Adolescentul Contemporan

Adolescentul contemporan trăieste într-o lume plină de tensiuni, de schimbări socio-economice și politice, de evoluție și redefinire a profesiilor și ocupațiilor.

Familia și școala sunt instituțiile a căror sarcină primordială este de a realiza socializarea tânărului, în familie copilul, adolescentul, găsind reperele și modelele care îi dimensionează structurile flexibile și stabile ale personalității. Sarcinile sociale ale familiei rămân aceleași: de a facilita tânărului achiziția normelor, valorilor și deprinderilor necesare dezvoltării sale ca individ apartenent al unei societăți.

Rolul școlii este acela de a crea o punte de legătură între familie și profesie, deoarece prezintă adolescentului – elev un set de experiențe sociale care au menirea de a-i înlesni învățarea unor valori ca independența, consecvența, acumularea academică, responsabilitatea.

Adolescenții se caracterizează și printr-o evoluție vulcanică a capacităților creative în multe domenii în care până acum nu excelau sau nu se făceau remarcați.

Așa cum subliniază Ursula Șchiopu și Emil Verza, adolescența este perioada cu cele mai intense schimbări și cu cele mai vizibile efecte în înfățișare, comportamente și relaționarea internă cu lumea exterioară.

Adolescența se caracterizează prin axarea personalității pe achiziții de roluri dobândite și statusuri sociale în viața școlară sau în cadrul grupului de prieteni. În această etapă se realizează autoeducarea și dorința de perfecționare ca revers al dorinței de independență.

În perioada adolescenței are loc reconstituirea pe fundamente noi a personalității și a caracteristicilor sale principale de o foarte mare intensitate, și care crează un joc de libertate interioară a conștiinței, dialoguri interne tot mai numeroase raportate la momente complexe din viață, în care trebuie luate decizii, făcute evaluari, înțelese situații. Este perioada în care se formează sentimentele de responsabilitate și de datorie, ca expresie a sinelui social.

Sub aspect afectiv, în adolescență se manifestă cea mai evidentă transformare, în care apar accente pasionale (prima iubire, gelozia, ura). Această perioadă este încărcată de intensă maturizare pe toate planurile, inclusiv pe cel sexual, influențând toate structurile senzoriale. Imaginația, afectivitatea, interrelațiile de toate felurile încep să cuprindă identitatea sexuală socializată și integritatea ei în sinele corporal.

Concluzionând, apare întrebarea firească – de ce am ales ca temă dezvoltarea personalității adolescentului în funcție de afectivitate.

Un posibil răspuns reiese din studierea calității atașamentului dezvoltat încă din copilarie de către individ față de părinți și familie, cu efecte definitorii în dezvoltarea și structurarea ulterioară a personalității, ce se cristalizează în adolescență. Studiile și teoriile existente confirmă prezența a trei tipuri principale de relații de atașament, și anume: atașamentul sigur (ce dezvoltă încrederea în ceilalți și dorința de a explora mediul extern), atașamentul nesigur sau anxios (determinat de comportamentul inconsecvent, contradictoriu al părinților și care îi induce copilului un comportament ambiguu și nesigur), și atașamentul extrem de nesigur sau ambivalent (datorat lipsei de afecțiune și indiferenței din partea părinților, precum și absenței unei relații normale, bazate pe dragoste și siguranță între părinți și copil. Acest tip de atașament are ca urmare pierderea încrederii în sine și în ceilalți, apariția sentimentului de non-valoare personală și formarea mecanismelor de apărare față de eșecuri și dezamăgiri prin “înghețare afectivă” (neimplicare afectivă totală).

Formarea unei personalități armonioase este rezultanta dezvoltării unui atașament securizant, bazat pe afecțiune și siguranța familială încă din primii ani de viață, asumarea valorilor unui model de comunicare adecvat cu ceilalți, stimulării aptitudinilor creative, a responsabilității și independenței individuale, ansamblul factorilor purtători de educație reprezentând și ei un element important în formarea personalității.