Etichetarea Si Standardizarea Produselor Ecologice

Agronomie

Etichetarea Si Standardizarea Produselor Ecologice

Byadmin ianuarie 1, 2024

Bibliografie

1. Teodorescu I., Negrut C.M.- Ecologie si protecia mediului, Ed.Constelatii, Bucuresti, 2002

2. Cotiga G.- Ecologie si protecia mediului, Ed.Sitech, Caiova, 2005

3. Roscovan D.- Ecologie si protecia mediului: prelegeri, Ed.Universitatea din Moldova, Chisinau, 2004

4. Schiopu D.-Ecologie si protectia mediului, Ed.Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997

5. Muntean S.-Bazele agriculturii ecologice, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2005

6. Volosciuc L.- Promovarea strategiei tehnologice și de cercetare a agriculturii ecologice, [NUME_REDACTAT], Bucuresti, 2008

7. Volosciuc L. -Biotehnologia producerii și aplicării preparatelor baculovirale în agricultura ecologică, Acad. de Științe a Moldovei, Chisinau, 2009

8. Volosciuc L.-Problemele ecologice în agricultură, Acad. de Științe a Moldovei, Chisinau, 2009

9. Borza I.- Ecoagricultura, Ed.Univesritatii din Oradea, Oradea, 2007

10. Georgescu G.-Sere pt produse de legume ecologice- articol

11. Albinaru S.- Produse ecologice foarte cautate – articol

12. Regulamentul (CE) nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a

13. Regulamentului (CE) nr. 3/2008

15. Ordinul nr. 65/2010 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare

16. Ordinul nr. 737/2014 privind modificarea și completarea Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale

17. Legea 150/2004 privind siguranta alimentelor

18. www.madr.ro

19. www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home.ro

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I GENERALITĂȚI PRIVIND PRODUSELE ECOLOGICE

1.1. Produsele ecologice

1.2. Produsele naturale

1.3. Produsele organice

CAPITOLUL II AGRICULTURA ECOLOGICĂ

2.1. Principiile agriculturii ecologice

2.2. Reglementările privind agricultura ecologică

CAPITOLUL III TEHNOLOGII DE OBȚINERE A PRODUSELOR ALIMENTARE ECOLOGICE

3.1. Principii și tehnologii care stau la baza obținerii produselor alimentare ecologice

3.2. Ferma – locul în care începe procesul ecologic de producție

Capitolul IV Etichetarea și standardizarea produselor ecologice

4.1. Organismele de inspecție și certificare

4.2. Etichetarea produselor ecologice utilizând sigla “AE”

4.2.1. Garanția oferită de sigla „AE”

4.3. Mercantizarea produselor ecologice

CAPITOLUL V STUDIU DE CAZ: CHESTIONAR PRIVIND PRODUSELE ECOLOGICE

5.1. Instrumentul de cercetare (chestionarul)

5.2. Denumiri și accepțiuni

5.3. Comportament

5.4. Caracteristici demografice

CAPITOLUL VI Concluzii

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I GENERALITĂȚI PRIVIND PRODUSELE ECOLOGICE

1.1. Produsele ecologice

1.2. Produsele naturale

1.3. Produsele organice

CAPITOLUL II AGRICULTURA ECOLOGICĂ

2.1. Principiile agriculturii ecologice

2.2. Reglementările privind agricultura ecologică

CAPITOLUL III TEHNOLOGII DE OBȚINERE A PRODUSELOR ALIMENTARE ECOLOGICE

3.1. Principii și tehnologii care stau la baza obținerii produselor alimentare ecologice

3.2. Ferma – locul în care începe procesul ecologic de producție

Capitolul IV Etichetarea și standardizarea produselor ecologice

4.1. Organismele de inspecție și certificare

4.2. Etichetarea produselor ecologice utilizând sigla “AE”

4.2.1. Garanția oferită de sigla „AE”

4.3. Mercantizarea produselor ecologice

CAPITOLUL V STUDIU DE CAZ: CHESTIONAR PRIVIND PRODUSELE ECOLOGICE

5.1. Instrumentul de cercetare (chestionarul)

5.2. Denumiri și accepțiuni

5.3. Comportament

5.4. Caracteristici demografice

CAPITOLUL VI [NUME_REDACTAT]

În ultima vreme, atât în România cât și în multe alte țări, se vorbește din ce în ce mai mult despre agricultura ecologică sau “verde” și despre produsele ecologice, care, pe lângă faptul că protejează mediul înconjurător, sunt mai sănătoase în comparație cu produsele obisnuite.

Agricultura ecologică este acel tip de agricultură care se bazează pe minimalizarea folosirii de materiale externe, pe interzicerea utilizării substanțelor chimice de sinteză ca fertilizanți și amelioratori ai solului, ingrediente pentru prepararea furajelor,precum ingrediente și auxiliari pentru prepararea alimentelor.

Datorită deteriorării sănătății din cauza alimentelor nocive și mult prea artificiale care sunt consumate zilnic de către consumatori pe această piață de consum specifică acestui secol, se pune un accent din ce în ce mai mare pe obținerea, comercializarea și consumul produselor sănătoase, naturale, ecologice, într-un cuvânt sănătoase, pentru a contracara efectele nocive ale produselor sintetice și artificiale existente atât pe piața internă cât și cea externă.

În ceea ce privește agricultura ecologică din România, putem spune faptul că până acum câțiva ani, acest segment de piață, și anume piața produselor ecologice a reprezentat doar o mică parte, magazinele specializate în vânzarea produselor ecologice având o clientelă bine segmentată, alcătuită din consumatori bine informați și conștienți de importanta alimentației, însă numărul lor fiind foarte mic în comparație cu numărul mare aflat în creștere din zilele noastre, însă în ultima perioadă acest număr a crescut din ce în ce mai mult datorită faptului că oamenii au conștientizat impotanța consumului de alimente sănătoase care au un efect benefic asupra sănătății oamenilor.

În continuare, voi încerca să fac o delimitare între produsele ecologice, naturale și organice pentru a sublinia diferențele dintre acestea, prin evidențierea caracteristicilor fiecărui tip de produs în parte, atat teoretic cat si practice prin realizarea unui chestionar privind aceste produse.

Capitolul I

Generalități privind produsele ecologice

1.1. Produsele ecologice

Produsul ecologic nu înseamnă produs natural deoarece industria alimentară folosește termenul de natural pentru a indica faptul că un aliment a fost procesat într-o măsură minimă și că nu sunt adăugați conservanți, așadar, alimentele naturale includ alimentele ecologice.

Produsele ecologice sunt produsele obținute în cadrul sistemului de agricultură ecologică, conform reglementărilor Directivei CE 2092/1991, sunt produse obținute fără utilizarea produselor chimice de sinteză, organismele modificate genetic și derivatele lor sunt interzise sub orice formă.

Produsul ecologic alimentar este un mix de ingrediente care provin din agricultura ecologică, iar pentru că acest produs final să fie certificate și etichetat drept produs ecologic, trebuie să se respecte următoarele principii și reguli:

eliminarea oricărei tehnologii poluante într-o zonă nepoluată;

utilizarea de soiuri și specii cu rezistență sporită la condițiile de mediu;

ameliorarea și menținerea fertilității naturale ale solului;

utilizarea de fertilizatori și amelioratori ai solului, precum materii prime pentru prepararea furajelor, ingrediente pentru prepararea alimentelor în conformitate cu lista produselor permise în agricultură ecologică;

absența organismelor modificate genetic și a iradierii plantelor;

absența aditivilor chimici de sinteză: conservanți, coloranți, arome, emulgatori, acidifianți, întăritori de gust, agenți de îngroșare.

Produsele alimentare ecologice sunt produse diversificate, sănătoase, libere de boli și dăunători, lipsite de reziduuri nocive, cu un conținut echilibrat în substanțe bioactive și minerale, fiind rezultate din tehnologii ecologice, tehnologii care nu utilizează îngrășăminte chimice și pesticide, cu rolul de a pune la dispoziția consumatorului și industriei prelucrătoare produse naturale lipsite de reziduuri chimice și mai ales tehnologii menite să contribuie la salvgardarea ecosistemului agricol iar din acest motiv, impactul procesului de producție ecologică asupra mediului este minim.

Pe durata întregului lanț de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și națională, activitatea fiind supusă unor vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conformității cu prevederile legislației care este în vigoare privind producția ecologică.

Produsele ecologice certificate sunt marcate și etichetate conform reglementărilor și sunt numai acelea care au un certificat de calitate și poartă pe ambalaj sigla organismului de certificare, și la acest aspect consumatorii trebuie să fie atenți pentru că, de obicei, comercianții se întrec în oferte tot mai diverse de produse așa zis „naturale” inducând consumatorului ideea că are de-a face cu produse ecologice.

Consumatorii care cumpără produse care poartă sigla națională și logo-ul comunitar pot avea încrederea că ingredientele produsului au fost obținute în conformitate cu metoda de producție ecologică și produsul respectă regulile de producție ecologică, iar produsul poartă numele producătorului, procesatorului sau vânzătorului și numele sau codul organismului de certificare.

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecție și certificare, operatorii care au respectat regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic și își vor putea eticheta produsele cu mențiunea ,,ecologic” cu următoarele mențiuni:

referire la producția ecologică;

siglele de certificare;

numele și codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și eliberat certificatul de produs ecologic.

Dacă stăm să exemplificăm gama de produse ecologice de pe piață, putem spune că acest segment este reprezentat de următoarele categorii principale de produse ecologice:

legumele și fructele ecologice;

brânzeturi și lactate care au fost produse cu tehnologii ecologice;

carne de diferite tipuri obținute în ferme ecologice;

băuturi cu sau fără conținut de alcool;

dulcețuri și gemuri produse din fructe obținute pe cale ecologică;

cereale destinate special copiilor sau pentru adulți;

deserturi de diferite tipuri preparate din ingrediente naturale, fără alte adaosuri.

Având în vedere amploarea cererii privind aceste produse din ultimii ani, trebuie să menționăm cererea de produse ecologice în cadrul pieței din țările membre UE, astfel putem spune că aceasta este mai mare decât oferta, ceea ce complică și mai mult situația, aceasta însemnând că cetățenii [NUME_REDACTAT] trebuie să aibă și posibilitatea de a cumpăra alimente și băuturi importate in cazul în care vor să cumpere produse ecologice. Din acest motiv, în ultimii ani, se pune un accest f mare pe încurajarea producției autohtone, prin diferite campanii și proiecte, pentru a crește vânzarea de produse ecologice de la producătorii autohtoni care pot substitui produsele importate din străinătate.

Câteva exemple de produse ecologice foarte căutate și importate în UE, drept urmare și în România , sunt următoarele:

Cafeaua din Brazilia;

Kiwi din [NUME_REDACTAT];

Orezul din Thailanda;

Bananele din [NUME_REDACTAT];

Ceaiul din India.

1.2. Produsele naturale

Produsele naturale sunt acele produse realizate conform legii, fără utilizarea substanțelor chimice, fără intervenții genetice și în armonie cu natura și mediul înconjurător, dar și certificate de un organism autorizat, însă termenul „natural” sau „100% natural” aplicat pe etichetă unor produse nu este decât o strategie de marketing, nu oferă neapărat garanția unui produs de calitate și nu indică un produs ecologic.

Produsul natural provine din agricultura convențională, dar la obținerea acestuia nu se utilizează aditivi alimentari de sinteză, așadar, între produsele naturale și produsele bio-organice diferența o reprezintă pașii menționați în producție. Produsele denumite generic naturale sunt bazate pe plante, însă nu au fost cultivate pe terenuri organice și nu au fost supuse procedeelor naturale limitate de prelucrare, dar nu conțin substanțe chimice pentru obținerea produsului finit. Putem face o delimitare între produsele bio, oraganice și naturale, deoarece deseori cele două tipuri de produse sunt asociate. Astfel ca, solul în care au fost obținute ingredientele trebuie să fie unul fertilizat cu produse natural, iar în cazul produselor organice și au pe etichetă scris “100% organic”, sunt însoțite de sigla organului de certificare.

Există și produse parțial organice, pe care scrie “fabricat cu ingrediente organice” , însemnând că cel puțin 70% din ingredientele produsului respectiv sunt organice, dar aceste produse nu mai sunt însoțite de sigla organului de certificare.

Produsele naturale pot să conțină doar 1% ingrediente organice, iar aceste produse nu sunt însoțite de sigla organului de certificare, ele conțin doar mai puțini conservanți și aditivi chimicali decât alte tipuri de produse, neexistând un standard impus.

Comercianții nu sunt obligați să treacă pe etichetă modul în care a fost crescut un animal, ce a mâncat, doar să specifice de ce acel produs este natural, iar legislația nu face referiri la etichetarea și încadrarea produselor după categoria „natural”, si din acest motiv un produs marcat „natural” poate să conțină aditivi alimentari, coloranți etc.

Pentru a sublinia mai bine aceste diferențe care există între produsele etichetate natural și organic, voi prezenta în următorul tabelul 1.1 substanțele care sunt permise în compoziția produselor organice și care sunt permise în compoziția produselor naturale:

Tabelul 1.1. Diferențele dintre produsele organice și naturale

1.3. Produsele organice

Dacă facem o delimitare a terminologiei produselor, vom vedea că termenul „organic” se utilizează pentru produse agroalimentare în spațiul anglo-saxon iar cel de „bio” este folosit în deosebi în spațiul franco-german. De exemplu, în SUA sau Canada se utilizează termenul organic, la germani se foloseste atât “ecologic” cât și “bio”, iar în Italia sau Ungaria termenul folosit este de „bio” pentru aceste produse.

Produsele organice nu conțin niciun fel de compuși chimici, modificati genetic sau de origine animală, doar ingrediente naturale care provin din plante crescute în zone nepoluate fără fertilizatori sau modificări genetice.

Ingredientele utilizate pentru obținerea acestor produse sunt sănătoase, iar dintre acestea amintim câteva precum:

materie primă certificată ca fiind cultivată doar biodinamic;

materie primă certificată ca fiind cultivată doar organic;

materii prime crescute în mod natural în zone sălbatice fără intervenție umană, recoltate cu moderație, din zone nepoluate care constituie habitatul lor natural.

Recoltarea plantelor care au crescut fără sa fi fost plantate de om se face în mod etic și conform regulilor și legislației, sunt culese doar plantele ajunse la potențialul lor maxim, iar în urmă se lasă mereu neculeasa o cantitate suficientă de plante, astfel încât să nu fie în nici un fel prejudiciat ecosistemul respectiv.

Procesarea acestor materii prime se face cu maximul de grijă pentru a le păstra proprietățile, fără a se înlătura din proprietățile biologice. De aceea, in tot timpul procesului, temperatura trebuie menținută sub nivelul temperaturii corpului, pentru a se păstra activitatea enzimelor.

Agricultura organică este partea din agricultura practicată în jurul ideii că ferma este un organism autosuficient, care se hrănește singur și își refolosește la infinit propriile resurse. Semințele provin din recoltele anterioare, iar îngrășământul provine de la animalele aceleiași ferme și din compostul alcătuit din resturile fermei. Astfel, totul se reia la nesfârșit, fără fetilizatori chimici aduși din altă parte, fără semințe ieșite din laboratoare și care pot să germineze doar o dată.

Definiția curentă pentru produsele bio, eco, și organice este legată în primul rând de standardele de producție, și anume:

fără pesticide;

fără fertilizatori artificiali;

fără contaminare umană sau industriala;

fără radiații cu ioni, fără aditivi alimentari;

fără tratamente masive antibiotice;

fără hormoni de creștere și cu o alimentație sănătoasă.

În cela mai multe țări nu se poate aplica eticheta de „bio“ decât organismelor care nu au suferit modificări genetice, iar producătorul de „produse bio“ este obligat să facă și dovada că poate asigura transportul și depozitarea de dinainte de vânzare în condiții care să nu afecteze stadiul de ecologic a produselor.

Astfel ca tot ce este 100% organic și este certificat ca atare va purta eticheta „100% organic“, iar pentru produsele care au minimum 95% ingrediente organice se va folosi eticheta „produs organic“, pentru cu 70% ingrediente organice, se va folosi termenul ca atare în numele produsului, dar vor lipsi sigiliile autorităților conform regulamentului în vigoare pentru acestea.

Capitolul II
Agricultura ecologică

Termenul de ‘agricultură ecologică’ este un termen protejat și atribuit de [NUME_REDACTAT] României pentru a defini sistemului de agricultură similar cu termenii ,,agricultură organică” sau ,,agricultură biologică” utilizați în alte state membre ale U.E.

Rolul sistemului de agricultură ecologică este aceea de a produce hrană mai curată, potrivită metabolismului, în deplină corelație cu conservarea și dezvoltarea mediului air unul dintre principalele scopuri ale agriculturii ecologice este producerea de produse agricole și alimentare proaspete, cu procese create să respecte natura și sistemele acesteia.

Agricultura ecologică are o contribuție importanta la dezvoltarea durabilă, la creșterea activităților economice cu o importantă valoare adăugată și la sporirea interesului pentru spațiul rural de aceea obiectivele, principiile și normele aplicabile producției ecologice sunt cuprinse în legislația comunitară și națională, norme care, alături de definirea metodei de producție în sectorul de producție vegetală, animalieră și de acvacultură reglementează și aspecte legate de sistemul de agricultură ecologică precum :

procesarea;

etichetarea;

comerțul;

importul;

inspecția;

certificarea.

2.1. Principiile agriculturii ecologice

Agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă, la creșterea activităților economice și la sporirea interesului pentru spațiul rural, așadar în continuare voi detalia principiile pe care trebuie să le respecte acest segment de producție pentru a fi în concordanță cu reglementările care sunt în vigoare.

Agricultura ecologică este un sistem agricol menit pentru a furniza consumatorului alimente proaspete și autentice și care în același timp respectă ciclul natural de viață al sistemelor, iar pentru a obține acest lucru, agricultura ecologică se bazează pe un număr de obiective și principii create să minimizeze impactul omului asupra mediului înconjurător, asigurându-se că sistemul agricol se desfasoara pe cât de natural posibil.

Practicile specifice reglementarilor privind agricultura ecologică cuprind:

rotația culturilor ca premisă a folosirii eficiente a resurselor fermei;

limite stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice și a îngrășămintelor chimice, a antibioticelor pentru animale, a aditivilor alimentari și substanțe complementare folosite pentru prelucrarea produselor agricole;

interzicerea folosirii organismelor modificate genetic pentru ele;

valorificarea resurselor existente la fața locului, ca de exemplu folosirea ca fertilizator a gunoiului provenit de la animale și a furajelor produse la fermă;

alegerea unor specii de plante și animale rezistente la boli și dăunători, adaptate condițiilor locale optime;

creșterea animalelor în libertate și adăposturi deschise și hrănirea acestora cu furaje ecologice;

folosirea unor practici de creștere a animalelor adaptate fiecărei rase în parte .

Producția agricolă ecologică este o parte dintr-un lanț mai larg care cuprinde procesarea alimentelor, distribuția și vânzarea și în final consumatorul, de aceea fiecare verigă în acest lanț este menită să joace un rol important în realizarea beneficiilor legate de producția unor alimente ecologice, în câteva domenii:

Protecția mediului;

Bunăstarea animalelor;

Încrederea consumatorului;

Socieatea și economia.

Așadar, trebuie să ținem cont de faptul că producția ecologică respecta sistemele și ciclurile naturale, producția durabilă trebuie realizată pe cât posibil cu ajutorul proceselor de producție biologice și mecanice, prin intermediul producției legate de pământ și fără utilizarea organismelor care sunt modificate genetic .

În agricultura ecologică se utilizează ciclurile închise care utilizează resursele interne în locul ciclurilor deschise care se bazează pe resurse externe, care trebuie limitate la resurse ecologice din alte ferme ecologice, materiale naturale sau obținute pe cale naturală și îngrășăminte minerale cu solubilitate micaă.

În cazuri excepționale, se utilizeaza resurse chimice sintetice dacă lipsesc alternativele corespunzătoare, cu condiția să fie autorizate și incluse în liste aprobate ale [NUME_REDACTAT] Comisiei numai după ce au fost analizate de către Comisie și de către statele membre.

[NUME_REDACTAT] Europeană se întinde din Nordul îndepărtat înspre Sud și Europa de Est, diferențele climatice, culturale sau structurale se pot compensa prin reguli de flexibilitate, alimentele pot fi marcate ca fiind „ecologice” numai dacă cel puțin 95% din ingredientele acestora sunt ecologice.

Ingredientele ecologice din alimentele neecologice pot fi enumerate ca ecologice pe lista ingredientelor cu condiția ca aceste alimente să fie produse în conformitate cu legislația privind agricultura ecologică, atfel ca, in vederea asigurării unei mai bune transparențe, trebuie indicat codul numeric al organismului de control, fiind interzisă utilizarea în producția ecologică a organismelor modificate genetic (OMG) și a produselor obținute din OMG-uri. Produsele care conțin OMG-uri nu pot fi etichetate ca fiind ecologice decât dacă ingredientele care conțin OMG-uri au ajuns în produse în mod neintenționat și dacă proporția de OMG din ingredient este de sub cota de 0,9%.

Pe durata întregului proces de obținere a unui produs ecologic, trebuie să se respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și națională prin vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conformității cu prevederile legislației în vigoare.

În etapa de producție se interzice ferm utilizarea organismelor modificate genetic, a fertilizanților și pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor și regulatorilor de creștere, ale hormonilor si antibioticelor, iar în etapa de procesare a alimentelor se restricționează folosirea aditivilor, a substanțelor complementare și a substanțelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice.

2.2. Reglementările privind agricultura ecologică

[NUME_REDACTAT], controlul și certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecție și certificare private, sunt aprobate de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], pe baza criteriilor de independență, imparțialitate și competență stabilite în Ordinul nr. 181/2012 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control si certificare.

Totodată, aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecție și certificare este precedată de acreditarea acestora, în conformitate cu norma europeană EN ISO 45011:1998, emisă de un organism abilitat în acest sens.

Înainte ca acesti producători să înceapă desfășurarea unei activități în acest domeniu au obligația să se înregistreze la M.A.D.R. Înregistrarea producătorilor în agricultură ecologică este obligatorie în fiecare an, prin completarea Fișelor de înregistrare în agricultură ecologică, disponibile la Direcțiile pentru [NUME_REDACTAT] și a [NUME_REDACTAT], în perimetrul căreia acestia își desfășoară activitatea, sau la responsabilii de județ pentru agricultură ecologică.

Procedura de înregistrare în agricultură ecologică este reglementată prin Ordinul nr. 219/2007 pentru aprobarea Regulilor privind înregistrarea operatorilor în agricultură ecologică, cu completările și modificările ulterioare care au aparut.

Agricultura ecologică este un sector dinamic la noi in țară care a cunoscut în ultimii ani o evoluție ascendentă, atât în sectorul vegetal cât și în sectorul de producție animalieră, de aceea organizarea comercializării produselor constituie un element important din filieră de agricultură ecologică iar comercializarea produselor ecologice se face numai de comercianți înregistrați la M.A.D.R, prin canale de piață cum ar fi:

vânzări de la poarta unei ferme;

vânzări prin magazine en-gros;

vânzări prin magazine specializate;

vânzări prin bursa on-line pentru produse ecologice;

vânzări prin piețe sezoniere.

Una din condițiile esențiale pentru dezvoltarea agriculturii ecologice o reprezintă promovarea agriculturii ecologice în vederea conștientizării consumatorilor de avantajele acestor produse ecologice, astfel încât aceștia să ofere un preț mai mare pentru produse curate a căror calitate este garantată de sistemul de inspecție și certificare.

Acțiunile de informare a producătorilor, de instruire și promovare a conceptului de agricultură ecologică sunt realizate de către organizații de stat și private, iar educația în agricultură ecologică, în vederea formării de specialiști pentru acest domeniu constituie o preocupare a instituțiilor de profil.

Ca parte a campaniei de promovare a agriculturii ecologice în [NUME_REDACTAT], la inițiativa [NUME_REDACTAT] pentru Agricultură și [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT], a fost creat site-ul www.ec.europa.eu/agriculture/organic/home_ro, care are ca principal obiectiv informarea publicului larg cu privire la sistemul de agricultură ecologică precum și punct de plecare în realizarea campaniilor promoționale în cateva state membre.

În vederea promovării produselor ecologice, [NUME_REDACTAT] acordă sprijin de până la 50% programelor de informare și promovare propuse de organizațiile profesionale din sector, care participă cu minim 20% din costul real al acțiunilor, cofinanțarea fiind asigurată de la bugetul de stat, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 3/2008 al Consiliului privind acțiunile de informare și promovare pentru produsele agricole pe piața internă și în țările terțe și cu Regulamentul nr. 501/2008 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului nr. 3/2008.

Dacă stăm să analizăm evoluția dinamicii operatorilor și a suprafețelor cultivate în cadrul agriculturii ecologice, putem observa un grad foarte ridicat de creștere de la un an la altul, astfel ca, dacă în anul 2007 numărul operatorilor înregistrați a fost de aproape 3500 de persoane, în anul 2013 observam un număr de operatori de 5 ori mai mare decât în cel precizat anterior.

De asemenea, suprafețele cultivate în acest sector au crescut de la un an la altul, în anul 2013 suprafetele cultivate pentru culturile permanente au ajuns la aproape 8000 de ha iar terenul arabil a atins suprafața de 175.000 ha.

Tabel 2.1.Dinamica operatorilor și a suprafețelor în agricultură ecologică

Sursă: Comunicări organisme de inspecție și certificare

Capitolul III

Tehnologii de obținere a produselor

alimentare ecologice

Spre deosebire de agricultura convențională, putem spune ca agricultura ecologică se desfășoară conform biotehnologiilor, prin excluderea tehnologiilor de origine industrială, si care se bazeaza doar pe procesele ecologice naturale.

Activitatea de productie în agricultura ecologică se desfășoară prin folosirea îngrășămintelor organice, precum si cultivarea culturilor leguminoase în calitate de siderate , combaterea bolilor și dăunătorilor prin metode ecologice integrate, excluderea din tehnologii a substanțelor chimice obținute pe cale industrială, îngrășăminte, pesticide, stimulenți și renunțarea în totalitate la aplicațiile ingineriei genetice, iar fertilitatea solurilor se menține preponderent prin aplicarea cantităților necesare de îngrășăminte organice în baza armonizării fitotehniei cu zootehnia.

Existența premiselor favorabile de dezvoltare a agriculturii ecologice în țara noastră a fost constatată de Grupul de experți ai [NUME_REDACTAT] Independente de Certificare, Expertize și Inspecții care a efectuat în cadrul unui program inițiat și finanțat de SGS un studiu independent de evaluare și fezabilitate privind promovarea exportului produselor ecologice și genetic nemodificate. Studiul a prezentat evaluarea potențialului practic și științific, prelevarea probelor de sol, apă și agroalimente din anumite zone și testarea lor în laboratoarele europene prestigioase.

3.1. Principii și tehnologii care stau la baza obținerii produselor

alimentare ecologice

Pentru a obține și fabrica produse agroalimentare ecologice și genetic nemodificate în baza tehnologiilor ecologice, se iau, de regulă, următoarele măsuri:

elaborarea tehnologiilor performante de fabricare a produselor agroalimentare ecologice în baza utilizării noilor soiuri și hibrizi cu rezistența sporită la boli, dăunători și diverși factori anabiotici;

perfecționarea tehnologiilor de fabricare a produselor agroalimentare în baza utilizării aditivilor alimentari conform standardelor internaționale;

perfecționarea regimurilor tehnologice de fabricare a produselor agroalimentare ecologice cu utilizarea adjuvanților ecologic puri, admiși de autoritățile sanitare;

elaborarea tehnologiilor ecologice de fabricare a produselor agroalimentare în baza concepției alimentației pozitive, excluderea pericolului ecologic și genetic, promovarea tehnologiilor biosferocompatibile;

asigurarea maximă a calității naturale a produselor agroalimentare ecologice prin utilizarea tehnologiilor, utilajelor performante;

optimizarea metodelor instrumentale performante de determinare a contaminanților și indicilor de falsificare a produselor alimentare;

asigurarea procesului tehnologic de fabricare a produselor agroalimentare ecologice cu documentația normativă tehnologică;

elaborarea documentației tehnice normative și tehnologice pentru organizarea producției alimentare ecologice și controlul calității;

elaborarea și organizarea sistemului de inspecție și certificare a produselor alimentare ecologice, armonizat cu reglementările internaționale.

Producția agroalimentară ecologica are drept scop realizarea unor sisteme agricole durabile, echilibrate și asigură protejarea resurselor naturale și sănătatea consumatorilor. Impactul procesului de producție ecologică asupra mediului este minim, iar în ultimii ani produsele ecologice au fost din ce în ce mai cunoscute.

Alimentele ecologice sunt produse diversificate, sănătoase, fara boli și dăunători, lipsite de reziduuri nocive, cu un conținut echilibrat în substanțe bioactive și minerale, rezultate din tehnologii ecologice, tehnologii care nu utilizează îngrășăminte chimice.

Toate aceste tehnologii bio-ecologice au rolul de a pune la dispoziția consumatorului și industriei prelucrătoare produse naturale lipsite de reziduuri chimice și tehnologii menite să contribuie la salvgardarea ecosistemului agricol global.

La prepararea alimentelor ecologice se renunță la aditivi și la orice alte substanțe încorporate. Desfacerea acestor produse se face de regulă în magazine speciale sau chiar din "ograda" producătorului, apoi produsele ecologice certificate sunt marcate și etichetate conform reglementărilor din domeniu.

Produse ecologice sunt numai acelea care au un certificat de calitate și poartă pe ambalaj sigla organismului de certificare și nu orice produs care se vinde sub denumirea de "natural", "țărănesc" etc.

Tehnologia de fabricare a acestor alimente trebuie să respecte următoarele principii și reguli:

eliminarea oricărei tehnologii poluante într-o zonă nepoluată;

utilizarea de soiuri și specii cu rezistență sporită la condițiile de mediu;

ameliorarea și menținerea fertilității naturale a solului;

utilizarea de fertilizatori și amelioratori ai solului, pesticide, materii prime pentru prepararea furajelor, ingrediente pentru prepararea alimentelor în conformitate cu lista produselor permise în agricultură ecologică;

absenta organismelor modificate genetic și a iradierii plantelor;

absenta aditivilor chimici de sinteză: conservanți, coloranți, arome, emulgatori, acidifianți, întăritori de gust, agenți de îngroșare, etc.

Agricultura ecologică utilizează metode specifice, prin care se obțin produsele ecologice, și anume:

fertilizarea solului cu îngrășăminte organice;

acoperirea solului pentru asigurarea protecției împotriva uscării;

utilizarea de îngrășăminte naturale minerale (fosfați, praf de rocă, calciu provenit din var, îngrășăminte din alge marine);

rotația culturilor, efectuarea de arături ușoare și nu foarte adânci, înlăturarea paraziților prin mijloace biologice, pentru a evita deteriorarea solului.

În ciuda faptului că agricultura organică este o industrie relativ nouă, importanța sa a crescut într-un număr mare de țãri cu un nivel de dezvoltare diferit, astfel ca in anumite țări dezvoltate, agricultura organicã reprezintă un segment important al sistemului agro-alimentar ca de exemplu 10% în Austria sau 7,8% în Elveția, iar în alte state agricultura organică înregistrează o creștere de peste 30% anual cum ar fi în S.U.A., Franta, Japonia, Singapore.

Cateva din țările în curs de dezvoltare încadrează piețe mici de produse ecologice pure cum e Egiptu, iar altele au început să exploreze oportunitățile de export pe care le oferă agricultura organică, ca de exemplu exporturi de cafea mexicană sau bumbac din Uganda.

Cererea care de consum pentru produsele alimentare și fibrele ecologic pure a creat noi oportunități de desfacere pentru fermieri și întreprinzători în întreaga lume., inregistrând un real succes de-a lungul anilor, sectorul privat și-a dezvoltat conceptele și piețele pentru produsele ecologic pure.

Planul de Acțiuni al Summit-ului [NUME_REDACTAT] a apreciat importanța investițiilor în tehnologie, în tehnici fermiere și alte metode durabile, cum ar fi agricultura organică, acordarea de asistență în creșterea profitabilității activităților organice, având drept scop scaferea nivelului degradării mediului înconjurător.

3.2. Ferma – locul în care începe procesul ecologic de producție

Ferma este cacel loc în care procesul ecologic începe și unde iau naștere produsele ecologice proaspete, de înaltă calitate care se pot cumpăra de la supermarket, restaurantele sau piețele fermierilor.

Fermele înscrise în sistemul de agricultură ecologică nu numai că se bazează pe natură pentru producția vegetală și animalieră, ci ele fac parte din natură, așadar fermierii care practică agricultura ecologică fac tot posibilul pentru sa obțina alimente din mediul înconjurător folosind sisteme cât mai apropiat posibile de cele existente în mod natural.

În pregatirea tehnologiilor de obținere a produselor alimentare ecologice se ține cont de faptul că fermierii lucrează pe baza conceptului circuitului închis al agriculturii, cum ar fi solul fertil care rezultă din folosirea gunoiului din grajd și din formarea unui sol în care materia organică acționează ca agent de fertilizare micșorează eroziunea solului și pierderea de apă și nutrienți sau inputuri cum sunt gunoiul din grajd și nutrețurile care trebuie produse, în principiu, în aceeași fermă în care sunt folosite, sau în fermele vecine, pentru a reduce nevoia de inputuri externe.

Acesi fermieri care practică agricultura ecologică încearcă să creeze armonie între natură și oameni prin anumite practici care necesită lucrări manuale și care au în același timp un impact scăzut asupra mediului, iar aceste tehnici care includ combaterea mecanică a buruienilor în locul folosirii erbicidelor deoarece pentru fermierii care practică agricultura ecologică starea bună a solului și respectul față de mediu sunt de o importanță crucială pentru supraviețuirea oamenilor și a animalelor.

Câteva dintre cele mai importante aspecte care sunt urmărite de catre fermierii care produc alimente ecologice sunt următoarele:

Folosirea responsabilă a energiei și a resurselor naturale;

Menținerea diversității biologice;

Menținerea echilibrelor ecologice regionale;

Îmbunătățirea fertilității solului;

Menținerea calității apei;

Promovarea sănătății și bunăstării animalelor;

Satisfacerea nevoilor de comportament specifice animalelor.

Pentru a atinge aceste scopuri, fermierii din agricultura ecologică se bazează de decenii pe practici agricole recunoscute, cum sunt menținerea sănătății efectivului de animale prin exerciții regulate și acces la pășune, prin sisteme de creștere liberă și cunoștințe științifice moderne, ca de exemplu monitorizarea nivelului nutrienților pentru a fi siguri că acesta este optim pentru o creștere semnificativă.

Practicile agriculturii ecologice se bazează pe un amestec de respectare strictă a cerințelor legale stabilite pentru folosirea siglelor și etichetelor ecologice, despre care voi vorbi în capitolul următor, și inovare în concordanță cu particularitățile fiecărei ferme, bazate pe principiile de bază ale agriculturii ecologice:

Fertilitatea și activitatea biologică a solului trebuie menținută și crescută prin rotația multianuală a culturilor, incluzând leguminoase și alte plante pentru îngrășăminte verzi, și prin aplicarea gunoiului de grajd sau a altor materii organice care fac parte din producția ecologică;

Un fermier poate să aleagă o combinație a mai multor sau a tuturor acestor metode de creștere a fertilității solului, depinzând de care abordare este mai potrivită cu sistemul agricol;

Conform reglementărilor referitoare la producția ecologică, minimum 85% din furajele animalelor crescute în sistem ecologic trebuie să fie produse în sistem ecologic. De la 1 Ianuarie 2008, fermierii care practică agricultura ecologică vor trebui să furnizeze 100% hrană ecologică pentru bovinel și pentru vacile de lapte.

Cele mai importante categorii de produse alimentare ecologice obținute în urma procesului de fabricație cu ajutorul tehnologiilor mai sus menționate sunt următoarele:

Fructele ecologice: căpșunile, merele, pere, portocalele, etc;

Legumele precum : roșiile, morcovii și broccoli, etc;

Laptele de vacă, capră, bivoliță sau de la alte animale;

Ouă de găină, prepeliță sau de la alte păsări;

Carnea de miel, vită, pui sau porc;

Cerealele precum ovăzul, orezul, grâul și orzul.

Capitolul IV

Etichetarea și standardizarea produselor ecologice

Certificarea și etichetarea produselor are rolul de a-i proteja pe consumatori și de a-i ajuta să diferențieze produsele organice adevărate fată de cele care ar putea doar să păcălească, astfel că, în U.E. standardele produselor agricole ecologice sunt stabilite prin lege și este interzisă utilizarea cuvintelor „organic”, „bio” sau „ecologic” unde nu este cazul.

Produsele ecologice din România nu pot avea decât sigla națională ,,AE”, specifică produselor ecologice, alături de sigla comunitară, care sunt folosite pentru a completa etichetarea, în scopul identificării de către consumatori a produselor obținute în conformitate cu metodele de producție ecologică si reglementarile in vigoare.

Aplicarea logo-ului pe produsele alimentare preambalate este obligatorie începând cu data de 1 iulie 2010, iar utilizarea lui rămâne opțională pentru produsele importate, însă folosirea logo-ului comunitar UE trebuie să fie însoțită de indicarea locului de producere al materiilor prime agricole.

4.1. Organismele de inspecție și certificare

Pentru comercializarea produselor ecologice care poartă etichetele și siglele specifice, producătorii trebuie să parcurgă un proces strict ce trebuie urmat clar, iar înainte de a obține produse agricole ce pot fi comercializate cu mențiunea ,,produs ecologic” exploatația trebuie să parcurgă o perioadă de conversie, de minim doi ani.

Pe durata întregului proces de obținere a unui produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislația comunitară și națională și trebuie să-și supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conform cu prevederile legislației în vigoare privind producția ecologică.

Privind organismele de inspecție și certificare în agricultură ecologică, trebuie subliniat faptul că în etapa de producție la fermă se interzice utilizarea organismelor modificate genetic adica OMG-uri și derivatele acestora, a fertilizanților și pesticidelor de sinteză, a stimulatorilor și regulatorilor de creștere, hormonilor, antibioticelor, iar în etapa de procesare a alimentelor se restricționează folosirea aditivilor, a substanțelor complementare și a substanțelor chimice de sinteză folosite la prepararea alimentelor ecologice, deoarece agricultura ecologică are o contribuție majoră la dezvoltarea durabilă, la creșterea activităților economice și la cresterea interesului pentru spațiul rural.

[NUME_REDACTAT], controlul și certificarea produselor ecologice este asigurată în prezent de organisme de inspecție și certificare private aprobate de [NUME_REDACTAT], Pădurilor și [NUME_REDACTAT], pe baza criteriilor de independență, imparțialitate și competență stabilite în Ordinul nr. 65/2010 pentru aprobarea Regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție, certificare și de supraveghere a activității organismelor reprezentative.

Aprobarea de către M.A.D.R a organismelor de inspecție și certificare este precedată obligatoriu, de acreditarea acestora, în conformitate cu norma europeană EN ISO 45011/1998, emisă de un organism abilitat.

Din punct de vedere legal, se pot certifica doar produsele agricole sau alte tipuri de produse care au legătură cu domeniul agricol cum ar fi acestea:

semințele;

carnea și subproduse din carne;

mâncarea procesată;

lactatele;

brânzeturile;

vinul;

bere sau alte băuturi.

4.2. Etichetarea produselor ecologice utilizând sigla “AE”

În urma controalelor efectuate de organismele de inspecție specifice, operatorii care au respectat regulile de producție vor primi certificatul de produs ecologic și își vor putea eticheta produsele cu mențiunea de ,,ecologic”.

Pe eticheta aplicată unui produs ecologic sunt obligatorii următoarele mențiuni:

referire la producția ecologică;

siglele;

numele;

codul organismului de inspecție și certificare care a efectuat inspecția și a eliberat certificatul de produs ecologic.

Sigla ,,ae”, care este proprietate a M.A.D.R , garantează că produsul astfel etichetat provine din agricultura ecologică și este certificat de un organism de inspecție și certificare aprobat iar regulile de utilizare a siglei ,,ae” sunt cuprinse în Anexa nr.1 la Ordinul comun pentru modificarea și completarea Anexei la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 317/2006 și al președintelui [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] nr.190/2006 pentru aprobarea Regulilor specifice privind etichetarea si ambalarea produselor agroalimentare ecologice.

Dreptul de utilizare a siglei ,,ae” pe produsele, etichetele și ambalajele produselor ecologice îl au producătorii, procesatorii și importatorii înregistrați la M.A.D.R. iar în vederea obținerii dreptului de utilizare a siglei „ae’’ de certificare și a siglei „ae” de comunicare, iar pentru asta, solicitanții vor completa cererile de solicitare.

4.2.1. Garanția oferită de sigla „AE”

Acei consumatori care cumpără produse care poartă sigla națională și logo-ul comunitar pot avea încrederea că cel puțin 95% din ingredientele produsului au fost obținute în conformitate cu metoda de producție ecologică și produsul respectă regulile de producție ecologică. În plus, produsul poartă numele producătorului, vânzătorului și numele sau codul organismului de inspecție și certificare specific.

Pentru produsele certificate ecologice au fost stabilite sigle separate, ușor de recunoscut de către consumatori, iar printre aceste sigle naționale se număra următoarele exemple, în funcție de țările din care provin aceste produse.

În scopul promovării conceptului de agricultură ecologică, persoanele fizice sau juridice înscriu sigla "ae" în scop informativ pe suporturile de comunicare și informare, în legătură directă cu activitatea sau produsele agroalimentare ecologice iar baza legală pe baza căruia se va face aceasta înscriere este OUG nr. 34 din 2000.

Solicitantul va completa cererea de utilizare a siglei "ae" în scop informativ și se aprobă de către directorul general al direcției generale în subordinea căreia se află Compartimentul de agricultură ecologică din cadrul M.A.P.D.R iar cererea va fi însoțită de un proiect definitiv cu o machetă inclusă de utilizare a acestei sigle.

Utilizarea siglei "ae" în scop de certificare sau identificare sau în scop informativ-publicitar pe produse, etichete, ambalaje și pe suporturile de comunicare și informare fără aprobarea prealabilă a M.A.P.D.R., solicitată și acordată conform procedurii din prezentul ordin, este interzisă.

Orice folosire necorespunzătoare a siglei îi dă dreptul gestionarului mărcii de a întreprinde, în conformitate cu legislația în vigoare, toate demersurile și acțiunile judiciare necesare având ca scop încetarea folosirii necorespunzătoare și recuperarea prejudiciilor produse ca urmare a acestei folosiri. M.A.P.D.R., prin compartimentul de specialitate, este responsabil să verifice în fiecare moment dacă folosirea siglei de certificare "ae" pe prosusele specificate în cerere este conformă cu prevederile acestui ordin.

Etichetele alimentelor trebuie să cuprindă neaparat:

denumirea alimentului;

lista cu ingredientele;

cantitatea de ingrediente sau categorii de ingrediente;

cantitatea netă pentru alimente preambalate;

data durabilității minimale sau, în cazul alimentelor care din punct de vedere microbiologic au un grad înalt de perisabilitate, data limita de consum ale acestora;

condițiile de depozitare si de folosire, atunci când necesita indicații speciale;

denumirea sau denumirea comercială și sediul producătorului, al ambalatorului sau al distribuitorului, iar în cazul produselor din import se înscriu numele și sediul importatorului sau ale distribuitorului înregistrat în România;

locul de origine sau de proveniență a alimentului, dacă omiterea acestuia ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor cu privire la originea sau proveniența reală a alimentului;

instrucțiunile de utilizare, atunci când lipsa acestora poate determina o utilizare necorespunzătoare a alimentelor;

concentrația alcoolică pentru băuturile la care aceasta este mai mare de 1,2%;

o mențiune care să permită identificarea lotului;

mențiuni suplimentare de etichetare pe grupe de produse.

Pe etichetă sau pe ambalajul alimentelor se înscrie de către producător data durabilității minimale, respectiv data până la care își păstrează caracteristicile specifice în condiții de depozitare corespunzătoare iar dată va fi precedată de mențiunea urmatoare:

– "A se consuma, de preferință, înainte de ", dacă în dată este inclusă ziua;

– "A se consuma, de preferință, până la sfârșitul ", dacă se indică luna și anul sau numai anul.

Mențiunile sunt completate cu indicarea condițiilor de păstrare și conservare ce trebuie respectate pe perioada durabilității minimale, astfel data se compune din indicarea zilei,a lunii și a anului, într-o formă cronologică necodificată, în cazul alimentelor:

a căror durabilitate este mai mică de 3 luni, pentru care e suficient să indice ziua și luna;

a căror durabilitate este mai mare de 3 luni, dar mai mică de 18 luni, esuficient să se indice luna și anul;

a căror durabilitate este mai mare de 18 luni, suficient să se indice anul.

Pentru produsele care din punct de vedere microbiologic au un grad ridicat de perisabilitate și sunt susceptibile ca după un timp scurt să prezinte un pericol pentru sănătatea consumatorului data durabilității minimale este înlocuită de data limita de consum. Data înscrisă de producător este precedată de mențiunea "expira la data de …", indicându-se în ordine ziua, luna și eventual anul, în formă necodificata, informațiile privind modul de preparare a alimentelor se indica în așa fel încât să permită utilizarea corectă a acestora. Pentru anumite alimente, în cazul în care producătorul nu stabilește instrucțiuni precise de utilizare, acestea pot fi impuse prin acte normative specifice in vigoare.

Pentru alimentele preambalate mențiunile se înscriu pe ambalaj sau pe o etichetă atașată de acesta iar mențiunile se înscriu doar pe documentele de însoțire, atunci când alimentele preambalate sunt:

comercializate într-o formă intermediară de vânzare către consumatorul final și nu fac obiectul vânzării către agenții economici care prepara și furnizează hrana pentru populație;

destinate aprovizionării agenților economici care furnizează hrana pentru populație, supunându-le pe acestea unor procese de prelucrare.

Aceste mențiuni se înscriu astfel încât să fie ușor de înțeles, sunt marcate pentru a putea fi văzute cu ușurință de consumator, lizibil și într-un mod ce nu permite ștergerea și nu vor fi în nici un fel mascate, nu se inscripționează în locuri obscure sau întrerupte prin inscripții sau imagini.

Alimentele nu pot fi comercializate dacă nu sunt însoțite de o indicație care să permită identificarea lotului din care fac parte iar indicarea lotului nu este obligatorie pentru următoarele alimente sau în următoarele condiții:

produse agricole care în momentul transferării din spațiul de depozitare sunt vândute sau livrate de la producător la unități în scopul depozitarii temporare, condiționării sau ambalării, dirijate către organizații de producători ori achiziționate în vederea introducerii imediate într-un sistem de pregătire sau transformare;

atunci când la locurile de vânzare către consumatorul final alimentele nepreambalate sunt ambalate la cererea consumatorului sau preambalate pentru vânzare imediata;

pentru ambalajele și recipientele a căror fată mare are o suprafață mai mică de 10 cm2;

porțiile individuale de înghețată cand indicarea lotului de fabricație se face pe ambalajul colectiv;

atunci când data durabilității sau termenul de valabilitate este indicat prin menționarea clară și necodificată a zilei și lunii, în această ordine.

Pentru produsele care conțin OMG-uri, operatorii trebuie să se asigure că:

în cazul produselor preambalate care conțin OMG-uri, pe etichetă figurează mențiunea "Acest produs conține organisme modificate genetic" sau "Acest produs conține [denumirea organismuluisau organismelor modificate genetic";

în cazul produselor neambalate în prealabil oferite consumatorului final, pe prezentarea produsului său asociată acesteia, figurează cuvintele "Acest produs conține organisme modificate genetic" sau "Acest produs conține [denumirea organismuluisau organismelor modificate genetic".

4.3. Mercantizarea produselor ecologice

Aplicarea corectă a principiilor care stau la baza unei prezențe comerciale de succes reprezintă în permanență o provocare serioasa pentru cei care urmăresc fidelizarea clientelei și creșterea permanentă a volumelor de vânzări folosind principii în strategia de mercantizare, strategie care subordonata obiectivelor majore ale afacerii contribuie la atingerea acestora în orizontul de timp care a fost stabilit.

Mercantizarea sau merchandising-ul se prezintă atât în cadrul comerțului modern, cât și în cadrul comerțului tradițional reprezintă maximizarea vânzărilor printr-o selecție riguroasă a produselor, afișarea prețurilor și a stocurilor potrivite, packaging de calitate și nu în ultimul rând amplasarea la raft astfel încât cumpărătorii să fie stimulați să ia decizia de achiziție în favoarea produselor expuse mai familiară, componentă din definiția merchandisingul-ui o reprezintă standardele de amplasare ale produselor la rafturi.

Dacă în prima faza totul se reducea la așezarea produselor într-un mod cât mai aspectuos cu putințăpe rafturi, acum diversificarea sortimentatiei și a brandurilor a făcut necesară o nouă abordare, care să integreze elementul estetic într-un plan eficient de utilizare a spațiului din magazine.

Întrebările esențiale în personalizarea rafturilor de care trebuie să se țină cont sunt următoarele:

În ce categorii de vârstă se încadrează clienții?

Care este venitul lor mediu lunar?

Care este stilul de viață sau spre ce standarde aspiră?

Deși nevoile consumatorului au crescut direct proporțional cu oferta și invers proporțional cu spațiile de desfacere de pe raft, dincolo de tehnicile moderne de marketing și de investițiile costisitoare în studii de piață vor funcționa mereu trucuri ușor de pus în practică, în ceea ce privește standardul la raft,astfel ca, pentru a păstra o imagine unitară a magazinului, elementele grafice trebuie să fie unitare, de la indicatoarele de raioane la etichetele de la raft iar produsele similare se expun împreună.

Folosirea POSM-urilor subliniază beneficiile mărfii expuse, fie că este vorba de o promoție de preț, de sursa ecologică sau de originea specifica a produselor deoarece fiecare categorie de clienți are propriii stimuli și propriile criterii de căutare a elementelor diferentiatoare.

Prezența etichetelor și curățenia raftului influențează foarte mult decizia de cumpărare, iar multiplele merite ale nivelelor de amplasare trebuie exploatate la maxim, așadar spațiile aflate la o înălțime mai mare de 1,70 m sau sub 0,50 m ar trebui folosite numai pentru stocare, altfel, chiar și cei mai fideli consumatori vor renunța să caute produsul favorit.

Regulile generale de mercantizare care stau la baza unei afaceri de succes în ceea ce privește comercializarea produselor ecologice sunt următoarele:

Nivelul ochilor: promovarea produsului se va face printr-o poziționare la nivelul ochilor pentru a usura decizia acestuia;

Regula mâinii drepte: promovarea produsului se va face printr-o poziționare în partea dreaptă a raftului, deoarece clientul are tendința să cumpere produsul cu mâna dreaptă;

Regula stâlpilor : dacă se dorește promovarea unui produs, acesta se va poziționa între două produse de regula foarte puternice ;

Regula fluxului de vânzare: se va determina fluxul de trafic, traseul din magazin care este cel mai des vizitat de către clienți, iar promovarea produsului se va face printr-o poziționare cât mai apropiată de cel mai important flux din magazin;

Regula liderului : promovarea produsului se va face printr-o poziționare lângă liderul de piață.

Criteriile de mercantizare trebuie să răspundă celor trei tipuri de exigente, în funcție de importanța lor sunt:

Clientul: aranjarea în blocuri verticale oferă ușurință în descifrarea raftului. Blocurile verticale de subcategorii se vor realiza dacă raportul vizual este corespunzător Mercantizarea raftului se va face ținând cont de modul în care clientul face selecția. Clientul nu se va întoarce pentru un anumit produs, el analizând în plan vertical posibilitățile de cumpărare iar acolo unde se poate, este necesar ca produsele să fie mercantizate în funcție de coloristica.

Profitabilitatea: la nivel de raft, articolele vor fi poziționate din punct de vedere al prețului, de la cel mai scump, așezat pe prima poliță, la cel mai ieftin, așezat pe polița cea mai de jos, iar la nivel de polița, articolele vor fi poziționate din punct de vedere al prețului de la stânga la dreapta, de la cel mai scump la cel mai ieftin.

Productivitatea : ușurință de aprovizionare și menținere a raftului, astfel ca se va ține cont de volumul de vânzare la nivel de categorie și la nivel de articol, cantitatea dintr-un bax, se recomanda ca întreaga cantitate să se poziționeze la raft și să se evite fracțiunile de baxuri stocate în depozit.

Repartizarea articolelor pe nivele de înălțime se va face în felul următor:

nivelul picioarelor (mai putin de 0,6 m) : articole voluminoase și marjă redusă;

nivelul mâinilor, partea de jos (mai putin de 0,6 m – 1,1 m):produse indispensabile, complementare, articole greu de aranjat, adica produse cu marjă medie;

nivelul mâinilor, partea de sus (intre 1,1 m si 1,5 m): produse cu cerere spontană ridicată, de exemplu cele mediatizate, regionale, sezoniere etc;

nivelul ochilor (1,5 m – 1,7 m): sunt produse de impuls, noutăți, produse de mare notorietate și cu marjă ridicată, nivelul ochilor este diferit la copii, bărbați sau femei (de aceea produsele pentru copii vor fi poziționate mai jos;

nivelul pălăriei (mai mult de 1,7m) : produse cu ambalaj reperabil de la distanță, articolele așezate pe polița de sus trebuie să aibă legătură cu produsele așezate pe polița imediat următoare.

Capitolul V

Studiu de caz: chestionar privind

produsele ecologice

În ceea ce privește studiul de caz privind tema aleasă de mine, am realizat o cercetare de marketing pe un eșantion de 50 de persoane din Oradea, utilizând câteva întrebări specifice din care reiese atitudinea pe care o au persoanele studiate față de produsele ecologice.

Problema de cercetare care stă la baza acestui studiu de piața este culegerea de informații despre trendurile și nevoile actuale existente pe piața produselor ecologice în Oradea și în special despre atitudinea față de aceste produse, informații care stau de regulă la baza luării deciziilor privind comercializarea acestor produse, atât pe piața internă cât și cea externă.

Obiectivele de cercetare ale studiului au urmărit câteva puncte esențiale:

evaluarea măsurii în care populația știe ce înseamnă produs alimentar ecologic;

evaluarea măsurii în care se face distincție între titulatura de produs alimentar ecologic, bio și natural;

evaluarea diferenței percepute de populație între produsele alimentare ecologice și cele obișnuite din punct de vedere al principalelor criterii de apreciere: gust, aroma, aspect, durata de depozitare, efectul asupra sănătății și prețul;

evaluarea integrării în consum a produselor alimentare ecologice.

Metoda de cercetare

Studiul a fost realizat pe un eșantion de 50 de persoane din Oradea, structurat în funcție de principalele criterii demografice, care provin atât din mediul urban cât și rural. Ca metode de cercetare s-a utilizat studiul cantitativ prin intermediul chestionarului aplicat față în față de către operatori de interviu iar instrumentul utilizat a fost un chestionar format din 15 întrebări și date de contact incluzând 4 secțiuni:

întrebările filtru;

comportamentul de consum;

diferențe percepute între produsele alimentare ecologice și alimentare obișnuite;

măsura în care se face diferența între noțiunile de produse eco, bio, natural și organic, așa cum le-am delimitat în partea teoretică a lucrării.

Criteriile folosite în alegerea produselor alimentare sunt conform rezultatelor obținute:

aspectul

prețul

gustul

conținutul de conservanți

producătorul.

În ceea ce privește comportamentul de consum al produselor alimentare ecologice, putem observa în urma completării chestionarului ca un procent de 35% dintre persoanele chestionate consumă acest tip de produse de mai multe ori pe săptămână, iar 48% dintre aceștia consumă cel puțin o dată pe lună aceste tipuri de produse. Doar un procent de 15% nu consumă deloc aceste produse.

De asemenea, vom vedea că cele mai consumate tipuri de alimente ecologice sunt fructele și legumele, băuturile, laptele și produsele de bază , iar aproximativ o pătrime din persoanele chestionate verifică întotdeauna dacă produsele cumpărate sunt ecologice conform etichetării corespunzătoare, aproximativ 60% dintre persoane utilizează eticheta ca element de verificare pentru a identifica produsele ecologice.

În ceea ce privește punctele de desfacere a acestui tip de produse principalele puncte de achiziție menționate de persoanele chestionate că locații din care se pot cumpăra produse ECO sunt:

Piață;

Supermarketul ;

Fermele;

Magazinele cu specific natural și ecologic.

Cele mai frecvente diferențe între alimentele ecologice și cele obișnuite sunt:

conținutul de substanțe artificiale;

sunt mai sănătoase;

gustul.

Peste 85% dintre persoanele chestionate consideră că produsele ecologice sunt mai sănătoase decât cele obișnuite, iar o proporție de peste 50% dintre persoanele chestionate consideră că produsele ecologice sunt mai gustoase și mai sănătoase, însă sunt mult mai costisitoare decât cele obișnuite.

Rezultatele obținute indică drept principale calități percepute ale produselor alimentare ecologice ce ar trebui avute în vedere în strategiile de promovare:

conținutul redus de substanțe chimice artificiale;

gustul mai bun;

sunt mai sănătoase pentru organism decât cele obișnuite;

etichetă care contează pentru foarte mulți consumatori;

aspectul care influențează decizia de cumpărare;

prețul produselor ecologice față de cele obișnuite.

Rezultatele studiului arată faptul că este necesară o clarificare și educare a populației în ceea ce privește noțiunile de produs ecologic, bio, organic și natural, având în vedere ponderea ridicată cu care sunt utilizați acești termeni cu scop de a crea o imagine care nu coincide cu realitatea, iar tendința de creștere pentru consumul acestor produse și dorința multor persoane care doresc pe viitor să consume aceste produse trebuie să fie luate în considerare în elaborarea strategiilor de marketing pentru a comercializa aceste produse.

5.1. INSTRUMENTUL DE CERCETARE (CHESTIONARUL)

Având în vedere faptul că s-a utilizat un eșantion cu o structură definită, în prima parte a chestionarului au fost poziționate întrebările de identificare a caracteristicilor de filtrare: mediu de proveniență, sex și vârsta.

Întrebarea 1. Care este mediul de proveniență? (se marchează cu X căsuța corespunzătoare)

rural

urban

Răspuns și interpretare: la această întrebare, dintre cele 50 de persoane chestionate, 35 au răspuns că provin din mediul urban iar 15 persoane din mediul rural.

Graficul 5.1. Intrebarea 1 a chestionarului

Intrebarea 2: Sexul dumneavoastră? (se marchează cu X căsuța corespunzatoare)

[NUME_REDACTAT]

Răspuns și interpretare: dintre cele 50 de persoane, un număr de 42 sunt femei, iar 8 sunt bărbați.

Graficul 5.2. Intrebarea 2 a chestionarului

Intrebarea 3: Care este vârsta dumneavoastră? (se marcheaza cu X căsuța corespunzătoare)

Între 15-20 de ani

Intre 20-29 de ani

Intre 30-39 de ani

Intre 40-49 de ani

Peste 50 de ani

Răspuns și interpretare: Conform acestei intrebări, în funcție de răspunsul dat, putem observa ca un număr de 3 persoane au vârsta de până la 20 de ani, majoritatea, și anume 22 de persoane au vârsta cuprinsă între 20 și 30 de ani, 12 persoane între 30 și 40 de ani, 10 dintre aceștia se află între 40 si 49 de ani iar 8 persoane au peste 50 de ani.

Graficul 5.3. Intrebarea 3 a chestionarului

Intrebarea 4: In opinia dumneavoastră, prin ce anume se deosebesc în principal produsele alimentare ecologice de cele obișnuite?

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] deosebiri

Răspuns și interpretare: dintre persoanele chestionate, un număr de 7 au răspuns că aspectul este deosebirea principală între produsele ecologice și cele orbișnuite, 13 au ales prețul, deoarece acesta este, de regula, mai mare decât la celălalte produse, gustul l-au ales 14 persoane ca fiind diferit între cele 2 tipuri de produse, conținutul a fost ales de 9 persoane, elementul “producător” a fost bifat de către 6 persoane, iar o persoana a ales un alt motiv pentru a deosebi aceste produse de celelalte.

Graficul 5.4. Intrebarea 4 a chestionarului

Intrebarea 5: In opinia dumneavoastră, cum sunt față de produsele alimentare obisnuite, produsele alimentare ecologice?

Intrebarea 6: Cum recunoașteți de obicei produsele alimentare ecologice ?

Dupa gust

După miros

După aspect (culoare, formă, dimensiune etc.)

După etichetă

În alte moduri

Răspuns și interpretare: Majoritatea dintre cei chestionați, adică 26 de persoane au răspuns că eticheta este elementul cel mai important în alegerea produselor ecologice, apoi aspectul a fost pe locul doi, pentru un număr de 12 persoane, gustul a fost ales de către 8 persoane, mirosul a fost important doar pentru 2 persoane iar 2 persoane au precizat alte moduri de recunoaștere a acestor produse.

Graficul 5.5. Intrebarea 6 a chestionarului

5.2. Denumiri și accepțiuni

Întrebarea 7 : Vă rog să răspundeți prin Da, Nu sau Nu știu la întrebările de mai jos:

Produsele alimentare ecologice sunt aceleași cu produsele alimentare bio.

Pentru că un aliment să fie considerat ecologic (ECO) este necesar ca pe parcursul obținerii sale să nu se folosească substanțe chimice artificiale (de ex. îngrășăminte, conservanți);

Produsele naturale sunt același lucru cu produsele ecologice.

Produsele naturale, biologice și ecologice se obțin în același mod și au aceeași compoziție.

Produsele ecologice, spre deosebire față de alte produse, conțin doar elemente natural.

Răspuns și interpretare:

Rezultatele studiului arată faptul că este necesară o mai bună clarificare și educare a populației în ceea ce privește noțiunile de produs ecologic, bio, organic și natural, având în vedere ponderea ridicată cu care sunt utilizați acești termeni cu scop de a crea o imagine care nu coincide cu realitatea , cum ar fi de exemplu faptul că produsele promovate drept ecologice când de fapt ar trebui încadrate la categoria natural.

Având în vedere faptul că produsele biologice sunt considerate mai sănătoase decât cele obișnuite și apreciate datorită conținutului scăzut de substanțe chimice artificiale, o oportunitate de promovare este informarea populației cu privire la standardele care definesc produsele.

Este important ca potențialii clienți să poată distinge produsele care sunt cu adevărat ecologice, etichetate corespunzător, de celelalte care folosesc această denumire cu scop promoțional fără a îndeplini în totalitate condițiile necesare.

5.3. [NUME_REDACTAT] 8: Cât de des consumați produse alimentare ecologice? (se marchează cu X căsuța corespunzătoare)

[NUME_REDACTAT] 3-4 ori pe săptămână

O dată pe săptămână

[NUME_REDACTAT]

Răspuns și interpretare: Pe baza chestionarului, vom observa că sunt destul de puține persoane care consumă zilnic și regulat produse ecologice, și anume 4 persoane din cele 50 chestionate, însă mai mulți sunt care consumă în fiecare săptămână de mai multe ori și anume 16 persoane, 16 persoane consumă săptămânal, ocazional 9 persoanele din eșantion, iar un număr de 5 persoane au răspuns că nu consumă niciodată aceste produse.

Graficul 5.6. Intrebarea 8 a chestionarului

Întrebarea 9: Cât de des verificați dacă un aliment este ecologic atunci când faceți cumpărături? (se marchează cu X căsuța corespunzătoare)

[NUME_REDACTAT] des

[NUME_REDACTAT] rar

[NUME_REDACTAT] și interpretare: La această întrebare, un număr de 26 persoane a afirmat că verifică întotdeauna dacă aceste produse sunt etichetate corespunzător, 15 persoane verifică foarte des dar nu de fiecare dată, 3 persoane verifică ocazional dar nu întotdeauna, 4 persoane verifică doar foarte rar iar 2 persoane nu verifică niciodată dacă sunt ecologice într-adevăr, așa cum par a fi.

Grafic 5.7. Intrebarea 9 a chestionarului

Întrebarea 10: Ce categorii de produse alimentare ecologice ați consumat în ultimele 3 luni? (se marchează cu X căsuțele corespunzătoare)

Produse de bază (ulei, oțet, faină, zahăr)

Fructe și legume

Biscuiți, cereale

[NUME_REDACTAT], lapte

Alte produse

Răspuns și interpretare: produsele de bază sunt consummate de către 14 persoane dintre cele chestionate, fructele și legumele se consumă frecvent de către 21 de persoane dintre cele chestionate, cerealele sunt cumpărate de un număr de 5 persoane, produsele lactate ecologice sunt consumate de un număr de 6 persoane, 3 persoane cumpără dulciuri ecologice, iar o persoană alte tipuri de produse.

Grafic 5.8. Intrebarea 10 a chestionarului

Întrebarea 11: Bifați cele mai importante criterii pe care le luați în considerare atunci când cumpărați produse alimentare:

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] de conservanți

[NUME_REDACTAT] de origine

Răspuns și interpretare: Conform rezultatelor obținute, cel mai important element în alegerea acestor produse este prețul, și anume 28 de persoane au ales acest criteriu că fiind cel principal în luarea deciziei de cumpărare, iar cei mai puțini, și anume 2 persoane țin cont de producătorul care comercializează produsele ecologice. În mod egal, și anume 6 persoane au ținut cont de conținutul și gustul produselor, iar pentru ambele criterii, și amume 4 persoane au ales că și criteriu decisiv tara de origine și aspectul produselor ecologice comercializate.

Grafic 5.9. Intrebarea 11 a chestionarului

Întrebarea 12: Din câte știți, produsele alimentare ecologice pot fi cumpărate din:

[NUME_REDACTAT] naturiste

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] locuri

Răspuns și interpretare: Cele mai multe dintre persoanele chestionate, și anume 22, au indicat drept punct de vânzare în care se găsesc produse alimentare ecologice este piața. Următoarele două locații specificate sunt supermarketurile și magazinele naturiste, existând un număr de 12 persoane respectiv 8 care cumpără din aceste locații, 5 persoane cumpăra de la farmacii, 2 persoane cumpăra din ferme iar 1 persoană din altă locație.

Grafic 5.10.Intrebarea 12 a chestionarului

5.4. Caracteristici demografice

Întrebarea 13 : Starea civilă (se marchează cu X căsuța corespunzătoare)

Necăsătorit (a)

Căsătorit (a)

Divorțat (a)

Văduv (a)

Răspuns și interpretare: în urma prelucrării răspunsurilor vom vedea că un număr de 14 persoane chestionate sunt necăsătorite, 25 de persoane sunt căsătorite, 6 persoane sunt divorțate iar 5 persoane se încadrează în categoria “văduv”.

Grafic 5.11. Intrebarea 13 a chestionarului

Întrebarea 14 : Nivelul de instruire (se marchează cu X căsuța corespunzătoare)

fără instruire

Școala generală

Scoala profesională

Liceu/ scoală postliceală

Colegiu/ facultate/ studii postuniversitare

Răspuns și interpretare: dintre cei chestionați, 23 de persoane au studii superioare, și anume facultatea și masteratul, 12 persoane au terminat liceul, la școală profesională sunt înscrise 10 persoane, iar 5 au promovat școala generală.

Grafic 5.12. Intrebarea 14 a chestionarului

Întrebarea 15 : În ce grupă se încadrează venitul dumneavoastră net lunar? (se marchează cu X căsuța corespunzătoare):

sub 600 lei

601 – 1200 lei

1201 – 1800 lei

1801 – 2400 lei

peste 2400 lei

Răspuns și interpretare: dacă luăm în considerare acest aspect, și anume bugetul alocat pentru achiziția acestor produse, vom observa că majoritatea din cumpărători au venituri peste 2400 de lei, astfel că un număr de 15 persoane au răspuns afirmativ, în acest sens, 13 persoane au venituri între 1800 și 2400 de ron, majoritatea, și anume 22 de persoane au venture ntre 1200 și 1800 de ron, 8 persoane se află între 600 și 1200 de ron, iar 2 persoane au venituri sub 600 de lei.

Grafic 5.13. Intrebarea 15 a chestionarului

CAPITOLUL VI

[NUME_REDACTAT] a fost pretestat prin aplicarea față în fată sub formă de interviu structurat adăugând la întrebările incluse în chestionar, întrebări de lămurire și clarificare.

O problemă aparte a fost pusă de întrebarea deschisă la care respondenții au avut nevoie de mai mult timp pentru a răspunde. Dificultatea întrebării a fost explicată prin faptul că acest chestionar se referă la un domeniu mai puțin cunoscut.

Având în vedere faptul că obiectivul chestionarului a fost tocmai de a verifica gradul de familiarizare a respondenților cu termenii de produs ecologic, organic, bio și natural și cu caracteristicile specifice acestor produse, întrebarea deschisă a fost păstrată cu argumentul că dificultatea poate fi depășită dacă operatorul de interviu insistă că respondentul să răspundă ceva sau să completeze cu „nu știu” acolo unde acesta este motivul lipsei răspunsului, iar varianta „nu știu” este în sine o categorie relevanta a studiului.

Conform procentelor obținute în urma răspunsurilor date de către cei intervievați, putem spune că pe piață nu există o imagine foarte clară asupra diferențelor dintre cele două categorii de produse, de multe ori aspectul și prețul fiind cele mai importante criterii în alegerea produselor alimentare.

Această situație reprezintă o oportunitate de a diferenția în mintea consumatorilor produsele ecologice prin intermediul aspectului, promovând ideea de aspect sănătos, la nivelul fructelor și legumelor, produsele ecologice se diferențiază la categoria aspect prin faptul că sunt de obicei mai mici, cu imperfecțiuni, variază mai mult în formă și culoare, etc, acesta fiind un element distinctiv care trebuie exploatat în crearea unei imagini mai bine definite a ceea ce înseamnă produs ecologic pe piața românească.

Analiza pe niveluri de venit indică faptul că cei mai mulți dintre cei chestionați văd diferența semnificativă între cele 2 tipuri de produse și sunt foarte puțini care nu considera că există diferențe prea mari între cele două categorii de produse analizate, iar acest fapt este și el un element de luat în considerare în definirea strategiei de marketing în direcția promovării produselor ecologice pe piață.