Campania de Responsabilitate Sociala Online Romtelecom ,copil, Caut Timp de Petrecut cu Parintii Mei
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. DELLIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RELAȚIILE PUBLICE. OFFLINE VERSUS ONLINE
1.1. Definiții, clasificare, caracteristici ale relațiilor publice
1.1.1. Definirea noțiunii de relații publice
1.1.2. Clasificarea campaniilor de relații publice
1.1.3. Caracteristicile campaniei de relații publice
1.1.4. Planul unei campanii de relații publice
1.2. Era new media și relațiile publice
1.3. Internetul – noul canal al relațiior publice
CAPITOLUL 2. ROMTELECOM PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ DE TELECOMUNICAȚII 24
2.1. Scurt istoric al companiei Romtelecom
2.2. Misiunea, valorile și obiectivele companiei
2.3. Servicii oferite de compania Romtelecom
2.4. Matricea S.W.O.T a companiei Romtelecom
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: CAMPANIA DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ ONLINE ROMTELECOM „COPIL, CAUT TIMP. DE PETERECUT CU PĂRINȚII MEI”
3.1 Campaniile de responsabilitate socială în România și importanța acestora
3.2 Campania online „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”
3.2.1 Premise
3.2.2 Cercetarea
3.2.3 Concept și obiective
3.2.4 Desfășurarea campaniei „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”
3.2.5. Mesajul
3.2.6. Publicul țintă
3.2.7. Rezultate și evaluare
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
Dacă înainte de 1989 principalele modalități de manipulare și informare a publicului erau radioul și televizorul, acestea s-au diversificat considerabil în ultimele două decenii, prin intermediul mass-media și a campaniilor de relații publice bazate pe strategii și politici agresive de promovare, cu precădere în mediul online.
Noțiunea de „relații publice” a căpătat o imporanță deosebită deoarece relațiile publice, atât prin scopul general, cât și prin maniera specifică în care se realizează, sunt considerate ca fiind necesare și posibile la orice instituție și întreprindere și la orice nivel. De aceea, se vorbește de „relații publice" ale statului și ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, poliția, instituții de învățământ și cultură etc. Activitățile de relații publice din cadrul organizației pot fi realizate prin modalități diferite, precum: ședințe de informare cu personalul, în cadrul cărora se analizează aspecte privind activitatea pe compartimente sau în ansamblu, perspectivele, măsurile ce se pot întreprinde, se pot difuza spoturi publicitare realizate chiar de personalul organizației; se pot folosi site-uri de socializare, dar și modalități tradiționale precum broșuri, pliante, comunicare personală etc.
În ceea ce privește activitatea de relații publice cu exteriorul organizației se consideră că o atenție deosebită trebuie acordată clientelei și marelui public. Informațiile transmise de organizație nu trebuie să ia forma unei campanii publicitare, ele trebuie să prezinte acțiunile, intențiile și perspectivele întreprinderii..
În lucrarea de față doresc să evidențiez rolul pe care îl joacă o campanie de relații publice online în informarea publicului și promovarea acțiunilor întreprinse în domeniul responsabilității sociale de compania Romtelecom.
Am optat pentru subiectul „Relații publice online” ca temă pentru această lucrare deoarece consider a fi un subiect complex și actual. Piața relațiilor publice pe internet în România este în fază incipientă, însă avansează rapid și încep să se vadă rezultatele și avantajele acestui nou mediu de comunicare. Datorită spoiriri și valorificării gradului de penetrare a calculatoarelor și a internetului în România, se va majora considerabil și numărul potențialilor clienți ce utilizează internetul ca mijloc de informare iar ca urmare a acestor două tendințe, crește și numărul firmelor care investesc în promovarea online.
Consider mediul online unul extrem de atractiv și cu un potențial maxim, având o mulțime de avantaje în comparație cu mediul tradițional, offline.
Lucrarea este structurată în trei capitole, partea teoretica fiind reprezentată de primul capitol. Am realizat o introducere privind relațiile publice tradiționale prin definirea conceptului, a obiectivelor și principiilor ce trebuie respectate în implementarea oricărei campanii de relații publice, dar și prezentarea pe scurt a viitorului acestora. De asemenea am subliniat principalele reguli ce trebuie respectate de orice formă de relații publice în realizarea unui plan de campanie de relații publice fie că este vorba de unul online sau unul offline.
Capitolele doi și trei sunt destinate studiul de caz, astfel:
În capitolul doi m-am axat asupra prezentării companiei pentru care voi realiza studiul de caz, compnaia Romtelecom, dar și opțiunile pe care compania le are pentru dezvoltarea ulterioară în mediul online. Voi sublinia cateva tehnici, metode care să permită eficientizarea activității de relații publice în mediul online.
Al treilea capitol exemplifică în fapt tehnicile de relații publice online prezentate în capitolul doi, prin intermediul campaniei de responsabilitate socială, „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”, un studiu reprezentativ pentru această temă.
Obiectivul final al lucrării este acela de a exprima importanța noutăților și beneficiilor aduse de mediul online care au un impact semnificativ asupra conținutului și mesajelor dezvoltate și utilizate în relațiile publice. Blogurile, rețelele sociale, site-urile Web sunt modalități de furnizare și difuzare a mesajelor către un public foarte larg, iar în acest moment relația unei companii, mai ales una din domeniul telecomunicațiilor, cum este Romtelecom, cu publicul său este una favorabilă mulțumită dezvoltării Internetului.
CAPITOLUL 1. DELLIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND RELAȚIILE PUBLICE. OFFLINE VERSUS ONLINE
1.1. Definiții, clasificare, caracteristici ale relațiilor publice
1.1.1. Definirea noțiunii de relații publice
Vom expune în acest subcapitol definițiile oferite noțiunilor de relații publice și de campanie de relații publice. Relațiile publice se fundamentaează în întregime pe sentimentul de încredere pe care îl oferă persoanele sau organizațiile interesate, altor categorii de instituții sau publicului – țintă. Relațiile publice constituie în fapt un ansamblu de activități care trebuie derulate pe o perioadă de timp determinată sau nedeterminată, fiind antrenați mai mulți factori și care acționează în baza unui plan bine structurat, respectându-se reguli semantice.
Campania de relații publice înclude ansamblul operațiunilor coordonate de comunicare derulate în termene bine definite și anterior stabilite, într-un domeniu stabil și vizând un public țintă, în vederea îndeplinirii anumitpr scopuri și obiective ale organizației pentru care se realizează.
Conceptul de campanie de relații publice la origini se referea la „ansamblul operațiilor militare efectuate de armatele unei țări sau un grup de armate pe un teatru de luptă într-un anumit timp și într-un scop strategic” . În afara domeniului militar, campania de relații publice este definită drept „o acțiune organizată cu scopul realizării pe o perioadă de timp a unor obiective importante pentru organizație” .
Printre definițiile enunțate în literature de relații publice, cele mai explicite după părerea mea sunt următoarele:
„Campaniile de relații publice reprezintă eforturi considerabile, extinse, coordonate, cu scopul de a atinge o țintă sau un set de ținte interconectate care să deplaseze organizația către atingerea unui obiectiv pe termen lung, înțeles ca expresie a misiunii sale”.
„Campania de relații publice reprzintă un compex de procese de informare, un efort considerabil în vederea furnizării presei conținutului articolelor destinate să „vorbească” despre obiectul, evenimentul sau serviciul care a motivat campania…Operațiile de presă sau de relații publice nu se întreprind decât pentru un obiectiv precis”.
„Campania de relații publice presupune un efort constant al unei organizații pentru a fundamenta relații sociale demne de încredere, în vedera îndeplinirii unor obiective clare ( determinate în urma unor cercetări ), efort bazat pe aplicarea unor strategii de comunicare și evaluarea rezultatelor obținute”.
1.1.2. Clasificarea campaniilor de relații publice
În literatura de specilitate sunt prezentate numeroase tipuri de campanii de relații publice, dintre care enumerăm
Campania de poziționare pe piață . „Poziționarea constituie o modalitate de construire a unei oferte și definire a unei imaginii a organizației astfel încât consumatorii vizați să înțeleagă și să aprecieze atuurile organizației în raport cu concurenții săi..
Acestă campanie presupne parcurgerea a trei etape esențiale:
organizația trebuie să determine posibilele diferențe existente între produsele, serviciile, personalul și imaginea sa și cele ale concurenței.
compania trebuie să aplice anumite criterii pentru a alege cele mai importante diferențe.
prin campanie trebuie să se atragă atenția în mod eficient pieței țintă în ce mod se diferențiază față de concurență.”.
Campania de relații publice de conștientizare, reprezintă un tip de campanie prin care se dorește informarea și conștientizarea publicului cu privire la anumite puncte pozitive sau negative ale companiei.
Campania de informare publică, deși includ și determină fenomene de conștientizare, însă sunt total diferite de campaniile de conștientizare.
Campaniile de educare a publicului. Are în vedere, așa cum evidențiază și denumirea, inducerea sau proiectarea unor informații, atitudini, care să determine un public definit să acționeze într-un mod predefinit.
Campanii de modificare a comportamentului. Constituie poate cel mai dificil tip de campanii, deoarece se urmărește influențarea publicului în sensul de a face sau a nu face ceva, cum ar fi campanii anti-fumat, anti-drog etc.
În clasificarea campaniilor de relații publice pot fi luate în considerare și alte criterii. În funcție de conținut, campaniile pot viza teme de amploare sau limitate, iar în funcție de factorul timp , ele pot fi cu durată scurtă, medie sau lungă, aceasta însemnând, de la o lună, la câțiva ani.
Campaniile de relații publice pot fi pro-active și reactive .
Campaniile pro-active de relații publice: o organizație identifică oportunitățile oferite de mediul economic, social și politic și are în vedere folosirea efortului de relații publice pentru a realiza „ceva” pozitiv.
Pentru implementarea unor astfel de campanii de relații publice, precursorii campaniei vor opta pentru cele mai adecvate modalități de comunicare pentru a induce opiniei publice o temă, o identitate, un produs, un candidat etc.
Campaniile de relații publice reactive: compania reacționează la o anumită temă, o imagine indusă în spațiul opiniei publice care, într-un fel sau altul, o afectează.
1.1.3. Caracteristicile campaniei de relații publice
O campanie de relații publice de succes are anumite caracteristici definitorii, dintre care enumerăm:
determinarea nevoilor, obiectivelor și posibilităților publicurilor prioritare
planificarea și realizarea campaniilor într-un mod sistematic
monitorizarea și evaluarea continuă pentru a identifica ce funcționează și unde trebuie făcute eforturi suplimentare
determinarea rolurilor complementare ale comunicării interpersonale cu mediile de comunicare în masă
detrminara și alegerea canalelor media potrivite pentru fiecare public prioritar, dând atenția necesară posibilităților acelor media de a difuza mesajul.
Studiile privind campaniile de succes indică faptul că sunt prezente întotdeauna următoarele elemente sau caracteristici:
Aspectul educțional al unei campanii de relații publice
Asigurarea unor suporturi sau stimulente materiale care pot contribui la succesul campaniei
Constrângerea
Susținerea – este tot o formă de constrângere prin reluarea mesajului. Acest lucru ajută la intensificarea puterii mesajului, care este spus și de oamenii din afara campaniei.
Evaluarea, prin care se identifică ce fel de schimbare de comportament dezirabilă s-a produs, când s-a produs și pentru ce publicuri.
1.1.4. Planul unei campanii de relații puice de succes are anumite caracteristici definitorii, dintre care enumerăm:
determinarea nevoilor, obiectivelor și posibilităților publicurilor prioritare
planificarea și realizarea campaniilor într-un mod sistematic
monitorizarea și evaluarea continuă pentru a identifica ce funcționează și unde trebuie făcute eforturi suplimentare
determinarea rolurilor complementare ale comunicării interpersonale cu mediile de comunicare în masă
detrminara și alegerea canalelor media potrivite pentru fiecare public prioritar, dând atenția necesară posibilităților acelor media de a difuza mesajul.
Studiile privind campaniile de succes indică faptul că sunt prezente întotdeauna următoarele elemente sau caracteristici:
Aspectul educțional al unei campanii de relații publice
Asigurarea unor suporturi sau stimulente materiale care pot contribui la succesul campaniei
Constrângerea
Susținerea – este tot o formă de constrângere prin reluarea mesajului. Acest lucru ajută la intensificarea puterii mesajului, care este spus și de oamenii din afara campaniei.
Evaluarea, prin care se identifică ce fel de schimbare de comportament dezirabilă s-a produs, când s-a produs și pentru ce publicuri.
1.1.4. Planul unei campanii de relații publice
Campania de relații publice reprezintă o activitate planificată, structurată și coordonată, prin care o organizație urmărește să-și atingă obiectivele de relații publice specifice. Campania este un proces compex și dinamic alcătuit din mai multe etape care se condiționează și se determină reciproc.
Etapele de parcurs în planificarea unei campanii de relații publice sunt :
Descrierea mandatului încredințat
Orice campanie de relații publice are la bază un studiu amănunțit al unei situații date sau a unor probleme cu, care se confruntă societatea actuală sau organizația oentru care se realizează. Din punct de vedere al relațiilor publice problemele cu care se confruntă o organizație sunt variate și numeroase și pot fi grupate în următoarele categorii:
Înlăturarea imaginii nefavorabile pe care o are o organizație, produs sau serviciu. Crearea sau inducerea unei asemenea imagini este rezultatul unui proces îndelungat, de cumularea a unor aspecte și opinii negative; anumite întâmplări pot sensibiliza conducerea organizației și o pot obliga să inițieze acțiuni de corectare a imaginii.
Stabilirea unui proiect specific: are în vedere crearea unei strategii de promovare pe termen lung a organizației prin acțiuni specifice. Specialiștii de relații publice pleacă de la o situație aparent neutră, care nu impune necesitatea combaterii unei percepții negative; de aceea ei trebuie să fixeze motivul de declanșare al campaniei, să definească tipurile de probleme care impun realizarea unor asemenea proiecte.
Conceperea și implementarea unui proiect susținut de relații publice: fără continuitate în activitatea de relații publice nu se pot crea și exploata situații favorabile pentru menținerea și îmbunătățirea imaginii unei organizații; aceste proiecte sunt fundamentale pentru asigurarea unui climat de încredere în organizație.
Analiza situației
Analiza situației presupune identificarea tuturor aspectelor ce trebuie abirdate exhausitiv în vederea identificării de atitudini, opinii sau comportamente ce trebuie schimbate, dacă sunt nefavorabile/menținute, dacă sunt favorabile, pentru fiecare public-țintă, precum și pentru a se identifica principalul canal de comunicare, adecvat pentru realizarea obiectivelor fixate. Dicționarul general al limbii române definește analiza (din fr. analyse, gr. Analysis – „descompune”) drept metoda generală de cercetare a realității bazată pe descompunerea unui întreg (obiect sau proces) în elementele lui componente și pe studierea separată a fiecăruia dintre acestea.
Analiza situației se poate concretiza într-un fact book care cuprinde următoarele secțiuni:
Istorie și background. Presupune prezentarea sumară a caracteristicilor organizației relevante pentru problema în cauză sau pentru oportunități. Se include analiza factorilor pozitivi și negativi care contribuie la definirea situației.
Factorii interni: în această etapă se trec în revistă structurile și procesele relevante pentru problema în cauză, istoricul implicării organizației în acea problema etc; totodată, se realizează un audit al comunicării (atitudinile și practicile de comunicare ale organizației) cu scopul de a se înțelege mai bine modul în care ea comunică cu publicurile sale. Informații legate de elementele organizației care afectează sau sunt afectate de situația actuală, cum ar fi reducere de personal, buget în scădere.
Factorii externi se referă la segmentele de public implicate în sau afectate de acea problemă. În acest caz se identifică interesele diferite ale publicului țintă, cunoștințele și atitudinile lor față de situație, modalitățile de culegere a informațiilor, acțiunile pe care le întreprind sau intenționează să le întreprindă, scopurile pe care le urmăresc etc.
Analiza comunicațională – Analiza și cercetarea comportamentului comunicațional al organizației; prin ce mijloace comunică organizația cu publicurile ei și cu ce efect?
Definirea obiectivelor
Conform lui D.L. Wilcox si colaboratorilor, obiectivele unei campanii pot fi:
Informaționale – oferă date despre un eveniment, prezintă un produs, introduc o companie etc. Aceste obiective pot fi ușor conturate, dar realizarea lor nu poate fi ușor evaluată.
Motivaționale – urmăresc să convingă publicul și să determine anumite acțiuni; aceste obiective sunt mai greu de atins, dar pot fi ușor cuantificate.
Obiectivele unei campanii trebuie să fie realiste, cuantificabile și măsurabile și trebuie să țină seama de resursele bugetare și de factorul timp.
Precizarea publicurilor țintă
După determinarea exactă a obiectivului fundamental campaniei, se trece la următorul pas al planului care presupune definirea categoriilor de public cărora le sunt destinate mesajele campaniei. Este absolut necsară stabilirea cui se adresează campania, pe cine trebuie să informeze sau să influențeze campania planificată. Răspunsul concret la această întrebare permite determinarea diferitelor categorii de public cărora li se adresează campania de relații publice, identificarea exactă aducând doar beneficii organizatorilor campaniei prin reducerea costurilor campaniei, evitarea diferitelor bruiaje sau distorsiuni în procesul de comunicare al mesajului campaniei. Prin urmare campania trebuie să se adreserze unor segmente de public foarte bine definite
Formularea axei de comunicare
Identificarea strategiei de comunicare
Strategia reprezintă planul de acțiune care evidențiază liniile directoare și temele majore ale unei campanii. Acestea pot fi ample sau mai stricte în funcție de obiectivul fixat și de categoriile de public vizate.
Propunerea tehnicilor, canalelor mediatice și suporturilor utile
Pentru specialiștii de relații publice, tactica presupune determinarea acelei acțiuni de relații publice realizată astfel încât să aibă un efect specific asupra relației dintre o organizație și un public-țintă. Având în vedere acest lucru, această etapă presupune reprezentarea tacticilor alese, adică descrierea pe scurt a acțiunilor prevăzute în cadrul strategiilor. Pentru fiecare tactică aleasă trebuie precizate următoarele informații:
Descrierea pe scurt a acțiunii ce trebuie executată.
Termenul limită de executare a acțiunii
Bugetul estimat.
Cerințe speciale.
Numele persoanei care răspunde de respectiva acțiune.
Conform lucrărilor de specialitate, specialiștii în relații publice au la dispoziție trei canale de comunicare prin care distribuie mesajele către public: evenimente speciale, media controlate și media necontrolate. Criteriul după care s-a făcut această clasificare este gradul de control pe care îl poate exercita o organizație asupra canalului prin care se transmite o informație.
Conceperea mesajelor
Anne Gregory oferă patru etape în determinarea mesajului:
O primă etapă constă în a lua în considerare percepțiile actuale asupra imaginii organizației, asupra produselor și serviciilor furnizate publicului-țintă. De exemplu, poate fi vorba de perceperea produselor organizației dumneavoastră ca fiind învechite și acest lucru poate determina mesajul;
Următoarea etapă constă în a identifica modificările ce pot fi făcute în aceste percepții negative. De exemplu, dacă produsele clienților au fost substanțial îmbunătățite trebuie să anunțați acest lucru cu claritate ;
O altă etapă este cea de identificare a elementelor de manipulare și persiasiune. Cea mai bună cale de a face acest lucru este de a se baza efectiv pe fapte;
Ultima etapă presupune ca specialiștii de relații publice să se asigure că mesajele sunt credibile și transmisibile prin relații publice și că vor ajunge la publicul-țintă. Este posibil să apelați la publicitate sau poșta directă pentru transmiterea unui mesaj de relații publice.
Stabilirea bugetului și a calendarului
Această penultimă etapă are în vedere fixarea termenelor de începere și terminare a campaniei, dar și a calendarului pentru fiecare acțiune în parte. Dintre modalitățile de prezentare a calendarului campaniei se pot folosi: calendarul pentru fiecare lună, calendarul global, diagrama lui Gantt sau calendarul povestit. Odată stabilit obiectivul campaniei este recomandat să se stabilească și un buget preliminar, pentru a determina dacă nu cumva bugetul disponibil este mult prea mic în comparație cu necesitățile campaniei planificate. În cazul în care bugetul este prea mic, specialistul de relații publice poate să reconsidere și să construiască un nou proiect de campanie.
Elaborarea instrumentelor de control și evaluare ;
Evaluarea presuoune, în fapt, un proces continuu, ce trebuie efectuat în toate etapele unei campanii de relații publice: pregătirea planului, punerea lui în practică, impactul pe care campania a avut-o asupra publicului țintă. Evaluarea evidențiază gradul de îndeplinire al obiectivelor campaniei, și dacă planul de campanie a fost bine conceput și dacă strategiile și tacticile au alese pe măsura obiectivelor. Conceptul evaluare se referă la orice fel de cercetare menită să determine eficiența relativă a unui program, strategie sau activitate de relații publice, prin măsurarea produselor și / sau rezultatelor respectivului program față de un set predeterminat de obiective.
1.2. Era new media și relațiile publice
Anumiți specialiști opinează că pot fi considerate noi media atât blogurile, podcasturile, jocurile video, lumile virtuale, enciclopediile de tip wiki, dar și orice dispozitiv mobil, televiziunile interactive și chiar site-urile și email-ul. Alții consideră că blogurile și lumile virtuale își au locul, mai degrabă, în categoria social media, pentru că și ele încurajează formarea de comunități virtuale și rețele osciale.
Există două caracteristici comune majorității definițiilor: difuzarea informației către un număr, teoretic, infinit de receptori, în moduri personalizate, în funcție de specificul categoriilor vizate; deținerea unui control egal asupra informației, atât al emițătorilor, cât și al receptorilor. În ciuda scepticismului unora sau al optimismului exagerat al altora, noile media au invadat toate domeniile vieții sociale din aproape întreaga lume, în special în rândul tinerilor, devenind valabilă parafraza că ei nu folosesc noile media, ci le trăiesc.
New-media nu se rezumă numai la bloguri și opinii pe site-uri. În lume există la ora actuală circa 30 de milioane de bloguri (prin comparație în 2005 erau numai 10 milioane) – 40% sunt în limba japoneză, 30% în engleză, 10% în chineză (în special Hong Kong și Singapore), în Coreeana, iar în Germană numai 1%. Există în Coreea chiar un ziar on-line creat 100% de către consumatori sau forumiști care pot fi plătiți prin donații (de către ceilalți cititori) în funcție de cât de bun a fost articolul. În SUA există un post TV pe numele lui Current TV unde 30% din conținut este produs de către telespectatori. Aceștia își postează filmulețele pe site, sunt văzute pe site și votate și cele care obțin multe voturi se dau pe postul TV. În același timp, utilizatorii obțin pe site informații despre tehnici de filmare, despre aparatura video perfomanța cu link-urile de rigoare către producători de echipament say către traineri de tehnici video. Yahoo ia în mod tradițional poze de la AP sau CNN sau făcute de către angajați Yahoo. Însă a decis la începutul acestui an să folosească cât mai mult conținut ce vine de la utilizatori și chiar implică utilizatorii să decidă ce poză să fie publicată.
Web 1.0 și Web 2.0. Unii vorbesc despre web 1.0 în termeni ,,imobiliari’’, acesta având site-uri, domenii, adrese și locații. Pe lânga acestea, mai există designeri, arhitecți și, bineînțeles, vizitatori. Site-urile se ,,construiesc’’, domeniile se ,,dezvoltă’’, iar dacă este ceva în neregulă, site-urile sunt declarate ,,în construcție’’. Alții vorbesc despre web 1.0 în termeni ,,mariărești’’, pe internet ,,navigându-se’’ folosindu-se ,,protocoale’’, iar informațiile pot fi ,,transportate’’, ,,importate’’ sau ,,exportate’’. După cum s-a expus în capitolul precedent, despre internet a început să se vorbească ca despre ,,o autostradă a informației’’, astăzi, ceea ce înainte era ,,informație’’, este ,,conținut’’. Înainte, informația era descoperită, astăzi conținutul este ,,generat’’.
Blogurile, de exemplu, sunt considerate siteuri în motoarele de căutare ale web 1.0, însă natura lor este fundamental diferită de cea a unui site. Blogurile sunt ,,scrise’’, nu ,,construite’’. Pe ele se scrie zilnic, chiar și de mai multe ori pe zi, sunt locuri pentru dezbatere și conversație, autorii lor ,,vorbind’’ cu cititorii și ceilalți bloggeri, aceștia ,,răspunzând’’ prin comentarii sau însemnări pe blogurile proprii. Web 2.0 este o sintagmă din ce în ce mai cunoscută peste tot în lume, însă puțini știu de unde provine și ce anume înglobează. Termenul a fost folosit pentru prima oară la conferința WEB 2.0 (organizată de Tim O’Reilly – pentru care existența web 2.0 înseamnă mai mult decât o serie de tehnologii, fiind un nou mod de gândire, chiar o perspectivă nouă de bussiness – și Media Live International 2004) și se referea la serviciile de internet de a doua generație, servicii care începuseră să capete o din ce în ce mai mare popularitate și să ofere posibilități aproape nelimitate de comunicare și interacțiune socială. În linii mari, web 2.0 este asociat cu o nouă etapă în dezvoltarea internetului apărută la începutul anilor 2000 ca o formă de exprimare a optimismului dupa marele "crash dot-com" (căderea la bursă a acțiunilor marilor companii americane care activau în domeniul online). Deci nu este vorba de inventarea unor noi tehnologii, ci de combinarea și îmbunătățirea celor existente. Posibilitățile de socializare online nu sunt invenții ale ultimilor ani, făcând parte din însăși esența internetului; practic, azi nu mai putem concepe internetul în afara rețelelor sociale, aceste rețele bucurându-se de un mare succes în special în rândul tinerilor și al adolescenților, oferindu-le acestora exact ceea ce au nevoie la vârsta aceasta: posibilități de exprimare necenzurată, de socializare, de creare de noi prieteni și pentru dezvoltarea propriei personalități.
Deși social media sunt utile în special tinerilor, acestea sunt o bază pentru discuțiile privind evoluția internetului și a noilor tendințe de evoluție socială, ajungând un argument extrem de solid în tranzacțiile financiare. Acestea se referă la posibilitățile tehnice și la practicile online care permit oamenilor să genereze conținut și să împărtășească informații, opinii, experiențe, etc. Social media pot îngloba aplicații și siteuri diverse: MySpace, FaceBook, Flickr, Wikipedia, Second Life, YouTube, del.icio.us etc, alții considerând că în familia social media pot intra chiar și blogurile (după cum am specificat mai sus) deoarece, prin specificul lor (blogroll, permalinks), permit socializarea sși crearea de rețele online. MySpace.com, de exemplu, este unul dintre cele mai populare siteuri de networking social. A fost înființat în 2003, iar la început a fost un site destinat în special persoanelor care doreau saă facă schimb de informații personale. Datorită popularității sale, i-au fost adăugate înregistrări video, bloguri și mesajele instant. În ianuarie 2005 se afla pe locul șase în topul celor mai populare siteuri din lume, succesul atrăgând mass-media și marii investitori, astfel Rupert Murdoch l-a cumpărat pentru suma de 580 de milioane USD.
Efectul YouTube. YouTube.com s-a bucurat de o popularitate și mai mare, încă de la apariția sa, în mai 2005. În doar un an, el a devenit unul dintre siteurile cu cea mai mare creștere din întreaga lume, surprinzând chiar și pe cei din industria internetului, la ora respectiva încărcându-se zilnic aproximativ 20000 de materiale video, zilnic fiind vizionate în jur de 15 milioane materiale video de oameni din întreaga lume. Deci, YouTube.com este un site unde utilizatorii pot încărca și viziona materiale video de maxim 10 minute/100 MB (emisiuni, spoturi, clipuri muzicale, reclame, filme, promo-uri, “home-made video” etc). În general, materialele video de pe YouTube.com nu pot fi vizionate offline sau editate. Utilizatorii au șansa de a insera materialele YouTube pe alte site-uri sau bloguri, dar, deși imaginea materialului este vizibila și pe alt site, materialul video rulează tot pe site-ul YouTube.
YouTube are însă probleme și în țările democratice. Legile privind media diferă foarte mult de la o țară la alta, prin urmare, în mod inevitabil, au apărut constant probleme de natură legală și juridică privind conținutul materialelor. Toți utilizatorii care vor să încarce un fișier video trebuie să declare pe propria răspundere ca sunt proprietarii materialului respectiv. Dacă, ulterior difuzării unui material, apare un alt utilizator care susține că este adevăratul deținător al materialului, YouTube retrage materialul respectiv de pe site. Însă, în pofida acestor măsuri, materiale video interzise sau care nu au drepturi de difuzare contină să fie încărcate pe YouTube. Pentru a preîntampina invadarea siteului cu materiale pornografice, YouTube a pus la punct o serie de programe pentru a detecta și bloca astfel de materiale, iar sistemul este dublat de angajați pe post de cenzori care supravegheaza si evalueaza permanent materialele semnalate de utilizatori ca fiind inadecvate. În mod evident, evaluarea este subiectivă și există cazuri în care materiale normale au fost interzise, iar altele au trecut fără probleme de cenzură.
Existența YouTube devine un subiect cu atât mai delicat cu cât scăderea generală a audiențelor și tirajelor mass media tradiționale este un fenomen din ce în ce mai evident. Jurnaliști și companii deopotrivă au dat în judecată YouTube pentru difuzarea ilegală de materiale video. NBC, BBC și Viacom au pretins scoaterea de pe site a unui numar foarte mare de materiale video. Viacom chiar a intentat proces, cerând despăgubiri de 1 miliard de USD pentru difuzarea fără permisiune a 160.000 de materiale video.
Dincolo de aspectele juridice, YouTube are și altfel de probleme în statele democratice. În SUA, de exemplu, în mai 2007, Departamentul de Apărare și Pentagonul au anunțat că vor bloca accesul angajaților săi la siteurile care au ca scop formarea de rețele sociale (de exemplu MySpace) și la siteurile de unde se pot descarca materiale video (de exemplu, YouTube). Motivele invocate au fost tehnologice și de securitate. În concluzie, YouTube este extrem de util pentru orice persoană care are acces la Internet, deoarece există materiale video despre orice subiect (domeniu), chiar cu scop educațional. Un membru celebru în zilele noastre al “familiei” web 2.0 este blogul, susținându-se că cele 15 minute de celebritate sunt înlocuite cu 15 megabiți de celebritate.
Termenul de weblog, a fost creat de Jorn Barger, în decembrie 1997, prin îmbinarea termenilor web și log, bineînțeles de la termenii website și logging. Ulterior, în 1999, Peter Merholz, a despărțit termenul în we blog și astfel a aparut numele de blog. În mai puțin de 6 ani de la naștere, termenul blog intră în dicționarele din toată lumea, fiind declarat “Cuvântul anului 2004”, de Merriam Webster Dictionary. La sfârșitul anilor ’90, poate încă se mai putea spune despre bloguri că reprezintă jurnale online, astăzi fiind improprie definiția aceasta, deoarece au luat naștere și blogurile corporatiste, nemaiexistând doar cele personale. Multe definiții consideră blogul o pagină web cu o serie constantă, regulată și cronologică de însemnări (posts sau entry) despre un subiect sau o multitudine de subiecte. O însemnare e compusă obligatoriu din titlu, text, data de publicare, adresa URL și conține, opțional, fotografii, fișiere audio și video și linkuri către informații de pe alte siteuri sau bloguri. Fiecare însemnare este stocată pe o pagină individuală într-o arhivă cu teme specifice și poate fi accesată oricând prin intermediul unei adrese internet unice (permalink).
Blogurile pot fi creații individuale sau pot fi rezultatul contribuțiilor mai multor persoane. Suma blogurilor și legăturilor dintre ele se numeste blogosfera. Un element care evidențiază caracterul social al blogului este așa-numitul blogroll, adică lista de legături (linkuri) către bloguri citite și recomandate de autorul unui blog. Blogroll-ul este și un mod indirect de a crește (reciproc) vizibilitatea în mediul online. Includerea sau excluderea unor bloguri din blogroll reprezintăă alegeri personale.
Prin urmare, blogrollul indică, mai degrabă, interesele comune și cercul de cunoscuți (reali sau virtuali) și facilitează interacțiunea cu membrii unei anumite comunități virtuale. El permite, indirect, și extinderea cercului de cunoscuți, împărtășirea intereselor, a părerilor și opiniilor comune. Un alt element important pentru caracterul social al blogurilor îl reprezintă ,,etichetele’’, adică acele cuvinte cheie cu care bloggerii își asociază însemnările. Tagurile reprezintă alegeri personale și sunt adesea informale; și ele, la fel ca și blogrollul, reflectă personalitatea autorului si interesele sale și au scopul de a descrie pe scurt conținutul însemnărilor și de a le plasa în categorii bine definite. Datorită lor, însemnările devin mai ușor de găsit.
Majoritatea teoreticienilor comunicării susțin că este nevoie de câteva zeci de ani pentru ca un mijloc de comunicare nou să fie prezent în toate colțurile lumii. Apărut în 1997, blogul a parcurs tot acest drum în doar câțiva ani. Până la apariția blogurilor, o persoană sau organizație, care dorea să existe în mediul virtual, avea la îndemână doar siteurile. Acestea erau actualizate regulat și cuprindeau informații și linkuri către alte siteuri, iar singurele care ofereau posibilitatea feedback-ului, erau forumurile. Spre deosebire de bloguri, însă, actualizarea lor necesita cunoștințe specializate și resurse tehnologice și putea fi făcuta doar de către un administrator. După părerea mai multor specialiști, punctul de cotitură pentru dezvoltarea noilor tehnologii (a blogurilor în special) îl reprezintă atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.
Tragedia a condus la apariția unui spațiu alternativ de comunicare, mai ales pentru că mass media tradiționale nu au putut acoperi nevoile de informare de pe plan mondial. De exemplu, la doar 30 de minute de la atac, pe siteul Slashdot.org exista un numar important de păreri și impresii pentru acea vreme, iar în doar 24 de ore de la eveniment, peste 8000 de mesaje erau publicate. Astfel, internetul în general și blogurile, în special, au furnizat în ritm rapid informații noi în diverse zone geografice (la momentul respectiv au existat bloguri care au prezentat evenimentele minut cu minut). Chiar și după evenimentele din 2001, blogurile și-au păstrat importanța, ajungând până în zona conflictuală din Orientul Apropiat (Irak și Afganistan), unde au luat naștere extrem de multe bloguri pro sau contra președintelui George W. Bush. Un blog celebru din zona respectiva este cel al lui Salam Paix, arhitect Iranian, cunoscut în blogosferă drept Baghdad Blogger. Deși creat pentru a ține legătura cu un prieten, blogul a ajuns în atenția opiniei publice datorită relatărilor de la începutul războiului și a criticilor aduse regimului lui Saddam Hussein. Acesta a ajuns să fie citat de mass media tradiționale din toată lumea datorită lipsei de informații din anumite zone onflictuale.
Primul raport oficial vizavi de numărul blogurilor a fost redactat de către Tehnorati, pe 10 octombrie 2004. Conform acestuia, în iulie 2004 existau 3 milioane de bloguri, constatându-se că la vremea respective apăreau 12 mii de bloguri zilnic. Deși blogul este asociat cu libertatea de exprimare, au existat și cazuri în care au apărut probleme de natură juridică chiar și în țările democratice. Un caz celebru este cel al unei însoțitoare de zbor care a fost concediată pentru că a publicat pe blog fotografii care o prezentau în uniforma companiei la bordul unei aeronave. Deși fotografiile nu erau indecente sau ofensatorae, compania a considerat că acțiunea a fost inadecvată. Au existat și cazuri în care bloggerii au avut câstig de cauză în instanță. Astfel, Electronic Arts a fost nevoit să își schimbe politicile de personal în urma însemnărilor apărute pe blogul soției unui angajat, acesta conținând critici la adresa companiei și programul de lucru prelungit. Deși blogurile sunt folosite la nivel mondial, contextele sociale și politice particulare atât de diferite impun anumite caracteristici locale și internaționale în forma și modul de utilizare a blogurilor; se poate vorbi de un specific local în primul rând prin prisma limbilor naționale folosite în blogosferă. În anul 2006 limba engleză era cea mai folosită (39%), urmând japoneza (33%), chineza (10%) și la mare distanță fiind franceza, spaniola și germana. Dar, în aprilie 2007, s-a constatat că numărul blogurilor în japoneza a depăsit numărul celor în limba engleză. Acest lucru este explicabil prin gradul de tehnologozare al acestei țări, și datorită faptului că aceștia și-au creat blog pentru a-și consemna gândurile și trăirile, și nu pentru a devenit mai vizibili în spațul public sau cel virtual.
În Coreea de Sud (țara cu cele mai dezvoltate infrastructuri IT din întreaga lume) motivul principal al nașterii blogurilor a fost reprezentat de alegerile prezidențiale, deoarece internetul a fost unul dintre mijloacele care au stat la baza victoriei actualului președinte. Blogosfera chineză s-a dezvoltat datorită faptului că statul are monopol asupra mass media tradiționale, astfel, prin bloguri, în special tinerii, s-a reușit obținerea libertății de exprimare. Cel mai popular blog din lume este unul chinez, cel al unei actrițe necunoscute în lumea occidentală. Blogul lui Xu Jinglei a fost accesat de peste 100 de milioane de ori până în 2005, astfel că analiștii media au numit-o ,,cea mai cunoscută vedetă necunoscută din lume’’.
Noile media impun regândirea spațiului comunicațional politic și a strategiilor de relații publice. Companiile care vor întelege cel mai repede noile realități sociale și își vor adapta adecvat mesajele, vor avea cele mai mari șanse de succes. Datorită evoluției explozive a web 2.0 se impun identificarea rapidă a diferențelor ce apar în cadrul publicurilor țintă și să se adpteze ambelor medii: online si offline. Nu există încă studii care să indice câte persoane de la computer ajung organizațiile promotoare și dacă există diferențe între profilul consumatorului online și cel offline, dar se pun mari speranțe în capacitatea noilor media de a mobiliza mai eficient anumite categorii de publicuri.
De exemplu: s-a dovedit că sintagma ,,bloguri politice’’ este folosită atât în cazul blogurilor ținute de politicieni (chiar și analițti politici, jurnaliști care au ca subiect principal politica) cât și în cazul blogurilor cu subiect politic (care nu aparțin politicienilor) acestea conținând informații și comentarii politice. Efectele blogurilor asupra politicienilor au fost atat pozitive cât și negative: pe unii i-au ajutat contribunid la creșterea susținerii electorale (Howard Dean a câștigat cu ajutorul blogului Partidului Democrat din SUA); altora le-au fost afectate imaginea și credibilitatea, cum ar fi în cazul lui George W. Bush, președintele cel mai ținut sub observație de electoratul online. Mutarea luptei electorale în mediul virtual a câstigat teren chiar și în Japonia (țara cu una dintre cele mai mari rate de penetrare a internetului), dar în 2007 s-a emis o lege care interzice candidaților la alegerile parlamentare să folosească siteuri și bloguri pentru a comunica online cu electoratul pe durata campaniei electorale.
Până în 2007, existau două studii privind blogosfera românească, primul numindu-se “O analiză a blogosferei românești”, realizat în 2005. Al doilea a fost realizat în vara lui 2006 și a evidențiat o creștere semnificativă a numărului de bloguri – aproximativ 14000, cifră destul de mare față de cea din anul precedent (doar 5000). Conform studiului, mai mult de jumătate dintre bloggerii români au vârste cuprinse între 18-25 ani, mai bine de jumătate sunt absolvenți de facultate sau în cursul unei facultăți. Ponderea bărbaților care au blog este mai mare decât a femeilor. Media de vârstă a bloggerilor români este mult mai ridicată decât cea a blogerrilor de pe plan internațional. Studiul arată că “era internet-caffe-urilor” a apus, majoritatea accesând internetul de acasă. Unul dintre cele mai populare bloguri românești ale anului 2006 este cel al regizorului Tudor Giurgiu, în care oferea detalii fanilor și mass media noutati și detalii despre filmul în curs de filmare, “Legături bolnăvicioase”. Acesta a fost primul blog românesc folosit în scopul de promovare al unui film (project based blog). Pe plan internațional, blogurile au fost folosite și în mediul academic, mulți profesori “promovandu-și” materia cu ajutorul noilor media, acestea facilitând schimburile de informații dintre cercetători și profesori sau profesori și studenți, pentru a le crește acestora din urmă interesul pentru material lor.
În România, primul blog de genul acesta a fost Blogul Masteratului de Marketing Politic al Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA (București), înființat pentru a furniza informații despre admiterea 2007, dar conține și informații și analize și despre evenimentele politice din spațiul românesc. Blogrollul sau cumulează o serie de resurse electronice destinate întregii comunități interesate de politică.
1.3. Internetul – noul canal al relațiior publice
Relațiile publice prin intermediul Internetului sau ePR (electronic Public Relations) constituie ansamblul formelor de organizare eficientă a comunicării din mediul online, în care participanții comunică între ei prin intermdiul Internet-ului.
ePR reprezintă unul dintre cela mai novative instrumente ale strategiei de comunicare a unei organizații, întrunind veritabile atribute promoționale. În timp ce publicitatea, promovarea vânzărilor și vânzarea personală sunt orientate doar unui anumit public determinat , ePR sunt folosite pentru a influența în mod pozitiv o categorie dinamică de public, pentru a crea un climat de încredere, simpatie și înțelegere mutuală între o organizație și mediul său.
Internetul constituie unul dintre cela mai eficiente medii pentru a oferi audiențelor nou formate datele pe care le dorește, campaniile de relații publice au asupra consumatorului un impact mai puternic și mai longeviv decât publicitatea.
Internetul, va deveni canal de relații publice, dacă sunt îndeplinite simultan și cumulativ următoarele criterii:
Coordonarea comunicării între oranizație și publicul său (comunicarea are loc în ambele sensuri)
Fiecărei categorii de public îi corespund anumite instrumente sau tehnici de acțiune
Internetul este integrat în politica strategică a organizației
Principalele mijloace de comunicare în mediul online ce permit construirea și menținerea de relații publice eficiente pe Internet sunt website-ul, email-ul și site-urile de socializare, care au evoluat semnificativ în ultimii doi ani.
Website-ul
Site-ul web al unei organizații a devenit un principal mijloc de comunicare; majoritatea organizațiilor au cel puțin un site de prezentare, are și o activitate de relații publice online în măsura în care există o formă de interactivitate sau un feedback.
Site-ul companiilor au ca principale avantaje vizarea strategică a publicului țintă prin intermediul mesajelor, oferind o excelentă oportunitate de distribuire a informației direct către public; siturile web permit reacții rapide și cheltuieli mai puține iar informațiile pot fi actualizate frecvent, zona de știri a site-ului devenind una dintre locațiile de vizitat de către jurnaliști, în măsura în care aceștia au nevoie de un punct de vedere al companiei pe o temă anume.
Email PR
Reprezintă o metodă de comunicare ce este considerată ca fiind eficientă atât pe verticală, cât și pe orizontală, prețul newsletter-elor (pentru comunicarea în interiorul sau exteriorul companiei) fiind destul de redus. Acest tip de comunicare este considerat a nu fi foarte eficient deoarece poate lăsa loc de neînțelegere sau poate fi o metodă de eschivare a conducerii de la întâlnirile față-în-față cu angajații atunci când au de dat vești proaste.
Site-urile de socializare
Ceea ce face ca site-urile de socializare să fie unice, nu este faptul că apropie oamenii, îi determină să se cunoască, ci ideea de creare a unei rețele proprii de socializare. Ceea ce face ca aceste site-uri să fie atât de populare este că permit realizarea de legături între indivizi care în alte condiții nu ar fi făcute, dar aceste legături sunt deseori realizate între cunoștiințe, care au legături și în afara site-urilor. Pe multe site-uri de socializare, participanții nu caută neapărat să cunoască alte persoane, ci să interacționeze cu persoane pe care deja le cunosc.
Cele mai multe site-uri de acest gen încurajează utilizatorii să posteze mesaje, să încarce poze prin care să fie identificați de ceilalți utilizatori, să ofere cât mai multe informații despre propria persoană. De exemplu: Facebook permite utilizatorilor să adauge module („aplicații”) prin care sa dezvolte profilul lor.
Vizibilitatea unui profil depinde de site și de discreția utilizatorului, de exemplu profile realizate pe conturi precum Friendster și Tribe.net sunt vizibile pentru oricine, indiferent dacă persoana respectivă are cont sau nu pe site-ul respectiv. Site-ul LinkedIn însă controlează conținutul prin impunerea realizării unui cont cu plată. Site-uri precum MySpace permit utilizatorilor să aleagă dacă profilul lor este public sau privat, iar Facebook abordează acest subiect bazându-se pe ideea de grup, presoane din același grup pot să vadă profilul unul altuia, cu excepția cazului în care proprietarul a decis să nu permită celor din grup să îi vadă profilul.
În afară de profile, prieteni, comentarii și mesagerie privată, site-urile de socializare se deosebesc în general după caracteristici și utilizatori. Unele oferă posibilitatea distribuirii de documente video și audio, altele au incorporată tehnologie de blogging și mesaje instant. Există site-uri de socializare specific mobile (ex: Dodgeball), dar și altele bazate pe web suportă într-o măsură mai limitată interacțiuni prin interfață mobilă (ex:Facebook, MySpace și Cyworld). Multe site-uri de socializare au ca țintă oameni din regiuni geografice, lingvistice specifice, deși aceasta nu determină întotdeauna constituența site-ului. De exemplu Orkut a fost lansat în SUA, cu o interfață numai în engleză, dar brazilienii vorbitori de portugheză au devenit repede grupul dominant de utilizatori. Unele site-uri sunt concepute special cu specific etnic, religios, orientare sexuală, politică sau alte categorii. Există site-uri de socializare chiar și pentru câini (Dogster) și pisici (Catster), deși proprietarii animalelor trebuie să se ocupe de profilele acestora.
În 2007 s-a realizat un studiu cu privire la rețelele de socializare, în urma căruia s-au trasat următoarele concluzii:
Site-urile de search clasic (Yahoo, Google, ) sunt de departe în topul celor mai utilizate aplicații web, în ciuda popularității în creștere a site-urilor de „social search”
Yahoo – 40% din respondenți îl viziteaza zilnic, în vreme ce MySpace este vizitat doar de 12% zilnic.
Figura 1.1. Frecvența vizitării website-urilor
Cele mai populare site-uri de socializare sunt vizitate de 1/4 internauți, de cel puțin o dată pe lună. Site-uri precum YouTube, MySpace, LinkedIn, del.icio.us, TripAdvisor au un potențial enorm pentru campaniile de marketing online, prezentate în capitolul anterior, deoarece oferă comunități de useri deja formate, cu preferințe comune și afinități pentru o anumită nișă de piață/piața verticală.
Figura 1.2. Motive pentru a căuta pe internet
Nu tot conținutul generat de useri pe site-urile de social networking este indexat/indexabil de search engine-urile clasice. Oamenii ajung să folosească sau să viziteze un site de socialize prin una din următoarele căi: prin navigare directă, prin motoare de căutare sau prin link-uri primite pe e-mail de la prieteni.
Rețelele de socializare sunt utilizate deoarece asigură un mod de relaxare, socializare cu alte persoane, asigură nevoia de informare și de procurarea a unui produs sau serviciu.
Cei mai activi utrilizatori pe site-urile de social networking sunt cei din grupul 18-24 de ani. Ei vizitează site-urile respective aproape săptămânal și participa activ, scriind comentarii.
Începuturile socializării online nu le-au oferit utilizatorilor foarte multe instrumente cu ajutorul cărora să formeze comunități și să poată discută, ca în ziua de azi. MIRC-ul era, în urmă cu un deceniu, una din puținele modalități prin care prietenii aflați la distanță puteau comunica, însă tehnologia a evoluat și s-a ajuns ca prin intermediul internetului să se creeze adevărate "orașe" și comunități. De la site-uri și portaluri de socializare mari și generale, cele mai cunoscute fiind Twitter, Facebook și hi5, până la cele nisate, pe domenii și subdomenii, aproape toți utilizatorii de internet, indiferent de vârstă și domeniul de activitate, își pot găsi locul.
„Internetul face parte din viețile noastre, fie că recunoaștem sau nu. Nu e o rușine dacă nu te pricepi, dacă nu știi cum se face o pagină sau un cont pe un site de socializare sau cum se întreține, astfel încât să se atingă un scop. Ca în fiecare domeniu, și în acesta există specialiști”.
Managementul reputației companiilor și persoanelor fizice este foarte important, deoarece nu se mai poate face diferențierea între online sau offline. Dacă pentru offline există specialiști de câțiva ani buni, acum a început să se acorde mai multă atenție și prezenței pe internet. Un pericol, pe lângă faptul că pe aceste site-uri nu prea mai există intimitate, poate consta în faptul că unii oameni ia aceste site-uri atât de în serios încât ajung să facă lucruri incredibile, chiar să își ia viața.
Site-urile de socializare joacă un rol important în viața tinerilor din ziua de azi,deoarece le permit socializarea cu prieteni și contribuie la creearea imaginii de sine pe care și-o doresc.
Rețelele de socializare domină mediul online, majoritatea utilizatorilor având cel puțin un cont pe una din rețelele de socializare, fiecare rețea de socializare având milioane de utilizatori de pe mapamond. Rețeaua de socializare care este destinată în principal promovării carierei peofesionale este Linkedln, în vreme ce rețeaua care noi o vom analiza, Facebook, este destinată mai mult distracției și formării de noi prieteni. Fiecare utilizator prin contul realizat pe una dintre numeroasele platforme de socializare își creează propria rețea de socializare, în cadrul căreia încearcă să-și formeze o imagine, o reputație. La fel și companiile prin intermediul site-urilor de socializare încearcă să-și creeze o imagine de brand, o identitate în rândul utilizatorilor.
CAPITOLUL 2. ROMTELECOM PE PIAȚA ROMÂNEASCĂ DE TELECOMUNICAȚII
2.1. Scurt istoric al companiei Romtelecom
Având o experiență de peste 80 de ani pe piața românească de telecomunicații, Romtelecom este cel mai cunoscut dintre operatorii de telefonie fixă din acest moment. Compania a traversat o perioadă de transformari majore în ultimii ani, de la un furnizor clasic de telefonie fixă devenind un jucător competitiv pe piața de telecomunicații.
Romtelecom ofera o gamă completă și integrată de servicii de comunicare și divertisment pentru toate nevoile unei gospodării, având pachete personalizate de televiziune (satelit și IPTV), internet și voce, consolidându-și poziția pe piața televiziunii și a Internetului de bandă largă.
Compania și-a dezvoltat constant serviciile de IT&C, Romtelecom fiind lider pe segmentul business de comunicații fixe din România. Compania analizată reprezintă prima alegere pentru peste 1000 de mari companii și pentru zeci de mii de IMM-uri, care se bazează pe Romtelecom Business Solutions ca furnizor principal de soluții de comunicații și IT. În plus, Romtelecom este lider de piață pe segmentele de voce fixă, servicii de date și internet de bandă largă pentru afaceri, după lansarea cu succes a mai multor servicii și campanii în această zonă, poziționând Romtelecom ca suporter al companiilor românești.
Brandul Romtelecom a devenit cunoscut și s-a consolidat ca fiind un adevărat partener al societății românești, deoarece de-a lungul timpului compania s-a implicat în proiecte diferite, de la sport, educație, artă, filantropie, sănătate și media. Una dintre direcțiile majore de responsabilitate socială căreia Romtelecom îi stă aproape de 10 ani este cauza copiilor din România. Compania este un militant activ al apărării drepturilor copiilor, alături de Asociația Telefonul Copilului.( http://www.romtelecom.ro/companie/despre-romtelecom/evolutie)
În ceea ce privește istoria modernă a companiei, voi prezenta cele mai importante momente, de referință, la care se raportează activitatea companiei:
În anul 2005 Romtelecom intra pe piața de Internet fix de bandă largă, cu servicii bazate pe tehnologie ADSL, inregistrând, dupa lansare, cele mai mari rate de creștere pe acest segment.
Pentru anul 2006 observăm că Romtelecom a pătruns pe segmentul de televiziune prin satelit, înregistrând cele mai înalte rate de creștere din România și din regiune pe acest segment. De asemenea Romtelecom a lansat serviciile de găzduire de date, odată cu deschiderea celor două centre CyberHost, care operează pe baza celor mai moderne standarde din industrie.
După un an în care nu au fost evenimente notabile în activitatea companiei, în anul 2008 s-a constituit Next Gen, subisdiara Romtelecom, care a avea ca scop definit satisfacerea nevoilor clienților pe un anumit segment al pieței, cu un model de business și un brand diferit, Romtelecom completându-și, astfel, oferta cu televiziune prin cablu. Romtelecom devine lider pe piața de business.
În anul 2009 Romtelecom face un nou pas în zona de conținut, prin lansarea televiziunii inteligente, IPTV.
În 2010 strategia de poziționare ca un furnizor complex de divertisment de calitate cunoaște o nouă fază odată cu lansarea propriului canal TV al Romtelecom, Dolce Sport, recunoscut în scurt timp ca un promotor al calității și performanței, de la competițiile difuzate, la talk-show-ul de gen și echipa editorială.
În anul 2011, Romtelecom completează experiența clasică a consumului de conținut TV cu dolcetv.ro, primul și cel mai dinamic portal video integrat din România, care aduce pe aceeași platformă filme, emisiuni variate de divertisment, live sau înregistrate, dar și conținut sportiv, în bună parte exclusiv.
Romtelecom devine primul operator telecom din România care deține în portofoliul său un mall online, www.clickshop.ro, care oferă o gamă largă de produse, de la electronice și produse IT, la echipamente pentru casă și grădină sau articole sportive și de lifestyle.
Au fost lansate pachete personalizabile de servicii integrate, cu un răspuns peste așteptări din partea clienților și cu impact pozitiv asupra veniturilor și profitabilității companiei.
În 2012 compania a câștigat trei premii Effie pentru prima dată într-un singur an, dovedind, pentru al cincilea an consecutiv, ca dezvoltă campanii de comunicare, cu precădere în mediul online, de responsabilitate socială nu doar originale, dar mai ales eficiente, care susțin compania să își crească vânzările, să creeze notorietate pentru produs și brand și să schimbe percepții.
2.2. Misiunea, valorile și obiectivele companiei
Romtelecom reprezintă o companie afltă în continuă mișcare pe piața comunicațiilor din România. În ultimii ani Romtelecom a evoluat inteligent, cu multe eforturi, de la un fost monopol de stat la o companie privată, conectată la tehnologia sofisticată a acestui mileniu.
Romtelecom oferă în prezent servicii de încredere, inovatoare și ușor de folosit, de la tradiționala telefonie fixă, la Internet de cea mai bună calitate, televiziune digitală, IPTV, dar și cel mai sigur spațiu de găzduire de date din România, servicii combinate de date și voce și un program permanent controlat și îmbunătățit de Customer Care. (http://www.romtelecom.ro)
Misiunea companiei Romtelecom este de a furniza cu promptitudine servicii de telecomunicații și divertisment de încredere, care se dezvoltă permanent.
Viziunea companiei este de a avea standarde care să depășească așteptările clienților, angajaților si acționarilor, în domeniul furnizării de soluții de comunicații, divertisment și tehnologia informației de cea mai bună calitate.
Principalele valori promovate de companiei Romtelecom pot fi sintetizate astfel:
1. Orientarea către client
2. Strategie de abordare Câștig – Câștigi în sensul abordării clienților, furnizorilor, colegilor și partenerilor de afaceri pentru crearea valorii pentru fiecare segment deservit Resurse și conștientizarea costurilor
3. Munca de echipă
Abaterile și încălcările standardelor de comportament referitoare la respect și integritate, precum și încălcările legilor și reglementărilor juridice, pot duce la repercursiuni grave nu numai la nivel individual, ci și la nivel de Companie. Din acest motiv, abaterile nu pot fi tolerate.
2.3. Servicii oferite de compania Romtelecom
Pentru Romtelecom fiecare client este important și de aceea i se oferă nu doar produse și servicii de calitate superioară, dar și un sistem corect de facturare, valoare la un preț echitabil, servicii de asistență pentru clienți și, de asemenea, i se garantează respectarea angajamentelor luate de companie.
Numărul clienților Romtelecom se ridică la mai mult de 4 milioane, la nivel național. Compania este segmentată în șapte direcții regionale, cu aproximativ 4,3 milioane de linii în serviciu, dintre care 80% sunt digitale și 90% automate, cu peste 50.000 de telefoane publice în întreaga țară și cu peste de fibră optică instalată.
Servicii pentru persoane fizice
Romtelecom oferă un portofoliu diversificat de produse și servicii:
de bază: telefonie fixă (convorbiri intrajudețene, interjudețene și internaționale);
suplimentare: CLIP – prezentarea identității apelantului, CLIR – restricționarea identității apelantului, Convorbire în trei – serviciul de teleconferință, Apel în așteptare, Redirijarea imediată a apelurilor, Apel programat, Restricționarea cu parolă etc.;
integrate în rețeaua digitală: ISDN 2;
mesagerie vocală: Voces, Voces Pro;
servicii Internet: ADSL Express, ClickNet;
pachete de servicii.
Servicii pentru companii
Romtelecom oferă un portofoliu diversificat de produse și servicii:
de bază: telefonie fixă (convorbiri intrajudețene, interjudețene și internaționale);
suplimentare: CLIP – prezentarea identității apelantului, CLIR – restricționarea identității apelantului, Convorbire în trei – serviciul de teleconferință, Apel în așteptare, Redirijarea imediată a apelurilor, Apel programat, Restricționarea cu parolă, etc.;
integrate în rețeaua digitală : ISDN-2, ISDN-30;
mesagerie vocală: Voces, Voces Pro;
avansate: Telverde, Unitel, Vot@tel, Vot@tel Premium, Audioconferință, Videoconferință;
de date și Internet: Linii închiriate, VPN, VPNoI, VPDN, SecurityLink, Telex, SuperTelex, FrameXpress, ADSL Express, Metronet, iP Fix;
pachete de servicii;
soluții integrate.
Tabelul 2.1. Pachete de servicii oferite de Romtelecom
Sursa: www.romtelecom.ro
Romtelecom își propune ca obiectiv pe termen scurt să devină primul furnizor de produse și servicii de telecomunicații în topul preferințelor din România, iar pentru anul 2013 să crească semnificativ numărul de clienți pentru serviciile de tip broadband și să aibă diponibile numeroase linii de acoperire ADSL.
În ceea ce privește obiectivele pe termen mediu firma vrea ca beneficiarii să aprecieze serviciile ca fiind exemplare iar salariații să claseze compania printre cei mai buni 5 angajatori din România. De asemenea, Romtelecom dorește să devină lider pe piața de Internet și date.
Pe termen lung Romtelecom dorește să egaleze nivelul operatorilor centrali-europeni în privința eficienței operaționale și a profitabilității.
Strategia Romtelecom este schimbarea culturii corporatiste, modernizarea practicilor de business, menținerea poziției pe piață și concentrarea pe investiții. Pentru îndeplinirea acestor obiective este nevoie de pragmatism și de disciplină. De asemenea, este necesar ca acest lucru să se întâmple în cel mai scurt timp posibil.
2.4. Matricea S.W.O.T a companiei Romtelecom
Tabelul 2.2. Analiza S.W.O.T
Sursa: prelucrare proprie
Pe baza acestei analize, propunem următoarele strategii pentru compania Romtelecom:
Strategia de creștere – Această strategie este vitală pentru Romtelecom pentru că activează într-un domeniu cu o mare dinamică a schimbărilor în care numai unitățile de talie mare pot supraviețui; interesul comun al acționarilor și al altor posibili investitori este ca firma să crescă, pentru a crește valoarea capitalului bursier și speranța de a recupera investițiile făcute.
Strategia concentrării – Această strategie s-a implementat în două din cele trei posibilități de bază pentru realizarea ei: dezvoltarea pieței, dezvoltarea produsului în proporții și momente diferite dar și prin întrepătrunderea lor.
Dezvoltarea pieței. S-a realizat prin acapararea unei părți mari din piața curentă, la nivelul României, prin adăugarea unor noi segmente de piață și categorii de consumatori.
Strategii de marketing
Strategia de produs – Romtelecom adoptă dezvoltarea unei game largi de servicii, pentru a satisface toate gusturile/posibilitățile consumatorilor și pentru a vinde mai mult. Se va corela această strategie cu cea corporativă de dezvoltare a produsului, prin dezvoltarea și îmbunătățirea serviciilor, încurajând creativitatea, folosind ultimele tehnologii și decizii bazate pe informații.
Strategia de promovare – Romtelecom efectuează campanii publicitare direcționate spre consumatorii serviciilor sau utilizatori. Mai bine informați și motivați prin publicitate, aceștia vor căuta serviciile respective (strategia de „tragere”). De asemenea se folosesc diferite forme de promovare a vânzărilor cum ar fi: discount-uri oferite utilizatorilor, reclamă în publicațiile profesionale destinate consumatorilor (strategia de „împingere”).
Strategia de preț – Romtelecom folosește strategia prețului de penetrare pentru produsele noi, prin practicarea unui preț mai mic, care dă posibilitatea firmei să acumuleze câștiguri de productivitate importante, ca urmare a manifestării efectului de experiență pe piață, și să-și asigure o cotă de piață superioară competitorilor.
CAPITOLUL 3. STUDIU DE CAZ: CAMPANIA DE RESPONSABILITATE SOCIALĂ ONLINE ROMCOM „L, CAUT TIMP. DE PETERECUT CU PĂRINȚII MEI”
3.1 Campaniile de responsabilitate socială în România și importanța acestora
Responsabilitatea socială corporatistă este inclusă din ce în ce mai des pe agenda de lucru a unui număr semnificativ de companii. Aproximativ două mii de companii internaționale raportează în mod regulat impactul social și comunitar pe care îl provoacă, iar în unele țări precum Franța și Australia raportarea este obligatorie.
După cum am specificat și în capitoluil anterior, programele de responsabilitate socială oferă multiple beneficii atât de ordin moral cât și de ordin aconomic.
Motivele pentru care o companie decide să se implice în problemele comunității au fost și rămân în continuare un subiect controversat. Este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de demonstrat obiectivele reale ale acestor programe și caracterul etic.
Este evident că schimbarea în strategia companiilor a fost determinată într-o oarecare măsură de „forțele globale ale schimbării” (schimbările în plan politic, economic, social, tehnologic și ecologic) și de efectul principal al acestora, respectiv sporirea așteptărilor pe care partenerii de interes le au față de corporații.
Conform teoriei grupurilor cointeresate, companiile sunt responsabile moral nu doar față de investitori ci față de toate grupurile de care depind în supraviețuirea și dezvoltarea lor. Aceste grupuri, așa-numite cointeresate (stakeholders) sau deținătoare de interese în raport cu o companie, sunt cele care pot fi afectate de deciziile acesteia ori o pot afecta. În general, este vorba despre acționari sau proprietari, angajați, creditori, furnizori, distribuitori, consumatori, comunități locale, guvern și agenții guvernamentale.
Ținând cont de faptul că responsabilitatea socială este echivalentă cu un angajament față de aceste grupuri de interese, nu este incorect să afirmăm că aplicarea unei politici de CSR într-un stil coerent și transparent are ca efect direct fidelizarea angajaților și mai apoi a clienților.
Produsele companiei reprezintă transpunerea în piață a imaginii companiei, o proiecție a valorilor pe care aceasta le promovează. Puterea mărcii, care provine din dimensiunea capitalului de imagine oferă produsului un plus de valoare mai mic sau mai mare, în funcție de puterea de piață a organizației.
Marca ajută organizațiile să fie cât mai usor recunoscute și din acest motiv, își canalizează toate eforturile și resursele materiale în crearea unui brand cât mai sugestiv și în același timp ușor de reținut de către clienți și angajați. Organizațiile se străduiesc să-și consolideze brandul și datorită faptului că un client ajunge să mențină relații afective cu o anumită marcă („Lovemarks sunt branduri speciale, carismatice pe care oamenii le iubesc și le apără cu îndârjire; produsele serviciile și experința crează legături emoționale de lungă durată cu consumatorii” spune Kevin Roberts)
În același sens funcționează și relațiile cu angajații. Astfel, cu cât o organizație se bucură de un capital de imagine mai mare cu atât angajații sunt mai mulțumiți și se simt mai mândrii că fac parte din companie. Succesul unei organizații determină indirect și succesul angajaților, dar și al clienților.
Prin capitalul de imagine organizația fidelizează clinții și angajații. Fidelizarea angajaților duce la o creștere a eficienței activității și implicit la o creștere a vânzărilor atât ca volum, dar și ca valoare.
Datorită costurilor ridicate determinate de activitățile promoționale, dar și impactul relativ redus pe care îl au acestea în rândul publicurilor țintă, companiile au căutat un mod mai eficient de a atrage atenția asupra sa. Astfel după anii 90, multe firme internaționale au descoperit că prin implicarea în viața social – culturală a țărilor în care activează, au mai multe de câștigat decât prin investirea unor sume considerabile în publicitate; produsele promovate social se vând mult mai ușor.
La o primă vedere, aceste implicări ale companiilor în viața social-culturală a comunităților în care își desfășoară activitatea arată o implicare benevolă, lipsită de beneficii, un comportament caritabil, comportament ce stârnește un sentiment de adimirație în rândul clienților, angajaților, dar și al colaboratorilor. Astfel prin investiții mai mici decât cele publicitare obține mai multe beneficii. Ținând cont de aceste aspecte putem spune că nu este vorba de caritate în acest comportament, ci mai degrabă o strategie foarte bine concepută.
Evaluarea programelor sociale trebuie facută prin prisma profitului și al compasiunii, mai exact ar trebui să răspundem la întrebarea „Cât este filantropie și cât interes propriu?”. Filantropia este un stadiu superior al carității. Prin caritate, a cărei etimologie este legată de cuvântul milă, se înțelege grija oamenilor pentru ceilalți semeni ai lor în asigurarea minimului de subzistență: adăpost, hrană, asistență medicală.
După ce oamenii au această bază, se pune problema filantropiei: interesul oamenilor de a-i ajuta pe ceilalți să se dezvolte: artă, educație, cercetare, divertisment. Prin filantropie se vizează mai mult decât a fi responsabilă prin CSR-ul său, respectiv prestigiul corporatist. Prin filantropie se urmăresc certe beneficii materiale, spun anumiți analiști. În primul rând, banii pe care îi dau, nu se impozitează. Problema este că din momentul deciziei ca banii lor să ia o anumită destinație, înregistrarea acestui fapt și utilizarea lor efectivă, trec uneori luni de zile. În tot acest timp banii sunt în afara obligațiilor fiscale, sau aduc în continuare dobânzi, deși aceștia practic figurează pe hârtie cu o altă destinație.
Petrom a derulat trei campanii de responsabilitate socială de succes în anul 2011 fiind premiat pentru acestea:. „Redescoperă Romania 2011” a fost premiată la categoria Digital PR și Social Media, „Campania internă de promovare a prevederii 2%" a primit premiul pentru Comunicare Internă, iar „Acces la Viața-Extinderea rețelei de telemedicină” pentru Responsabilitate socială și dialog cu grupurile co-interesate.
Campania „Află-ți echilibrul" a celor de la Ursus a avut drept scop descurajarea consumului iresponsabil de alcool, prin informarea publicului cu privire despre efectele acestui tip de comportament asupra organismului si vietii sociale.
UPC a căștigat aurul la categoria Digital PR și Social Media pentru „Digital Zoo”, versiunea în format digial a grădinii zoologice din București. În acceași categorie, dar premiată cu argint, a fost și campania Fundatiei Sensiblu (A&D Pharma) „V-Days 2010 – Violenta in familie deformeaza realitatea“.
BCR a primit argint pentru proiectul de promovare a voluntariatului în rândurile angajaților, „Anul Voluntariatului în BCR”, la categoria Comunicare internă.
Alte companii premiate au fost: Avon Romania, pentru "Campania Promisiunilor 2010", Siemens, pentru campaniile „Siemens Amazing Race" și „Victoria 20.20”, precum și Apa Nova București, pentru campania de mediu „Botezul sturionilor” și proiectul Tineri urbani de altădată”. Printre ONG-urile cele mai apreciate de juriu s-au numărat Asociația SOS Infertilitatea, Asociația Salvează Vieți, World Vision România sau Salvați Copiii.
Romtelecom reprezintă un adevărat partener al societății romanești, compania se implică activ și a dezvoltat din diferite zone ale țării, de la sport, mediu, educație, artă, filantropie, sănătate și muzică. O direcție principală de responsabilitate socială pe care Romtelecom o susține de peste 10 ani o reprezintă cauza copiilor din România, domeniu în care se încadrează și campania analizată la punctul următor.
Proiectele în care compania s-a implicat se referă la gestionarea în comun cu Asociația Telefonul Copilului a numărului 116 111 până la programe de burse și susținere a formării liderilor de mâine din societatea românească, dar și susținerea unor cazuri de copii aflați în dificultate.
Vorbim în acest caz de parteneriate cu Asociația PAVEL, SOS Satele Copiilor, United Way, UF, Leaders School, Facultatea de Electronică din cadrul Universității Politehnice București, Crucea Roșie, Salvați Dunărea și Deltă, Mișcarea de Rezistență, Institutul Clinic Fundeni, Asociația Little People, Asociația ViitorPlus, Fundația Renașterea, ANPCPPSR, ANPC sunt doar anumite de exemple de proiecte în care Romtelecom s-a implicat pentru a asigura o viață mai bună, atât pentru tinerele generații, cât și pentru persoanele aflate în situații dificile.
3.2 Campania online „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”
În anul 2009, Asociația Telefonul Copilului a răspuns, la numărul de telefon 116 111, unui număr considerabil de 5.297 de cazuri, având astfel o creștere cu 74,8% față de anul 2008.
În 1.042 din cazuri, cei care au apleat au fost cu precădere copiii, evidențiindu-se astfel o creștere de 174,9% față de anul 2008. Un trend ascendent a fost înregistrat în rândul cererilor de consiliere psihologică – 400 astfel de cazuri, iar 69,10% din aceste cazuri au fost din partea copiilor care se simțeau tristi, singuri, neințeleși, discriminați și aveau nevoie de cineva care să îi asculte.
Fundamentul acestui proiect l-a reprezentat raportul ATC, dar și un studiu aprofundat demarat de compania Romtelecom în urma raportului ATC, realizat la nivel național, printre copii din clasele I-VIII.
Romtelecom susține cauzele referitoare la copii de mai mult de 10 ani, inițiind un parteneriat de tradiție cu Asociația Telefonul Copilului care manageriază în România numărul unic european 116 111, apelabil pentru pentru orice problemă despre copii. Asociația a identificat în anul 2009 o creștere a numărului de apeluri realizate de copii doar pentru a comunica cu cineva. Pentru evaluarea acestui fenimen, Romtelecom a comandat un studiu care sublinia faptul că părinții petrec din ce în ce mai puțin timp cu copiii și nu comunică suficient cu aceștia.
Pornind de la aceste premise nefavorabile, Romtelecom a inițiat campania „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei.” prin intermediul Fundației Romtelecom pentru români, în parteneriat cu Asociația Telefonul Copilului și prin intermediul site-ului www.copilul.ro, atrăgând atenția asupra lipsei de comunicare dintre părinți și copii.
3.2.1 Premise
Studiul efectuat de Gallup, la inițiativa grupului Romtelecom, a fost realizat in urma rapoartelor îngrijorătoare ale Telefonului Copilului, care au relevat în 2009 o creștere a numărului de apeluri efectuate de copii care doreau doar să comunice cu cineva. Prin aceasta campanie s-a urmărit atragerea atenției asupra unei probleme care, desi nu era vizibilă, poate afecta o întreaga generație. De asemenea se dorește identificarea, prin cooperare și colaborare, a unor soluții simple pentru crearea unor relații de comunicare între părinți și copii.
Rezultatele acestui studiu, pe scurt, au evidențiat că doar 1 din 4 copii petrece în medie mai mult de 5 ore cu parinții, într-o zi de weekend.
Rolul comunicării în relația părinte – copil este cu atât mai important cu cât, în ciuda diverselor modele la care copiii sunt expuși, fie că vorbim de profesori, vedete, sportivi sau alte persoane cunoscute, studiul a evidențat că părinții sunt cele mai importante figuri în viața unui copil, fiind cele mai valorizate modele pentru cei mici. De asemenea, studiul a arătat că există diferențe considerabile între așteptările copiilor privind activitățile comune pe care și-ar dori să le aibă cu părinții și ceea ce se întâmplă de fapt. Astfel, așteptările care sunt mult mai mari decât experiență reală sunt legate de rezolvarea temelor, excursiile și joacă împreună.
O analiză comparativă pe regiuni arată faptul că în Muntenia copiii au cel mai ridicat interes să discute cu părinții despre școală, în comparație cu cei din Moldova sau Transilvania. În plus, studiul a relevat că mai ales copiii din mediul rural manifestă un interes mai mare decât cei din mediul urban pentru a discută despre probleme legate de școală.
Datorită preocupărilor cotidiene, profesionale în principal, numeroase persoane deși sunt preocupate să fie buni părinți, responsabili, care oferă, uită din păcate să fie atenți la ce și-ar dori de fapt copilul să primească. Și nu pot afla ce își doresc copiii dacă nu petrec în mod activ și real timp cu el, dacă nu au răbdarea că el să pună întrebări. Copilul are nevoie să petreacă timp separat cu fiecare părinte și timp cu ei împreună. Și când nu poate primi asta are cel puțin nevoie de adulți cu care să creeze relații semnificative. De la naștere copilul caută în permanență să se conecteze la ceilalți, pentru că așa și-a început viața, 9 luni a fost conectat la mamă lui. Când nu reușește să se conecteze cu părinții, caută în altă parte și dacă este în continuare descurajat ajunge să fie convins că nu-i destul de bun să fie luat în seamă.
Numeroși copii care se simt singuri, optează să apeleze la Asociația Telefonul Copilului care se ocupă în principal de oferirea unei consilieri adecvate celor mici în situații dificile. Organizația ATC se află în colaborare, de mai mult de 10 ani cu compania Romtelecom.
Problemele semnalate de copiii care apelează la numărul 116 111 se referă în cea mai mare parte de nevoia de comunicare, a cărei lipsă poate ascunde diverse forme de abuz asupra lor. Organizația încurajează părinții să își asculte copiii, pentru că o voce „mică” poate semnala o problemă mare.
Realizarea proiectului „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei” propune încurajarea părinților să descopere anumite forme de comunicare atractive și interactive prin care să interacționeze cu copilul. Pe măsura ce se maturizează, copiii sunt tot mai dornici să își exprime părerea și să-și evidențieze experiențele, și apropierea între părinți și copii, crearea unei relații de prietenie.
Mai multe detalii despre campanie și grafice extrase din studiu sunt disponibile pe site-ul www.timpimpreuna.ro.
Fundația „Romtelecom pentru români”, s-a constituit în anul 2008, în vederea inițierii unor proiecte prin care să susțină anumite cauze sociale care au nevoie de o voce puternică pentru a fi rostite, auzite și soluționate. De asemenea, prin această fundație, Romtelecom are drept scop principal transmiterea unei dorințe de implicare socială unui public cât mai larg, căruia i se adresează în primul rând că unui partener. Fundația reprezintă o extindere naturală a implicării Romtelecom în bunul mers al societății românești, care s-a concretizat în ultimii ani prin numeroase proiecte susținute de companie.
Asociația Telefonul Copilului reprezintă o organizație neguvernamentală, fără scop economic, având drept obiectiv principal protecția copiiilor împotriva oricărei încercări de încălcare a drepturilor lor, împotriva oricărei forme de abuz. Asociația acordă un sprijin real și imediat copiilor, oferind asistentă gratuită prin intermediul liniei telefonice 116 111.
Copilul.ro este un site de informare pentru tinerele mămici și un sprijin care le oferă șansa de a interacționa în comunitatea celor mai curioase și mai bine informate mămici. Copilul.ro este un ghid pentru familiile care își doresc un copil, un sprijin pentru femeia însărcinată și un ajutor de nădejde pentru actualii părinți în căutare de informații sau de resurse pentru a îmbunătăți relația cu micuțul lor și pentru a înțelege mai bine universul copiilor.
3.2.2 Cercetarea
Detalii generale despre studiul Gallup derulat la inițiativa Romtelecom:
Volumul eșantionului: 1002 elevi din clasele I-VIII, din care 724 un eșantion reprezentativ la nivel național pentru populația țintă, iar 278 un eșantion suplimentar de elevi care au cel puțin un părinte plecat în străinătate sau care nu locuiesc cea mai mare parte a timpului cu părinții (această categorie este denumită pe parcursul raportului „părinți absenți”)
Mod de culegere a datelor: chestionare autoaplicate/interviuri față în față în școli
Eșantionare: probabilistă, multi-stadială, cu stratificare în primul stadiu. Unitățile primare de selecție au fost școlile (125 de unități de învățământ la nivel național).
Reprezentativitate: eșantionul total este reprezentativ pentru populația de elevi din clasele I-VIII, cu o eroare tolerată de 3.1 % la o probabilitate de garantare a rezultatelor de 95%.
Pentru a corecta probabilitățile inegale de selecție determinate de supra-reprezentarea copiilor cu ”părinți absenți”, eșantionul la nivel național a fost ponderat în funcție de regiune, mediu de rezidență, ciclul de învățământ și existența unui părinte plecat la muncă în străinătate.
În afară de erorile de eșantionare, modul de formulare a întrebărilor și dificultățile practice de culegere a datelor de la copii pot introduce alte erori care să afecteze rezultatele sondajului.
Ancheta de teren: 5–18 ianuarie 2010.
Studiu realizat pentru Fundația Romtelecom pentru Români.
Acest studiu a fost inițiat în anul 2010 și implementat la nivel național, printre copii din clasele I-VIII. Aspectele importante relevate de studiu:
Doar 1 din 4 copii petrece mai mult de 5 ore cu părinții, într-o zi de weekend;
Părinții a 38% dintre copii nu se joacă decât rar sau niciodată cu aceștia, chiar dacă această activitate este cel mai des menționată între nevoile copiilor în relația cu adulții;
Cele mai importante subiecte pe care copiii doresc să le discute cu părinții lor sunt școala (27%), planurile de viitor (10%), problemele, sentimentele și dorințele (9%);
Cei mici vorbesc rar sau niciodată cu părinții despre planurile lor (31%), despre sentimentele (26%) sau despre problemele lor (16%);
Părinții sunt de departe cele mai valorizate modele pentru ei ;
Există diferențe considerabile între așteptările copiilor privind activitățile comune cu părinții și realitate.
3.2.3 Concept și obiective
ATC a identificat în 2009 o creștere îngrijorătoare a numărului de apeluri realizate de copii în vederea comunicării cu anumite persoane, dar și pentru a fi ascultați de cineva.
Potrivit informațiilor furnizate în baza de date a ATC, nevoia de comunicare a copiilor a avut drept principale cauze următoareele:
lipsa de timp liber a părinților,
lipsa părinților, în cazul părinților plecați în străinatate,
relaționarea defectuoasă între copii și părinți, neînțelegerile sau divorțul acestora.
Pornind de la realitatea îngrijorătoarea prezentată prin studiul enunțat, a fost lansată campania „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei.”, subliniind lipsa de comunicare dintre părinți și copii.
Și acest proiect demonstrează sprijinul permanent oferit de Romtelecom ATC, dăruind nu numai sustenabilitate programului „telefonul copilului 116 111”, gestionat de ATC, ci și atenție și implicare în îndeplinirea nevoilor concrete exprimate de beneficiarii serviciului „telefonul copilului 116 111”.
Studiul Gallup a stat la bază definirii abordării strategice și a etapelor campaniei, precum și a conceptului creativ pentru spoturile TV și radio.
Pentru a atrage atenția publicului din toată țara, Fundația Romtelecom pentru români a depus la Consiliul Național al Audiovizualului, documentația necesară calificării campaniei ca socială, primind aviz favorabil pentru derularea campaniei de responsabilitate socială “Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei.”
În vederea realizării acestui deziderat, a fost conceput și devoltat un website dedicat și a fost selectat un consilier psihoterapeut specializat în terapie infantilă care să ofere consiliere pe toata durata campaniei.
Obiectivele principale campaniei de relații publice online au fost:
determinarea informațiilor relevante pentru campanie în vederea educării asupra consecințelor lipsei de comunicare în plan afectiv pentru copii. Acest obiectiv vizează cu precădere părinții copiilor implicați în studiu.
majorarea nivelului de conștientizare a importanței timpului petrecut de părinți cu copiii pentru dezvoltarea ulterioară a acestora ;
identificarea și furnizarea de recomandări, sfaturi, consultanță părinților pentru îmbunătățirea relaționării cu copiii;
creșterea nivelul de conștientizare a implicării Romtelecom în susținerea cauzei sociale a copiilor.
Website-ul www.timpimpreuna.ro a sprijinit pe internet campania analizată, constituindu-se în destinația online ce a captat și a menținut interesul publicului-țintă care a susținut și a militat pentru îmbunătățirea comunicării între copii și părinți..
Obiectivele secundare ale campaniei au vizat:
Asocierea dintre valorile promovare de campanie: comunicare deschisă, interelaționare părinți-copii, crearea unui climat psihosocial favorabil dezvoltării pshihologice normale a copiilor, și propunerea pe online
Generarea de expunere gratuită pe web
Crearea unei baze de date
Construirea iamginii campaniei și întărirea poziționării și pe alte medii.
3.2.4 Desfășurarea campaniei „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”
Prin acestă campanie se reconfirmă datele prezentate în articolul despre copiii ingrijiți de bone în București realizat în mediul online prin site-ul BoneSiMenajere.ro la sfarsitul anului 2009.
Cele mai importante subiecte pe care copiii doresc sa le discute cu parintii sunt scoala, planurile si problemele lor, sentimentele si dorintele, arata acelasi studiu.
O analiza comparativa pe regiuni arata ca, in Muntenia, copiii au cel mai ridicat interes sa discute cu parintii despre scoala, in comparatie cu cei din Moldova sau Transilvania.
Studiul a mai relevat ca, in mediul rural, copiii sunt mai interesati decat cei din urban sa discute probleme legate de scoala.
Cercetarea Gallup a fost realizata in intervalul 5-18 ianuarie 2010, pe 1.002 copii din clasele I-VIII, dintre care 724 au reprezentat un esantion reprezentativ la nivel national, iar 278, un esantion suplimentar de elevi care au cel putin un parinte plecat in strainatate sau care nu locuiesc cea mai mare parte a timpului cu tutorii lor.
Lipsa comunicarii dintre cei mici si parinti este, de altfel, unul dintre motivele cresterii numarului de apeluri la Telefonul Copilului. Anul trecut, 1.042 copii au sunat la acest numar, fata de 379 in 2008. Alte subiecte aduse in discutie de cei mici care au sunat la Telefonul Copilului sunt consecintele unui divort al parintilor, problemele celorlalti copii, dar si rezolvarea unor teme de la scoala.
Studiul Gallup si informatiile legate de Telefonul Copilului au determinat lansarea campaniei "Copil, caut timp. De petrecut cu parintii mei" -initiativa a Fundatiei Romtelecom pentru Romani.
Campania consta educarea si informarea despre consecintele lipsei de comunicare, cresterea nivelului de constientizare a importantei timpului petrecut de parinti cu copii, dar nu in ultimul rand oferirea unor solutii pentru petrecerea unui timp de calitate cu copiii.
Campania s-a derulat in perioada 28 aprilie-15 iunie si cuprinde executii video, audio si un site dedicat. Pe parcursul campaniei, psihoterapeutul Anda Pacurar va oferi sfaturi pe www.timpimpreuna.ro, pe forumul copilul.ro si in cadrul unor intalniri online live. Studiul care sta la baza campaniei a fost efectuat pe un esantion reprezentativ la nivel national de elevi din clasele I-I din mediul urban si rural.
Campania s-a lansat pe 28 aprilie, printr-o conferință de presă la care au participat peste 20 de jurnaliști din zona de social și bloggeri. Vorbitorii au fost reprezentanți ai tuturor părților implicate – Romtelecom, Asociația Telefonul Copilului, Gallup, copilul.ro și Anda Păcurar – psihoterapeut.
În paralel cu evenimentul de presă, la care s-a făcut live Twitting, au fost lansate:
• website-ul campaniei – timpimpreuna.ro;
• un topic dedicat lipsei de comunicare pe copilul.ro;
• campania radio și TV.
Generarea de conținut pe parcursul campaniei, pe lângă articolele rezultate în urma conferinței și a solicitărilor de presă, a fost realizată prin intermediul:
• interviurilor acordate online (inclusiv video) de psihoterapeutul campaniei;
• machetelor publicate în presa centrală și locală;
• advertorialelor de pe cele mai citite portaluri de știri;
• posturilor scrise de bloggerii invitați să abordeze tema centrală a campaniei prin prisma părintelui sau a adultului preocupat de cauza copiilor – denisuca.ro, dono.ro, injoaca.ro, chinezu.ro, petreanu.ro;
• informațiilor noi, adăugate săptămânal pe timpimpreuna.ro, la fiecare dintre secțiuni.
Subiectul campaniei a fost adus la cunoștința clienților companiei și prin intermediul facturii Romtelecom. De asemenea, angajații Romtelecom au primit un mesaj privind lansarea campaniei, articole dedicate fiind publicate pe intranet și în buletinul intern al companiei. Pe 1 iunie angajații părinți din Romtelecom au beneficiat de recomandări și sfaturi printr-un chat intern, din partea psihoterapeutului.
Campania s-a încheiat pe 15 iunie 2010.
Componenta de relații publice tradițională și online a campaniei de responsabilitate socială „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei.”
Utilizarea relațiilor publice este cea mai sigură metodă de obținere a spijinului necesar desfășurării campaniei de responsabilitate socială și un element deosebit de important în promovarea imaginii și obținerea rezultatelor dorite.
Acest tip de campanie se defășoară cu precădere pe plan central concentrându-se asupra relațiilor cu presa și asupra lobby-ului, dar și o promovare susținută în mediul online.
Campania la nivel local, de relații publice a urmărit trei mari direcții de acțiune:
Participarea la diverse evenimente de importanță publică sau la activități ale instituțiilor de învățământ;
Organizarea de evenimente
Relația cu mass-media (conferințe și briefinguri de presă, communicate de presă, informări trimise periodic, „crearea” unor evenimente de presă, popularizarea unor „povești” de succes, un număr foarte mare de solicitări din partea tinerilor etc.)
Campania de responsabilitate socială „Copil, caut timp. De petrecut cu părinții mei”, presupune parcurgerea următoarele etape principale, specifice fiecărei campanii de relații publice:
Faza 1: Campania de lansare (eveniment de presă) – lansare la nivel național, prin folosirea tuturor mijloacelor de comunicare în masă, atât cele tradiționale, cât și în mediul online pentru o perioadă limitată de timp, pentru crearea unei imagini favorabile și pentru a crea un curent de opinie favorabil susținerii ideii.
Faza 2: Campania de susținere – la nivel local în mass-media specifică, activitatea trebuie să fie continuă, pentru a convinge grupurile țintă și a obține un răspuns favorabil de la acestea.
Faza 3: Contact direct – în locurile de dispunere ale grupurilor țintă, iar activitatea are un caracter periodic, până la finalizarea campaniei, pentru a determina grupurile țintă să treacă la acțiune.
Canale de comunicare online:
Externe
• Site dedicat www.timpimpreuna.ro: Realizarea suporturilor de comunicare a mesajelor www.timpimpreuna.ro (cu secțiuni precum: sfatul psihologului, articole cu sfaturi punctuale, studiul care a fundamentat campania etc) a fost platforma care a integrat toate mesajele campaniei.
• Video online;
• Advertoriale;
• Blogvertoriale: Pentru blogvertoriale au fost selectați bloggeri care fie sunt la rândul lor părinți, fie au mai abordat teme legate de copii.
• Twitter: Contul de Twitter @Romtelecom a fost folosit pentru mesaje transmise în direct în timpul conferinței de presă.
• Facebook;
• Topic dedicat pe cel mai vizitat forum din domeniu – www.copilul.ro: A fost creat pe site-ul partenerilor de la www.copilul.ro un topic dedicat campaniei.
• Factura Romtelecom;
• Youtube.
Interne:
• Intranet;
• Newsletter intern;
• E-mail către toți angajații: Contactele realizate cu echipa managerială pentru asigurarea sprijinului acesteia. Pe parcursul întregii campanii, echipa de management a fost implicată în procesul de evaluare a comunicării, iar directorul general a susținut-o intern prin mesaje adresate angajaților.
• Întâlnire online între psihoterapeut și angajați.
Canale de comunicare tradiționale:
Televiziunea și publicitatea exterioară au în primul rând rolul de a atrage atenția. Producțiile TV și radio au fost încărcate pe Youtube și pe website-ul campaniei, fiind disponibile și pe site-urile partenerilor.
Contactul direct este și va fi întotdeauna pilonul de susținere a unei campanii de relații publice, mai ales a unei de genul celei prezantate în lucrarea mea;
Televiziunea are impactul cela mai mare asupra grupului-țintă deoarece este mai ușor de urmărit decât presa, este accesibilă tuturor, indiferent de mediul în care provine, însă este cel mai scump mediu de publicite, dar și cel mai credibil în rândul grupului țintă;
Comparativ cu alte mijloace publicitare afișul are costuri mult mai mici, iar pentru a fi plasat există în puncte-cheie, cum sunt marile centre comerciale spre exemplu;
Pliantele și broșurile au un mare conținut informațional, aflându-se la îndemâna celor ce-l primesc
Presa are și ea un rol foarte important în construirea imaginii și în difuzarea informațiilor, fiind, în același timp, transmițătoare de feed-back.
Pentru punerea în aplicare a strategiei de promovare trebuie utilizat un număr suficient de mare de canale de comunicare pentru difuzarea mesajului și a informațiilor specifice. Fiecare canal de comunicare are avantajele sale, dar și dezavantaje, importantă fiind capacitatea de transmite mesajul în toate mediile de promovare și de a pătrunde în pe piețele grupului de audință, implicând în același timp costuri cât mai reduse.
Materialele promoționale sunt realizate centralizat și distribuite la nivel central, prin mass – media, și la nivel local. Este necesar să fie evitate, în mod special, inserarea de anunțuri la rubricile de „mică publicitate”, cât și suprasaturarea sau „sfocarea” mijloacelor de informare cu anunțuri insistente și lipsite de substanță.
Caracteristici publicitare ale mijloacelor mass-media folosite
Tabel 3.1.
3.2.5. Mesajul
Mesajul central este însoțit de mesaje derivate pentru fiecare obiectiv de campanie, care vor accentua, detalia și îmbogăți mesajul principal. Mesajele campaniei au fost concepute astfel încât să fie adaptate pe fiecare grup de audiență.
Publicitatea online a campaniei s-a realizat pe site-uri cu trafic intens, site-uri vizitate de foarte mulți oameni.
Mesajul campaniei online de responsabilitate socială a companiei Romtelecom, vizează următoarele aspecte:
Creșterea vizibilității campaniei
Creșterea credibilității în relația dintre copii și părinți:
Crearea, schimbarea, întărirea atitudinii grupurilor țință față de mesajul promovat
Mesaje
• copiii au nevoie să petreacă timp de calitate împreună cu părinții;
• copiii neglijați au toate șansele să ajungă adulți cu deficiențe de relaționare;
• există soluții la îndemână pentru o mai bună relație între părinți și copii;
3.2.6. Publicul țintă
Publicul extern:
• Principal: Adulți, părinți ai copiilor din clasele I-I, care prezintă deficiențe în comunicarea cu proprii copii
• Secundar: Mass-media, ONG-uri, lideri de opinie, psihologi și psihoterapeuți;
Publicul intern: Angajații, investitorii și acționarii, subsidiarele Romtelecom, companiile din România membre ale Grupului OTE (Romtelecom și Germanos)
Caracteristicile publicului tinta:
Caracteristici socio-demografice: părinți care au copii cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani
Caracteristici economice: persoanele cu venit lunar sigur și stabil
Caracteristici geografice: in special locuitorii din mediul urban, dar pot fi si locuitori ai mediului rural
Caracteristici psihografice: persoane sociabile, care au nevoie de comunicare cu ceilalti, indiferent daca in timpul liber sau la locul de munca,
Caracteristici comportamentale: adulți care iau decizii raționale în ceea ce privește viitorul copiilor lor.
3.2.7. Rezultate și evaluare
Acoperirea media a fost neutră și pozitivă (peste 50%), subiectul fiind larg dezvoltat în aproximativ 140 de materiale: în presa națională & locală – 25 articole, în online (bloguri, forumuri, Twitter, agenții, site-uri știri) – 88 materiale; la televiziuni au apărut 17 știri, iar la radio – 8.
www.timpimpreuna.ro a generat pe parcursul campaniei peste 10.000 de vizite (vizitatori unici – peste 7.800, peste 50.000 de vizualizări de pagini, între 28 aprilie-15 iunie).
Figura 3.1. Trafic pe site-ul www.timpimpreuna.ro
Sursa: prelucrare proprie
Întâlnirea online cu psihoterapeutul campaniei pe hotnews.ro a generat peste 610.000 afișări (conform SATI) și a avut 4.670 de vizualizări și zeci de comentarii.
Figura 3.2. Vizualizări pe site-ul hotnews.ro
Sursa: prelucrare proprie
Video-interviul a înregistrat în plus peste 305.000 afișări (conform SATI) și a avut 2.500 de vizualizări.
Spoturile TV au fost difuzate gratuit de peste 1500 de ori pe 15 televiziuni naționale și 3 locale, iar cel radio a fost difuzat de 5 stații naționale și 3 locale
CONCLUZII
Relațiile publice reprezintă de fapt o transpunere a relațiilor publice tradiționale la lumea de pe Internet. Odată cu apariția new media, disciplina relațiilor publice a cunoscut o dezvoltare accelerată și a comportat numeroase schimbări și adaptări pentru a ține pasul cu modernizarea din marketing și întreg domeniul de afaceri.
Relațiile publice online pot fi definite ca punctul de întâlnire a comunicării între o organizație și publicul său online. Astfel, Internetul ar trebui considerat ca un suport integrat firesc în planificarea strategică de comunicare a organizațiilor. Însă această metodă nu se referă doar la comunicarea cu marea masă de consum și cu potențialii sau actualii clienți ci și cu o mai mare diversitate de publicuri: angajați, acționari, parteneri, canale, , investitori, furnizori, mass-media.
Specialiștii în relații publice online afirmă că relațiile publice reconfigurează Internetul, devenind treptat cel mai important instrument al comunicațiilor de maketing, iar rețeaua, la rândul ei redefinește folosirea relațiilor publice.
Trebuie în același timp, menționat faptul că noile tehnologii de comunicare aduc, pe lângă numeroasele lor avantaje, și oportunități/amenințări neașteptate, motiv pentru care pregătirea mesajelor pentru online ar trebui să implice o muncă de creație mult mai elaborată și mai aplicată decât pentru media tradiționale.
În prezent campaniile de relații publice nu pot ignora noile platforme online fără de care ar fi sortită eșecului. Succesul campaniei este direct proporțional cu interactivitatea, adică cu cât consumatorii sunt mai implicați în conținutul editorial cu atât este mai cunoscută. În prezent, Internetul oferă unei companii mult mai multe oportunități decât simpla prezentare a ofertei pe site-ul propriu și înregistrarea numărului de accesări. Cu toate acestea, pentru a beneficia de aceste facilități, care permit eficientizarea la maximum a activităților promoționale desfășurate prin Internet, este necesară cunoașterea și aplicarea de către specialiștii de relații publice, a tehnicilor și procedeelor specifice acestui modem instrument de comunicare.
Un lucru este însă cert: ceea ce poartă numele de „noile media”, încă din 1990, continuă să rămână nou deoarece se află într-o evoluție continuă. Începând cu Twitter și terminând cu mash-up media, toate acestea au devenit instrumente standard care continuă să influențeze practicile și politicile de relații publice.
BIBLIOGRAFIE
Bujorean, A., Daniel – Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010
Coman, C. Relații publice și tehnici de comunicare cu presa, Editura All, București, 1999 (integral). Ediția a II-a, revăzută și adăugită, la Editura Polirom, Iași, 2000.
Cristina Coman „Relații publice. Principii și strategii”, Editura Polirom 2001, Iași,
Coman Cristina, “Relațiile publice și mass-media”, Editura Polirom 2004, Iași
Cutlip, M., Scott, Allen H. Center, Glen M. Broom – Effective Public Relation, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersay 1994
Dagenais Bernard – „Campania de relații publice”, Editura Polirom, Iași, 2003
Gregory, A – “Planning and Managing a Public Relations Campaign”, The Institute of Public Relations, 1996,
Itule, Bruce D.; Anderson Douglas A., News writing and reporting for today’s media, ediția a II-a, editura McGraw-Hill, New York, 1991
Kendal, R. – Public Relations Campaign Strategies: Planning for Implementation (strategii de campanii de Relații Publice: Planificarea pentru implementare), New York, Harper Collins Publishers, 1992,
Kotler Ph. – Managementul Marketingului,Ed a V-a, Editura Teora, 2008
Lugovoy, Ct, Huisman D. – „Traite des Relations Publiques”, Paris, 1983,
Marcu Fl, Maneca C. – „Dicționar de neologisme” , Editura Academiei, București, 1978
McGuire, William J. – „Theory of the Structure Human Thought in Theories of Cognitive Consistency: a Source Book”, Rand McNally, Chicago, 1968
Newsom, Doug, Judy van Slyke Turk, Dean Kruckeberg “Totul despre relațiile publice”, Editura Polirom, 2003, Iași
Newson, Doug Alan Scott, Judy Vanslyke Turk – „This is PR – The reality of Public Relations”
Popescu, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, editura Tritonic, București, 2002,
Strasser, A. Joel , APR, Fellow PRSA, Chairman Founding, PRSA, Tehnology Section The process: Evaluating the Program – The Fourth Step , 6th edition
Vlăsceanu, M., „Organizații și comportament organizațional”, Ed. Polirom, Iași, 2003
Dicționarul General al limbii române, Editura Enciclopedică, București, 1992
Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1993
www.romtelecom.ro
www.copilul.ro
www.timpimpreuna.ro
www.wall-street.ro
http://www.csr-romania.ro/studii-de-caz/educatie/854-studiu-de-caz-copil-caut-timp-de-petrecut-cu-parintii-mei-.html
http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/6653119.stm.
Daniel A. Bujorean, Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010
http://international.ohmynews.com/
Dennis L. Wilcox, Blogurile si podcasturile. Noile media în PR și marketing, în "Comuni@tii mobile / 4.12.2006
Daniel A. Bujorean, Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010, p. 49
http://journalofcommunication.ro/archive1/RJCPR_15full.pdf
http://journalofcommunication.ro/archive1/RJCPR_15full.pdf
http://aseweb20.wetpaint.com/page/Definitia+site-urilor+de+socializare
http://aseweb20.wetpaint.com/page/Site-uri+de+socializare, Autori: Pasere Adrian, Onea Andrei, Bodor Iulian, Sodoleanu Razvan
Studiul este realizat exclusiv cu respondenți din Statele Unite.
Lorand Minyo, caruia ii place sa se recomande ca fiind Liaisoning Strategist, Trend Spotter & Internet Enthusiast, e una dintre persoanele care pot crea "reputatii" in mediul online
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
Bujorean, A., Daniel – Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010
Coman, C. Relații publice și tehnici de comunicare cu presa, Editura All, București, 1999 (integral). Ediția a II-a, revăzută și adăugită, la Editura Polirom, Iași, 2000.
Cristina Coman „Relații publice. Principii și strategii”, Editura Polirom 2001, Iași,
Coman Cristina, “Relațiile publice și mass-media”, Editura Polirom 2004, Iași
Cutlip, M., Scott, Allen H. Center, Glen M. Broom – Effective Public Relation, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersay 1994
Dagenais Bernard – „Campania de relații publice”, Editura Polirom, Iași, 2003
Gregory, A – “Planning and Managing a Public Relations Campaign”, The Institute of Public Relations, 1996,
Itule, Bruce D.; Anderson Douglas A., News writing and reporting for today’s media, ediția a II-a, editura McGraw-Hill, New York, 1991
Kendal, R. – Public Relations Campaign Strategies: Planning for Implementation (strategii de campanii de Relații Publice: Planificarea pentru implementare), New York, Harper Collins Publishers, 1992,
Kotler Ph. – Managementul Marketingului,Ed a V-a, Editura Teora, 2008
Lugovoy, Ct, Huisman D. – „Traite des Relations Publiques”, Paris, 1983,
Marcu Fl, Maneca C. – „Dicționar de neologisme” , Editura Academiei, București, 1978
McGuire, William J. – „Theory of the Structure Human Thought in Theories of Cognitive Consistency: a Source Book”, Rand McNally, Chicago, 1968
Newsom, Doug, Judy van Slyke Turk, Dean Kruckeberg “Totul despre relațiile publice”, Editura Polirom, 2003, Iași
Newson, Doug Alan Scott, Judy Vanslyke Turk – „This is PR – The reality of Public Relations”
Popescu, Cristian Florin, Dicționar explicativ de jurnalism, relații publice și publicitate, editura Tritonic, București, 2002,
Strasser, A. Joel , APR, Fellow PRSA, Chairman Founding, PRSA, Tehnology Section The process: Evaluating the Program – The Fourth Step , 6th edition
Vlăsceanu, M., „Organizații și comportament organizațional”, Ed. Polirom, Iași, 2003
Dicționarul General al limbii române, Editura Enciclopedică, București, 1992
Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1993
www.romtelecom.ro
www.copilul.ro
www.timpimpreuna.ro
www.wall-street.ro
http://www.csr-romania.ro/studii-de-caz/educatie/854-studiu-de-caz-copil-caut-timp-de-petrecut-cu-parintii-mei-.html
http://news.bbc.co.uk/2/hi/technology/6653119.stm.
Daniel A. Bujorean, Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010
http://international.ohmynews.com/
Dennis L. Wilcox, Blogurile si podcasturile. Noile media în PR și marketing, în "Comuni@tii mobile / 4.12.2006
Daniel A. Bujorean, Relații publice în era informațiilor globale, e-book, 2010, p. 49
http://journalofcommunication.ro/archive1/RJCPR_15full.pdf
http://journalofcommunication.ro/archive1/RJCPR_15full.pdf
http://aseweb20.wetpaint.com/page/Definitia+site-urilor+de+socializare
http://aseweb20.wetpaint.com/page/Site-uri+de+socializare, Autori: Pasere Adrian, Onea Andrei, Bodor Iulian, Sodoleanu Razvan
Studiul este realizat exclusiv cu respondenți din Statele Unite.
Lorand Minyo, caruia ii place sa se recomande ca fiind Liaisoning Strategist, Trend Spotter & Internet Enthusiast, e una dintre persoanele care pot crea "reputatii" in mediul online
ANEXE
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Campania de Responsabilitate Sociala Online Romtelecom ,copil, Caut Timp de Petrecut cu Parintii Mei (ID: 164754)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.