Avortul Si Cauzele Lui Psiho Sociale
Avortul si cauzele lui psiho-sociale
CUPRINS
Introducere
Capitolul I. Puncte de vedere privind avortul
– Perspectiva medicala
– Perspectiva juridica
– Perspectiva religioasa
– Perspectiva filosofica
– Perspectiva psihologica
Capitolul II. Cauzele avortului
– Cauze sociale- Cauze psihologice
Capitolul III. Studiul privind problematica avorturilor
– Cercetare aplicata in judetul Hunedoara
– Plan de consiliere
– Consilierea Sindromului Post – Avort
Bibliografie
Anexe
INTRODUCERE
Avortul reprezinta cel mai mare pericol pentru lumea de astazi, el distrugand vieti inocente inca din uter pervertind inocenta tinerelor mame insarcinate si distrugand morala celor care il produc.
Cunoscutul preot calugar Parintele Arsenie Boca spunea : „Fereala de a avea copii este un pacat mai mare decat avortul, iar avortul un pacat mai mare decat o crima”. Viata unui om este cel mai mare dar pe care-l face Dumnezeu fapturii, El fiind singurul care poate da si lua viata unei fiinte.
Avortul trebuie sa-l intelegem ca o cale care duce intotdeauna la moartea unui om, a unui copil inocent si neajutorat. Avortul afecteaza viata emotionala a mamei cat si viata celorlalti membri ai familiei. Omorarea copiilor prin avort ar trebui sa macine constiinta medicilor care practica avortul. In aceeasi situatie se afla si oamenii politici care manifesta indulgenta sau aproba avortul. Avortul pune in pericol viitorul societatii umane si afecteaza sufletele celor care ingaduie aceasta stare de fapt.
De asemenea si metodele contraceptive abortive cum ar fi contraceptia de urgenta, contribuie la omorarea copilului chiar in momentul conceptiei sale. S-a vorbit foarte des despre suprapopulatie dar raspunsul este planificarea familiala naturala, nu contraceptia abortiva si avortul. In realitate pe calea avortului si contraceptiei s-a ajuns astazi sa existe prea putina populatie tanara care sa sustina generatiile imbatranite.
E tragic ca in zilele noastre in mileniul al treilea cand ne consideram cu totii emancipati ca suntem in plina era a cuceririlor stiintei sa acceptam sau sa ni se impuna sa fim de acord cu avorturile. Cand auzim de masacrele care se faceau in antichitate, de setea de sange a oamenilor de atunci, ne ingrozim. Dar astazi sub ochii nostri se desfasoara cel mai crunt genocid: uciderea fara mila a unor fiinte nevinovate care nici macar nu au posibilitatea de a se apara. Ne laudam cu totii ca suntem drepti, ca nu incalcam drepturile persoanelor de langa noi, ca acordam libertate tuturor oamenilor chiar si animalelor fata de care manifestam sentimente de mila, dar nu avem nici un regret cand ucidem cu sange rece mici fiinte care nici macar nu au avut posibilitatea sa lupte pentru dreptul lor la viata.
In lucrarea de fata am incercat sa dezbat problematica avortului din mai multe perspective: medicala, juridica, religioasa, filozofica si psihologica. De asemenea am incercat sa analizez cauzele sociale si psihologice ale avortului care le determina pe femei sa intrerupa sarcina.
In cercetarea efectuata am incercat sa analizez punctul de vedere al elevelor de liceu in legatura cu avortul si atitudinea lor fata de mijloacele de contraceptie si abortive.
Intreruperea sarcinii, cu aspectele ei complexe, are multe implicatii sociale. Abaterile individului de la sensul firesc al vietii prin crearea de descendenti cu potential biologic scazut, degradarea psihologiei reproducerii, ignorarea rolului familiei, toate la un loc au o influenta negativa asupra echilibrului demografic.
Avortul trebuie evitat cu convingere, atat pentru efectele imediate cat si pentru cele mai indepartate, uneori severe si de necorectat, in special privind climatul familiei si efectele pe care individul le are asupra colectivitatii din care face parte.
E incurajator faptul ca in ultimii ani numarul avorturilor a inceput sa scada, dar multumirea noastra trebuie sa fie atunci cand nu se va mai realiza nici un avort. Trebuie sa intelegem cu totii ca viata fiecarui copil nenascut este un dar de la Dumnezeu, ca fiecare are dreptul sa ajunga sa se bucure de lumina soarelui si sa devina poate o mare personalitate a lumii noastre. Cine stie cate genii, profesori emeriti, presedinti, cercetatori si alti oameni deosebiti nu au mai avut ocazia sa se nasca si sa ne arate capacitatile lor pentru simplu fapt ca au fost avortati fara mila. Cand luam viata unui om, chiar daca regretam, nu mai putem repara nimic. In acest domeniu nu avem dreptul sa vorbim de greseli pentru ca nu vom mai avea niciodata posibilitatea de a mai indrepta ceva, ci doar sa nu mai persistam in greseala facuta, sa nu mai repetam alte crime nevinovate.
B. Shaw spunea: „Viata este o flacara ce se stinge intotdeauna dar recapata scanteie de cate ori se naste un copil” .
Capitolul I
PUNCTE DE VEDERE PRIVIND AVORTUL
PERSPECTIVA MEDICALA
Traim intr-o epoca in care avortul provocat a devenit o adevarata plaga sociala. Avortul a fost practicat in toate epocile istoriei, dar niciodata nu a fost acceptat ca in societatea contemporana. S-a ajuns sa nu mai fie considerat o infractiune sau o culpa, nu mai este urmarit de lege, pedepsit, ci este asimilat ca un drept al femeii.
Din punct de vedere medical , avortul este extragerea sau expulzarea embrionului sau fetusului din uter, rezultand sau fiind cauzat de moartea acestuia. Avortul poate avea loc spontan ca o pierdere de sarcina sau poate fi indus artificial prin mijloace chimice, chirurgicale sau alt fel de proceduri. In limbajul comun, prin avort se intelege o procedura indusa la un moment dat in timpul sarcinii umane; medical, este definit ca pierdere de sarcina sau terminare provocata.
In conditiile dezvoltarii puericulturii, azi se pot recupera feti in jur de 500 de grame, ceea ce a facut ca legislatia unor tari ca Japonia sau a unor state americane sa considere limita inferioara a viabilitatii sub 24 de saptamani, declararea avortului facandu-se sub greutatea fatului de 500 de grame. In tara noastra avortul e considerat ca intrerupere in cursul sarcinii inainte de 28 de saptamani (6 luni ) sau expulzia unui fat sub 1000 de grame.
In functie de stadiile in care se produc, avorturile pot fi de mai multe feluri:
– avort ovular, cand expulsia se petrece in primele 20 de zile;
– avort embrionar cand expulsia s-a facut intre a 20-a si a 90-a zi de sarcina;
– avort fetal cand survine intre lunile a 4-a si a 6-a.
Dupa modalitatile de producere a intreruperii de sarcina , in medicina se disting trei feluri de avorturi:
avort spontan, care survine „de la sine” , in afara oricarei tentative voluntare locale sau generale de intrerupere
avort provocat produs in urma unor manevre voluntare, locale sau generale de intrerupere a sarcinii
avort terapeutic, avortul provocat in scopul prevenirii unor accidente grave materne determinate de o boala care s-ar agrava sub influenta sarcinii. Tot in aceasta categorie intra avortul eugenic destinat sa expulzeze un fat recunoscut ca purtator al unei tare genetice, ereditare sau congenitale.
avortul provocat empiric este întreruperea cursului normal al sarcinii prin orice mijloace în afara conditiilor admise medical sau de lege.
In zilele noastre cazurile de avort spontan, de nasteri premature sau de malformatii in forme grave sunt din ce in ce mai frecvente. Cauzele sunt dintre cele mai variate si se aglomereaza pe masura ce avansam in civilizatie, confort, industrializare, robotizare, toate menite initial sa usureze viata nu sa o impiedice sa evolueze, s-o mutileze si chiar s-o anuleze.
In trecut, pierderea sarcinii era un accident nefericit destul de rar. Astazi accidentala este o sarcina dusa la bun sfarsit fara probleme, cu un copil deplin sanatos care sa nu fi fost efectul unor grele si multiple incercari, cu tratamente dintre cele mai sofisticate ce presupun mari riscuri si sacrificii.
O existenta tot mai dezechilibrata, mai agitata si mai viciata de prioritati neesentiale si total nesanatoase, de valori deformate, in care factori tot mai agresivi precum stresul, cariera cu ambitii personale nesabuite, poluarea, medicamentele, excesele de tot felul etc. pericliteaza perpetuarea naturala, simpla, fireasca si nefortata a vietii. Toate acestea atenteaza asupra viului si vlaguiesc viata.
Malformatiile congenitale sunt anomalii fizice, defecte de conformatie ale unui organ, aparat sau sistem ori a unei parti a corpului. Unele dintre ele nu fac posibila supravietuirea, iar altele constituie cumplita povara ce va fi purtata toata viata spre nefericirea celui in cauza, dar si a celor din jur care-l asista neputinciosi. Se estimeaza ca 15% din sarcini sfarsesc prin avort spontan. Din acestea, peste 80% din cazuri de produc in primele trei luni de sarcina. Mult mai rar, pierderea spontana a sarcinii are loc dupa a 20-a saptamana de sarcina. Unele avorturi spontane au loc inainte ca femeia sa realizeze ca este insarcinata. Aproximativ 15% din ovulele fertilizate sunt expulzate inainte ca nidatia (implantarea) oului sa aiba loc.
Sarcina extrauterina ( ectopica ) reprezinta o problema majora. Este sarcina in care ovulul fecundat nu se instaleaza in uter ci in trompa uterina. Se face operatie de eliminare a ovarului si a trompei uterine pentru a nu deceda pacienta. Avortul spontan este datorat unei cauze patologice si reprezinta pierderea in mod spontan a continutului uterului. El poate aparea din cauza unor boli a mamei sau a unor afectiuni ale produsului de conceptie. Dar in majoritatea cazurilor e dificil de aflat originea unui avort. In asemenea cazuri e si greu de prevenit. Pot fi cauze genetice, materne, feto-materne sau placentare. Uneori fatul poate muri intre a 20-a saptamana si nasterea sa, moartea fiind cauzata de o toxemie (disgravidie, preeclampsie ), dezlipirea prematura de placenta normal inserata sau placenta praevia, malformatii congenitale, diabetul mamei etc. Organismul mamei nu e afectat de moartea copilului decat prin pierderea in greutate, in general disparitia semnelor de sarcina rezultind o situatie greu de suportat din punct de vedere psihologic, atat pentru pacienta cat si pentru familie. Sesizarea o face mama acuzind lipsa miscarilor fetale in ultimele zile.
Avortul spontan, neprovocat, se declanseaza dupa un mecanism care se aseamana cu nasterea. Activitatea placentara, care a scazut inainte de avort ajunge la limite inferioare sau inceteaza. In consecinta, legaturile vasculare utero-placentare se restrang, activitatea hormonala scade. Asa se explica raritatea infectiei, buna desfasurare a dilatatiei cervicale si a expulziei ovulare, influenta relativ minima asupra modificarilor generale ovulare si asupra modificarilor generale ale femeii.
Spre deosebire de acesta, avortul provocat intrerupe brutal legaturile vasculare, hormonale, metabolice, ceea ce duce la grave accidente si serioase complicatii ulterioare.
Exista un numar de tehnici de avort, care sunt folosite in intreaga lume. Fiecare din acestea duce la omorul intentionat al unui copil. Metoda se alege in functie de etapa de dezvoltare a fatului.
Cele mai cunoscute metode de avort sunt: dilatarea si chiuretajul, aspirarea prin vacuum, prostaglandinele, histerotomia, histerectomia, si tratamentul medicamentos cu RU-486. Avortul asupra embrionului in primele lui zile de viata , este provocat si dta un numar de tehnici de avort, care sunt folosite in intreaga lume. Fiecare din acestea duce la omorul intentionat al unui copil. Metoda se alege in functie de etapa de dezvoltare a fatului.
Cele mai cunoscute metode de avort sunt: dilatarea si chiuretajul, aspirarea prin vacuum, prostaglandinele, histerotomia, histerectomia, si tratamentul medicamentos cu RU-486. Avortul asupra embrionului in primele lui zile de viata , este provocat si de pilulele cu hormoni si dispozitivul intrauterin ( DIU ). Aceste avorturi sunt cam 30% din numarul celor conventionale.
La noi in tara, conditia absoluta pentru efectuarea unui avort este ca acesta sa fie facut de un medic intr-o unitate adecvata. Nu exista obligatia solicitarii consimtamantului partenerului/sotului nici a acordarii unei perioade de reflectie, de gandire inainte de avort iar consilierea pre- si post-avort nu este oferita in Romania .
Cererea pentru avort este pusa in aplicare imediat daca sarcina are pana la 12 saptamani. Peste aceasta limita sunt permise doar avorturile de natura terapeutica. Intreruperea sarcinii in acest caz trebuie sa aiba motive medicale , care tin de mama sau de fat. Avortul se face in unitati spitalicesti de stat sau in cabinete private de obstretica si ginecologie.
Metode folosite in avort
Metoda avortului prin dilatatie si chiuretaj
Este metoda cea mai des utilizata la noi in tara. La inceput se dilata colul uterin pentru ca medicul sa poata patrunde cu instrumentele necesare in cavitatea uterina. Cu ajutorul unui instrument care seamana cu un cleste, se extrage copilul care astfel este rupt in bucati. Dupa ce se extrag toate fragmentele copilului, se scoate cu ajutorul unei chiurete si placenta. Pacienta pierde mult sange si uneori se ajunge la infectii, perforari uterine, soldate cu extragerea uterului sau chiar moartea femeii.
2. Metoda avortului prin aspiratie
Este o metoda mai moderna care a inceput sa fie practicata si la noi in tara. Prin colul uterin dilatat, medicul introduce in cavitatea uterina un tub flexibil din plastic. Sub presiune, copilul este rupt in bucati si aspirat cu o forta de 10-30 de ori mai mare decat cea al unui aspirator. La inceput sunt rupte picioarele si mainile, iar apoi coloana vertebrala, capul ramanand pe loc. Acesta fiind prea mare pentru a fi aspirat, medicul il va sfarama cu ajutorul unui instrument, dupa care va fi aspirat.
3.Avort provocat de un hormon:prostaglandine
Se foloseste la sarcinile de peste 26 de saptamani. Aceasta metoda nu este inca folosita la noi in tara dar este folosita in tarile occidentale cand femeia nu-si doreste copilul. Acest medicament ( prostaglandine) este injectat direct in musculatura uterului. Copilul va fi expulzat practic din uter. Uneori copilul supravietuieste cateva ore dupa aceasta manevra.
4. Avort prin histerotomie (operatie cezariana)
Aceasta metoda este de fapt o interventie chirugicala prin intermediul careia este deschis uterul femeii si se extrage copilul care apoi este "aruncat". Aproape toti copiii supravietuiesc acestei operatii, motiv pentru care ei vor fi omorati prin injectii letale sau sunt pur si simplu lasati sa moara .Ei mor astfel dupa cateva ore, dupa un chin prelungit.
5. Avortul cu medicamentul RU 486 ( Mifepristone )
Acest medicament este un antihormon care blocheaza progesteronul, un hormon necesar sarcinii. Se administreaza in primele sapte saptamani de sarcina, de patru ori intr-un interval de 12 zile. Astfel este distrusa placenta iar copilul se va sufoca. Prin aceasta metoda poate fi omorat un copil in varsta de pana la 49 de zile. Sangerarile care urmeaza sunt semnificative, ele sunt cu atat mai mari cu cat copilul este mai in varsta si pot dura o saptamana. Apoi se administreaza o prostaglandina pentru a fi expulzat embrionul. Multe femei la care procedeul nu da rezultate, trebuie sa apeleze proceduri chirurgicale. Medicamentul nu se foloseste inca in Romania, dar are multe efecte nocive. In America au murit femeile care aveau sarcina ectopica, dupa folosirea lui.
Avortul prin instilatii cu diverse solutii
Aceasta metoda consta prin introducerea unei solutii de sare concentrata in uter sau formol (metoda Boero). Copilul moare lent. Operatiunea este foarte dureroasa pentru mama .Se foloseste numai cand exista indicatii medicale in sarcini tardive de 20 –26 de saptamani sau cand alte metode medicale sau chirurgicale au dat gres.
Avortul terapeutic reprezinta un caz complex. Exista situatia in care femeia gravida sufera de o boala anterioara, boala care prin complicatiile pe care le-ar avea din cauza sarcinii, pune in pericol viata femeii; sau are o boala contractata in timpul sarcinii care pune in pericol viata fatului sau determina modificari anormale , malformatii care nu i-ar permite o viata sociala normala. In aceste cazuri medicina recomanda ca sarcina sa se intrerupa, in mod voit, in primele trei luni, in scop terapeutic-medical.
Dificultatea reiese din asezarea in pozitii antagonice a sanatatii vietii mamei si a vietii fatului. Dezbaterile nu s-au axat pe gasirea unei solutii terapeutice , ci au scos la vedere si mai mult pericolele pentru sanatatea mamei, evidentiindu-se astfel solutia intreruperii sarcinii.
Datorita progresului medicinii, multe din indicatiile medicale care erau prevazute in tratatele clasice, si-au pierdut din forta argumentelor lor. Multe bolii care se agravau in sarcina, pot fi prevenite. De exemplu , tuberculoza este tratata in orice conditii si se recunoaste ca intreruperea sarcinii nu opreste evolutia ei. Mai complexe sunt cazurile care se asociaza cu o cardiopatie sau un diabet. Insa marea majoritate a cardiopatiilor pot fi tratate cu succes, fara a recurge la avort provocat. Din literatura de specialitate aflam ca avortul este mai traumatizant decat continuarea sarcinii cu supraveghere atenta si dieta. Chirurgia pe cord se poate realiza pana in luna a patra de sarcina. Tot aici intra maladiile cardiovasculare, bolile hepatice si pancreatice, tumorile etc. Insa de multe ori aceste cazuri au inca indicatii de intrerupere a sarcinii.
Majoritatea acestor cazuri pot fi controlate de medicina moderna. Riscurile care privesc viata si sanatatea mamei s-au redus. Exista si situatii de sanatate, care se agraveaza in timpul sarcinii, cand apare un conflict dramatic intre viata mamei si a fatului. In aceste cazuri este de datoria medicului sa sustina in viata atat mama cat si copilul, utilizand toate mijloacele terapeutice.
Misiunea mamei este să dea viață, nu să ucidă. Mama este pentru copil, nu copilul pentru mamă. De altfel, cu progresele medicale de astăzi, asemenea cazuri limită sunt extrem de rare. Dar chiar dacă s-ar întâmpla să fie, mama nu are dreptul să-și sacrifice copilul spre a-și salva propria viață, după cum când doi oameni sunt în pericol de moarte nu-i este îngăduit unuia dintre ei să-l ucidă pe celălalt spre a-și salva propria viață. Orice profesie își are victimele și eroii ei. De pildă, medicii care mor contaminați de pacienții lor, soldații care-și sacrifică viața pentru patrie. Până și sportul își are victimele și eroii lui. Până și avortul își are victimele lui, ba încă mai multe decât maternitatea. În Danemarca, de pildă, se înregistrează 30 de decese la 100 000 de avorturi și numai 10-20 de decese la 100 000 de nașteri.
Biserica Ortodoxă Română aproba avortul numai când viața mamei este în pericol ( cancer, sarcină extrauterină, etc.) dar nu este admis atunci când copilul suferă de anumite boli dovedite prin diagnosticul prenatal.
Consecintele fizice ale avortului
Riscurile unei intreruperi de sarcina sunt numeroase : posibile traumatisme ale colului uterin, sinechii uterine, complicatii infectioase post avort, risc de viitoare sarcini extrauterine, nidatii joase, hemoragii, boli abortive etc., un intreg cortegiu de sechele cu adevarat dramatice. Si asta inca de la prima interventie.
O intrerupere de sarcina este o interventie traumatizanta atat psihic cat si fizic. Este o interventie ce trebuie evitata cu toate puterile.
Zilnic se efectueaza avorturi in spitalele de ginecologie dar si in cabinetele particulare si ne este dat sa vedem destul de des cazuri in care fete tinere, datorita unei hotarari luate in mod pripit, ajung in imposibilitatea de a mai deveni vreodata mame. Astfel ele risca sa-si pericliteze viitorul, o familie, o casnicie fericita
Din punct de vedere medical avortul este o interventie chirurgicala, deci o operatie, dar nu este una obisnuita, pe "camp deschis" ci este o operatie oarba, bazata pe o tehnica speciala. Tocmai din acest motiv, anume ca medicul nu vede si nu poate urmari cu ochii ceea ce efectueaza cu mana, se pot intampla incidente, adica exista pericolul perforarii uterului cu aparatura folosita, sau pot ramane resturi, atat placentare cat si ale fatului, in uter, care provoaca nu rareori infectii uterine si duc apoi la cicatrici si sterilitate (adica imposibilitatea de a mai mentine o viitoare sarcina). Dar cel mai mare pericol este ruptura uterina, urmata de o hemoragie masiva, care duce deseori la soc hemoragic si uneori chiar la moartea mamei.
Urmarile fizice al avortului sunt:
– leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale ale mamei, inflamatia uterului, a trompelor, a pelvisului si a intregii cavitati abdominale, starea septica ("otravirea sangelui"), tromboembolie (cheaguri de sange care blocheaza vasele sanguine);
– obturarea trompelor uterine, sterilitate, hemoragii uterine neregulate, endometrioza, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici si ingustarea colului uterin, cresterea frecventei avorturilor "spontane", predispozitie la nasteri premature, prelungirea nasterii, dereglari in perioada a treia a nasterii, atonia uterului, izoimunizare, insuficienta placentei.
Pe langa riscurile determinate de avort cu manifestare imediata, exista si multe pericole pe termen lung. In literatura de specialitate domina cancerul de san. Inca din 1957 s-a constatat ca hormonii produsi in timpul sarcinii au un efect protector. Avortul insa produce o schimbare hormonala brusca. Efectul acestei violente afecteaza celulele sanului si aceasta schimbare provoaca aparitia cancerului.
Avortul creste si riscul cancerului de col uterin. De asemenea cresc riscurile pentru sarcinile urmatoare . Studiile in acest domeniu arata ca femeile care au facut un avort comporta riscuri crescute la hemoragii, in prima parte a sarcinii, la rupturi premature ale membranelor, la pozitia anormala a copilului, la feti cu greutate mica si la nasteri premature.
Avortul prin cicatricele care le lasa, provoaca sarcina ectopica si sterilitatea. Astfel avortul este cea mai importanta cauza directa a mortalitatii materne in Romania.
PERSPECTIVA JURIDICA
Consecintele intreruperilor de sarcina nu sunt acte sau accidente individuale ci, in afara faptului ca afecteaza doua persoane-mama si fat, ele se repercuteaza si asupra familiei, iar rezultatele iau extindere juridica, sociala, politica etc.
Practica contraceptiva si avortul au depopulat si au imbatranit comunitatiile, legiuni, tari. Intreruperile de sarcina sunt crime impotriva societatii, a umanitatii.
Cercetarile psihologilor sociali demonstreaza ca lucrurile interzise de lege sunt tratate de cetateni ca negative, iar cele legalizate corecte. Legalizarea avorturilor inseamna acceptarea normalitatii avorturilor de catre populatie. Legea care elimina orice restrictii pentru efectuarea avortului imping femeile sa faca un pas negandit.
Interzicerea avorturilor va insemna ca statul, legislatorul califica avortul ca un lucru imoral si periculos pentru viata mamei si unul nepotrivit pentru o familie si o societate normala.
Limitarea dreptului la avort nu inseamna limitarea drepturilor ci oferirea unui sprijin si ajutor femeii. Cercetarile psihologice si experienta practica demonstreaza ca inceputul perioadei graviditatii este insotita de depresii psihologice, care au atat cauze fiziologice provocate de schimbarile din organism, cat si cele sociale, legate de probleme de serviciu, studii, locuinta etc. Femeile in aceasta perioada sunt hipersensibile si capacitatea lor de a lua decizii rationale este foarte afectata.
Avortul incalca un set de drepturi ale omului. El incalca dreptul omului la viata, existenta copilului fiind independenta de vointa mamei. Legislatia liberala inlatura orice responsabilitate pentru decizia luata. Medicii nu ofera nici o informatie despre dezvoltarea copilului inainte de nastere, despre esenta operatiei, iata de ce majoritatea femeilor o considera drept o simpla operatie chirurgicala.
Privire istorica asupra avortului
Avortul inca din antichitate a fost considerat, moral si juridic, o crima.
Societatile primitive nu cunosteau avortul ci practicau infanticidul care era mult mai simplu de a fi realizat.
Primul text penal privind avortul se gaseste in legiile asiriene. (1800 i. Hr. In Sumer). Femeia care avorteaza era pedepsita prin tragere in teapa si nu era ingropata. In India antica, legiile lui Manu asimilau avortul cu omuciderea.
Vechile societati a Greciei, Romei, Egiptului erau destul de tolerante fata de avort si contraceptie si foloseau diferite ierburi si tehnici pentru avortare.
Hipocrat, in celebrul sau juramant care a constituit regula de conduita medicala de-a lungul secolelor, interzisese practica avorturilor ; „Eu nu voi da nimanui otrava daca mi se cere, nici nu voi avea initiativa unei astfel de sugestii; la fel, eu nu voi da nici undei femei un pesar abortiv ”. Tot el atragea atentia pericolelor avortului provocat.
In imperiul roman a existat tendinta ca statul sa fie impotriva acestor practici. La Roma, avortul era practicat clandestin in special de „matroane”, moase empirice, un fel de vrajitoare locuind in cartierele rau famate. Imparatul Augustus, ingrijorat de reducerea populatiei a dat legi impotriva avortului. Erau considerate atat metodele chirurgicale, cat si cele pe care le numim astazi metode contraceptive. Ca metode contraceptive se utilizau foarte des drogurile spermicide (Sf. Ieronim). O lege a imparatului Valentinian aplica pedeapsa cu moartea, iar Justinian pe langa pedepsele prevazute de legile anterioare, permitea repudierea sotiei de catre sot.
In Evul Mediu, avortul era pedepsit cu moartea si complicii sufereau aceiasi pedeapsa. In epoca iluminismului s-a renuntat la pedeapsa cu moartea, dar sendinta era de inchisoare.
La inceputul secolului al XIX-lea, primele state americane au interzis avortul, dupa momentul in care apareau miscarile fetale. Avortul era considerat infractiune. Se admiteau insa exceptii in scopul salvarii vietii mamei.
Biserica catolica isi revizuieste pozitia condamnand avortul, indiferent de momentul in care este efectuat, indiferent de riscurile la care sunt expusi mama si copilul. Este celebra expresia unui episcop dupa care doua morti sunt preferabile undei crime .
Miscarile feministe americane au determinat apoi schimbari de optica, prin introducerea conceptului de -maternitate voluntara- , ce tragea o linie de demarcatie intre viata sexuala si procreare.
Dupa anul 1960, toate companiile feministe au solicitat liberalizarea avortului.
Evolutia reglementarilor referitoare la avort in Romania se inscrie in miscarea universala de emancipare a femeii.
In zilele noastre in unele tari intreruperea cursului sarcinii constituie un drept de a refuza procrearea, in timp ce in alte tari exista respect pentru viata, pentru copilul nenascut.
Tarile Uniunii Europene din punct de vedere al legislatiei privind avortul, se impart in trei grupe.
In prima grupa se afla Malta, Irlanda si (practic) Polonia, la care se adauga Irlanda de Nord, aflata in componenta Marii Britanii.
– Malta opreste cu desavarsire avortul, in ciuda presiunilor uriase din partea ONU si UE care solicita modificarea legislatiei.
– In Irlanda, avortul este oprit cu exceptia cazului in care mama este in pericol de a se sinucide, insa guvernul si Biserica Catolica incearca sa inchida si aceasta “portita”.
– In Polonia si Irlanda de Nord, teoretic se poate apela la avort daca sarcina a aparut in urma unui viol, incest, daca fatul are malformatii grave sau daca viata si sanatatea mamei sunt puse in pericol; practic insa, atat reglementarile specifice cat si sprijinul dat de stat in asistarea femeilor care intentioneaza sa apeleze la intreruperile de sarcina reduc pana aproape de nesemnificativ numarul avorturilor. De ex. in cazul Poloniei, rata avorturilor este foarte redusa (in anul 2002 s-au facut 3 avorturi /10 000 de nasteri).
Grupul al doilea include statele in care se pot face avorturi in anumite conditii, mai relaxate: Cipru, Insulele Feroe (teritoriu danez), Finlanda, Luxemburg, Spania, Portugalia si Marea Britanie.
– Avortul motivat de situatia sociala si materiala dificila este permis practic doar in Marea Britanie (care ar trebui mai degraba inclusa in grupul al treilea) si Finlanda.
– In Feroe se cere si consimtamantul sotului, daca femeia este casatorita.
– In Luxemburg, femeia trebuie consiliata cu privire la alternative si trebuie sa astepte 7 zile pana la avort. Tot aici “obiectiile de constiinta”, in general din motive religioase, sunt frecvente.
In grupul al treilea se afla restul statelor UE, in care avortul este disponibil “la cerere”. Din acesta fac parte tari foste comuniste cu exceptia Poloniei (tarile Baltice, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Slovenia, Ungaria) care aveau o astfel de legislatie inca din vremea “cortinei de fier” (lucru explicabil intrucat prima tara din lume care a legalizat avortul a fost URSS, in 1922) sau tari cu veche traditie democratica si liberala in care asa-numitele “libertati individuale” sunt fundamentale – Belgia, Olanda (in acestea a fost legalizata si “eutanasia”), Germania, Franta, Suedia, Danemarca. Tot aici se include si Italia.
– In Germania, Ungaria, Belgia este obligatorie sau optionala si asigurata gratuit, consilierea pre- si chiar post-avort; In Germania se fac chiar incercari pentru a determina femeia insarcinata sa nu avorteze (modificari legislative determinate de scaderea catastrofala a natalitatii).
– In Italia, “obiectia de constiinta” din cauze religioase intervine in cazul multor medici solicitati sa intrerupa sarcini.
– In Austria factorul material este unul important, avortul costand destul de mult si fiind accesibil practic doar in marile orase. In alte state interventia este gratuita, costurile fiind acoperite de la bugetul de stat (Olanda, Danemarca, Estonia).
– Acordul parintilor in cazul in care femeia insarcinata este minora este cerut in Italia, Grecia, Portugalia, Slovenia, Slovacia.- In Italia si Olanda se impune o perioada “de gandire” de cateva zile inainte de interventie.
– In Cehia si Slovacia nu se pot face 2 intreruperi de sarcina la mai putin de 6 luni distanta, decat daca femeia are peste 35 de ani sau a nascut de 2 ori.
Tot in aceasta grupa se includ Grecia, unde legislatia a fost relaxata de curand, si Romania, ultima fiind un caz special (singura tara in care regimul comunist a interzis avortul, din 1967 pana in 1989) si tragic totodata (cea mai mare rata a avorturilor din UE, lipsa aproape totala a oricaror restrictii, lipsa consilierii).
In tarile unde avortul este disponibil “la cerere”, limita de varsta a sarcinii pana la care se pot efectua interventii este, in general, saptamana 12, cu exceptia Sloveniei (sapt. 10) a Romaniei (sapt. 14) si a Suediei (sapt. 18).
La noi in tara avortul se face la cererea si cu consimtamantul femeii intr-o institutie medicala acreditata sau intr-un cabinet medical privat. Se poate face pana in saptamana a 14-a dar poate fi realizat si mai tarziu daca este absolut necesar din motive terapeutice conform prevederilor legale. Avortul provocat (la cerere) a fost legalizat in Romania prima data in 1957. A fost interzis in 1966 de Nicolae Ceausescu si relegalizat din 1990.
Avortul in caz de viol sau incest
O asemenea situație tragica este de compătimit. Cine ar putea să fie atât de dur și crud la inimă încât să nu-i permită avortul unei fete care a rămas însărcinată în urma unui viol și să o oblige să nască un copil pe care nu l-a voit? În realitate se abuzează de acest pretext de ordin emotiv cu scopul de a-l determina pe legislator să permită avortul.
Sarcinile provenind din violuri sunt putine. Conform unui studiu facut pe o perioada de zece ani in spitalele din zona Minneapolis din S.U.A. la care au participat trei mii cinci sute de cazuri de viol nu s-a descoperit nici o sarcina.
Apoi trebuie avut în vedere că e foarte greu de dovedit că o sarcină provine din viol. De multe ori persoanele care au suferit violuri țin ascuns faptul, neștiind de la început dacă au rămas sau nu gravide. O fac din jenă, rușine, ignoranță sau teamă ca nu cumva, aflându-se, să nu mai găsească un partener potrivit pentru căsătorie. Când constată că au rămas gravide, e prea târziu ca să se mai poată dovedi că a fost vorba de un viol. Doar pe bază de martori. Dar în acest domeniu prezența martorilor e foarte greu de presupus.
De asemenea se știe că în raporturile sexuale sunt diferite grade de rezistență și de consimtamant din partea femeii. Orice fată abandonată poate să-l acuze pe fostul prieten de viol. Dar e imposibil să dovedească acest lucru. Ce s-a spus despre viol este valabil și despre incest, adică despre raporturile sexuale între rudele apropiate: tată și fiică, unchi și nepoată etc. Aceste cazuri sunt și mai tăinuite și sunt extrem de greu de dovedit.
Dar chiar dacă se întâmplă ca o persoană să rămână gravidă în urma violului sau a incestului, soluția nu este avortul. Există în morală un principiu foarte clar: nu poți repara o nedreptate printr-o altă nedreptate și mai mare. Femeia care a fost victima unui viol a suferit deja o traumă psihică puternică ce nu va dispărea toată viața. Dacă a rămas gravidă și ucide copilul pe care îl poartă în sânul ei, la prima traumă se adaugă una și mai gravă: e gândul care o va urmări toată viața: «Mi-am ucis copilul!» Căci oricine, inclusiv femeia violată, își dă seama că nu e drept să omori un copil nevinovat pentru păcatul tatălui său. Pentru a se preveni asemenea delicte, puterea judiciară trebuie să o protejeze mai bine pe femeie prin legi și măsuri care să descurajeze pe potențialii delicvenți. A permite avortul în caz de viol ar însemna indirect o încurajare a celor care comit violuri. Când Papa Ioan Paul al II-lea a cerut să nu fie avortați copiii concepuți în urma violurilor săvârșite de sârbii din Bosnia, apelând la Comunitatea Internațională să sprijine viitoarele mame în diferite moduri, inclusiv înfierea acestor copii, un val de proteste s-a ridicat împotriva intervenției Papei, și prea puțini și-au ridicat glasul de protest împotriva violatorilor. Concluzia: mai multă simpatie pentru delicvenți decât pentru viața unor ființe nevinovate.
PERSPECTIVA RELIGIOASA
Marile religii au o viziune comuna asupra vietii umane. Dumnezeu este Creatorul vietii, atat a omului cat si a animalelor, a plantelor. Astfel viata este sacra. Omul a fost creat de Dumnezeu ca barbat si femeie printr-un act de creatie separat de al animalelor. Celelalte creaturi s-au nascut prin cuvantul Creatorului. Omul a fost creat ca stapan peste toate celelalte creaturi, dar prin pacatul originar, omul si-a pierdut spiritul de dreptate.
Viziunea crestina este tot mai atacata in zilele noastre . Inca de la inceputurile sale, crestinismul s-a confruntat cu viziunea culturii grecesti care vedea trupul ca un instrument al sufletului ajungand ca in renastere sa i se dea o functie principala unde slabiciunile si senzualitatea sa fie exploatate mai mult ca oricand ,ca apoi in secolul XX omul sa fie considerat doar obiect ganditor .
Omul nu este o simpla fiinta biologica inzestrata cu suflet rational, ci este deodata suflet viu si trup omenesc viu, este o” fiinta vie”-Facere 2, 7-„Atunci, luand Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om si a suflat in fata lui suflare de viata si s-a facut omul fiinta vie”. Asa a aparut primul om (Adam), asa au aparut, apar si vor aparea – cu voia lui Dumnezeu – oamenii in istorie: suflete vii in trupuri vii. Omul este, asadar, o fiinta psiho-fizica ce a fost si este creata de Dumnezeu dupa chipul Sau (Facere 1,26 ) , in vederea asemanarii cu El; toate fiintele omenesti sunt in mod fundamental egale intre ele in ceea ce priveste natura si vocatia lor. Ele poseda deodata, actual si potential, aceeasi demnitate si aceeasi valoare: sunt chip al lui Dumnezeu, dar chip intr-un continuu proces de asemanare cu Dumnezeu. Viata omului este de la Dumnezeu si se perpetueaza prin intermediul fiintelor omenesti, potrivit celor randuite de Dumnezeu. Omul se bucura de viata si de puterea vietii; are dreptul la viata, dar si responsabilitatea de a respecta viata, de a o apara in orice imprejurare, stiind ca in existenta sa aici pe pamant se pregateste pentru participarea la Imparatia lui Dumnezeu.
Psalmii spun că viața în uter este creată de Dumnezeu și este cunoscută personal de El, astfel psalmistul David in Vechiul Testament spune: „Ca tu ai zidit rarunchi mei, Doamne, Tu mai alcatuit in pantecele maicii mele. Te voi lauda, ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrurile Tale si sufletul meu le cunoaste foarte. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai facut intru ascuns, nici fiinta mea pe care ai urzit-o ca in cele mai de jos ale pamantului.Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tai si in cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor savarsi si nici una din ele nu va fi nescrisa.”( Psalmul 138, 13-16)
La fel în cartea lui Iov, autorul mărturisește același lucru în cuvintele adresate către Dumnezeu: „Mâinile Tale m-au făcut și m-au zidit… Nu m-ai turnat oare ca pe lapte și nu m-ai închegat ca pe caș? M-ai îmbrăcat în piele și carne, m-ai țesut din oase și din vine, apoi mi-ai dat viață și bunăvoința Ta, și purtarea Ta de grijă a ținut vie suflarea mea… M-ai scos din sânul maicii mele” (Iov 10, 8-12, 18). „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am sfințit…” (Ieremia 1, 5) – a zis Domnul prorocului Ieremia. O idee similară găsim în Epistola către Galateni a Sf. Apostol Pavel: „Dar când a binevoit Dumnezeu, Care m-a ales din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, Să-l descopere pe Fiul Său întru mine…” (Gal. 1, 15-16).
De aceea, tot ceea ce este comis impotriva fiintei umane este comis, intr-o anumita masura, impotriva vointei lui Dumnezeu, dupa cum tot binele pe care-l facem unui semen de-al nostru este bine facut lui Dumnezeu Insusi.
Intrucat viata nu este produsul hazardului, nici perpetuarea vietii umane nu este efectul intamplarii sau exclusiv produsul eforturilor omenesti. Omul se bucura de viata si de puterea vietii; are dreptul la viata, dar si responsabilitatea de a respecta aceasta viata, de a o apara in orice imprejurare, stiind ca, in existenta istorica in trup omul isi pregateste participarea la Imparatia lui Dumnezeu.
Revelatia (consemnata in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie) ne ofera suficiente dovezi ca ceea ce s-a zamislit in femeie este fiinta omeneasca (nu simplu "produs de conceptie"), care nu exclude grija lui Dumnezeu si care trebuie sa se bucure de respectul datorat demnitatii umane. Cum Biserica are o grija deosebita fata de fiintele umane neputincioase si fara aparare, nu poate sa nu se ingrijoreze cu privire la cele mai neputincioase fiinte omenesti, embrionii umani si pruncii nenascuti.
Sfintii Parintii semnaleaza ca in orice faza ar fi produs, avortul ramane pruncucidere; prin el, se incalca porunca divina :" Sa nu ucizi" ( Iesire 20,13 ) si este cu atat mai grav, cu cat constituie uciderea unei fiinte umane aflata in imposibilitatea de a se apara.
Biserica a considerat totdeauna avortul, pacat strigator la cer si la fel de grav si luarea de medicamente cu scop contraceptiv si abortiv.
Avortul si toate practicile abortive sunt pacate grele pentru ca:
a) prin ele se ucide o fiinta umana si se impiedica procesul firesc al procrearii fiintelor omenesti;
b) prin ele este afectata demnitatea femeii;
c) ele prezinta riscul mutilarii trupului femeii, al imbolnavirii si mortii premature a mamei si a femei tinere care nu trebuie redusa la nivelul de obiect al placerii barbatului, nu trebuie batjocorita si umilita in ceea ce ii este specific, anume feminitatea si calitatea de mama;
In cele din urma, aceste pacate ne exclud din Imparatia lui Dumnezeu spre care nazuiesc crestinii.
„Viața copilului începe din clipa din care e conceput. În momentul tainic al zămislirii, Dumnezeu îi creează sufletul nemuritor. Avortul este ucidere, crimă, genocid și deicid. Este o ucidere, și încă o ucidere cu premeditare. Este o crimă, cu atât mai vinovată cu cât ia dreptul la viață unei ființe omeneșți înainte de a se bucura de ea și de a se învrednici de Sfântul Botez. Este un genocid, pentru că o dată cu o viață nimicită se distrug și viețile urmașilor posibili a persoanei ce se cuvine a se bucura de ea, adică a unui neam. Este deicid, pentru că odată cu sângele copilului se varsă “sângele” lui Hristos. (E vorba despre o identitate mistică dintre sângele copilului și „sângele” lui Hristos, pe care o aflăm la Matei XXV, 32-46: „întrucât nu ați făcut unuia dintre aceștia prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut” v.45).(Moldovan, Ilie )
Bisericile ortodoxe au acceptat intotdeauna doctrina primului mileniu crestin. Sfitii Parinti, chiar de ar fi sa-i numim numai pe Grigorie Teologul, Maxim Marturisitorul, Atanasie Sinaitul, condamna in unanimitate avortul provocat, declarandu-l drept ucidere, crima, deicid. In canonul 2 al Sfantului Vasile cel Mare se precizeaza: „Cea care leapada fatul cu voie este supusa judecatii pentru ucidere”. Canoanele 91 Trulan, 21 Ancira, 2 și 50 ale Sfantului Vasile cel Mare, considera doar un pogoramant oprirea femeii vinovate de savarsirea avortului la 10 ani de Sfanta Impartasanie. Altfel, oprirea ar fi pe viata, potrivit hotararii canonice de la Elvira. Aceleasi canoane si pentru complici.
Desi societatea secularizata contemporana aduce justificari diverse ale avortului, justificari de cele mai multe ori, de ordin medical si social, Biserica nu este indiferenta la aceasta realitate ingrijoratoare si tragica. Fiind in lume, Biserica nu este nerealista si nici superficiala cu privire la motivele privind tendintele de justificare ale avortului . Prin urmare,
a) Daca viata mamei este pusa realmente in pericol prin sarcina sau nastere, ar trebui sa fie acordata prioritate vietii femeii, nu pentru ca viata ei are o valoare mai mare in sine, ci datorita relatiilor si responsabilitatilor fata de alte persoane, care depind de ea.Toate aceste cazuri sunt rezolvate in scaunul spovedaniei, respectandu-se libertatea de alegere a omului, dar preotul sfatuieste sa pastreze copilul.
b) In cazul in care investigatia genetica descopera un copil nenascut anormal, recomandarea este de a naste copilul, respectandu-i dreptul la viata, dar decizia o va avea familia, dupa ce acesteia i s-au adus la cunostinta de catre medic si de catre duhovnic toate implicatiile morale si de intretinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificatiei mantuitoare a prezentei unei fiinte handicapate in viata fiecarei persoane si in viata comunitatii.
c) Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai intai la nivelul educarii cu privire la necomiterea acestor pacate. In cazul in care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui sa fie nascut si, dupa caz, infiat.
d) Avortul nu poate fi niciodata justificat, moral, de starea economica a familiei, de neintelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic.
Pentru prevenirea acestor grave pacate se considera ca este nevoie de un intens proces de mediatizare a gravitatii pacatului avortului ( luandu-se in calcul toate aspectele lui medicale, psihologice, sociale, religioase ).
Prin intreaga activitate pastorala si misionara, Biserica trebuie sa intreprinda un efort de educare a omului de azi cu privire la scopul sexualitatii umane si sa sensibilizeze toti factorii care au ca obiect educarea populatiei sau se ingrijesc de sanatate. Omul trebuie sa inteleaga ce inseamna adevarata tandrete si dragoste, ajutandu-l sa-si puna ordine in propria-i viata, in conditiile sociale actuale .
De asemenea, societatea si factorii de decizie politica si administrativa trebuie sensibilizati sa favorizeze crearea conditiilor concrete ca femeia sa nu mai fie umilita sau sa se complaca in umilire (considerand-o normala) in propria ei specificitate.
Practicarea avortului atat in cadrul casatoriei cat si in cazul relatiilor extraconjugale si intamplatoare este o crima impotriva vietii umane in general si a copilului in special. Fatul a fost socotit totdeauna si in mod constant om deplin. Astfel, intreruperea artificiala a sarcinii este considerata, crima, omucidere. Constiinta omului n-a considerat fatul mai putin om decat adultul, desigur un om in plina crestere si manifestare, chiar din pantecele mamei sale.
Medicina nucleara contemporana a facut progrese in salturi.
Iata ce ne descopera observatiile stiintifice care s-au făcut cu cele mai perfectionate mijloace tehnologice:
– la 18 zile de la concepere, incepe sa se faca simtita bataia inimii fatului si se pune în funtiune sistemul circulator;
– la cinci saptamani se vad clar nasul, obrajii și degetele fatului;
– la sase saptamani ,incepe sa functioneze sistemul nervos,se distinge clar scheletul si incep sa functioneze rinichii, stomacul și ficatul fatului;
– la sapte saptamani (50 de zile), la copilul nenascut se fac simtite undele encefalice (acestea constituie principalul criteriu pe baza caruia stiinta contemporana stabileste daca o persoana adulta continua sa se afle in viata). Micutul copil are toate organele interne si externe definitiv conturate. Are ochi, nas, buze, limba;
– la zece saptamani (70 de zile), copilul nenascul are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil dupa nasterea sa, deci dupa noua luni; – la 12 saptamani (94 de zile, 3 luni), are toate organele sale definitiv conturate, chiar si amprentele degetelor. Nu-i lipseste decat respiratia! La trei luni, fatul are atata viata incat reuseste sa-si intoarca capul, sa-si schimbe expresia fetei si să se miste, sa stranga pumnul, sa gaseasca gura si sa-si suga degetul!
Proavortiostii, adica adeptii intreruperii artificiale de sarcina, sunt astazi o adevarata miscare internationala, concretizata in asociatii, grupuri de initiativa, conferinte, manifestari de protest cerand ca avorturile sa nu fie, in nici un fel pedepsite de legile civile, motivandu-se ca s-a schimbat insasi conceptia morala si ca este gresit sa fie considerate avorturile crima, ucidere. In constiinta comuna, avortul a incetat sa fie considerat delict penal, legiuitorul este dator sa urmeze constiinta sociala.
Sustinerea de fata a avortului este mai mult decat simplista. Caci constiinta comuna sociala cu mutatiile ei in timp nu este identica cu constiinta morala si nici sursa a acesteia, chiar daca aceasta din urma cuprinde in continutul ei si elemente dobandite din partea societatii. Constiinta morala adevarata implica relatia subiectului ei cu Dumnezeu.
Biserica Romana-Catolica si celelalte biserici crestine considera avortul crima. Pentru cei care au cazut in acest pacat au fost create canoane aspre.
Cultul musulman nu este de acord cu avortul pe care il considera o crima. In unele tari musulmane avortul este permis atunci cand viata mamei este in pericol.
Vinovatii crimei privind avortul
corpul medical din cabinetele avortioniste;
cei care au legiferat avortul;
cei ce au sfatuit mama in acest sens;
mass-media care ascunde realitatea avortului si care-l vede ca pe o „necesitate sociala”;
crestinii indiferenti la acest fapt;
toate fundatiile care sprijina acest act;
cei ce fabrica mijloace materiale care provoaca avortul (aparatura, pilule etc.);
cei ce fac experimente pe tesut fetal;
cei care mentin cabinetele de „planificare familiala” care apara avortul.
Avortul loveste in fiinta neamului. Existenta acestuia este periclitata.
PERSPECTIVA FILOSOFICA
De-a lungul timpului problema momentului inceputului vietii a suferit modificari. Au fost filosofi si etape istorice in care primul moment al vietii umane era aparitia unei vieti in sine, dupa cum au existat filosofi ce au facut distinctie intre aparitia unei vieti si dobandirea statutului de persoana sau de achizitie a umanitatii, a demnitatii umane. Daca pentru prima categorie momentul fertilizarii ovulului de catre spermatozoid inseamna o viata noua care trebuie si merita a fi protejata, pentru cea de-a doua categorie celula ou in sine nu este o „fiinta”, ea trebuie sa capete statutul de „om” pentru a fi respectata ca atare. Ce eveniment sau etapa de dezvoltare confera acest statut de „om” constituie o alta problema.
Aristotel nu considera avortul ca si o crima decat dupa ce fatul a primit „suflul vietii”. Aceasta perioada era fixata de la a14-a la a24-a zi de la conceptie. Astazi in experimentele pe embrioni umani pentru fertilizarea in vitro limita superioara este stabilita la a14-a zi, data embriolagica a aparitiei sistemului nervos.
Conceptiile traditionaliste asupra dreptului moral la viata considerau avortul un infanticid. Contrar acestei teze, Michael Tooley sustine ca pentru ca o fiinta sa aiba dreptul la viata trebuie sa detina anumite atribute derivate din principii morale fundamentale.
In cadrul codului moral crestin avortul este considerat un infanticid, prin largirea conceptului de persoana aplicat organismului fetal. Tooley sustine ca dreptul moral la viata si calitatea de persoana se dobandesc in masura in care fiinta umana satisface criteriul constiintei de sine. Astfel, o fiinta este o persoana daca este subiect durabil al unor experiente si stari mentale si , simultan, poseda conceptul de sine ca identic cu acel subiect al experintelor si starilor mentale. Din aceasta perspectiva, este evident ca un zigot, un fetus nu respecta criteriul constiintei de sine , iar problema dreptului moral la viata al unei fiinte nenascute este o falsa problema, pentru ca atat infanticidul, cat si moralitatea presupun conceptul de persoana. Astfel dupa Michael Tooley o finta careia ii lipseste constiinta de sine nu are dreptul la viata.
In sprijinul sau in contradictie cu diferitele doctrine filosofice apar descoperirile stiintifice care incearca sa precizeze ce anume din etapa fetala de dezvoltare este definitoriu pentru dobandirea statutului de fiinta umana.
Filozofii si oamenii de stiinta sugereaza anumite evenimente care ar fi definitorii pentru inceputul vietii umane. Fertilizarea celulei ou este un eveniment ce inseamna aparitia unei noi vieti care trebuie considerata ca atare si protejata. Este punctul de vedere adoptat de Pitagora si Hipocrat, de catre legile asiriene si islamice, de catre religiile de tip budist si hindus, de crestinism, Tertulian si traducianism, Biserica ortodoxa si doctrina catolica actuala.
Pitagora spunea ca sufletul omenesc este creat in momentul conceptiei, iar sufletul distinct de corp, este nemuritor si se reintrupeaza in existente succesive.
Hipocrat dezaproba avortul, momentul conceptiei insemna momentul inceputului vietii umane, iar juramantul lui Hipocrat interzicea expres inducerea avortului prin orice mijloace:
„Eu nu voi da nici unei femei un pesar abortiv”.
Avortul era cunoscut, practicat si pedepsit in Orientul Apropiat prin legile asirienilor.
Statul penaliza avortul deoarece il privea ca pe distrugere de viata umana; dar de asemeni statul era interesat sa creasca numarul barbatilor sanatosi pentru a avea mai multi luptatori.
Legile islamice privesc fatul ca pe un posibil mostenitor si avortul este pedepsit doar daca este facut fara consimtamantul tatalui.
Persanii, hindusii si budistii aplicau pedepse rituale avortului la nivelul celor de homicid. Budistii se opun distrugerii oricarei forme de viata, avortul opunandu-se ideii budiste a autosacrificiului. Pentru budistii japonezi din perioada Tokugawa, fatul avortat este numit Mizuko (copil de apa sau copil nevazut); ei credeau ca sufletul unui copil avortat este trimis inapoi si poate ajunge sa se nasca mai tarziu intr-o familie care l-a respins inainte. Dupa Veda, clasica, scriere religioasa hindusa, avortul este ucidere de embrion, act condamnabil, ce se opune principiului esential al creatiei.
Primele interpretari crestine ale avortului si indirect asupra inceputului vietii sunt influentate de Vechiul Testament. Acesta cuprinde pasaje despre dezvoltarea copilului nenascut si se face referire la interventia lui Dumnezeu in procesul cresterii si dezvoltarii embrionului, acesta fiind un proces divin ce nu trebuie intrerupt de interventia omului. Implicarea lui Dumnezeu in inceputul vietii umane a fost dezvoltata ulterior in Noul Testament conform caruia dragostea lui Dumnezeu face posibila viata crestinilor. Trebuie doar marcat momentul in care Dumnezeu isi trimite dragostea catre fat.
Filosofi contemporani ca Michael Tooley si Peter Singer fac distinctie clara intre fiinta umana si persoana umana, elementul definitoriu fiind constiinta de sine. Numai avand constiinta de sine o fiinta devine persoana, capata demnitate umana si are dreptul moral la viata. Si atunci, zigotul, nou-nascutul, copilul mic pana la 2-3 ani, bolnavii comatosi sau cu degradarea functiilor mentale, care nu au inca sau nu mai au constiinta de sine nu sunt considerate persoane si nu au dreptul la viata? Iata deci ca perioada de „urmarire” pentru stabilirea momentului inceputului vietii nu este foarte scurta, ea incepand in momentul conceptiei si intinzandu-se pana catre 2-3 ani. Filosofii si oamenii de stiinta au stabilit cateva momente-cheie care ar putea sa reprezinte in opinia lor acel moment „zero”, de origine, de inceput al vietii umane. Fiecare dintre ei are propriile argumente pentru reperul ales. Privind in ansamblu este dificil de precizat care din evenimentele enumerate de filozofi este definitoriu pentru inceputul vietii umane si daca trebuie respectata viata in general sau fiinta umana ca persoana insufletita.
Ce ne spune stiinta despre inceputul vietii
Jérôme Jean Louis Marie Lejeune (1926-1994) a fost un pediadru si genetician francez, cunoscut mai ales pentru descoperirea legaturii intre diverse boli si defectele de cromozomi. A facut cariera in tratamentul copiilor cu sindromul Down si a fost primul care a diagnosticat sindromul "Cri du chat". El mentioneaza: stiinta nu are dubii ca viata omului începe în momentul fecundarii. Viata fiecaruia dintre noi are un inceput unic. Acesta este momentul in care toata informatia genetica necesara si suficienta pentru a alcatui un individ special pe care il vom numi mai tarziu Petru sau Maria, in dependenta de constructia genetica, atunci cand va fi adunata informatia suficientă și necesară. Acest lucru are loc anume în acel moment când capul spermatozoidului pătrunde în celula feminină, în ovul. În asemenea momente, informația, transmisă de către tată, se întâlnește în celula feminină cu informația transmisă de mamă. Cunoaștem că acest lucru este cunoscut tuturor biologilor, anume că, după fecundare, nici o altă informație nu mai poate fi dobândită. În orice etapă a dezvoltării sale, embrionul își păstrează individualitatea și umanitatea sa și el aparține speciei homo sapiens. În momentul fecundării, avem de a face cu un om, căci informația care se conține în cromozomi este informația transmisă de un om.
PERSPECTIVA PSIHOLOGICA
Urmarile avortului
Pierderea copilului.
Urmări fizice asupra mamei (din care unele pot provoca moartea):
leziunea colului uterin, perforatia uterului, hemoragii, lezarea intestinelor sau a altor organe abdominale, inflamatia uterului,a trompelor, a pelvisului și a întregii cavităti abdominale, starea septică (otrăvirea sângelui), tromboembolie (cheaguri de sânge care astupă vasele sanguine);
obturarea trompelor uterine, sterilitatea, hemoragii uterine neregulate, endometrioză, cresterea frecventei sarcinilor extrauterine, cicatrici și ingustarea colului uterin, placenta previa, atonia uterului, izoimunizarea, insuficienta placentei, mortalitatea perinatală crescută;
Urmări psihice: depresii, sentiment de vinovătie, tristete, insomnii și cosmaruri, atacuri de anxietate, frustrare, pierderea respectului de sine, distrugerea psihicului propriu, aparitia răcelii emotionale, pesimismul, pierderea motivatiei, dereglări sexuale.
Pot apărea și reactii psihotice acute, reactii schizofrenice, psihoză afectivă (depresie, pierderea memoriei, dificultăti de concentrare, pierderea interesului pentru activităti desfăsurate și predispozitie pentru bolile de dependentă, schimbări dramatice ale persoanei, predispozitie pentru plâns).
Dacă și tatăl a participat la omorârea copilului, aceste urmări apar și la el.
Urmări asupra familiei. Dereglări ale relatiilor dintre membrii familiei. Chiar și copiii născuti resimt răceala emotională, dezamăgirile și alte stări nevrotice sau psihotice cauzate de omor.
Urmări asupra societătii. Societatea ar fi mult mai fericită dacă membrii ei nu ar fi răniti de traumatismul uciderii copiilor nenăscuti. Orice boală fizică sau psihică a indivizilor se reflectă asupra întregii societăti. In afară de aceasta, uciderea copiilor nenăscuti a dus la o scădere dramatică a natalitătii.
Urmări asupra celor care au participat la sâvârsirea acestui act. Persoanele care au săvârsit această crimă cum ar fi medicii, surorile medicale, farmacistii, sunt afectati de tulburările psihice deja enumerate. Toate acestea se răsfrâng negativ și asupra familiilor lor după cum recunosc ei însisi.
Se încalcă normele etice ale profesiunii de medic. Formularea de la Geneva a jurământului lui Hipocrat pe care îl depune orice medic contine cuvintele: "…voi respecta în mod absolut viata omului încă din momentul conceptiei sale…, declar aceasta în mod liber și în deplină cunostintă de cauză făcând apel la onoarea mea!…"
Sindromului post-avort
Definire și caracteristici
De-a lungul timpului s-a consolidat convingerea ca avortul afecteaza sanatatea mintala a femeii. Sindromul post-avort nu este recunoscut peste tot in lume, mai ales in Romania. Boala a fost recunoscuta de Asociatia Americana de Psihiatrie, fiind definita ca o dereglare anxioasa , cauzata de un stres major personal, ce apare dupa un eveniment grav, a carui reactie se dezvolta in timp.
Stresul post-avort (SPA)este o formă particulară a unui diagnostic mai amplu, cunoscut în literatura de specialitate drept Tulburari de Stres Post-traumatic(TSPT). Stresul post-traumatic este o reactie de stres pe care o au unele femei dupa avort. Manifestarea acestei reactii poate avea loc oricand, imediat sau la ani de zile dupa efectuarea avortului. In mare parte stresul post-avort este provocat de „incapacitatea femeii de a-si exprima sentimentele in legatura cu sarcina ei si avortul suferit. In plus, femeia nu este in stare sa treaca peste sarcina suferita si sa ajunga la pace launtrica”.
Incapacitatea victimei SPA de a deveni stapana pe sentimentele ei este amplificată de mulți factori: criza determinată de sarcină, urgența cu care femeia a fost nevoită să ia o decizie, absența unui sistem de sprijin viabil, secretul pe care a trebuit să îl păstreze și negarea recunoașterii și negării pierderii suferite. Cei care o vor sfătui pe femeie să nu vorbească despre asta și că nimic nu s-a întămplat susțin ori că decizia luată a fost cea mai bună, ori că a comis o crimă. Negarea problemei nu rezolvă situația decăt în plan imediat,dar mai devreme sau mai tărziu problema va reapare.
Se ajunge la Sindromul Post Avort pentru că femeia nu și-a exprimat sentimentele și nu și-a rezolvat pierderea. Ea își blochează emoțiile și apelează la mecanisme prin care să facă față situației pentru a putea supraviețui.
Femeile care riscă să sufere de Sindromul Post-avort sunt: [3]
• adolescentele: nu au ajuns încă să-și dea seama de felul în care deciziile din prezent ar putea să le afecteze viitorul;
• femeile care au deja copii cand aleg să facă un avort: aceste femei își iubesc copiii, le poartă de grijă, ii ocrotesc și fac sacrificii pentru ei. Acest instinct natural de a-și proteja copii devine, de fapt, un ghimpe pentru mamele cere aleg soluția avortului. Nu este greu de observat nevoia pe care o au aceste mame de a-și plănge copilașul pierdut.
• femeile care-și amănă avortul pănă în semestrul II sau chiar III de sarcină(aici se includ și avorturile în scop terapeutic sau din cauza unor anomalii fetale). Factorii care fac avortul foarte dificil pentru aceste femei sunt stadiul avansat al dezvoltării fetale, riscul crescut de complicații medicale pentru mamă, probabilitatea mai mare ca mama să intre în contact cu copilașul avortat, dacă acesta a "supraviețuit" și trăiește chiar pentru o perioadă scurtă de timp.
• femeile care s-au simțit presate să ia decizia avortului: un avort făcut sub tensiune adaugă zbateri în plus la pierderea suferită, lupte lăuntrice în jurul ideii de alegere și control asupra propriei vieți și a capacității de a lua decizii pozitive în propria viață.
• femeile care au un conflict de valori: sistemul de valori este învățat din diferite surse: familie, cultură și credință. Decizia de a face un avort este adesea în opoziție totală cu etica severă de viață a unor femei. Zbuciumul de a soluționa problema sentimentelor și a pierderii suferite devine mai intensă cănd femeile au deja un conflict în ce privește sistemul lor de valori.
Psihologii si medicii au concluzionat ca in majoritatea cazurilor, femeile dupa avort manifesta sentimente de regret, vinovăție și teamă. Uneori depresiile pot fi atat de grave, încat se manifesta pe plan fizic prin tulburări de ritm cardiac, hipertensiune arterială, migrene și tulburari gastro – intestinale.
Simptomele care caracterizează sindromul post avort sunt:
• simptome similare unui șoc psihic după accident;
• tulburări de somn – insomnii, coșmaruri, vise obsesive;
• focalizarea atenției asupra femeilor gravide sau a copiilor mici, sau dimpotrivă, teamă sau panică la vederea lor;
• dorință necontrolată de a repara greșeala printr-o nouă sarcină(care in mod paradoxal se termină de obicei printr-un alt avort);
• scăderea capacității de concentrare, hiperactivitate, plans necontrolat;
retrăirea dureroasă a avortului, urmată de agresivitate la adresa tatălui copilului;
• reacții emoționale foarte puternice la auzul zgomotelor unui aspirator, la privirea unui nou născut, manifestate prin crize nervoase, țipete, convulsii, transpirații abundente;
• inhibarea vieții emoționale(comportament stereotip), amorțeală psihică;
• încercarea de a se dezvinovăți manifestată prin lupta împotriva avortului, prin convingerea altor femei să renunțe la avort;
• avorturi numeroase în continuare;
• întreruperea comunicării în cuplu, distrugerea relației cu partenerul, incapacitatea de a avea relații stabile cu alte persoane;
• diverse tulburări sexuale – frigiditate, promiscuitate, distrugerea relației cu partenerul, schimbarea frecventă a partenerului;
• sentimentul unei pierderi irecuperabile sau goliciune sufletească de lungă durată;
• depresii, tristețe, durere interioară; sentimentul de vinovăție, de a se simți murdară;
• tulburări grave ale aprecierii de sine, neîncredere în sine și în cei din jur, dispreț față de sine mergand pana la masochism;
• teama de a fi pedepsită prin accidente ale celorlalți copii;
• abuz de medicamente, droguri, alcool;
• tendință de suicid.
După avort femeia se confruntă cu moartea a două persoane: cea care ar fi putut deveni ea însăși dacă ar fi continuat să păstreze sarcina, și persoana copilului din pantecele ei. In majoritatea cazurilor, ea nu și-ar fi omorat copilul daca ar fi avut alaturi un partener care sa o incurajeze si sa o protejeze. Alegerea avortului este expresia disperarii din sufletul ei, disperare ce poate avea următoarele manifestări: cinism, speranțe nerealiste, stări depresive, labilitate emoțională.
Aceste simptome apar pentru că[6]:
• Pierderea suferită are o importanță majoră. Datorită transformărilor hormonale fiziologice din organism apare o deschidere interioară pentru viață. Organismul și-a adaptat funcțiile pentru susținerea a două vieți: a mamei și a fătului. Odată cu întreruperea sarcinii este inhibată funcționalitate a numeroaselor transformări hormonale apărute pentru a fi în ajutorul armonizării vieții mamei și a fătului. Aceste noi funcții hormonale, nemaiavănd un obiect destinat vor crea un dezechilibru al funcționalității întregului organism.
• Părinții au păreri contrare privind copilul și alegerea metodei care-i va curma viața. Teama legată de apariția sarcinii nedorite, tensiunea psihică care influențează decizia privind viața copilului, agresivitatea care duce la distrugerea vieții viitorului sugar, precum și durerea sufletească ce se naște în urma pierderii suferite – toate acestea conduc la apariția unor conflicte psihologice profunde, foarte greu de înlăturat.
• Mai devreme sau mai tărziu, părinții vor fi nevoiți să-și jelească copilul. Dacă nu o fac, conflictele sufletești, expresie a sindromului, nu vor întărzia să apară.
• Conflictele nerezolvate au un efect paralizant asupra personalității.
• Durerea înăbușită duce întotdeauna la frică și manie, de aceea acest sindrom este întotdeauna caracterizat de o stare de neliniște și depresie.
Repercursiunile avortului asupra celorlalți membri ai familiei și asupra medicilor
Efectele psihologice ale victimelor avortului sunt transferate sau declansate și la partenerii acestora. De altfel, atitudinea partenerului la aparitia sarcinii are o insemnătate foarte mare asupra deciziei femeii. La randul lor, și barbatii sunt dispusi dificultatii de a stabili relatii cu viitorul copil. Barbatul care a trecut printr-o experienta de avort este predispus să rămână insensibil la dezvoltarea următorului copil. Chiar și atunci, preocuparea sa va fi mai puțin normală, din cauza ca ezita sa se implice emotional si sa riste sa fie iarasi ranit.
Nu numai părinții sunt afectați. Au fost identificate o serie de probleme distincte și la copiii care au supraviețuit avortului. Acești copii manifestă stări repetate de neliniște, nesiguranță, iar între ei și părinți se instalează o lipsă de încredere. De asemenea, sunt predispuși mai mult la anxietate sau depresie și manifestă, de cele mai multe ori, diferite simptome psiho-somatice, cum ar fi durerile de cap sau abdominale. Începând cu adolescența, aceștia devin mai vulnerabili la anxietate și depresie, iar la maturitate, manifestă cinism și reacții de nesupunere în fața autorității.
Există exemple care arată că medicii obstetricieni au avut de suferit de pe urma avorturilor pe care le-au efectuat. La nivel mondial a fost constituită Societatea Centurionilor, organizație internațională care include foști medici care au practicat avortul. Foarte mulți dintre aceștia, după perioada de recuperare, și-au asumat opinii pro-vita. În România nu există în mod explicit o asemenea mișcare cum este, la nivel mondial, Societatea Centurionilor. Totuși, la Cluj și Timișoara, există un număr mai mare de medici ginecologi care nu mai practică avortul.
Capitolul II
CAUZELE AVORTURILOR
CAUZE SOCIALE
Femeile fac avorturi din diferite motive sociale, economice, medicale si morale. In ciuda aspectelor religioase si politice din jurul avortului, pentru multe femei acesta este o obtiune valabila in cazul unei sarcini nedorite.
Dintre factorii care influenteaza decizia unei femei de a avorta pot fi amintiti:
varsta
starea materiala
educatia sau planurile de cariera
relatia cu partenerul
numarul copiilor deja existenti
stabilitatea emotionala
sursele de suport familiale si profesionale
sanatatea
valorile morale sau religioase
relatia cu parintii (in cazul adolescentilor)
Unele femei avorteaza din cauza necunoasterii contraceptiei sau din cauza unei probleme a metodei contraceptive folosite.
Femeile care sunt insarcinate prin viol sau incest deseori opteaza pentru avort . Altele il aleg pentru a-si salva propria viata sau pentru ca afla de diferite malformatii ale fatului.
La noi din tara 53% din femeile care avorteaza au ca motiv limitarea numarului de copii. Campaniile agresive de promovare a mijloacelor contraceptive au creat un curent de opinie favorabil acomodarii oamenilor la un stil de viata centrat pe interesele propriei persoane. Povara responsabilitatiilor sociale si mai ales a celor care sunt proprii omului crestin a fost mult redusa.
Multi romani constientizeaza riscul mare pe care il repezinta avortul pentru sanatate (65%-femei, 62%-barbati). Acest fapt arata ca exista posibilitati cultivarii mentalitatiilor ce intaresc viziunea in favoarea vietii, ce le indeparteaza pe femei de la expunerea la aceasta intervintie chirurgicala periculoasa.
Dupa 1990 cand a fost adoptata legislatia pro avort, numarul avorturilor a crescut la aproape un milion pe an. In 2000 dupa statisticele oficeale s-a ajuns la un sfert din aceasta valoare dar mentalitatiile abortive au ramas in vigoare. Din pacate un procent de 70% ar apela la avort daca fatul ar avea malformatii adica din motive eugenice sau daca viata lor ar fi pusa in primejdie de sarcina.
Limitarea numarului de copii devine un element important si in mediul rural dar totusi numarul de copii din mediul rural intrece pe cel din mdiul urban.
In toate analizele facute pe tema avortului, prezenta in prim plan a motivatiei socio-economice constituie un argument important al instalarii unei viziuni care obstructioneaza principiile vietii. In Romania pe baza studiilor facute de guvern s-a observat ca acest argument nu este sincer deoarece femeile care fac avort si care spun ca-l fac din cauze materiale, au bune conditii materiale, traiesc in orase mari si au studii superioare.
Rezolvarea problemeleor de natura sociala si economica nu poate fi facuta pe calea maririi numarului de avorturi. Consecintele asupra sanatatii femeilor presupun costuri mari, iar solutia cea mai buna ar fi sprijinirea pentru cresterea si educarea copiilor de catre stat.
Se observa ca in ultima perioada societatea a devenit prea toleranta la noile comportamente sexuale, iar familia are mult de suferit deoarece nu mai prezinta stabilitate echilibru, moralitate si durabilitate. Dupa 1990 s-a constatat cresterea numarului de celibatari sau de persoane divortate si de familii consensuale. S-a inmultit de asemenea numarul de avorturi pe motiv de „parteneri”, motiv invocat mai frecvent de femeile care nu sunt casatorite. Cele cu studii superioare au inregistrat un numar mai mare fata de celelalte.
Cu o frecventa ridicata se intalnesc si alte motive ca starea sanatatii in momentul hotarari avortului si teama de a naste copii cu malformatii.
In conluzie reiese faptul ca nu exista vreun motiv important care sa justifice avortul. El poate fi inteles ca un fenomen social potentat de vulnerabilitiile omului, dintre care cea mai evidenta este acceptarea comoditatii.
CAUZE PSIHOLOGICE
In majoritatea tarilor regulile de convietuire dintre soti, incheierea casatoriei, raporturile dintre parinti si copii au baze religioare. Adulterul sau prostul tratament aplicat copilului sunt reprimate si de legile laice si de religie.
In contemporaneitate transformarile vietii moderne au dus la schimbari fundamentale in structura si functiile familiei. Familiile din lumea rurala au fost impinse mereu spre oras, fapt care a produs un sentiment de dezradacinare a celor implicati. Acest sentiment a determint consecinte grave asupra omului care a devenit mai vulnerabil din punct de vedere psihic si a determinta aparitia stresului de suprasolicitare, sentimente de insecuritate, depersonalizare. Pe acest fond sau prabusit valorile traditioanale si a scazut importanta familiei. Astfel au aparut familii monoparentale, persoane celibatare, cupluri fara copii, concubinaj, persoane divortate.
Oamenii au devenit mai preocupati de problemele societatii, de situatia economica de calitatea vietii, de a-si realiza o cariera. Aceste modificari sunt prezente mai ales la nivelul tinerilor. Viata sexuala incepe tot mai devreme, iar experienta ,,premaritala” se extinde. Tinerii accepta usor coabitari prelungite inainte de casatorie. In asemnea conditii, importanta copiilor scade ei devenind o piedica. Conceptul de control al nasterilor se fixeaza usor in practica obisnuita si atunci cind mijloacele contraceptive dau gres se recurge de multe ori la avort.
Valorile morale, spirituale, educationale si autoritatea care guvernau viata familiei traditionale s-au diminuat. Au aparut valori noi cum ar fi egalitatea, schimbarea si comunicarea. Sacrificiul care se impletea cu autoritatea in familia traditionala, astazi sunt inlocuite cu interesul personal cu individualismul. Separarea fizica si afectiva dintre membrii ei se amplifica datorita mobilitatii sociale. Astfel pe acest fond majoritatea femeilor si a barbatilor isi mai doresc un copil maxim doi.
In absenta unor valori morale sau chiar a diminuarii acestora se face simtita o stare de instabilitate care genereaza mari traume care sau transformat in adevarate probleme sociale : infidelitatea, alcoolismul, disfunctiile sexual-afective si violenta in familie. Pe acest fond pentru persoanele implicate in astfel de situatii avortul a devenit o solutie.
Una din cauzele importante o constituie lipsa comunicarii in familie si existenta unui mediu care manifesta agresivitate fata de sarcina. De multe ori parintii nu stau de vorba cu copii lor. Adolescentii din curiozitate vor sa experimenteze ce vad in filme sau reviste. Daca nu sunt informati despre mijloacele contraceptive ajung apoi sa opteze pentru avort.
Adolescentele de multe ori recurg la avort deoarece copilul devine o piedica pentru viitorul lor. Ele doresc sa-si termine studiile sa-si faca o cariera si considera ca e prea devreme sa-si faca un copil.
O alta categorie care recurge la avort sunt femeile care au o relatie extraconjugala. De multe ori ele au o familie bine inchegata si nu doresc sa se afle de gresala care au facut-o. Astfel un rau vor sa-l repare cu alt rau. Si femeile care sunt implicate in relatii neoficiale din cauza rusinii si a faptului ca nu vor sa-si asume responsabilitatea actiunilor lor recurg la avort
O alta cauza care determina avortul e handicapul pe care l-ar avea copilul. Astfel parintii aleg solutia ignorantei sau a disperarii. Se uita un lucru fundamental propriu existentei umane, acela ca oamenii cu diferite malformatii au aceeasi valoare umana ca orice alt membru al societatii. Modul de a actiona la avort este determinat si de mediul moral si cultural. Societatea exercita o anumita presiune emotionala asupra parintilor care au un fat cu un eventual handicap. Parintilor nu li se ofera consilierea necesara nu li se dau detalii despre grupurile de sustinere care ar putea sa le ofere informatii mai clare si mai corecte. Mentalitatea in favoarea mortii se insinueaza la toate nivelurile societatii.
Societatea de azi motivata de conditiile economice manifesta o tendinta crescuta spre hedonism si egocentrism, spre cultivarea placerilor si a capriciilor spre rasism. Sentimentele de mila, curajul manifestat in fata greutatilor vietii, compasiunea, sustinerea de multe ori sunt date la o parte, uitate.
In cazul cand avortul nu se realizeaza se apeleaza la pruncucidere sau abandon.
Infanticidul cunoscut din vechi timpuri, era practicat din cauza lipsei de hrana. Cu timpul a inceput sa scada, astazi foarte rar auzim de astfel de cazuri comise de persoane caracterizate de tendinte patologice.
Alaturi de infanticid, abandonul este o forma grava de agresivitate indreptata contra copiilor. Intilnim mai multe tipuri de abandon. Abandonul total este practicat de obicei in cadrul relatiilor preconjugale, de catre fete tinere, abandonate de parteneri imediat dupa nasterea copilului, de catre mame prostituate, delincvente sau divortate. In aceste cazuri lipsa de oportunitati pentru cresterea unui copil si stigmatizarea sociala sunt determinantele principale ale abandonului.
Semiabandonul e practicat de unul sau altul din parinti, dupa divort. Copilul devine ,,obstacol” in calea formarii unei noi vieti de cuplu.
Abandonul disimulat sau criptic consta in respingerea afectiva a copilului de catra mama, lipsa de interes fata de trebuintele lui elementare, maltratarea lui.
Capitolul III
STUDIU PRIVIND PROBLEMATICA AVORTURILOR
-CERCETARE APLICATA IN JUDETUL HUNEDOARA-
Avorturile prin multitudinea consecintelor negative care afecteaza sanatatea fizica si psihica a femeilor si a membrilor familiei, au repercursiuni si asupra societatii. Populatia Romaniei descreste de la an la an, in momentul de fata fiind o populatie imbatrinita. Studiul pe care l-am aplicat in judetul Hunedoara, vine sa argumenteze acest lucru.
Pe baza datelor obtinute de la Directia de Statistica a judetului Hunedoara, si cercetarea de teren desfasurata am incercat sa analizez diferenta dintre numarul nasterilor si numarul avorturilor, categoriile de varsta a femeilor care apeleaza la avort, cunoasterea mijloacelor contraceptive , si necesitatea consilierii premaritale si a planningului familial.
Scopul cercetarii
Analiza numarului de avorturi din judetul Hunedoara raportat la perioadele anterioare privind structurarea pe grupe de varsta a celor care apeleaza la avort.
Cunoasterea mijloacelor de planificare familiala si nevoia de consiliere pre si post avort.
Analiza datelor statistice
Comparatie intre avorturi si nasteri vii
Pe baza informatiilor si a datelor obtinute de la Directia de Statistica a judetului Hunedoara voi incerca o analiza a intreruperilor de sarcina in functie de mediul de provenienta, urban sau rural si pe grupe de varste.
In fig.1 avem reprezentarea grafica a numarului total de avorturi realizate in judetul Hunedoara. In acest numar total intra avorturile provocate, adica avorturile facute la cererea femeilor, avorturile spontane, care sunt pierderi de sarcina independent de vointa mamei si avorturile terapeutice .
Numar total de avorturi in judetul Hundedoara
Numar de avorturi la cerere
Numar de avorturi spontane
Numar de avorturi terapeutice
fig. 1
Datele prezentate sunt din anul 1997 si pana in 2006 conform anexei 1. La o privire mai atenta observam scaderea numarului de avorturi. Daca in 1997 numarul avorturilor facute la cererea femeii era de 3305 in anii urmatori numarul a scazut pentru a se ajunge in 2006 la 230 de avorturi.
Pentru a ne clarifica aceasta situatie incercam sa analizam nasterile si avorturile in functie de indicii la 1000 de nasteri vii.( fig.2 si fig.3 )
Modul de calcul pentru a afla indici la 1000 de nasteri vii:
Indici = Numar avorturi x 1000 / Numar nasteri
Iar Numarul de nasteri se calculeaza:
Numar nasteri = Numar avorturi x 1000 / Indici
Exemplu: Anul 1997
Nr. nasteri = 4789 x 1000 / 885,70 = 5407,02
Anul 2006
Nr. nasteri = 1327 x 1000 / 324,85 = 4084,96
Astfel am ajuns la concluzia urmatoare:
-in 1997 au fost 5407,02 nasteri vii si 4789 avorturi, (indici 885,70) dintre care 3305 la cerere adica avorturi provocate.(indici 611,24)
-in 2006 au fost 4084,96 nasteri vii si 1327 avorturi,(indici 324,85) dintre care 230 la cerere (indici 56,30 )
Analizand si ceilalti indici , observam ca dupa 1997 in fiecare an indicii scad pentru ca din 2003, 2004 pana in 2006 sa se mentina la valori apropiate.
Concluzia – numarul avorturilor raportat la nasteri a inceput sa scada din 1997, dar din 2003-2004 se mentine aproximativ la aceeasi valoare . Dar e ingrijorator faptul ca avorturile se mentin la o cifra destul de mare – 1327 avorturi din care 230 la cerere in anul 2006.
Indici la 1000 nascuti vii (numar total avorturi)
Indici la 1000 nascuti vii (avorturi la cerere)
fig.2
Fig.3
– Comparatie intre avorturile din mediul urban si cele din mediul rural
Analizand situatia avorturilor din judetul Hunedoara observam:
– numarul avorturilor totale este mai mare in mediul urban decat cel rural
– numarul avorturilor provocate(la cerere) este mai mare in mediul urban decat rural
– numarul avorturilor spontane este mai mare in mediul urban decat rural
De exemplu in anul 1997, dintr-un total de 4789 de avorturi ,4105 au fost
la orase pe cand doar 648 au fost la sate. Dintre acestea 3305 au fost avorturi la cerere, 2926 la orase si 379 la sate; 1474 au fost avorturi spontane , 1169 la orase si 305 la sate; si 10 avorturi terapeutice, toate la oras. ( anexa nr.2, anexa nr.3, anexa nr.4, anexa nr.5 )
In anul 2006 dintr-un total de 1327 de avorturi, 1027 au fost la orase si 300 la sate. Dintre acestea 230 au fost avorturi la cerere, 175 la orase si 55 la sate, 1097 avorturi spontane, 852 la orase si 245 la sate, iar avorturi terapeutice nu au fost. (anexa nr. 2, anexa. 3, anexa nr. 4, anexa nr. 5 )
Comparatie intre avorturile facute la cerere (provocate ) si avorturile spontane
Se constata o descrestere a avorturilor facute la cerere. S-au facut mute campanii de informare a societatii in legatura cu mijloacele de prevenire ale sarcinilor iar in scoli elevele invata despre aceste metode.
Daca analizam numarul avorturilor spontane, observam ca numarul lor ramane la cote ingrijoratoare. Dupa anul 1997 cand au fost 1474 de avorturi spontane doar in anul 1999 s-a inregistrat un numar putin mai mic de 884. In ceilalti ani pana in 2006, numarul avorturilor nu a scazut sub 1000.(Anexa nr.1)
Despre cauzele tot mai numeroase ale avorturilor spontane, am relatat in capitolul I – perspectiva medicala.
Numar total avorturi – mediu urban
Numar total avorturi – mediu rural
Fig.4
Numar avorturi la cerere( provocate ) – mediu urban
Numar avorturi la cerere (provocate ) – mediu rural
Fig. 5
Numar avorturi spontane – mediu urban
Numar avorturi spontane – mediu rural
Fig.6
Avorturi structurate dupa grupa de varsta
Analizand numarul total de avorturi din fig. 7 structurat pe grupe de varsta, constatam ca si sub 15 ani se fac avorturi, ceea ce este ingrijorator. In anul 2006 la aceasta grupa de varsta au fost 36 de avorturi mult peste media anilor precedenti. Din aceste avorturi 2 s-au facut la cerere iar 34 au fost avorturi spontane. (fig.8, fig.9 ) Aceste fete au organismul inca nepregatit pentru o sarcina. Ar trebui ca educatia pentru sanatatea reproducerii sa inceapa cit mai repede in scolile generale.
Analizand celelalte grupe constatam ca cele mai multe avorturi s-au facut de femeile intre 25 si 29 de ani, cu exceptia anului 2003 cand cele mai multe avorturi s-au facut de femeile intre 30 si 34 de ani. Privitor la avortul provocat si spontan, grupele cu cele mai multe avorturi oscileaza intre 20 de ani si 34 de ani.
E imbucurator faptul ca in anul 2005 si 2006, avorturi terapeutice nu au mai fost facute. Acest lucru arata ca medicina a facut progrese si poate fi salvat si copilul si mama.(fig. 10 )
Fig.7
Numar total de avorturi pe grupe de varste
Fig. 8
Numar avorturi la cerere pe grupe de varste
Fig.9
Numar avorturi spontane pe grupe de varste
Fig.10
Numar avorturi terapeutice pe grupe de varste
Obiectivele cercetarii
evaluarea cunoasterii mijloacelor de contraceptie si abortive
analiza necesitatii consilierii premaritale si a consilierii pre si post avort
Ipotezele de lucru
Daca se face consiliere premaritala si de planning familial atunci se cunosc si mijloacele contraceptive si abortive si efectele negative ale avortului.
Metodologia cercetarii
Locul de desfasurare a cercetarii
judetul Hunedoara (Simeria, Deva, Hunedoara si satele Carpinis, Uroi)
Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” Simeria
Caracteristiciile esantionului
femei de diferite varste, fara studii, cu studii medii si cu studii superioare
femeile care au fost chestionate provin din mediul urban cat si mediul rural, unele avand copii, altele nu.
elevele Colegiului Tehnic „Anghel Saligny” din clasele IX-XIII, clase de liceu – zi, clase de liceu – seral si scoala de arte si meserii.
Metodele de cercetare
chestionar cuprinzand 16 itemi
chestionarul a fost aplicat la un numar de 100 persoane de sex feminin
Analiza raspunsurilor la intrebarile din chestionar :
Ce metode contraceptive cunoasteti?
La aceasta intrebare 20% din persoanele chestionate au raspuns ca nu cunosc nici o metoda contraceptiva.
Ceilalti 80%, adica 80 de persoane au dat ca raspuns mai multe metode de contraceptie,pe care le cunosc.
Trebuie mentionat ca majoritatea nu cunosc diferenta intre metodele contraceptive si cele abortive. In cele mai multe cazuri anticonceptionalele si steriletul au fost amintite la metodele contraceptive.
Astfel metodele cunoscute au fost amintite :
prezervativ de 80 ori
– diafragma de 5 de ori
– coitus iteruptus de 2 de ori – metoda calendarului de 4 de ori
– spermicide de 4 ori
– ligatura trompelor de 3 ori
metoda mucusului cervical de 0 ori
cupola cervicala de 0 ori
metoda temperaturii bazale de 1 ori
vasectomia de 0 ori
metoda simto-termale de 0 ori
bureti vaginali de 2 ori
Observam ca metoda cea mai cunoscuta este : prezervativul.
Dintre raspunsurile date un numar de 55 au fost anticonceptionalele, 15 raspunsuri „ pilula de a 2 a zi” si 10 steriletul. Acest fapt arata ca metodele abortive sunt percepute ca metode contraceptive. De aici rezulta o necunoastere a metodelor contraceptive si cele abortive si a consecintelor acestora.
De asemenea procentul de 20% a celor care au spus ca nu cunosc metode contraceptive arata ca este necesara consilierea premaritala si educatia sanitara.
II. Ce metode abortive (care provoaca avort) cunoasteti?
Dintre raspunsurile date , 30% au raspuns ca nu cunosc nici o metoda abortiva.
Celelalte raspunsuri au fost :
contraceptive si abortive orale ( anticonceptionale ) de 27 ori
contraceptia de urgenta – pilula „de a doua zi” de 20 ori
– D.I.U.-steriletul- de 0 de ori
– Antihormoni RU 486 de 0 ori
– Vaccinuri-contraceptive/abortive, de 0 ori
– Contraceptive si abortive injectabile de 0 ori
– Implanturi hormonale de 0 ori
Au mai fost raspunsuri ca:
– consumul de ceaiuri de plante de 2 ori
– efortul fizic de 12 ori
– chiuretajul de 12 ori
– narcoticele 1 data
– excesul de medicamente nerecomandate in sarcina de 2 ori
– violenta fizica de 2 ori
Raspunsurile arata faptul ca se cunosc in mica masura metodele care provoaca avortul si este o mare confuzie intre metodele contraceptive si cele abortive.
III. Ati folosit vreodata o metoda contraceptiva sau abortiva?
Saptezeci si opt de eleve au raspuns ca nu au folosit niciodata metode contraceptive sau abortive iar celelalte douazeci si doua au folosit aceste metode.
IV. Ce metode contraceptive ati folosit?
Dintre persoanele care au folosit metodele contraceptive au fost amintite astfel:
– prezervativ de 20 ori
– diafragma de 0 de ori
– coitus iteruptus de 5 de ori – metoda calendarului de 6 de ori
– spermicide de 0 ori
– ligatura trompelor de 0 ori
metoda mucusului cervical de 0 ori
cupola cervicala o data
metoda temperaturii bazale de 2 ori
vasectomia de 0 ori
metoda simto-termala o singura data
bureti vaginali de 0 ori
V. Ce metode abortive ati folosit?
– contraceptive si abortive orale ( anticonceptionale ) de 6 ori
– contraceptia de urgenta – pilula „de a doua zi” de 7 ori
– D.I.U.-steriletul- de 0 ori
– Antihormoni RU 486 nu s-au folosit
– Vaccinuri-contraceptive/abortive nu s-au folosit
– Contraceptive si abortive injectabile – o data
– Implanturi hormonale, nu s-au folosit
VI. Credeti ca este necesar sa cunoasteti actiunea si efectele metodelor contraceptive si abortive?
Elevele care au considerat ca nu este necesar sa cunoasca actiunea si efectele metodelor contraceptive si abortive au fost – 8 eleve.
Elevele care au considerat ca este necesar sa cunoasca actiunea si efectele metodelor contraceptive si abortive au fost – 92 eleve.
VII. De la cine considerati ca ar fi mai indicat sa aflati date despre metodele contraceptive si abortive?
Raspunsurile au fost:
medic de familie – 48 de eleve
medic scolar – 15 de eleve
psiholog scolar – 37 de eleve
medic ginecolog – 2 eleve
parinti (mama) – 32 de eleve
profesori – 4 eleve
medic crestin – 1 eleva
VIII. Ati facut avort?
Trei eleve au declarat ca au facut avort:
o eleva de 17 ani a facut un avort
o eleva de 19 ani a facut un avort si are si un copil
o eleva de 18 ani a facut doua avorturi
Celelalte 97 de eleve nu au facut avort.
IX. Ce consecinte a avut avortul facut asupra starii dumneavoastra de sanatate?
Doua eleve au declarat ca avortul a avut consecinte fizice, psihice si emotionale asupra lor. Cealalta eleva a declarat ca avortul a avut asupra ei doar consecinte emotionale.
X. Considerati ca este necesara o consiliere anterioara avortului si dupa avort?
Raspunsurile elevelor au fost urmatoarele:
96 de eleve au raspuns ca este necesara consilierea si inainte si dupa avort
4 eleve au raspuns ca nu stiu daca e necesara consilierea inainte sau dupa avort
XI. De cine credeti ca ar trebui facuta consilierea?
De medic ginecolog – 25
De medic de familie – 14
De psiholog – 55
De preot – 5
De mama – 5
De prietena – 1
De sot – 1
Observam ca in caz de avort, psihologul e cel mai indicat in a oferi consiliere.
XII. Daca aveti/ati avea o fiica, ati fii de acord sa faca un avort?
Raspunsul elevelor este:
95 de eleve nu ar fi de acord sa faca un avort
3 eleve au raspuns ca ar fi de acord cu avortul daca fiica lor ar fi la o varsta minora
1 eleva a raspuns ca ar fi de acord cu avortul in cazul unui viol
1 eleva a raspuns ca ar fi de acord cu avortul daca fatul nu s-ar dezvolta corespunzator
XIII. Considerati ca avortul este un pacat?
La aceasta intrebare elevele au raspuns:
Da – 98 de eleve
Nu – 2 eleve
XIV. Avortul este o imoralitate?
Da- au raspuns 97 de eleve
Nu- au raspuns 3 eleve
XV. Este necesara spovedania dupa un avort? Argumentati.
La aceasta intrebare raspunsurile le putem grupa astfel:
Avortul este un mare pacat, o crima. Este nevoie de iertarea din partea lui Dumnezeu si alinarea suferintelor sufletesti – 92 eleve
Nu stiu daca e necesara spovedania – 6 eleve
Nu e necesara spovedania – 2 eleve
XVI. Starea civila
Necasatorita – 90
Casatorita cu acte – 0
Casatorita fara acte – 4
Divortata – 0
Vaduva – 0
Despartita/ Parasita – 6
XVII. Varsta persoanelor care au raspuns la chestionar.
15 ani – 4 eleve
16 ani – 8 eleve
17 ani – 32 eleve
18 ani – 40 eleve
19 ani – 15 eleve
ani- 1 eleva
Aveti copii?
Nu au copii – 97 de eleve
Au copii – 3 eleve
Concluzii
In urma aplicarii chestionarului s-a constatat:
mijloacele de contraceptie si abortive se cunosc in mica masura
persoanele tinere (eleve, studente ) isi incep viata sexuala tot mai repede dar nu sunt bine informate despre sanatatea reproducerii
femeile care au facut avort si dupa trecerea mai multor ani inca sunt afectate
Recomandari
organizarea la nivelul scolilor de cursuri pentru sanatatea reproducerii
necesitatea desfasurarii de consiliere premaritala
necesitatea planningului familial
PLAN DE CONSILIERE
Cazul femeii care isi doreste foarte mult copilul, dar datorita sanatatii sale trebuie sa faca avort terapeutic .
Astazi cu dezvoltarile medicinei , putine sunt cazurile unde trebuie facut avort pentru salvarea vietii mamei.
Exemplu:
– Femeile insarcinate in ultimul trimestru de sarcina care sufera de toxemie, diabet cu complicatii etc.
In aceste cazuri, sarcina ar putea fi terminata pentru a salva viata mamei. Daca sarcina este lasata in pace, atat mama cat si copilul ar putea muri. Tratamentul insa nu este avortul, ci provocarea nasterii premature. Prin aceasta se incearca salvarea ambelor vieti.
Tuberculoza este tratata in orice conditii si se recunoaste ca intreruperea sarcinii nu opreste evolutia ei.
Marea majoritate a cardiopatiilor se pot trata cu succes, fara a se ajunge la avort provocat.
Chirurgia cordului se poate practica in timpul sarcinii pana in luna a IV-a de gestatie
Maladiile cardiovasculare, bolile hepatice si pancreatice, tumorile, etc ,din motive greu de inteles , de multe ori aceste cazuri au inca indicatii de intrerupere a sarcinii.
Se stie insa ca avortul este mai traumatizant decat continuarea sarcinii cu supraveghere atenta si dieta.
Sarcina extrauterina, din pacate trebuie rezolvata prin avort, deoarece e un mare pericol pentru viata mamei, iar copilul in afara uterului nu se poate dezvolta.
Pentru a face fata acestei situatii si a trece peste trauma avortului e important a urma cativa pasi:
1. Piatra de temelie este decizia ta de a te deschide si de a-ti spune povestea – nu doar faptele si circumstantele legate de avort, dar si ceea ce ai gindit si ai simtit. Este o decizie curajoasa, si poate este pentru prima data cind vorbesti despre asta.
2. Dute la un consiler sau un centru specializat pentru consilierea femeilor care au trecut printr-un avort. Este important, ca femeie, sa stii ca cineva este acolo pentru a te asculta cu atentie, ca si celelalte femei (in cazul consilierii de grup) au trecut prin experienta unui avort si ca, doar mobilizindu-te, infruntind problema, vei reusi sa scapi de ea.
3. Terapia post-avort cuprinde mai multi pasi, a caror parcurgere nu este intotdeauna foarte stricta, mai ales atunci cind emotiile oscileaza de la o extrema la alta.
Iesirea din negare – imediat dupa avort, o femeie poate avea un sentiment de usurare si considera ca a trecut criza: decizia a fost luata si pusa in practica, iar problema a fost rezolvata. Acest sentiment de eliberare este, de obicei, legat de negare. Femeia nu poate face fata realitatii a ceea ce s-a intimplat, durerii si sentimentului de pierdere. Prin negare, amintirile dureroase sunt blocate. Desi aceasta este, pentru moment, o modalitate eficienta de a depasi o situatie, trebuie evitata prelungirea acestei stari. Procesul constientizarii negarii este dificil si dureros, dar terapia post-avort presupune acceptarea de catre femeie a faptului ca avortul a avut o mare influenta asupra propriei vieti.
Recunoasterea adevaratelor sentimente si a pierderii reale – exprimarea propriilor sentimente poate fi o experienta dureroasa, dar aceste emotii nu vor avea efecte negative decit daca sint ignorate. Ele vor contribui la dezvoltarea personala pe masura ce aceste sentimente sunt acceptate.
Este utila alcatuirea unei liste cu sentimentele resimtite,in diverse circumstante:
-ziua de azi
-ziua avortului si zilele urmatoare
– fata de diverse persoane:
– fata de tatal copilului
– fata de persoanele care au avut un avort
– fata de persoanele care nu au acordat sprijinul de care femeia considera ca are nevoie
– fata de propria persoana
Cele mai frecvente trairi pe care le experimenteaza o femeie dupa un avort sunt minia si depresia. Legatura dintre cele doua stari nu este foarte clara, dar se poate spune ca ele se sustin reciproc.
Minia este resimtita adesea pe parcursul intregii experiente a avortului si este directionata spre diverse persoane (propria persoana). Este foarte important ca minia si fie recunoscuta si exprimata intr-o maniera pozitiva si nepericuloasa. Negarea in continuare si neexprimarea miniei poate conduce la situatia in care aceasta ne scapa de sub control si este gresit directionata si manifestata. In acest caz, minia este o modalitate de exprimare a unui amalgam de emotii: suferinta, durere, tristete, teama de a nu mai ramane insarcinata, respingere. Minia nu este in sine o emotie reprobabila, dar ea trebuie directionata spre schimbarea unor lucruri gresite din viata noastra.
Starea depresiva se instaleaza datorita convingerii ca putea sa sa intample oricui si de ce totusi i s-a intamplat chiar ei.
Femeia in cauza trebuie sa constientizeze faptul ca aceste sentimente sunt reactii normale in conditiile in care si-a dorit sarcina dar nu se putea pastra. Odata stabilita cauza acestor sentimente, trebuie pus accentul pe impacarea cu sine (Nu eu sunt de vina ca a trebuit sa fac avort terapeutic).
Exprimarea suferintei – este etapa eliberarii din starea de tristete provocata de pierderea copilului. Este momentul cu cea mai mare incarcatura emotionala, femeia trecind prin diverse stari afective: minie, depresie, etc. Consilierul trebuie sa determine femeia in cauza sa-si analizeze nevoia de a-si plange copilul si sa o sprijine pe parcursul acestui proces. Aceasta interventie este necesara mai ales in situatia in care sentimentul de suferinta tinde sa copleseasca persoana in cauza. Exprimarea durerii se poate face prin diverse modalitati: redactarea unor scrisori catre copil, realizarea unor desene, etc.
Asumarea responsabilitatii – consta in acceptarea raspunderii pentru cele spuse sau facute. Pentru a realiza acest lucru trebuie sa se renunte la acele comportamente (ineficiente pentru procesul terapeutic) utilizate pentru a inabusi sentimentele de durere.
Acceptarea si impacarea– corespunde etapei de eliberare si de costientizare a faptului ca, desi pierderea este irevocabila, aceasta experienta a contribuit la maturizarea personala. Se face apel la capacitatea persoanei de a spera. Unele femei ajung la aceasta etapa mai repede, altele treptat.
Femeia care doreste sa faca un avort la cerere.
E important ca viitoarei mamici sa i se faca consiliere in spital, cabinete particulare, organizatii caritabile specializate in aceasta problema etc.
1. In acest caz esential este sa i se ofere cat mai multa informație despre viața copilului nenăscut. Vizionare de casete video despre dezvoltarea intrauterină a copilului, studierea pliantelor și a broșurilor, a informatiilor de pe internet
2. Prezentarea implicațiilor medicale, psihologice și sociale ale avortului în cadrul sedințelor de consiliere desfășurate în maternități sau centrul de consiliere.
3. Furnizarea de informații despre alternativele la avort:
– Plata pentru închiriere spațiu/cheltuieli întreținere;
– alimente, lapte praf
-îmbrăcăminte și accesorii nou-născut;
-plata rețetelor pentru medicamente
– Adoptie
In general se afirma ca principala cauza pentru aceasta grava situatie este recesiunea economica, lipsa posibilitatilor materiale pentru cresterea unui copil. Totusi, avortul nu poate fi o solutie pentru femeile aflate in criza emotionala datorata sarcinii nedorite, date fiind numeroasele sale efecte secundare. Avortul lasa o rana adanca in sufletul femeii, atacand insasi esenta identitatii ei, aceea de a fi mama si a aduce pe lume viata.
4.Iata doar cateva efecte de ordin psihic si comportamental: anxietate, destramarea relatiei cu partenerul si familia, sentimente de vinovatie si pierdere irevocabila, depresie, atacuri de panica, tulburari de somn, tendinte de suicid, psihoze, etc. Pe plan fizic pot apare: sterilitate, leziuni inflamatorii ale aparatului genital, tulburari menstruale, hemoragii, anomalii ale sarcinilor ulterioare, izoimunizare Rh in caz de Rh negativ, cancer de san, etc. Pe plan social, rata mare a avorturilor duce la scaderea drastica a natalitatii si, implicit, la imbatranirea populatiei Romaniei, motiv serios de ingrijorare.
5.La cerere, consilierea femeilor insarcinate impreuna cu parintii sau cu partenerul
6.Oferirea femeilor ingrijire medicala de specialitate
7.Pregatirea pentru nastere prin metode de respiratie in organizatiile caritabile, terapie prin sedinte individuala sau in grup, sub conducerea unei persoane abilitate
8.Gazduirea femeilor insarcinate care se gasesc intr-o situatie disperata. Constientizarea comunitatii asupra nevoilor femeilor insarcinate si a faptului ca avortul nu este o solutie, ci o sursa de complicatii pentru ele si pentru societatea noastra .
CONSILIEREA SINDROMULUI POST-AVORT
I. Etapele consilierii sindromului post-avort
Lucrarea de vindecare in cazul stresului post-avort implica – plangerea pierderilor de mult ingropate sau negate care au in centrul lor avortul.[7]
In cazul unui avort, multe persoane nu recunosc faptul ca este vorba despre o pierdere si de aceea nu inteleg nevoia ca aceea durere sufleteasca sa fie plansa.
II. Pasii procesului de vindecare sunt: [9]
1. Iesirea din intuneric.
Majoritatea femeilor in urma unui avort incearca un sentiment de usurare.. Ele cred ca sentimentul de teama nu mai are putere asupra lor, la fel cum avortul intruchipase pentru ele promisiunea ca vor scapa de povara unei sarcini nedorite. O mare parte a femeilor trec insa in mod constient sau inconstient de la sentimentul de usurare direct la negare (credinta ca avortul nu i-a afectat viata si chiar ca nu a avut loc niciodata).
Chiar daca negarea este un mecanism legitim de supravietuire, un mod eficace de a face fata situatiei pe moment, femeia nu trebuie sa persiste in aceasta stare de negare. Procesul de iesire din starea de negare este la randul sau dureros si greu. Vindecarea post-avort poate incepe numai din momentul in care femeia accepta realitatea ca avortul pe care l-a facut i-a afectat viata.
In aceasta prima etapa este important raspunsul la urmatoarele intrebari:
Ce alte posibilitati ai mai fi avut?
Cine si ce le-a influentat?
Care au fost imprejurarile in care te-ai aflat cand ai luat decizia avortului?
Cum te-ai simtit atunci?
Ce mesaje verbale si non-verbale te-au ajutat la formarea si luarea deciziei (familie, prieteni, biserica, mesaje interne)?
2. Recunoaste sentimentele reale și pierderile reale
Aceasta etapa se refera la recunoasterea sentimentelor pe care le are o femeie în legatura cu avortul suferit. Ea va incepe sa-si planga durerea numind pierderile pe care le-a suferit ca rezultat al avortului. Prin aceasta va incepe procesul de ingropare a trecutului si de deschidere deplina a vietii fata de prezent. Femeia isi poate face un inventar al pierderilor suferite in urma avortului:
• pierderi principale: pe tine insuti, pe copilasul tau, sanatatea fizica, o schimbare in relatia cu tatal copilasului, parintii tăi, Dumnezeu sau altii;
• pierderi secundare: imaginea de sine, inocenta, pacea mintii, bucuria, siguranta, convingerile, capacitatea de a avea incredere in ceilalti;
• pierderi suferite ca urmare a comportamentului fata de probleme: bautura, medicamente, tulburari de alimentatie, mania, depresia.
3. Anuleaza "tranzactiile fara acoperire"
Femeile cu antecedente de avort fac deseori "tranzactii" pentru a depasi stresul post-avort. Majoritatea dintre ele negociaza prin "mecanisme de aparare", dificultatea de a primi responsabilitatea avortului și urmarilor lui. Aceste mecanisme sunt:
• negarea – este un mecanism de aparare care încearcă prin nerecunoașterea gravității problemei sau neacceptării realității lucrului înfăptuit ca fiind o problemă, încearcă să depășească problema;
• compensarea – majoritatea femeilor negociază facand fapte bune , aderand la o cauză sau devenind mame, asistente, învățătoare, îngrijitoare sau persoane "perfecte". Multe mame vor să aibă un copil, imediat ce au pierdut unul. O mamă îndurerată face aceasta în efortul de a compensa pierderea sau în încercarea de restituire;
• explicația logică – este tot o încercare de justificare a deciziei sau de remediere cu ajutorul rațiunii, în speranța că durerea va dispărea. Femeia se poate înconjura de mesaje care să-i spună că decizia ei a fost corectă sau să o convingă de faptul că nu avea altă posibilitate;
• represiunea – este un mod de a face față situației prin completa înlăturare a evenimentului din conștiință, mergand mult mai profund decat negarea;
• proiectarea – unele femei nu-și asumă nici o responsabilitate pentru acțiunile lor, învinuind pe altcineva pentru decizia avortului;
• formarea unei reacții – este o încercare de a justifica alegerea făcută și de a îngropa sentimentele printr-o implicare activă într-o cauză ce sprijină acele acțiuni. O femeie poate să facă din susținerea acelei cauze scopul vieții ei.
• o altă formă de negociere se manifestă prin cuvintele pe care femeia și le repetă mereu:"Nu voi mai face niciodată așa ceva ", "îmi pare nespus de rău pentru ceea ce am făcut";
Aceste negocieri dau greș din mai multe motive. în primul rănd, trebuie să ne uităm la temelia pe care se bazează negocierile sus amintite: această temelie se aseamănă cu un scaun cu trei picioare:teamă, șansa și imaginația.
Există însă unele negocieri care merită făcute. Aceste negocieri trebuie să aibă următoarea temelie: realitatea. Realitatea privește adevărul în față, fără al schimba și nefolosind o mască pentru a trăi mai bine. Adevărul spune:"Am avut un avort. Am suferit o pierdere și mă doare. Trebuie să-mi plang durerea."Pentru o bună negociere trebuie analizată cu atenție și exactitate situația, analizand toate variantele care există și care este cea mai avantajoasă în situația dată și are mai puține riscuri.
4. Eliberează-te de vină și de rușine
Vina și rușinea motivează puternic comportamentul oamenilor. Intre vină și rușine este o mare diferență. Vina este un sentiment ce-l simte o persoană cand conștiința îi este chinuită de o acțiune pe care a făcut-o și care se află în afara sistemului său de valori. Reacția este "Am făcut o greșeală". Rușinea este mai mult o stare ca urmare a faptului că o viață întreagă o persoană a auzit de la alții că nu e bună de nimic.
Vina autentică și sănătoasă vine dinăuntru. Ea spune unei persoane că a pășit dincolo de limitele sale etice. Vina autentică determină ca acea persoană să vrea singură să repare stricăciunea și să se împace cu sine și cu ceilalți.
Rușinea este un sentiment puternic ce determină pe o persoană să creadă că este lipsită de valoare. Mesajul pe care-l va transmite nu va fi "Am făcut o greșeală" ci "Sunt o greșeală".
Rușinea este alimentată de genul de mesaje pe care persoana și le spune singură.
Ceea ce stă la baza rușinii femeii este comportamentul. Uneori femeile care au avut un avort aleg din nou la nivelul conștientului sau subconștientului un anumit comportament și un anumit mod de viață ce aduc și mai multă rușine în viața lor(dependența de alcool sau medicamente, relații abuzive, tulburări de alimentație, izolare și păstrarea secretului). Aceste mesaje și atitudini comportamentale întăresc ceea ce femeia crede deja – că nu este bună de nimic.
Pentru a întrerupe ciclul rușinii sau pentru a reacționa la vină într-un mod sănătos, trebuie mai întăi ca femeia ce a suferit avortul să facă distincție între cele două. Dacă recunoaște vina în legătură cu ceea ce a spus sau făcut, ea trebuie să repare greșeala într-un fel sau altul: să ceară scuze, să caute iertare, să-și schimbe comportamentul, să se ierte pe sine însăși pentru greșeala făcută.
După ce femeia face deosebirea dintre rușinea și vina ei, următorul pas este acela de a se elibera din strănsoarea rușinii și să înlocuiască minciunile pe care le-a crezut.
5. Eliberează "supapa de presiune"
Rușinea nerezolvată duce întotdeauna la manie. Această manie din stresul post-avort este exprimată de femeie ca manie împotriva ei sau ca furie îndreptată împotriva altora.
Este normal ca femeia să se simtă supărată, mai mult, să se simtă cuprinsă de manie ca răspuns la sentimentele dureroase pe care i le-a provocat avortul. Dacă persoana acceptă să fie cuprinsă de manie și să-i facă față, este deja un pas mai aproape de vindecare. Ea nu trebuie să fugă de manie, ci să-i facă față într-un mod adecvat. De aceea este important ca femeia cea suferit avortul să-și exprime aceste emoții sau sentimente. Alte moduri de exprimare a maniei sunt prin consemnarea gandurilor în jurnal, scrierea unor scrisori sau chiar a unor poeme, poezii. Scopul este acela de a se ajunge pană la cele mai adanci sentimente de teamă, durere, respingere care stau la baza maniei .Ori de căte ori i se pare unei persoane că este din nou încercată de manie în legătură cu avortul suferit, ea trebuie să repete metoda de exprimare care a dat cele mai bune rezultate în cazul ei.
6. Nu ceda în fața depresiei
Depresia este un hoț de energie și speranță. Pe măsură ce depresia epuizează energia unei persoane, aceasta își pierde și dorința și capacitatea de a duce o viață sănătoasă și productivă. Cel puțin o parte a depresiei unei femei ce a făcut un avort este un simptom al pierderii rezultate în urma avortului și pe care nu a plans-o. Femeile se luptă cu depresia mai ales în jurul datelor aniversare – data la care s-ar fi născut copilul, data avortului – cat și în preajma sărbătorilor și a schimbării anotimpurilor.
Femeile care au avut un avort în viața lor rămăn adesea depresive pentru mult timp din cauza mesajelor de vină și rușine pe care și le repetă mereu. împărtășirea gandurilor, a necazurilor și sentimentelor este cel mai eficient mod de a o împiedica pe o femeie să cedeze depresiei. Și asta ori vorbind cu cineva ori scriind în jurnal.
7. Găsește libertate în iertare
Iertarea înseamnă atunci cand o femeie care a făcut un avort nu mai consideră vinovat de avort nici pe sine nici pe alții. Actul iertării determină o întoarcere a cărării dinspre trecut înspre o relație înnoită cu sine, ceilalți și cu Dumnezeu.
Iertarea este ușa prin care femeia iese și se depărtează de sclavia trecutului, începe să trăiască în prezent. Iertarea este o lucrare a inimii – a vedea și a simți durerea. Dacă ea este intelectuală, se face pentru amăgirea și aparenta pace.
Există obstacole în calea iertării:
• persistarea în manie și teamă
• încercarea de a justifica un anumit comportament pentru a se scoate de sub învinuire
• "Nu pot să mă iert pentru că nu voi putea uita niciodată ce s-a întămplat" este o afirmație des întalnită, însă a ierta nu înseamnă a uita, ci fiecare trebuie să-și amintească ceea ce s-a întamplat pentru a putea face schimbări, iar un lucru iertat nu se impune a fi uitat;
• "De ce trebuie să îl iert dacă lui nici măcar nu-i pare rău?" exprimă un alt obstacol în iertare. Femeile simt că ar fi înșelate dacă ar ierta pe cineva căruia nu-i pare rău pentru ceea ce a făcut. Dar cel mai important este ca femeia în cauză să responsabilizeze greșeala celuilalt și să o ierte;
• gandul că trebuie să-și căștige iertarea este un alt obstacol în iertare. Problema se pune de la cine se cere iertarea și cum vrea să o caștige. Iertarea pentru avortul suferit se cere numai de la Dumnezeu, de la copilașii avortați, și prețul este acela de a recunoaște greșeala și nevoia de ajutor de la Dumnezeu pentru a se ierta, la randul ei. Deci nu este un obstacol ci un dar în sine și un ajutor pentru apropierea de Dumnezeu.
• ultimul obstacol este conceptul iertării lui Dumnezeu – majoritatea femeilor cred că Dumnezeu nu le iertă , dar problema principală este că nici ele măcar nu se iartă.
Cand o femeie este pregătită să înceapă procesul iertării este bine să facă o listă cu oamenii pe care simte că trebuie să-i ierte. După ce a alcătuit această listă, se recomandă să facă o listă cu lucrurile specifice pe care este gata să le ierte fiecărei persoane. Următorul pas este decizia de a ierta, prin automotivare. Odată ce s-a hotărăt să ierte , femeia citește lista și iartă verbal pe fiecare persoană în parte și pentru fiecare lucru în parte. După aceasta lista este bine să fie distrusă, pentru asigurarea intimității și ca un gest simbolic a deciziei de iertare și de eliberare de trecut.
Iertarea poate fi cel mai îndelungat proces, dar cel mai important lucru este acela de a persista în ea și de a avea răbdare.
8. Împacă-te!
În împăcare este vorba despre încheiere, integrare și despre îmbrățișarea vieții în cel mai deplin sens al ei.
Prima etapă în încheierea acestei experiențe în ce privește avortul pe care l-a făcut o femeie este împăcarea cu copilașul ei. Această etapă se referă la restabilirea unei "legături" cu copilul avortat prin imaginarea înfățișării lui, felului de a fi, vorbi, zambi. Este indicat ca mama să-i pună un nume , să vorbească cu el și chiar să-i scrie ceea ce este mai dureros în legătură cu el. Ultimul pas în împăcarea cu el este găsirea unui obiect, zi sau eveniment care să-i amintească de el. Amintirile împiedică pe mamă să uite persoana pe care a pierdut-o. Aceste amintiri dau în același timp prilejul ca femeile care au făcut avortul să recunoască deschis, în fața lumii, realitatea durerii prin care trece.
A doua etapă în încheierea acestei împăcări se referă la împăcarea cu alții. Indiferent dacă persoana(femeia) a vorbit sau nu în mod direct cu cineva, prin faptul că a iertat acea persoană sau și-a cerut iertare rugandu-se lui Dumnezeu , se poate ca ea să fi primit vindecarea de care avea nevoie acea relație.
BIBLIOGRAFIE
Bello, Pierrette; Dolto, Catherine; Schiffmann, Aline, Contraceptie, sarcina, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993
Ciochina, Larisa; Iftime, Constantin, O viziune asupra vietii, Editura Pro Vita Media, Bucuresti, 2003
Luca, Vasile, Avortul provocat, Editura Medicala, Bucuresti, 1987
Lucci, Freed; Salazar,Penny Yvonne, Anotimpul vindecarii, Editura Cartea Crestina, Oradea, 1999
Miftode, Vasile, Metodologia sociologica, Editura Porto-Franco, Galati, 1995
Moldovan, Ilie, Adevarul si frumusetea casatoriei, Teologia iubirii II, Alba Iulia, 1996
Moldovan, Ilie, Teologia Morala Ortodoxa, vol.I, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1979
Pirozynski, Tadeusz; Scripcaru, Gheorghe; Berlescu, Mircea Eugen, Psihologie relationala, Editura Junimea, Iasi, 1996
Radulescu, Sorin M. , Sociologia violentei ( intra )familiale: Victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
Salagean, V. ; Titieni, D. ; Vinti, I. ; Costin, N. , Adolescentul, familia si reproducerea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997
Scripcaru, Gheorghe; Ciuca, Aurora; Astarastoae, Vasile; Scripcaru, Calin, Bioetica, stiintele vietii si drepturile omului, Editura Polirom, Iasi, 1998
Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988
Stan, Nicolae; Marinescu Paul, Filozofie, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Economica, Bucuresti, 2002
Stossel, Pius, Myriam, de ce plangi?- Trauma avortului, Editura Ariel, in colaborare cu Fundatia Pro Vita Medica, Timisoara, 1998
Williams, Norma; Einzig, Hetty, Totul despre sanatatea femeii, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1996
Willke, John; Willke, Barbara H., Avortul, intrebari si raspunsuri, Sa-i iubim pe amandoi!, Editura Pro Vita Media, Bucuresti, 2007
Anexa nr.1
Anexa nr. 2
Anexa nr.3
Anexa nr.4
Anexa nr.5
BIBLIOGRAFIE
Bello, Pierrette; Dolto, Catherine; Schiffmann, Aline, Contraceptie, sarcina, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993
Ciochina, Larisa; Iftime, Constantin, O viziune asupra vietii, Editura Pro Vita Media, Bucuresti, 2003
Luca, Vasile, Avortul provocat, Editura Medicala, Bucuresti, 1987
Lucci, Freed; Salazar,Penny Yvonne, Anotimpul vindecarii, Editura Cartea Crestina, Oradea, 1999
Miftode, Vasile, Metodologia sociologica, Editura Porto-Franco, Galati, 1995
Moldovan, Ilie, Adevarul si frumusetea casatoriei, Teologia iubirii II, Alba Iulia, 1996
Moldovan, Ilie, Teologia Morala Ortodoxa, vol.I, Editura Institutului Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1979
Pirozynski, Tadeusz; Scripcaru, Gheorghe; Berlescu, Mircea Eugen, Psihologie relationala, Editura Junimea, Iasi, 1996
Radulescu, Sorin M. , Sociologia violentei ( intra )familiale: Victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001
Salagean, V. ; Titieni, D. ; Vinti, I. ; Costin, N. , Adolescentul, familia si reproducerea, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997
Scripcaru, Gheorghe; Ciuca, Aurora; Astarastoae, Vasile; Scripcaru, Calin, Bioetica, stiintele vietii si drepturile omului, Editura Polirom, Iasi, 1998
Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1988
Stan, Nicolae; Marinescu Paul, Filozofie, Manual pentru clasa a XII-a, Editura Economica, Bucuresti, 2002
Stossel, Pius, Myriam, de ce plangi?- Trauma avortului, Editura Ariel, in colaborare cu Fundatia Pro Vita Medica, Timisoara, 1998
Williams, Norma; Einzig, Hetty, Totul despre sanatatea femeii, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 1996
Willke, John; Willke, Barbara H., Avortul, intrebari si raspunsuri, Sa-i iubim pe amandoi!, Editura Pro Vita Media, Bucuresti, 2007
Anexe
Anexa nr.1
Anexa nr. 2
Anexa nr.3
Anexa nr.4
Anexa nr.5
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Avortul Si Cauzele Lui Psiho Sociale (ID: 164736)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.