Capacitatile Restante ale Bolnavului Schizofren
Obiectivele cercetării sunt:
1. Să se evidențieze gradul de intensitate al simptomelor negative.
2. Să se precizeze nivelul sau instanța structural-dinamică a sistemului personalității la care se produce starea de deteriorare „parțială” sau „sectorială”.
3. Să se precizeze capacitățile restante ale bolnavului schizofren.
4. Să se analizeze efectele simptomatologiei negative asupra abilității de funcționare a schizofrenilor în viața cotidiană.
5. Să se identifice trăsăturile specifice ale personalității defectuale post- procesuale la persoanele cu schizofrenie.
6. Prezenta lucrare își propune investigarea modificărilor aduse de schizofrenie în profilul psihologic al individului, în ceea ce privește tulburările de anxietate și depresia.
7. Evidențierea diferențelor în ceea ce privește nivelul depresiei la persoanele diagnosticate cu schizofrenie, comparativ cu cei fără această tulburare.
8. Evidențierea diferențelor în ceea ce privește nivelul anxietății la persoanele diagnosticate cu schizofrenie, comparativ cu cei fără această tulburare.
2. Ipotezele cercetării
Lucrarea pornește de la următoarele două ipoteze :
1. Se prezumă că, în urma evoluției îndelungate a procesului psihotic schizofren se va produce, după retragerea evoluției clinice a acestuia, o stare de „deteriorare parțială” sau „sectorială” a sistemului personalității, la un anumit nivel sau instanță structural-dinamică a acesteia, marcând personalitatea respectivă ca o stare de handicap sau ca un „defect post-procesual”.
2. Se prezumă că simptomele negative par a avea cel mai puternic efect asupra abilității de funcționare a schizofrenilor în viața cotidiană.
3. Persoanele diagnosticate cu schizofrenie prezintă un nivel al anxietății ca stare mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
4. Persoanele diagnosticate cu schizofrenie prezintă un nivel al anxietății ca trăsătură mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
5. Persoanele diagnosticate cu schizofrenie prezintă un nivel al depresiei mai ridicat decât la persoanele care nu suferă de această tulburare.
3.
Cercetarea a fost realizată pe 60 subiecți, dintre care 30 beneficiari ai Centrului de Reeducare Găești.
Ca tehnică de lucru am folosit interviul pentru a afla datele socio-demografice ale subiecților, istoricul bolii lor și calitatea relației cu membrii familiei. La subiecții care locuiesc împreună cu membrii familiei am avut ocazia să obțin și opinia familiei în ceea ce privește calitatea relației cu subiecții. Interviul (individual) cu subiecții s-a desfășurat la Centrul de Reeducare Găești, iar pentru aflarea calității relației dintre subiecți și membrii familiei m-am deplasat la locuințele acestora.
Pentru evidențierea și evaluarea gradului de intensitate cu care se manifestă simptomele negative am utilizat ca instrument Scala Negativă extrasă din Scala Simptomelor Pozitive și Negative (PANSS), iar pentru identificarea trăsăturilor specifice personalității defectuale post – procesuale, pe lângă scala negativă, am aplicat Scala de Psihopatologie Generală (extrasă din PANSS).
Scala Simptomelor Pozitive și Negative a fost tradusă în limba română și coordonată de dr. Radu Teodorescu.
Scala Negativă din PANSS cuprinde 7 itemi, iar Scala de Psihopatologie Generală include 14 itemi; itemii sunt cotați de la 1 la 7, în funcție de gradul de intensitate : 1- absent; 2 – minim; 3 – ușor; 4 – moderat; 5 – moderat – sever; 6 – sever și 7 – extrem.
Menționez că, cotarea scalelor a fost realizată în colaborare cu doi specialiști ai centrului care lucrează de mulți ani cu subiecții, observându-i pe aceștia din momentul înscrierii lor ca beneficiari.
Pentru realizarea acestei cercetări s-a optat pentru aplicarea de două inventare: Inventarul de Depresie Beck, respectiv Inventarul de Anxietate Stare-Trăsătură (S.T.A.I.) unui eșantion experimental de 30 de subiecți schizofreni și unui eșantion de control de 30 de subiecți care nu prezintă această tulburare.
Pentru atingerea obiectivului propus, a fost realizat un design non-experimental de tip comparativ, variabilele dependente utilizate fiind: anxietatea ca stare, anxietatea ca trăsătură și depresia, având ca variabilă independentă prezența sau absența bolii.
depresia a fost operaționalizată prin scorul obținut la Inventarul de Depresie Beck
anxietatea a fost operaționalizată prin intermediul Inventarului de Anxietate Stare-Trăsătură
Pentru a elimina influența variabilelor străine am adoptat următoarele modalități de control:
metode de cercetare scurte și simple din punct de vedere al aplicării,
instructaj clar și identic pentru ambele grupe de subiecți,
aplicarea inventarelor în condiții similare pentru ambele eșantioane
Au fost investigați 60 de subiecți, dintre care 30 suferă de schizofrenie și 30 nu au această boală.
Dintre subiecții fără schizofrenie, 19 sunt de gen feminin și 11 de gen masculin, având vârste cuprinse între 15 și 17 ani.
Dintre subiecții cu schizofrenie, 15 sunt de gen feminin și 15 de gen masculin, intervalul de vârstă fiind 15-17 ani.
În cadrul acestei lucrări au fost utilizate ca și instrumente de cercetare Inventarul de Anxietate Stare –Trăsătură (forma X1 și X2) și Inventarul de Depresie Beck.
STAI este un instrument dezvoltat de Charles Spielberger pe baza celebrei sale teorii și abordări psihometrice care diferențiază starea (starea) de trasatură (trait), starea de anxietate a unei persoane de trăsătura de personalitate care o face a avea o propensiune generalizată către anxietate.
STAIC este versiunea pentru copii. STAI este utilizat cu precădere în : psihodiagnostic clinic/terapie, dezvoltare personală, delincvență și devianță, selecție de personal, consiliere vocațională.
STAI este alcătuit din 2 scale de autoevaluare pentru măsurarea stării de anxietate (A-stare) și a anxietății ca trăsătură (A-trăsătură).
Scala (A—trăsătură) constă în 20 de descrieri pe baza cărora oamenii vorbesc despre felul lor de a se simți. Scala (A-stare) cuprinde 20 de descrieri, subiecții trebuind să arate starea lor într-un moment precis de timp.
Cercetătorii pot utiliza (A-stare) pentru a stabili nivelul precis al anxietății, care poate fi special indusă experimental sau se poate măsura nivelul autocontrolului.
Scala (A-trăsătură) oferă posibilitatea depistării la studenții din învățământul superior sau de colegiu a înclinațiilor anxiogene, precum și a prevalenței în care fac apel la servicii de consiliere și dacă manifestă nevroze sau anxietate.
Scala (A-stare) se referă la anxietatea tranzitorie a pacintului în cadrul terapiei sau în domeniul psihiatric ți măsoară de asemenea oscilațiile în intensitate ale anxietății ăn cadrul acestor situații.
STAI se poate autoadministra și de asemenea se poate aplica individual și în grup, fără a se impune o limită de timp.
Validitatea STAI se bazează pe presupunerea că subiectul a înțeles instrucțiunile pentru A-stare când se referă la un moment precis și cele pentru A-trăsătură care se referă la modul în care se simte în general.
Subiectul va fi atenționat asupra faptului că instrucțiunile sunt diferite pentru cele două părți ale inventarului și i se va spune că ambele seturi de instrucțiuni trebuie citite cu atenție. Este bine ca subiectul să citească instrucțiunile în gând, iar apoi examinatorul le spune cu voce tare și subiectului poate pune întrebărim dar dacă acestea apar în timpul testării, examinatorul va răspunde în mod evaziv. Răspunsuri de genul „ Indicați cum vă simțiți în general „ sau „ Indicați cum vă simțiți acum „ sunt de obicei suficiente.
Standard, se aplică scala A-stare – X1m apoi se aplică scala A-trăsătură – X2, trebuind să se respecte ordinea când scalele sunt aplicate împreună.
Scala A-stare este sensibilă la condițiile de administrare, așadar scorurile la această scală pot fi influențate de atmosfera emoțională care poate fi creată dacă scala A-trăsătură este aplicată prima. În contrast, s-a determinat că scala A-trăsătură este relativ neinfluențabilă de condițiile în care este aplicată.
Instrucțiunile pentru STAI scala A-trăsătură vor fi întotdeauna cele tipărite pe formular. Pentru STAI A-stare, instrucțiunile pot fi modificate pentru a evalua nivelul intensității stării de anxietate într-o anumită situație sau moment la care se referă investigatorul. În cazul unei sarcini mai lungi, subiectul este invitat să spună cum se simte în cursul acesteia și în finalul ei.
Scorul pentru forma X STAI este cuprins între 20 de puncte și 80 de puncte, pentru A-stare și A-trăsătură.
Subiecții răspund la fiecare item a STAI, evaluând ei înșiși pe o scală cu 4 punctem categoriile fiind: 1) deloc, 2) puțin, 3) destul, 4) foarte mult. Categoriile pentru scala A-trăsăstură sunt: 1) aproape niciodată, 2) câteodată, 3) adeseori, 4) aproape totdeauna.
Scala A-stare este balansată cu 10 itemi cotați direct și cu 10 cotați invers.
Scala A-trăsătură are 7 itemi inversați și 13 itemi cotați direct.
Itemii cotați invers în subscalele STAI sunt: scala A-stare 1, 2, 5, 8, 10, 11, 15, 16, 19, 20. Scala A-trăsătură: 1, 6, 7, 10, 13, 16, 19.
Inventarul de depresie Beck, un chestionar de autoevaluare a atitudinilor și simptomelor depresive cuprinzând 21 de itemi: a) tristețe, b) pesimism, c) sentimentul eșecului, d) nemulțumire, e) vinovăție, f) sentimentul pedepsei, g) neplăcere față de sine, h) autoacuzare, i) autoagresiune, j) plâns, k) iritabilitate, l) retragere socială și izolare, m) nehotărâre, n) modificări în imaginea despre sine, o) dificultăți în dificultăți în muncă, p) tulburări de somn, q) fatigabilitate, r) anorexie, s) pierdere în greutate, t) preocupări față de starea fizică, u) absența libidoului, fiecare cu 4 variante posibile de răspuns cotate de la 0 la 3 care se adună obținându-se scorul total.
În urma aplicării testului pot fi diferențiate cinci nivele de depresie: absența depresiei, depresie moderată, depresie severă, depresie gravă, depresie extremă (risc de moarte).
Nefiind un test ce testează abilitățile ,Inventarul de Depresie Beck nu are un timp limită de completare. Trebuie însă subliniat subiecților să citească cu mare atenție instrucțiunile pentru ca rezultatele să fie valide.
Scorul total se obține prin adunarea cifrei din fața itemilor aleși de către subiect. Rezultatul total se împarte la 21. Maximul de depresie este cotat cu nota 3,00, în timp ce nota 0 este complet lipsită de depresie. Astfel, există 5 nivele ale depresiei:
Sub 0,5 – absența depresiei
0,5 – 1,2 – depresie moderată
1,2 – 2,0 – depresie severă
2,0 – 2,5 – depresie gravă
Peste 2,5 – depresie extremă ( risc de moarte)
Ca și Scala Hamilton, inventarul Beck este un prototip al scalelor ce le întruchipează, scalele de autoevaluare (self-rating). Scala BDI a fost dezvoltata de Beck si colaboratorii săi (1961)ca un chestionar ce este destinat să evalueze severitatea simptomelor depresive.
Beck spunea în 1967: “În cursul psihoterapiei pacienților depresivi, am făcut observații sistematice și am înregistrat simptomele și atitudinile lor caracteristice. Am selectat un grup din aceste atitudini și simptome care par a fi specifice pacienților depresivi si care au fost consistente cu descripțiile depresiei din literatura psihiatrică”.
În forma originală, BDI a fost administrat subiectului de un intervievator cu experieță clinică care citea cu glas tare fiecare întrebare, iar subiectul alegea ceea ce i se potrivea. Ulterior, inventarul s-a administrat subiectului care îl citește singur și cotează singur alegerile sale, fiind o scală de autoadministrare. Beck gasește că procentajul de răspuns la toate întrebarile BDI este în medie de 96%. Din experiența practică se constată că motivația pacientului de a completa chestionarul depinde de motivația investigatorului de a explica valoarea instrumentului și de a obține cooperarea lui.
Comparativ cu Scala Hamilton, inventarul Beck conține mai multe simptome depresive și doar 6 simptome somatice, dar spre deosebire de alte scale de evaluare a depresiei, conține multe aspecte cognitive ale depresiei, ceea ce face ca această scală să fie predilectă pentru evaluarea schimbărilor sub intervenția psihoterapiilor cognitiv comportamentale în tulburarile depresive.
Scala BDI rămâne una dintre cele mai uzitate scale de autoevaluare în depresie și scala de predilecție din evaluarea rezultatelor terapiilor cognitive din tulburările depresive.
Cercetarea bazată pe studiu de caz a fost efectuată pe 10 studii de caz. Criteriile de selecție a subiecților au fost: diagnosticul psihiatric de schizofrenie (subiecții mi-au prezentat certificatul de handicap de unde am extras diagnosticul și gradul de handicap) și evoluția îndelungată a bolii psihice (minim 5 ani).
Studiul a cuprins 10 subiecți, 7 băieți și 3 fete, cu media de vârstă de 18,7 ani. Caracteristice subiecților sunt redate mai jos cu ajutorul tabelelor și graficelor.
Tabel 1
Repartiția pe sexe a subiecților:
Tabel 2
Nivelul de școlarizare al subiecților:
Tabel 3
• Vârsta debutului bolii psihice:
Tabel 4
Subiecții studiați se conturează drept cronici, de vârsta adolescenței.
Tabel 5
4. Rezultatele cercetării
În continuare voi prezenta cele 10 studii de caz, efectuate pe bază de interviu, și rezultatele obținute conform PANSS, respectiv evaluarea scalei negative și scalei de psihopatologie generală.
STUDII DE CAZ
Subiect 1
• Nume: R.
• Prenume: P.
• Sex: m
• Data nașterii: 11.11.1997
• Vârsta: 17 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul Industrial și școala Profesională de Frezori
• Aptitudini / abilități personale: abilități artistice (cântă la acordeon, fagot, chitară, scrie poezii cu tentă religioasă)
• Organizații / instituții de la care primește servicii: LSM, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în anul 2008, la 11 ani
• Condiții de debut: Tqtăl său era consumator de alcool și îl lovea, iar în urma unei bătăi a făcut un șoc, devenind violent. A fost internat cu intervenția vecinilor. După ce a ieșit din spital a a făcut din nou o criză, a fost internat și a fugit din spital. În 2009 a fost internat din nou cu intervenția poliției (45 de zile) pentru că mergea pe mijlocul străzii.
• Data primei internări, durata, vârsta: decembrie 2008, 30 de zile, 112 ani
• Frecvența internărilor: între 2009-2014 nu a mai fost internat
• Are relații cu: LSM
• Frecvența relației: lunar
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): infracțiuni de furt repetate.
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: furt
• Alte afecțiuni medicale importante: nu are
• Date despre familie:
Tabel 6
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1. opinia subiectului: apar certuri din cauza lipsei banilor; mama îi reproșează că nu muncește și nu face nimic în casă.
2. opinia familiei: mama este îngrijorată pentru infracțiunile repetate comise de subiect, care a fost arestat de mai multe ori de poliție. Sora lui spune că există certuri frecvente între subiect ți mama lui, că fiecare dintre ei vrea să aibă ultimul cuvânt. Ar vrea ca fratele ei să nu mai ceară atât de frecvent de mâncare.
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): Vecinii sunt iscoditori și nu-i acceptă pentru că-i deranjează atunci când se ceartă. G.M. este un prieten cu care joacă în parc ping-pong (au fost colegi de școală generală și la școala populară de artă); se întâlnesc și la biserică; uneori prietenul îi cumpără de mâncare.
• Alte observații:
Tatăl lui P. l-a ajutat material, el le-a cumpărat apartamentul în care locuiesc acum. Actele sunt pe numele lui și ținute de soția din a doua căsătorie.
A făcut cadou toate instrumentele muzicale pe care le avea; nu regretă acest lucru dar nu mai are la ce cânta.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul R.P. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderat – severă, adică afectul subiectului este în general „tocit”, cu schimbarea expresiei faciale doar ocazional și foarte puține gesturi cu scop comunicațional.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate extremă, adică subiectul este aproape în întregime repliat asupra lui însuși, nu comunică și își neglijează complet nevoile personale, consecință a unei profunde lipse de interes și de implicare emoțională.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate severă, adică subiectul este foarte indiferent; răspunsurile sale sunt superficiale și prezintă puține elemente nonverbale care să evidențieze o minimă implicare; contactele vizuale directe, „drept în față” sunt evitate.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate severă, adică subiectul tinde să fie apatic, participând foarte rar la activități sociale și își neglijează propriile personale; are foarte puține contacte sociale spontane.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate moderat – severă, adică subiectul raționează aproape exclusiv la nivel concret și are dificultăți cu interpretarea majorității proverbelor și categoriilor.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate moderat –
severă, subiectul prezentând o marcată lipsă de spontaneitate și de deschidere, răspunzând întrebărilor doar cu una sau două propoziții foarte scurte.
• Gândire stereotipă, de intensitate severă, subiectul prezentând, în timpul interviului, repetiție necontrolată a cererilor, declarațiilor sau întrebărilor, ceea ce perturbă în mod sever conversația.
Subiect 2
• Nume: F.
• Prenume: A.
• Sex: m
Data nașterii: 30.11.1998
• Vârsta: 16 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul Economic nr. 4, București, profil electromecanic
Nu are certificat de handicap.
• Aptitudini / abilități personale: lucru manual, aptitudini practice
• Organizații / instituții de la care primește servicii: Centrul de Reeducare Găești, Spitalul „Alexandru Obregia”,
Policlinica sectorului 6
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie hebefrenică
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2011, la 13 ani
• Data primei internări, durata, vârsta: martie 2011, o lună, la 13 ani
• Frecvența internărilor: de 5 ori / an
• Are relații cu: spitalul, policlinica
• Frecvența relației: periodică
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): gânduri de suicid; comportament infracțional ocazional.
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: tâlhărie, furt
• Alte afecțiuni medicale importante: nu are
• Date despre familie:
Tabel 7
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: relații bune, normale; subiectul este mulțumit;
2.) opinia familiei: relații bune; părinții înțeleg situația și boala lui.
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): de la debutul bolii a fost părăsit de prieteni și de rudele mai îndepărtate; găsește sprijin în familie.
• Alte observații:
Implicarea în activități este redusă.
În general este un solitar.
Își dorește să muncească pentru a câștiga bani. Din păcate, singura lui preocupare este de a „copia” scheme electronice.
Alte plăceri – să aibă grijă de câine, urmărește emisiunile discovery, animal planet.
Spune că medicamentele îl „moleșesc”.
Este preocupat de ideea că nu va „prinde” vârsta de 40 ani, percepută ca având o semnificație „magică” pentru el.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul F.A. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate extremă, adică schimbările expresiei faciale și gesturile cu scop comunicațional ale subiectului sunt practic absente; subiectul are în permanență o expresie lipsită de viață și filată.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate extremă, adică subiectul este aproape în întregime repliat asupra lui însuși, nu comunică și își neglijează complet nevoile personale, consecință a unei profunde lipse de interes și de implicare emoțională.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate severă, adică subiectul este foarte indiferent; răspunsurile sale sunt superficiale și prezintă puține elemente nonverbale care să evidențieze o minimă imlicare; contactele vizuale directe, „drept în față” sunt evitate.
• Repliere socială de tip apatic/ pasiv, de intensitate extremă, adică subiectul este profund apatic, izolat din punct de vedere social și neglijent pe plan personal.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate extremă, adică subiectul poate folosi numai modalitățile de gândire concretă; nu înțelege proverbele, metaforele cele mai
comune, similitudinile sau categoriile cele mai simple.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate extremă, adică discursul verbal al subiectului se limitează, în cel mai bun caz, la câteva cuvinte ocazionale.
• Gândire stereotipă, de intensitate extremă, adică gândirea, comportamentul și conversația subiectului sunt dominate de repetiția constantă a unor idei fixe sau fraze limitate, ceea ce duce la o comunicare foarte rigidă, nepotrivită și extrem de restrânsă.
Subiect 3
• Nume: B.
• Prenume: G.
Sex: f.
• Data nașterii: 26.06.1997
• Vârsta: 17 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul de construcții.
• Venitul actual: pensie
• Organizații / instituții de la care primește servicii: spital, policlinică, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2010, la 13 de ani
• Data primei internări, durata, vârsta: februarie 2010, 6 săptămâni, 13 ani
• Frecvența internărilor: o dată pe an
• Are relații cu: spitalul, policlinica
• Frecvența relației: periodică
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): abuz de alcool și de tutun; agresivitate; violență fizică.
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică
• Alte afecțiuni medicale importante: nu are
• Date despre familie:
Tabel 8
Observații: Fratele locuiește în Pitești, iar mama în București. Are doi copii care stau într-un cămin de copii (din cauza lipsurilor materiale nu poate avea grijă de ei); îi vizitează uneori, le mai duce dulciuri; se simte mai atașată de primul copil.
• Calitatea relației cu membrii familiei:
opinia subiectului: nu se înțelege bine cu mama ei;
opinia familiei: mama sa spune că a fost bătută de către G., că aceasta fuge de acasă, că aduce diferiți bărbați în casă; se ceartă mereu din cauză că G. abuzează de tutun și alcool.
•. Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsesțe sprijin): nu are.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul B.G. prezintă următoarea patologie:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderat – severă, adică afectul subiectului este în general „tocit”, cu schimbarea expresiei faciale doar ocazional și foarte puține gesturi cu scop comunicațional.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate extremă, adică subiectul este aproape în întregime repliat asupra lui însuși, nu comunică și își neglijează complet nevoile personale, consecință a unei profunde lipse de interes și de implicare emoțională.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate moderat – severă, adică lipsa de implicare a subiectului este evidentă; subiectul are tendința să evite contactul vizual sau facial.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate moderat – severă, adică subiectul participă pasiv la un număr redus de activități sociale și nu manifestă aproape deloc interes și nici inițiativă; în general, petrece puțin timp împreună cu alții.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate moderată,
adică conversația cu subiectul nu are fluiditate, este ezitantă sau se întrerupe din când în când; pentru a obține răspunsuri adecvate de la subiect și pentru a menține conversația, sunt necesare, în mod frecvent, întrebări directive.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte , de intensitate severă, adică subiectul este incapabil să înțeleagă semnificația abstractă a tuturor proverbelor sau a expresiilor figurate și poate formula clasificări limitate la similitudinile cele mai simple; gândirea este vidă sau blocată la aspectele funcționale, trăsăturile cele mai marcate și la interpretările idiosincratice.
• Gândire stereotipă, de intensitate severă, subiectul prezentând, în timpul interviului, repetiție necontrolată a cererilor, declarațiilor sau întrebărilor, ceea ce perturbă în mod sever conversația.
Subiect 4
• Nume: P.
• Prenume: R.
• Sex: f
• Data nașterii: 8.05.1997
• Vârsta: 17 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul Gheorghe Lazăr, profil matematică
• Venitul actual: pensie
• Aptitudini / abilități personale: lucru de mână (tricotaj), dezleagă integrame, îi place să aibă grijă de copii din familie
• Organizații / instituții de la care primește servicii: spital, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2007, la 107 ani
• Condiții de debut: Trebuia să meargă la o activitate școlară, nu s-a dus și a fost certată de director. Motivul pentru care nu s-a dus la manifestarea respectivă a fost că avea agorafobie. Era agitată și a fost internată la Spitalul nr. 9. Acolo era foarte agitată și vroia să plece acasă să se spele. A ajuns la pavilionul 11 sub cheie.
• Data primei internări, durata, vârsta: în 2007, la 10 ani, 3 săptămâni
• Frecvența internărilor: nu a vrut să spună
• Are relații cu: spitalul
• Frecvența relației: periodic (săptămânal se duce la psihoterapie)
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): tentative de suicid, ultima în 2013 (a luat un pumn de pastile, a căzut, și-a dat seama că trebuie să anunțe pe cineva, s-a dus spre telefon , dar a reușit doar să ridice receptorul care i-a căzut din mână și nu a mai avut putere sa-l ridice și să formeze numărul) – a fost disperată că telefonul nu era în furcă și nimeni nu putea să dea de ea; spune că s-a trezit după două zile. De asemeneam a fost arestată de două ori pentru agresarea a două colege de liceu,
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică
• Alte afecțiuni medicale importante: prezbitism, dureri de rinichi (trebuie să-și facă analize)
• Date despre familie:
Tabel 9
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: Cu frații se înțelege foarte bine, dar cu cumnatele nu se înțelege deloc. Au existat discuții în legătură cu moștenirea din partea tatălui. Nepoții o respectă și țin la ea, dar nu o vizitează niciodată. Și-a ajutat frații la creșterea copiilor.
2.) opinia familiei: –
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): Are prietene pe care le vizitează, se înțelege bine cu vecinii, vorbește des la telefon.
• Alte observații:
Este foarte jenată de felul în care arată apartamentul ei. Este nezugrăvit și este foarte mult praf.
Nu poate vorbi despre internările în spital. Când vorbește de spital i se face frică.
Este îngrijorată de ceea ce se va întampla cu ea când va îmbatrâni și nu va mai putea merge.
Are o agendă în care scrie tot ce are de făcut, își programează totul, după care notează și ceea ce a făcut din listă.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul P.R. prezintă următoarea patologie:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate ușoară, adică schimbarea expresiei faciale și ale gesturilor cu scop comunicațional ale subiectului sunt rigide, forțate, artificiale sau lipsite de modulația firească.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate moderat – severă, din punct de vedere emoțional, subiectul este în mod evident detașat față de alte persoane și față de evenimentele din mediu.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate moderată, adică subiectul este de obicei distant, cu o rezervă interpersonală evidentă; răspunde la întrebări de o manieră mecanică, își manifestă uneori plictiseala sau dezinteresul.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate moderată, adică subiectul îndeplinește pasiv cele mai multe activități sociale, dar într-un mod dezinteresat sau mecanic; are tendința să se retragă pe ultimul plan.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate moderat –
severă, subiectul prezentând o marcată lipsă de spontaneitate și de deschidere, răspunzând întrebărilor doar cu una sau două propoziții foarte scurte.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate moderată, adică subiectul raționează cel mai adesea la un nivel concret; are dificultăți cu interpretarea majorității proverbelor și a unor categorii; tinde să fie distras de aspecte de funcționalitate și de trăsături izbitoare.
• Gândire stereotipă, de intensitate moderat – severă, adică gândirea subiectului este atât de rigidă și repetitivă încât conversația este limitată la două sau trei teme dominante.
Subiect 5
• Nume: M.
• Prenume: M.
• Sex: m
• Data nașterii: 26.08.1997
• Vârsta: 17 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul Industrial nr.5
• Venitul actual: pensie:
• Hobby: muzica, plimbări în aer liber, TV
• Organizații / instituții de la care primește servicii:Policlinică, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă (defect psihotic)
• Grad de handicap: II
Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2008, la 11 ani
• Condiții de debut: idei de influență, automatism, pseudohalucinații auditive, halucinații
kinestezice, preocupări mistice
• Data primei internări, durata, vârsta: 1981, 6 săptămâni, 18 ani
• Frecvența internărilor: de 2 ori pe ani
• Are relații cu: policlinica
• Frecvența relației: periodic
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): agresiuni întâmplătoare asupra unor persoane necunoscute, arestat în repetate rânduri
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică
• Alte afecțiuni medicale importante: nu are
• Date despre familie:
Tabel 10
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: nu prea bună cu tatăl lui (nu-i dă dreptul de a-și exprima gândurile și sentimentele; este ținut foarte din scurt de către acesta; îl agasează vizita tatălui său în Centrul de Reeducare).
2.) opinia familiei: –
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): părinții și alți minori de la Centrul de Reeducare Găești.
• Alte observații:
Nu se implică în activitatea de grup (la activitățile din Centrul de Reeducare Găești).
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul M.M. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate extremă, adică schimbările expresiei faciale și gesturile cu scop comunicațional ale subiectului sunt practic absente; subiectul are în permanență o expresie lipsită de viață și fijată.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate severă, adică subiectul prezintă un deficit marcat al interesului și al implicării emoționale, ceea ce conduce la conversații limitate cu ceilalți și la neglijarea frecventă a nevoilor personale.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate moderată, adică subiectul este de obicei distant, cu o rezervă interpersonală evidentă; subiectul poate răspunde la întrebări de o manieră mecanică, își poate manifesta plictiseala sau poate să-și exprime dezinteresul.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate moderat – severă, adică subiectul
participă pasiv la un număr redus de activități sociale și nu manifestă aproape deloc interes și nici inițiativă; în general, petrece puțin timp împreună cu alții.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate severă, adică răspunsurile subiectului se limitează cel mai adesea la câteva cuvinte sau fraze foarte scurte cu scopul de a evita sau de a scurta conversația; conversația este serios alterată din această cauză.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate severă, adică subiectul este incapabil să înțeleagă semnificația abstractă a tuturor proverbelor sau a expresiilor figurate și poate formula clasificări limitate la similitudinile cele mai simple; gândirea este vidă sau blocată la aspectele funcționale, trăsăturile cele mai marcate și la interpretările idiosincratice.
• Gândire stereotipă, de intensitate severă, subiectul prezentând, în timpul interviului, repetiție necontrolată a cererilor, declarațiilor sau întrebărilor, ceea ce perturbă în mod sever conversația.
Subiect 6
• Nume: M.
• Prenume: M.
• Sex: m
• Data nașterii: 28.10.1998
• Vârsta: 16 ani
• Locul nașterii: comuna Faraoanele, județul Vrancea
• Studii: Liceul Grigore Moisil
• Venitul actual: pensie
• Aptitudini / abilități personale: sport: fotbal, baschet, volei, ping-pong
• Organizații / instituții de la care primește servicii: LSM 4, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: Schizofrenie paranoidă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2009, la 11 ani
Condiții de debut: A apărut progresiv; timiditate excesivă, îi era frică să iasă afară din casă.
• Data primei internări, durata, vârsta: vara 2009, 2 luni, 11 ani
• Frecvența internărilor: la 2-3 luni (ambulatoriu)
• Are relații cu: LSM 4
• Frecvența relației:la nevoie
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): nu, opțiune personală (spune că pastilele îl adorm)
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): tentative de suicid, agresivitate repetată
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică, tâlhărie
• Alte afecțiuni medicale importante: astigmatism
• Date despre familie:
Tabel 11
Observații: Mai are doi frați: un frate în Italia și o soră în Grecia.
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1. opinia subiectului: relații destul de bune cu părinții și frații din străinătate
2. opinia familiei: –
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): nu are prieteni apropiați
• Alte observații:
Își dorește să-și petreacă timpul liber cât mai plăcut.
Își dorește mult o prietenă.
Îl interesează grupul de religie și cel de muzică (grupuri la care participă la Centrul de Reeducare Găești).
Își dorește mult să discute cu un psiholog.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul M.M. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderat – severă, adică afectul subiectului este în general „tocit”, cu schimbarea expresiei faciale doar ocazional și foarte
puține gesturi cu scop comunicațional.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate moderată, adică, din punct de vedere emoțional, subiectul este în general distant față de mediu și de solicitările acestuia, dar încurajat poate fi stimulat să participe.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate moderată, adică subiectul este de obicei distant, cu o rezervă interpersonală evidentă; subiectul poate răspunde la întrebări de o manieră mecanică, își poate manifesta plictiseala sau poate să-și exprime dezinteresul.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate moderat – severă, adică subiectul participă pasiv la un număr redus de activități sociale și nu manifestă aproape deloc interes și nici inițiativă; în general, petrece puțin timp împreună cu alții.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate moderat –
severă, subiectul prezentând o marcată lipsă de spontaneitate și de deschidere, răspunzând întrebărilor doar cu una sau două propoziții foarte scurte.
Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate severă, adică subiectul este incapabil să înțeleagă semnificația abstractă a tuturor proverbelor sau a expresiilor figurate și poate formula clasificări limitate la similitudinile cele mai simple; gândirea este vidă sau blocată la aspectele funcționale, trăsăturile cele mai marcate și la interpretările
idiosincratice.
• Gândire stereotipă, de intensitate severă, subiectul prezentând, în timpul interviului, repetiție necontrolată a cererilor, declarațiilor sau întrebărilor, ceea ce perturbă în mod sever conversația.
Subiect 7
• Nume: I.
• Prenume: L.
• Sex: m
• Data nașterii: 20.02.1998
• Vârsta: 16 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceul de Mecanică
• Venitul actual: pensie
• Aptitudini / abilități personale: calculator, limbi străine
• Organizații / instituții de la care primește servicii: spital, policlinică, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, revizuit la un an
• Momentul debutului bolii: 2011, la 13 de ani
• Condiții de debut: brusc, în urma stresului intelectual
• Data primei internări, durata, vârsta: 2011, o lună, 13 ani
• Frecvența internărilor: o dată pe an
• Are relații cu: spitalul, policlinica
• Frecvența relației : o data pe săptămână la psihoterapie
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): comportament infracțional repetat
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: furt
• Alte afecțiuni medicale importante: sinuzită cronică
• Date despre familie:
Tabel 12
Observații: Se vede cu fratele său o dată la doua săptămâni.
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: relații bune cu fratele său
2.) opinia familiei: –
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): Spune că nu există prieteni, că totul se bazează pe interes.
A avut o relație cu o fată de mai lungă durată; s-au despărțit când L a intrat în criză (el a părăsit-o) și a făcut fixație pe toate fetele.
Are o vecină în bloc, în vârstă de vreo 70 de ani, cu care joacă cărți și uneori iau masa împreună.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul I.L. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate ușoară, adică schimbarea expresiei faciale și ale gesturilor cu scop comunicațional ale subiectului sunt rigide, forțate, artificiale sau lipsite de modulația firească.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate moderat – severă, din punct de vedere emoțional, subiectul este în mod evident detașat față de alte persoane și față de evenimentele din mediu.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate ușoară, adică, conversația subiectului se caracterizează printr-un ton distant, constrâns sau artificial; îi lipsește profunzimea emoțională sau tinde să rămână pe un plan impersonal, intelectual.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate ușoară, adică subiectul prezintă un
interes ocazional pentru activități sociale, dar foarte puțină inițiativă; stabilește relații cu alții, dar de obicei numai când aceștia fac primul pas.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate ușoară, adică subiectului îi lipsește inițiativa conversațională; răspunsurile subiectului sunt destul de scurte și sărace.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate ușoară, adică subiectul are tendința să dea răspunsuri literate sau interpretări personale proverbelor dificile și tinde să aibă probleme cu conceptele abstracte sau cu asociațiile mai puțin evidente.
• Gândire stereotipă, de intensitate moderată, adică, conversația subiectului evoluează în jurul unei teme recurente, ceea ce duce la dificultăți în schimbarea subiectului discuției.
Subiect 8
• Nume: I.
• Prenume: E.
• Sex: m
• Data nașterii: 12.11.1999
• Vârsta: 15 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: Liceu economic
• Venitul actual: ajutor social
• Aptitudini / abilități personale: ospătar, ucenic brutar, ucenic tapițer, tinichigiu-vopsitor
Organizații / instituții de la care primește servicii: spital, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie paranoidă cronică
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2010, la 11 ani
• Condiții de debut: Boala survine în 2010, după moartea părinților. Tatăl său s-a sinucis în 2008, apoi i-a murit mama. Era elev în școala generală; după moartea părinților a fost crescut de bunici.
În timpul școlii profesionale a început să facă yoga. Spune că după o lună a ajuns la „iluminare”.
„Iluminarea” a produs fenomene deosebite: păsările îi arătau drumul, câinii îi arătau când îi e foame, când punea haina pe el începea să plouă. Mergea foarte mult, până facea bășici în tălpi.
• Data primei internări, durata, vârsta: august 2010, o lună, 11 ani
• Frecvența internărilor: 2-3 ori / an
• Are relații cu: spitalul
• Frecvența relației: la nevoie (când simte o stare de dezechilibru manifestată prin nervi și
stres)
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): nu, opțiune personală, nu este de acord cu diagnosticul și tratamentul
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.) – rar bea câte o bere; agresivitate fizică: și-a bătut cumnata când era gravidă, a strâns-o de gât; agresivitate verbală; tentative de suicid (s-a urcat pe un stâlp pentru că vroia sa se angajeze, a căzut și și-a spart capul; a vrut să se spânzure cu cearceaful).
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică
• Alte afecțiuni medicale importante: nu are
• Date despre familie:
Tabel 13
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: se înțelege foarte bine mătușa
2.) opinia familiei: fratele spune că îi este frică de el (atunci când devine agresiv); este nemulțumit că că nu-și ia tratamentul.
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): Centrul de Reeducare Găești
• Alte observații:
Nașul subiectului (balerin homosexual) îl atrage pe tatăl lui E. și-i distruge relația cu mama. Mama intentează divorț (tatăl era agresiv cu mama, o batea). În urma divorțului E. rămâne cu mama sa.
După divorț mama subiectului se îmbolnăvește, face o tumoră.
Tatăl său se sinucide, aruncându-se în Dâmbovița (tata lui E. era inginer arhitect).
După moartea părinților este crescut de bunici, iar după moartea acestora se mută la Timișoara într-o garsonieră dată de unchiul său după vânzarea apartamentului bunicilor.
Două luni a stat la penitenciar pentru că a furat de la un vecin.
La Timișoara a stat un an, apoi s-a mutat la București într-un apartament cu 2 camere.
În august 2010 nașul îl internează la spitalul nr. 9 unde, spune subiectul, a făcut electroșocuri.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul I.E. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderată, adică gama de expresii faciale și gesturi expresive sunt reduse, ceea ce duce la o aparentă înfățișare monotonă.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate severă, adică subiectul prezintă un deficit marcat al interesului și al implicării emoționale, ceea ce conduce la conversații limitate cu ceilalți și la neglijarea frecventă a nevoilor personale.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate severă, adică subiectul este foarte indiferent; răspunsurile sale sunt superficiale și prezintă puține elemente nonverbale care să evidențieze o minimă implicare; contactele vizuale directe, „drept în față” sunt evitate.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate severă, adică subiectul tinde să fie apatic, participând foarte rar la activități sociale și își neglijează propriile personale; are foarte puține contacte sociale spontane.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate extremă, adică subiectul poate folosi numai modalitățile de gândire concretă; nu înțelege proverbele, metaforele cele mai comune, similitudinile sau categoriile cele mai simple; nici măcar atributele funcționale sau aspectele cele mai evidente nu pot servi drept bază pentru o clasificare.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate extremă, adică discursul verbal al subiectului se limitează, în cel mai bun caz, la câteva cuvinte ocazionale.
• Gândire stereotipă, de intensitate extremă, adică gândirea, comportamentul și conversa ția subiectului sunt dominate de repetiția constantă a unor idei fixe sau fraze limitate, ceea ce duce la o comunicare foarte rigidă, nepotrivită și extrem de restrânsă.
Subiect 9
• Nume: M.
• Prenume: S.
• Sex: m
• Data nașterii: 30.01.1998
• Vârsta: 16 ani
• Locul nașterii: București
• Studii: medii (liceul)
• Venitul actual: ajutor social
• Aptitudini / abilități personale: prelucrări prin așchiere
• Organizații / instituții de la care primește servicii: policlinică, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: schizofrenie hebefrenică cronică
• Grad de handicap: II (deficiență funcțională accentuată)
• Permanent: nu, revizuit anual
• Momentul debutului bolii: în 2009, la 11 ani
• Condiții de debut: În liceu avea stări de melancolie. La soare și la căldură își simțea mintea încețoșată.
• Data primei internări, durata, vârsta: în 2009, o săptămână, 11 ani
• Frecvența internărilor: din 2011 nu s-a mai internat
• Are relații cu: policlinica
• Frecvența relației: la nevoie
În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): momentan, nu (are probleme cu ficatul)
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): foarte rar bea, vinul îl bine-dispune; gânduri de sinucidere, dar tentative nu, spune că e păcat; agresivitate: aruncă cu căni și cu farfurii; a comis infracțiuni repetate; când e agitat merge și se plimbă/ se culcă/ ascultă muzică/ merge la biserică.
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică, tâlhărie
• Alte afecțiuni medicale importante: probleme cu ficatul, gastrită, inimă mărită și puțin întoarsă.
• Date despre familie:
Tabel 14
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: mama e cicălitoare, nu e foarte înțelegătoare; dar își dă seama că fără mama lui ar fi muritor de foame.
2.) opinia familiei: mama spune că lasă de la ea, știe ca fiul este nervos, îl înțelege; uneori pleacă de acasă (când fiul ei este nervos) la o soră unde face menajul și rămâne la ea peste noapte; spune că fiul ei dă ajutorul social în casă, dar că nu face nimic altceva în casă.
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): are doi prieteni, nu prea se înțelege cu ei; se vizitează uneori, merg la terasă și vorbesc la telefon
Alte observații:
A avut o relație cu o fată timp de 4 ani; acum un an s-a despărțit de ea și a suferit foarte mult (părinții fetei nu-l acceptau); crede ca i s-au făcut farmece de către fată.
Își dorește să facă rost de bani să-și facă operație estetică.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul M.S. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderat – severă, adică afectul subiectului este în general „tocit”, cu schimbarea expresiei faciale doar ocazional și foarte puține gesturi cu scop comunicațional.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate severă, adică subiectul prezintă un deficit marcat al interesului și al implicării emoționale, ceea ce conduce la conversații limitate cu ceilalți și la neglijarea frecventă a nevoilor personale.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate severă, adică subiectul este foarte indiferent; răspunsurile sale sunt superficiale și prezintă puține elemente nonverbale care să evidențieze o minimă implicare; contactele vizuale directe, „drept în față” sunt evitate.
• Repliere socială de tip apatic/ pasiv, de intensitate severă, adică subiectul tinde să fie apatic, participând foarte rar la activități sociale și își neglijează propriile personale; are foarte puține contacte sociale spontane.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate severă, adică răspunsurile subiectului se limitează cel mai adesea la câteva cuvinte sau fraze foarte scurte cu scopul de a evita sau de a scurta conversația; conversația este serios alterată din această cauză.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate extremă, adică subiectul poate folosi numai modalitățile de gândire concretă; nu înțelege proverbele, metaforele cele mai comune, similitudinile sau categoriile cele mai simple; nici măcar atributele funcționale sau aspectele cele mai evidente nu pot servi drept bază pentru o clasificare.
• Gândire stereotipă, de intensitate moderat – severă, adică gândirea subiectului este atât de rigidă și repetitivă încât conversația este limitată la două sau trei teme dominante.
Subiect 10
• Nume: Ț.
• Prenume: C.
• Sex: f
• Data nașterii: 22.03.1997
• Vârsta: 17 ani
• Locul nașterii: comuna Jirlău, județul Brăila
• Studii: liceu profesional
• Venitul actual: pensie
• Aptitudini / abilități personale: limbi străine (engleză, franceză), croșetat
• Organizații / instituții de la care primește servicii:spital, policlinică, Centrul de Reeducare Găești
• Dacă este pus sub interdicție: nu
• Diagnostic psihiatric: psihoză discordantă
• Grad de handicap: II
• Permanent: nu, control anual
• Momentul debutului bolii: în 2007, la 10 ani
• Condiții de debut: În liceu, din cauza unui profesor. Nu poate vorbi despre momentul debutului bolii, nici mamei nu i-a povestit.
În primul an de liceu a observat că nu poate face față (nu putea să-și ia cursurile, nu se putea concentra; a repetat un an).
A mers la policlinica Titan.
Inițial a făcut tratament acasă.
A fost de multe ori internată, câte 3 săptămâni. A facut și șocuri electrice; spune că ieșise rău din spital, că nu se putea ține pe picioare, vomita la tratamentul psihiatric.
• Data primei internări, durata, vârsta: 2007, 3 săptămâni, 10 ani
• Frecvența internărilor: o dată pe an
• Are relații cu: spital, policlinică
• Frecvența relației: lunar
• În prezent urmează tratament (dacă nu, de ce?): da
• Alte probleme semnificative declarate de subiect sau familie (abuz de alcool, droguri, agresivitate, probleme sexuale, tentative de suicid etc.): agresivitate verbală, uneori și fizică; cea fizică apare rar, acum.
• Infracțiuni pentru care a fost condamnat: agresiune fizică
• Alte afecțiuni medicale importante: probleme cu rinichii
• Date despre familie:
Tabel 15
Observații: Tatăl subiectului era contabil-șef, avea probleme cu alcoolul și cu femeile, a fost condamnat la pușcărie pentru un decont greșit (a cheltuit bani fără justificare). Tatăl i-a părăsit.
• Calitatea relației cu membrii familiei:
1.) opinia subiectului: se înțelege bine cu mama și cu fratele, dar nu-i place să vorbească cu oamenii.
2.) opinia familiei: mama spune că este învinuită că a făcut-o urâtă și din această cauză nu se poate mărita; uneori este violentă cu mama; nu se înțelege cu vecinii, uneori îi înjură, uneori înjură și lumea de pe stradă.
Își plânge fratele „ca o să-l omoare sistemul”. Fratelui îi este rușine cu ea, îi reproșează că din cauza ei nu s-a însurat.
• Rețeaua socială (informații despre persoanele la care subiectul găsește sprijin): Nu are nici o prietenă, nu mai primește pe nimeni în casă, nu vrea să vorbească cu nimeni.
• Alte observații:
Problemele au început la 12 ani, de când a plecat tatăl său de acasă.
Spune că în liceu își atrage invidia colegilor pentru că lua note bune.
Avea idei fixe legate de relația cu un profesor care îi făcea avansuri.
Nu mai citește pentru că nu mai are răbdare. Se uită la TV la filme sau emisiuni științifice.
Conform Scalei Negative din PANSS (Positive and Negative Syndrome Scale), subiectul Ț.C. prezintă:
• Expresie emoțională diminuată, de intensitate moderată, adică gama de expresii faciale și gesturi expresive sunt reduse, ceea ce duce la o aparentă înfățișare monotonă.
• Implicare afectivă scăzută, de intensitate moderat – severă, din punct de vedere emoțional, subiectul este în mod evident detașat față de alte persoane și față de evenimentele din mediu.
• Raporturi interpersonale alterate, de intensitate severă, adică subiectul este foarte indiferent; răspunsurile sale sunt superficiale și prezintă puține elemente nonverbale care să evidențieze o minimă implicare; contactele vizuale directe, „drept în față” sunt evitate.
• Repliere socială de tip apatic / pasiv, de intensitate extremă, adică discursul verbal al subiectului se limitează, în cel mai bun caz, la câteva cuvinte ocazionale.
• Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional, de intensitate severă, de intensitate severă, adică răspunsurile subiectului se limitează cel mai adesea la câteva cuvinte sau fraze foarte scurte cu scopul de a evita sau de a scurta conversația; conversația este serios alterată din această cauză.
• Dificultăți la nivelul gândirii abstracte, de intensitate severă, adică subiectul este incapabil să înțeleagă semnificația abstractă a tuturor proverbelor sau a expresiilor figurate și poate formula clasificări limitate la similitudinile cele mai simple; gândirea este vidă sau blocată la aspectele funcționale, trăsăturile cele mai marcate și la interpretările idiosincratice.
• Gândire stereotipă, de intensitate severă, subiectul prezentând, în timpul interviului, repetiție necontrolată a cererilor, declarațiilor sau întrebărilor, ceea ce perturbă în mod sever conversația.
În urma cotării itemilor din Scala Negativă (N1 – N7), coform gradului de intensitate al simptomelor negative, a rezultat:
Tabel 16
Se observă că nici unul dintre subiecți nu a fost încadrat la simptome negative cu grad de intensitate absent (1 – nu corespunde definiției itemului) și cu grad de intensitate minim (2 – patologie incert ă; subiectul poate fi la limita extremă a normalului), simptomele negative manifestându-se la subiecți cu următoarele grade de intensitate: ușor(3), moderat(4), moderat–sever(5), sever(6) și extrem(7).
În continuare voi prezenta, cu ajutorul tabelelor și graficelor efectuate pentru fiacare item al scalei negative, modul în care se grupează cei 10 subiecți în funcție de gradul de intensitate al simptomelor negative.
N1. Expresia emoțională diminuată are în vedere reactivitatea emoțională diminuată așa cum se poate observa din reducerea expresivității faciale, a modulației sentimentelor și a gesturilor cu scop comunicațional.
Tabel 17
N2. Implicarea afectivă scăzută se referă la lipsa de interes, lipsa implicării și indiferența afectivă în raport cu evenimentele vieții.
Tabel 18
N3. Raporturi interpersonale alterate: subiectului îi lipsește empatia interpersonală, nu este deschis, apropiat, interesat sau implicat în conversație.
Tabel 19
N4. Replierea socială de tip apatic / pasiv se referă la reducerea interesului și inițiativei în interacțiuni sociale din cauza pasivității, apatiei, anergiei sau avoliției subiectului; aceasta duce la o implicare interpersonală scăzută și la neglijarea activităților de zi cu zi.
Tabel 20
N5. Dificultăți la nivelul gândirii: alterarea gândirii abstract-simbolice, așa cum se poate observa prin dificultățile de clasificare, de generalizare și de rezolvare a problemelor, proces care necesită depășirea gândirii concrete și/sau egocentrice.
Tabel 21
N6. Lipsa de spontaneitate și reducerea fluxului conversațional are în vedere reducerea fluxului conversațional normal, asociată cu apatie, avoliție, atitudine defensivă sau deficit cognitiv; aceasta se manifestă prin scăderea fluidității și a productivității proceselor de interacțiune verbală.
Tabel 22
N7. Gândire stereotipă: diminuarea fluidității ți a flexibilității, așa după cum se poate observa în conținutul gândirii, care este rigid, repetitiv sau steril.
Tabel 23
Scala de psihopatologie cuprinde 14 itemi (G8 – G21) și reflectă intensitatea cu care se manifestă la subiecți preocupările somatice, anxietatea, sentimentele de culpabilitate, tensiunea interioară, manierismele și postura, depresia, activitatea psihomotorie, cooperarea, conținutul neobișnuit al gândirii, dezorientarea, atenția, judecata asupra propriei condiții, voința, controlul pulsional.
Cotarea itemilor, conform definițiilor, este redată în tabelul de mai jos:
Tabel 24
Se observă, ca și în cazul scalei negative, absența cotărilor 1 și 2, gradele de intensitate prezente fiind: ușor (3), moderat (4), moderat sever (5), sever (6) și extrem (7)
.
G8. Preocupări somatice: acuze somatice sau convingeri legate de prezența unei boli organice sau a unor tulburări funcționale. Acestea pot varia de la un sentiment vag de boală la ideea delirantă de a avea o boală cu prognostic fatal.
Tabel 25
G9. Anxietate: experiență subiectivă de nervozitate, îngrijorare, teamă sau nerăbdare, evoluând de la preocupare excesivă legată de prezent sau de viitor până la senzații de panică.
Tabel 26
G10. Sentimente de culpabilitate: sentimente de remușcare pentru greșeli reale sau imaginare.
Tabel 27
G11. Tensiune interioară: manifestări fizice nete de frică, anxietate și agitație, cum ar fi rigiditate, tremor, transpirații profunde și nerăbdare.
Tabel 28
G12. Manierisme și postură: mișcări nenaturale, creând impresia unei aparențe stângace, rigide, dezorganizate sau bizare.
Tabel 29
G13. Depresie: sentimente de tristețe, de descurajare, de neputință și de pesimism.
Tabel 30
G14. Încetinire psihomotorie: reducerea activității psihomotorii, așa cum se poate observa prin încetinirea sau diminuarea mișcărilor sau a vorbirii, scăderea responsivității la stimuli și un tonus corporal redus.
Tabel 31
G15. Lipsa de cooperare: refuz activ de a respecta dorințele persoanelor semnificative, refuz care se poate asocia cu neîncredere, atitudini defensive, încăpățânare, negativism, respingerea autorității, ostilitate sau atitudini belicoase.
Tabel 32
G16. Conținut al gândirii neobișnuit: Gândirea este caracterizată de prezența unor idei stranii, fantastice sau bizare, putând merge de la la idei atipice până la idei deformate, ilogice sau evident absurde.
Tabel 33
G17. Dezorientare: subiectul nu este conștient de relațiile sale cu mediul, inclusiv
cu persoanele, spațiul și timpul, ceea ce poate fi consecința confuziei sau replierii.
Tabel 34
G18. Atenția diminuată: dificultăți în focalizarea atenției, așa după cum se vede printr-o concentrare scăzută, distractibilitate față de stimuli externi și dificultăți de a se fixa, menține sau trece la un nou stimul.
Tabel 35
G19. Lipsa judecății și lipsa criticii asupra propriei condiții: alterarea sau lipsa completă a înțelegerii propriei condiții psihice sau a situației de viață. Se observă prin incapacitatea de a recunoaște boala sau simptomele psihice trecute sau prezente, negarea nevoii de a se interna sau de a urma tratament psihiatric, luarea de decizii caracterizate printr-o lipsă de anticipare a consecințelor și o planificare nerealistă a obiectivelor pe termen lung.
Tabel 34
G20. Tulburare volițională: perturbare la nivelul inițierii, continuării și controlului voit al propriilor gânduri, comportamente, mișcări și al vorbirii.
Tabel 35
G21. Controlul pulsional diminuat: regularizare și control tulburat al acțiunilor și al impulsurilor anterioare, ducând la descărcări tensionale și emoționale subite, nemodulate, arbitrare sau prost orientate și fără nici un interes față de consecințe.
Tabel 36
Scorul negativ PANSS a fost calculat prin însumarea scorurilor la itemii N1-N7 (domeniu de variație 7-49), iar suma cotărilor la itemii G8 – G21 a constituit scorul PANSS de psihopatologie generală (domeniu de variație 14 -98). Scorurile negative pentru fiecare subiect sunt redate în următorul tabel.
Tabel 37
Se observă că scorul minim este de 24 (S7), iar scorul maxim este de 48 (S2), iar media scorurilor pentru scala negativă este de 37,9 (domeniu de variație 7-49). Scorul PANSS de psihopatologie generală s-a efectuat prin sumarea itemilor G8 – G21, scorul pentru fiecare subiect fiind redat în tabelul de mai jos și apoi reprezentat grafic. Media scorurilor de psihopatologie generală este de 64,2 (domeniu de variație 14 – 98).
Tabel 38
Personalitatea defectuală post-procesuală a bolnavului schizofren
Din cercetarea efectuată pe zece studii de caz rezultă că subiecții schizofreni cu evoluție destul de îndelungată a bolii psihice prezintă o simptomatologie negativă de intensitate mare (moderată, moderat-severă și severă), care afectează grav sistemul de personalitate la nivel intelectual, motivațional-afectiv și volitiv, instalându-se la aceste nivele anumite defecte post-procesuale.
Tabel 39 – Repartiția subiecților pe scala negativă după intensitatea simptomelor negative
Tabel 40 – Repartiția subiecților pe scala de psihopatologie genelală în funcție de intensitatea simptomelor
Din evaluarea scalei negative și a scalei de psihopatolologie generală din PANSS rezultă că subiecții prezintă, în mod marcat: sărăcie afectivă, alogie, abulie – apatie și anhedonie.
Retragerea sau tocirea afectivă se manifestă printr-o sărăcire caracteristică a expresiei reactivității și sensibilității emoționale. Expresia facială apare rigidă, stereotipă, mecanică; mișcările spontane sunt diminuate; expresia gestuală este sărăcită; contactul vizual este diminuat; răspunsurile afective sunt mult diminuate; afectul exprimat este inadecvat sau incongruent.
Alogia reflectă o gândire și o capacitate cognitivă sărăcite; procesele gândirii sunt vide, bombastice sau lente. Manifestările majore sunt „sărăcia discursului” (restricție cantitativă) și „sărăcia conținutului discursului” (restricție calitativă).
Sărăcia discursului reprezintă reducerea cantității de cuvinte spontane, consecința fiind răspunsuri scurte, concrete și neelaborate la întrebări. Răspunsurile sunt monosilabice și anumite întrebări pot fi lăsate fără răspuns.
Sărăcia conținutului discursului (ideatică): cu toate că răspunsurile sunt suficient de lungi pentru ca discursul să fie normal cantitativ, acesta conține foarte puține informații. Limbajul are tendința de a fi vag, adesea prea abstract sau concret, repetitiv, stereotip.
Blocajele și creșterea latenței se răspuns reflectă, de asemenea, alogia. Blocajele reprezintă suspendarea discursului înainte ca un gând sau o idee să fie dusă până la capăt.
Creșterea latenței de răspuns indică faptul că intervalul care trece înainte de răspunsul bolnavului la întrebări este mai lung decât în mod normal. De obicei bolnavul înțelege întrebarea, dar are dificultăți în a-și ordona gândirea pentru a formula un răspuns adecvat.
Abulie – apatie. Abulia se caracterizează printr-o lipsă de energie, de voiciune, de interese. Bolnavii sunt incapabili să se mobilizeze pentru a iniția sau a duce la bun sfârșit orice tip de sarcină.
Spre deosebire de diminuarea energiei sau a intereselor observate în depresie, ansamblul simptomatic „abulie” tinde să evolueze în mod cronic, fără a avea conotație de tristețe sau de afect depresiv.
Toaleta – igiena : Bolnavul acordă mai puțină atenție decât în mod normal toaletei și igienei sale personale. Îmbrăcămintea este neîngrijită, învechită sau murdară. Se spală rar, respirația sau mirosul corporal pot fi dezagreabile. În ansamblu, ținuta este neglijentă, dezordonată.
Lipsa de perseverență la lucru: Bolnavii din studiu sunt toți pensionari și nu își mai îndeplinesc sau sau peste cap terburile zilnice.
Anergia fizică. Inerția este fizică: subiectul poate sta ore în șir așezat pe un scaun fără a întreprinde în mod spontan vreo activitate. Dacă este încurajat să se implice într-o activitate, se implică la aceasta pentru scurt timp, apoi se îndepărtează sau se retrage și revine la a sta singur pe scaun. Își petrece cea mai mare parte a timpului cu activități care nu solicită un efort fizic sau intelectual, ca de exemplu să se uite la televizor. Familia descrie că „își petrece timpul nefăcând nimic” acasă la el.
Anhedonie – retragere socială. Acest ansamblu de simptome grupează dificultățile bolnavului schizofren de a resimți interes sau plăcere. Aceasta se exprimă printr-o pierdere a interesu lui pentru activitățile agreabile, o incapacitate de a resimți plăcere în cursul activităților obișnuite considerate ca fiind agreabile sau printr-o lipsă de participare la diferite tipuri de relații sociale.
Interese și activități în timpul liber. Bolnavii prezintă puține centre de interes, puține activități sau „hobby-uri”. Subiecții în cazul cărora tulburarea este ușoară desfășoară activități pasive, iar aceste manifestări de interes sunt ocazionale sau sporadice. În cazuri extreme, dimpotrivă, ei apar ca fiind total incapabili de a aprecia o activitate sau de a se implica în ea.
Incapacitatea de a avea relații apropiate sau intime: Bolnavii prezintă o incapacitate de a dezvolta relații apropiate sau intime în raport cu vârsta, sexul și statutul lor familial. Bolnavii dau dovadă doar de puține sentimente și afecțiune (sau deloc) față de membrii familiei lor.
Relațiile cu prietenii și colegii, oricare ar fi sexul lor, sunt de asemenea sărăcite. Subiecții au puțini prieteni (sau deloc) și fac prea puține eforturi pentru a remedia acest fapt.
Atenția – tulburările de atenție sunt frecvente; bolnavii au dificultăți în fixarea atenției sau pot face asta în mod sporadic sau aleator.
Neatenția în activitățile sociale. În cursul activităților lor sociale, bolnavii sunt neatenți: în conversație sunt distrați, nu înțeleg subiectul unei discuții, nu participă și nici nu sunt preocupați. Uneori pot înceta o discuție sau o activitate „ex abrupto”, fără un motiv aparent. Subiecții par îndepărtați, absenți sau prezintă dificultăți de concentrare la jocuri, la citit sau în fața televizorului.
Am analizat de asemenea tipurile de infracțiuni comise de cei 10 subiecți, constatând astfel că 3 dintre ei au fost implicați în furtm 3 au comis infracțiuni de tâlhărie, iar 7 dintre ei au fost reținuți pentru agresiune fizică.
Prezentăm centralizarea datelor în tabelul de mai jos:
Tabel 41
Reprezentarea grafică a repartiției subiecților pe tip de infracțiuni:
Fig. 1
Dintre subiecții care au comis infracțiunea de furt, 2 sunt de sex masculin și unul de sex feminin:
Tabel 42
Fig. 2
De asemenea, 2 dintre subiecții care au comis infracțiunea de furt suferă de schizofrenie paranoidă și unul de schizofrenie hebefrenică.
Tabel 43
Fig. 3
Dintre subiecții care au comis infracțiunea de tâlhărie, toți trei sunt de sex masculin. De asemenea, 2 dintre subiecții care au comis infracțiunea de tâlhărie suferă de schizofrenie hebefrenică și unul de schizofrenie paranoidă.
Tabel 44
Fig. 4
Dintre subiecții care au comis infracțiunea de agresiune fizică, 5 sunt de sex masculin și 2 de sex feminin:
Tabel 45
Fig. 5
De asemenea, 6 dintre subiecții care au comis infracțiunea de agresiune fizică suferă de schizofrenie paranoidă și unul de schizofrenie hebefrenică.
Tabel 46
Fig. 6
Persoanele cu schizofrenie au un nivel al anxietății ca stare mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
Pentru a verifica această ipoteză au fost utilizate datele obținute în urma aplicării Inventarului de Anxietate Stare-Trăsătură, forma X1.
Așadar, lucrarea își propune să surprindă diferențe în ceea ce privește nivelul anxietății ca stare între eșantionul experimental și cel de control.
Tabel 47 Mediile și abaterile standard obținute de eșantioanele investigate în ceea ce privește nivelul anxietății ca stare
Condițiile de aplicare a testului t au fost îndeplinite deoarece rezultatele variabilei dependente (anxietatea ca stare) sunt exprimate numeric, cele două grupe au o dispersie omogenă și distribuția variabilei este normală.
Putem folosi testul t independent pentru a verifica dacă diferențele dintre cele două grupe sunt semnificative.
În urma aplicării testul t pentru eșantioane independente au fost obținute următoarele rezultate:
Tabel 48 Rezultatul comparației la nivelul de anxietății ca stare între cele două grupuri de subiecți
Ipoteza nulă (H0) : Nu există diferențe în ceea ce privește anxietatea ca stare la persoanele cu schizofrenie comparativ cu cele fără.
Pentru a respinge ipoteza nulă trebuie să arătăm că diferențele dintre cele două variabile sunt semnificative, iar șansele ca ele să apară din întâmplare să fie mai mici decât .05.
După cum se observă din tabel, avem două valori ale testului t. Dacă este respectată condiția de omogenitate a dispersiei celor două grupe: t(58), t =-2.369 , p<.05, test bilateral.În cazul încălcării condiției de omogenitate o variantă ajustată a lui t: t(53,51), t = -2.369 , p<.05, test bilateral.
Pentru a decide care valoare a testului t o vom adopta, vom consulta valoarea testului F a lui Levene.F=5.887, p<.05 care este semnificativ statistic, prin urmare acceptăm condiția de aplicare a testului t clasic, iar în această situație ne vom încrede în a doua valoare a testului t.
Rezultatul obținut, t(53,51), t = -2.369 , p<.05, test bilateral este semnificativ statistic. Astfel, vom respinge ipoteza nulă care stipula că cele două grupe nu diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate ca stare.
Prin urmare, ipoteza cercetării este sprijinită, între cele două categorii de persoane existând diferențe la nivelul anxietății ca stare.
Pentru a vedea direcția diferențelor vor fi consultate valorile mediilor prezentate în tabelul 1, observându-se astfel că persoanele cu schizofrenie prezintă un nivel mai ridicat al anxietății ca stare.
Mărimea efectului obținută este medie (d= .64) Astfel efectul obținut este puțin probabil să fi apărut din întâmplare, fiind de nivel mediu-superior iar datorită faptului că r2 are valoarea de 0.14 avem un efect puternic și putem concluziona că mărimea efectului este puternică. Astfel, se sprijină respingerea ipotezei nule și acceptarea ideii conform căreia persoanele că persoanele diagnosticate cu schizofrenie prezintă un nivel al anxietății ca stare mai mult mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
Se remarcă de asemenea că pragul de semnificație alfa de .05 are o putere statistică semnificativă de (0.79).
Anxietatea-stare are o natură tranzitorie și implică o serie de trăiri subiective care pot fi accentuate de anumite evenimente cotidiene. Se prezintă așadar ca o trăire intensă pasageră, consecință a unor circumstanțe speciale.
Persoanele diagosticate cu schizofrenie manifestă un nivel mai ridicat al anxietății ca stare în special datorită abordării simbolice a informațiilor pe care le primesc de la mediu exterior și pe care le adaptează la natura conținutului psihotic intern.
Ipostazele „depersonalizării” și „derealizării” constituie premisele instalării stării anxioase.
Conținutul psihotic în schizofrenie se particularizeză prin prezența următoarelor caracteristici: ecoul gândirii, inserția sau furtul gândirii, transmiterea gândurilor, voci halucinatorii, idei delirante.
Deși există forme ale acestei tulburări ce nu reclamă prezența simptomelor pozitive, în marea parte a cazurilor, delirul, halucinațiile constituie nucleul lumii schizofrene.
Structura logică a gândirii schizofrene este atât de profund perturbată încât și cel mai logic conținut al acesteia este inevitabil ilogic.
Delirul devine semnul major al afirmării și dezarticulării funcțiilor unificatoare de conștiință și prin aceasta el stă la limita indiscutabilă a psihozei, constituind forma dominantă de existență patologică în care se îmbină progresiv fenomenele premonitorii.
Așa cum gândirea reflectă și cântărește explicit realitatea, delirul reflectă raporturile dintre conștiința patologică alienată și realitatea deformată a nebuniei. În acest context delirant apare materialul halucinator și convingerile de influență de aservire, pierdere a voinței astfel încât persoana bolnavului nu se mai împarte echilibrat între spațiul interior al subiectivității și orizontul lumii obiective.
Ideile delirante apar fără o istorie preparatorie, cu un fel de spontaneitate întâmplătoare care își trădează de îndată structura și dinamica. Acest sentiment al intervenției unor forțe exogene, extramintale în viața sa psihică îi dă pacientului o stare de extrovertire forțată. Trăiește sentimentul că gândirea îi este citită direct, furată, înregistrată de la distanță. Activitatea psihică se convertește într-o succesiune automată de momente, temeri, intenții fără apartenență ca și cum câmpul de conștiință este din ce în ce mai mult un loc de convergență a unor forțe străine și ostile. Gândirea delirantă este derivată dintr-o interpretare sau din convingeri intuitive în legătuă cu experințe fundamentale de ostilitate, frustrare, persecuție, posedare diabolică sau erotică. În cele din urmă, toate evenimentele și relațiile umane care-l înconjoară pe schizofrean primesc o distanță și o răceală raționalizată, ca un experiment obiectiv.
Apariția acestor forme simptomatice are drept consecințe detașarea subiectului de ambianță și deteriorarea considerabilă a relațiilor cu cei din jur.
O temă delirantă poate fi formulată ca o aserțiune sau ca o judecată categorică. În cazul schizofreniei delirul se prezintă ca un conglomerat de convingeri, adevarul acestora apărând ca evident și cert pentru subiect. Cu privire la delir vor fi investigate și evidențiate următoarele aspecte:
– atitudinea subiectului față de sine
– sentimentul modificării propriei identități
– atitudinea subiectului față de ceilalți
– atitudinea celorlalți față de subiect așa cum o resimte acesta
– atitudinea generală a subiectului față de lumea înconjurătoare
Atitudinea subiectului față de sine, în ipoteza unei dispoziții delirante, este marcată de sentimente ambivalente, depreciative la adresa propriei persoane, defavorizante și devalorizante, pe de o parte, ori, sentimente de supraevaluare, de omnipotență, pe de altă parte. Subiectul schizofren se simte vulnerabil, la discreația oricărei agresiuni, incapabil de autoafirmare și autoapărare, demn de dispreț ori batjocură, condamnare sau pedeapsă.
Delirul de grandoare poate naște sentimente nefirești care îl ultracapacitează pe individ, determinându-l să acorde valențe potențate acțiunilor sale.
Halucinațiile pot duce la destructurări ale identității până într-acolo încât să apară sentimente permanente de derealizare și de depersonalizare.
Depersonalizarea semnifică pierderea unității interioare, a facultăților psihice, alterarea capacității de a realiza legături între trecut și viitor, schimbarea prezenței bonavului printre ceilalți oameni. El se retrage sub presiunea unei înlocuiri a prezenței printr-un vid, o enigmă, o pseudonoutate ce nu este în legătură cu istoria reală a individului, care este un fel de produs al unei pseudomemorii sau al imaginației care și-a schimbat tematica până devine un depersonalizat. Canalalele numeroase ale comunicării interumane nu mai pot stabili și întreține contrapunctul schimbărilor afective și ideative. Experiența depersonalizării, intuițiile delirante, metamorfoza paranoidă a lumii au un caracter puternic anxiogen.
O dată cu apariția fenomenului depersonalizării bolnavul devine străin de el însuși, nu se mai recunoaște, se simte dedublat, își pierde coeziunea vieții sufletești. I se pare că devine o altă persoană: de la persoana întâi, ce mai reprezentativă el ajunge să vorbească la persoana a treia. De la stilul personal ajunge la cel impersonal, încât vorbește cu „se întâmplă”, „se face” despre el însuși. Dacă se duce în fața oglinzii, el constată pierderea identității sale, i se pare că fața nu este a lui, că expresia ei îi apare străină.
Atunci când se raportează la ceilalți subiectul fie îi reconstituie ca identificați în persoane concrete, cunoscute ori ca „alții”, ființe abstracte; alții care îl persecută, îl șicanează, îl urmăresc.
Delirantul nu trăiește ca o ființă izolată. Acesta continuă să articuleze lumea sa proprie cu lumea comunitară, căci ființa sa nu poate fi desprinsă de „a fi” in lume, el se constituie și se afirmă în interiorul unei lumi. Pe fondul destructurării generale (tulburări ale desfășurării gândirii, afectivității, trăirii propri personalități, tulburari volitive, de percepție și activitate) instituită de prezența ideilor delirante ori halucinațiilor, adică a simptomelor pozitive legătura individului schizofren cu lumea exterioară gândurilor sale este distrusă.
Echilibrul interior este frânt, structura psihică este destabilizată creându-se așadar cadrul favorabil pentru instalarea stării anxioase. Suportul pentru sensul și rostul său existențial este dizolvat. Schizofrenului îi lipsește siguranța dată de un fundament solid ce i-ar permite luarea unei poziții anume, unei atitudini adecvate în raport cu împrejurarile concrete ale existenței sale.
Fiecare dintre formele schizofreniei prezintă caracteristici ce o particularizează în cadrul sistemului și, de asemenea, fiecare schizofren dezvoltă forme particulare de boală (ideile delirante, halucinațiile se dezvoltă în raport cu experiența intimă, tipul de personalitate ori caracterul celui ce le experimentează). Ființa destabilizată trăiește anxietatea ca pe un pericol eventual sau posibil ori neprecizat. Subiectul nu mai poate fi atent si nu se mai poate angaja intenționat în situații actuale, concrete, simte că nu mai are de ce să se lege, să se ancoreze, simte cum alunecă în afara lumii, în afara existenței actuale. El nu își mai poate trăi plenar prezentul și, odată cu acesta, nici trecutul și viitorul. Pe lângă dezorganizarea temporalității, odată cu anxietatea este perturbată o structură și mai elementară a conștiinței subiectului intențional; și anume, cea a trăirii înrădăcinării sale în sine și în lume.
Anxietatea în cazul schizofrenului se instalează pe fondul existenței unei lumii aflată în pragul destructurării sale spațiale. Omul anxios se afla într-o stare de încordare simțindu-se în același timp vulnerabil. Mușchii îi sunt în tensiune, privirea investighează fără încetare ambianța, căutând să clarifice despre ce pericol este vorba, pe unde sunt semne cu privire la ceva amenințător. Anxiosului îi lipsește tocmai această inserție într-o lume cunoscută, ordonată și limpede structurată, care să îi permită gândirea și acțiunea eficientă. În jurul lui și în el totul se destabilizează, își pierde pregnanța și claritatea ordinea și sensul apărănd iminența morții. Haosul, dezordinea și învălmășirea lumii, pierderea punctelor de sprijin, prăbușirea, sentimentul morții iminente, toate acestea caracterizează individul schizofren ce este traversat de anxietate în forma ei majoră, ca destrucuturare a fundamentelor ultime ale conștiinței subiectului. Punctele de sprijin ale acestuia nu sunt doar spațiale, pentru el prezentând importanță prezența „celuilalt”.
Persoanele cu schizofrenie au un nivel al anxietății ca trăsătură mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
Pentru a verifica această ipoteză au fost utilizate datele obținute în urma aplicării Inventarului de Anxietate Stare-Trăsătură, forma X2.
Așadar, lucrarea își propune să surprindă diferențe în ceea ce privește nivelul anxietății ca trăsătură între eșantionul experimental și cel de control.
Tabel 49 Mediile și abaterile standard obținute de eșantioanele investigate în ceea ce privește nivelul anxietății ca trăsătură
Condițiile de aplicare a testului t au fost îndeplinite deoarece rezultatele variabilei dependente (anxietatea ca trăsătură) sunt exprimate numeric, cele două grupe au o dispersie omogenă și distribuția variabilei este normală.
Putem folosi testul t independent pentru a verifica dacă diferențele dintre cele două grupe sunt semnificative.
În urma aplicării testul t pentru eșantioane independente au fost obținute următoarele rezultate:
Tabel 50 Rezultatul comparației la nivelul de anxietății ca trăsătură între cele două grupuri de subiecți
Ipoteza nulă (H0) : Nu există diferențe în ceea ce privește anxietatea ca trăsătură la persoanele cu schizofrenie comparativ cu cele fără.
Pentru a respinge ipoteza nulă trebuie să se arate că diferențele dintre cele două variabile sunt semnificative, iar șansele ca ele să apară din întâmplare să fie mai mici decât .05.
După cum se poate observa din tabel, avem două valori ale testului t. Dacă este respectată condiția de omogenitate a dispersiei celor două grupe: t(58), t =-5.835 , p<.05, test bilateral. În cazul încălcării condiției de omogenitate o variantă ajustată a lui t: t(55,900), t = -5,835 , p<.05, test bilateral.
Pentru a decide care valoare a testului t va fi adoptată, vom consulta valoarea testului F a lui Levene. F=3.604, p > 05 care este nesemnificativ statistic, prin urmare prima valoare a testului t se va bucura de încredere.
Rezultatul obținut, t(58), t = -5.835, p<.05, test bilateral este semnificativ statistic. Astfel, se va respinge ipoteza nulă care stipula că cele două grupe nu diferă în ceea ce privește nivelul de anxietate ca trăsătură.
Prin urmare, ipoteza cercetării este sprijinită, între cele două categorii de persoane existând diferențe la nivelul anxietății ca trăsătură.
Pentru a vedea direcția diferențelor se vor consulta valorile mediilor prezentate în tabelul 1, observându-se astfel că persoanele cu schizofrenie prezintă un nivel mai ridicat al anxietății ca trăsătură.
Având în vedere că rezultatele statistice obținute la nivelul anxietății ca stare și ca trăsătură sunt semnificativ mai mari în cazul subiecților cu schizofrenie, considerăm că anxietatea sub aspect general este mai mare pentru acești subiecți, comparativ cu cei din grupul de control.
Mărimea efectului în cazul anxietății ca trăsătură este foarte mare d=1.53, iar coeficientul de determinare r2 primește valoarea 0.58. Se poate aprecia că persoanele sănătoase nu pot fi caracterizate ca având tulburări de anxietate pe dimensiunea –trăsătură-spre deosebire de persoanele diagnosticate cu schizofrenie. Pragul de semnificație alfa de .05 are o putere statistică extrem de semnificativă de (>1). Se respinge ipoteza nulă și este sprijinită ipoteza cercetării: persoanele cu schizofrenie au un nivel al anxietății ca trăsătură mai ridicat decât persoanele care nu suferă de această tulburare.
Anxietatea-trăsătură se referă la predispoziția unui individ de a manifesta stări de anxietate, privită ca factor de personalitate.
Schizofrenii prezintă o vulnerabilitate pentru trăirea „permanentă” a unor stări anxioase. O posibilă explicație a acestei constatări poate fi aceea a dezintegrării funcțiilor psihice și, pe cale de consecință, a destructurării atitudinale și comportamentale profunde.
Anxietatea constituie o poartă posibilă a schizofreniei. Neliniștea atopică, insesizabilă, se amplifică până la explicația delirantă a influențelor exogene, a pierderii intimității, a intervențiilor de la distanță asupra propriului corp. Nevroza anxioasă poate să constituie o matrice disociativă, în măsură în care tensiunea anxiogenă se investește de explicații xenopatice. Cu alte cuvinte, imposibilitatea comprehensivă a anxietății și a angoasei face loc unei obiectivări explicative, pseudo-raționale dar în fond delirante.
Rătăcit prin hățișurile propriei conștiințe schizofrenul marcat de tulburări anxioase nu reușește să găsească drumul să ordoneze haosul încât să se poată structura o ambianță, o direcție, un țel, nu poate descoperi în el însuși repere ferme sau criterii pentru a se ordona interior și pentru a se restructura în jurul unui sens. Se poate remarca faptul că bolnavul trăiește un intens conflict interior, o dezicere de sine conștientă sau inconștientă. Anxietatea pe care o experimentează este într-un fel o frică de moarte, de neființă, căci orice frică vizează în cele din urmă moartea. Moarte ni se relevă de regulă mediat, ca frică determinată, ca amenințare directă. Subiectul este vulnerabil la maximum, nu mai poate ține la distanță lumea cu pericolele ei definite sau nedefinite. Răul amenințător are acces la subiect în mod direct, nemijlocit.
Dar această nemijlocire a pericolului, o dată trăită ca anxietate, se proiectează acum pe ceva bine definit din personalitatea bolnavului, și anume pe propria corporalitate.
„Destabilizarea”, alunecare spre lipsa de suport, de fundament, spre neființa și moarte, toate aceste aspecte ale anxietății sunt proiectate corporal. O condiție necesară pentru eliminarea trăirilor anxioase și angoasante o constituie prezența unor suficiente puncte de sprijin în lume și a existenței unei distanțe necesare față de lume. Este necesar ca lumea să fie la locul său, la o distanță bine ordonată, într-o prezență limpede și clară care să permită abordarea ei eficientă. Tocmai de aceea întunericul și dezordinea, necunoașterea și lipsa reperelor, neclaritatea distanțelor și ierarhiilor necesare, absența drumurilor, a țelurilor, a sensurilor definite, reprezintă o condiție de posibilitate fundamentală a anxietății.
Anxietatea este insuportabilă. Trăirea ei îi ridică subiectului probleme ultime ca de exemplu cea a fundamentului și rostului existenței. Frica se instituie pentru a continua anxietatea în drumul subiectului înspre lume.
Frica este o trăire subiectivă dezvoltată în universul reprezentării și imaginarului. La fel ca și în cazul anxietății, trăirea fricii relevă o importantă deficiență și distorsiune a trăirii lumii ca spațiu.
Modalitatea paradigmatică a fricii poate fi considerată cea în care un subiect pasiv inhibat și vulnerabil se află sub amenințarea unui „obiect” periculos, a unui dușman activ și puternic, gata să-l distrugă. Anxietatea crește exponențial atunci când lumea interioară a subiectului se află în dezordine neexistând cadru de referință ori repere de orientare căci omul are nevoie de ordine clare pentru delimitarea eului său în vederea acțiunii. Principalele stări de frică relevă dificultatea subiectului de a stăpânii spațiul lumii înconjurătoare.
În ansamblu, subiectul nu mai poate simți și trăi lumea ca organizată într-un spațiu cu caracteristici euclidiene, adica tridimensional, metric și învăluitor. Nemaifiind în stare să structureze spațiul exterior și interior subiectul se simte incapabil de acțiune eficientă, vulnerabil ți predispus. Trăirea anxietății, a fricii, a spaimei și a panicii tensionează prezența în lumea subiectului, îl angajează intens, cu toată ființa sa, îl solicită global, „mișcându-l”, „emoționându-l”, tulburându-i gândurile, sufletul, corporalitatea, aruncându-l uneori într-o „situație limită”.
Simbolistica ideilor delirante și halucinațiilor este extrem de variată inducând subiectului sentimente ale unei agresiuni periculoase care provin dintr-o realitate non-umană dizolvând voința și capacitatea de control.
Nivelul depresiei la persoanele cu schizofrenie este mai ridicat decât la persoanele care nu au această boală.
Pentru a verifica această ipoteză au fost utilizate datele obținute în urma aplicării Inventarului de Depresie Beck.
Așadar, ne propunem să surprindem diferențe în ceea ce privește nivelul depresiei între eșantionul experimental și cel de control.
Tabel 51. Mediile și abaterile standard obținute de eșantioanele investigate în ceea ce privește nivelul depresiei
Condițiile de aplicare a testului t au fost îndeplinite deoarece rezultatele variabilei dependente (nivelul depresiei) sunt exprimate numeric, cele două grupe au o dispersie omogenă și distribuția variabilei este normală.
Putem folosi testul t independent pentru a verifica dacă diferențele dintre cele două grupe sunt semnificative.
În urma aplicării testul t pentru eșantioane independente au fost obținute următoarele rezultate:
Tabel 52. Rezultatul comparației la nivelul depresiei între cele două grupuri de subiecți
Ipoteza nulă (H0) : Nu există diferențe în ceea ce privește nivelul depresiei la persoanele cu schizofrenie comparativ cu cele fără.
Pentru a respinge ipoteza nulă trebuie să se arate că diferențele dintre cele două variabile sunt semnificative, iar șansele ca ele să apară din întâmplare să fie mai mici decât .05.
După cum se observă din tabel, avem două valori ale testului t. Dacă este respectată condiția de omogenitate a dispersiei celor două grupe: t(58), t =-9.178 , p<.05, test bilateral.În cazul încălcării condiției de omogenitate o variantă ajustată a lui t: t(41.357), t = -9.178 , p<.05, test bilateral.
Pentru a decide care valoare a testului t va fi adoptată, se va consulta valoarea testului F a lui Levene.F=20.712, p< .05 care este semnificativ statistic, prin urmare a doua valoare a testului t va fi luată în considerare.
Rezultatul obținut, t(41.357), t = -9.178 , p<.05, test bilateral este semnificativ statistic. Astfel, va fi respinsă ipoteza nulă care stipula că cele două grupe nu diferă în ceea ce privește nivelul depresiei.
Prin urmare, ipoteza cercetării este sprijinită, între cele două categorii de persoane existând diferențe la nivelul depresiei.
Pentru a vedea direcția diferențelor vor fi consultate valorile mediilor prezentate în tabelul 1, observându-se astfel că persoanele cu schizofrenie prezintă un nivel mai ridicat al depresiei.
Instituționalizarea determină o calitate scăzută a vieții, aceasta constituind o cauză a depresiei. Dintre consecințele instituționalizării ce contribuie la instalarea depresiei pot fi desprinse: lipsa de speranță, absența unui mediu familial, sentimentul de neajutorare, dependența de alte persoane, frica de abandon, sentimentul de lipsă de valoare a propriei persoane, lipsa perspectivei și nesiguranța pe termen lung.
Pacienții instituționalizați nu pot primi aprobarea și suportul celorlalți, fiindcă împart aceeași condiție, iar traiul în grup implică dependența față de ceilalți și confirmarea reciprocă a comportamentelor și atitudinilor, aspecte ce amplifică sentimentul neputinței.
Viața afectivă a schizofrenului stă sub influența a ceea ce constituie proces bazal al schizofreniei: scăderea și pierderea energiei vitale. E greu de spus dacă depersonalizarea și derealizarea se răsfrâng asupra fondului afectiv sau dacă atrofia și dispariția elanului de comunicare și afirmare golesc de sens toate formele de dialog ale schizofrenului. În semiologia afectivității schizofrene se descrie indiferența afectivă, adică dezinteresarea de lume și pierderea de participare la existența celorlalți. Expresia indiferenței constă dintr-o „mască” inertă, înțepenită prin diminuarea mimicii și atonia trăsăturilor.
Bolnavul realizează o neutralitate afectivă. Insensibil și impasibil pentru tot ce se desfășoară în jurul său, el rămâne vibrant și participant doar la activitatea sa delirantă. Se distinge exitența unei inversiuni afective a unei transformări bruște a sentimentelor în opusul lor ca un rezultat al combinării între afectivitate și ambivalență.
Afectivitatea suferă o profundă modificare și transmutația sentimentelor o deplasare globală spre polul ostilității impersonale, spre treapta de substituire abstractă și glacială a vieții afective. Cele mai aparente schimbări, tot atât de mult cantitative cât și calitative, se înregistrează la nivel afectiv.
Trăind anxietatea și frica sau tensiunea agresivă schizofrenul se simte izolat în marginea lunecării existenței sale spre haos și neființă, izolat și singur în fața lumii ostile, a alter ego-ului său amenințător, cu care se confruntă pe viață și pe moarte. În toate aceste împrejurări subiectul se simte dureros desprins de lumea comuniunii și solidarității, de universul încrederii și al sprijinului reciproc.
La fel schizofrenul va trăi izolarea și în situația depresiei. Doar că acum, o dată cu desprinderea și decăderea din prezența sa activă în lume, el trăiește o repliere pe sine spre limitele propriei identități, o cufundare în propriul trecut, într-o cumplită solitudine, pe care o acceptă și o dorește ca drum spre moarte. Pierzând o parte din lumea sa, din sine, schizofrenul moare parțial.
Depresia propriu-zisă pe care o trăiește e diferită de disperare. Pentru schizofren situația pare a fi încheiată. Pasul spre moarte este deja făcut. Marea tristețe, depresia adâncă sunt mute și imobile. Subiectul este tăcut, nu se mai adresează nimănui, nici măcar nu mai poate plânge. El e împietrit de durere, în nemișcare. Și nu doar pentru moment ca cel paralizat de angoasă, ci în mod prelungit, ca un mort simbolic. Pentru el nu mai există dorință, proiect, intenție, atenție, față de lumea prezentă, sens pentru acțiune, speranță. Adică nu mai există prezent. Și cu atât mai puțin viitor. Schizofrenul depresiv este orb și surd la solicitări, repliat pe sine orientat spre trecutul său, ca spre o ultimă treaptă, o ultimă înrădăcinare în lume și în sine, înainte de neființă.
Anxietatea ridică problema generală a raportului „eu-lume”, precum și nenumărate aspecte ale problematicii spațiului trăit. Depresia aduce în discuție în primul rând subiectul ca substrat, ce se dimensionează prin asimilarea lumii în care se extinde precum și problema structurii timpului trăit prin durata proprie. Durata ce stă în spatele diferențierii temporalității subiective în prezent, trecut și viitor, ca suport al identității cu sine a subiectului, a eului. La schizofrenul depresiv, prezentul face loc nemișcării, trăirii unei durate încremenite și amputate, fixate pe trecut.
Situația tristeții indică ordinea în care elemnetele structurale ale temporalității se deteriorează: întâi viitorul, apoi prezentul, cu toate filoanele de temporalitate subiacentă care-l susțin; și în final durata, ca ultim fundal și punct de sprijin.
Schizofrenul depresiv, cel ce iese din timpul activ, din prezent, este desolidarizat de alții, fără stima de sine și vinovat. „Eul” său amputat, diminuat și slăbit la maximum se orientează cu toate valențele spre negativ: „eu nu merit nimic, nu am de ce face umbra pământului”, afirmă schizofrenul depresiv ce și-a pierdut sentimentul propriei valori.
O dată cu poziționarea depresivă intră în joc, chiar în modalitatea mai puțin gravă a tristeții, un proces de judecare-judecată care autoîntreține și agravează depresia. Judecăți evaluative de tipul: „eu sunt incapabil”, „tot ce încerca să fac nu reușește”, „orice încercare de a ieși din această stare proastă e sortită eșecului”, „viitorul nu poate aduce nimic bun”, toate aceste judecăți se instituie ca filtru interpretativ în analiza și valorizarea datelor ce vin din realitatea actuală. Astfel încât aceasta este receptată în permanență printr-o optică ce amplifică sensul negativ al acțiunii lumii exterioare și diminuează sensul pozitiv al existenței și al acțiunilor proprii. Se realizează așadar, o deformare a „testării realității”, a evaluării adecvate a acestuia, fapt ce participă la accentuarea continuă a stării depresive.
Când depresia este intensă subiectul trăiește un marcat sentiment de vinovăție. Apare astfel o instanță ultimă a structurii persoanei întruchipată de conștiința morală. Aceasta intervine în cadrul conflictului cu sine însăși al persoanei putând condiționa anxietate și fobie. Acum, în depresie, judecarea conștiinței morale conduce sentimentul de vinovăție. Gândurile, vocile intruzive, ce ar putea constitui o metamorfoză a conștiinței morale, alimentează sentimente de culpabilitate și inutilitate, conducând la autocondamnarea subiectului.
Schizofrenul depresiv amputat existențial, se retrage asupra propriilor limite și se crispează agresiv. Agresitivitatea este ultimul liant al subiectului, ultima funcție care îi menține unitatea, coerența. În chinuita sa situație de tensiune interioară, intențiile agresive sunt potentate și se impun în prim plan. Dar acestea cad sub condamnarea conștiinței morale care găsește astfel argumente de vinovăție în însăși actualitatea trăirilor sale.
Pe de altă parte, vinovăția schizofrenului depresiv este una existențiala a nedevenirii. Ea e mai evidentă în formele mai puțin adânci și mai puțin imobilizante de depresie. E vorba acum de faptul că subiectul nu s-a determinat și definit astfel încât să realizeze bazele unei deveniri cu sens moral și creator, pozitiv.
Când schizofrenul amputat existențial cade în ipostaza depresiei psihopatologice, existența sa pierde această putere de sinteză superioară. Subiectul e acum destul de simplu circumscris: el e inhibat, suferă intens, e repliat pe trecut, indiferent față de prezent și viitor, față de lume și de sine.
5. Concluziile cercetării
Din cercetarea efectuată se desprind următoarele concluzii:
(1) Personalitatea schizofrenului, după evoluția îndelungată a bolii psihice, este dominată de prezența simptomelor negative.
(2) Simptomele negative au efecte puternice, producând grave deficiențe la nivelul abilităților de funcționare a schizofrenilor în viața cotidiană.
(3) Gradul crescut de intensitate cu care se manifestă simptomele negative modifică sever sistemul de personalitate al schizofrenilor ducând la tulburări grave la nivel intelectual, motivațional-afectv și volitiv.
(4) Personalitatea defectuală post-procesuală a schizofrenului este caracterizată prin instalarea defectelor post-procesuale: sărăcie afectivă, alogie, abulie-apatie și anhedonie.
(5) Tulburarea esențială a schizofreniei este reprezentată de pierderea contactului vital cu realitatea. Această tulburare se exprimă printr-o deteriorare a factorilor dinamici ai vieții psihice și privește înainte de toate, desfășurarea activității personale sau dezvoltarea personalității.
(6) Psihopatologia schizofreniei, în afara studierii simptomelor esențiale pare să cuprindă și categoria atitudinilor schizofrene. Aceste atitudini pot fi separate în mod provizoriu în atitudini ideo-afective și atitudini pur intelectuale. Cunoașterea atitudinilor ne permite să îi înțelegem mai bine pe schizofreni și ne pot ghida în cautarea de mijloace adecvate, de stabilire a contactului cu acești bolanvi.
(7) Trăind anxietatea și frica sau tensiunea agresivă schizofrenul se simte izolat în marginea lunecării existenței sale spre haos și neființă, izolat și singur în fața lumii ostile, a alter ego-ului său amenințător, cu care se confruntă pe viață și pe moarte. În toate aceste împrejurări subiectul se simte dureros desprins de lumea comuniunii și solidarității, de universul încrederii și al sprijinului reciproc.
(8) La fel schizofrenul va trăi izolarea și în situația depresiei. Doar că acum, o dată cu desprinderea și decăderea din prezența sa activă în lume, el trăiește o repliere pe sine spre limitele propriei identități, o cufundare în propriul trecut, într-o cumplită solitudine, pe care o acceptă și o dorește ca drum spre moarte. Pierzând o parte din lumea sa, din sine, schizofrenul moare parțial.
Studii bine concepute și controlate demonstrează că medicația antipsihotică este foarte eficientă în tratarea simptomelor pozitive ale schizofreniei. Simptomele negative și tulburările relațiilor interpersonale sunt totuși mult mai puțin influiențate de medicație și de aceea necesită abordări psihosociale.
Tratamentul medicamentos în schizofrenie se poate realiza cu antagoniști ai receptorului dopaminic (antipsihotice tipice) – sunt medicamente antipsihotice clasice (neuroleptice), care sunt adesea eficiente în tratamentul simptomelor pozitive din schizofrenie. Agenții cu potență ridicată (de ex., haloperidolul) au probabilitatea cea mai mare de a cauza efecte adverse extrapiramidale, cum ar fi distonia acută și pseudoparkinsonismul. Agenții cu potență joasă (de ex., clorpromazina) sunt mai sedativi, mai hipotensivi și mai anticolinergici. Acești agenți pot să cauzeze diskinezie tardivă, cu o rată de aproximativ 5% per an de expunere. O proporție semnificativă a pacienților sunt fie neresponsivi, fie intoleranți față de aceste medicamente.
Se utilizează de asemenea antagoniștii serotonină-dopamină (antipsihotice atipice)-medicamente antipsihotice din generațiile mai noi, cate oferă blocare intensă a receptorilor 5-HT2 și în grade variabile de blocare a receptorului D2. În comparație cu antagoniștii receptorului dopaminic, aceste medicamente cauzează mai puține efecte secundare extrapiramidale, nu cresc nivelurile prolactinei (cu excepția risperidonului) și pot să fie mai eficiente în tratamentul simptomelor negative și mai lipsite de probabilitatea de a cauza diskinezie tardivă.Clozapina este cea mai atipică, în sensul că ea cauzează efecte extrapiramidale minime sau nule, indiferent de doză, rareori cauzează diskinezie tardivă și este extrem de eficientă în tratamentul pacienților refractari, în pofida blocării slabe a receptorilor D2. Risperidonul este cel lai puțin atipic, prin aceea că el cauzează o creștere semnificativă, legată de doză, a efectelor secundare extrapiramidale, este un blocant potent de D2 și crește nivelurile prolactinei. Ca grup, acești agenți pot fi foarte sedativi și pot să cauzeze creșterea în greutate în exces , de aceea se asociază cu antagoniștii receptorului dopaminic (cu excepția risperidonului). Antipsihoticele atipice sunt în general mai bine tolerate decât antipsihoticele tipice. Clozapina nu este un agent de primă linie fiind rezervată pacienților cu boală refractară la tratament.
Psihoterapia se prezintă ca o variantă-remediu, terapeutului revenindu-i rolul de a identifica aspecte psihotice și non-psihotice ale pacientului. Partea psihotică a minții pacientului atacă gândirea rațională, bazată pe realitate a părții nonpsihotice. Important de remarcat este faptul că oricât de psihotic este pacientul, există întotdeauna în interiorul ființei sale un sector nonpsihotic căruia terapeutul i se poate adresa.
Studiile privind psihoterapia cu pacienții schizofreni sugerează că această modalitate poate fi folositoare, dar se subliniază plasarea în timp a implementării ei. Pacientul acut dezorganizat însă nu este capabil să selecteze stimulii de mediu și multiplele stimulări într-un cadru de grup pot să îl copleșească.
Anxietățile intense, implicate de contactul cu ceilalți, sunt evidente chiar dacă etiologia nu poate fi în întregime explicată. Îngrijorarea pentru integritatea limitelor propriului Eu și frica de fuziunea cu ceilalți reprezintă o problemă continuă care este adesea rezolvată prin izolare.
Folosind cuvintele unui pacient: „Un Eu fragil lăsat singur rămâne fragil. Doar medicamentele sau suportul superficial nu reprezintă un substitut pentru sentimentul că ești înțeles de o altă ființă umană”.
Majoritatea pacienților cu schizofrenie beneficiază de o combinație între tratamentul farmacologic și cel psihosocial. Cele mai recente cercetări în ambele domenii sugerează faptul că rezultatele tratamentului pot fi îmbunătățite dacă pacienții primesc formele optime ale ambelor tratamente corespunzătoare stadiului lor de boală. Studiile și experiența clinică sugerează faptul că tratamentul psihosocial este probabil mult mai eficace când pacientul a ieșit din episodul sever psihotic. În timpul fazei acute psihotice, rezolvarea clinică ar trebui să accentueze încrederea și cooperarea ulterioară a pacientului. În mod particular, acest lucru este important atunci când pacientul este suspicios sau are tendința de a nu înțelege scopul tratamentului. O strategie de succes trebuie să includă explicațiile clare ale rațiunii pentru care e folosit tratamentul respectiv și asupra eventualelor efecte negative. Familia poate fi un aliat important în asigurarea cooperării, și de altfel programele de psihoeducație familială și-au demonstrat utilitatea. Este dificil de generalizat privind interacțiunile dintre medicamente și tratament psihosocial pentru stabilizarea pacienților, pentru că tratamentul psihosocial poate fi foarte variat în conținut și ținte. În primul rând, tratamentul psihosocial, de cele mai multe ori, este eficient când pacienții au fost stabilizați cu medicamente. Primele studii ale lui Hogarty au indicat faptul că tratamentul psihosocial poate chiar conduce la rezultate nefavorabile atunci când pacienții au fost tratați cu placebo. Alte studii arată că cei mai mulți pacienți răspund la tratamentul psihosocial când starea lor este stabilă.
Tratamentul psihosocial poate de asemenea să îmbunătățească răspunsul la farmacoterapie îmbunătățind complianța medicamentoasă. Acest lucru este sugerat într-un studiu în care pacienții primesc o formă de tratament familial care încurajează complianța la tratamentul medicamentos. Alte studii indică faptul că tratamentul psihosocial, în special cel familial, poate scădea stresul pe care pacientul îl resimte în cadrul familiei și care, la rândul său, poate scădea eficacitatea tratamentului pe care îl primește.
Introducerea celor mai noi antipsihotice, poate rezulta în mare măsură interesului privind intervențiile psihosociale. Pacienții care primesc cele mai noi medicamente pot fi mai buni candidați pentru tratamentele psihosociale atunci când administrarea acestor medicamente este asociată cu îmbunătățirea simptomelor negative și cognitive la fel ca și îmbunățirea efectelor negative.De asemenea, pacienții care urmează tratament cu clozapină, risperidonă sau alte medicamente , pot părea pregătiți să se întorcă la viața în comunitate. Cu toate acestea , o serie de insuccese la serviciu , școală, relații sociale, arată că terapia medicamentoasă singură nu e suficientă să-i pregătească pe pacienți pentru noua lor poziție în viața socială. De aceea terapiei medicamentoase trebuie să i se asocieze terapia psihosocială.
6. Valorificarea rezultatelor cercetării
Cercetarea efectuată pe studii de caz, folosind ca tehnică de lucru interviul și ca instrument scalele negativă și de psihopatologie generală (extrase din PANSS), a confirmat ipotezele postulate.
Din cercetare rezultă două tipuri de concluzii, care vor fi valorificate în modul următor:
a) Valorificarea teoretică a rezultatelor (care vizează concluziile cercetării descrise în paragraful 5.).
b) Valorificarea practică a rezultatelor.
Din rezultatele cercetării se desprind câteva măsuri care se recomandă în investigarea psihologică a schizofrenului:
• Precizarea modului în care este afectată structura personalității, precum și gradul de
afectare.
• Evaluarea calitativă și cantitativă a defectului psihologic, de precizare și de apreciere
a capacităților restante, în perspectiva reintegrării sociale a bolnavului (în activitatea
anterioară bolii) sau într-o terapie ocupațională, în regim instituționalizat, ambulatoriu
sau într-o unitate de cronici.
• Evaluarea persoanei (personalității) în perspectiva unui tratament psihoterapeutic
(cura analitică, psihoterapie de grup, psihoterapie analitică de grup etc.).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Capacitatile Restante ale Bolnavului Schizofren (ID: 164756)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.