Centrele Sociale Comunitare Ca Prestator DE Servicii DE Asistenta Sociala Persoanelor In Etate

CENTRELE SOCIALE COMUNITARE CA PRESTATOR DE SERVICII DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ PERSOANELOR ÎN ETATE.

CUPRINS:

Introducere

I. Îmbătrînirea, nevoi sociale ale persoanelor în etate

I.1.Politici sociale vizînd asistența medico-socială a persoanelor în etate

I.2. Îngrijirea socială persoanelor în etate la domiciliu

II. ROLUL AUTORITĂȚILOR LOCALE ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU PENTRU PERSOANE ÎN ETATE

II.1. Model de servicii sociale integrate, adresate persoanelor în etate

II.2. Curriculum standard de calificare pentru practicarea ocupației a lucrătorilui social

III. Metodologia cercetării. Studierea nevoilor persoanelor de în etate LA domiciliu

III. 1. Scop, ipoteză, obiective ale cercetării

III.2. Analiza și interpretarea datelor obținute, în baza aplicării chestionarului de evaluare a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de îngrijiri la domiciliu

III.3. Studii de caz

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

Întroducere

Actualitatea cercetării:

Problematica ce ține de persoanele de vărtă a treia aflați în dificultate, care este o categorie social dezavantajată fața de alte persoane, a devinit una majora pentru republica Moldova. O atenție deosibită este acordată îmbunatățirii serviciilor de asistența socială acestei categorii de persoane, serviciu care au rolul de asigura un nivel de viață decent , o calitate a vieții acceptabilă în condiții socia-economice al țarii noastre. Numărul persoanelor în vîrsta de 60 ani și peste este estimat a fi de 605 milioane în 2000 reprezentînd peste 10% din populatia globului. Acest număr este proiectat să crească la aproape 2 miliarde în 2050, moment în care numărul va fi la fel de mare ca al copiilor (0-14 ani). Cei mai bătrîni vîrstnici, persoanele în vîrstă de 80 ani și peste, numară 70 milioane. Acesta este segmentul din populația vîrstnică care crește cel mai repede. În 2050, numărul celor mai bătrîni vîrstnici este proiectat a fi de cînci ori mai mare decît în prezent și va reprezenta 4% din totalul populatiei. Între 2000 și 2050, rata dependenței la persoanele vîrstnice se va dubla în regiunile mai dezvoltate și aproape ca se va tripla în regiunile mai putîn dezvoltate. Potrivit studiului Biroul de recensămînt al SUA, pînă în 2025 se presupune ca populația Moldovei se va reduce cu 267.073 mii persoane sau cu 7,4% față de populația prezentă. Procentul populației în vîrsta (dupa 60 ani) în 2025 va atînge 19,1% speranței la viață de 63,7 ani (bărbați) și 71,6 ani (femei).

Problema investigației: Serviciile sociale reprezintî activități specializate realizate în favoarea persoanelor sau familiilor defavorizate și sunt complimentare celor de asistența medicală, care se acordă conform legislației persoanelor în etate. Respectiv ne propunem să investigă următoarea problemă: asigurarea persoanelor în etate din sectorul Rîșcani cu servicii de asistența socială necesare lor conform particularităților vîrstei, satrii de sănătate nevoi de sprijin.

Pocesul de îmbătrînire în Republica Moldova se datorează deteriorării fenomenelor demografice: natalității, mortalității și migrației externe, integrînd și alte aspecte cum ar fi: erodarea valorilor morale (întreținerea relațiilor sexuale timpurii cu declanșarea în masă a avorturilor în rîndul fetelor de 12-15 ani și pierderea capacității de reproducere) componența pe vîrste, mărimea familiei și relațiile între generații, nupțialitatea, durata vieții, urbanizarea ș.a. [19, p.189].

Factori de influență directă și indirectă asupra fenomenelor interne ale îmbătrînirii populație:

Depopularea, fenomen de scădere accentuată a numărului populației, începînd cu deceniul nouă al secolului trecut.

Criza natalității și a mortalității, manifestată prin incapacitatea de reproducere demografică, accentuată în spațiul rural.

Îmbătrînirea accelerată. Republica Moldova a intrat deja în categoria populației îmbătrînite, deoarece a depășit nivelul de 12% a coeficientului de îmbătrînire. Începînd cu anul 2007, indicatorul coeficientului de îmbătrînire a atins valoarea calculată de 13,7%, în mediul rural și de peste 15% în cel urban.

Erodarea valorilor familiale, manifestată prin: numărul tot mai redus de familii, divorțuri timpurii, familii cu un număr tot mai mic de membri, concomitent, se majorează constant numărul de copii născuți în afara familiei, rata înaltă a divorțurilor, diferendul între generații în interiorul familiei și în societate.

Procesele intense de emigrare, inclusiv cele necontrolate, provoacă depopularea mecanică, cu influență directă asupra reproducerii demografice, inclusiv migrația internă – de la sat spre oraș, unde tinerii căsătoriți adoptă un model de familie orășenească, cu număr limitat de copii născuți tot mai tîrziu.

Mediul macroeconomic, ca unul din cei mai importanți factori de influență asupra dezvoltării populației, determînat de venituri scăzute și nivel coborît de trai:

sărăcia care contînue să afecteze atît categoriile tradițional vulnerabile ale populației, cît și pe cei apți de muncă, calificați și sănătoși. Cele mai înalte rate ale sărăciei în mediul rural, unde activitățile economice sînt mai puțin rentabile, iar salariile sînt mai mici decît în mediul urban. Experții Băncii Mondiale consideră că Republica Moldova este cel mai sărac stat din UE;

oportunitățile limitate de angajare în cîmpul muncii;

nivelul insuficient al incluziunii sociale a persoanelor cu disabilități;

lipsa spațiului locativ, în mod special a familiilor tinere;

Situația va deveni mai complicată către anii 2012-2014, cînd în vîrstă de pensionare vor intra generațiile născute în 1948-1951, care numeric sînt de 2-3 ori mai mari decît cele anterioare. Populația vîrstnică în continuă creștere va avea nevoie de sprijin din partea statului. Problema se va acutiza dacă politicile ocupaționale și sociale reale nu vor fi revizuite pentru a se potrivi longevității în creștere și dacă productivitatea muncii nu va crește cu rapiditate.

Obiectul cercetării îl reprezintă accesibilitatea serviciilor prestate de către centrul social comunitar persoanelor în etate din sectorul Rîșcani și corespundere obiectivelor unui serviciu specializat.

Numărul vîrstnicilor, în special a celor peste 70 ani ce locuiesc sînguri, va crește odată cu creșterea speranței de viață. Prin urmare, va crește numărul persoanelor în etate care și-au pierdut independența și care necesită îngrijire intensivă. Ca rezultat al creșterii vîrstei de muncă și a mobilității sporite, multe familii vor avea posibilități limitate de îngrijire a părinților mai bătrîni. Astfel va spori necesitatea dezvoltării serviciilor sociale și a rețelei de solidaritate și îngrijire. Populatia vîrstnică se afla în stare critica din cauza saraciei, a lipsurilor și a problemelor sociale pe care le implicau aceste lipsuri, o parte semnificativa a acesteia fiind în imposibilitate de a se “îngriji”. La domiciliu exista un număr mare de persoane dependente fără nici un suport din partea serviciilor publice, a familiilor și a vecinilor.

Dezvoltarea sistemului de asistență socială și medicală, îmbunătățirea calității vieții a persoanelor în etate se va axa în dezvoltarea prioritară a serviciilor sociale în instituțiile pentru persoanele în etate în cadrul comunității, în locul serviciilor prestate în instituțiile rezidențiale specializate [11, p.38].

Politicile asistențiale pentru categoriile de persoane în etate urmează să fie orientate spre diferențierea serviciilor pe categorii de vîrstă cu promovarea următoarelor intervenții:

ierarhizarea factorilor de risc pe diferite grupuri de vîrstă a populație;

dezvoltarea și extinderea rețelei de asistență medicală, socială și comunitară integrată;

dezvoltarea resurselor umane pentru activități la nivelul comunității.

prevenirea obezității, profilaxia maladiilor infecțioase și neinfecțioase, prevenirea consumului de tutun, alcool și droguri, respectării igienii mediului și alimentației raționale;

Obiectivul general de îmbunătățire asistențială a vieții persoanelor în etate ar fi: Acordarea serviciilor asistențiale de îngrijiri, ce ar reduce fenomenul instituționalizării și marginalizării sociale a persoanelor vîrstnice și ar menține potențialulul apt de muncă al lor și speranța la viață. Realizarea acestui obiectiv ar încetini întrucîtva declînul socio-economic al îmbătrînirii și ar micșora chieltuielile asigurărilor sociale de stat.

Tot odată, problemele persoanelor în etate sînt complexe, fiind cauzate de factori sociali multipli: economici, politici, fiziologici și de vîrstă, de atitudinea comunității etc. Marginalizarea și excluderea socială a vîrstnicilor poate fi ameliorată întrucîtva și prin intervenții asistențiale de îngrijiri la domiciliu [9, p.55].

Scopul cercetării – care este accesul persoanelor în etate din sectorul Rășcani al municipiului Chișinău la serviciile de asisteța socială prestate în cadrul centrelor comunitare? Centru comunitar acoperă necesitățile persoanelor în etate din sector?

Obiectivele investigației:

Investigația teoretică a peroblematicii persoanelor în etate

Analiza cadrului legal și literaturii de specialitate referitoare la specificul persoanelor în etate;

Rolul familiei în asigurarea accesului bătrînelor la serviciile centrului comunitar

Investigarea gradului de acoperire a nevoilor persoanelor în etate de către Centrul Comunitar din setorul Rîșcani;

Ipotezele cercetării: Centrele comunitare nu pot acoperi nevoiile persoanelor în etate din cauza problemelor socio-economice respectiv accesul la serviciile limitat sau fragmentar.

Ipoteza 1. Cu cît mai de sunt conflicte în familie, cu atît mai des bătrinii vizetează centrul comunitar.

Baza conceptuală a cercetării : Teoriile comunicarii, teoriile sistemelor, teoriile acivității comunitare.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: În realizarea actualei cercetări sociale complexe au fost aplicate următoarele metode de studii chestionar de evaluare a nevoilor persoanelor în etate. Analiza documentelor, interviuri individuale și de grup, studii de caz, observația.

Etapele investigației.

Identificarea bazei experimentale,

Formularea scopului, obiectivele și ipotezei cercetării

Analiza teoriilor de referința

Elaborarea instrumentelor de cercetare

Aplicare si colectare a datelor

Elaborarea concluziilor și recomandărilor.

Baza experimentală a cercetării: Cercetarea s-a efectuat în cadrul Direcției Asistența Socială sectorul Rășcari al municipiului Chișinău. Lotul învestigat l-a constituit 30 de persoane vîrstnice ce stau la evidență la Direcție. Din eșantionul investigat au fost selectați 4 bătrîni, care necesitau îngrijiri la domiciliu. În baza acestor persoaneîn etate au fost elaborate studiile de caz.

Importanța lucrării. Cercetarea accesibilității și corespunderii obiectivelor serviciilor pentru persoanele în etate , ne oferă o variabilă de control a acoperirii nevoilor persoanelor în etate

Valoarea este una practică prin colectarea informației ce poate fi utilizată la evaluarea calității și imbunatățirea serviciilor de asistența socilă oferită persoanelor în etate.

Importanța teoretică: analiza concepțiilor despre nevoile și serviciile sociale adresate persoanelor în etate și expunerea unui model de acțiuni posibil pentru dezvoltarea serviciilor comunitare destinate acestora.

Importanța practică: precizarea conceptele de nevoie‚ modele de intervenție‚ rezultate din cercetarea experimentală.

Termeni-cheie: protecție socială, nevoi sociale, sănătate, îmbătrînire socială, persoane în etate, bătrînețe, perioada de pensionare, integrare socială, deficit, infirmitate, morbiditate, servicii sociale, calitatea vieții.

I. Îmbătrînirea, nevoi sociale ale persoanelor în etate

I.1.Politici sociale vizînd asistența medico-socială a persoanelor în etate

Îmbătrînirea este un fenomen ireversibil, specific fiecărui om. Îmbătrînirea normală este un proces lent, continuu, ireversibil, dinamic, heterogen și permite atingerea unei vîrste înaintate, în condițiile apariției unor dificultăți de adaptabilitate. Îmbătrînirea patologică presupune un ritm accelerat de involuție, o degradare rapidă și severă, a acelor funcții organice care implică un decalaj între vîrsta calendaristică și vîrsta biologică. Bătranețea este, în primul rand, a fiecăruia și prin urmare, vîrstnicul însuși are obligația unei atitudini comportamentale adaptate caracteristicilor vîrstei, cu respectarea unui raport adecvat între activitate și odihnă, între alimentație și mișcarea fizică, cu păstrarea relațiilor interpersonale (varstnic-familie-societate), ce necesită alegerea unei conduite terapeutice particulare și adaptată capacității de răspuns a organismului la această vîrstă [14, p.35].

Îmbătrînirea socială a individului poate fi apreciată numai dacă vîrstnicul este văzut ca membru al unor grupuri sociale organizate, avînd în vedere rolurile și funcțiile sociale ale individului. Îmbătrînirea socială exprimată prin vîrsta socială, poate reflecta gradul de integrare a individului și se consideră ca un fenomen măsurabil prin indicatorii sociali:

ai poziției unui individ în ansamblul de muncă sau activitatea de grup;

a raporturilor interpersonale;

prin capacitatea de indeplinire a rolurilor sociale în cadrul structurii sociale;

Pensionarea pentru bătranețe nu poate fi considerată ca moment al apariției imbătranirii sociale ci:

ca debut al unui mod de viață modificat pe plan individual;

ca prag psiho-social de restructurare a rolurilor sociale, de înlocuire a rolului primordial de persoană adultă activă, productivă, reproductivă, din perioada prepensionarii, cu roluri compensatorii, prin creșterea intensității rolurilor latente, active, voluntare sau apariția unor roluri noi [19, p.122].

În literatura de specialitate nu există încă un consens în ceea ce privește limita de vîrstă de la care se socotește o persoană ca fiind vîrstnică. Există diferențe între țări privind vîrsta legală de pensionare și astfel (după unii) începutul vîrstei a III-a, atît pentru sexul feminin, cît și masculin.

Organizația Mondială a Sănătății, în recomandat ca limită pentru încadrarea persoanelor în categoria vîrstnicilor, vîrsta de 60 de ani, populația în general, sau a unei țări, în special, putînd fi impărțită după vîrsta fiziologică în trei categorii (populația infantilă, cu vîrsta cuprinsă între 0-14 ani; populația adultă, cu vîrsta între 15-59 ani, și populația vîrstnică, ce cuprinde persoane cu vîrsta de 60 de ani și peste). Longevitatea se obține numai dacă există și se menține o „stare de bine” a individului. Acest lucru este realizat numai în familie și de către familie, care are obligația realizării unui climat, atît de dorit, de benefic și meritat, celor pe care îi prețuim pentru ceea ce au fost și sunt, părinții și bunicii sau străbunicii.

Prin respectarea autonomiei, a echilibrului între generații, menajarea și înțelegerea susceptibilităților, prin devotament și respect, îngrijire medico-psiho-socială, se poate realize o bătrînețe fericită. În societatea contemporană, se înregistrează o tendință de creștere a numărului de familii nucleare compuse numai din soț-soție și copii și scăderea numărului familiilor lărgite pe verticală sau orizontală sau pe ambele sensuri, ce cuprind și vîrstnicii (părinții cuplului, bunicii și rude în vîrstă etc.). Grupa de vîrstă cu cel mai mare ritm de creștere, în nevoi de îngrijiri la domiciliu, este considerată cea de 80 de ani și peste [1, p.47].

Starea de sănătate a vîrstnicilor este direct influențată de bunăstarea socială. În ultimul deceniu, în aprecierea stării de sănătate a vîrstnicului, se insistă tot mai mult pe metode epidemiologice și pe autoevaluarea sănătății. Autoevaluarea se bazează pe capacitatea individului de a-și evalua singur starea funcțională și raportul dependență/independență privind activitățile vieții zilnice [8, p.176].

O stare bună de sănătate, pe parcursul întregii vieți, este elementul determinant al unei bătrîneți sănătoase, satisfăcătoare. În absența bolilor cronice degenerative cu evoluție rapidă spre decompensare, durata medie de viață ar crește cu 10-20 de ani. Procentul vîrstnicilor ce se consideră cu probleme de sănătate este de obicei scăzut, aceștia făcînd parte din categoia celor peste 75 ani, la care se pot întîlni uneori, de la l pînă la chiar 10 afecțiuni cronice, ce limitează mult independența, autoservirea și autoîngrijirea. Afecțiunile cele mai frecvent întîlnite la aceste vîrste sunt: boli cronice comune (bolile aparatului cardio-vascular, bolile aparatului respirator, bolile degeneretive ale aparatului osteoarticular, tulburări de vedere, de auz, afecțiunile stomatologice, boli de nutriție etc.), acestea fiind și principalele cauze ce scad capacitatea de autonomie și de desfășurare a activităților zilnice. Prin ea însăși, o populație îmbătrînită nu semnifică o cerere mai mare de asistență medicală, cel puțin în perioada imediată după pensionare, însă impune înființarea unor servicii sociomedicale destinate acestei vîrste. Afecțiunile acestei perioade de viață tind să se multiplice și să se cronicizeze, crescînd solicitările de internare în spital, dacă nu există o rețea de asistență medico-socială primară eficientă, bine pusă la punct, care să satisfacă nevoile în prestări medicale la domiciliu. Evoluția morbidității și a mortalității la persoanele de vîrsta a III-a sunt mult influențate de o serie de factori socio-economici: sărăcie, singurătate, lipsa locuinței sau locuința improprie nevoilor specifice vîrstei, dependența sociofinanciară, lipsa afecțiunii din partea celor dragi, lipsa înțelegerii, toleranței, pierderea oricărui țel, depresia, etc.

Consecințele fenomenului de îmbătrînire a populației sunt demografice, sociale și de sănătate:

Demografice:

creșterea numărului persoanelor vîrstnice, fără menținerea unui echilibru între celelalte grupe fiziologice de vîrstă, generează dezechilibru, cu creșterea indicelui de dependență (numărul populației inactive – copii și vîrstnici – este cu mult mai mare decît al populației adulte productive) ce are implicații de ordin psihosocial, demografic, economic, cultural etc.;

la nivelul populației, creșterea numărului familiilor fără copii și a celor constituite numai din persoane vîrstnice sau chiar numai dintr-o singură persoană și aceea cu vîrsta peste 70-80 ani, cresc consumul și nevoile de asistență socio-medicală;

scăderea natalității și a fertilității, creșterea numărului familiilor formate numai din persoane vîrstnice, duce la depopularea unor zone, mai ales în mediul rural, cu alte implicații socio-economice.

medicale:

tendința de supradiagnosticare a maladiilor duce la consum medical crescut;

polimorbiditatea apărută odată cu inaintarea în vîrstă, cu agregarea mai multor afecțiuni la aceeași persoană, generează dependența și cheltuieli mari printr-un consum crescut de prestații medico-sociale;

serviciile medicale ambulatorii, dar mai ales spitalicești pentru vîrstnici, la care se apelează des sunt foarte costisitoare, iar resursele financiare ale seniorilor sunt foarte modeste;

complexitatea afecțiunilor la vîrstnic, precum și evoluția particulară a acestora la terapia administrată, cresc numărul zilelor de spitalizare, a numărului de paturi ocupate de vîrstnici, dar în prezența unei rețele de îngrijiri comunitare, seniorii ar putea continua tratamentul și recuperarea la domiciliu [10, p.76].

Sociale. Acestea decurg din pierderea autonomiei persoanei vîrstnice, a posibilităților economice, financiare reduse și din instalarea unei incapacități funcționale, ceea ce necesită servicii sociale adecvate:

inexistența în comunitate a unor servicii medico-sociale în sistemul de sănătate, generează o serie de disfuncții care ar putea fi evitate prin organizarea unei rețele comunitare de îngrijiri la domiciliu a vîrstnicilor, precum și organizarea unor echipe multidisciplinare, care ar permite evaluarea prealabilă a nevoilor în servicii medicale a persoanelor dependente de varsta a III-a și orientarea acestora către acele servicii care să le satisfacă nevoile;

spitalele sunt puse adesea în situația de a găzdui cazuri care sunt de fapt cazuri pur sociale, dar pentru care nu există sprijin din partea familiei sau a comunității, și care ocupă, mai mult sau mai puțin, paturile solicitate frecvent de urgențe medicale, nemaipunînd în discuție cheltuielile suplimentare suportate de spital prin internarea acestei categorii de persoane;

îmbătrînirea populației crește cererea de asistență geriatrică, gerontologică și de alte specialități, cerute în domeniu;

pentru susținerea financiară, medicală, socială este necesar un cadru legislativ adaptat nevoilor vîrstnicului și ocrotirii acestuia, cu stimularea rămanerii vîrstnicului în propria locuință, încurajarea și stimularea familiilor pentru a-și îngriji vîrstnicii în propria familie;

găsirea de resurse pentru adaptarea locuințelor persoanelor de vîrsta a III-a la gradul și tipul de dependență instalat

la bătrîni, există diferențe individuale privind nevoile de asistență medicală;

majoritatea vîrstnicilor care trăiau în cadrul lor social obișnuit (cartier, familie, aceeași stradă), s-au declarat mulțumiți, deși aveau venituri modeste și nu aveau acces la servicii medicale și sociale corespunzătoare;

vîrstnicii din mediul rural, instituționalizați în unități rezidențiale pentru bătrîni, fiind scoși din viața socială cu care fuseseră obișnuiți, s-au declarat nemulțumiți [22, p.59].

Peste 20% din vîrstnici cu vîrste peste 65 de ani sunt încă autonomi, restul suferind de boli invalidante și avînd handicapuri diverse, în special locomotorii și mintale. Vîrstnicii între 60-65 de ani, care deși au încă suficiente reurse fiziologice și psihice, dar care nu sunt utilizate, au prezentat anxietate, dezorientare și depresii, precum și semne de accelerare a procesului de îmbătrînire, demonstrate prin examene funcționale și de laborator.

Pentru a regla costurile îmbătrînirii populației (pensii, asigurări de boală, ajutoare sociale) ce vor crește proporțional cu degradarea raportului de dependență, este necesar de a preveni îmbătrînirea precoce, de a găsi soluții medicale, sociale și legislative, pentru a ridica nivelul stării de sănătate și a „stării de bine” a vîrstnicilor, împiedicînd transformarea nevoilor sociale, în trebuințe medicale.

Fenomenul de îmbătrînire este asociat cu creșterea morbidității cronice, cu incapacitate de muncă fizică și psihică, de o durată tot mai lungă. Îmbătrînirea cumulează în cele din urmă dependență familială și socială, dependența însemnînd ajutorul necesar chiar și în activitățile de bază ale vieții cotidiene: igiena personală, deplasarea (chiar și în locuință), îmbrăcatul-dezbrăcatul, alimentația, igiena și gospodărirea în locuința proprie. Datorită duratei medii de viață mai mare cu 6-8 ani, față de bărbați, femeile vîrstnice sunt mai numeroase, cu o situație și mai grea decît a bărbaților, datorată unor cauze social-economice și medicale cum ar fi: văduvie, pensii mici, pondere mai mare de boli cornice, incapacitate de muncă, dependență [16, p. 113].

Morbiditatea populației vîrstnice este dominată de prevalența morbidității prin boli cornice: boli cardio-vasculare, digestive, reumatice, endocrine, renale. Comparînd populația de 60 de ani și peste, cu cea cuprinsă între 15-59 de ani, prevalența a fost de 2,4 ori mai mare pe totalul celor 99 boli diagnosticate (datele ultimei anchete medicale complexe), iar pe clase de boli, situația a fost următoarea: în bolile cardio-vasculare de 4,6 ori, în bolile aparatului digestiv de 1,3 ori, în bolile reumatice de 3 ori, în bronho-pneumopatiile cronice obstructive de 3 ori, în bolile ochiului de 2,5 ori.

Durata medie de viață fără incapacitate de lungă durată, este cu 13 ani (19%) mai scăzută față de durata totală de viață, acest procent crescînd rapid, paralel cu vîrsta. În Republica Moldova, fenomenul îmbătrînirii populației, are o serie de caracteristici, printre care:

procesul a început mai tîrziu cu 4-5 decenii față de celelalte țări europene;

se asistă la un fenomen de accentuare a îmbătrînirii populației în ultimele 6 decenii (1930-7,4%; 1989-15,4%);

fenomenul este mai accentuat la sexul feminin (17,2%, față de 13,5% la sexul masculin, în 1989.)

În raioanele de Nord, ponderea vîrstnicilor este mai mare față de celelalte regiuni ale țării. Studiul sănătății populației vîrstnice relevă supramorbiditatea prezentă la această grupă de vîrstă (2-3 boli cronice/persoană, pînă la 10 afecțiuni), morbiditatea înregistrată reprezentînd doar 50-60% din realitate, datorită adresabilității și accesabilității scăzute a vîrstnicilor la serviciile de îngrijiri de sănătate. Situația reală a morbidității este modificată de intervenția unor factori ca tendința de supradiagnosticare, pentru a justifica consumul medical crescut la această grupă de vîrstă [5, p.123]. Demersul strategic față de această problematică necesită o abordare integrată, respective imbinarea planificării dezvoltării sistemului sanitar cu strategiile globale ale protecției sociale a persoanelor vîrstnice

Organizarea serviciilor de sănătate specifice persoanelor vîrstnice necesită o gamă variată de servicii adecvate nevoilor specifice vîrstei, care au un cost crescut, în condiția resurselor financiare scăzute ale acestui grup populațional. De aceea, este importantă menținerea în familie a vîrstnicului, un timp cat mai lung posibil. Strategiile în acest domeniu vizează:

proiectarea și implementarea unei rețele de servicii sanitare și ocrotire, la domiciliu;

programe de screening pentru identificarea celor care trebuie ingrijiți în unități speciale;

facilități comunitare, inclusiv ajutor suplimentar familiilor ce ingrijesc vîrstnici la domiciliu;

centre pentru îngrijire de zi;

centre pentru îngrijire de noapte;

instituții de îngrijire pe termen lung (pentru boli cronice, dependenți);

unități de îngrijiri terminale;

servicii stomatologice specifice populației vîrstnice.

Furnizorii de servicii sociale pentru vîrstnici ar trebui să-și asume următoarele sarcini:

îngrijiri „întrerupte” la domiciliu;

stimulente materiale pentru familiile sau persoanele de îngrijire la domiciliu;

îngrijiri tip ”nursing”.

Pentru o mai bună integrare în viața comunității, vîrstnicul ar trebui:

încurajat să rămînă la domiciliu, o perioadă cît mai mare;

să i se ofere sprijin pentru structura de viață comunitară;

să se creeze un suport adecvat, pentru o implicare în activitatea culturală.

Este necesară realizarea de programe specifice varstei a III-a, care să vizeze următoarele scopuri:

stimularea capacității de adaptare la noua situație;

dezvoltarea de programe educaționale, preventive, sanitare, destinate prevenirii căderilor, accidentelor, tulburărilor de auz, văz;

stimulente pentru medicii și personalul care acordă asistență medicală și ingrijiri persoanelor vîrstnice;

problemele financiare ale vîrstnicului, de tipul asigurării unui venit suficient, prin susținere financiară adecvată și preluarea unei părți din costuri de către un terț plătitor (stat, sistem de asigurări sociale, societăți de caritate);

utilizarea experiențelor celor vîrstnici în favoarea comunității;

orașe, cartiere, cantine, locuințe specifice persoanelor vîrstnice;

pregătire de specialitate în gerontologie-geriatrie, inclusiv pregătirea populației pentru perioada bătraneții.

Aceste consecințe ale îmbătrînirii populației, impun gîndirea și aplicarea unor strategii pe termen mediu și lung care să vizeze:

organizarea de rețele comunitare ambulatorii de servicii de îngrijire și ocrotire a vîrstnicilor la domiciliu (centre de îngrijire de zi, de noapte, de asistență medicosocială la domiciliu, de asistență socială specifică vîrstnicului, unități ambulatorii sau rețea de asistență terminală);

organizarea de instituții de îngrijire pe termen lung, unde să se acorde asistență socială (case de retragere pentru pensionari, pentru bătrîni), sau socio-medicală, pentru persoane cu afecțiuni cronice dependente (cămin spital pentru bolnavi cronici sau unități pentru afecțiuni psihice). În țările Europei de Vest, numai 20% din vîrstnici sunt internați în acest tip de unități, restul sunt îngrijiți în familie sau la propriul lor domiciliu;

realizarea unor programe de depistare comunitară activă prin medicii de familie și lucrătorii sociali pentru identificarea vîrstnicilor, care pot să rămană la domiciliu, integrați în familiile lor, precum și a celor care trebuie îngrijiți în instituții special rezidențiale;

facilități comunitare pentru familiile ce au în îngrijire vîrstnici cu probleme sociale sau socio-medicale.

Dezvoltarea unor structuri viabile de furnizare a serviciilor sociale și social-medicale pentru vîrstnici, indiferent de mărimea comunității deservite, necesită incorporarea următoarelor principii esențiale:

îngrijirile trebuie să fie de tip „întrerupt”, în sensul că aceste îngrijiri trebuie acordate sub aspectul procurării hranei, asigurării ajutorului în menaj, a ajutorului în autoîngrijirea zilnică, și nu preluarea în totalitate a sarcinilor persoanelor vîrstnice;

stimulente materiale pentru persoanele sau familiile care îngrijesc vîrstnicii la domiciliu;

îngrijiri de tip „nursing”, realizate de cadre cu pregătire medie, ce se deplasează la domiciliul vîrstnicului, asigurand asistență medicală și socială;

integrarea vîrstnicului în viața comunității și stimularea implicării lui [20, p.93].

Asistența socială, prin vocația ei de a reface, dezvolta și consolida capacitățile individuale și colective, pentru a face față situațiilor cotidiene, reprezintă domeniul principal al consolidării coeziunii sociale. Politicile sociale trebuie să se adreseze cu prioritate categoriilor sociale defavorizate prin sprijinirea acestora sub forme cît mai diversificate, în vederea acoperirii nevoilor specifice, extinderea și dezvoltarea prestațiilor în natură, precum și diversificarea serviciilor comunitare acordate pe plan local, în raport cu nevoile concrete ale fiecărei persoane aflată temporar în dificultate.

Dezvoltarea serviciilor oferite persoanelor aflate în nevoie, înseamnă tot o plată, numai că ea nu este acordată în bani, ci printr-un serviciu concret pentru care beneficiarul nu plătește nimic sau contribuie cu o sumă modestă, costul serviciului fiind achitat furnizorului de la bugetul local, iar furnizorul putînd fi o unitate specializată de stat sau privată, respectiv o organizație neguvernamentală.

Politicile sociale pentru persoanele vîrstnice se regăsesc într-un cadru legislativ pentru dezvoltarea unor servicii medico-sociale recomandate ca rezultat firesc al evaluării situației persoanelor vîrstnice care necesită sprijin [23, p.175].

Cadrul legislativ actual este rezultanta unui proces extrem de dinamic și prolitic. România este semnatară a două documente importante adoptate în cadrul celei de-a II-a Asamblee Mondiale a ONU pe Problemele Imbătrînirii (Madrid, 2002), Declarația politică și Planul Internațional de Acțiuni de privind Imbătrînirea, prin care se obligă să activeze în 3 direcții prioritare, una fiind asigurarea sănătății persoanelor în etate și acordarea serviciilor necesare.

Puterea de stat din România, atît cea legislativă, cît și cea executivă, califică problema demografică, ca una prioritară. Sunt depuse eforturi de a fortifica și adapta serviciile de sănătate la noile necesități ale populației vîrstnice.

Referințele de bază privind politicile statului în acest domeniu se regăsesc și în conținutul Politicii Naționale de Sănătate pe termen lung, aprobată prin Hotărarea Guvernului nr. 886 din 06.08.07 și a Strategiei Naționale de Dezvoltare pe anii 2012 – 2015.

În legislație nu se efectuează o separare destul de clară privind asistența medicală adresată populației vîrstnice. La nivel de lege lipsesc acte normative, clar definite, ce vizează în mod special asistența medicală acordată populației vîrstnice. În acest sens, de la caz la caz, sunt utilizate diferite segmente de vîrstă sau categorii sociale [5, p. 29].

Sistemul garantat de stat de apărare a intereselor populației în domeniul ocrotirii sănătății este realizat prin intermediul asigurărilor obligatorii de asistență medicală. Persoanelor vîrstnice le este garantat accesul la asistență medicală prin calitatea lor de pensionari, asupra cărora Guvernul are calitatea de asigurat, sau prin calitatea de persoană angajată, asupra cărora angajatorul are calitate de asigurat.

În Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală, act care stabilește volumul asistenței medicale și tipurile asistenței medicale, nu există o referire directă la persoanele vîrstnice, precum și la servicii geriatrice. Acest grup populațional este abordat prin prisma categoriilor de vîrstă: persoane în vîrstă de peste 18 ani sau persoane de la 40 de ani.

Norme privind asistența medicală a populației vîrstnice există în cadrul suportului normativ care reglementează serviciul de asistență medicală geriatrică.

Totodată, sunt stabilite reglementările ce țin de numărul de paturi geriatrice, raportate la paturile existente, și numărul de medici geriatrici în serviciul spitalicesc și serviciul specializat de ambulator, iar contractarea instituțiilor medico-sanitare publice de către Compania Națională de Asigurări în Medicină se va face în dependență de numărul paturilor geriatrice existente.

O primă constatare în acest sens este lipsa actelor normative, la nivel de lege, ce vizează în mod special asistența medicală acordată populației vîrstnice [3. p.45].

Suportul normativ, reprezentat de hotărîri de guvern, ordine ale Ministerului Sănătății, este cu mult mai vast:

Ordinul nr.469 din 25 decembrie 2007 al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova „Cu privire la crearea Centrului Național de Geriatrie și Gerontologie”;

În conformitate cu Ordinul nr.502 din 25 decembrie 2008 al au fost stabilite 386 de paturi geriatrice în spitalele regionale și municipale, iar schema de state prevede 39,5 de medici geriatri în serviciul spitalicesc și 38,5 în serviciul specializat de ambulator.

Realizarea asistenței medico-sociale bătrînilor se implementează prin activitatea complexă a mai multor nivele:

Cea mai apropiată pentru persoana vîrstnică este familia, care rămane uneori singurul punct de sprijin și ajutor. Bunele relații în familie trebuie menținute și îmbunătățite. Ajutorul pe care familia il acordă persoanei vîrstnice poate fi financiar, moral-afectiv sau de îngrijire fizică și servicii apropiate.

Odată cu creșterea mediei de vîrstă a populației, numărul persoanelor longevive poate crește și există posibilitatea ca în unele cazuri copiii maturi, chiar la o vîrstă înaintată deja, îngrijesc părinții mai în vîrstă.

În aceste cazuri și în multe altele, persoana în vîrstă caută ajutorul la nivelele ce sunt în afara cercului familial.

Figura 1. Nivelele de menținere a bunăstării și sănătății generației în vîrstă. [5, p.34].

Statul este cel care trebuie să-și asume rolul major în implementarea politicii naționale de menținere a bunăstării și sănătății persoanelor vîrstnice. Statul are obigația față de această categorie de populație. Statul este cel ce trebuie să perfecteze legislația care ar asigura persoanelor în vîrstă o protecție socială adecvată, acces la servicii de sănătate, consultanță juridică și informare.

Instituțiile medico-sanitare publice facilitează asigurarea la o viață prosperă a generației în vîrstă prin promovarea modului sănătos de viață și a accesului liber la asistență medico-sanitară de diferite nivele. Asistența medicală primară prin intermediul medicului de familie este nivelul de prim contact atunci cînd în pericol este pusă sănătatea persoanei vîrstnice. Medicul de familie, împreună cu membrii familiei crează un mediu propice de îngrijire a vîrstnicului, iar dacă familia nu poate asigura aceste condiții sau starea sănătății este agravată, bătrînul se plasează într-o instituție medicală sau comunitară pentru vîrstnici [24, p.73].

Îngrijirea vîrstnicilor prin intermediul sistemului medico-sanitar este dificilă și costisitoare, cu atît mai mult cu cît nu există o infrastructură adecvată sau specializată numai pentru îngrijirea bătrînilor. În cadrul spitalelor, un rol prioritar în acordarea asistenței medicale calitative persoanelor vîrstnice il pot avea secțiile de geriatrie. Îngrijirea geriatrică necesită adesea o combinație a îngrijirilor de natură medicală cu îngrijirile de natură socială.

Serviciile medicale oferite populației de 65 de ani și peste, sunt cele din sistemul de asigurare obligatorie de asistență medicală și includ serviciile de asistență medicală urgentă prespitalicească, asistență medicală primară, specializată de ambulator (inclusiv stomatologică), consultații și investigații medicale, îngrijiri medicale la al asigurărilor obligatorii de asistență medicală pe anii respectivi [3, p.38].

Asistența medicală geriatrică de stat este oferită prin intermediul instituțiilor subordonate Ministerului Sănătății – Centrul Național de Geriatrie și Gerontologie, spitalele raionale și municipale, asociațiile medicale teritoriale și centrele medicilor de familie municipale.

Serviciul de îngrijire socială la domiciliu este o subdiviziune structurală a Direcției Asistența Socială și se formează, se lichidează și se reorganizează de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale în coordonare cu administrația publicî locală, conform Regulamentului menționat.

Gestionarea generală a serviciului de îngrijire socială la domiciliu se efectuează de către șeful Direcției prin intermediul șefului serviciului de deservire la domiciliu, care dirijează nemijlocit întreaga lui activitate și realizează controlul asupra activității lucrătorilor sociali, în conformitate cu obligațiunile sale funcționale.

Dacă lucrătorul social are la deservire și persoane țintuite la pat, atunci numărul beneficiarilor deserviți de el se micșorează, dar nu mai puțin de 8 beneficiari deserviți în localitățile rurale și, respectiv, 10 – în localitățile urbane.

Începînd cu anul 2010, lucrătorii sociali sunt asigurați cu echipament special (un halat, o geantă de gospodărie și o pereche de încălțăminte pentru doi ani).

Șefii Serviciului de îngrijire socială la domiciliu din cadrul Secției dirijează nemijlocit activitatea, controlul respectării de către lucrătorii sociali a obligațiunilor funcționale, înlesnirilor, privilegiilor și prestarea serviciilor de îngrijire la domiciliu a persoanelor vîrstnice și cu disabilități, conform legislației, graficilor de activitate etc.

Cheltuielile pentru îngrijirea la domiciliu se efectuează în limita mijloacelor financiare prevăzute în bugetul Direcției [5, p.33]. Persoanele vîrstnice, în conformitate cu legislația în vigoare, beneficiază de:

Asistență medicală urgentă prespitalicească – se acordă la solicitare individuală, altor persoane sau la cererea lucrătorului medical de către serviciul prespitalicesc de asistență medicală de urgență și se asigură în regim continuu, de la locul accidentului sau îmbolnăvirii și în timpul transportării, pînă la transmiterea pacientului instituției medico-sanitare.

Servicii medicale consultative – acordate de către medicul de familie și medicul specialist de profil. Sarcinile principale constau în asigurarea asistenței consultative profilactice și curative incluzînd toate activitățile, inclusiv organizator-metodice, prevăzute în Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală.

Tratament de ambulator – prescrierea de tratament medical și igieno-dietetic, inclusiv a medicamentelor compensate, se efectuează în urma rezultatelor examenului clinic, investigațiilor de laborator și instrumentale și/sau consultul medicului specialist de profil. Dreptul de prescriere al medicamentelor compensate aparține în exclusivitate medicului de familie. Durata cazului tratat se apreciază de către medicul de familie, în funcție de datele examenului clinic, de rezultatele investigațiilor de laborator și instrumentale după caz [19, p.3].

La necesitate, medicul de familie poate solicita consultația specialistului de profil și a Consiliului Medical Consultativ. Eliberarea medicamentelor pentru efectuarea tratamentului persoanelor asigurate se efectuează prin intermediul farmaciilor abilitate, în baza rețetei prescrise de medicul de familie. Persoanele vîrstnice (în calitatea lor de pensionari sau angajați) beneficiază medicamente compensate.

Îngrijiri medicale la domiciliu. – La serviciile medicale de îngrijire la domiciliu au dreptul persoanele imobilizate la pat, fără specificarea vîrstei, aici fiind incluși, respectiv, și persoanele vîrstnice. Beneficiarii îngrijirilor medicale la domiciliu sunt persoane asigurate cu maladii cronice în stadiu avansat și/sau după intervenții chirurgicale mari, care prezintă un anumit nivel de dependență și o capacitate limitată de a se deplasa la o instituție medico-sanitară, în vederea asigurării îngrijirilor medicale recomandate de medic. Durata cazului asistat de îngrijiri medicale se stabilește de către prestator, conform recomandărilor medicului. Durata medie a unui caz asistat nu trebuie să depășească durata medie a unui caz asistat stabilit în contractul de prestare a serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu. Asigurarea cu medicamente și consumabile necesare pentru realizarea îngrijirii medicale la domiciliu se realizează din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală.

Asistență medicală spitalicească. – este acordată prin internarea persoanelor în spital, în cazurile cînd sunt excluse toate posibilitățile de acordare a asistenței medicale în condiții de ambulator sau starea sănătății pacientului necesită a fi supravegheată în condiții de spital. Tratamentul în condiții de spital pentru toate profilurile se consideră de scurtă durată, cu excepția anumitora, conform actelor normative în vigoare.

Servicii medicale de înaltă performanță – sunt prestate persoanelor asigurate numai la prescrierea medicului specialist de profil, în conformitate cu modul și condițiile stabilite de Programul Unic al asigurării obligatorii de asistență medicală și Normele metodologice [11, p. 48].

Servicii de ingrijiri paliative. – se acordă persoanelor de toate vîrstele, cu maladii cronice în stadiu avansat și alte boli cu prognostic limitat, care au speranța de viață sub 12 luni, cu simptome necontrolate, suferință psiho-emoțională sau spirituală semnificativă și/sau prezintă un anumit nivel de dependență. Aceste servicii sunt prestate în unități specializate (hospice, secții de îngrijiri paliative, ambulatorii de îngrijiri paliative) de către o echipă interdisciplinară, în baza planului de îngrijiri paliative. Selectarea beneficiarilor pentru prestarea îngrijirilor serviciilor paliative se efectuează de către medicul de familie și medicul specialist de profil in baza criteriilor stabilite [8, p.194].

I.2. Îngrijirea socială persoanelor în etate la domiciliu.

Îngrijirea socială la domiciliu reprezintă o gamă de servicii și facilități acordate prin măsuri de prevenire și asistență în comunitate a persoanelor dependente, pentru ca acestea să-și sporească gradul de independență, să trăiască, pe cît le permite sănătatea, în propriile case.

Îngrijirea la domiciliu reprezintă o alternativă pentru „îngrijirea în instituții”. Acest fapt, presupune că susținerea persoanelor în etate în vederea integrării și menținerii lor în comunitate este mai eficientă decît plasamentul și izolarea lor pe termen lung într-un azil sau spital.

Serviciile oferite în cadrul serviciului de îngrijire la domiciliu sînt sub formă de:

suport moral;

sprijin pentru plata unor servicii comunale;

îngrijirea locuinței și gospodăriei;

ajutor pentru realizarea igienei personale;

organizarea procesului de adaptare a locuinței la nevoile persoanei dependente;

acordarea ajutorului la procurarea produselor alimentare și medicamentelor;

antrenarea în activități sociale și culturale.

Conform Regulamentului de îngrijire socială la domiciliu, șeful serviciului îngrijire socială la domiciliu are următoarele atribuții:

studiază, sintetizează și promovează implementarea legislației în vigoare în domeniul de activitate ce vizează persoanele vîrstnice și cu disabilități;

controlează respectarea înlesnirilor, privilegiilor și prestarea serviciilor de îngrijire la domiciliu persoanelor vîrstnice și cu disabilități, acordate de legislația României;

organizează activitatea Serviciului la acordarea ajutorului de îngrijire la domiciliu cetățenilor solitari, inapți de muncă;

dirijează activitatea lucrătorilor sociali din subordine și verifică executarea de către ei a obligațiunilor;

determină volumul de lucru și aprobă graficile lor de activitate;

prezintă, în modul stabilit, dări de seamă despre activitatea Serviciului de ingrijire la domiciliu;

primește în audiență cetățeni, examinează cererile, petițiile ce țin de Serviciul îngrijire socială.

Dreptul la servicii de îngrijire la domiciliu se stabilește în temeiul cererii de luare în evidență, depusă de solicitant sau reprezentantul legal al acestuia, corespunderii criteriilor de eligibilitate și a rezultatelor evaluării necesităților.

Pentru toate persoanele solitare și cu disabilități luate la deservire socială la domiciliu de către lucrătorii sociali din DAS și primării sunt întocmite dosare personale care conțin date despre situația beneficiarului și documentele justificative, care o confirmă (copiile buletinului de identitate, a legitimației de pensionar/invalid, certificat despre starea familială ș.a.). Aceste dosare se păstrează în Direcția Asistență Asistența Socială [15, p.56].

Permanent asistenții sociali sunt responsabili pentru verificarea dosarelor personale ale beneficiarilor. Cei care au decedat, au plecat din localitate la rude sau sunt cazați se scot de la evidență, conform actelor – dovadă.

La începutul fiecărei luni lucrătorii sociali prezintă planul saptămînal de lucru, iar la sfîrșitul fiecărei luni–darea de seamă privind lucrul efectuat la beneficiari.

Conform Regulamentului de îngrijire socială la domiciliu, lucrătorul social are următoarele obligațiuni funcționale:

efectuează munca menajeră, organizează și participă la aducerea la domiciliu a dejunului, produselor alimentare, medicamentelor, mărfurilor industriale.

efectuează plata serviciilor comunale din contul persoanei deservite.

la necesitate, cheamă medicul la domiciliu, acordă ajutorul medical posibil, face vizite la spital, conduce persoana imobilizată la policlinică.

organizează reparația locuinței, deriticarea și întreținerea ei în curățenie sanitară.

organizează aprovizionarea cu lemne și cărbune la domiciliu;

organizează funerariile pensionarilor decedați ș.a.

Cheltuielele pentru îngrijirea la domiciliu se efectuează în limita mijloacelor prevăzute în bugetul Direcției Asistență Socială.

Cu regret, se atestă anumite deficiențe în ceea ce privește calitatea serviciilor de îngrijire la domiciliu prestate:

cu toate că Regulamentul prevede instituirea unității de șofer al autoturismului la 160 de deserviți, pînă în prezent în serviciul de îngrijire la domiciliu această unitate nu este aprobată, ceea ce împiedică controlul periodic al serviciilor prestate de lucrătorii sociali beneficiarilor deserviți, precum și înfăptuirea activităților necesare de deservire a pensionarilor, invalizilor, bătrînilor solitari;

problem, rămîn doleanțele unor beneficiari singuratici, imobilizați la pat, care doresc un lucrător social numai pentru ei personal, fără a plăti din cont propriu, ceea ce este în prezent imposibil;

serviciul de îngrijire socială la domiciliu se mai confruntă cu deficiențe serioase privind colaborarea cu medicii de familie din raion, care nu conlucrează cu serviciul dat [15, p.25].

se are în vedere lucrul cu dosarele beneficiarilor, unde medicii trebuie să-și expună părerea în scris privind starea sănătății beneficiarului luat la îngrijire, să aplice parafa și ștampila;

de asemenea salariile lucrătorilor sociali sunt foarte mici în comparație cu alte structuri bugetare, cu toate că au de-a face cu cele mai vulnerabile persoane, bolnave, sărace, pe care le ajută să nu fie uitați de societate și să-și păstreze identitatea.

Din anul 2015 urmează să fie aprobat un nou Regulament de îngrijire socială la domiciliu, conform căruia sînt introduse mai multe schimbări în activitatea Serviciului dat, cum ar fi:

lărgirea spectrului beneficiarilor care pot beneficia de îngrijire la domiciliu;

asigurarea serviciului cu un automobil necesar pentru efectuarea deplasărilor de către șeful serviciului de îngrijire socială la domiciliu, cît și de lucrătorii sociali pentru satisfacerea necesităților beneficiarilor;

finanțarea serviciului din contul bugetului local, și din granturi, sume oferite de donatori, de persoane fizice juridice, contribuțiile beneficiarilor ș.a.

servicii de îngrijire contra plată din cont propriu sau al rudelor, care nu pot avea grijă de potențialul beneficiar. Cuantumul plății se va stabili de către Direcția Asistența Socială, conform metodologiei aprobate de Guvern [41].

În scopul eficientizării prestării serviciilor de îngrijire la domiciliu privind îmbunătățirea calității deservirii la domiciliu, se recomandă:

consolidarea serviciilor sociale de ingrijire la domiciliu la toate nivelurile administrative;

îmbunătățirea serviciilor de îngrijire prin instituirea unității de șofer al autoturizmului;

asigurarea serviciului cu o unitate de transport pentru satisfacerea necesităților beneficiarilor.

preluarea experiențelor pozitive în domeniu de la organizațiile

neguvernamentale și internaționale prestatoare de servicii sociale, secții asistență socială din alte județe.

II. ROLUL AUTORITĂȚILOR LOCALE ÎN DEZVOLTAREA SERVICIILOR SOCIALE DE ÎNGRIJIRI LA DOMICILIU PENTRU PERSOANE ÎN ETATE

II.1. Model de servicii sociale integrate, adresate persoanelor în etate

Nevoile persoanelor în etate se evaluează prin ancheta socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecțiunile ce necesită îngrijire specială, capacitatea de a se gospodări și de a îndeplini cerințele firești ale vieții cotidiene, condițiile de locuit, precum și la veniturile efective sau potențiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieții.

Nevoile persoanelor vîrstnice aflate în situație de pierdere totală sau parțială a autonomiei, care pot fi de natură medicală, socio-medicală, psiho-afectivă, se stabilesc pe baza unei grille naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vîrstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependență.

Serviciile comunitare pentru persoane vîrstnice se realizează cu consimțămîntul acestora și în funcție de locul, durata și frecvența acordării se poate vorbi deci de: îngrijirea temporară la domiciliu; îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vîrstnice; îngrijirea periodică sau episodică în centre de zi, cluburi pentru vîrstnici, case de îngrijire temporară, apartamente și locuințe sociale, precum și în altele asemenea.

Figura 2. Sistemul serviciilor comunitare pentru persoane în etate [23, p.68].

În majoritatea cazurilor, indiferent de context, serviciile de îngrijiri la domiciliu conțin:

îngrijiri de igienă personală, mobilizare, alimentație, administrarea tratamentului medicamentos, support moral și informal [15, p.93].

Toate aceste categorii de servicii de îngrijiri la domiciliu sunt necesare, prin poderea diferită a cererilor persoanelor vîrstnice, prin forma specifică de exprimare individual vîrstnicului și prin caracteristici diferite față de configurația urbană sau rurală, în care locuiește vîrstnicul. Îngrijirile la domiciliu în mediul rural capătă o altă dimensiune decît cele din oraș. Acest fapt, ilustrează plasticitatea serviciilor după nevoi și nivel de autonomie funcțională, influențat puternic de contextul de viață al beneficiarilor. La același nivel de autonomie funcțională , un vîrstnic din oraș este în situația de a-și satisface relativ ușor o mare parte din necesitățile traiului zilnic, în timp ce într-un sat, în condițiile aceluiași status funcțional, un bătrîn de aceeași vîrstă trebuie să taie lemne, să-și hrănească animalele și să poată parcurge pe jos distanțe de 5 pînă la pentru a se aproviziona cu alimentele stict necesare sau pentru a beneficia de asistență medicală [19, p.3].

Serviciile asigurate persoanelor vîrstnice la domiciliu sunt:

servicii sociale privind: îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizării sociale și sprijinirea pentru reintegrarea socială, consilierea juridică și administrativă, sprijin pentru plata unor servicii și obligații curente, îngrijirea locuinței și gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;

servicii socio-medicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităților fizice și psihice, adaptarea locuinței la nevoile persoanei vîrstnice și antrenarea la activități economice, sociale și culturale,

servicii medicale, sub forma consultațiilor și îngrijirilor medicale la domiciliu sau în instituții de sănătate: consultații și ingrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare și de dispozitive medicale.

Seviciile medicale și o parte din cele socio-medicale sunt servicii cu un grad înalt de specializare, necesitînd o gamă largă de competențe și calificări, precum și sisteme de management complex. Actualmente sunt extrem de puțini furnizorii care să poată oferi singuri și de sine stătător întreaga gama de servicii care să acopere toate nevoile potențiale ale persoanelor aflate în dificultate [3, p. 40].

Actorii cheie ai sistemului de îngijiri comunitare la domiciliu:

bătranii dependenți – care reprezintă de departe grupul cel mai numerous convalescenții după anumite boli: fracturi de col femural, paralizii, intervenții chirurgicale mari.

persoane care prezintă boli terminale (cancere, ciroze).

persoane cu handicap fizic.

Serviciile de îngrijiri la domiciliu sunt furnizate de două categorii de rețele:

Rețeaua informală constituită din rude, vecini, prieteni.

Rețeaua formală constituită din profesioniști care pot aparține unor organizații de stat, neguvernamentale sau private.

Servicii medicale (medici generaliști, asistente medicale, ingrijitori la domiciliu).

Servicii sociale (asistenți sociali).

Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice, publice ori private, după cum urmează:

serviciul public de asistență socială la nivel raional și local;

alte servicii publice specializate la nivel județean sau local;

unități de asistență medico-socială;

instituții publice care dezvoltă compartimente de asistență socială specializată;

asociații și fundații, culte religioase și orice alte forme organizate ale societății civile;

persoane fizice autorizate în condițiile legii;

filiale și sucursale ale asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în conformitate cu legislația în vigoare;

organizații internaționale de profil;

Furnizorii de servicii sociale pot organiza și acorda servicii sociale numai dacă sunt acreditați în condițiile legii [9, p.168].

Îngrijirile la domiciliu pentru persoane în etate dependente medico-social sunt servicii care pot fi organizate de consiliile locale, acestea fiind în măsură să angajeze personal adecvat pentru îngrijire. Autoritățile locale pot organiza servicii de ingrijiri la domiciliu în mod direct, prin compartimentele de specialitate proprii sau pe bază de convenții încheiate cu organizațiile de cult recunoscute în Republica Moldova, organizațiile neguvernamentale, alte persoane fizice sau juridice. Serviciul public de asistență socială al comunității locale este principalul furnizor de servicii sociale, avind responsabilitatea dezvoltării și diversificării prioritare a serviciilor de asistență și îngrijire comunitară, servicii care permit menținerea persoane în mediul propriu de viață, în familie și în comunitate [10, p.58].

Autoritățile administrației publice locale cu obligația să prevadă în bugetele proprii fonduri pentru: asistență socială, inclusiv pentru îngrijiri la domiciliu. Persoanele vîrstnice, dependente și marginalizate, trebuie să beneficieze de servicii oferite într-un cadru integrat, medico-social. Oferta de servicii integrate presupune rezolvarea mult mai rapidă a cazurilor, o calitate superioară a serviciilor și o economie pentru ambele sisteme medical și social.

În sistemul asigurărilor sociale de sănătate asigurații au dreptul de a beneficia de servicii medicale de îngrijiri medicale la domiciliu din partea unui medic și/sau cadru mediu sanitar, dacă este necesar și indicat de medicul curant. Beneficiarii acestui tip de servicii sunt persoanele asigurate care, în urma spitalizării, la externare, primesc recomandările medicului curant, avizate de șeful de secție, prin care se recomandă necesitatea continuării îngrijirilor la domiciliu. Pentru a accesa aceste servicii, persoana asigurată completează o cerere către casa de asigurări, la care anexează recomandarea medicului curant. Aceste cereri sunt analizate de către casele de asigurări și, în urma acestei analize, sunt aprobate.

În urma aprobării, persoana care necesită servicii medicale de îngrijire la domiciliu se adresează unui furnizor de astfel de servicii, aflat în relație contractuală cu Compania natională de asugurîri medicale pentru a stabili de comun acord condițiile în care vor fi furnizate serviciile recomandate [15, p.28].

Asigurații beneficiază, la acest capitol, de un pachet de servicii medicale de îngrijiri la domiciliu de bază care conține, în principal: monitorizarea diferiților parametrii fiziologici, administrarea medicamentelor intravenos, intramuscular, îngrijirea diferitelor tipuri de plăgi, s.a.m.d..

Furnizorii de servicii medicale de îngrijire la domiciliu pot fi persoane fizice și juridice autorizate, acreditate de către Ministerul Sănătății pentru acordarea acestor tipuri de servicii, precum și cabinetele medicilor de familie.

Cele mai frecvente tipuri de îngrijiri acordate asiguraților pot fi:

manevre terapeutice pentru evitarea escarelor de decubit: mobilizare, masaj, aplicații medicamentoase;

manevre terapeutice pentru evitarea complicațiilor pulmonare: schimbarea poziției, tamponaj, fizioterapie,

îngrijirea stomelor;

monitorizarea parametrilor fiziologici;

administrarea medicamentelor intramuscular.

Serviciile de îngrijiri la domiciliu tind să transforme modelul clasic de îngrijiri medicale într-un model nou care să imbunătățească calitatea vieții pacientului.

Avantajele furnizării acestor servicii medicale sunt evidente. Pacientul la externare este preluat de o echipă multidisciplinară care îi asigură continuitatea în îngrijiri. Costul redus al îngrijirilor la domiciliu în comparație cu costurile spitalizării face ca beneficiile pentru asigurat să fie atît directe, în ceea ce privește starea imediată de sănătate, cît și indirecte prin eficientizarea utilizării fondurilor și prin economiile care pot fi utilizate în alte tipuri de asistență medicală. Este important gradul ridicat de satisfacție al pacienților care beneficiază de îngrijiri medicale de calitate în propriul cămin, menținînd îngrijirea în mediul obișnuit al domiciliului și reducînd stresul asociat perioadelor de îngrijire instituționalizată [12, p.175].

Fiind un domeniu de asistență medicală relativ nou în sistemul de asigurări sociale din România, dezvoltarea acestor servicii trebuie să vizeze:

adaptarea listei de servicii la nevoile populației,

estimarea reală a costurilor pe care le presupune acest tip de servicii, avînd în vedere că, în prezent, aceste servicii sunt subevaluate, includerea medicilor de familie și a medicilor specialiști din ambulatoriu în rîndul medicilor care pot recomanda acest tip de servicii, precum și corelarea perioadei de acordare a acestor servicii cu diferitele afecțiuni care necesită continuarea îngrijirilor.

Standardele de calitate generale sunt formulate în conformitate cu următoarele categorii principiale de organizare și furnizare a serviciilor sociale, de relaționare a furnizorilor de servicii sociale cu beneficiarii și societatea civilă, respectiv cu autoritățile implicate:

Organizare și administrare;

Centrarea pe persoane;

Drepturi;

Participarea beneficiarului;

Etică;

Parteneriat;

Îmbunătățire contînuă a calității

Orientare pe rezultate;

Abordare comprehensivă, globală și întegrată;

Accesul persoanelor la serviciile furnizate trebuie să se realizeze printr-o abordare comprehensivă, sistemică, integrată a satisfacerii nevoilor beneficiarului [17, p.53].

Centrarea pe nevoile populației. Furnizorii de servicii sociale dezvoltă servicii în funcție de nevoile beneficiarului și de nevoile identificate în comunitate. Indiferent de specificul grupului țintă vizat, pentru a oferi servicii centrate pe nevoile populației, trebuiesc abordate trei probleme:

organizarea serviciilor pe nevoile identificate (evaluarea nevoilor);

coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încît o populație sau un beneficiar să primească exact combinația de servicii de care are nevoie (fără duplicări);

realizarea unei legături între nivele diferite privind oferta de servicii: individual, de grup și populație [19, p.56].

Principiile îngrijirii la domiciliu:

1. Realizarea = clienții vor fi ajutați să atingă potențialul lor maxim din punct de vedere fizic, intelectual, emoțional și social.

2. Demnitatea = a păstra respectul de sine al clientului, mai ales în cazul celor care sunt dependenți de îngrijiri din partea altor persoane.

3. Autonomie = respectarea dreptului clienților de a lua propriile decizii și de a face propriile alegeri.

4. Interdependența = preocuparea pentru menținerea interdependenței personale a clienților, incluzînd gradul de risc care îl implică.

5. Stima = recunoașterea calităților, experienței, fiecărei persoane.

6. Calitatea experienței = nevoia de a încuraja, de a da posibilitatea clienților să fie implicați într-o mare varietate de activități pe cît de mult este posibil, acest lucru este important mai ales pentru cei care nu mai pot să-și părăsească locuința.

De asemenea, furnizorul de servicii sociale trebuie să practice în mod consecvent deprinderea de a se consulta în acest sens cu foruri, grupuri, organizații reprezentative care militează pentru educația civică, respectarea șanselor egale, eliminarea barierelor în procesul de inserție socială [13, p.45].

Încheierea de parteneriate în acest domeniu are ca scop crearea unui continuum în furnizarea serviciilor sociale, un sistem eficient și transparent care vine în întîmpinarea dificultăților și riscurilor la care sunt expuși cetățenii. Parteneriatele se încheie între furnizorii publici de servicii sociale, între furnizorii publici și cei privați și între furnizorii privați. De-a lungul procesului de furnizare de servicii, impactul serviciilor este monitorizat, măsurat și este un element important al unui proces continuu de îmbunătățire a calității, transparență și responsabilizare.

Furnizorii de servicii sociale vîn în întîmpînarea nevoilor sociale ale comunității, folosînd într-un mod eficient resursele de care dispun pentru dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor.

În anexa de la finele acestei lucrări este prezentat modelul de Plan de Îngrijire la domiciliu a persoanelor de vîrsta a treia [3, p.39].

Tabelul de mai jos redă structura celor mai frecvente servicii solicitate/oferite pe o anumită perioadă:

Nevoi / servicii; – Ajutor deplasare

Supravegherea stării de sănătate; – Aprovizionare medicamente/ alimente;

Stare de sănătate alte (inclusive supraveghere medicamentație);

Ajutor gospodărie (lemne, curățenie, etc); – Asistentă de reprezentare

Trebuie avut în vedere că, indiferent de forma juridică de organizare a acestor servicii, există o serie de funcțiuni și resurse umane care trebuiesc create pentru a asigura gestionarea acestor servicii prin coordonare, secretariat, contabilitate.

Trei lucruri sunt importante pentru ca definirea misiunii să constituie un fundament solid pentru un angajament durabil, și anume: să existe nevoi (oportunități) pentru îndeplinirea misiunii; persoanele din organizație să fie competente pentru a putea atînge scopul propus; persoanele din organizație să fie implicate personal pentru a contribui la succesul atingerii scopului. Orice program de asistență comunitară pentru vîrstnici (sau alte categorii dezavantajate) are nevoie de o echipă multidisciplinară.

Echipa multidisciplinară comunitară, indiferent de locația geografică sau de mărimea comunității deservite, este un grup de practicieni cu profesii diferite care au un scop comun, acela de a satisface nevoile medicale și sociale ale clientului sau ale unui grup de clienți din comunitate.

Rolurile membrilor echipei se exercită sub forma a patru tipuri principale de responsabilități:

specifice profesiei;

comune cu ceilalți membrii ai echipei;

responsabilități de coordonare a cazurilor;

responsabilități ale conducătorului echipei.

Pentru formarea unei echipe performante este esențial ca fiecare să-și joace rolul folosindu-și talentele și calitățile în modul cel mai eficient; fiecare membru al echipei trebuie să știe de ce face parte din echipă, ce trebuie să realizeze și cine mai este implicat; diviziunea muncii trebuie să fie echitabilă și transparentă; iar alocarea resurselor umane și materiale trebuie să reflecte nevoile beneficiarilor. Un rol esențial pentru coeziunea echipei îl are climatul de lucru, care se bazează pe principiile fundamentale ale dinamicii grupurilor și care pentru a asigura o participare autentică, presupune ca fiecare membru al echipei să-și satisfacă nevoi proprii (cu adevărat motivante) în timp ce îndeplinesc obiectivele echipei [15, p.78].

Componența echipei multidisciplinare comunitare se bizuie pe complexul de aptiudini și calificări necesare satisfacerii nevoilor specifice persoanelor vîrstnice/ dependente. Componența pe roluri specifice a echipei multidisciplinare standard: coordordonator, asistent social, medic, asistent medical, îngrijitor la domiciliu, alți profesioniști (kinetoterapeut, maseur, logoped, psiholog, capelan.

Echipa multidisciplinară trebuie să poată gestiona conflictele. Conflictul în echipă poate apare oricînd. Cauzele pot fi alimentate de: existența unor scopuri și ideologii diferite; de diferențele de vîrstă, convingeri, educație, pregătire profesională dintre membrii echipei; și nu de puține ori sunt generate de competiția profesională neproductivă, de invidie sau chiar gelozie. Simptomele conflictelor în organizație pot fi detectate uneori chiar în faza de latență, astfel cineva care asistă la întîlnirile de lucru (ședințele) organizației poate observa imediat că există o comunicare scăzută, modul dominant de luare a deciziilor este autocratic sau prin vot (absența deciziilor consultative sau prin consens), participare scăzută a membrilor la analiza problemelor, uneori chiar ostilitate și gelozie evidentă intre membrii echipei; dezacorduri ce iți au sursa în fricțiuni interpersonale; proliferarea regulilor, regulamentelor, normelor, miturilor; frustrare și ineficiență, moral scăzut [16, p.74].

Tipologia deciziilor cu care se confruntă în mod obișnuit o echipă furnizoare de servicii de îngrijiri comunitare reunește patru mari categorii de hotărîri:

specific profesionale (în legătură cu un beneficiar);

de organizare a îngrijirii (cine va fi implicat, cînd și pe cît timp);

coordonare a serviciilor (cum vor fi deserviți beneficiarii);

planificare a îngrijirilor (în funcție de nevoile beneficiarului);

În faza de constituire a echipei multidisciplinare, există aspecte esențiale: clarificarea: ce trebuie să decidă fiecare din membrii echipei și ce trebuie decis în echipă; combinarea diferitelor puncte de vedere în legătură cu îngrijirea unui beneficiar și stabilirea normelor de operare ale echipei;

Este foarte important, modelul de comunicare utilizat în interiorul, în asigurarea unui climat productiv și proactiv bazat pe încredere și respect [11, p.16].

Principii esențiale ale comunicării „sănătoase” într-o organizație sunt:

să fie orientată asupra problemelor și nu a persoanelor;

să fie descriptivă și nu evaluativă: situațiile apărute, reacțiile la evenimente și consecințele apărute să fie descrise în mod obiectiv (fără interpretări sau judecăți de valoare)

folosirea afirmațiilor specifice și nu globale; opiniile emise să fie personale și să nu fie atribuite altcuiva;

cultivarea capacității de a asculta și transmite mesaje

Comunicarea cu beneficiarii organizației, poate fi decisiv pentru viitorul programului. Aceste reguli prevăd:

asigurarea confidențialității clienților;- accesul judicios la datele inregistrate;

transparență asupra metodelor și rezultatelor organizației;

implicarea clienților în întocmirea planului de îngrijiri, evaluarea stării de sănătate).

particularitățile comunicării cu persoanele în vîrstă:

dacă eforturile de a comunica nu sunt bazate pe înțelegerea istoriei vieții vîrstnicilor, nu vom reuși să-i înțelegem pe deplin, făcînd multe greșeli;

este importantă înțelegerea limbajului non-verbal, uneori neglijat;

trebuie să ai o rezervă de timp disponibil pentru a comunica cu vîrstnicul;

Persoana care comunică cu vîrstnicii trebuie să aibă abilități de comunicare (scoaterea la lumină a mesajelor ascunse, ascultare activă); capacitatea de a se transpune în locul persoanei vîrstnice cu care comunică, simțind și înțelegînd trăirile, emoțiile, dorințele, tristețile și problemele (empatie).

Practicarea ascultării active este importantă atît pentru comunicarea internă cît și pentru comunicarea externă a organizației, implicînd deprinderea prin exercițiu a unor elemente ca :

utilizarea unui ton al vocii care arată interes și respect

adresarea unei singure întrebări și așteptarea răspunsului

adresarea de întrebări din care să rezulte nevoile

evitarea întrebărilor închise (cu posibilitate de răspuns numai cu Da sau Nu);

evitarea întrebărilor care încep cu “de ce?”

unele intrebări trebuie adresate în formulări diferite pentru a se verifica dacă s-a ințeles corect.

II.2. Curriculum standard de calificare pentru practicarea ocupației a lucrătorului social.

Curriculum standard care descrie ocupația, condițiile de pregătire, mijloacele pedagogice, îngrijitorii de bătrîni la domiciliu, parcurg următoarele module de pregătire, finalizate prin exerciții și teste astfel, încît să fie asigurată dobîndirea competențelor cheie ale meseriei de îngrijitor la domiciliu [15, p.62]:

Figura 4. Agenda de lucru a lucrătorului social [19, p.3].

Întocmirea fișei individuale de îngrijire a persoanei Demonstrație Exerciții Teste;

Planificarea activității zilnice Demonstrație Exerciții Teste – (DET);

Acordarea îngrijirii igienice pentru persoana asistată (DET);

Îmbrăcarea / Dezbrăcarea pacientului imobilizat la pat. (DET);

Ajutarea bătrînului la satisfacerea nevoilor fiziologice, igiena eliminărilor.(DET);

Asigurarea condițiilor igienice auxiliare. (DET);

Asistarea alimentației. Alimentația pasivă. (DET);

Mobilizarea și transportul bătrînului asistat. (DET);

Schimbarea poziției persoanei îngrijite imobilizat la pat. (DET);

Transferul persoanei asistate din pat în fotoliu și invers. (DET).

Însoțirea persoanei în deplasarea în interiorul locuinței și în exterior. (DET); Monitorizarea și evaluarea serviciilor. Pentru a oferi servicii centrat pe nevoile populației, trebuie să abordăm cele trei probleme:

organizarea serviciilor pe nevoile identificate (evaluarea nevoilor);

coordonarea diferitelor tipuri de servicii oferite să fie făcută astfel încît o populație sau un beneficiar să primească exact combinația de servicii de care are nevoie (fără duplicări);

realizarea unei legături intre nivelurile diferite privind oferta de servicii: individual, de grup și populație;

Evaluarea nevoilor se realizezază pe paliere multiple, cu sau fără diferențe semnificative între nevoile percepute, nevoile exprimate, nevoile obiectivate prin măsurători, etc. Acest aspect este foarte important pentru a determina discrepanța între cerere (ceea ce oamenii cer ca servicii de îngrijire ) și oferta (ceea ce poate oferi organizația ca servicii). De regulă cînd dorim să apreciem calitativ un serviciu folosim termeni care să ne ofere indicia despre dimensiunile serviciului:

capacitate = cîte persoane poate deservi;

răspuns = întîmpinarea nevoii (îngrijire socială, medicală)

resurse = surse de răspuns (persoane disponibile, echpament, finanțe).

Legătura dintre nevoi și serviciu se realizează prin organizarea și coordonarea serviciilor (planul de îngrijiri: individual, de grup, nivel de populație) [19, p.3].

În majoritatea organizațiilor, indiferent de sectorul căreia îi aparțin sau de domeniul specific de activitate, strategiile de asigurare a calității serviciilor cuprind următorii cinci pași principali: implicarea organizațională; clarificarea rolurilor – responsabilităților; revizuirea practicilor curente; comunicare deschisă internă și externă și model de abordare a calității.

Măsurătorile se bazează pe diferite metode, o evaluare completă trebuind să combine interpretarea datelor obiective furnizate de sistemul informațional al organizației cu datele rezultate din aplicarea diferitelor metode pentru a determina gradul de satisfacție al beneficiarilor.

Evaluarea, reprezintă rezultatul unei activități, prin metode de colectare a informațiilor despre oferirea serviciilor și compararea performanțelor actuale ale serviciului (adică a nivelului diferiților parametri de calitate) cu cele așteptate (în raport cu țintele stabilite prin obiective și/sau cu așteptările beneficiarilor) [20, p.60].

Acest proces trebuie să fie întemeiat pe:

standarde măsurabile; – Să fie flexibil; – Protector pentru beneficiari;

făcut public la toate nivelele (rapoarte, presă, întîlniri publice)

lipsit de discriminare; respect pentru beneficiari și personalul serviciului;

servicii echitabile (aplicînd aceleași reguli în aceleași condiții);

lipsit de prejudecăți, bazat pe dovezi obiective;

vizibil, transparent; informațiile să fie disponibile pe larg;

stabilirea clară a valorilor, obiectivelor și scopurilor care trebuie atinse.

Cele mai utilizate metode și tehnici pentru determinarea satisfacției beneficiarilor sunt:

observația directă;

chestionarele scrise;

discuțiile informale cu beneficiarii și familiile lor;

contact telefonic cu beneficiarii;

testarea, evaluarea personalului serviciului.

Pentru a asigura evidența nevoilor individuale și colective ale beneficiarilor, se efectuează monitorizarea serviciilor acordate individual și colectiv, detectarea carențelor în oferta de servicii, identificarea zonelor de interes pentru managementul organizației [15, p.67].

Managerii serviciilor sociale efectuează determinări cantitative și calitative ale grupului de beneficiari ai serviciilor oferite după: vîrstă, sex, grad de dependență (conform grilei naționale), stare materială, număr de zile de asistență acordate de către fiecare îngrijitor, număr de zile de asistență pe beneficiar, etc., cumulîndu-le în rapoarte.

Astfel pot fi detectate și cuantificate discrepanțele între nevoia de servicii și oferta actuală a organizației – servind la fundamentarea strategiilor de dezvoltare și luarea deciziei de diversificare a serviciilor proprii în raport cu opțiunea de a crea platforme de colaborare cu alți furnizori de servicii complementare.

Este posibilă cuantificarea încărcării ca volum de muncă pe furnizor / îngrijitor, respectiv pe beneficiar, pentru alocarea resurselor umane, de timp, financiare în interiorul organizației. Pot fi generate profile ale beneficiarilor și ale celor mai solicitate servicii care să fundamenteze programele de formare, reconfigurări ale gamei de servicii, identificarea de noi competențe necesare, etc.

În perspectiva unificării sistemelor de evaluare pe diferite niveluri de ingrijiire, dezvoltarea acestui sistem va permite evaluarea integrată de la început a beneficiarului cu determinarea celei mai cost eficiente alternative de asistență pe diferite paliere [3, p.163].

Astfel o persoană cu o autonomie funcțională redusă pentru majoritatea parametrilor grilei de evaluare este probabil mai cost-eficient asistată de către un asistent personal decît de un îngrijitor la domiciliu, iar o persoană cu dependență totală pentru toți parametrii grilei, probabil că ar necesita asistența complexă și continuă prin instituționalizare într-o unitate de profil. (figura 3)

Produsul poate suferi modificări în viitor, putînd fi adaptat la cerințe derivand din utilizarea sa practică, precum și din evoluții ale mediului extern. Suntem convinși că variantele ulterioare ale produsului vor putea eficientiza munca multor cadre medicale și lucrători sociali, fiind un instrument util la îndemîna coordonatorilor serviciilor sociale și medicale, indiferent de grupul de beneficiari. În cazul persoanelor în varsta a treia este nevoie, în egală măsură, de servicii medicale și servicii

sociale. În acest sens, e necesar să se pună accentul pe:

stabilirea principiilor și obiectivelor îngrijirii;

dezvoltarea serviciilor de îngrijire la domiciliu;

sprijinirea formării de personal care să furnizeze servicii de îngrijiri la domiciliu;

stabilirea sistemului de finanțare a serviciilor de îngrijire.

Pentru a răspunde nevoilor de îngrijire socio-medicală la domiciliu a vîrstnicilor dependenți, aceste servicii trebuie să cuprindă:

serviciile de îngrijiri de bază;

servicii de ingrijiri medicale;

servicii de recuperare și reabilitare fizică și psihică;

alte servicii.

servicii de adaptare și amenajare a ambientului;

servicii de asistență socială;

Figura 3. Nivele de intervenție după nivelul nevoilor de îngrijire, în raport cu gradul de dependent [9, p.27].

Pentru a putea oferi servicii de calitate în ingrijiri la domiciliu, trebuie îndeplinite cîteva principii importante, printre care:

informarea populației cu privire la oferta de servicii;

furnizarea serviciilor adecvate nevoilor identificate;

respectarea dreptului de intimitate, demnitate, confidențialitate;

implicarea beneficiarului în procesul de îngrijire;

acordarea serviciilor de îngrijire în mod nediscriminatoriu;

asigurarea continuității serviciilor;

prevenirea formelor de abuz asupra beneficiarului sau asupra personalului;

aplicarea procedurilor de îngrijire conform competențelor;

aplicarea normelor de prevenire și combatere a infecțiilor;

asigurarea necondiționată a serviciilor.

Vîrstnicii de peste 65 de ani, au nevoi speciale. Îngrijirea lor presupune servicii de îngrijiri speciale complexe. Furnizarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu trebuie făcută cu personal competent și pregătit în acest scop.

Serviciile de îngrijiri de bază la domiciliu sunt oferite de către îngrijitori calificați. Ei îndeplinesc sarcini care vizează servicii de supraveghere și îngrijire la domiciliu a bolnavilor dependenți: bătrîni, copii și persoane cu dizabilități [24, p.163].

Persoanele care se califică pentru îngrijirea persoanelor vîrstnice la domiciliu se denumesc îngrijitoare de bătrîni la domiciliu, ocupația: Codul COR 513301. Deprinderile și abilitățile, care stau la baza standardului ocupațional al meseriei de îngrijitor la domciliu, sînt redate sub denumirea de Competențe Cheie. Obiective:

reducerea dependenței cît mai mult posibil

cunoașterea particularităților bio-psiho-sociale ale vîrstnicilor (îmbătrînirea fiziologică, patologia vîrstnicilor, consecințele psiho-sociale ale imbătrînirii); – cunoașterea îngrijirilor specifice;

cunoașterea îngrijirilor specifice în faza terminală, atitudinea față de muribund care ține de respectul demnității umane.

Persoana dependentă. În egală măsură, atît pentru vîrstnici, cît și pentru alte categorii de persoane care au o autonomie funcțională redusă, obiectivele formării sunt : – acordarea ajutorului necesar în raport cu nevoile deficitare;

Competențele cheie ale îngrijitorului la domiciliu:

a) servicii de îngrijire personală: – alimentarea persoanei (activ sau pasiv)

– igiena corporală: – toaleta bucală, parțială, totală – pieptănat, bărbierit

– îngrijirea mîinilor și a picioarelor; – ajutor la îmbrăcat / dezbrăcat

– ajutor la satisfacerea necesităților fiziologice (pentru netransportabili – punerea

bazinetului): – igiena eliminărilor

– mobilizare: – schimbarea poziției în pat; – transfer pat-scaun și invers; – culcat;

– însoțire în afara locuinței fără mijloace de transport

– antrenarea în activități de natură să-l păstreze tonusul psihic;

– supravegherea administrării medicației prescrise pe cale orală;

– observarea oricăror modificări în starea generală a persoanei ingrijite și aducerea

lor la cunoștința medicului curant sau serviciilor de urgență, după caz.

b) servicii menajere și gospodărești: – plata unor servicii sau obligații curente

– pregătirea și prepararea hranei; – spălatul vaselor – întreținerea casei, gospodăriei;

– igiena patului; – spălatul și călcatul hainelor; – efectuarea cumpărăturilor

c) alte abilități: Notarea observațiilor despre pacienți în planuri individuale de îngrijiri.

III. Metodologia cercetării. Studierea nevoilor persoanelor de în etate LA domiciliu

III. 1. Scop, ipoteză, obiective ale cercetării

Componentele metodologiei asistenței sociale destinate persoanei în etate sunt:

teoriile de referință (sociologice, psihologice, psihosociologice, asistențiale, manageriale);

metodele, tehnicile și strategiile de cunoaștere și intervenție;

procedeele de evaluare a realității empirice.

Metodologia managementului asistenței sociale destinate persoanei în etate are o dimensiune teoretică, una tehnic-normativă și alta evaluativă, de sinteză între teoretic și empiric, autoreflexivă și autoevaluativă. Aceasta este perspectiva de definire a metodologiei asistenței sociale cu care ne-a familiarizat literatura de specialitate franceză [27, p.103].

În literatura asistențială americană, metodologia este privită mai puțin ca un complex de teorii și principii ce structurează, modalitățile de intervenție, și mai degrabă ca o colecție de metode și tehnici cu relevanță practică. Astfel au fost identificate mai multe tipuri de practici, în funcție de dimensiunea intervenției și de obiectivele propuse:

social casework – acea orientare sau acel tip de practică utilizată de asistentul social în sprijinirea preponderent psihologică a unui vîrstnic,

social group work – metodă ce constă în ajutorarea unui grup de persoane constituit pe criteriul comunitării de interese sau al confruntării cu aceeași problema,

community organisation – practica ajutorării indivizilor, grupurilor și comunitarilor care locuiesc în aceiași arie geografică sau care se confruntă cu aceleași probleme, pentru a ajunge la identificarea scopurilor și intereselor comune, mobilizarea resurselor în vederea realizării proiectelor de dezvoltare comunitară,

administration in social work destinate old people – managementul asistenței sociale destinate persoanelor vîrstnice.

În practica asistențială contemporană s-au delimitat doua arii teoretico-metodologice principale care acoperă întregul cîmp al acțiunilor asistențial: practica de tip pozitivist (reparatorie, recuperatorie, represivă) și practica umanist-existențială. Aceste tipuri de practici descriu tendințele generale ale intervenției asistențiale, raportate la marile paradigme ale cunoașterii socioumane (paradigma pozitivistă și paradigma interpretativ-fenomenologică) [26, p.16].

În literatura franceză există unele încercări de construcție a metodologiei, în sensul adevărat al termenului, încercări centrate pe recuperarea dimensiunilor teoretice și epistemologice ale practicii asistențiale, pe conturarea unei logici generale a investigației, intervenției și evaluării în asistența socială. Concepte – cheie: metoda (mod de cercetare, manieră de cunoaștere sau de transformare a realității), tehnica (ansamblul de prescripții metodologice pentru o acțiune eficientă în planul praxisului sau al reflecțiilor teoretice), procedeul (mod de utilizare a instrumentelor de investigare științifică), instrumentul (mijloc material utilizat de cercetător pentru cunoașterea științifică a fenomenelor sociale: foaia de observație, ghid de interviu), strategia (combinarea unor metode și tehnici de investigare și intervenție socială, ghidate de un set de presupoziții adecvate obiectivelor stabilite) [25, p.56].

Complementaritatea dintre cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată atestă rolul decisiv al cunoașterii teoretice în creșterea calității vieții. Se menține încă un decalaj semnificativ între cercetarea socială și acțiunea asistențială, chiar și în țările cu tradiție în cercetarea asistenței sociale.

Disjuncția între cercetare și acțiune a alimentat o criză epistemică din al cărei impas s-a ieșit prin utilizarea principiilor metodologiei cercetării sociale, care afirmă necesitatea unității între teoretic și empiric, explicație și înțelegere, teoretic și practic, cantitativ și calitativ, constatativ și evaluativ în cunoașterea realității socio – umane [22, p.48].

Demersul cercetare – acțiune, în practica asistențială, este un proces circular, activ și continuu, al cărui punct inițial și final este un context situațional concret. Între etapele sale este posibil un schimb informațional permanent, ceea ce permite o ajustare și o îmbunătățire a derulării activității în aceste secvențe, care se desfășoară aproape simultan.

Aceasta răspunde unui dublu obiectiv: realizarea schimbării sociale, pe de o parte, și îmbogățirea cunoștințelor științifice cu referire la realitatea socio-umană, pe de altă parte. Distanța între cercetarea socială și valorificarea rezultatelor acesteia în practică se reduce la minim, înregistrîndu-se un feedback relativ rapid. Rezultatele obținute prin cercetare acțiune sunt integrate mai întîi in practică și apoi în teorie, traseul fiind invers celui urmat în cercetarea socială clasică.
Alegerea metodelor și a tehnicilor se înscrie într-o strategie a anchetei. Nu vom putea alege o metodă (inductivă, deductivă) și opta pentru tehnici în funcție de vreo ideologie sau anumite valori. Pentru a nu ajunge la generalizări eronate, pentru a acumula cunoștințe generalizabile, metodologia anchetei poate folosi ,,variabile, indicatori, indici,, fără a reduce resursa umană (oamenii, grupurile) la acestea[33, p.163]. Metodologia anchetei este demersul regrupat de producere a cunoașterii-în-vederea-acțiunii, tehnicile fiind procedeele operatorii ce vor permite aplicarea metodei anchetei la obiectul de studiu ales. Tehnica observației. ASC (analiza sistemică a cercetării) caută să cerceteze profunzimile vieții socioumane cotidiene pentru a descoperi acolo problemele sociale ale persoanelor vîrstnice, cauze ale acestor probleme, factori și actori care ar putea contribui la rezolvarea lor. Între tehnicile pe care le utilizează, observația ocupă un loc aparte, adică să le observăm ca și cum ar fi lucruri, obiecte, să evităm interpunerea subiectivității noastre între ele și ideile despre ele. Observațiile noastre hrănesc analiza sistemică teoretică, iar teoriile orientează și încadrează observațiile. Atunci cînd face observații, cercetătorul adopta un comportament activ, nu pasiv. Un aspect al realității socio umane, un eveniment, un fapt devine social și prin intervenția cercetătorului. Distingem următoarele tipuri de observație: observația nestructurată și observația structurată [27, p.43].

Convorbirea comprehensivă. Nu există rețete pentru utilizarea cu bune rezultate a tehnicii convorbirii. Sunt însă importante cîteva clarificări inițiale: cine este vîrstnicul din fața noastră? ce așteptăm de la el? de asemenea nu trebuie să uitam că relația cu interlocutorul nu este una de autoritate, de putere, ci de (re)cunoaștere reciprocă, de modestie reciprocă, fără a uita scopul întrevederii: culegerea de date utile, semnificative pentru cercetarea-intervenția sa. Convorbirea poate începe cu o întrebare deschisă care să suscite spontaneitatea, întrebări privind variabile independente (vîrsta, statutul matrimonial) sunt lăsate pentru faza de încheiere a convorbirii. Reformulările, redundanța sunt eficiente pentru emergența mesajului esențial al convorbirii. Utilizînd convorbirea ca tehnică de cercetare avem avantajul că putem obține informații importante. Suplețea acestei tehnici este un avantaj pentru realizarea unui studiu de profunzime. ,,Dezavantajele” ar fi ca apropierea celor doi poate distorsiona informațiile din cauza emoțiilor [37, p.78].

Studiul de caz. Studiind un caz, putem deprinde cunoștințe, abilități de intervenție, ne putem îmbogăți cunoștințele teoretice sau ne putem verifica ,,aplicabilitatea,, unei teorii. Se identifică o problematică de viață cotidiană a unui vîrstnic, cu ajutorul celor implicați în ea. Vom descrie condițiile, resursele, valorile, normele, factorii, actoriei, înarmîndu-ne cu o orientare sau o ipoteză cu care ,,traversăm,, situația și căutam să-i surprindem complexitatea. Însă înainte de toate ne completăm informațiile din studierea cazului cu documente oficiale, cu observații directe, convorbiri [35, p.83].

Putem utiliza tehnica pattern-matching: se compară fenomenul studiat într-un caz cu fenomenul prezis. ,,Textul,, rezultat din studierea cazului este supus atenției unora dintre subiecții implicați în caz. Astfel, adăugam elemente omise, considerate semnificative, corijăm.

,,Forma rezumativa" a studiului de caz se poate prezenta astfel:

prezentarea problemelor identificate de cercetător;

prezentarea problemelor identificate de către persoanele implicate;

istoria problemelor – contextul;

puncte tari, puncte slabe;

mod de funcționare formală/informală;

evaluarea problemei de studiat și definirea ei;

cercetare – intervenție;

evaluarea, impactul, diseminarea rezultatelor.

Studiul spațiului social destinat persoaneiîn etate. Cercetătorul nu se interesează de mediul natural în general, ci de mediul locuit de către vîrstnici. Spațiul comunitar, spațiul social, este produs nu doar dat. De aceea există diferențe între spațiile etnosocioculturale ale oamenilor, ale grupurilor diferite. Poate exista o spațializare ,, europeană’’, dar cu numeroase modalități de particular.

Mediul în care locuiesc oamenii unei comunități este un ansamblu de lucruri și de oameni, rezultat al așteptărilor, dorințelor, aspirațiilor lor, al instituțiilor după cum acestea au fost și sunt raționale, inteligente, ordonate, punctual, după cum respectă sau nu anumite valori, norme, reguli. Spațializarea nu este o proiecție strictă a organizării sociale, dar nu putem nega că o exprimă totuși. Realitatea socială este cea observată în orașe, sate etc.

Pentru a pricepe, explica și interveni eficient în mediul social al unui vîrstnic, trebuie să observăm, să studiem habitatul său, ordonarea obiectelor din comunitatea din care face parte, posibilitățile deplasării, posibilitățile informării, recreării etc.

Dacă analizăm contextul global, și ideologia și comportamentele ,,vizibile,, ale instituțiilor și locuitorilor, vom pricepe mai ușor de ce și cum apar problemele sociale ale persoanelor vîrstnice. Scopul cercetării – constă în studierea nevoilor persoanelor în etate în servicii de îngrijiri la domiciliu.

Obiectivele investigației:

Analiza literaturii de specialitate referitoare la specificul persoanelor în etate;

Analiza politicilor sociale, cadrului legal, privind asistența medico-socială a persoanelor în etate, sistemului de servicii de îngrijiri, destinate lor;

Determinarea categoriilor de vîrstnici, care incită îngrijiri la domiciliu;

Identificarea nevoilor în servicii de îngrijiri la domiciliu a persoanelor în etate; cauzelor care condiționează necesități în servicii de îngrijiri;

Studiera rolului autorităților locale în dezvoltarea serviciilor sociale de îngrijiri la domiciliu pentru persoane în etate;

Analiza serviciilor sociale de îngrijiri la domiciliu prestate persoanelor în etate;

Studierea empirică a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de îngrijiri la domiciliu

Analiza și interpretarea datelor obținute;

Elaborarea concluziilor și recomandărilor;

Ipotezele cercetării: Persoanele în etate se caracterizează prin probleme și nevoi specifice, necesitînd îngrijiri asistențiale complexe la domiciliu.

Ipoteza 1. Problematica persoanelor în eate devine demnă de luat în seamă dacă avem în vedere faptul că statisticile demografice ale ultimilor ani indică în Republica Moldova o creștere a numărului de vîrstnici ce solicită îngrijiri la domiciliu și preconizează menținerea acestui proces cu consecințe multiple la nivelul societății.

Ipoteza 2. Prestigiul social al persoanelor în etate a devenit discriminatoriu, iar atitudinea față de ei exteriorizează mai degrabă compasiune decît considerație, ceea ce atrage inevitabil ruptura societății de tradiția care o întemeiază.

Ipoteza 3. Lipsa serviciilor de suport social și modalităților de oferire a îngrijirilor la domiciliu destinate persoanelor în etate a lăsat această categorie fără sprijin autentic, astfel încît pentru ei ultima soluție de a exista constă în izolarea socială.

Metode‚ procedee și tehnici de cercetare: În realizarea actualei cercetări sociale complexe au fost aplicate următoarele metode de studiu: cercetarea integrală și selectivă, anchetarea, preluarea datelor din documentele medicale, chestionar de evaluare a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de îngrijiri la domiciliu; precum și analiza de corelație și cea multifactorială; metoda empirică, istorico-descriptivă, analitică, economică, juridică. Analiza documentelor, interviuri individuale și de grup, studii de caz.

II.2. Analiza și interpretarea datelor obținute, în baza aplicării chestionarului de evaluare a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de îngrijiri la domiciliu.

În baza rezultatelor obținute, din aplicarea chestionarului, am selectat 5 persoane de vîrsta a treia, care aveau necesități în îngrijiri la domiciliu și lucrînd cu ei, am elaborate studiile de caz.

Vizitele la domiciliu, s-au efectuat la beneficiarii selectați în funcție de nevoile de îngrijiri stabilite. Fiecare vizită a fost monitorizată de coordonatorul de caz, toate cazurile fiind discutate săptămînal în cadrul DAS.În cadrul vizetelor la domiciliu și a întîlnirilor cu toți membrii comisiei multidisciplinare, asistentul social a comentat și a sugerat sugestii legate de completarea și conținutul planurilor de îngrijiri individuale iar, fiecare membru al comisiei multidisciplinare au prezentat, fiecare pe rînd, problemele, dilemele și situațiile întîlnite la domiciliul pacienților asistați. Împreună, s-au identificat și discutat soluțiile posibile de rezolvare în viitor

1. „Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră după pensionare?” majoritatea persoanelor de vîrsta a treia au ales toate variantele de răspuns, menționînd unanim modificări negative ale calității vieții.

Figura 5. Evoluția socială a pensionarului.

La întrebarea a doua, majoritatea bătrînilor au răspuns că au copii și că locuiesc cu ei împreună. Însă nu sunt mulțumiți de situația dată.

Figura 6. Situația socială a persoanelor de vîrsta a treia.

La întrebarea a treia: „Cine vă ajută cel mai mult”, cei mai mulți respondenți au răspuns că nu-i ajută nimeni – 33% și numai 19% au răspuns că-i ajută copiii, medicul de sector 17% și asistentul social – 13%

Figura 7. Suportul social în raza persoanelor apropiate

Din aceste răspunsuri, concluzionăm, că persoanele de vîrsta a treia sunt marginalizați, în mare parte a lor de proprii lor copii.

Figura 8. Dificultăți întîmpinate în relația cu cei apropați

La întrebarea 6. Care din serviciile enumerate mai jos sunt necesare Dvs. la domiciliu? Respondenții au dat următoarele răspunsuri:

a) igiena corporală – 40%

b) toaleta cavității bucale – 18%

c) tratamentul injectabil – 42%

Figura 9. Nevoile și strictul necesar al persoanelor în etate

Toate variantele de răspuns, inserate în întrebarea a 7-tea au fost alese ca prioritare pentru persoanele dependente, votînd cu 100% la fiecare din ele: 7. Fiind imobilizat la pat, numiți, dacă aveți nevoie de următoarele servicii pentru Dvs: Prin urmare, răspunsurile obținute, argumentează necesitatea asistentului, lucrătorului social și medical în oferirea acestor servicii, care pentru persoanele de peste 70 de ani sunt foarte necesare.

8. În mobilizarea pacientului îngrijit la domiciliu cu tulburări de echilibru trebuie avut în vedere următoarele:

e) pacientul să fie bine hrănit – 100%

f) asigurarea siguranței în deplasare – 100%

g) fața și culoarea pielii – 83%

h) ridicarea imediată din poziție de culcat în picioare 32%.

Figura 10. Probleme și nevoi ale persoanelor de vîrsta a treia.

Numiți serviciile de care ați beneficiat (beneficiați) din partea Direcției de Asistență Socială: Nevoi igienice de îngrijiri – 11%; Tranzacții, cumpărături – 7%

Figura 11: Doleanța privind internarea întrun azil de bătrîni, cu scopul de a benficia de serviciile sociale, dintre care : Nu – 35%; Cred că „Da” – 9%; Categoric Nu – 56%

Numiți serviciile de îngrijiri la domiciliu, de care aveți nevoie cel mai mult, la momentul actual: Reparație – 3%; Curățenie, spălat, gospodărire – 5%; Internare în spital și întreținerea cheltuielilor medicale – 15%; Nevoi de alimentație – 19%. La întrebarea a 7-ea din chestionar, marea majoritate de respondenți s-au pronunțat, că deși au pensii foarte modeste, solicită să rămînă în condiții casnice obișnuite (91%), față de 9%, care sunt foarte săraci, singuratici și nu au pe nimeni, care ar accepta internarea într-un azil de bătrîni.

La sfîrșitul perioadei de acordare a serviciilor de îngrijiri la domiciliu, fiecare îngrijitor și-a prezentat planurile de îngrijire pe care le-a pus în aplicare, fiind realizată o evaluare a fiecărui caz în parte de către coordonatorul de caz.

III.3. Studii de caz

STUDIU DE CAZ 1

Mărioara Z., în vîrstă de 69 de ani.

Învalid de gradul I. Suferă de diabet zaharat.

A rămas fără părinți cînd avea 6 ani. A crescut-o o mătușă de-a mamei, care creștea și îngrijea 13 copii. La vîrsta de 9 ani, mătușa a îndemnat-o poruncindu-i: Fata mamii du-te și caută și tu de lucru pe unde găsești!” Mărioara a povestit mai departe: „M-am dus și eu ba pe colo, ba pe colo. Veneam seara și puneam capul jos. Cînd m-am facut și eu de 14-15 ani am plecat în oras să-mi caut de lucru. M-am dus eu acolo, am găsit niște femei necăjite, care lucrau la construcție. Ele m-au luat cu ele și am muncit, ba la dus o cărămidă colo, ba la dus o găleată de material.

Cînd m-am facut mai marișoară m-am căsătorit și au apărut alte probleme. Bărbatul mi s-a dovedit a fi alcoolic. Cît nu l-am ferit pe fecior de această patimă, el totuna s-a dus pe urmele lui taică-său. Am ajuns într-o vreme nu numai să mă bată și să ceară bani de băut, dar și din casă să mă alunge. De scîrbă am ajuns pe drumuri. Nu dormeam noaptea și mă vedeam moartă printre cei vii.

Domnul însă i-a strîns mai întîi pe ei, iar pe mine m-a lăsat să mă chinui mai departe. Mi-am irosit viața înzadar”…

Observații: Mărioara n-are prietene, duce o viață singuratică. Primește o pensie neînsemnată de 450 de lei. Locuiește într-o odaie la etajul doi. Deși este dornică de comunicare, este închisă în sine și depresivă. Necesită și servicii de consiliere psihologică.

Beneficiază de servicii prestate la domiciliu.

Un alt aspect amintit des de cei bătrîni este starea de sănătate, agravată de situația lipsei unei familii de sprijin spiritual și material. Avest fapt, constituie unul din factorii importanți în excluderea extremă a bătrînului de la locuința muncită de o viață…Vîrsta înaintată și problemele acute de sănătate (ex.: paralizii de diferite forme) generează imposibilitatea de a munci pentru o sporire a veniturilor sau pentru a acoperi eventuale costuri ale chiriilor. Alteori, problemele de sănătate pot fi cauza abandonării lor de către partenerii de viață și odată cu asta cauza pierderii locuinței.

STUDIU DE CAZ 2

Feodora C, are 65 de ani. Locuiește ontr-o odae care îi aparține prin moștenire de la părinți. În urma accidentului rutier a rămas fără de un picior.

În rezultatul destrămării familiei a suferit insult, din care motiv a fost paralizată. În prezent, zace la pat. Primește o pensie mizeră de 550 de lei. Copii nu are. Din spusele Feodorei „dacă ești bolnav și ai familie, ai alt rost. […]

Mă consider săracă pentru faptul că am 65 de ani. Trebuie acum să-mi facă acte pentru a mă interna într-un azil pentru bătrîni. Azilul pentru mine, înseamnă mica pușcărie, unde mă voi stinge din viață. Însă altă soluție nu am… Pe mine nu are cine să mă întrețină. […] am suferit și sufăr din urma accidentului. Pe urmă nu mai puteam să mai lucrez. Și nu mai aduceam bani acasă. Am rămas să trăiesc din pensie și să mă întrețină soțul…

El însă s-a însurat a doua oară. Și a luat din casă tot ce am avut și ce-am avut de la părinți și ce-am agonisit împreună. Și în timpul de față trăiește tot cu ea. Zice că o iubește, că este asigurată și nu o sărăntoacă ca mine. Are casă la sol, este bucătăreasă și că îi aduce bucate gustoase acasă de la lucru. De m-ar lăsa în pace, să nu mai vină și să-mi facă inimă rea. Mă convinge, că după moartea mea, casa tot lui o să-i rămînă…Mă doare sufletul, de viața aceasta și nu înțeleg rostul ei.

Cum se face, ca după o viață de muncă, dedicată statului, să ajungi la o așa ananghie, să nu ai din ce trăi? Să aștepți să vină sfîrșitul!”

Feodora beneficiază de consiliere psihologică și servicii asistențiale. Urmează să fie instituționalizată într-o instituție rezidențială de azil pentru bătrîni. Așa dar, nu simpla stare precară a sănătății este factor de risc pentru a ajunge în situația de a nu avea o locuință, ci mai ales dacă este corelată cu izolarea socială, cu lipsa unei familii.

Printre cauzele sărăciei și în particular ale absenței locuinței în jurul incapacității statului de a găsi soluții viabile la problemele ce decurg din: salarii mici în raport cu prețul utilităților și al chiriilor pentru o locuință, riscul șomajului și al disponibilizărilor, se atestă și vîrsta care înclină nemilos spre bătrînețe, aducînd cu sine dependența.

STUDIU DE CAZ 3.

Mirela O., are vărsta de 64 de ani.

Casă proprie nu are. A trăit cu familia împreună cu un frate în casa de la sol, care a fost lăsată fratelui în moștenire de către părinți.

După moartea fratelui, familia acestuia a dat-o în judecată să elibereze locuința. A suferit două atacuri de cord, din care motiv a fost nevoită să-și întrerupă activitatea. După doi ani ce a zăcut mai mult la pat și rămînînd fără de lucru nu s-a mai putut angaja. Soțul a plecat la munci în Spania și nu s-a mai întors. Unica fiică e plecată și ea în Italia. Acolo și-a făcut familie și aproape că nu întreține legături cu maică-să.

Din spusele Mirela: ”…Duc dorul de un salariu stabil și o muncă, fie și cea mai neprestigioasă, eu aș îndeplini-o cu mare străduință. ”Mă adresez organizațiilor care dau anunțuri de angajare, dar cînd vin, personalul de conducere îmi promite că mă vor anunța dacă vor avea nevoie de mine.

Poate din motivul că le spun, că mi-aș dori să-mi ofere și un spațiu în care să pot locui, aceștia mă refuză. Nu-mi doresc o odaie cu comodități, ci una în care să încapă doar un pat și o masă. Nici o ofertă de angajare n-am mai avut-o.

Pentru a mă întreține, sînt nevoită să cerșesc. Însă și aici trebuie să fiu foarte atentă. Sectoarele de cerșit sînt demult împărțite între așa numiții “pești”, care îi impun pe bătrînii lor să cerșească, luîndu-i banii ce i-au cerșit. Așa că, dacă dau de mine, mă bat fără cruțare”.

Mirela O., primește o pensie mizeră de 350 de lei. Pentru a face față nevoilor de existență, adeseori cerșește… În plus, piața muncii în sectorul privat în care se practică foarte mult munca „la negru” creează o nesiguranță financiară foarte mare, ceea ce perpetuează starea de excludere de la o locuință. Beneficiază de îngrijiri la domiciliu, asistență de sprijin psihologic și servicii medicale, care urmează să diminueze consecințele atacului de cord.

Mirela O., este încă în putere. Lucrătorii sociali îi caută de lucru.

Asistentul social îi apără drepturile, prezntînd-o în instanțele de judecată.

STUDIU DE CAZ 4.

Toader N., 70 ani, invalid de gradul I. Suferă și de diabet zaharat și depresie.

“…M-am însurat prea devreme, înainte de armată. La la 19 ani, soția a născut un fecior. Cînd m-am întors din armată am făcut nuntă. Am făcut studii profesionale și am lucrat electrician în construcție. Salariul îmi era bun, aveam posibilitatea să mai fac ceva “calîmuri” suplimentare. Eram hapsîn de muncă și ceream și de la soția mea să-mi țină păsul… Desigur, mi-au ajutat mult și părinții mei, care aveau un serviciu bun și reușiseră să agonisească multă avere. Eram unicul fecior la părinți. După moartea lor am devenit stăpîn pe toate bunurile lor.

Îmi iubeam mult familia, făceam totul ca toți din casă să fie îndestulați și fericiți. Așa credeam eu, însă ea se simțea nesatisfăcută de viață. Îmi reproșa că vin tîrziu, că o las fără atenție, că copiii sînt numai pe seama ei. Că îi este greu să îngrijească de casă și să poarte toată gospodărirea. Relațiile cu soția s-au înrăutățit și mai mult după ce în familie s-au mai născut alți doi băieți.

Creșteau zburdalnici și neastîmpărați. Eu mă bucuram de ei și le spuneam că sînt băieții tatii… Mă simțeam fericit și împlinit de viața, deși îmi părea rău de soția mea, care pe zi ce trecea se înstrăina tot mai mult de mine și de copii.

Cineva a atras-o în religia babtistă. A început să umble pe la adunări și nu mai vroia să mai facă nimic. Se uita la noi, ca la niște rătăciți de D-zeu. A încercat să ducă lucrurile din casă, dar nu i-am permis aceasta. Cînd cei doi fii mai mici, împluniseră cîte 16 și 18 ani au făcut accident cu motocicleta și au murit de parcă n-au mai fost. Mă învunovățeam și mă căunam “mai bune mă strîngea pe mine D-nul, dar n-a fost așa să fie..” Soția ca să mă luniștească, mi-a recunoscut că feciorii i-a născut de la alt bărbat…

Scîrba fiilor era mai mare decît fidelitatea soției. M-am făcut că n-am auzit nimic. Îmi rămăsese un sungur fiu – cel mai mare. Acesta era din sîngele meu. El a învățat, s-a însurat și a plecat în Irlanda. Am rămas numai cu soția, care m-a părăsit și ea, urmînd îndemnurile babtiștilor.

Pomenundu-mă sungur, gol și pustiit, ars pe dinăuntru, din neatenție la lucru, m-am împedicat în niște fire electrice, rămînînd din șold fără de un picior. Am primit învaliditate și după 35 de ani lucrați m-am ales cu o pensie de 500 de lei. Acum nu mai trebuiesc la nimeni. Mă simt trădat și inutil…”.

Toader N beneficiază de îngrijiri la domiciliu, asistență psihologică și medicală. Urmează să fie integrat în familia fiului său, cu care asistenții sociali duc tratative de asumare a responsabilității.

STUDIU DE CAZ 5.

Nicolae V. 82 ani, cancer pulmonar, tendință spre suicid.

Soția i-a decedat de cancer cu 15 ani în urmă. Are două fiice, ambele au plecat cu familiile lor în Canada. Cu Nicolae, aproape că nu întrețin relații. Îl sună odată la 3 ani.

Nicolae locuiește în casă la sol. Este îngrijit de o vecină, care caută să-l convingă să scrie casa după numele ei, în schimbul serviciilor de îngrijire oferite. Din convorbirile cu alți vecini, am constatat că această femeie are deja în prorietate cîteva case, obținute de la bătrîni după moartea lor.

Nicolae a lucrat profesor de fizică într-o școală din oraș, timp de 40 de ani. În toți acești ani s-a simțit sănătos. Soția îi era fidelă și îl iubea nespus de mult. Ca să îngrijească de familie și de el a renunțat la cariera profesională și a acceptat să rămînă acasă, renunțînd la serviciu.

Curățenia, hrana la timp, afectivitatea călduroasă nu i-a lipsit lui Nicolae, niciodată. După moartea soției, totul s-a schimbat. Trebuia singur să-și poarte de grijă. S-au început diferite nemulțumiri și neînțelegeri cu fiicele, nevrozități la lucru, insatisfacție.

A vrut să se însoare, dar nici una dintre femei nu era ca fosta lui soție. Toate îi cereau să le scrie casa după ele, toate vroiau măritate legal. Nicolae își dădea seama că aceste femei au interesele lor și că el nu poate avea încredere în ele.

A întreținut relații sexuale dezorganizate, stîrnind nemulțumirea și mai mare a celor două fiice ale lui. Femeile l-au lipsit de banii agonisiți cu atîta greu. La un moment dat s-a trezit că nu mai are nimic, decît casa care îi mai rămăseseră. Toată averea a spulberat-o în vînt și a ajuns în pragul sărăciei. La 68 de ani s-a tratat de sifilis. Fiicele s-au măritat și l-au abandonat, plecînd peste hotare cu familiile lor.

,,… Cum și-o face omul, cu mana lui, nimeni nu i-o face…. Asta e lege, lege nescrisa, numai că eu tîrziu am înțeles-o. M-am distrat ca și greierul cela din fabula lui Donici. Banul nu s-a ținut de mine. Ce-am cîștigat – s-a dus pe mîncare, băutură și distracții… Acum, cînd iarna a venit, du-te Nicolae de mai cîntă…“(…).

Nicolae are halucinații. Ades vorbește cu fosta lui soție decedată. Își dorește atît de mult să fie iar împreună. Ca rezultat al îmbătrînirii biologice și a bolii oncologice, sistematic are nevoie de sonde urinare, tratament medicamentos și îngrijire asistențială, igienă corporală, consiliere psihologică.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI:

Persoanele în etatea reprezintă cea mai vulnerabilă categorie, majoritatea cărora se confruntă cu probleme multiple și complexe de dependență socială și de sănătate.

Accesul la servicii de îngrijire este limitat pentru persoanele în etate datorita costurilor ridicate, calitatea vieții lor poate fi greu îmbunătățită. Pentru a interveni în creșterea calității vieții acestor persoane se poate proceda fie la îmbunatățirea accesului la servicii de îngrijire pe termen lung, cu costuri ridicate, fie la organizarea de programe terapeutice de scădere a riscului de cădere, programe profilactice.

Cu cît o persoana vîrstnică este mai dependentă funcțional, are risc de neglijare, se deplasează greu sau nu se poate deplasa și este mai depresivă, cu atît are nevoie mai mare de servicii de îngrijiri la domiciliu.

Vîrsta înaintată, tulburările de mers și de mobilitate care determină căderile și sindromul de imobilizare, riscul de neglijare, incontinența urinară și tulburările cognitive, osteoporoza și patologia asociată vîrstei reprezintă factori de risc în apariția esarelor de decubit și implica servicii de îngrijire la domiciliu sau în instituții, acordate pe termen lung și cu prognostic prost.

Nevoia de servicii de îngrijire pentru efectuarea toaletei generale și locale apare cu precadere la persoanele care au o vîrstă mai înaintată, sunt incontinente, depresive, denutrite, prezintă demență, tulburări de mers și de mobilitate sau sindrom de imobilizare în urma unei căderi, au un grad de dependență funcțională și un număr crescut de boli. Printre factorii de protecție cei mai puternici în determinarea serviciilor de îngrijire se numără independența funcțională.

Sistemul serviciilor sociale pentru persoanele în etate trebuie să fie organizat respectînd principiul de bază – o persoană trebuie să trăiască în familie atît cît este posibil. Pentru aplicarea acestui principiu, serviciile de asistență la domiciliu trebuie să fie dezvoltate astfel ca să fie prestate 24 ore și 7 zile pe săptămînă, în caz de necesitate. Serviciile de asistență la domiciliu de obicei acordă servicii pe parcursul timpului obișnuit de muncă.

După cum ne arată experiența Statelor Membre ale Uniunii Europene, pentru asigurarea condițiilor pentru persoanele în etate să trăiască în casele lor cît mai mult timp, serviciile de asistență la domiciliu trebuie să acorde asistența în complex – asistența la domiciliu, îngrijirea medicală la domiciliu, livrarea mîncării fierbinte la domiciliu, serviciile medicale. Trebuie să existe un oficiu de coordonare a serviciilor.

Identificarea nevoilor persoanelor de vîrsta a treia, în servicii de îngrijiri la domiciliu și acordarea serviciilor necesare de către asistentul social și comisia multidisciplinară, contribuie la îmbunătățirea stării de sănătate a bătrînilor.

Serviciile sociale de îngrijiri la domiciliu, pentru vîrstnici sînt insuficient de dezvoltate comparativ cu nevoia existentă.

Satisfacerea eficientă a nevoilor în îngrijiri la domiciliu, depinde în mare măsură de cunoașterea acestor nevoi și de acordarea complexă a serviciiilor asistențiale la domiciliu, ceea ce a și confirmat ipoteza lansată, în lucrarea dată: Persoanele de vîrsta a treia se caracterizează prin probleme și nevoi specifice, necesitînd îngrijiri asistențiale complexe la domiciliu.

În implimentarea politicii sociale de stat trebuie să fie acordată o atenție deosebită la creșterea concretă a gradului necesității pentru îngrijirea pe termen lung și modalitatea de soluționare a ei, precum și resursele necesare. Cheltuielile pentru îngrijirea pe termen lung și a îngrijirii social-medicale sunt actualmente unele dintre cele mai înalte, în comparație cu prețurile pentru alte servicii sociale, iar clienții, în majoritatea cazurilor, nu pot să-și permită plata pentru aceste servicii. De exemplu, în SUA se prognozează, reieșind din tendințele curente determinate de necesitățile pentru îngrijire socială, că numărul de rezidenți din casele de îngrijire social-medicală va crește de 1,5 ori, în comparație cu anul 1990, se va dubla către anul 2030 și se va tripla către anul 2050.

RECOMANDĂRI:

Persoanele în etate trebuie să fie abordate individual. Fiecare din ele, își petrec bătrînețea în anumite condiții materiale și spirituale, într-o anumită consistență fizică și psihică.

Necesitatea serviciilor de îngrijire staționară este neadecvat de mare (referitor la gradul de independență a persoanei) din cauza insuficienței venitului de existență și a pensiilor mici. Pentru soluționarea acestor probleme, multe persoane în etate, care sunt destul de independente fizic și psihic, caută posibilități de amplasare în instituțiile de îngrijire staționară.

Aceat fapt, necesită cunoașterea și determinarea riscurilor bătrîneții (geriatrice), ceea ce ar permite elaborarea intervențiilor individuale, concretizate prin servicii de îngrijiri la domiciliu, care vizează îmbunătățirea calității vieții și la nivel populațional sub forma politicilor de sănătate care vizează prevenția și o îmbatrînire reușită.

Studierea problemelor și nevoilor persoanelor vîrstnice, permite individualizarea serviciilor de îngrijiri, bazate pe nevoi concrete ale vîrstnicului, păstrîndu-i mediul obișnuit de viață, reducînd riscul instituționalăzării.

Propunerile venite din cercetarea socială cu privire la reorganizarea sistemului de management a asistenței sociale privesc: evaluarea globală a sistemului de asistență socială destinata persoanelor în etate care să fie fundamentată de o diagnoză a nevoilor de asistență socială, eliminarea fragmentării sistemului și a responsabilităților lui, profesionalizarea serviciilor sociale, orientarea spre prevenirea crizelor, accentul serviciilor de asistență socială să fie direcționate spre grupurile de risc, printre care și bătrînii aflați în situații dificile etc.

Bibliografie:

Athanasiu, A. Dreptul securității sociale. București: ACTAMI, 1995. 221 p.

Avornic, Gh. Teoria generală a dreptului. Chișinău: Cartier juridic, 2004. 653 p.

Bacalu, E. Oportunități pentru copiii în situație de risc social în dezvoltarea comunitară, istorii de succes. Chișinău: Contact, 2005. 228 p.

Bistriceanu, G. Sistemul asigurărilor sociale din România. București: Editura Academiei Românești, 1968. 481 p.

Bocancea, C.; Neamțu, G. Elemente de asistență socială. Iași: Polirom, 1999. 292 p.

Bulgaru, M.; Dilion, M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. Chișinău: USM, 2000. 314 p.

Bulgaru, M., Dilion, M. Asistența socială în perioada de tranziție: probleme și modalități de soluționare. Chișinău: CE USM, 2000.134 p.

Bulgaru, M. Metode și tehnici în asistența socială. Chișinău: CE USM, 2002.150 p.

Bulgaru, M. Asistența socială –activitate de mediere în societate. Chișinău: CE USM, 1999. 49 p.

Bulgaru, M. Aspecte teoretice și practice ale asistenței sociale. Chișinău: CE USM, 2003. 400 p.

Buzduceva, D. Aspecte contemporane în asistența socială. Iași: Polirom, 2005. 229 p.

Craioveanu, I. Teoria generală a dreptului. București: Editura Militară, 1997. 362 p.

Chisari, A. Reglementări juridice privind asistența socială a copilului și a familiei cu copii în Republica Moldova, Teza de doctor în drept. Chișinău: Universitas, 2006. 151 p., 192 p.

Dan, M. Politici sociale. Cluj Napoca: Star, 2001. 192 p.

Didencu, V. Democrație și administrație publică. Chișinău, 1998. 186 p.

Dilon, M.; Bulgaru, M. Metode și tehnici în asistența socială. Chișinău: Universitas, 2002. 432 p.

Enăchescu, D.; Marcu, M. Sănătate publică și management sanitar. București: ALL, 1995. 231 p.

Ghimpu, S.; Țiclea, A.; Tufan, C. Dreptul securității sociale. București: ALL BECK, 1998.487 p.

Malcoci, L. Experiența FISM în crearea serviciilor sociale de alternativă bazate pe comunitate. în: Copiii în situații de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chișinău: Universitas, 2004, p.30-37.

Mocanu, V. Descentralizarea serviciilor publice. Chișinău: TISH, 1999. 64 p.

Orlov , M. Dreptul administrativ. Chișinău: Universitas, 2005. 270 p.

Pașa, F.; Pașa, M. Asistența socială în România. Iași: Polirom, 2004. 231 p.

Platon, M. Introducere în știința administrației publice. Chișinău: Pontos, 1999. 377 p.

Platon, M.; Roșca, S.; Roman, A.; Popescu, T. Istoria administrației publice din Moldova. Chișinău: Universitas, 1999. 472 p.

Platon, M. Infrastructura socială în perioada de tranziție. Chișinău: Pontos, 1995. 192 p.

Platon, M. Probleme ale politicii sociale. Chișinău: Pontos, 1995.58 p.

Pop, L. M. Politici sociale, elemente de teorie, analiză și evaluare a politicilor sociale. București: Economica, 2005. 235 p.

Popa, N. Teoria generală a dreptului. București: Actami, 1996. 334 p.

Preda, M. Politica socială românească între sărăcie și colaborare. Iași: Polirom, 2002. 324 p.

Romandaș, N. Dreptul protecției sociale. Chișinău: Universitas, 2001. 303 p.

Șerban,V. Accidentele de muncă și bolile profesionale în legislația României. București: Academiei, 1977. 167 p.

Sîmboteanu, A. Administrația publică Centrală. Chișinău: Universitas,, 1998. 121 p.

Țiclea, A.; Tufan, C. Dreptul securității sociale. București: GLOBAL LEX, 2003. 510 p.

Țîclea, A. Dreptul securității sociale. Arad: University Press, 2001. 296 p.

Verza, F. Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială. Iași: HUMANITAS, 2002. 293 p.

Zamfir, E; Zamfir, C. Politici sociale. România în context european. București: Alternative, 1995. 462 p.

Zapodeanu, M. Terapii familiale și asistență socială a familiei. Iași: Lumen, 2000. 115 p.

Surse Oficiale:

Protecția drepturilor persoanelor în etate în România. Ghid practic. GHID PRACTIC. București, 2008;

Raportul Național al Dezvoltării Umane, România 2000, PNUD, 2010;

Raportul privind implementarea planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2008-2010. Chișinău, 2011;

Regulamentul de organizare și funcționare a direcției de asistență socială. Consiliul local al municipiului Chișinău. Anexa nr.3 .L. nr.22/29.01.2009;

Rețele comunitare de voluntariat în favoarea persoanelor vîrstnice. Centrul de Resurse și Informare pentru Profesiuni Sociale București, 2006

Standarde de Calitate în domeniul protecției persoanelor vîrstnice cu handicap Manual de facilitare comunitară, World Learning Democracy Network Program Government of Romania, Project Management Manual, Department for European Integration, București, 1997

Strategia națională privind îmbătrînirea. Proiect elaborat de de către societatea civilă din Republica Moldova, Chișinău, 2007;

Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova. (2008-2010) Proiect. Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului al Republicii Moldova. Chiținău, 2008;

Surse elecronice:

http://www./database.ngo.ro/

http://www.dgaspcconstanta.ro/structura.htm

http://www.iniciativasocial.net

http://www.insse.ro/cms/rw/core/search/search.ro.do

http://www.provobis.ro

ANEXE

Anexa 1.

Chestionarului de evaluare a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de servicii sociale comunitare.

1. „Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră după pensionare?”

3. degradarea stării de sănătate; 2. sărăcirea; 3. Lipsa de comunicare

4. izolarea socială; 5. diminuarea capacității de muncă.

2. Aveți copii? Da… Nu Dacă, Da, locuiți împreună? Da Nu

3. Cine vă ajută cel mai mult?: Copiii Rudele Prietenii Vecinii

Asistentul social Alte persoane Nimeni

4. Ce greutăți întîmpinați în relațiile cu membrii familiei?:

Dependență materială dependență fizică probleme de comunicare

Umilință ignoranță, izolare alungare din locuință

5. Numiți autoritățile la care v-ați adresat să vă soluționeze cu anumite probleme:

a. De sănătate Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_______

b. Foi pentru odihnă Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?________

c. Reparația locuinței Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_________

d. Transport gratis Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_____

e. Medicamente gratuite Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?___

f. Obținerea unor alocații suplimentare Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?____

g. Protezare Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?____

h. Alimentație Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?______

i. Alte nevoi, numiți-le …………Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?______

6. Care din serviciile enumerate mai jos sunt necesare Dvs. la domiciliu?

a) igiena corporal b) toaleta cavității bucale c) tratamentul injectabil

7. Fiind imobilizat la pat, numiți, dacă aveți nevoie de următoarele servicii pentru Dvs:

a) alimentația g) toaleta organelor genitale ……..

b) igiena patului h) toaleta abdomenului ………

c) activități menajere a) igiena mîinilor

d) monitorizarea funcțiilor vitale b) strîngerea resturilor alimentare

d) toaleta urechilor …….. c) pregătirea persoanei pentru alimentație

e) toaleta membrelor inferioare …….. d) pregătirea hranei

f) toaleta feței ……..

8. În mobilizarea pacientului îngrijit la domiciliu cu tulburări de echilibru trebuie avut în vedere următoarele:

e) pacientul să fie bine hrănit

f) asigurarea siguranței în deplasare

g) fața și culoarea pielii

h) ridicarea imediată din poziție de culcat în picioare

9. Numiți serviciile de care ați beneficiat (beneficiați) din partea Direcției de Asistență Socială………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

10. Numiți serviciile de îngrijiri la domiciliu, de care aveți nevoie cel mai mult, la momentul actual

………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………….……

11. Ați dori să fiți internat într-un azil de bătrîni, pentru a beneficia de serviciile de care aveți nevoie? Da…………… Nu…………….

Argumentați răspunsul, de ce „Da”…………………………………………………

……………………………………………………………………………………….

Argumentați răspunsul, de ce „Nu” ………………………….……………………

……………………………………………………………………………………….

Anexa 2.

FIȘA DE EVALUARE SOCIO – MEDICALĂ

Nr. fișei …………………………………… Data luării în evidență …………………………………

Data evaluării ………………………………… Data ieșirii din evidență …………………………

I. Persoana evaluată. Numele………………………………. Prenumele…………………………

Data și locul nașterii ……………………………………………………………….Vîrsta ……………

ADRESA: Str. ………………………………………….. Nr. …. Bl. …. Sc. …. Et. ….. Ap. ……

Localitatea ……………………… sector ………. Raionul…………………. Cod poștal ………..

Telefon ………………………. Fax ………………………. E-mail …………………………………….

Profesia …………………………………………………… Ocupația …………………………………….

STUDII: Fără [ ] Primare [ ] Gimnaziale [ ] Liceale [ ] Universitare [ ]

Buletin de Identitate …………… Seria …………………….. Nr. …………………………………..

Cod Numeric Personal |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|

S A A L L Z Z N N N N N C

Cupon pensie (Dosar pensie) Nr. …………………………………………………………………….

Dosar (Cupon) Persoană cu handicap, Nr. ………………………………………………………..

Carnet asigurări de sănătate Nr………………………………….seria………………………………

SEX: F [ ] M [ ] RELIGIE ……………………………………………………………………

STAREA CIVILĂ: [ ] Necăsătorit/ă [ ] Căsătorit/ă Data ……………………..

[ ] Văduvă Data …….. [ ] Divorțat/ă Data ……. [ ] Despărțit în fapt Data …………

COPII: [ ] DA [ ] NU Dacă DA, înscrieți numele, prenumele, adresa, telefonul

Se completează cu inițiala tatălui……………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………….

II. REPREZENTANTUL LEGAL:

NUMELE……………………………………………PRENUMELE ……………………………..

Calitatea: [ ] Soț / Soție [ ] Fiu / Fiică [ ] Rudă [ ] Alte persoane

Locul și data nașterii ………………………………………………….Vîrstă ………………………..

Adresa ………………………………… Tel. acasă …………………Tel. serviciu ………………….

III. PERSOANA DE CONTACT ÎN CAZ DE URGENȚĂ

NUMELE …………………………………………… PRENUMELE ………………………………..

Adresa …………………………………………………………………………………………………………

Telefon acasă ……………….. Serviciu ………………….. Fax ………… …….. E-mail ……….

IV. EVALUAREA SOCIALĂ

A. Locuință [ ] Casă [ ] Apartament bloc [ ] Alte situații …………………………..

Situată: [ ] Parter [ ] Etaj [ ] Lift

Se compune din: Nr. Camere […..] [ ] Bucătărie [ ] Baie [ ] duș [ ] WC

[ ] Situat în interior ………………………..[ ] Situat în exterior……………………

ÎNCĂLZIRE: [ ] Fără [ ] Centrală Cu lemne/cărbuni [ ] Gaze [ ]

Cu combustibil lichid [ ] Alte situații………………………………………………

APĂ CURENTĂ: [ ] Da [ ] Rece [ ] Caldă [ ] Alte situații………………….

CONDIȚII DE LOCUIT: Luminozitate: [ ] adecvată [ ] neadecvată [ ]

Umiditate: [ ] adecvată [ ] igrasie Igienă: [ ] adecvată [ ] neadecvată

LOCUINȚA ESTE PREVĂZUTĂ CU: [ ] Aragaz, mașină de gătit [ ] Frigider [ ] Mașină de spălat [ ] Radio/televizor [ ] Aspirator [ ] Alte situații…………….

CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL:

………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………….

B. Rețea de familie

TRĂIEȘTE (locuiește): [ ] Singură Data …………. [ ] Cu soț /soție Data ……………

[ ] Cu copii Data …….. [ ] Cu alte rude Data ……… [ ] Cu alte persoane Data …………

Lista cuprinzînd persoanele cu care locuiește (numele, prenumele, calitatea, vîrsta):

………………………………………………………………………… este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

Una dintre persoanele cu care locuiește este:

[ ] Bolnavă [ ] Invalid Cu deficiențe mintale [ ] Dependență de alcool [ ]

Este ajutat de familie: DA [ ] NU [ ] Cu bani [ ] Mîncare [ ] Activități de menaj [ ]

Relațiile cu familia sunt: [ ] Bune [ ] cu probleme [ ] fără relații

Există risc de neglijare: [ ] Da [ ] Nu Abuz: [ ] Da [ ] Nu [ ]

Dacă DA, specificați: …………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

C. Rețea de prieteni, vecini

Are relații cu prietenii, vecinii [ ] Da Nu [ ] Vizite [ ] Relații de întrajutorare[ ]

Relațiile sunt: [ ] permanente [ ] rare Alte situații ………………………………..

Frecventeză: [ ] Un grup social [ ] Biserica [ ] Altele ……………………..

SPECIFICAȚI:………………………………………………………………………………………………

…… ………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

Este ajutat de prieteni, vecini pentru:

[ ] Cumpărături [ ] Activități de menaj [ ] Deplasare în exterior

Participă la: [ ] Activități ale comunității [ ] Activități recreative

Comunitatea îi oferă un anumit suport: [ ] Da [ ] Nu

Dacă DA, specificați: ……………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

V. EVALUAREA SITUAȚIEI ECONOMICE

Venit lunar propriu reprezentat de: [ ] Pensie de asigurări sociale de stat ……………..

[ ] Pensie pentru agricultori ………… [ ] Pensie I.O.V.R. ……………………………………

[ ] Pensie pentru persoană cu handicap …….. Alte venituri: ………Venitul global ……

Bunuri mobile și imobile aflate în posesie ……………………………………………………..

VI. EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

A. Diagnostic prezent

1………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

3…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

4…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

5…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

B. Starea de sănătate prezentă

– Antecedente familiale relevante…………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Antecedente personale………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Tegumente și mucoase (prezența ulcerului de decubit, plăgi etc.)…………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat locomotor (se evaluează și mobilitatea și tulburările de mers)…………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat respirator (frecvență respiratorie, tuse, expectorație, dispnee etc.)…………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat cardiovascular (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburări de ritm, edeme, tulburări circulatorii periferice etc.) …………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat digestiv (dentiție, grețuri, dureri, meteorism, tulburări de tranzit intestinal – prezența incontinenței anale; se evaluează și starea de nutriție) ………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat urogenital (dureri, tulburări de micțiune – prezența incontinenței urinare etc., problem genitale) ……………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

– Organe de simț (auz, văz, gust, miros, simț tactil) ……………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Examen neuropsihic (precizări privind reflexele, tulburări de echilibru, prezența deficitului motor și senzorial, crize jacksoniene etc.) …………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

C. Investigații paraclinice relevante (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei): ………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

D. Recomandări de specialitate privind tratamentul igienico-terapeutic și de recuperare (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei – bilete de externare, rețete și/sau fișa medicală din spital, policlinică, cabinet medicină de familie):………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………..

VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Grila Națională de evaluare a nevoilor persoanelor vîrstnice

Nr crt

Criterii de încadrare în grade de dependență

Nu necesită supraveghere sau ajutor

Necesită supraveghere sau ajutor

Necesită supraveghere permanent și/sau ajutor

Evaluarea autonomiei 0 1 2

A.1. Activități de bază ale vieții de zi cu zi

1.Igiena corporală (toaleta generală, intimă, specială) autonom Ajutor: parțial Total

2. Îmbrăcat/dezbracat (Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total[ ] Aspect Îngrijit[ ] Aspect Neîngrijit [ ] Încălțat: Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total[ ]

3. Alimentație: Procurarea (cumpărare) alimentelor: Autonom[ ]Ajutor: parțial [ ] Total [ ] Prepararea hranei (Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total [ ]

Autodeservirea mesei, mănîncă: (Autonom [ ] Ajutor: parțial[ ] Total[ ]

4. Igiena eliminărilor Autonom[ ] Incontinență ocazională [ ] Incontinent[ ]

5. Mobilizare (trecerea de la o poziție la alta–ridicat–așezat, așezat culcat, etc.

și mișcarea dintr-un sens în altul) Autonom[ ] Necesită ajutor Grabar [ ]

6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care trăiește, cu

sau fără baston, cadru, scaun rulant, etc.) Autonom[ ] Ajutor parțial [ ] Total [ ]

7. Deplasarea în exterior (deplasarea în exteriorul locuinței fără mijloace de transport) Autonom[ ] Se deplasează cu ajutor parțial [ ] Cu ajutor total [ ]

8. Comunicare (utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță, pentru a alerta: telefon, alarmă, sonerie, etc.) Utilizarea normală a mijloacelor de comunicare [ ]

Nu utilizează în mod spontan mijlocele de comunicare [ ]

Incapabil de a utiliza mijloacele de comunicare [ ]

A.II Activități instrumentale

Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilități:

0 – activitate, îndeplinită independent, obișnuit, corect, fără supraveghere, ajutor [ ]

1 – activitate, făcută cu ajutor parțial și/sau mai puțin corect, cu supraveghere [ ]

2 – activitate, făcută numai cu ajutor, cu supraveghere permanent [ ]

1. Prepararea hranei (capacitatea de a-și prepara singur mîncarea) [ ]

Prevede, prepara și servește mesele în mod normal [ ]

Necesită ajutor parțial pentru prepararea și servirea mesei [ ]

Masa îi este preparată și servită de altă persoană [ ]

2. Activități de menaj (efectuarea de activități menajere: întreținerea casei, spălatul hainelor, spălatul vaselor, etc.): Efectuează singur activitățile menajere [ ]

Efectuează parțial[ ] Nu poate efectua activități menajere, indiferent de activități [ ]

3.Administrarea bugetului (gestionează bunurile proprii, bugetul, știe să folosească banii, să facă operații financiare etc.) Gestionează: Independent[ ] Cu ajutor [ ]

4. Efectuarea cumpărăturilor (Știe și poate face cumpărături necesare singur și fără ajutor [ ] Știe și poate face cumpărături, dar într-un număr limitat, necesitînd însoțitor [ ] Incapabil de a face cumpărături [ ]

5. Respectarea tratamentului medical (modul de conformare recomandărilor medicului) Ia medicamentele în mod current (dozaj și ritm) [ ]

Ia medicamente dacă dozele sunt preparate separate [ ]

Incapabil să ia singur medicamente [ ]

6. Utilizarea mijloacelor de transport: Se deplasează independent, în transportul public[ ] Conduce propria mașină [ ] Utilizează transportul comun, fiind însoțit[ ]

Se deplasează puțin numai însoțit, în taxi sau în mașină[ ] Nu se deplasează [ ]

7. Activități pentru timpul liber (persoana realizează activități culturale, intelectuale, fizice etc. solitare sau în grup): Realizează activități, în mod current [ ]

Rar, fără participare spontană [ ] Nu realizează, nu participă la astfel de activități[ ]

B. Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv

1. Acuitatea vizuală Suficient de bună: citește, scrie, lucrează manual, etc. [ ]

Deosebește fețele, vede sufficient, se orientează și evită obstacolele [ ]

Vede numai umbre și lumini: cecitate [ ]

2. Acuitatea auditivă Aude bine [ ] Aude numai vocea puternică [ ] sau numai cu proteză [ ] Surditate [ ] sau aude sunetele[ ] , înțelege cuvintele [ ]

3. Deficiență de vorbire Fără Disfazie[ ], voce de substituție[ ], Afazie[ ] Altele[ ]

4. Orientare Orientat în timp și în spațiu

Dezorientat în timp[ ] Dezorientat în spațiu[ ] și/sau față de alte persoane[ ]

5. Memorie Fără tulburări de memorie [ ] Prezintă tulburări medii, benign [ ]

Prezintă tulburări severe, maligne [ ]

6. Judecată Intactă [ ] Diminuată [ ] Grav alterată [ ]

7. Coerență Păstrată în totalitate [ ] Păstrată parțial [ ] Incoerență[ ]

8. Comportament Normal [ ] Prezintă tulburări medii (hipoactiv, hiperactiv etc)[ ]

Prezintă tulburări grave [ ]

9. Tulburări afective (Depresie): Fără [ ] Depresie medie [ ] Depresie majoră [ ]

Evaluarea statusului funcțional și psihoafectiv se realizează avîndu-se în vedere condiția obligatorie de integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale vieții de zi cu zi.

VIII. REZULTATELE EVALUARII

A. Nevoile identificate……………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

IX. Servicii sociale și socio-medicale (de îngrijire), apte să răspundă nevoilor identificate …………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………..Numarul vizitelor recomandate…………. Frecventa vizitelor……………………………

X. Dorințele persoanei vîrstnice evaluate………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

XI. Dorințele îngrijitorilor din rețeaua informal (rude, vecini, prieteni)…………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

XII. Oferta locală de servicii poate acoperi următoarele nevoi identificate………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

XIII. CONCLUZII ȘI PLAN DE ÎNGRIJIRE

(Referiri la gradul de dependenta, la locul în care necesita sa fie îngrijit – domiciliu sau în instituție, posibilitati reale de a realiza îngrijirile, persoanele care efectuează îngrijirile etc.)……………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

Persoana evaluată: Semnătura …………………………(și sau reprezentant legal)……….

XIV. ECHIPA DE EVALUARE

Medic

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Asistent medical

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Asistent social

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Alte persoane din echipa de evaluare………………………………………………………………

Anexa 3

Plan de asistență individuală

Beneficiar_______________ Data___ luna__ anul nașterii____ Nr. înregistrat___

Adresa _______________________ Coordonatir de caz__________________

Anul ____ Trimestrul ________ Data și anul ultimii evaluări ________________

Bibliografie:

Athanasiu, A. Dreptul securității sociale. București: ACTAMI, 1995. 221 p.

Avornic, Gh. Teoria generală a dreptului. Chișinău: Cartier juridic, 2004. 653 p.

Bacalu, E. Oportunități pentru copiii în situație de risc social în dezvoltarea comunitară, istorii de succes. Chișinău: Contact, 2005. 228 p.

Bistriceanu, G. Sistemul asigurărilor sociale din România. București: Editura Academiei Românești, 1968. 481 p.

Bocancea, C.; Neamțu, G. Elemente de asistență socială. Iași: Polirom, 1999. 292 p.

Bulgaru, M.; Dilion, M. Concepte fundamentale ale asistenței sociale. Chișinău: USM, 2000. 314 p.

Bulgaru, M., Dilion, M. Asistența socială în perioada de tranziție: probleme și modalități de soluționare. Chișinău: CE USM, 2000.134 p.

Bulgaru, M. Metode și tehnici în asistența socială. Chișinău: CE USM, 2002.150 p.

Bulgaru, M. Asistența socială –activitate de mediere în societate. Chișinău: CE USM, 1999. 49 p.

Bulgaru, M. Aspecte teoretice și practice ale asistenței sociale. Chișinău: CE USM, 2003. 400 p.

Buzduceva, D. Aspecte contemporane în asistența socială. Iași: Polirom, 2005. 229 p.

Craioveanu, I. Teoria generală a dreptului. București: Editura Militară, 1997. 362 p.

Chisari, A. Reglementări juridice privind asistența socială a copilului și a familiei cu copii în Republica Moldova, Teza de doctor în drept. Chișinău: Universitas, 2006. 151 p., 192 p.

Dan, M. Politici sociale. Cluj Napoca: Star, 2001. 192 p.

Didencu, V. Democrație și administrație publică. Chișinău, 1998. 186 p.

Dilon, M.; Bulgaru, M. Metode și tehnici în asistența socială. Chișinău: Universitas, 2002. 432 p.

Enăchescu, D.; Marcu, M. Sănătate publică și management sanitar. București: ALL, 1995. 231 p.

Ghimpu, S.; Țiclea, A.; Tufan, C. Dreptul securității sociale. București: ALL BECK, 1998.487 p.

Malcoci, L. Experiența FISM în crearea serviciilor sociale de alternativă bazate pe comunitate. în: Copiii în situații de risc: crearea serviciilor sociale comunitare. Chișinău: Universitas, 2004, p.30-37.

Mocanu, V. Descentralizarea serviciilor publice. Chișinău: TISH, 1999. 64 p.

Orlov , M. Dreptul administrativ. Chișinău: Universitas, 2005. 270 p.

Pașa, F.; Pașa, M. Asistența socială în România. Iași: Polirom, 2004. 231 p.

Platon, M. Introducere în știința administrației publice. Chișinău: Pontos, 1999. 377 p.

Platon, M.; Roșca, S.; Roman, A.; Popescu, T. Istoria administrației publice din Moldova. Chișinău: Universitas, 1999. 472 p.

Platon, M. Infrastructura socială în perioada de tranziție. Chișinău: Pontos, 1995. 192 p.

Platon, M. Probleme ale politicii sociale. Chișinău: Pontos, 1995.58 p.

Pop, L. M. Politici sociale, elemente de teorie, analiză și evaluare a politicilor sociale. București: Economica, 2005. 235 p.

Popa, N. Teoria generală a dreptului. București: Actami, 1996. 334 p.

Preda, M. Politica socială românească între sărăcie și colaborare. Iași: Polirom, 2002. 324 p.

Romandaș, N. Dreptul protecției sociale. Chișinău: Universitas, 2001. 303 p.

Șerban,V. Accidentele de muncă și bolile profesionale în legislația României. București: Academiei, 1977. 167 p.

Sîmboteanu, A. Administrația publică Centrală. Chișinău: Universitas,, 1998. 121 p.

Țiclea, A.; Tufan, C. Dreptul securității sociale. București: GLOBAL LEX, 2003. 510 p.

Țîclea, A. Dreptul securității sociale. Arad: University Press, 2001. 296 p.

Verza, F. Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială. Iași: HUMANITAS, 2002. 293 p.

Zamfir, E; Zamfir, C. Politici sociale. România în context european. București: Alternative, 1995. 462 p.

Zapodeanu, M. Terapii familiale și asistență socială a familiei. Iași: Lumen, 2000. 115 p.

Surse Oficiale:

Protecția drepturilor persoanelor în etate în România. Ghid practic. GHID PRACTIC. București, 2008;

Raportul Național al Dezvoltării Umane, România 2000, PNUD, 2010;

Raportul privind implementarea planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2008-2010. Chișinău, 2011;

Regulamentul de organizare și funcționare a direcției de asistență socială. Consiliul local al municipiului Chișinău. Anexa nr.3 .L. nr.22/29.01.2009;

Rețele comunitare de voluntariat în favoarea persoanelor vîrstnice. Centrul de Resurse și Informare pentru Profesiuni Sociale București, 2006

Standarde de Calitate în domeniul protecției persoanelor vîrstnice cu handicap Manual de facilitare comunitară, World Learning Democracy Network Program Government of Romania, Project Management Manual, Department for European Integration, București, 1997

Strategia națională privind îmbătrînirea. Proiect elaborat de de către societatea civilă din Republica Moldova, Chișinău, 2007;

Strategia privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități în Republica Moldova. (2008-2010) Proiect. Ministerul Protecției Sociale, Familiei și Copilului al Republicii Moldova. Chiținău, 2008;

Surse elecronice:

http://www./database.ngo.ro/

http://www.dgaspcconstanta.ro/structura.htm

http://www.iniciativasocial.net

http://www.insse.ro/cms/rw/core/search/search.ro.do

http://www.provobis.ro

ANEXE

Anexa 1.

Chestionarului de evaluare a nevoilor persoanelor în etate, în necesități de servicii sociale comunitare.

1. „Ce s-a schimbat în viața dumneavoastră după pensionare?”

3. degradarea stării de sănătate; 2. sărăcirea; 3. Lipsa de comunicare

4. izolarea socială; 5. diminuarea capacității de muncă.

2. Aveți copii? Da… Nu Dacă, Da, locuiți împreună? Da Nu

3. Cine vă ajută cel mai mult?: Copiii Rudele Prietenii Vecinii

Asistentul social Alte persoane Nimeni

4. Ce greutăți întîmpinați în relațiile cu membrii familiei?:

Dependență materială dependență fizică probleme de comunicare

Umilință ignoranță, izolare alungare din locuință

5. Numiți autoritățile la care v-ați adresat să vă soluționeze cu anumite probleme:

a. De sănătate Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_______

b. Foi pentru odihnă Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?________

c. Reparația locuinței Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_________

d. Transport gratis Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?_____

e. Medicamente gratuite Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?___

f. Obținerea unor alocații suplimentare Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?____

g. Protezare Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?____

h. Alimentație Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?______

i. Alte nevoi, numiți-le …………Satisfăcut Nesatisfăcut De ce?______

6. Care din serviciile enumerate mai jos sunt necesare Dvs. la domiciliu?

a) igiena corporal b) toaleta cavității bucale c) tratamentul injectabil

7. Fiind imobilizat la pat, numiți, dacă aveți nevoie de următoarele servicii pentru Dvs:

a) alimentația g) toaleta organelor genitale ……..

b) igiena patului h) toaleta abdomenului ………

c) activități menajere a) igiena mîinilor

d) monitorizarea funcțiilor vitale b) strîngerea resturilor alimentare

d) toaleta urechilor …….. c) pregătirea persoanei pentru alimentație

e) toaleta membrelor inferioare …….. d) pregătirea hranei

f) toaleta feței ……..

8. În mobilizarea pacientului îngrijit la domiciliu cu tulburări de echilibru trebuie avut în vedere următoarele:

e) pacientul să fie bine hrănit

f) asigurarea siguranței în deplasare

g) fața și culoarea pielii

h) ridicarea imediată din poziție de culcat în picioare

9. Numiți serviciile de care ați beneficiat (beneficiați) din partea Direcției de Asistență Socială………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

10. Numiți serviciile de îngrijiri la domiciliu, de care aveți nevoie cel mai mult, la momentul actual

………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………………….……

11. Ați dori să fiți internat într-un azil de bătrîni, pentru a beneficia de serviciile de care aveți nevoie? Da…………… Nu…………….

Argumentați răspunsul, de ce „Da”…………………………………………………

……………………………………………………………………………………….

Argumentați răspunsul, de ce „Nu” ………………………….……………………

……………………………………………………………………………………….

Anexa 2.

FIȘA DE EVALUARE SOCIO – MEDICALĂ

Nr. fișei …………………………………… Data luării în evidență …………………………………

Data evaluării ………………………………… Data ieșirii din evidență …………………………

I. Persoana evaluată. Numele………………………………. Prenumele…………………………

Data și locul nașterii ……………………………………………………………….Vîrsta ……………

ADRESA: Str. ………………………………………….. Nr. …. Bl. …. Sc. …. Et. ….. Ap. ……

Localitatea ……………………… sector ………. Raionul…………………. Cod poștal ………..

Telefon ………………………. Fax ………………………. E-mail …………………………………….

Profesia …………………………………………………… Ocupația …………………………………….

STUDII: Fără [ ] Primare [ ] Gimnaziale [ ] Liceale [ ] Universitare [ ]

Buletin de Identitate …………… Seria …………………….. Nr. …………………………………..

Cod Numeric Personal |__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|__|

S A A L L Z Z N N N N N C

Cupon pensie (Dosar pensie) Nr. …………………………………………………………………….

Dosar (Cupon) Persoană cu handicap, Nr. ………………………………………………………..

Carnet asigurări de sănătate Nr………………………………….seria………………………………

SEX: F [ ] M [ ] RELIGIE ……………………………………………………………………

STAREA CIVILĂ: [ ] Necăsătorit/ă [ ] Căsătorit/ă Data ……………………..

[ ] Văduvă Data …….. [ ] Divorțat/ă Data ……. [ ] Despărțit în fapt Data …………

COPII: [ ] DA [ ] NU Dacă DA, înscrieți numele, prenumele, adresa, telefonul

Se completează cu inițiala tatălui……………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………………………….

II. REPREZENTANTUL LEGAL:

NUMELE……………………………………………PRENUMELE ……………………………..

Calitatea: [ ] Soț / Soție [ ] Fiu / Fiică [ ] Rudă [ ] Alte persoane

Locul și data nașterii ………………………………………………….Vîrstă ………………………..

Adresa ………………………………… Tel. acasă …………………Tel. serviciu ………………….

III. PERSOANA DE CONTACT ÎN CAZ DE URGENȚĂ

NUMELE …………………………………………… PRENUMELE ………………………………..

Adresa …………………………………………………………………………………………………………

Telefon acasă ……………….. Serviciu ………………….. Fax ………… …….. E-mail ……….

IV. EVALUAREA SOCIALĂ

A. Locuință [ ] Casă [ ] Apartament bloc [ ] Alte situații …………………………..

Situată: [ ] Parter [ ] Etaj [ ] Lift

Se compune din: Nr. Camere […..] [ ] Bucătărie [ ] Baie [ ] duș [ ] WC

[ ] Situat în interior ………………………..[ ] Situat în exterior……………………

ÎNCĂLZIRE: [ ] Fără [ ] Centrală Cu lemne/cărbuni [ ] Gaze [ ]

Cu combustibil lichid [ ] Alte situații………………………………………………

APĂ CURENTĂ: [ ] Da [ ] Rece [ ] Caldă [ ] Alte situații………………….

CONDIȚII DE LOCUIT: Luminozitate: [ ] adecvată [ ] neadecvată [ ]

Umiditate: [ ] adecvată [ ] igrasie Igienă: [ ] adecvată [ ] neadecvată

LOCUINȚA ESTE PREVĂZUTĂ CU: [ ] Aragaz, mașină de gătit [ ] Frigider [ ] Mașină de spălat [ ] Radio/televizor [ ] Aspirator [ ] Alte situații…………….

CONCLUZII PRIVIND RISCUL AMBIENTAL:

………………………………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………………………………….

B. Rețea de familie

TRĂIEȘTE (locuiește): [ ] Singură Data …………. [ ] Cu soț /soție Data ……………

[ ] Cu copii Data …….. [ ] Cu alte rude Data ……… [ ] Cu alte persoane Data …………

Lista cuprinzînd persoanele cu care locuiește (numele, prenumele, calitatea, vîrsta):

………………………………………………………………………… este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

…………………………………………………………………………..este compatibil [ ] DA [ ] NU

Una dintre persoanele cu care locuiește este:

[ ] Bolnavă [ ] Invalid Cu deficiențe mintale [ ] Dependență de alcool [ ]

Este ajutat de familie: DA [ ] NU [ ] Cu bani [ ] Mîncare [ ] Activități de menaj [ ]

Relațiile cu familia sunt: [ ] Bune [ ] cu probleme [ ] fără relații

Există risc de neglijare: [ ] Da [ ] Nu Abuz: [ ] Da [ ] Nu [ ]

Dacă DA, specificați: …………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

C. Rețea de prieteni, vecini

Are relații cu prietenii, vecinii [ ] Da Nu [ ] Vizite [ ] Relații de întrajutorare[ ]

Relațiile sunt: [ ] permanente [ ] rare Alte situații ………………………………..

Frecventeză: [ ] Un grup social [ ] Biserica [ ] Altele ……………………..

SPECIFICAȚI:………………………………………………………………………………………………

…… ………………………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

Este ajutat de prieteni, vecini pentru:

[ ] Cumpărături [ ] Activități de menaj [ ] Deplasare în exterior

Participă la: [ ] Activități ale comunității [ ] Activități recreative

Comunitatea îi oferă un anumit suport: [ ] Da [ ] Nu

Dacă DA, specificați: ……………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

V. EVALUAREA SITUAȚIEI ECONOMICE

Venit lunar propriu reprezentat de: [ ] Pensie de asigurări sociale de stat ……………..

[ ] Pensie pentru agricultori ………… [ ] Pensie I.O.V.R. ……………………………………

[ ] Pensie pentru persoană cu handicap …….. Alte venituri: ………Venitul global ……

Bunuri mobile și imobile aflate în posesie ……………………………………………………..

VI. EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE

A. Diagnostic prezent

1………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

2…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

3…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

4…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

5…………………………………………………………………………………………………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

B. Starea de sănătate prezentă

– Antecedente familiale relevante…………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Antecedente personale………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Tegumente și mucoase (prezența ulcerului de decubit, plăgi etc.)…………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat locomotor (se evaluează și mobilitatea și tulburările de mers)…………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat respirator (frecvență respiratorie, tuse, expectorație, dispnee etc.)…………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat cardiovascular (TA, AV, puls, dureri, dispnee, tulburări de ritm, edeme, tulburări circulatorii periferice etc.) …………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat digestiv (dentiție, grețuri, dureri, meteorism, tulburări de tranzit intestinal – prezența incontinenței anale; se evaluează și starea de nutriție) ………………………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Aparat urogenital (dureri, tulburări de micțiune – prezența incontinenței urinare etc., problem genitale) ……………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………

– Organe de simț (auz, văz, gust, miros, simț tactil) ……………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

– Examen neuropsihic (precizări privind reflexele, tulburări de echilibru, prezența deficitului motor și senzorial, crize jacksoniene etc.) …………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

C. Investigații paraclinice relevante (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei): ………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

D. Recomandări de specialitate privind tratamentul igienico-terapeutic și de recuperare (datele se identifică din documentele medicale ale persoanei – bilete de externare, rețete și/sau fișa medicală din spital, policlinică, cabinet medicină de familie):………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………………………………………………..

VII. EVALUAREA GRADULUI DE DEPENDENȚĂ

Grila Națională de evaluare a nevoilor persoanelor vîrstnice

Nr crt

Criterii de încadrare în grade de dependență

Nu necesită supraveghere sau ajutor

Necesită supraveghere sau ajutor

Necesită supraveghere permanent și/sau ajutor

Evaluarea autonomiei 0 1 2

A.1. Activități de bază ale vieții de zi cu zi

1.Igiena corporală (toaleta generală, intimă, specială) autonom Ajutor: parțial Total

2. Îmbrăcat/dezbracat (Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total[ ] Aspect Îngrijit[ ] Aspect Neîngrijit [ ] Încălțat: Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total[ ]

3. Alimentație: Procurarea (cumpărare) alimentelor: Autonom[ ]Ajutor: parțial [ ] Total [ ] Prepararea hranei (Autonom[ ] Ajutor: parțial [ ] Total [ ]

Autodeservirea mesei, mănîncă: (Autonom [ ] Ajutor: parțial[ ] Total[ ]

4. Igiena eliminărilor Autonom[ ] Incontinență ocazională [ ] Incontinent[ ]

5. Mobilizare (trecerea de la o poziție la alta–ridicat–așezat, așezat culcat, etc.

și mișcarea dintr-un sens în altul) Autonom[ ] Necesită ajutor Grabar [ ]

6. Deplasare în interior (deplasarea în interiorul camerei în care trăiește, cu

sau fără baston, cadru, scaun rulant, etc.) Autonom[ ] Ajutor parțial [ ] Total [ ]

7. Deplasarea în exterior (deplasarea în exteriorul locuinței fără mijloace de transport) Autonom[ ] Se deplasează cu ajutor parțial [ ] Cu ajutor total [ ]

8. Comunicare (utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță, pentru a alerta: telefon, alarmă, sonerie, etc.) Utilizarea normală a mijloacelor de comunicare [ ]

Nu utilizează în mod spontan mijlocele de comunicare [ ]

Incapabil de a utiliza mijloacele de comunicare [ ]

A.II Activități instrumentale

Pentru fiecare activitate evaluată se identifică trei posibilități:

0 – activitate, îndeplinită independent, obișnuit, corect, fără supraveghere, ajutor [ ]

1 – activitate, făcută cu ajutor parțial și/sau mai puțin corect, cu supraveghere [ ]

2 – activitate, făcută numai cu ajutor, cu supraveghere permanent [ ]

1. Prepararea hranei (capacitatea de a-și prepara singur mîncarea) [ ]

Prevede, prepara și servește mesele în mod normal [ ]

Necesită ajutor parțial pentru prepararea și servirea mesei [ ]

Masa îi este preparată și servită de altă persoană [ ]

2. Activități de menaj (efectuarea de activități menajere: întreținerea casei, spălatul hainelor, spălatul vaselor, etc.): Efectuează singur activitățile menajere [ ]

Efectuează parțial[ ] Nu poate efectua activități menajere, indiferent de activități [ ]

3.Administrarea bugetului (gestionează bunurile proprii, bugetul, știe să folosească banii, să facă operații financiare etc.) Gestionează: Independent[ ] Cu ajutor [ ]

4. Efectuarea cumpărăturilor (Știe și poate face cumpărături necesare singur și fără ajutor [ ] Știe și poate face cumpărături, dar într-un număr limitat, necesitînd însoțitor [ ] Incapabil de a face cumpărături [ ]

5. Respectarea tratamentului medical (modul de conformare recomandărilor medicului) Ia medicamentele în mod current (dozaj și ritm) [ ]

Ia medicamente dacă dozele sunt preparate separate [ ]

Incapabil să ia singur medicamente [ ]

6. Utilizarea mijloacelor de transport: Se deplasează independent, în transportul public[ ] Conduce propria mașină [ ] Utilizează transportul comun, fiind însoțit[ ]

Se deplasează puțin numai însoțit, în taxi sau în mașină[ ] Nu se deplasează [ ]

7. Activități pentru timpul liber (persoana realizează activități culturale, intelectuale, fizice etc. solitare sau în grup): Realizează activități, în mod current [ ]

Rar, fără participare spontană [ ] Nu realizează, nu participă la astfel de activități[ ]

B. Evaluarea statusului senzorial și psihoafectiv

1. Acuitatea vizuală Suficient de bună: citește, scrie, lucrează manual, etc. [ ]

Deosebește fețele, vede sufficient, se orientează și evită obstacolele [ ]

Vede numai umbre și lumini: cecitate [ ]

2. Acuitatea auditivă Aude bine [ ] Aude numai vocea puternică [ ] sau numai cu proteză [ ] Surditate [ ] sau aude sunetele[ ] , înțelege cuvintele [ ]

3. Deficiență de vorbire Fără Disfazie[ ], voce de substituție[ ], Afazie[ ] Altele[ ]

4. Orientare Orientat în timp și în spațiu

Dezorientat în timp[ ] Dezorientat în spațiu[ ] și/sau față de alte persoane[ ]

5. Memorie Fără tulburări de memorie [ ] Prezintă tulburări medii, benign [ ]

Prezintă tulburări severe, maligne [ ]

6. Judecată Intactă [ ] Diminuată [ ] Grav alterată [ ]

7. Coerență Păstrată în totalitate [ ] Păstrată parțial [ ] Incoerență[ ]

8. Comportament Normal [ ] Prezintă tulburări medii (hipoactiv, hiperactiv etc)[ ]

Prezintă tulburări grave [ ]

9. Tulburări afective (Depresie): Fără [ ] Depresie medie [ ] Depresie majoră [ ]

Evaluarea statusului funcțional și psihoafectiv se realizează avîndu-se în vedere condiția obligatorie de integritate psihică și mentală a persoanei pentru a fi aptă să efectueze activitățile de bază și instrumentale ale vieții de zi cu zi.

VIII. REZULTATELE EVALUARII

A. Nevoile identificate……………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

……………………………………………………………………………………………………………………………………..

IX. Servicii sociale și socio-medicale (de îngrijire), apte să răspundă nevoilor identificate …………………………………………………………………………..

……………………………………………………………………………………………………………………..Numarul vizitelor recomandate…………. Frecventa vizitelor……………………………

X. Dorințele persoanei vîrstnice evaluate………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

XI. Dorințele îngrijitorilor din rețeaua informal (rude, vecini, prieteni)…………………

…………………………………………………………………………………………………………………….

XII. Oferta locală de servicii poate acoperi următoarele nevoi identificate………..

…………………………………………………………………………………………………………………….

XIII. CONCLUZII ȘI PLAN DE ÎNGRIJIRE

(Referiri la gradul de dependenta, la locul în care necesita sa fie îngrijit – domiciliu sau în instituție, posibilitati reale de a realiza îngrijirile, persoanele care efectuează îngrijirile etc.)……………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………………………………………………………….

Persoana evaluată: Semnătura …………………………(și sau reprezentant legal)……….

XIV. ECHIPA DE EVALUARE

Medic

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Asistent medical

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Asistent social

Numele……………………………… Prenumele……………………..Specialitatea ………..…

Unitatea în care lucrează…………………………………………………Telefon………………

Adresa ………………………………………………………….Semnătura……………………….

Alte persoane din echipa de evaluare………………………………………………………………

Anexa 3

Plan de asistență individuală

Beneficiar_______________ Data___ luna__ anul nașterii____ Nr. înregistrat___

Adresa _______________________ Coordonatir de caz__________________

Anul ____ Trimestrul ________ Data și anul ultimii evaluări ________________