Analiza Operatiilor Psihologice Intreprinse In Afganistan

Capitolul 1: Operațiile psihologice. Aspecte teoretice

„Scopul cuvântării nu este de a impune, ci de a convinge”

IACOB NEGRUZZI

Conceptul de operații psihologice în cadrul doctrinei Armatei Române

Acțiunile psihologice au apărut și evoluat într-o strânsă relaționare cu fenomenul războiului, fiind utilizate, de regulă, în perioada premergătoare acestuia sau pe timpul ducerii acțiunilor militare, ca factor multiplicator de forță pentru acestea. Acest tip de acțiuni au fost inițial privite ca atribut al comandanților, pentru ca mai târziu să fie văzute ca atribut al unor structuri speciale, create în acest scop. Structurile specializate ale Armatei Române își desășoară activitatea după principiul credibilității, accentuând în special multiplicarea forței militare. Acționând obiectiv, ezitând cât mai puțin cu putință falsurile, aceste structuri asigură premisele obținerii unui efect maxim asupra audienței.

Un factor determinant în procesul de orientare al forțelor militare moderne spre formele, metodele și mijloacele prin care se pot realiza acțiuni de influențare psihologică este reprezentat atât de caracterul nonletal al acestora, precum și de creșterea intoleranței opiniei internaționale față de războiul convențional, bazat pe violență fizică. Faptul că acțiunile de natură psihologică ale unui beligerant nu fac obiectul unor prevederi ale dreptului internațional oferă o perspectivă deschisă către adoptarea lor, oferind siguranța că nu sunt oficial declarate, deci nu pot fi sancționate în consecință, iar efectele lor, de cele mai multe ori, nu sunt evidente și imediate, deci nu pot atrage atenția opiniei publice internaționale.

Operațiile psihologice, prin natura lor, vin în sprijinul operațiilor militare, înlesnind realizarea obiectivelor diplomatice, economice, informaționale, militare etc. ale combatanților. Cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de PSYOPS (Psychological Operations), acestea nu trebuie confundate cu impactul psihologic al acțiunilor militare, cu care putem afirma că se află într-o relație de relativă complementaritate: operațiile psihologice urmăresc reducerea voinței combative a individului, care este de asemenea o consecință recunoscută a impactului psihologic al operațiilor psihologice.

În Armata Română, doctrina pentru operații psihologice a fost inițiată și realizată de Secția Acțiuni Psihologice, din cadrul Direcției Operații și Instrucție a Statului Major General. Constituind un sistem de reguli și principii de bază ce afirmă necesitatea, utilitatea și viabilitatea acestui domeniu în cadrul acțiunilor militare, conceperea doctrinei a fost determinată de schimbările survenite în mediul de securitate care intră în responsabilitatea Armatei Române. De asemenea, statutul de membru NATO de care se bucură statul român a adus de la sine necesitatea realizării unui nivel corespunzător de interoperabilitate cu celelalte state membre ale alianței, și implicit cu structurile responsabile cu operațiile psihologice ale acestora, pentru realizarea succesului în cadrul misiunilor de menținere a păcii, a celor cu caracter umanitar sau a exercițiilor și aplicațiilor multinaționale.

Doctrina operațiilor psihologice identifică elementele definitorii, trăsăturile, stabilind atât cadrul general de planificare, organizare, desfășurare și conducere a acestora, precum și sistemul de relaționare între structurile militare și alte structuri din exteriorul organizației militare, pentru desfășurarea acestor acțiuni pe timp de pace, în situații de criză sau de război.

Documentul specific care reglementează cadrul normativ viabil pentru organizarea și desfășurarea operațiilor psihologice este elaborat în 2003 și se numește „Doctrina pentru operații psihologice”. Acesta constituie un element important al abordărilor teoretice, dar și al demersurilor practice, în aplicarea profesionistă a conceptului de operații psihologice în Armata României, și este structurat pe cinci capitole, după cum urmează:

Capitolul I – Principii generale;

Capitolul II – Cadrul general și responsabilitățile organizaționale pentru desfășurarea operațiilor psihologice;

Capitolul III – Conducerea operațiilor psihologice;

Capitolul IV – Operațiile psihologice în cadrul diferitelor tipuri de operații militare;

Capitolul V – Necesitățile de sprijin pentru desfășurarea operațiilor psihologice.

Astfel, dezvoltând componenta doctrinară a operațiilor psihologice, a fost asigurată satisfacerea necesității competenței și profesionalismului cadrelor militare, pentru a fi în măsură să-și îndeplinească cu succes misiunile specifice prin crearea avantajelor psihologice care să le aducă succesul în cadrul operațiilor militare.

Definiție. Caracteristici. Principii fundamentale

Operațiile psihologice reprezintă totalitatea măsurilor, programelor și activităților destinate să modifice/schimbe opiniile, atitudinile și comportamentul grupurilor țintă inamice, aliate sau neutre, în scopul îndeplinirii obiectivelor planificate. Altfel spus, operațiile psihologice sunt reprezentate de o serie de activități planificate, ce utilizează metode și mijloace de comunicare, direcționate spre ținte individuale sau grupuri țintă aprobate, având ca rezultat influențarea psihologică a acestora, în scopul îndeplinirii obiectivelor generale ale acțiunii militare, având destinate forțe și mijloace în acest scop.

Operațiile psihologice vizează în general influențarea emoțională, motivațională, rațională, sau chiar comportamentală a indivizilor, grupurilor umane, organizațiilor sau chiar a structurilor de conducere.

Rolul acestui tip de operații este acela de a materializa un avantaj considerabil a trupelor proprii in detrimentul inamicului, concomitent cu acțiunea de a contracara și asigura protecția forțelor împotriva operațiilor psihologice desfășurate de inamic. Forța persuasivă a mesajelor și informațiilor transmise, dar și modul în care grupurile țintă percep și acceptă veridicitatea acestora influențează de cele mai multe ori gradul de eficacitate a operațiilor de acest tip.

Important de menționat este faptul că operațiile psihologice nu vizează obiective ca: pregătirea psihică pentru luptă a militarilor, susținerea și îmbunătățirea moralului militarilor sau a civililor pe timp de criză sau război, refacerea capacității psihice sau dezvoltarea rezistenței acesteia, ci slăbirea voinței adversarului, întărirea unor sentimente dezirabile în randurile acestuia sau câștigarea sprijinului și cooperării grupurilor neutre sau indecise.

Pentru atingerea acestor obiective, resursa umană însărcinată cu desfășurarea PSYOPS trebuie să aibă o misiune clară, precisă, să posede o capacitate dezvoltată de analiză și evaluare a țintelor, precum și a efectelor produse asupra acestora. De asemenea, flexibilitatea și capacitatea de adaptare la evoluția evenimentelor sunt cruciale în desfășurarea cu succes a misiunilor de influențare psihologică.

Indiferent de complexitatea, specificul acțiunii militare sau nivelul la care se desfășoară, operațiile psihologice sunt caracterizate de câteva principii definitorii, fără a căror respectare succesul nu poate fi realizat:

Misiune clar definită:

Existența unei misiuni clare, concise, bine definite și având obiective precise este foarte importantă pentru ca rezultatele așteptate să corespundă concepției comandantului asupra desfășurării operației și să fie în conformitate cu obiectivele politico-militare urmărite de campania militară desfășurată.

Observarea continuă a grupului țintă:

Analiza, studiul și evaluarea destinatarilor PSYOPS, precum și a capacităților acestora în domeniu, dar și a grupurilor neutre sau a forțelor aliate sunt elemene importante în realizarea fluxului de informații necesar îndeplinirii cu succes a misiunii încredințate.

Capacitatea de empatie a personalului responsabil cu grupurile țintă:

Valorificarea unor studii ample și complexe privind cultura, religia, tradițiile, istoria, valorile morale și sociale etc. sau analiza surselor mass – media acceptate, care se bucură de credibilitate în rândul grupurilor țintă pot oferi un așa numit „portret” al acestora, în funcție de care misiunile de tip PSYOPS pot fi elaborate, adaptate sau corectate, astfel încat să materializeze un avantaj semnificativ pentru forțele proprii.

Locul operațiilor psihologice în cadrul concepției generale a operației:

Integrarea și coordonarea PSYOPS în cadrul concepției generale a operației constituie un factor determinant pentru îndeplinirea obiectivelor acesteia, prin realizarea complementarității cu celelalte tipuri de operații specifice.

Exploatarea momentelor cheie și a punctelor culminante ale acțiunii:

Valorificarea superiorității de scurtă durată, sau a avantajului temporar obținut de forțele proprii trebuie să se manifeste prin reducerea timpului necesar procesului de planificare a operațiilor psihologice, precum și a timpului de aprobare, punere în aplicare a acestora și diseminare a elementelor cu caracter informațional ce au ca scop influențarea psihologică a grupurilor țintă, pentru a obține o eficiență maximă.

Veridicitatea operațiilor psihologice:

Acțiunile întreprinse în scopul influențării psihologice dorite a adversarului trebuie să fie cât mai veridice, să se bazeze pe date și fapte concrete, pentru a obține un efect maxim.

Credibilitatea acțiunilor:

Utilizarea de mijloace care să întărească credibilitatea sursei și a conținutului mesajelor utilizate în cadrul operațiilor psihologice este extrem de importantă în succesul acestora – eșuarea în perceperea informațiilor caracteristice acțiunilor psihologice de către grupurile țintă poate însemna de multe ori eșecul misiunii.

Structurile de conducere și execuție cu responsabilități în domeniul PSYOPS sunt constituite din forțe și mijloace special destinate, cu o pregătire specială, ce sunt în măsură să acționeze eficient individual sau în cooperare cu alte structuri pentru realizarea obiectivelor stabilite la nivel tactic, operativ sau strategic, pe timp de pace, criză, sau război.

În cadrul procesului de planificare și desfășurare a operațiilor psihologice trebuie avute în vedere un număr minim de cerințe esențiale, precum:

elaborarea misiunii într-un mod care să susțină viziunea comandantului asupra modului de desfășurare a operației;

standardizarea temelor, simbolurilor și activităților utilizate în cadrul operațiilor în raport cu obiectivele și capacitățile forțelor proprii și aliate;

evaluarea continuă a consecințelor și efectelor operațiilor desfășurate, pentru a determina impactul psihologic, pentru a opri sau consolida efectul obținut;

selectarea corespunzătoare a mijloacelor de comunicare și transmitere a produselor informaționale, pentru a asigura credibilitatea acestora;

flexibilitatea și ușurința de adaptare la evoluția evenimentelor, în scopul exploatării rapide a efecelor obținute;

evaluarea permanentă a urmărilor operațiilor anterioare, în raport cu obiectivele planificate, și revizuirea progamelor viitoare în consecință.

În conformitate cu tratatele internaționale la care fac parte, sau cu angajamentele asumate de Armata României, forțele și structurile de operații psihologice pot intra în colaborare sau chiar în componența unor structuri de operații psihologice multinaționale. În sprijinul realizării interoperabilității structurilor cu responsabilități în domeniu din cadrul statelor membre NATO, s-a recurs la utilizarea de abrevieri specifice comune.

Pentru diseminarea produselor informaționale specifice misiunilor de influențare psihologică, forțele de operații psihologice pot recurge la canale mass-media, în limitele legale prevăzute. Astfel, pentru îndeplinirea obiectivelor, anumite posturi TV sau radio pot fi închiriate sau chiar rechiziționate.

Clasificarea operațiilor psihologice

În funcție de concepție, amploare și obiective, operațiile psihologice pot fi:

Operații psihologice la nivel strategic

Operațiile psihologice desfășurate la nivel strategic cuprind activități elaborate, conduse și desfășurate de structuri guvernamentale, pentru influențarea psihologică a grupurilor externe în scopul realizării obiectivelor ce vizează siguranța națională.

Activitățile desfășurate la nivel strategic în acest sens sunt, în general, responsabilitatea structurilor din afara organizației militare, dar, la nevoie, pot fi utilizate și structuri sau forțe din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a căror misiuni și obiective trebuie corelate cu cele stabilite la nivel național.

Operații psihologice la nivel operativ

Operațiile psihologice desfășurate la nivel operativ cuprind acțiunile întreprinse de structurile specializate componente ale Ministerului Apărării Naționale, înainte, pe parcursul sau după încetarea situației care impune utilizarea lor, indiferent dacă este în timp de pace, de criză sau de război. Acestea au ca scop influențarea percepțiilor, atitudinilor sau comportamentelor grupurilor țintă din aria de responsabilitate a unei grupări de forțe, pentru realizarea îndeplinirii misiunii acesteia.

Operații psihologice la nivel tactic

Operațiile psihologice desfășurate la nivel tactic cuprind activitățile desfășurate de structuri specializate ale Ministerului Aparării Naționale, la nivel tactic, în sprijinul îndeplinirii misiunii unei formațiuni, unități, mari unități etc.

În funcție de nivelul ierarhic la care se desfășoară, pot fi identificate următoarele tipuri de operații psihologice:

Operații psihologice strategice

Cunoscute în literatura de specialitate drept SPA (Strategic Psychological Activities), aceste operații au drept obiectiv câștigarea suportului și a cooperării grupurilor–țintă neutre, diminuarea capacităților de luptă a grupurilor–țintă ostile sau potențial ostile, precum și gestionarea unor situații de criză sau suport al acțiunilor cu caracter diplomatic. SPA sunt operații desfășurate la nivel înalt, de regulp de către structuri guvernamentale, fiind îndreptate împotriva amenințărilor la adresa securității naționale și au obiective de natură politică, în cele mai multe cazuri pe termen lung. Planificarea, desfășurarea și conducerea SPA reprezintă o responsabilitate la nivel național, bazându-se pe respectarea reglementărilor alianței nord-atlantice și a celorlalte națiuni membre.

Operații psihologice de luptă

Cunoscute în literatura de specialitate drept BPA (Battlefield Psychological Activities), reprezintă operațiile psihologice îndreptate împotriva unor grupuri țintă aprobate, ca parte integrantă a concepției operațiilor, având drept scop realizarea succesului asupra adversarului prin reducerea sau anihilarea voinței acestuia de continuare a agresiunii, precum și sprijinirea libertății de acțiune a comandantului. BPA se desfășoară la nivel operativ sau tactic, împotriva ostililor sau a populației civile din teatrele de operații, fiind planificate și executate complementar celorlalte misiuni specifice zonei de operații și intră în responsabilitatea comandantului structurii care acționează la nivelul respectiv.

Operații psihologice de răspuns la criză

Cunoscute în literatura de specialitate drept CRPA (Crisis Response Psychological Activities), acestea reprezintă operațiile psihologice planificate și desfășurate ca parte integrantă a operațiilor specifice situațiilor de criză și urmăresc crearea unui mediu prietenos, a unei ambianțe de sprijin și bunăvoință în rândul părților aflate în conflict sau a civililor, și au ca scop aportul la îndeplinirea obiectivelor misiunii sau protejarea forțelor proprii. CRPA sunt operații desfășurate la nivel operativ sau tactic, de regulă în teatrele de operații recente și intră în responsabilitatea comandantului structurii care acționează în acel mediu.

În raport cu orizontul de timp în care sunt desfășurate, operațiile psihologice pot fi clasificate astfel:

Operații psihologice pe termen lung

Operațiile psihologice pe termen lung se caracterizează printr-un orizont mare de timp, desfășurându-se pe durata a câțiva ani de zile, la nivel strategic. Acestea vizează în principal obiective de natură politică și au ca destinatar, de regulă, grupuri-țintă dispuse pe arii de o întindere geografică mare.

Operații psihologice pe termen scurt

Operațiile psihologice pe termen scurt sunt desfășurate, de regulă, la nivel operativ sau tactic, răspund unor obiective de natură strict militară și sunt adresate unor grupuri-țintă bine delimitate, raspândite într-un areal geografic relativ restrâns.

În raport cu caracterul predominant, operațiile psihologice pot fi clasificate astfel:

Operații psihologice cu caracter ofensiv

Operațiile psihologice cu caracter ofensiv sunt acele operații care vizează destabilizarea adversarului pentru materializarea unor avantaje care să aducă succesul trupelor proprii. Ca element definitoriu pentru această categorie, identificăm destinatarul acestui tip de operații psihologice, care nu poate fi altul decât inamicul.

Operații psihologice cu caracter defensiv

Operațiile psihologice cu caracter defensiv sunt acele operații care vizează protecția trupelor proprii în fața eventualelor amenințări provenite din desfășurarea operațiilor psihologice de către inamic în direcția acestora. Ca element definitoriu pentru această categorie, identificăm destinatarul acestui tip de operații, care nu poate fi altul decât forțele proprii.

Privind audiența, sau grupul-țintă, drept criteriu de clasificare, putem distinge următoarele tipuri de operații psihologice:

Operații psihologice de influențare a țintelor

Această categorie de operații semnifică acțiunile îndreptate asupra audiențelor ce nu aparțin forțelor proprii, și de la care se dorește obținerea unui anume tip de comportament. Acestea se pot planifica, pregăti și desfășura simultan pe mai multe fronturi, cu forțe și mijloace diferite, și împotriva a mai multor ținte.

Operații psihologice de fortificare

Reprezentând acțiunile destinate sprijinului forțelor proprii, operațiile psihologice de fortificare se pregătesc și se desfășoară în scopul formării și menținerii în rândul propriilor efective a unei stabilități psihomorale, precum și pentru creșterea gradului de coeziune sau omogenitate. Acestea sunt desfășurate, de regulă, de către comandanți, începnd de la cel mai mic nivel. În demersurile lor, comandanții de subunități primesc îndrumarea ofițerilor din structurile specializate în acțiuni psihologice sau de către psihologi.

Operații psihologice de protecție

Organizate și desfășurate în scopul menținerii echilibrului psihic al efectivelor proprii, operațiile psihologice de protecție presupun un sistem complex de măsuri și acțiuni destinate diminuării sau chiar anihilării efectelor psihologice ale acțiunilor desfășurate de inamic.

Operațiile psihologice pot să se desfășoare și ca parte integrantă în spectrul mai larg al operațiilor informaționale, cu scopul de a coordona sau a se sincroniza cu celelalte elemente, pentru a bloca sistemul de decizie a inamicului sau a proteja propriile sisteme de control și comandă. În funcție de rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul operațiilor informaționale, operațiile psihologice pot fi clasificate astfel:

Operații psihologice desfășurate în sprijinul atacării sistemelor de comandă și control ale inamicului

Acest tip de operații sunt utilizate exclusiv împotriva structurilor de conducere inamice, având obiective precise și clar definite, precum: maximizarea efectelor acțiunilor de mascare desfășurate de forțele proprii; crearea de percepții false cu privire la forțele proprii sau evoluția acțiunii; transmiterea de mesaje contradictorii pentru a crea confuzie sau panică; descurajarea forțelor inamice; inocularea în rândurile forțelor oponente a sentimentului de neîncredere în structurile de conducere etc.

Operații psihologice desfășurate în sprijinul protejării propriilor sisteme de comandă și control

Pentru a asigura protecția forțelor proprii, precum și a structurilor de conducere, operațiile psihologice pot avea ca obiective: contracararea propagandei desfășurate de inamic; discreditarea surselor mass-media care acuză, denigrează sau atacă forțele proprii; realizarea unor măsuri în sprijinul comandanților de subunități, pentru ca aceștia să își poată proteja subordonații de operațiile psihologice duse de inamic; câștigarea sau menținerea sprijinului opiniei publice internaționale cu privire la legitimitatea, eficacitatea sau obiectivele acțiunilor forțelor proprii etc.

Cooperarea cu alte structuri

Asemenea oricărui subsistem, structurile specializate în operații psihologice stabilesc relații de cooperare și colaborare în cadrul sistemului militar, unde își desfășoară activitatea. Prin stabilirea acestor relații este asigurată coordonarea acțiunilor planificate și executate cu acțiunile celorlalte structuri participante la operații, în vederea îndeplinirii cu succes a misiunilor.

Cooperarea se realizează pe baza conținutului misiunii primite de eșaloanele superioare. Astfel, după însușirea conținutului misiunii primite, șeful structurii responsabile cu acțiunile psihologice trebuie să prezinte statului major o serie de elemente în vederea materializării acțiunilor de cooperare. Acestea trebuie să precizeze, în principal, următoarele: scopul și obiectivele cooperării, necesarul de informații, sprijinul primit din partea altor structuri, durata de menținere a cooperării, nevoile de suplimentare etc.

De asemenea, în cadrul procesului de organizare de către statul major a cooperării dintre structurile responsabile cu operațiile psihologice și alte structuri, trebuiesc avute în vedere câteva aspecte semnificative, precum: necesitatea stabilirii mai multor variante de cooperare, caracterul de simultaneitate a cooperării între diverse structuri, inițiativa, necesitatea actualizării permanente a desfășurării evenimentelor și a consecințelor acțiunilor proprii etc.

Aria relațiilor de cooperare și colaborare a structurilor de acțiuni psihologice este relativ largă, întinzându-se de la unele structuri operative până la cele de consiliere juridică.

De remarcat este faptul că nu orice relaționare cu aceste structuri constituie o colaborare. De exemplu, sprijinul primit din partea structurilor de logistică sau finanțe, pentru asigurarea cu materiale, piese de schimb, echipamente, mijloace tehnice ș. a. nu constituie o relație de cooperare, ci doar o formă de manifestare a suportului logistic, în virtutea misiunii de bază a acestei structuri.

Prezentate într-un mod foarte succint, structurile ce constituie obiectul cooperării cu structurile responsabile cu oerațiile psihologice sunt: structurile de cercetate și informații, structurile de relații publice și CIMIC, structurile de comunicații și informatică, structuri de război electronic, structuri de aviație și artilerie, structuri de siguranță și protecție militară, structuri de personal și evidență a resurselor umane, structuri de expertiză psihologică, structuri de protecție civilă, structuri de consiliere juridică.

În cadrul cooperării cu structurile de cercetare și informații, structurile de operații psihlogice urmăresc obținerea informațiilor despre trupele adversarului, situația dispozitivului advers, populația civilă din zonele de desfășurare a operațiilor, impactul acțiunilor psihologice duse împotriva inamicului etc.

Pe timp de război, specialiștii din ambele structuri pot, de asemenea, duce acțiuni de cooperare în cadrul activităților de interogare a prizonierilor de război, a dezertorilor sau a refugiaților. În alte situații, acestea pot coopera în vederea selecționării și pregătirii a unor așa-zise „persoane de legătură” cu grupurile țintă, care pot facilita legătura cu acestea, contribuind decisiv la obținerea de informații utile.

Cooperarea și colaborarea structurilor de operații psihologice cu structurile de relații publice și CIMIC este foarte importantă, prezentând avantaje de ambele părți. Coordonarea între acțiunile psihologice și acțiunile CIMIC reprezintă un deziderat obligatoriu pentru îndeplinirea misiunilor de ambele părți. În cadrul misiunilor de menținere a păcii, aspectul acțiunilor psihologice capătă valențe mult mai importante, pentru a câștiga suportul populației civile, prin realizarea unui caracter unitar al campaniilor de informare sau influențare.

De evidențiat este faptul că solicitările și condițiile impuse de structurile CIMIC populației din zona de operații ajung la destinație prin intermediul structurilor de relații publice și operații psihologice, urmărindu-se o maximizare a efectelor ce pot fi obținute. De exemplu, structurile de operații psihologice pot promova și sublinia, în spiritul credibilității și al verificității, realizările deosebite obținute de structurile CIMIC în sprijinul populației civile; distribuirea de hrană, apă sau ajutoare materiale, asigurarea de adăposturi persoanelor sinistrate, asigurarea asistenței umanitare sau medicale, desfășurarea unor campanii de informare, pregătire etc.

În cadrul cooperării cu structurile PSYOPS, structurile de comunicații și informatică pot asigura, la cerere, accesul la canale de legătură pentru realizarea comunicațiilor, sprijin în repartizarea unor frecvențe pentru stațiile radio sau de televiziune, asistență tehnică pentru mijloacele tehnice din dotare etc.

De asemenea, cooperarea dintre cele două structuri devine și mai importantă în situația în care este necesară implicarea unor canale mass-media în desfășurarea operațiilor psihologice. Astfel, în situația în care anumite canale TV sau radio sunt folosite în scopul distribuirii de informații, propagandă ș.a., structurile de comunicații și informatică pot oferi un sprijin valoros.

O altă relație interesantă de cooperare și colaborare se realizează între structurile de război electronic și cele de acțiuni psihologice, în ciuda deosebirilor mari ce există între ele, prin: executarea de către structurile PSYOPS a misiunilor de mascare, ascundere, înșelare sau derutare în spijinul structurilor ce duc acțiuni de război electronic; punerea la dispoziție a tehnicii de luptă, comunicații, bruiaj, înregistrare ș.a. în sprijinul structurilor PSYOPS, pentru contracararea acțiunilor psihologice duse de inamic sau pentru maximizarea acțiunilor proprii; intoxicarea informațională a adversarului prin crearea de canale de comunicații complexe și veridice pentru desfășurarea acțiunilor psihologice, în scopul derutării, descurajării sau înșelării adversarului etc.

De asemenea, structurile de operații psihologice pot coopera și cu subunități/unități de aviație sau artilerie, prin acțiuni precum: sprijin oferit prin cercetare, sprijin oferit prin mijloace tehnice pentru observare a efectelor acțiunilor psihologice sau pentru difuzare de materiale de propagandă, manifeste etc.

Mai mult, structurile de siguranță și protecție militară pot oferi sprijinul structurilor PSYOPS prin asigurarea de informații despre: starea psihomorală a efectivelor proprii (forțele și populația civilă din zonele de operații); persoane care produc, lansează sau răspândesc informații false, cu efect negativ asupra efectivelor proprii; efectul și consecințele acțiunilor psihologice duse de forțele proprii asupra inamicului etc.

Cu structurile de personal și resurse umane, relațiile de cooperare se pot materializa prin: asigurarea nevoilor de personal specializat în domenii compatibile cu acțiunile psihologice; schimb reciproc de informații de interes comun; monitorizarea personalului propriu în vederea combaterii efectelor acțiunilor psihologice desfășurate de inamic.

În vederea planificării și desfășurării unor acțiuni/proiecte de interes comun, structurile PSYOPS pot colabora și cu structurile de expertiză psihologică pentru întocmirea în comun a unor studii sau lucrări de cercetare, pentru schimb de informații de specialitate etc.

Cu structurile de protecție civilă, cooperarea se materializează în situații de criză, la război, în caz de calamități sau dezastre naturale, și se poate concretiza prin: participarea la asigurarea suortului psihologic al sinistraților; susținerea eforturilor uneia din părți, prin mijloace și acțiuni specifice, în rezolvarea unor probleme apărute etc.

Între personalul specializat în desfășurarea PSYOPS și consilierii juridici se realizează cooperarea atunci când: este elaborată concepția în care se vor pregăti și desfășura acțiunile psihologice; se întocmesc contracte ce fac obiectul dreptului civil cu firme sau agenți economici; se urmărește evitarea încălcării legislației internaționale sau a Dreptului Internațional Umanitar în desfășurarea acțiunilor psihologice etc.

La nivel strategic, între structurile de operații psihologice și specialiști din domeniul analizei politico-militare se pot stabili relații de cooperare, pentru evitarea abordării unor concepții eronate în pregătirea operațiilor.

De asemenea, pentru îndeplinirea misiunilor ce le revin, structurile responsabile cu desfășurarea PSYOPS pot colabora și coopera și cu structuri /organisme/instituții din afara sistemului militar. Astfel, în funcție de situație, se pot materializa relații de cooperare cu structuri ale Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Justiției, serviciilor de informații, organismelor guvernamentale sau non-guvernamentale etc. Deși obiectul relațiilor de colaborare/cooperare cu aceste structuri/organisme/instituții poate fi divers, întotdeauna este legat de îndeplinirea misiunilor specifice.

Canale media utilizate în operațiile psihologice

Canalele media reprezintă unul dintre cele mai importante elemente ce condiționează succesul oricărei campanii de acțiuni psihologice, și reprezintă ”un ansamblu de mijloace prin inermediul cărora mesajul de influențare psihologică este difuzat pentru a ajunge la auditoriu”.

Deoarece senzațiile vizuale și auditive furnizează peste 95% din informațiile despre mediul înconjurător, pentru ca mesajul de influențare psihologică să aibă succes, trebuie să vizeze îndeosebi aceste categorii de senzații. În consecință, canalele media utilizate în desfășurarea acțiunilor psihologice au fost clasificate în trei mari categorii: audio-vizuale, audio și vizuale. În cadrul fiecărei categorii, există caracteristici specifice, în funcție de mijloacele tehnice pe care le utilizează pentru difuzarea produselor.

Canalele media audio-vizuale

Canalele media audio-vizuale se adresează atât simțului vederii, cât și al auzului, eficacitatea mesajelor difuzate bazându-se întocmai pe combinarea celor două percepții senzoriale. Ca mijloace efective de difuzare a mesajelor, canalele media audio-vizuale folosesc:

comunicare directă

Comunicarea directă joacă un rol important în cadul operațiilor psihologice, îndeosebi în cele de fortificare și consolidare psihologică a efectivelor proprii, precum și în acțiunile menite să asigure suportul psihologic în cadrul operațiilor de sprijin și menținere a păcii. Aceasta poate fi realizată atât între doi indivizi, cât și în cadrul unui auditoriu mai numeros.

Comunicarea directă prezintă avantaje precum eficiența ridicată, credibilitate mare (consolidată de posibilitatea auditorului de a evalua nemijlocit sursa de informație), posibilitatea selectării audienței, feed-back rapid, posibilitatea valorificării tuturor valențelor limbajului vorbit (expresivitate, timbru, tonalitate etc.), cerințe reduse privind suportul logistic.

De asemenea, utilizarea comunicării directe în cadrul acțiunilor psihologice prezintă o serie de limitări, precum: dificultatea utilizării acesteia în situații tactice – inaccesibilitatea operatorului de a interacționa cu ținta vizată, nesiguranța mediului în care se desfășoară acțiunea, necesitatea unor operatori cu abilități deosebite de comunicare și persuasiune, necesitatea utilizării unor persoane de legătură ce aparțin culturii grupului de audiență.

Comunicarea directă poate fi folosită eficient în cadrul unor discuții individuale/grupuri mici, a unor mitinguri/demonstrații și a unor programe de acțiuni umanitare.

televiziunea

Televiziunea reprezintă unul dintre cele mai eficiente canale media audio-vizuale utilizate în cadrul operațiilor psihologice, prin capacitatea de influențare a comportamentelor și atitudinilor membrilor unui grup-țintă. Eficiența acestui mijloc de transmitere a produselor acțiunilor psihologice rezultă din faptul că mesajul transmis combină sunetul, imaginea și mișcarea, are o acțiune imediată, face posibilă adresarea către receptori situați pe o arie geografică extinsă.

Având în vedere faptul că procentul timpului petrecut în fața televizoarelor de către oamenii din toate colțurile lumii este unul ridicat, televiziunea a devenit un mijloc de influențare a opiniei publice extrem de prolific și subtil.

Folosirea televiziunii ca mijloc audio-vizual de desfășurare a acțiunilor psihologice prezintă avantaje precum: posibilitatea difuzării rapide a produselor către grupurile-țintă, orientarea spre toate categoriile de auditoriu, acoperirea unui număr semnificativ de auditori, alterarea realității prin crearea/ascunderea unor evenimente, situații, detalii, sau prin creșterea/minimalizarea importanței lor.

Pe lângă potențialele avantaje, utilizarea televiziunii în cadrul operaților psihologice prezintă o serie de limitări, precum: influența condițiilor geografice și meteorologice asupra intensității și suprafeței de acoperire a semnalului de transmisie, dificultatea în selectarea unui grup-țintă, dificultăți generate de limitele perceptive ale receptorilor – cantitatea mare de informații primită solicită în mod deosebit capacitatea indivizilor de a prelucra și memora aspecte importante ale mesajului primit, condiționarea recepției mesajului de existența unor elemente de infrastructură (rețea electrică, relee de televiziune etc.), vulnerabilitatea stațiilor de emisie TV, necesitatea existenței unui personal specilizat în producția unui program de televiziune.

înregistrările audio-video

Înregistrările audio-video reprezintă tehnici foarte eficiente de difuzare a mesajelor către grupurile de audiență. Procesarea materialului filmat se realizează mult mai ușor decât în cazul programelor de televiziune, necesitând un timp mult mai scurt. Aestea sunt prezentate de obicei unor grupuri mici de oameni, și sunt însoțite de comentarii, în scopul creșterii eficacității. În timpul prezentărilor, pot fi realizate opriri ale imaginii de tip stop-cadru, precum și reveniri sau repetiții, pentru a accentua sau explica anumite aspecte ale materialului expus.

filmele

Utilizarea filmelor în acțiunile psihologice creează un impact atât vizual cât și auditiv asupra publicului-țintă. Se pot utiliza filme de divertisment (au inserate în secvențele lor elemente subordonate unei anumite teme de acțiuni psihologice), jurnale de știri (audiența foarte mare asigură impactul dorit) sau filme documentare (pot prezenta ostentativ evenimente, situații etc. fictive cu rol de influențare).

În scenariile filmelor, temele și obiectivele acțiunilor psihologice sunt dramatizate. Rolul caracterului dramatic este acela de a crea la nivelul grupurilor-țintă sentimentul de identificare cu rolurile interpretate de personajele filmului. În consecință, o producție în care actorii interpretează roluri bine definite, dezvoltând o serie de modele comportamentale dorite, poate fi foarte eficientă.

Utilizarea filmului în cadrul desfășurării operațiilor psihologice conferă următoarele avantaje: se adresează unui public larg, cu nivel scăzut de educație, sunt acceptate de majoritatea categoriilor sociale, combină culori vii cu sunet și animație, pot prezenta evenimente complexe într-un mod amănunțit, pot fi prezentate de mai multe ori grupurilor-țintă, pentru a spori eficiența.

De asemenea, utilizarea filmelor în cadrul acțiunilor psihologice prezintă și unele dezavantaje: costuri mari pentru realizare, necesitatea unui personal calificat și a aparaturii de specialitate, corespondența scăzută cu realitatea în orizontul de timp, datorită derulării rapidă a evenimentelor reale, apariția cenzurii pentru a proteja publicul-țintă, necesitatea soluționării diferențelor culturale și lingvistice dintre producătorii filmului și auditoriu, vulnerabilitatea mijloacelor tehnice necesare producerii și transmiterii filmelor.

internetul

Utilizarea internetului ca mijloc de difuzare a produselor de influențare psihologică este o metodă de actualitate. Având în vedere că internetul nu constituie doar o rețea uriașă de calculatoare, ci o rețea de rețele, și în plus un mediu informațional cu resurse foarte bogate accesat de o imensă comunitate din toate domeniile vieții publice, acesta face posibilă valorificarea tuturor resurselor pentru transmiterea mesajelor în scopul influențării psihologice. Internetul constituie un mediu rapid și eficient, ce poate fi valorificat la potențialul maxim în desfășurarea operațiilor psihologice.

Canalele media audio

Canalele media audio folosesc în exclusivitate sunetul ca modalitate de transmitere a produselor acțiunilor psihologice. Sunt utilizate pentru difuzarea unor mesaje scurte, simple și concrete. Acestea nu necesită un efort deosebit din partea audienței pentru a fi receptate, fiind eficiente și în cazul unui public-țintă cu un grad scăzut de instruire. Cheia succesului în caul folosirii canalelor media audio reprezintă repetiția mesajului până la memorare, fără a depăși însă limita de acceptare – astfel se poate ajunge la o suprasaturare a țintei și la respingerea mesajului de către aceasta. În categoria canalelor media audio regăsim stațiile de radioamplificare și radioul.

stațiile de radioamplificare

Fiind considerate unele dintre cele mai eficiente mijloace tehnice ale acțiunilor psihologice la nivel tactic, stațiile de radioamplificare permit un contact direct și rapid cu grupurile-țintă și preintă o mare adaptabilitate la mediu și teren.

Avantajele utilizării stațiilor de radioamplificare sunt: caracterul direct al mesajului, modificarea mesajului în funcție de schimbările situației reale, selectarea parțială a grupurilor-țintă, ușurința în utilizarea echipamentului de către operatori, mobilitatea echipamentului, difuzarea de produse în direct sau înregistrate.

De asemenea, utilizarea stațiilor de radioamplificare prezintă dezavantaje precum raza de acțiune relativ scăzută (aproximativ 3-5 km), dependența de condițiile atmosferice și geografice și vulnerabilitatea echipamentului.

Radioul

Utilizarea emisiunilor radio în desfășurarea operațiilor psihologice asigură o rază mare de acoperire și viteză în fructificarea oportunităților. Pentru difuzarea emisiunilor pot fi utilizate, în funcție de situație, stațiile radio rechiziționate, cele ale trupelor proprii, echipamentele radio ale țării gazdă, precum și facilitățile radio capturate. Emisiunile radio pot fi realizate în direct sau înregistrate și difuzate ulterior.

Emisiunile radio sunt utilizate cu succes în prezent în toate tipurile de acțiuni psihologice, datorită multiplelor avantaje pe care le prezintă: viteza de transmisie ridicată, timpul redus necesar pregătirii acestora, raza mare de acoperire, care implică un auditoriu numeros, facilitatea recepției de către grupurile-țintă, disponibilitatea receptoarelor radio etc.

Dintre dezavantajele pe care le implică folosirea radioului în desfășurarea operațiilor psihologice, enumerăm restricțiile impuse de inamic privind ascultarea anumitor posturi de radio, bruiajul realizat de adversar pentru a împiedica recepționarea mesajelor de către publicul-țintă, limitări tehnice condiționate de echipament sau condițiile atmosferice, lipsa aparatelor de recepție etc.

Canalele media vizuale

Canalele media vizuale antrenează în exclusivitate simțul vizual, prin intermediul materialelor tipărite (reviste, ziare, afișe, cărți etc.), desenelor, picturilor și sculpturilor.

Există o serie de avantaje ale utilizării mijloacelor vizuale în acțiunile psihologice, dintre care amintim: nivelul ridicat de credibilitate și accesibilitate în rândurile publicului-țintă, selecția țintelor în funcție de criterii variate (nivel de pregătire profesională, grad de cultură, nivel de educație, vârstă etc.), conservarea mesajului pe o perioadă mare de timp, timp îndelungat de acțiune a mesajului.

Dezavantajele întâlnite în utilizarea mesajelor vizuale sunt: necesitatea unui anumit grad de instruire școlară în rândul publicului-țintă, dificultăți în difuzarea produselor, antrenarea de resurse umane și financiare semnificative.

Pentru sporirea eficienței acțiunilor psihologice, este recomandată utilizarea diversificată a canalelor media, prin care teme identice sau complementare să valorifice valențele specifice fiecărui canal în parte. Astfel, prin folosirea simultană a canalelor media, se obține o potențare reciprocă a acestora.

Capitolul 2. OPERAȚIILE PSIHOLOGICE ÎN CONTEXTUL

LUPTEI DE CONTRAINSURGENȚĂ

„Victoriile adevărate și durabile sunt ale păcii și nu ale războiului.”

RALPH WALDO EMERSON

2.1 Bazele fundamentale ale contrainsurgenței

Conform F.T.-5, contrainsurgența reprezintă totalitatea acțiunilor de natură militară, paramilitară, economică, psihologică și civilă întreprinse de guvernul unei țări în scopul înfrângerii acțiunilor insurgente. Scopul acțiunilor caracteristice contrainsurgenței întreprinse de țara gazdă în mod individual, sau ca parte membră a unei coaliții este acela de a reduce rezistența armată a elementelor mișcării insurgente și restabilirea legitimității autorităților publice.

Operațiile defășurate în cadrul luptei de contrainsurgență urmăresc cooperarea tuturor actorilor implicați, pe plan intern sau internațional, în asistența acordată unei națiuni. Aceasta poate avea caracter indirect (prin programe de asistență de securitate, exerciții multinaționale, programe de schimburi bilaterale), direct (prin operații cu specific CIMIC, schimburi de informații, sprijin logistic) sau de luptă armată (prin operații ofensive, de apărare, de stabilitate și sprijin etc.).

Având în vedere dezideratul urmărit de specificul operațiilor de contrainsurgență, acela de restabili autoritatea instituțiilor publice din țara gazdă, putem afirma că acesta este realizabil doar prin asigurarea serviciilor esențiale pentru populație, eliminarea cauzelor ce au condus la apariția și dezvoltarea mișcării insurgente și prevenirea ulterioară a altor fenomene similare.

Identificarea particularităților mișcării insurgente se realizează prin forme de analiză standardizate, care dau posibilitatea comandanților forțelor contrainsurgente, indiferent de eșalon, să înțeleagă acțiunile specifice insurgenței și mediului operațional, și să acționeze în consecință. Materializarea acestor forme de analiză cuprind resursele umane ale mișcării insurgente, dinamica factorilor specifici mișcării insurgente și strategii utilizate de aceasta.

Prin resursele umane ale mișcării insurgente înțelegem cinci categorii de personal care compun organizația insurgentă:

lideri;

forțe insurgente;

elemente auxiliare;

elemente subversive;

simpatizanți ai mișcării insurgente.

Elementele componente ale dinamicii factorilor specifici mișcării insurgente reprezintă, cu alte cuvinte, criteriile definitorii ale acesteia:

conducerea;

obiectivele;

ideologia;

mediul înconjurător și geografia acestuia;

sprijinul extern;

sprijinul intern;

etapizarea operațiilor;

modele organizatorice și operaționale.

Dintre strategiile utilizate de mișcarea insurgentă identificăm șase tipuri generale:

strategia orientată pe acțiuni militare;

războiul popular de lungă durată;

strategia subversivă, îndreptată asupra autorității guvernamentale;

strategia de identitate;

strategia de coaliție;

strategia de provocare a scăderii popularității autorității guvernamentale.

Ideologia reprezintă factorul motivator al mișcării insurgente și include elemente de ordin religios sau cultural sau probleme latente, de factură emoțională, ale populației.

Ideologia insurgentă este îndreptată înspre accentuarea incapacității guvernului de a rezolva problemele fundamentale ale populației. Prin natura ei, ideologia insurgentă oferă alternative viabile, cel puțin la nivel teoretic, la guvernarea actuală. De asemenea, aceasta poate oferi imagini alernative ale modului de organizare și structurare a societății, a sistemului politic, a economiei etc.

Ideologia insurgentă nu trebuie confundată cu strategia insurgentă, care reprezintă modalitatea ptin care insurgenții urmăresc realizarea dezideratului final. Astfel, la nivelul ideologiei insurgente, putem identifica două direcții de acțiune:

a) Comunismul – ideologia mișcării insurgente poate promova un sistem politic care exclude proprietatea privată, aceasta fiind în totalitate controlată de stat. Ca o consecință a faptului că ideologia comunistă a fost implementată de mai multe ori de-a lungul istoriei în statele unde existau diferențe exagerate între clasele sociale în ceea ce privește nivelul de trai și în majoritatea timpului a avut succes, mișcarea insurgentă poate invoca ideologia comunistă ca o soluție la problemele politico-economice ale statului, și mai ales ale populației.

b) Extremismul religios – adesea fiind considerat un produs derivat din fundamentalismul religios și urmărind aderența strictă la un set de principii de natură religioasă, extremismul religios poate fi utilizat de mișcarea insurgentă ca o soluție la acțiunea forțelor contrainsurgente de a marginaliza aspectele religioase ale țării gazdă. Ca elemente definitorii ale extremismului religios idetificăm: simțul datoriei dus la extrem, escaladarea violenței, lipsa unor obiective politice, capacitate de regenerare a forțelor etc.

De asemenea, o tipologie a ramurilor mișcării insurgente, după ideologia promovată, se poate observa în tabelul următor:

Mișcarea contrainsurgentă utilizează, în cadrul urmăririi atingerii obiectivelor, atât tactici violente, cât și nonviolente. Aceste tactici, utilizate, de regulă, împreună, alături de propaganda de sprijin, urmăresc ratragerea spijinului populației în vederea recrutării resursei umane. Datorită incapacității de a angaja în mod direct forțele guvernamentale, sau de coaliție, mișcarea insurgentă adoptă adesea forme de operații neconvenționale, precum războiul de gherilă.

Înțelegerea avantajelor și dezavantajelor specifice mișcării de insurgență reprezintă un element-cheie în adoptarea măsurilor potrivite pentru combaterea acesteia. Astfel, pornind de la elementele cunoscute care plasează în avantaj mișcarea insurgentă, putem identifica posibilele amenințări la adresa forțelor contrainsurgente:

Caracterul autohton al mișcării – fiin persoane indigene, insurgenții pot beneficia de sprijin din partea populației autohtone. Astfel, aceștia prezintă avantajul de a se putea amesteca printre localnici, fără a trezi suspiciuni și posedă capacitatea de a opera cu ușurință fără a fi descoperiți.

Cunoașterea zonei de operații – insurgenții folosesc cunoștințele proprii despre populație, obiceiuri, probleme specifice, mediul geografic și cel climatic atât pentru a dezvolta relații cu populația civilă, cât și pentru materializarea unor avantaje în lupta contra forțelor guvernamentale.

Rețea complexă de informații – avantajul insurgenților de a face parte din populația autohtonă se materializează prin dezvoltarea de rețele complexe de informații în rândul structurilor și al populației, ce pot furniza permanent informații despre vulnerabilitățile forțelor contrainsurgente.

Motivație puternică – caracterul fanatic al mișcării de insurgență conferă acesteia un factor motivațional puternic. De regulă, adepții mișcării insurgente care doresc să renunțe la aceasta sunt împiedicați să se reintegreze în societate și sunt percepuți ca o amenințare la adresa populației locale.

Lipsa responsabilității – insurgenții se bucură de o libertate de acțiune neconvențională, datorită faptului că nu au obligații față de societate sau față de instituțiile statului. De asemenea, în cazul în care autoritatea guvernamentală nu reușește să furnizeze serviciile esențiale pentru populație, mișcarea insurgentă va urmări asigurarea acestor servicii, chiar prin metode neconvenționale, pentru a câștiga simpatizanți.

Flexibilitatea – insurgenții pot utiliza o gamă variată de tactici, orientată, de regulă, spre războiul neconvențional și terorism. De asemenea, aceștia își pot modifica sau adapta tacticile de luptă în funcție de activitatea contrainsurgență.

Capacitatea de acțiune în medii extreme – mișcarea de insurgență se desfășoară, de regulă, în medii și condiții extreme, pentru a valorifica eficient cunoștințele despre zona și mediul operațional.

Nu trebuie să omitem în analiza noastră elementele care plasează mișcarea insurgentă în dezavantaj. Acestea pot fi exploatate de forțele contrainsurgente în vederea materializării unor avantaje solide, ce pot aduce succesul:

Personal limitat – pierderile suferite de membrii mișcării insurgente nu pot fi înlocuite cu ușurință, datorită activității de prevenire condusă de autorități. De asemenea, acțiunile insurgenților se desfășoară, de regulă, în grupuri restrânse, ceea ce le conferă o capacitate combativă scăzută.

Resurse limitate – majoritatea resurselor materiale necesare mișcării insurgente sunt procurate și livrate clandestin de furnizori ilegali. În consecință, identificarea și întreruperea căilor de aprovizionare se pot materializa într-un avantaj major pentru forțele contrainsurgente.

Potențial combativ redus – incapacitatea insurgenților de a angaja direct forțele oponente într-o luptă susținută se datorează capacității de luptă redusă a acestora. Lipsa tehnologiilor moderne și a unui sistem logistic bine-definit sunt consecințe care scad drastic potențialul de luptă al insurgenților, obligându-i pe aceștia să apeleze la acțiuni de hărțuire în detrimentul confruntărilor directe.

Dependența de sprijinul populației – una dintre condițiile esențiale pentru succesul mișcării de insurgență este reprezentată de sprijinul populației civile. Atragerea acesteia de partea autorității guvernamentale poate reprezenta o lovitură grea aplicată insurgenților, prin incapacitarea rețelelor de informatori sau de sprijin realizate de simpatizanți civili.

Pentru orice comandant, indiferent de eșalonul la nivelul căruia își exercită autoritatea, este extrem de important să identifice și să înțeleagă grupul sau grupurile cu care se confruntă, pentru a putea lua deciziile necesare asupra posibilelor cursuri de acțiune.

2.2 Profilul socio-cultural al populației din zona de operații

O etapă esențială în pregătirea personalului care își desfășoară activitatea în afara granițelor, în cadrul structurilor de operații psihologice, include programe de studiere a culturii și obiceiurilor din zona de dislocare. Pregătirea trebuie orientată în special către elementele definitorii pentru stilul de viață, sistemul de valori, tradițiile și credința populației.

În desfășurarea operațiilor psihologice, însușirea culturii populației din zona de operații reprezintă o cerință de importanță deosebită. Fiecare societate este definită prin două aspecte: structura socială și structura culturală. Vizarea acestor aspecte reprezintă cheia succesului în cadrul operațiilor de natură psihologică.

Structura socială vizează ansamblul interacțiunilor umane și sociale integrate în societate, căruia îi conferă omogenitate și continuitate, precum și identitate și stabilitate. Structura socială, ca parte integrantă a societății, include forme precum familia, comunitatea, formele de organizare ș.a., precum și grupurile de stratificare ocupațională, la nivel de instruire școlară, structurate pe genrații de vârstă etc.

În perspectiva desfășurării cu succes a operațiilor psihologice, pentru analiza populației din zona de operații, la nivelul structurii sociale, se urmăresc, de regulă, aspectele legate de grupurile sociale și cele legate de norme, roluri și statut social.

Din punct de vedere cultural, populația este influențabilă în mod diferit, în funcție de arealul geografic în care se găsește, de tradiții și obiceiuri, de cultura națională sau istorică. Astfel, în analiza la nivel cultural a zonei de operații, în vederea desfășurării operațiilor psihologice, trebuie evidențiate aspecte legate de: istorie, limbaj, geografie, religie, educație, economie, sociologie etc.

De asemenea, un alt factor esențial în pregătirea personalului pentru desfășurarea operațiilor psihologice într-o zonă de operații îl reprezintă studiul asupra diversității culturale a populației. Diversitatea culturală presupune problematica aspectelor situate dincolo de valorile și interesele comune ale unei societăți. Studierea și înțelegerea diversității culturale a zonei de operații permite forțelor contrainsurgente, și în special celor responsabile cu desfășurarea acțiunilor psihologice, să interacționeze cu populația civilă, prin activități precum: negocieri, consultări, informări etc.

Înțelegerea diversității culturale, ca parte integrantă a profilului socio-cultural al zonei de operații, presupune analiza varianilelor culturale și explică unicitatea culturii respective. În tabelul de mai jos, putem observa principalele direcții de efort pentru câștigarea suportului populației de către structurile de operații psihologice:

Acțiunea structurilor de operații psihologice dislocate în zone de operații cu o cultură diferită presupune înțelegerea valorilor socio-culturale și asimilarea continuă de noi cunoștințe, priceperi și abilități. În perspectiva acționilor psihologice, se operează cu trei nivele standard concepute în relaționarea cu populația-gazdă:

Nivelul de bază, caracteristic militarilor care demonstrează înțelegerea la nivel minim al valorilor culturale fundamentale ale zonei, prin capacitatea de descriere a termenilor, factorilor și conceptelor culturale esențiale.

Nivelul dezvoltat, caracteristic militarilor care demonstrează înțelegerea la un nivel suficient de cuprinzător al valorilor culturale, permițându-le acestora să îndeplinească cu succes misiuni în zona de operații. Aceștia posedă capacitatea de a identifica caracteristicile economice, religioase, legale, guvernamentale și politice ale zonei și sunt conștienți de problematica aspectelor legate de sex, rasă, ritualuri, percepția străinilor, ale populației civile.

Nivelul avansat, caracteristic militarilor care demonstrează înțelegerea la un nivel superior a valorilor socio-culturale, oferindu-le capacitatea de a integra termenii, factorii, conceptele și informațiile specifice în programe sau planuri de acțiune. De asemenea, nivelul avansat presupune obținerea unui grad relevant de competență lingvistică, abilități de persuasiune și negociere, sau abilitatea de a oferi consiliere în analiza situațiilor și planificarea operațiilor.

Având în vedere faptul că valorile socio-culturale ale populației din zona de operații pot rămâne neschimbate pentru perioade de timp relativ îndelungate, în timpul desfășurării operațiilor psihologice, firțele contrainsurgente trebuie să fie capabile să facă distincția între valorile și interesele populației, și să ierarhizeze aceste valori pentru a demonstra legitimitatea guvernului națiunii gazdă în acțiunile de sprijinire a populației.

2.3 Manipularea în contextul operațiilor psihologice contrainsurgente

Operațiile de menținere a păcii, terorismul sau conflictele de mică intensitate sunt doar câteva din sfidările cărora guvernele și organismele militare din zilele noastre trebuie să le facă față. În același context, instabilitatea internațională poate fi accentuată de o sursă de influențare majoră, directă sau indirectă.

Astfel, indivizi sau grupuri organizate, de tipul mișcărilor insurgente, pot exploata în propriul lor interes și beneficiu o gamă largă de factori, precum tehnicile și procedurile de manipulare a populației. Adeseori adevăratele motive sau cauze ale unei acțiuni sunt trecute cu vederea, neglijate sau uitate, până la observarea efectelor finale, de cele mai multe ori cu efect distructiv.

În contextul activităților insurgente, victimele acțiunilor de manipulare pot include și factori de decizie politică, influențați cel mai adesea prin intermediul mass-media, pentru a face presiune asupra realizării unor deziderate.

Manipularea reprezintă rezultatul utilizării unor mijloace specifice, precum cele semantice, tehnice, psihologice sau comportamentale, pentru a induce în eroare, dezinforma, influanța, convinge ori controla o persoană, un grup de persoane, opinia publică sau gândirea și percepția acestora, pentru a atinge un obiectiv bine definit.

Manipularea poate fi intenționată ori accidentală, precum și transparentă sau ascunsă. Capacitatea specialiștilor din zilele noastre de a produce materiale audio-vizuale editate digital demonstrează că sintagma crede ceea ce vezi își pierde orice suport real. În contextul operațiilor psihologice, inducere în eroare a devenit o practică des utilizată, inițial prin falsificarea de imagini, pentru ca astăzi să fie extinsă la adevărate scene de război transmise în direct din așa-zisul câmp de luptă.

Manipularea este rezultatul unui proces ce exploatează persoanele, precum și gândirea și capacitatea acestora, prin afectarea modului de procesare a valorilor, intereselor, ori stereotipurilor acestora.

Astfel, o persoană, sau chiar un guvern, nu sunt în mod necesar supuși unui proces direct de manipulare. De regulă, insurgenții utilizează tehnici de manipulare indirectă, care, la prima vedere, se prezintă ca un răspuns natural la adresa unor stimuli exteriori, incidente sau activități care afectează procesele decizionale, ori formează imaginea dorită despre acestea.

Manipulării defășurate în cadrul mișcării de insurgență îi sunt specifice încercări de a influența atutudinile și opiniile populației propriei țări ori sau a guvernului și a opiniei publice aparținând altor state, sau a unor alianțe cărora țara respectivă îi aparține, a organizațiilor internaționale sau nonguvernamentale.

Amenințarea manipulării este intensificată de instabilitatea mediului strategic global și este cauzată parțial de: schimbările ce au avut loc la nivelul elitelor de conducere și al misiunilor în beneficiul organizațiilor internaționale, diferendele istorice dnitre state, grupuri etnice sau adepții diferitelor culte religioase.

Mijloacele de manipulare ce pot fi utilizate de forțele contrainsurgente în contextul desfășurării operațiilor psihologice pot fi împărțite în două categorii: mijloace informaționale și mijloace psihologice.

Mijloacele informaționale sunt asociate, de regulă, cu schimbarea intenționată a conținutului comunicării ce urmează a fi transmisă receptorului.

Metodele utilizate în acest scop includ:

a) prezentarea unui neadevăr sau a unei informații distorsionate în scopul dezinformării, ori prezentarea unei informații neutre într-o manieră specifică, pentru a conduce publicul-țintă spre o anumită concluzie;

b) prezentarea unor fapte sau evenimente într-un mod ce reflectă un punct de vedere unilateral;

c) reducerea conținutului informațiilor transmise, eliminându-le pe cele care nu sunt compatibile cu efectul dorit;

d) prezentarea trunchiată a infomațiilor, sau prezentarea lor în formă fragmentară, în beneficiul informatorului;

e) prezentarea unor zvonuri drept adevăruri, mai ales în situația în care nu există dovezi care să le contrazică;

f) reducerea importanței unor informații prin suprasaturarea receptorului cu informații reduntante, cu scopul de a reduce discernământul acestuia;

g) includerea unor aspecte autocritice în prezentarea unor informații, pentru a crea impresia de obiectivitate;

h) facilitarea unor așa-zise scurgeri de informații, pentru a crea efectul dorit;

i) atribuirea de informații unor surse de încredere, care însă nu pot fi verificate;

j) utilizarea calomniilor pentru a obține efectul dorit în rândurile receptorilor asupra subiectului de interes.

Mijloacele psihologice exploatează slăbiciunile personalității umane în folosul celor interesați, ori determină pierderea controlului asupra propriei activități din partea celor supuși procesului de manipulare.

Sub influeța acestor condiții, receptorul poate comite greșeli de care manipulatorul poate profita. Astfel de metode includ:

a) citarea autorităților, ale căror opinii asupra subiectului de interes nu pot fi verificate sau demonstrate;

b) asumarea unor promisiuni fără acoperire în împrejurimi determinate, pentru modificarea cursului acțiunilor sau al evenimentelor;

c) crearea unei atmosfere de încredere, pentru a obține efectul dorit;

d) prezentarea în manieră falsă a unei unități de gândire și opinii, de valori spirituale sau de interese;

e) discreditarea celor care intră în competiție cu manipulatorul pentru exercitarea influenței asupra receptorului;

f) oferirea de simpatie și sprijin receptorului în situații care pot fi exploatate în avantajul manipulatorului.

Incapacitatea factorilor de decizie politică și militară și a organelor specializate de protecție de a identifica tendințele de manipulare la nivelul țării-gazdă poate avea consecințe catastrofale pentru aceasta, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, ale căror efecte pot fi dificil de întrevăzut, sau chiar imprevizibile.

2.4 Operațiile psihologice în doctrina NATO

Centru de referință în desfășurarea relațiilor politico-militare la nivel internațional, NATO s-a implicat activ în soluționarea cât mai pașnică a conflictelor interstatale. Deși intervențiile organizației au fost de multe ori contestate de opinia internațională, fiind adeseori catalogate drept amestecuri nejustificate în treburile interne ale altor state, acestea au urmărit doar garanția respectării drepturilor omului și a normelor de drept internațional privind conflictele armate.

Astfel, la nivelul NATO s-a încercat o schimbare de strategie privind gestionarea conflictelor, încercându-se în prealabil un set de acțiuni de altă natură decât cele armate, pentru a diminua riscurile unor acțiuni directe, contestate vehement de actorii politici de la nivel mondial.

În consecință, s-a ajuns la o reevaluare privind rolul și eficiența acțiunilor psihologice. Reanalizând elementele caracteristice acestor genuri de acțiuni, structurile de conducere ale organizației au convenit redimensionarea politicii sale militare, prin includerea în structura sa ca ramură de bază și a politicii militare privind operațiile psihologice.

În aprilie 1997, în baza Deciziei Militare nr. 402 a Comitetului Militar NATO și semnată de directorul Statului Major Militar Internațional, se înființa o structură de sine stătătoare, dedicată operațiilor psihologice, subordonată Comitetului Militar. Pentru a înlesni operabilitatea cu această structură, a fost înființat și un Grup de Lucru privind PSYOPS, care se ocupa, de asemenea, și de probleme de politică sau de lucru.

În cadrul aceluiași document, amintit mai sus, exista și o secțiune în care erau prezentate definiții și termeni cu privire la operațiile psihologice. Conform acesteia, definiția completă pentru PSYOPS este: ansamblul de măsuri și activități specifice, planificate, organizate și aplicate în timp de pace, în situații de criză și la război, cu scopul de a modifica atitudinile și comportamentul unor indivizi sau grupuri umane bine determinate într-o direcție favorabilă obiectivelor urmărite de cei care le inițiază, precum și de a preveni folosirea eficace a acestor activități de către un inamic sau adversar.

Privitor la organizare, în scopul bunei desfășurări a activităților, responsabilitățile PSYOPS au fost împărțite în două categorii principale, în funcție de nivelul structurilor la care au fost încadrate. Astfel, au fost stabilite responsabilități la nivel internațional pentru Comitetul Militar și comandanții superiori NATO și la nivel național pentru Statele Majore din armatele fiecărui membru.

Pentru a clarifica acest aspect, vom prezenta în continuare câteva din responsabilitățile fiecărei structuri:

Comitetul Militar NATO

să aprobe și să mențină o politică PSYOPS eficace și să asigure includerea aspectelor legate de PSYOPS, atunci când este cazul și în alte documente politice ale Comitetului Militar;

să asigure îndrumarea necesară pentru conducerea PSYOPS și includerea lor în operații, exerciții și programe de pregătire;

să încurajeze cooperarea și coordonarea tuturor problemelor legate de PSYOPS în cadrul organizației etc.

Comandanții superiori NATO

să dezvolte și să îmbogățească capabilitățile structurilor PSYOPS;

să înainteze autorităților politice din NATO cerințele necesare activităților sale cu caracter psihologic;

să inițieze cereri pentru cercetarea științifică și dezvoltarea tehnicilor și mijloacelor de comunicare în masă ale PSYOPS;

să promoveze standarde de pregătire și să le includă într-o manieră realistă în exercițiile și programul de pregătire al NATO;

să înainteze propuneri Comitetului Militar privind ridicarea standardelor PSYOPS etc.

Statele Majore Generale ale țărilor membre NATO:

să aibă în vedere operațiile psihologice pe timpul procesului de planificare general și să le cuprindă în documentele de redirecționare și planificare;

să promoveze planuri și programe în sprijinul politicii NATO privind acest domeniu;

să asigure personalul pregătit și resursele necesare sprijinirii PSYOPS în operații și exerciții NATO;

să includă programele de operații psihologice în procesul de pregătire și antrenare a efectivelor, precum și în exercițiile care permit acest aspect;

să se asigure că, în cadrul capabilităților și a priorităților generale, serviciile secrete și structurile de cercetare și analiză sprijină operațiile psihologice din cadrul alianței etc.

În cadrul alianței, misiunea PSYOPS se formează pe baza misiunii generale a acțiunii care se desfășoară, avându-se însă în vedere atât specificul acesteia (de război, de criză, de menținere a păcii etc.), cât și obiectivele urmărite, țintele vizate, forțele și mijloacele pe care le are la dispoziție sau termenul de activitate. Misiunea PSYOPS se stabilește înainte de începerea acțiunii propriu-zise, însă poate fi stabilită și parțial, în cazul unor acțiuni mai complexe.

Între principalele misiuni ale structurilor cu responsabilități în domeniul operațiilor psihologice amintim:

influențarea trupelor adversarului, a opniniei publice sau a populației din zona de operații (când terenul de acțiune este sau aparține de drept adversarului);

fortificarea moralului și întărirea efectivelor proprii sau aliate;

protecția psihologică a trupelor proprii, prin contracararea acțiunilor psihologice duse de inamic;

culegerea de informații specifice;

stabilirea și menținerea legăturii între diferite structuri cu responsabilități în domeniu.

Un alt element fundamental al operațiilor psihologice desfășurate în cadrul NATO este reprezentat de forțele și mijloacele necesare pentru îndeplinirea obiectivelor. Forțele sunt reprezentate de structuri specializate, cu reprezentare pe scara ierarhică de la nivel de echipă, grupă, pluton, chiar până la nivel batalion sau grup, cum este cazul armatei S.U.A. Mijloacele PSYOPS sunt reprezentate de instrumentele folosite în cadrul oricărui tip de comunicare dintre sursă și audiență.

În cadrul structurilor NATO, operațiunile psihologice au fost împărțite în patru categorii, după cum urmează:

Acțiuni Psihologice Strategicen (SPA);

Acțiuni de Consolidare Psihologică (PCA);

Acțiuni Psihologice de Nivel Tactic/Operativ (BPA);

Acțiuni Psihologice în Sprijinul Păcii (PSPA).

Acțiunile Psihologice Strategice sunt stabilite la nivel decizional superior, de guvernele naționale, împreună cu comandanții superiori NATO, și au de regulă caracter predominant politic, acoperind un orizont de timp îndelungat. Scopul acestora este subminarea adversarilor sau potențialilor adversari prin reducerea voinței de luptă și a capacității de ducere a războiului, precum și câștigarea sprijinului sau a cooperării statelor neutre. Responsabilitatea acestor operații revine structurilor decizionale naționale, NATO având doar rol de coordonare.

Acțiunile de Consolidare Psihologică au ca destinație populația civilă din zonele aflate sub control, și au ca scop stabilirea și menținerea libertății de acțiune a comandanților prin câștigarea cooperării și sprijinului acesteia. De regulă, sunt concepute în Concordanță cu Acțiunile Psihologice Strategice, și se află în responsabilitatea națiunii-gazdă. Conducerea lor se realizează în cooperare cu comandamentul NATO din zona de operații respectivă.

Acțiunile Psihologice de Nivel Tactic/Operativ sunt desfășurate pentru câștigarea avantajului tactic sau operativ de partea aliaților. Acestea se află în responsabilitatea comandantului forțelor NATO din zona de operații, fiind planificate și executate ca parte integrantă a operațiilor militare, în concordanță cu acestea. De regulă, țintele vizate sunt constituite din forțe militare oponente și populația civilă aflate sub controlul acestora, urmărindu-se reducerea puterii de luptă sau a sprijinului populației ostile pentru elementele insurgente.

Capitolul 3. Analiza operațiilor psihologice întreprinse în Afganistan

Această analiză descrie istoria operațiilor psihologice (PSYOPS) în Afganistan în timpul luptei de combatere a invaziei și ocupației după atacul terorist de la 11 septembrie 2001 din New York asupra World Trade Center.

3.1. Contextul operațiilor militare în Afganistan după octombrie 2001

La nivel mondial, după încheierea Războiului Rece, s-a realizat o trecere de la o lume bipolară, la una unipolară, Statele Unite deținând o poziție dominantă față de orice alt stat. Aceste schimbări au dus la evidențierea unor caracteristici speciale ale mediului de securitate, predominând instabilitatea, modernizarea, incertitudinea și rata mare a schimbărilor.

Astfel, am putut observa următorul aspect. După loviturile grupării teroriste Al-Qaida, conceptele și metodele de securitate folosite de către statul american au luat o nouă imagine, determinând o regândire a doctrinei militare. După evenimentele din 11 septembrie 2001 din New York, lumea considera că totul se va schimba și nimic nu va mai fi la fel, această afirmație fiind fără îndoiala marcată emoțional, America schimbându-și întreaga atitudine și politică privind securitatea națională a statului.

Pe 7 octombrie 2001, la 26 de zile după evenimentele de la 11 septembrie, răstimp în care S.U.A. au adresat ultimatumuri regimului taliban, au început bombardamentele asupra pozițiilor militare din Afganistan, deținute de organizația teroristă Al-Qaida, condusă de Osama Bin Laden.

Iarna lui 2002 a însemnat continuarea operațiilor de cercetare și scotocire a luptătorilor talibani care se regrupaseră în munți, iar în mijlocul lui martie întreaga grupare Al-Qaida fusese nimicită. Se poate constata că din primavara lui 2002, „Enduring Freedom”, în paralel cu activitățile unei operațiuni de tip antiterorist, a căpătat din ce în ce mai mult caracteristicile uneia de tip asistență de securitate, de asigurare a stabilității din Afganistan, de reconstrucție și asistență umanitară.

Operațiile de combatere a terorismului sunt unele speciale, diferite de cele ofensive sau de apărare din războiul obișnuit, fiind concepute de a răspunde prompt cerințelor noului tip de luptă armată. Statele Unite au declanșat acest război, prin care doreau să protejeze întreaga lume de organizația teroristă condusă de Osama bin Laden și să prevină următoarele atentate asupra propriului stat.

Răsturnarea emiratului islamic a fost realizată într-un timp foarte scurt, cu pierderi reduse. În timpul în care forțele americane duceau o luptă de hărțuire a membrilor grupării teroriste, Forța internațională de asistența pentru securitate (ISAF) desfășura misiuni de susținere a procesului de tranziție și de reconstrucție a țării, sub conducerea unui guvern provizoriu condus de către liderul pashtun Hamid Karzai.

3.2 Desfășurarea cronologică a operațiilor psihologice în Afganistan

În timpul atacului principal împotriva Afganistanului, viziunile locuitorilor afgani despre America au fost în primul rând negative în lipsa cunoștințelor referitoare la atacul respectiv. Guvernul taliban și conducatorul Al-Qaida au încercat să convingă oamenii din Afganistan că America a atacat credința religioasa a acestora. Scopul principal al guvernului taliban și al Al-Qaida a fost de a obține susținere din partea populației afgane, dorința politică a poporului și de a promova ura față de orice efort american în Afganistan. Folosind PSYOPS ca și un instrument, America a fost capabilă să atragă populația de partea sa prin pliante, mâncare, prin difuzarea anumitor posturi radio, folosirea de forțe coalitice și fapte bune pentru a dovedi că America nu a atacat credința lor religioasa, dar a atacat activitățile teroriste.

Eforturile PSYOPS au pus într-o lumină bună intervenția trupelor americane în țara acestora, justificând în acest mod activitățile desfășurate în Afganistan. Aceste eforturi au avut rezultate excelente și au dovedit că intervenția acestora a fost doar o măsură efectivă în lupta contra terorismului.

Pe 11 septembrie 2001, grupul terorist Al-Qaida instruit și finanțat de către Osama bin Laden, a atacat World Trade Center din New York și Pentagonul din Washington DC. Bin Laden a fost pentru multă vreme cunoscut sub denumirea Osama bin Muhammad bin Laden, Prințul, Emirul, Abu Abdallah, Haji și încă multe alte denumiri care îi arătau puterea deținută asupra insurgenților afgani. Ca răspuns al atacurilor teroriste, SUA au pornit un război global împotriva terorismului.

Următorul tabel conține cele 9 teme majore ale eforturilor depuse de către echipele PSYOPS și o catalogare în funcție de eficiența acestora pe timpul războiului contra terorismului în Afganistan.

Nota: DEI= Dispozitiv explozibil improvizat

Pe 12 septembrie, la o zi după atacurile teroriste, Detașamentul tactic PSYOPS (TPD) 940 a început o analiză totală a publicului din Afganistan, incluzând populația afgană, talibanii și Al-Qaida.

Obiectivele principale ale PSYOPS au fost de a muta atenția de la islam la terorism și să contracareze propaganda adversă; să descurajeze interferența cu activitățile umanitare; să sprijine obiectivele împotriva susținătorilor statului și non-statului și sponsorii terorismului și să întrerupă ajutorul pentru relațiile organizațiilor teroriste.

Dat fiind gradul ridicat de analfabetism în rândul populației, precum și inexistența televizoarelor după interzicerea acestora de către regimul taliban, efortul principal al PSYOPS-ului american a fost realizarea unor produse tipărite (fluturași, pliante) în care imaginile reprezentau principalul aspect, respectiv a unor produse audio, radioul fiind principalul mijloc de informare în Afganistan.

Fluturașii, care au fost distribuiți în perioada imediat următoare, s-au axat pe distanțierea populației afgane de cauza talibanilor, precum și demoralizarea talibanilor și predarea acestora.

Tematica fluturașilor a fost diversă: respingerea teroriștilor străini, amenințări și ultimatumuri la adresa membrilor Al-Qaida, oferirea de recompense monetare persoanelor care pot oferi informații utile, neinterferarea cu operațiile militare ale coaliției, atenționări referitoare la pericolul unor dispozitive explozive etc.

După schimbarea caracteristicilor misiunii „Enduring Freedom ”, din primăvara anului 2002, s-a schimbat și tematica fluturașilor, cum ar fi: susținerea democrației, abolirea crimelor și violențelor, pacea între grupurile etnice și religioase, ajutorul la reconstrucția țării, instaurarea unui stat de drept etc. În privința sistemelor audio, cel mai important a fost postul de radio Commando Solo. De la bordul unui avion, care executa 2 zboruri zilnice (peste 300 in total) au fost transmise mii de ore în dialectele dari și pasthu, americanii fiind conștienți că principala cale de informare este radio-ul. În cadrul emisiunilor radio, o pondere mare a avut-o muzica, care a reprezentat un element sensibilizator pentru populația afgana, aceasta fiind interzisă de către regimul taliban.

Trebuie avut în vedere că s-au folosit și posturi deținute de NATO și odată cu creșterea importanței echipelor PSYOPS, aceștia au inceput sa foloseasca din ce în ce mai mult stațiile de amplificare din dotare. Chiar la două zile înaintea începerii operațiilor de combatere, pe 5 octombrie 2001, echipa de comandă EC-130 a început transmiterea unor posturi radio în Afganistan.

Un poster a fost creat în Pastun și Dari care continea o imagine similară atacului de la World Trade Center. Textul din partea de sus a pliantului conținea o dată calendaristică din Afganistan care este echivalentul zilei de 11 septembrie. Deoarece imaginea nu este clară se poate ințelege o mică parte din text : „ Peste 2,800 de persoane au fost asasinate și peste 3000 de copii și-au pierdut părinții”.

La câteva zile, echipele PSYOPS au tipărit un fluturaș pe care apărea presupusa înțelegere dintre Forțele Coaliției și populația Afganistanului care conținea o strângere de mână a celor două părți, reprezentate prin steagurile țărilor aliate și harta Afganistanului în culorile drapelului său național. Se poate observa în desen că dungile drapelului au fost așezate în poziție orizontală, diferită de cea de pe drapelul afgan, fiind motivul pentru care acest pliant nu a mai fost distribuit.

Pe acest fluturaș apărea următorul text : “Noi împărțim mâncarea împreună. Noi ne câștigăm onoarea, demnitatea și o menținem”

Statele Unite ale Americii de asemenea au explicat motivul bombardamentelor și invazia trupelor americane împotriva propagandei lor. Unul dintre mesaje a fost:

“Dragă Afganistan,

O crimă gravă a fost comisă împotriva Statelor Unite. Patru din avioanele noastre au fost deturnate, o mulțime de clădiri din centrul nostru economic au fost distruse și peste 6000 de persoane inocente, dintre care o mare parte erau de religie musulmană au fost asasinate la ordinul lui Osama bin Laden și Al-Qaida. Vedem aceste acțiuni ca și acte de război. Noi nu vom sta degeaba, fără să luăm nici o măsură în tot acest timp. Oricum, noi nu vom vărsa sângele persoanelor inocente așa cum au făcut lașii teroriști. Noi nu îi acuzăm pe musulmani sau pe afgani pentru aceste atacuri. Îi vom vâna și îi vom pedepsi pe teroriștii responsabili. Ei vor plăti cu propriul sânge. America nu este împotriva învățăturilor islamice sau împotriva musulmanilor. Mai mult de 6 milioane de musulmani, aproximativ jumătate din populația Afganistanului, trăiesc și muncesc împreună în Statele Unite, în pace și înțelegere cu ceilalți cetățeni care aparțin unei mari diversități de religii. Musulmanii care trăiesc în America au aceleași drepturi ca și ceilalți cetățenii ai oricărei alte religii.”

Pliante aruncate dintr-un avion american asupra Afganistanului

În timpul operațiunii “Desert Storm” au fost distribuite o mulțime de pliante de avertizare cu ajutorul avionului de luptă B-52. Bombardierele au fost întotdeauna un mijloc principal prin care americanii și-au desfășurat acțiunile psihologice în conflictele armate și în lupta contrainsurgentilor. Este surprinzător că nici-un astfel de pliant nu a fost produs pentru Afganistan. Înaltele eșaloane au decis că afgani ar trebui să îl vadă ca și un act de răzbunare pentru atacurile de la 9/11 și nu ca o amenințare de decimare a populației și să înțeleagă faptul că războiul coaliției a fost doar împotriva terorismului și nu un atac direct asupra Islamului. Îndrumarea nivelului național, care a fost aprobată în ziua începerii operațiunilor, a sublinat clar că intervenția Statelor Unite în Afganistan nu va pune în pericol siguranța persoanelor inocente și nu există nici o scuză care să justifice atacul intenționat asupra populației civile. De fapt, de la o vreme Forțele Coaliției au considerat că e spre interesul lor să atragă populația talibană de partea lor cât și pe restul populației afgane, prezentând Al-Qaida ca pe o organizație teroristă străină care dorește doar să îi manipuleze. Insă, devenea tot mai clar că talibanii sunt doar niște extremiști dedicați principiilor islamiste și că nu se vor preda în nici un caz, devenind ținta principală a echipelor PSYOPS.

Bombardarea Afganistanului a început pe 7 octombrie. De-a lungul bombardamentelor, Forțele Aeriene Americane au aruncat deasupra țării pachete cu mâncare pentru refugiații afgani. Propaganda aeriană, prin distribuirea pliantelor, s-a inițiat cu o săptămână mai târziu de la începerea bombardamentelor din cauza vânturilor puternice. La data de 15 octombrie a avut loc prima distribuire a unui pliant prin coordonarea directă de către Coaliție prin posturile radio.

Pe 15 octombrie, guvernul Statelor Unite a realizat ilustrații cu primele 2 pliante aruncate peste Afganistan. S-a relatat că un singur avion B-52 Stratofortress a aruncat 385,000 de pliante în estul orașului Ghazni, în nord-vestul orașului Sheberghan și vestul orașului Herat.

Primul pliant înfățișează un soldat american strângând mâna cu un cetățean afgan. Fotografia este plină de culoare, textul fiind într-un albastru strălucitor. Pliantul a fost scris în Pashto (vorbit de majoritatea etnică afgană din Pashtun) și Dari (un dialect persan vorbit de minoritatea din Tajiks).

Pe fața pliantului scrie:

Parteneriatul națiunilor este aici să ajute.

Pe verso :

Parteneriatul națiunilor este aici să asiste populația Afganistanului.

Cel de-al doilea pliant conținea un turn de transmisie și două aparate radio. Textul este indentic pe ambele părți și în Pashto și în Dari. Aceste posturi de radio au fost create în principal pentru a explica populației Afganistanului de ce țara lor a fost bombardata. PSYOPS-ul American susține că e doar un simplu război împotriva terorismului și nu împotriva populației civile.

Ziarul New York Times a publicat un pliant cu un mesaj similar, care a fost distribuit pentru a explica populației afgane situația războiului. Pe acest fluturaș a fost scris următorul mesaj : “La 11 septembrie, Statele Unite au fost ținta unor atacuri teroriste, care nu au lăsat o altă alegere în stabilirea dreptății pentru oribilele crime”

Mai târziu, echipele Statelor Unite au creat un pliant destinat persoanelor afgane în care sunt arătați musulmani, moschee din America, susținând că ei respectă religia lor și că au drepturi egale ca și ceilalți cetățeni de alte religii. Pe fața fluturașului este prezentată o moschee pe fundalul drapelului American și câțiva musulmani din SUA rugându-se împreună. Pe fundal scrie următorul text: „Musulmanii în Statele Unite se roagă în libertate.”

Pe spatele imaginii se găsește o poză cu interiorul unei moschee din Long Island și o semi-lună pe care este inscripționat următorul text:

Există peste 7 milioane de musulmani și peste 1200 de moschee în SUA.

Pe 2 noiembrie, Pentagonul a anunțat că au aruncat din avion o nouă serie de pliante care conțineau mesaje de propagandă. În aceste pliante se regăseau 3 fotografii cu fața liderului taliban Mullah Mohammed Omar luat în vizorul unei lunete. Mullah Omar a fost liderul spiritual al talibanilor, el preluându-și titlul de „Comandantul Credinței a Emiratelor Islamice ale Afganistanului”.

Înainte ca acest lucru să se întample, Mullah interzisese să mai fie fotografiat și ca imaginile care îl înfățișează să fie afișate. În partea stângă a fluturașului se regăsesc 3 fotografii cu o placuță de înmatriculare aparținând uneia dintre vehiculele liderului taliban, deasemenea luate în vizorul lunetei. A doua fotografie probabil a fost realizată în timpul unei misiuni când un Predator american care supraveghea zona, înarmat cu două rachete antitanc Hellfire a observat mașina. Pilotul nu a obținut aprobarea de a distruge mașina ca urmare a regulilor de angajare a focului. Acest lucru s-a dovedit a fi doar un zvon, generalul Tommy Franks(fost comandant al CENTCOM) afirmând mai târziu că pilotului i s-a dat întreaga autoritate să tragă, deoarece mașina nu se afla într-o zonă deschisă în care să nu existe victime colaterale. În partea stânga a celor două poze, se află 3 imagini care conțin câte o pereche de ochi, împreună cu textul: „ Vă avem în vizor!”. Pliantul este identic pe ambele părți, cu excepția textului, care este scris pe o parte în dialectul Pashto, iar pe cealaltă în dialectul Dari. Pentagonul a anunțat că au fost tipărite 16 milioane de astfel de pliante.

Pe data de 8 decembrie, trei pliante au fost parțial ilustrate într-un articol publicat în ziarul londonez „Daily Telegraph”. Acest articol a fost intitulat ”Hipioții care au purtat război cu muzică și postere”. Primul pliant conținea imaginea a patru membri Al-Qaida.

Primul membru din stânga a fost identificat ca fiind Mullah Abdul „Muttawakil”, ultimul ministru de externe taliban, purtătorul de cuvânt al lui Mullah Mohammed Omar. A doua persoană este Osama bin Laden. A treia este identificată ca fiind „Haggani”, (Jalaluddin Haggani) comandant taliban care afirma: „ Abia asteptăm ca trupele americane să aterizeze pe pământul nostru, unde vom discuta cu ei in felul nostru.”. A patra persoană care poartă un turban negru, înca nu a fost identificată. Textul de pe acest fluturaș este : ” Regatul taliban al fricii.”. Pe cealaltă parte se găsește aceiași poză, cu aceleași patru persoane, fețele fiindu-le modificate astfel încât să semene cu monstrul Jinn (Jinn este o creatură malefică din mitologia islamică care practică înșelăciunea pentru a-și îndeplini scopurile).

Această poză are un impact major asupra populației, deoarece presupune că liderii au fost înșelați și îndemnați să facă rău de către forțe malefice, supranaturale.

Un alt tip de pliante a fost lansat cu scopul de a distruge încrederea și moralul trupelor talibane și al membrilor Al-Qaida. Un astfel de pliant conținea fața serioasă a lui bin Laden împreună cu mesajul: „Osama bin Laden își trimite criminalii în lume să ucidă pentru scopurile sale.” Pe spatele pliantului este înfățișată figura zâmbitoare a lui Osama, însoțită de textul: „Osama bin Laden râde de tine pentru că tu nu știi că el te-a trimis la moarte.”

Acest pliant face referire la o casetă video, capturată de americani, unde bin Laden glumește, afirmând că majoritatea teroriștilor care au fost trimiși să deturneze avioanele de la atacul din 11 septembrie, nu au știut că este o misiune sinucigașă.

Echipele PSYOPS prin acțiunile lor, nu s-au axat doar pe denigrarea imaginii liderului taliban Osama bin Laden, ci au folosit fluturași pentru a consolida relațiile cu populația civilă și pentru a le insufla un sentiment de încredere. De asemenea, au avut rolul de a întări încrederea și loialitatea față de noul guvern. Aceste tipuri de pliante, au încercat să creeze coeziune între varietatea etnică de triburi din Afganistan.

Primul fluturaș apărut, prezinta o imagine animată, color a trei civili afgani construind o casă împreună. Acesta conținea textul: „Cărămida cu cărămida…”.

Pe spate sunt reprezentate 7 mâini care țin o hartă a Afganistanului, însoțite de textul „ Împreuna, puteți construi un singur Afganistan.”

Următorul fluturaș conține imaginea a 8 papiote cu ață și un covor cu textul: ”Mai multe fire fac un covor.” Pe spate sunt reprezentate aceleași 7 mâini la fel ca pliantul prezentat anterior.

Alt fluturaș, apărut pentru consolidarea noului guvern, înfățișează doi afgani, unul cu un turban alb, iar celălalt cu negru, strângându-și mâinile. Acesta conținea următorul text: „ A sosit timpul ca toți afganii să facă pace.”

Acesta a fost folosit mult timp după încetarea formală a luptelor. Echipele PSYOPS l-au mai folosit încă o data în februarie 2002, după o izbucnire violentă între triburile din estul Afganistanului, în localitatea Gardez. Trupele americane alături de reprezentații guvernului afgan au intrat în oraș pentru a negocia tratativele de pace, dupa ce au fost omorâte 61 de persoane în luptele pentru preluarea puterii locale. În aceiași lună, echipele americane au mai distribuit un pliant care îl înfățișează pe Mullah Omar cinând în timp ce bin Laden stătea așezat pe o grămadă de cadavre ale cetățenilor afgani. Acesta conținea pe față textul „ Mullah Omar este un criminal, un laș și un trădător”, iar pe verso „Mullah Omar este un criminal, un laș și un trădător de iubitori de libertate- el l-a lăsat pe Osama bin Laden să comită multe crime și să se ascundă liniștit prin Afganistan. Acum el stă în comfort și liniște în timp ce poporul său suferă”.

La data de 17 octombrie a fost raportată distribuirea unor imagini care conțineau pachete cu mâncare și în care erau explicate cum aceste daruri trebuiesc consumate. De exemplu, a apărut un desen în care era explicat cum se folosește un tub de unt de arahide. Între timp, talibanii au spus populației afgane că pachețele cu mâncare distribuite de către americani nu respectă meniul etnic al musulmanilor. În aceiași zi, americanii au aruncat din avioane mai multe aparate radio portabile KAITO, care funcționează pe baterie, energie solară sau de tip manivelă (pe principiul dynamo). Aceste aparate au fost foarte folositoare pentru locuitorii din centrul Afganistanului care nu au acces la curent electric. Un prim lucru de care au ținut cont echipele PSYOPS a fost accesul la posturile radio. Doar în orase, aparatele puteau prinde semnalele AM sau FM, în mediul rural acestea putând transmite doar SW. Aceste aparate au fost un dezastru total în zonele muntoase din Afganistan unde populația nu putea prinde nici un semnal radio. În rândul talibanilor, posesia aparatelor radio este considerată o crimă, și din acest motiv puține erau la îndemâna populației afgane. Mai mult de 7500 de aparate radio portabile au fost distribuite prin parașutare și cu ajutorul detașamentelor de Forțe Speciale Americane, acestea fiind acțiuni implementate de echipele de operații PSYOPS la nivel tactic.

Această măsură a echipelor PSYOPS de a aloca aparate radio cetățenilor afgani, a fost pentru ca populația să poată avea acces la cele mai noi știri transmise de Forțele Coaliției. Acestea au avut un impact puternic asupra populației, autoritățile americane primind un feed-back pozitiv, majoritatea fiind multumiți de programele radio, difuzate de specialiștii americani pentru operațiile psihologice.

Pe 18 octombrie, guvernul Statelor Unite a transmis mai multe mesaje scrise către publicul Taliban, pentru a îi convinge pe aceștia să se predea. Următorul text reprezintă un mesaj transmis la ora 16:00, ora Afganistanului:

“ Atenție talibani! Sunteți condamnați! Știați asta? Teroriștii pe care îi sprijiniți ne-au deturnat avioanele, semnându-vă sentința la moarte! Elicopterele noastre vor împrăștia moartea asupra taberelor voastre înainte ca voi să le indentificați pe radar. Bombele noastre sunt atât de precise încât le putem lansa direct prin ferestrele voastre. Aveți o singură alegere, predați-vă acum și vă vom oferi a doua șansă. Vă vom lăsa în viață. “

În aceiași zi, Serviciul American de Informații au aruncat două tipuri de pliante deasupra nord-estului Afganistanului sfătuind populația să abandoneze sau chiar să lupte împotriva organizațiilor teroriste și forțelor Al-Qaida. Pe aceste pliante se găsea următorul mesaj :

“Vă place să fiți conduși de talibani? Sunteți mândrii să vă trăiți viața în frică? Sunteți fericiți să vedeți că membrii familiilor voastre sunt crescuți să ajungă teroriști?”

Pe 29 octombrie, serviciile americane au lansat un nou pliant, conținând 4 imagini color. Prima imagine descrie un avion american care aruncă deasupra Afganistanul rațiile umanitare de hrană, iar lângă aceasta o imagine cu un afgan care ridică acest tip de pachet. Pe verso, apare o imagine cu mai mulți cetățeni afgani și cuvântul “Halal” pentru a le arăta tuturor că sunt concepute în așa fel încât să respecte legile scrise ale Coranului.

Talibanii au început să arate semne de slăbiciune în noaptea de 14 noiembrie. Chiar dacă ei au amenințat forțele americane că vor lupta cu încrâncenare până la moarte, aceștia au surprins când au părăsit capitala Kabul în acea noapte. Din acest motiv, războiul a luat o noua formă, forțele americane fiind forțate să îi vâneze pe Bin Laden și pe grupările sale teroriste prin munții și peșterile din sud-estul Afganistanului. În aceiași zi, Statele Unite au difuzat un mesaj radio și au aruncat pliante prin care susțineau că vor oferi 25 de milioane de dolari celui care îl va trăda pe Bin Laden.

Echipele PSYOPS susțin că au aruncat peste 18 milioane de pliante prin bombe de fibră de sticlă M129 care explodează în aer deasupra Afganistanului care are o populație de 26 de milioane de locuitori.

Timp de o luna ostilitățile au încetinit într-un mod rapid și prioritățile militare s-au axat doar pe căutarea și prinderea celor doi lideri teroriști, Osama bin Laden și Mullah Omar, în tot acest timp începând cu 4 ianuarie 2007, Pentagonul a lansat 11 noi pliante și un poster care au fost distribuite în Afganistan.

După căderea guvernului taliban și fuga liderilor fostului guvern și al Al-Qaida, un număr mare de unități militare au început căutările în vestul Afganistanului și în estul Pakistanului. În timpul acestor căutări, cel mai mult s-a evidențiat o unitate de forțe speciale, Task Force 11, denumită mai târziu Task Force Sword, fiind formată din militari care proveneau din Forțele Speciale Americane, Delta Force, Navy Seals și British Special Force.

La 8 ianuarie, agenția de presă islamică din Pakistan a raportat că avioanele Stalelor Unite au distribuit pliante în estul Afganistanului care rugau civilii să nu proteje și să refugieze membrii rețelei Al-Qaida, altfel riscând să fie victimele bombardamentelor aeriene.

În februarie, au avut loc mai multe lupte de stradă armate datorate diversității etnice și religioase din Afganistan, demonstrând că liderul intern Hamid Kamil nu reușea să dețină întregul suport al oamenilor săi.

Liderii locali și-au consolidat și divizat puterea transformând Afganistanul intr-o diversitate de proprietăți private. Statele Unite nu au fost interesate să trimită o forță mare de ocupare a țării, fiecare efort fiind făcut pentru a aduce populația sub controlul noului guvern, prin folosirea propagandei și rareori amenințarea cu bombardarea țării. În aceiași lună, avioanele americane au aruncat plicuri care conțineau 100 de dolari și o poză cu președintele George W. Bush. Acest plic mai conținea un mesaj, dar acesta a rămas necunoscut.

În timp ce americanii considerau că războiul a luat sfarșit, o nouă luptă sângeroasă a erupt în data de 2 martie. Un grup de aproximativ 2000 de talibani și luptători Al-Qaida au fost găsiți regrupându-se într-o provincie din estul Afganistanului. Statele Unite au detașat un număr de 1000 de soldați împreună cu membrii Forțelor Speciale ale Coaliției și trupe afgane într-o operație de neutralizare a inamicului numită “Operația Anaconda”. Lupta a luat loc la o altitudine cuprinsă între 3000 și 3600 de metri , în primele zece zile ale acestei confruntări Forțele Coaliției distribuind 4,200,000 de pliante.

În aceste pliante, echipele PSYOPS sfătuiau populația să ajute la capturarea luptătorilor inamici și le promitea că vor primi recompense în schimbul ajutorului primit. Americanii sperau că prin oferirea recompenselor mari oamenii vor ajuta mai mult în lupta contra terorismului. Aceste pliante au fost distribuite deasupra unei provincii din Kandahar și conțineau următorul text:

“Puteți câștiga milioane de dolari dacă îi veți ajuta pe aliați să aresteze ucigașii talibani și membrii din Al-Qaida. Recompensa e atât de mare încât o să vă puteți ajuta familia, satul și restul comunității pentru toată viața. Cu acești bani puteți cumpăra cărți, oi, să platiți doctorii, și să reconstruiți casele din întregul sat”

Echipele PSYOPS, în afara posterelor și pliantelor, au mai publicat și ziare pentru a atrage populatia civilă de partea sa. Un exemplu ar fi ziarul “PEACE”, acesta fiind distribuit mult timp populației civile, având știri despre situația din Afganistan și alte numeroase subiecte în limba Dari, Pashto și chiar în engleză. Aceste ziare au fost primite și ca un suport material în școlile afgane, copii folosindu-le drept cărti, lipsind baza logistică în învățământ. Articolele scrise conțineau în mare parte povești despre consolidarea națională, jucând un rol important în coeziunea construirii păcii în Afganistan. O mare problemă a acestor ziare a fost rata scăzută a persoanelor care știu să citeasca, echipele PSYOPS încercând să le distribuie în zone care există o mai mare posibilitate ca acestea să fie folosite.

Una din cele mai populare campanii PSYOPS a fost oferirea de recompense monetare pentru predarea armelor și muniției deținute de populația locală. În Afganistan, americanii au recurs la această modalitate de a dezarma populația civilă, doar după faza de luptă când noul guvern afgan încerca să preia controlul țării. Această metodă a avut succes, aproximativ 65,000$ fiind oferiți la mai mulți indivizi care au predat arme sau au oferit informații despre locațiile unde teroriștii ascundeau elemente de muniție sau de armament. Armata Națională Afgana și Forțele Coaliției au localizat și au distrus peste 7000 de arme ale inamicilor, incluzând rachete, mine anti-personal și o varietate de tipuri de muniție. În aprilie 2005, insurgenții au pornit o campanie de atentate teroriste cu bombe și asasinări pentru a destabiliza și a încurca alegerile electorale programate pentru septembrie. Americanii și forțele afgane au întreprins lupte grele de-a lungul graniței cu Pakistanul, pentru a stabiliza situația și pentru a putea întreprinde alegerile electorale cu success.

Cea mai interesantă metodă psihologică a fost cea a cărților de joc personalizate. Departamentul apărării din Statele Unite ale Americii a elaborat un set de cărți de joc care încuraja soldații din Afganistan să respecte importanța monumentelor antice și să protejeze moștenirea culturală autohtona.

Statele Unite a distribuit peste 50,000 de cărți trupelor proprii, pentru a evita distrugerea, prin neglijență, a monumentelor și în același timp să oprească traficul ilegal de artefacte. Pe aceste cărți erau inscripționate următoarele texte:

“Cumpărarea artefactelor furate este interzisă. Vom confisca aceste obiecte dacă vor fi descoperite în timpul raziilor.”

“Principala misiune a arheologiei este de a înțelege trecutul. Trecutul vostru.”

“Departamentul de Apărare are nevoie de ajutorul vostru pentru protecția bogăției culturale.”

Unitățile psihologice au pregătit un număr mare de stickere și alte afișe pe care le-au plasat pe pereții, pe mese și în alte locuri în care populația civilă le-ar putea observa. Acestea erau rezistente la apa, fiind plastificate și erau create color pentru a deveni mult mai atractive pentru populație. Majoritatea conțineau drapelul american alături de drapelul afgan, ca o dovadă de pace între cele două națiuni, pentru a câstiga loialitatea poporului. Aceste afișe conțineau texte și în Dari și în Pashto pentru a fi înțelese de toată populația locală.

Pentru a se asigura că mesajele psihologice acoperă un număr cât mai mare al populației, unitățile PSYOPS au incercat sa plaseze mesajele pe obiecte care sunt folosite de o mare majoritate a civililor.În acest mod, au început producția și plasarea de cutii de chibrituri personalizate. Acestea conțineau în mare imaginea unui lider terorist și recompensa oferită pentru ajutorul prinderii acestuia. În mai 2008, au apărut astfel de chibrituri care conțineau fotografia lui Osama bin Laden și alături următorul text:

“Dacă dețineți informații despre Osama bin Laden contactați de urgență bazele americane ”

În interiorul chibritului era explicat că cei din guvernul american doresc prinderea lui Bin Laden pentru a îl acuza de uciderea a multor persoane inocente și că recompensa va fi de 5 milioane de dolari pentru orice informație care va duce la prinderea acestuia. Pe lângă recompense substanțiale, guvernul american asigura că numele informatorului va rămâne secret și că acesta va fi mutat într-o altă țară pentru siguranța proprie.

3.3 Concluzii și recomandări referitoare la desfășurarea operațiilor psihologice în lupta contrainsurgenței

Operația „Enduring Freedom” ne-a demonstrat importanța informațiilor în conducerea luptelor, războiul din Afganistan nefiind o luptă a bombardamentelor, cât un război al informațiilor. Principalul adversar al PSYOPS-ului american au fost atât propaganda talibană și posturile radio și tv din țările învecinate. În acest context, mulți analiști politico-militari americani au crezut de cuviință că ar fi indicat să proteje postul local de televiziune Al Jazeera și nu să încerce să îl boicoteze și să îl blocheze. „Enduring Freedom” a constituit validarea practică a conceptului de „reach back” în condițiile în care teatrul de operații militare a fost la câteva mii de kilometri de teritoriul S.U.A. De altfel, în ultimii ani, implementarea sistemului reach back constituie o prioritate pentru multe țări NATO care au structuri PSYOPS în cadrul armatelor lor.

În prezent, pe plan politico-militar se constată o preocupare tot mai susținută din partea unor state – mai nou, chiar din partea unor organisme și organizații internaționale – de a-și îmbogăți și dezvolta arsenalele de acțiuni psihologice, de a găsi noi forme, tehnici și procedee de acțiune sau de a le perfecționa pe cele care și-au demonstrat eficiența deja. Această tendință caracterizeaza toate armatele moderne.

Terorismul internațional a devenit o modalitate de manifestare care va continua să constituie o amenințare de securitate mondială pe viitorul îndepartat. Terorismul, din cauza caracteristicii sale de schimbare continuă, nu va putea fi clasificat într-o doctrină de operații, iar în lupta pentru combaterea acestuia, metodele vor rămâne o temă de actualitate.