Asistent Maternal Si Familia Biologica

Pentru orice copil, dar mai ales pentru copilul seropozitiv mediul familial natural este cel mai favorabil pentru dezvolarea si ocrotirea acestuia. Fiindca ii ofera copilului relatiile cele mai stabile si afective. In propriul sau teritoriu are incredere in el, optimism si putere de a trece prin perioadele dificile. Pentru sanatatea sa, dragostea parintilor are un efect uimitor. Dar cu parere de rau, traiul acestor familii este zguduitor si prezinta deficienta afectiva. Pusi in fata acestor situatii se confrunta cu cheltuieli insuportabile, cu durerea copilului unde multi parinti nu o pot accepta, cu frica pierderii, cu izolarea, deteriorarea relatiilor cu ceilalti membrii ai familiei, cu etichetarea si multe altele. In multe cazuri, parinti arunca vina unul pe celalalt si decurg de multe ori la abandon cu frica de a nu-i infecta si pe ceilalti. Se lovesc si de lipsa resurselor financiare si se hotarasc sa ii paraseasca chiar din primele zile de viata in spital sau in centre de plasament. Multi dintre acesti copii ajung in asistenta maternala unde familia de ingrijire incearca sa acopere nevoile acestora.

In postura in care planul de viitor al copilului este reintegrarea, intretinerea relatiei cu familia naturala este o conditie majora a reusitei plasamentului. Asistentul maternal trebuie sa tolereze colaborarea cu parintii biologici sis a fie de accord sa te intalneasca copilul periodic cu ei fie la domiciliul asistentului maternal fie pe un teren neutru. Familia subsituitiva impreuna cu asitentul social pregateste copilul in vederea reintegrari in familia biologica.

Plasamentul copilului in familia de asistenta maternala se face cu acordul scris al parintilor copilului.

Asistentul maternal- asistentul social

Asistentul maternal nu este singurul care este implicat in desfasurarea ingrijirii copilului, exista si alti profesionisti care isi aduc aportul la cresterea si dezvoltarea armonioasa a copilului in plasament precum asistentii sociali. In consecinta, intre asistentul maternal si asistentul social trebuie sa existe o buna colaborare. Asistentul maternal trebuie sa informeze pe asistentul social cu privire la evolutia starii de sanatate a copilului, felul in care copilul s-a adaptat in familie si in comunitate, modul de dezvoltare a copilului in toate domeniile etc.

Asistentul maternal trebuie sa prezinte disponibilitate de relationare cu asistentul social, si este recomandabil ca asistentul maternal sa-si insuseasca o atitudine receptiva fata de asistentul social. In acest fel asistentul maternal beneficiaza de o serie de avantaje. In cazul in care ceilalti membrii ai familiei se simt trecuti cu vederea in ocrotirea copilului plasat, asistentul maternal va fi capabil sa gaseasca cat mai multe modalitati de ai face sa se simta importanti si implicati in procesul de ingrijire al copilului datorita relationarii cu asistentul social. Activitatea profesionala nu va deveni atat de apasatoare, asistentul maternal va gasi cu usurinta solutii si modalitati de rezolvare a comportamentelor dificile ale copilului, va face fata cu privire la reactiile negative ale copilului si va sti cum sa reactioneze in fata impulsurilor. Discutiile cu asistentul social il va ajuta sa-i ofere copilului sprijin pentru a depasi experienta traumatizanta a separarii sau a pierderii, va intelege mai usor situatia dificila care a determinat plasamentul copilului, fara sa o critice.

Asistentul social ofera sprijin in mod permanent activitatii asistentului maternal. Asistentul social trebuie sa ii comunice asistentului maternal inainte plasarii unui copil drepturile si oblagatiile acestuia cu privire la procesul de ingrijire. Astfel, asistentul maternal trebuie sa participe la cursurile de instruire, in cazul aparitiei unei schimbari ce afecteaza copilul sau activitatea sa profesionala trebuie sa-l informe de indata pe asistentul social, in situatia unui copil bolnav sau care sufera un handicap trebuie sa-l anunte pe asistentul social referitor la orice situatie medicala de urgenta.

Asistent maternal- Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului

Una din atributiile Directiei Generale pentru Protectia Drepturilor Copilului este de a identifica, evalua si pregati persoane care pot deveni asistenti maternali profesionisti in conditiile legii. Incheie contracte individuale de munca si asigura formarea continua de asistenti maternali profesionisti atestati. Tot, Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului evalueaza si monitorizeaza activitatea asistentilor maternali.

Dupa cum familia substituitiva temporara si asistentul social sunt membrii unei echipe ce urmaresc dezvoltarea armonioasa a copilului. Pentru aceslasi scop colaboreaza si asistentul maternal cu Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului.

Asistentul maternal are obligatia sa prezinte anual Comisiei pentru Protectia Copilului un certificat medical din care sa rezulte ca starea sanatatii lui si a persoanelor cu care locuieste permite continuarea desfasurarii activitatii in calitate de asistent maternal profesionist.

Asistentul maternal- copilul aflat in plasament

Familia de ingrijire temporara trebuie sa ii asigure copilului o dezvoltare armonioasa din toate punctele de vedere: fizic, social, cognitiv, emotional. Obiectivul principal al activitatii profesionale pentru familia de ingrijire temporara il constituie asigurarea unei dezvoltari armonioase a copilului sub toate aspectele.Familia de ingrijire temporara reprezinta un mediu relative stabil si coherent, securizant, deosebit de important in evolutia copilului fiind aparitia sentimentului de a fi acceptat, si mai mult, de a fi iubit. Asistentul maternal trebuie sa iubeasca coplul, dar fara a-l considera “proprietatea” sa sis a inteleaga ca este un profesionist si nu un substitut al mamei. Este de asemenea foarte important sa respecte dreptul la identitate si la propria istorie a copilului, sa inteleaga ca plasamentul este pe termen lung si poate dura chiar pana la decesul copilului. Familia de asistenta maternala trebuie sa ofere sprijin copilului pentru a depasi experienta traumatizanta a separarii sau a pierderii si sa inteleaga situatia dificila care a determinat plasamentul copilului, fara sa o judece.

In cazul copiiilor institutionalizati, efortul este mult mai complex si mai nuantat, asistentul maternal trebuind sa ofere sprijin copilului pentru a depasi experienta negative a institutionalizarii, pentru a depasi dificultatile emotionale si de comportament.