarce împreună cu copilul în locuința conjugală, sunt retrase actele pentru divorț.

Terapia atât în cazul soțului cât și a soției părea că a dat clare rezultate pozitive, numai că la șase săptămâni după ce M.A. s-a întors la soțul acesteia la centru vine o înștiințare din partea poliției din care reieșea faptul că M.A. a fost ucisă de către soțul acesteia T.A.

CONCLUZII:

Acest caz este relevant prin prisma faptului că soluțiile la care se ajunge în urma terapiei și consilierii nu sunt cele mai bune și că, de cele mai multe ori etapele ciclului violenței reapar la o scurtă perioadă de timp. Într-un asemenea caz ar trebui căutate adevăratele cauze ale problemelor și să se încerce o soluționare a acestora nu doar o ameliorare a lor.

CAZUL 10

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: G.N.

VÂRSTA: 44 de ani

SEX: Feminin

STUDII: 10 clase

OCUPAȚIA: în prezent casnică, ultimul loc de muncă – menajeră

STAREA CIVILĂ: Căsătorită

COPII: 2 copii (18 ani și 8 ani)

Date relevante din copilărie:

G.N.a refuzat să vorbească despre copilăria sa.

Date relevante din timpul căsătoriei:

G.N. s-a căsătorit cu N.N la vârsta de 19 ani, în urma căsătoriei rezultând doi copii.

Locuința familiei este alcătuită dintr-o casă la curte cu trei camere, dotată cu gaze și apă curentă întreținută modest, proprietate a familiei soțului.

Încă din momentul căsătoriei violențele verbale și fizice au început să apară. Acestea se întâmplau pe fondul consumului de alcool al soțului. În ciuda acestor violențe G.N. nu a părăsit domiciliul conjugal motivând vârsta copiilor, deși soțul o amenință în mod repetat cu moartea și cu izgonirea de acasă. G.N. declară că „mă obișnuisem cu regimul”, acceptând comportamentul soțului. Anii au trecut, fiica s-a încadrat în muncă, iar cel mic la școală. Speranțele și nădejdea au crescut în gândirea G.N. Ajutată de copii s-a convins că a sosit momentul să ia o decizie radicală în legătură cu relația conjugală. Astfel se hotărăște să plece de acasă din cauza violențelor la care erau supuși luând și pe copii cu ea. Depune o plângere la secția de poliție împotriva soțului și ajunge la Federația Caritas. În urma anchetei sociale reiese faptul că ei erau supuși la adevărate acte de violență în familie și se ia decizia de a pleca din căminul conjugal. În urma anchetei s-a stabilit că cel mai indicat pentru cei trei este să se mute la mama victimei care deține un apartament cu două camere. Sunt înaintate actele pentru divorț și încep ședințele de consiliere și terapie pentru mama și băiețel care prezentau următoarele simptome: labilitate psihică, insomnii, dereglări digestive și pentru băiat grave probleme de comunicare.

Divorțul a fost pronunțat, minorul a rămas în grija mamei, soțul se obligă să plătească pensie alimentară, iar cei trei locuiesc împreună cu mama victimei în apartamentul acesteia.

CONCLUZII:

Cauzele violenței domestice în acest caz au fost consumul de alcool și violența atât verbală cât și fizică.

CONCLUZIILE CERCETĂRII

În majoritatea cazurilor violența domestică are un sens bine conturat și sunt aceleași factori de risc asupra familiei. De exemplu: alcoolul și gelozia predomină în majoritatea cazurilor. Femeile deseori menționează că bărbații devin agresivi când se află în stare de ebrietate. Băuturile alcoolice reduc capacitatea persoanei de a controla și a dirija comportamentul, de aceea femeile se consolează explicând impulsivitatea bărbatului prin influența alcoolului. De fapt, agresorul are anumite caracteristici care îl împing deopotrivă spre alcoolism și violență.

Femeia fiind supusă unei perioade îndelungate violenței, ea devine neputincioasă, pierde încrederea în forțele proprii și nu este destul de puternică ca să-și asume controlul asupra vieții sale.

Ipotezele formulate s-au verificat în totalitate, desemnând o prioritate maximă de adevăr. Factorii declanșatori în majoritatea cauzelor desemnează o subordonare a femeii.

CONCLUZII

Violența împotriva femeilor, este larg răspândită în toată lumea. Aceasta ia atât forme subtile, cât și evidente, fiind adânc înrădăcinate în practicele sociale și culturale și astfel în ordinea ,,naturală” a lucrurilor. Violența împotriva femeilor, în toate formele sale, este o consecință a raporturilor de putere inegale care există între bărbați și femei. Aceasta nu pentru că efectele inegalității de gen nu sunt evidente, ci pentru că mentalitățile sunt bine înrădăcinate în societate. Despre violența domestică am putea spune că este manifestarea de inegalitate fizică existentă între bărbați și femei apreciind că aceasta constituie un mecanism social prin care femeia este forțată să aibă o relație de subordonare față de barbat. Iar cauzele violenței conjugale fiind în primul rând nevoile sociale și economice, urmate de droguri, alcool, lipsa unei locuințe adecvate, lipsa unei legislații sistematizată în domenii, neaplicarea prevederilor și normelor internaționale, gelozia, incompatibilitatea, comportamentul sexual ș.a. Pentru a reduce violența și a proteja femeile trebuie schimbate condițiile sociale și politice care contribuie la menținerea acestei probleme și structurile sociale care au instituționalizat violența. Pentru a fi eficienți în procesul de intervenție este nevoie de:

– mai multe centre de asistență pentru femeile abuzate;

– finanțarea de servicii de către statul român pentru femeile abuzate;

– înființarea centrelor de consiliere pentru bărbații violenți;

– pregătirea/instruirea reprezentanților instituțiilor care intervin în asistarea victimelor violenței domestice: politiști, judecători, avocați, medici legali, medici generaliști, psihologi, asistenți sociali, ș.a.

Prin problematizarea diferitelor valori și norme care perpetuează violența, prin activități de conștientizare a lor, putem diminua și chiar elimina mult din violența structurală și chiar directă. Problema nu constă în lipsa unei teorii bune – mai ales în condițiile în care România a aliniat mare parte din legislație la cea europeană și este semnatara unor convenții internaționale privind drepturile femeilor, ci în lipsa voinței și a viziunii politice de a crea mecanismele necesare pentru a aplica această teorie în practică.

Pentru ca egalitatea de șanse dintre femei și bărbați să existe într-adevăr este nevoie de:

– revalorizarea calităților feminine;

– educarea bărbaților și femeilor în spiritul egalității de gen;

– recunoașterea aspirației către egalitate ca fiind legitimă;

– participarea la viața socială și la toate acțiunile care decurg din drepturile formale de egalitate dintre femei și bărbați;

– sprijinirea femeilor de a intra pe piața muncii pentru a reduce dependența economică;

– îmbunătățirea statutului social al femeilor prin revizuirea raporturilor sociale care există între femei și bărbați.

Nu este suficient să acționăm la nivelul intervenției și prevenirii violenței directe fără să lucrăm și la nivelul culturii și structurii sociale care reproduc constant această problema, și chiar în pofida modificărilor intervenite legislațiilor contemporane, pentru a garanta drepturi egale bărbatului și femeii.

Fiecare caz de violență conjugală se desfășoara în condiții specifice și are cauze particulare, însă, există o serie de factori comuni, care definesc existența și tendințele fenomenului la nivelul întregii societăți. Actele de violență asupra femeilor nu se referă doar la abuzul direct care este cel mai vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedică să-și pună potențialul în valoare. Violența domestică în familie nu este doar o problemă domestică de care femeile trebuie să-și asume responsabilitatea. Aceasta este o realitate care se extinde dincolo de familie fiind conținută de toate valorile și instituțiile societății.

Chiar dacă violența împotriva femeilor este respinsă în principial, moștenirile care trebuie contracarate sunt foarte puternice în subconștientul colectiv. De altfel, sunt foarte puțini cei care promovează idea de egalitare asupra raporturilor dintre sexe. Există multiple modalități prin care societatea transmite un mesaj clar vis-a-vis de viața și demnitatea femeii care valorează puțin. Astfel, violența asupra femeilor, este o problemă reală susținută de un sistem valoric și atitudinal care consideră violența un comportament ,,normal”.

Violeța domestică afectează dramatic generațiile viitoare. Copiii sunt deseori abuzați alături de mamele lor, ceea ce îi predispune de a repeta acest tipar nu doar în propriile familii ci și în societate în ansamblu, creând un cerc vicios. Existența unui paralelism clar între violența din interiorul și cea din exteriorul familiei. Tolerarea la grad înalt a violenței împotriva femeilor și fetelor la nivelul familiei influențează societatea în general, existând studii care identifică violența domestică ca o componentă cheie a multor probleme sociale, exemplu fiind copiii străzii, exploatarea copiilor, prostituție, trafic. Violența este o problemă de sănătate publică, având consecințe fizice, psihologice și sociale asupra femeilor și fetelor uneori pe durata întregii vieți.

Violența împotriva femeilor, ca modalitate de manifestare a acestei dominații, nu este o problemă imposibil de depășit, ci o construcție socio-culturală care ține de putere și care poate fi schimbată. Schimbarea aceasta nu este însă una facilă. Faptul ca violența împotriva femeilor este atât de adânc înrădăcinată în majoritatea culturilor lumii, face ca efortul de a identifica structurile sociale și culturale care o fac invizibilă, o tolerează și perpetuează să necesite multă creativitate și acțiune pe termen lung și pe paliere diferite. Deși problema violenței directe împotriva femeilor este insuficient abordată, accentul pus preponderent pe prevenirea și combaterea acestei forme de violență fără a pune în discuție cultura și structura socială care o legitimează se poate dovedi contra-productiv pe termen lung din cauza unei abordări de suprafață. Însă încearcă să se rezolve o problemă prin tratarea doar a efectelor și nu a cauzelor reale care rămân neinvestigate și necunoscute. Pentru oprirea violenței nu este suficientă pedepsirea abuzurilor individuale, ci este nevoie de schimbarea structurilor sociale care au instituționalizat această violență transformând-o într-o normă firească.

Cu toate că schimbările practice pot interveni cu dificultate în cazul în care conștientizarea acestei probleme este una slabă și chiar inexistentă, serviciile pentru victimele violenței reprezintă o prioritate și nu trebuie neglijate în favoarea companiilor educative. O femeia abuzată expusă unei companii educative pe această temă nu găsește nici un refugiu. În aceste condiții este foarte importantă creșterea implicării statului român în rezolvarea acestei probleme care afectează o proporție atât de mare a cetățenilor săi, continuitatea serviciilor oferite de diverse organizații neguvernamentale fiind constant amenințată de dispariția fondurilor străine obținute cu dificultate prin diferite programe de finanțare. Ceea ce se impune în aceste condiții este activarea voinței politice de a acționa în direcția eliminării inegalităților de gen și a violenței împotriva femeilor. Deși organizațiile care lucrează pentru drepturile femeilor au semnalat sub diverse forme și în nenumărate rânduri inegalitățile care există în fapt între femeile și bărbații din România, instituțiile publice au abordat problematica egalității de gen în cadrul procesului de negociere.

Viața amară a cuplului este generată și de gelozia unuia dintre soți, indiferent dacă are o bază reală sau nu. Cercetările antropologice arată că ea e prezentă în aproape toate culturile lumii. Gelozia ia forme acute mai ales atunci când barbatul arată o preferință marcantă față de o altă femeie. Probabil că numărul femeilor geloase este mai mare, dar ca intensitate și comportament violent asociat geloziei, domină bărbații. Ca să nu se ajungă la violență, în cuplu e nevoie ca partenerii să înțeleagă că foarte multe din ficțiunile dintre ei sunt cauzate de diferențele de perspectivă a unor probleme și nu din răutate sau egoism. Ei trebuie să accepte că anumite trăsături de personalitate ale celuilalt nu sunt ,,rele” ci apar ca atare numai fiindcă nu se potrivesc cu ale lui. La fel nici perspectivele diferite nu sunt neaparat bune sau rele.

Pe zi ce trece opinia publică și oficialitățile sunt tot mai sensibile și active în ceea ce privește violența domestică. Un rol important în această problema la avut mișcarea feministă care milita nu numai o reconsiderare a statutului ei politic, profesional, cultural în societate, ci și a statutului ei în familie. Afirmarea femeilor pe plan politic și profesional în viața publică de ansamblu presupune o reconsiderare drastică a sarcinilor de rol din familie. Dacă înainte femeile acceptau departajarea de roluri și complementaritatea de tip tradițional, acum multe văd în complementaritatea de acest gen o mare inechitate și o situație conflictuală.

Realitatea noastră socială este caracterizată printr-o explozie a problemelor sociale, culturale, morale, dar și printr-o cronică frustrare generată de incapacitatea în mare măsură moștenită din trecut de a face față acestora. Spre exemplu femeile sunt victime ale violenței domestice care trebuie ajutate să facă propriile lor alegeri, să ia propriile decizii și să învețe să-și conducă propria viață. Ele trebuie lăsate și încurajate să-și asume responsabilitățile propriilor decizii și să-și exercite libertatea. Problemele de cuplu se datorează, în general lipsei deprinderilor și a mecanismelor de adaptare a acestora. Formarea unei noi competențe duce adesea la rezolvarea problemelor și la dezvoltarea personalității individului. Reiese că, dacă o societate se confruntă cu problematica apărării victimelor violenței, modul în care o soluționează este o măsură a maturității acelei societăți. Țelul acestei lucrări este promovarea intereselor victimelor violenței domestice. Prin aceasta încerc analizarea condițiilor sociale, familiale și individuale care pot conduce la agresivitate împotriva persoanelor vulnerabile, și nu în ultimul rând conștientizarea tuturor oamenilor privind existența unor mecanisme sociale și legislative de combatere a violenței. Violența în general este privită ca un fenomen interpersonal. În sens larg, violența domestică înseamnă îndreptarea agresivității către un membru de familie, de obicei soția. Fenomenul este prezent în realitatea noastră, mai aproape sau mai departe de căminul nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor și de cele privind autocontrolul asupra impulsurilor. Deci societatea v-a trebui să accepte deciziile femeilor, să le respecte libertatea de a alege și să promoveze acele concepții care favorizează dezvoltarea neîngrădită a personalității femeilor în sfera economică, politică, socială, culturală sau civilă. Iar prevenirea violenței domestice este schimbarea concepțiilor sociale privind comportamentul agresiv, fundamentarea lor pe evidențe științifice. Reducerea semnificativă a violenței nu depinde de punerea în aplicare și de succesul la un moment dat al uneia sau alteia, ci de amploarea unor acțiuni concertate, susținute de specialiști și fundamentate legal, de informare a comunității privind modalitățile de protecție și de mistificarea concepțiilor privind violența.

Orice familie își organizeaza viața în propria casă, cu măsuri folositoare întregii familii, dar care presupune sacrificii prin autoconstrângere și control al instinctelor. Oamenii nu sunt dispuși din cauza firii lor la o toleranță mutuală, pe care o implică ordinea socială. Conștiința care este greu de cucerit, deoarece trebuie formată ca fiecare să ajungă să-și controleze instinctele. Iar societatea trebuie să aibă interesul și datoria ca să mențină pe cetățeni într-un anumit grad de ordine și cooperare socială, opunându-se violenței domestice.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

Chelcea Septimiu, Psihosociologie – teorie și aplicații, Editura Economică, București, 2006

Curic Ina, Vaetisi Lorena, Inegalitatea de gen: violența invizibilă, Dicționar de termeni, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005

Gadei Doina, apud Gelles R.J. și Strauss M.A., Victimizarea femeii în perioada de Tranziție, Editura Sinteca, Craiova, 2003

Gadei Doina, Victimizarea femeii în România în perioada de Tranziție, Editura Sinteca, Craiova, 2003

Hear J., The violences of men, Sage Publication, London, 1989

Ilut Petru, Sociopsihologia și antropologia familiei, Edirura Polirom, Iași, 2005

Margolin Gayla, Interpersonal and Intrapersonal factors associated with marital violence, in Hotaling G.T., Finkelhor D., Kirkpatrick J.T., Straus M.A., Family abuse and its consequences, Sage Publication, London, 1988

Mitrofan Nicolae, în Neculău Adrian, coord., Manual de Psihologie Socială, Editura Polirom, Iași, 1996

Mucchielli Alex, Dicționar al metodelor calitative în știintele umane și sociale, Editura Polirom, Iași, 2002

Muntean Ana, Popescu Marciana, Popa Smaranda, Victimele violenței domestice – copiii și femeile, Editura Eusrostampa, Timișoara, 2007

Muntean Ana, Violența în familie și maltratarea copilului, în Neamțu George, coord., Tratat de Asistență Socială, Editura Polirom, Iași, 2003

Munteanu Ana, apud Stark E., Flitcarft A., Women at risk, în Neculau Adrian, Violența – aspecte psihologice, Editura Polirom, Iași, 2003

Munteanu Ana, în Adrian Necula, Violența-aspecte psihologice, Editura Polirom, Iași, 2003

Munteanu Ana,, Violența domestică și maltratarea copilului, Editura Eurostampa, Timișoara, 2000

Naum Monica, Jurcă Constantin, Violența în familie în perspectiva Uniunii Europene, Editura Muntenia, Constanța, 2005

Neamțu George, Tratat de asistență socială, Editura Polirom, București, 2003

Pop Luana Miruna, Dicționar de politici sociale, Editura Expert, București, 2002

Rădulescu Sorin M., Sociologia violenței intrafamiliale, Editura Lumina Lex, București, 2001

Roth-Szamoskozi Maria, Copii și femei victime ale violenței, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005

Șchiopu Ursula, Dicționar de psihologie, Editura Babel, București, 1997

Walker E. Lenore, The battered woman syndrome, in Hotaling G.T., Finkelhor D., Kirkpatrick J.T., Straus M.A., Family abuse and its consequences, Sage Publication, London, 1988

Zamfir Elena, Zamfir Cătălin, Situația femeii în România, Editura Expert, București, 2000

Zamfir Vlăsceanu, Dicționar de sociologie, Editura Babel, București, 1998

SITE-URI

www.mmssf.ro, 6 iunie 2015

www.anpf.ro, 7 iunie 2015