Abuzul Sexual Asupra Copilului In Familie

CUPRINS

CAPITOLUL I : ABUZUL SEXUAL CA FORMĂ DE MALTRATARE AL COPILULUI-CONSIDERAȚII GENERALE…………………………………….. 2

I.1 Conceptualizarea abuzului săvârșit asupra copilului……………………………………………….. 2

I.2 Scurt istoric al preocupărilor privind abuzul copilului…………………………………………….. 3

I.3 Maltratarea familială ca tip de maltratare socială……………………………………………………. 7

I.4 Maltratarea copilului…………………………………………………………………………………………… 12

CAPITOLUL II: FORME DE ABUZ AL COPILULUI ÎN FAMILIE…. 15

II.1 Elemente pentru definirea abuzului asupra copilului……………………………………………… 15

II.2 Abuzul emoțional……………………………………………………………………………………………… 16

II.3 Abuzul fizic……………………………………………………………………………………………………… 20

II.4 Abuzul sexual…………………………………………………………………………………………………… 21

II.5 Neglijarea copilului…………………………………………………………………………………………… 24

II.6 Efecte ale abuzului……………………………………………………………………………………………. 24

CAPITOLUL III: ABUZUL SEXUAL AL COPILULUI ÎN FAMILIE ȘI INFLUENȚA LUI ASUPRA PERSONALITĂȚII COPILULUI………. 26

III.1 Personalitatea copilului și influența ei……………………………………………………………….. 26

III.1.1. Influența tatălui………………………………………………………………………………………….. 26

III.1.2. Influența mamei………………………………………………………………………………………….. 27

III.1.3. Actul de educație………………………………………………………………………………………… 28

III.2 Copilul în mediul său familial…………………………………………………………………………… 31

III.3 Copii expuși abuzului sexual……………………………………………………………………………. 33

III.4 Relațiile copilului abuzat sexual, modurile lui de a face față situației și strategiile

folosite de acesta……………………….……………………………………………. 36

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………… 40

CAPITOLUL I

ABUZUL SEXUAL CA FORMĂ DE MALTRATARE AL COPILULUI

-CONSIDERAȚII GENERALE-

I.1 Conceptualizarea abuzului săvârșit asupra copilului

Cu toate că 192 de state, excepție făcând Somalia și SUA, sunt semnatare ale Convenției Națiunilor Unite privind Drepturile copiilor, milioane de copii rămân încă în pericol din cauza condițiilor economice, sociale sau psihologice.

Violența asupra copiilor rămâne în mare măsură ascunsă, din diferite motive. Unul dintre motive este teama: multor copii le este teamă să vorbească despre incidente care implică acte violență împotriva lor. In multe cazuri, părinții, care ar trebui să să-și protejeze copiii, păstrează tăcerea atunci când actul de violență a fost făcut de soț/soție sau de către alt membru al familiei, de către un membru mai puternic al societății, cum ar fi un angajator, un ofițer de poliție sau de către un lider al comunității respective.

Teama există în special în locuri unde „onoarea" familiei este pusă mai presus de siguranța și bunăstarea copiilor. În special, violul sau alte forme de violență sexuală pot duce la ostracizare, alte violențe sau la moarte. Violența este invizibilă, deoarece nu există modalități care să ofere siguranța și încrederea necesară pentru copiii și adulții care reclamă acest lucru.

În anumite părți ale lumii, oamenii nu au încredere în poliție, în serviciile sociale și în alte autorități; în alte părți, mai ales în zonele rurale, nu există autorități la care să aibă acces pentru a reclama aceste cazuri. Există puține date disponibile privind violența în instituții de îngrijire sau în unități de detenție din multe părți ale lumii, deoarece, deși incidentele pot fi documentate, celor mai multe instituții nu li se cere să înregistreze și să dezvăluie astfel de informații, nici chiar părinților copiilor respectivi.

Acceptarea violenței de către societate este, de asemenea, un factor important: atât copiii, cât și abuzatorii pot accepta violența fizică, sexuală și psihologică drept inevitabilă și normală. Disciplinarea prin pedepse fizice și umilitoare este adesea percepută ca fiind normală, în special atunci când nu are ca rezultat o vătămare „vizibilă" sau de durată.

Copilul trebuie respectat ca o persoană care are dreptul la viață particulară, la intimitate și la o dezvoltare psihosocială normală. Nimic nu trebuie să îi pună în pericol nici existența, nici dezvoltarea, cu atât mai mult nu trebuie supus abuzului sau exploatării. Cu toate acestea, tot mai des sunt semnalate cazuri de abuz asupra copiilor în familie, pe stradă, în instituții sau chiar în locuri publice.

Modul în care copilul este valorizat de către o societate se reflectă în preocuparea pe care aceasta o are pentru ca drepturile copilului să fie respectate și implementate în toate domeniile vieții sociale, fie ele publice ori private. Fenomenul abuzului copilului este un construct social, ce nu aparține doar unei perioade istorice sau unui context social bine determinat. Copiii au fost dintotdeauna subiectul unei agresivități din partea celorlalți, respectiv a adultului.

Din această perspectivă Lloyd de Mause notează: „istoria copilăriei este un coșmar din care abia acum începem să ne trezim. Cu cât mergem mai mult în trecut, cu atât este mai scăzut nivelul de protecție acordat copilului și mai mare probabilitatea de a fi omorât, abandonat, bătut terorizat sau abandonat", iar istoria pare să susțină afirmațiile lui de Mause.

In ultima decadă, efectele socio-economice negative ale tranziției au condus la degradarea rapidă și substanțială a nivelului de trai a unei proporții din ce în ce mai ridicate a populației, fiind afectate în special familiile cu copii. In România, copilul a fost considerat întotdeauna o valoare centrală a familiei, în ciuda unor măsuri politice adesea contradictorii sau cel puțin confuze de-a lungul timpului.

Cu toate acestea copilul are un risc mai mare de victimizare din mai multe motive: dependența sa crescută de un adult, statutul lor fizic și toleranța socială destul de ridicată la anumite forme de violență, din considerente culturale. Din această perspectivă se poate vorbi de o „pierdere a copilăriei"

I.2 Scurt istoric al preocupărilor privind abuzul copilului

Se consideră că evenimentul cel mai pregnant ce a dat naștere viziunii moderne privind protecția copilului a fost descrierea sindromului copilului bătut de către Kempe în 1960 și adoptarea legii federale Child Abuse Prevention and Treatment Act în 1974. Cazul lui Marry Ellen din 1874 este un reper istoric important, dar insufficient înțeles. Deși primele Curți Juvenile s-au înființat în 1899 (în Cook County), ele nu erau înființate pentru a proteja copii de anumite forme de abuz și neglijare, ci mai mult pentru a controla fenomenul "copii străzii".

Interesant este cum a evoluat această mișcare înainte de Kempe. Încă din antichitate există referințe cu privire la posibilitatea de vătămare a copilului, uneori chiar intenționată, atunci când acesta se năștea bolnav sau cu o anume infirmitate. În acea perioadă infanticidul era un fapt comun și întărit social, în tratatele de medicină ale vremii descriindu-se practica uciderii celor slabi, cu dizabilități și a celor fricoși. Un medic grec din secolul al-II-lea notează instrucțiuni pentru moașe de a examina copilul la naștere și a scăpa de cei nesănătoși. Legea romană a celor 12 table interzicea creșterea copiilor bolnavi.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mai multe tratate abordează problema vătămării copilului, accentul căzând de data asta pe inabilitatea sau uneori chiar vătămarea copilului cu bună știință de către mame, explicația fiind de ordin mistic (anumite vrăji ce se fac asupra acesteia). Soluția ar fi angajrarea unor bone pregătite în această direcție.

În secolul al-XIX-lea, de interes este lucrarea lui M. E. Dowager – Advice to Young Mothers on the Physical Education of Children (1823) și rezultatele studiului lui Ambrose Tardieu asupra a 32 de copii despre care credea că au murit din cauza unor abuzuri. Acesta descrie anumite caracteristici medicale, psihiatrice, sociale și demografice ale abuzului asupra copiilor. Secolul al XX-lea este marcat de apariția unor acte normative având ca obiect protejarea copiilor și de alte studii medicale cu accent pe hematoamele subdurale ca rezultat a unor traume neaccidentale.

Astfel:

în 1944 Curtea Supremă decide autoritatea statului de a interveni în familie pentru a proteja copiii.

în 1946, un radiolog din Pittsburgh publică rezultatele unui studiu în care se arată că hematoamele subdurale nu se justifică doar prin traume accidentale.

în 1960 statul New York a fost primul ce a adoptat Interstate Compact on Placement of Children.

ICPS este o lege uniformă adoptatat în toate cele 50 de state și stabilește procedurile în cadzul plasării interstate a copilului și fixează responsabilități pentru cei implicați.

În 1962 Henry Kempe publică articolul său The Battered Child Syndrome în Journal of the American Medical Association. In cadrul articolului se descriu mai multe cazuri de părinți ce și-au bătut copiii provocându-le uneori moartea. Sindromul copilului bătut (the Battered Child Syndrome) descrie un patern de abuz ce se concretizează în anumite simptome clinice și stabiliește totodată un model medical și psihiatric al cauzalității abuzului. Articolul a marcat apariția abuzului asupra copilului ca domeniu de cercetare distinct.

În 1963 apare în The British Medical Journal un articol al lui Eriffiths și Moynihau ce utilizează conceptul de sindrom al copilului bătut. Momentul coincide cu acceptarea fenomenului, cel puțin ca criteriu de diagnostic medical. Perioada imediat următoare este marcată de adpotarea mai multor reglementări în direcția protecției copilului, ce culminează cu adoptarea în 1989 a Convenției ONU cu privire la Drepturile Copilui, SUA și Somalia fiind singurele state nesemnatare.

După 1990, societatea românească, ajutată de organisme internaționale, a inițiat o serie de acțiuni în favoarea copilului. De asemenea, guvernul și parlamentul au adoptat o serie de acte normative având drept obiectiv protecția copilului, dar situația acestuia a rămas încă destul de confuză, mai mult din considerente culturale. Într-un comunicat de presă din data de 8 aprilie 1999, OMS recunoaște abuzul și neglijarea copilului ca o problemă de sănătate publică la nivel mondial, aproximativ 40.000.000 de copii cu vârsta 0-14 fiind victime și necesitând servicii medicale și sociale în acest sens.

Raportul ONU cu privire la Violența asupra Copilului (2006) atrage atenția asupra următoarelor aspecte: OMS a estimat, prin folosirea datelor limitate care există la nivel național, că aproape 53.000 de copii au murit în lume, în anul 2002, ca urmare a omuciderilor.

Studiul Global privind Sănătatea realizat în Școli, a descoperit recent că între 20% și 65% din copiii de vârstă școlară au fost agresați verbal sau fizic în uldmele 30 de zile. Agresiunile sunt frecvente și în țările industrializate. OMS estimează că, în anul 2002, 150 de milioane de fete și 73 de milioane de băieți sub vârsta de 18 ani au fost forțați să întrețină raporturi sexuale sau au trecut prin alte forme de violență sexuală.

Conform unei estimări OMS, între 100 și 140 de milioane de fete din lume au fost victimele unei forme de mutilare genitală feminină. Estimările UNICEF, publicate în 2005, sugerează că în Africa Sub-Sahariană, Egipt și Sudan, 3 milioane de fete și femei sunt supuse mutilării genitale feminine în fiecare an Estimări recente ale Organizației Internaționale a Muncii (ILO) indică faptul că, în anul 2004, 218 milioane de copii erau în munci periculoase. Estimările din anul 2000 arătau că 5,7 milioane de copii erau victime ale muncii forțate, 1,8 milioane erau implicați în prostituție și pornografie, iar 1,2 milioane erau victime ale traficului. Totuși, comparativ cu estimările publicate în 2002, incidența exploatării copiilor prin muncă a scăzut cu 11%, iar cu 25% mai puțini copii erau implicați în munci periculoase.

Mare parte din formele de violență rămân însă neraportate. La ora actuală, din cauza normelor culturale și sociale este destul de greu a face o estimare unitară a numărului de copii maltratați; în plus, cifrele existente reprezintă doar cazurile oficiale. Cercetări recente arată că numărul persoanelor abuzate în copilărie este de 10 ori mai mare decât incidența raportată. De exemplu, în Anglia la 31 martie 2006, 24/10000 de copii cu vârsta 0-17 ani erau înregistrați în registrele oficiale. Aceste cifre, puse în relație cu cele oferite de victime într-un studiu retrospectiv arată că 7% au suferit abuz fizic, 6% neglijare fizică, 5% neglijare psihologică/emoțională, 6% abuz psihologic/emoțional și 16%) abuz sexual (11% abuz sexual cu pentrare abuse), femeile fiind mai expuse acestui fenomen decât băieții.

Un studiu de prevalentă realizat în România în 2002 de către OMS a evidențiat că din 714 adolescente și 581 adolescenți cu vârste 13-14, 84% au suferit pedepse corporale și 24% abuz fizic. Abuzul emoțional a fost raportat de 21% din subiecți iar contactul sexual de 9%, în timp ce 8% au apreciat că sunt exploatați de către familie. Neglijarea a fost mai prevalentă decât abuzul, cea fizică fiind raportată de 46%, emoțională de 44% și educațională de 34%. Cu excepția neglijării educaționale nu s-au înregistrat difernțe de tip gender, însă au existat difernțe în funcție de mediul de rezidență, cei din mediul rural raportând rate mai mari ale maltratării (WHO, 2007). Cifra oficială raportată de ANPDC la nivel național este de 5000 de copii abuzați în prima jumătate a anului 2007.

Toate aceste date vin să sprijine ideea că din punct de vedere social abuzul și neglijarea copilului reprezintă încă fenomene actuale în ciuda programelor de prevenție și intervenție derulate și în ciuda legislației din domeniu și că este nevoie de studii sistematice în domeniu care să permită o cunoaștere mai aprofundată a fenomenului.

I.3 Maltratarea familială ca tip de maltratare socială

De-a lungul existenței umane, familia s-a dovedit a fi una dintre cele mai vechi și mai stabile forme de comunitate umană, cea care poate asigura perpetuarea speciei, evoluția și continuitatea vieții sociale. Dată fiind larga varietate a structurilor societale care pot fi considerate în anumite condiții ca alcătuind o „familie", exercițiul definirii ei pare inutil. Luând însă în calcul importanța acesteia în dezvoltarea individuală, definiția apare necesară în calitate de cadru de referință al demersului teoretic. Etimologic, termenul provine din latinescul famulus — sclav de casă, semnificația schimbându-se însă de-a lungul timpului. In trecut familia era proprietatea bărbatului (pater familias), ca soția, copiii, scalvii eliberați, tot avutul, neffind între ei relații familiale, ci era considerată o proprietate subordonată, tatăl fiind numit genitor și nu pater.

Burgess, Locke și Thomas, oferă următoarea definiție: familia este un grup de persoane unite prin legături de căsătorie, sânge sau adopție, gospodărindu-se împreună, interacționând și comunicând între ele de pe pozișiarolurilor sociale de soț și soție, mamă și tată, fiu și fiică, frate și soră, creând și menținând o cultură împreună.

Accentul pus pe înțelegerea familiei ca structură de organizare poate ridica anumite probleme. Pot apărea situațiile, mai ales în perioada (post)modernă de tipul necunoașterii tatălui biologic, cazuri în care, fără un divorț prealabil, apar cupluri formate din parteneri care provin fiecrare din alte legături și care aduc în noul cuplu copii din relațiile anterioare.

La ora actuală apar noi tipuri familiale precum cele de tip foster sau cele create prin tehnici de reproducere artificialăapariției unor cupluri. Asemenea definiții structurale riscă să dea la o parte grupuri de persoane ce se numesc și se consideră „familie" și au o viață organizată ca a unei „familii", dar nu sunt recunoscuți ca atare. Hartman și Laird adoptă o definiție fenomenologică afirmând că o famile devine familie când doi sau mai mulți indivizi decid că ei formează o familie și asta înseamnă că, în momentul respectiv pe care îl trăiesc împreună, ei dezvoltă o intimitate în care își împărtășesc nevoile emoționale de apropiere, de a trăi într-un spațiu numit de ei cămin și în care își definesc roluri și sarcini necesare pentru a satisface nevoile biologice, sociale și psihologice ale indivizilor implicați.

Din punct de vedree legislativ, familia este definită ca formă de relații sociale dintre oameni legați între ei prin căsătorie sau rudenie. Din familie fac parte soții, părinții și copiii, precum și alte persoane între care există relații de rudenie. Un istoric al familiei arată că lucrurile nu au stat întotdeauna așa. Copiii nu au fost întotdeuna cresuți de părinții lor.

In secolul al XVIII-lea era o norma ca aceștia să fie trimiși în alte familii ca ucenici sau servitori. În acea perioadă familie însemna toate persoanele ce locuiau în aceași gospodărie, inclusiv servitorii.

Rata mare a mortalității materne a dus la situația ca mulți copii să fie crescuți în orfelinate sau în structuri familiale nebiologice. Ca structură socială prezentă, familia îndeplinește mai multe funcții biologice și sociale. Funcția biologică de reproducție umană este controversată astăzi având în vedere posibilitatea constituirii unei familii prin adopție și tehnicile de inseminare artificială ce rezolvă parțial problema infertilitații cuplului.

De un interes mai crescut sunt funcțiile sociale.Familia este considerată prima și cel mai important agent de socializare a individului și asta deși în perioada modernă rolul acesta este preluat de alte instituții sociale (școală, mass-media, centre culturale etc).

"Familia este prima unitate cu care copii au continuu contact și primul context în care se dezvoltă pattern-urile socializării. Ea este o lume cu care nimic nu se poate compara și astfel cel mai important agent al socializării".

Avantajul socializării în familie este că ea se realizează în mod ideal într-un climat de afectivitate care facilitează transmiterea și însușirea valorilor și normelor sociale. In familie se realizează, socializarea de bază sau primară. Socializarea realizată în cadrul familiei este esențială pentru integrarea socială a copiilor. Eșecurile socializării în familie au consecințe negative la nivel macrosocial. In mod normal, socializarea din familie este convergentă cu normele și valorile promovate la nivel macrosocial. Există însă și situații în care socializarea in familie se face în discordanță cu acestea.

Un element important al funcționării familiale, cu efecte asupra comportamentelor ce se pot manifesta asupra membrilor ei este cel de homeostazie. ând funcționarea sistemului este benefică, homeostaza asigură continuitatea funcționării în aceeași direcție. Când apar însă disfuncții, acestea se perpetuează, căci în homeostazia familiei ele capătă roluri semnificative și obligatorii. în modelul familial se reproduce modelul natural. Homeostazia este mecanismul care asigură supraviețuirea. Dacă familia a promovat și întărit roluri negative, homeostazia familială le va reproduce cu scopul de a asigura funcționalitatea familială, așa cum a fost ea construită inițial. Cadrul dezvoltării copilului în familie este dat de modul în care sunt realizate funcțiile parentale, de acestea depinzând măsura în care famila este conceptualizată ca mediu optim pentru dezvoltarea copilului.

Din această perspectiva, Kari Killen definește 7 funcții parentale:

Abilitatea părinților de a da prioritate satisfacerii nevoilor de bază ale copilului, presupune cunoașterea nevoilor de bază ale copilului și disponibilitatea părinților de a răspunde acestora în mod adecvat. E vorba de recunoașterea importanței de a vorbi cu copilul, de a-i lăsa timp spre a răspunde în ritmul său, de a stimula tactil copilul, de a răspunde chemărilor copilului, de a liniști copilul când plânge.

Abilitatea de a oferi copilului experiențe noi, de a-1 stimula cognitiv și afectiv. Se pornește de la premisa că dezvoltarea mentală a copilului are nevoie de experiențe. Piaget asemăna copilul cu un cercetător ce acumulează continuu informații. Părintele trebuie să fie capabil a-i permite copilului astfel de experiențe variate.

Abilitatea de a avea o relație empatică cu copilul, va perimte o mai bună cunoaștere a copilului. O bună capacitate empatică îi va permite părintelui să se angajeze în activitățile copilului (joc).

Abilitatea de a-și înfrâna propriile dureri și porniri agresive fără a le răsfrânge asupra copilului. Se face referire la exprimarea stărilor de tensiune interioară. Un anumit grad de toleranță la frustrare și conflict este necesar oricărui părinte. Se consideră că imaturitatea părinților afectează în cea mai mare parte abilitățile de parenting, printre cauze fiind probleme emoționale, psihozele, retardul mental, dependența de alcool și droguri.

Capacitatea de a avea așteptări realiste de la copil, pot stimula dezvoltarea unor paternuri adaptative. Așteptările prea mari sau prea mici, ce nu țin cond de nivelul real și potențial de gândire și acțiune a copilului conduc la frustrări și lipsa de motivare. Așteptările trebuie să fie în permanență pozitive și concordante. Așteptările prea mici conduc la nedezvoltarea responsabilității și a capacității de rezolvare a problemelor. Copilului îi este periclitată astfel dezvoltarea autonomiei, unul din obiectivele de baza ale societății.

Capacitatea de a percepe copilul în mod realist. De aceasta depinde modul în care părintele se raportează la copil. Așteptările pe care le are de la copil sunt determinate de imaginea pe care o are despre el.

Abilitatea de a recompensa, valoriza copilul. Ca ființă socială, copilul are nevoie de încurajări și aprecieri. O atentie parentală excesivă pe greșeli crează riscul întăririi tocmai a acelor comportamente indezirabile. Toate aceste funcții se leagă de nevoile copilului pentru o dezvoltare normală. Prin aceste abilități, părinții nu fac altceva decât să vină în întâmpinarea lor. Nevoile copilului sunt de fapt o particularizare a eternelor nevoi umane descrise de Maslow, fiecare din ele exprimându-se în 5 domenii: fizic, cognitiv, emoțional, spiritual și social.

Nevoia de dragoste și securitate, este împlinită prin contactele sociale, inițial cu mama și treptat cu un cerc tot mai mare de persoane. Prin intermediul ei copilul își conturează identitatea și devine conștient de sine, iar de calitatea satisfacerii acesteia va depinde calitatea viitoarelor relații sociale ale adultului: cu colegii, cu prietenii, în propria sa familie. Nevoia de securitate se împlinește prin stabilitatea oferită de atitudinile și comportamentele constante și predictibile ale celor din jur.

Nevoia de experiențe noi, de stimulare condiționează dezvoltarea inteligenței copilului. Se consideră că numai informațiile dobândite prin efort personal, care trec prin experiența proprie de elaborare, îi aparțin definitiv individului, devin un bun personal și pot fi aplicate în spirit creativ. Dar calitatea experiențelor copilului, cognitive și afective, depinde de calitatea adultului care îi asistă experiențele. Un cadru didactic care crede că toți copiii trebuie să învețe același lucru și să aibă aceleași performanțe sau un părinte hiperprotectiv, de exempluvor îngusta șansele de experiență și cunoaștere reale. Entuziasmul, interesul, receptivitatea adulților față de încercările copilului sunt contagioase, la fel ca și rigiditatea, îngustimea, lipsa de interes și blazarea, care sting gustul și pofta copilului de a cunoaște lumea care îi aparține.

Nevoia copilului de fi apreciat si de a-i fi recunoscute capacitățile. Dacă mai târziu, la vârsta adultă, o activitate dusă la bun sfârșit conține în ea însăși recompensa, la început, pentru a deveni încrezător în posibilitățile lui, adolescentul mai are încă nevoie de încurajări și recompense (motivație extrinsecă). Acestea sunt utile și pentru a depăși dificultățile și posibilele conflicte care apar în perioada dezvoltării sale personale. încurajările adultului și exprimarea unor exigențe rezonabile față de copil sunt esențiale în socializarea acestuia din urmă. Exigențe rezonabile nu presupune absența dificultăților, nu scutirea elevilor de efort, ci măsura lor în raport cu puterile reale ale copilului, adică dificultăți care pot fi trecute cu succes în urma unui efortului depus.

Recompensa pe care o dă adultul, prin care recunoaște meritele copilului, este importantă pentru stima de sine a adolescentului, dar și pentru atitudinea față de sarcini și față de efort. Această recunoaștere a meritelor copilului trebuie făcută în special față de efortul depus de copil, și nu atât față de rezultat. Căci răsplătirea rezultatului, șinu a efortului va dezvolta la copil tendința de a vâna cu orice preț rezultatul și de a disprețui efortul (elev fiind, va copia pentru a lua note bune). Poate că această nevoie a copilului, mai mult decât celelalte, solicită respectul adultului față de copil. Un copil care este respectat de adulții din jur va crește cu sentimentul valorii și a respectului de sine și conduita lui în viață va fi în limitele acestui respect. El nu va putea manifesta conduite deviante, căci respectul pe care 1-a resimțit a devenit normă, iar el nu va putea face decât acele lucruri care îl vor face să respecte și să se simtă respectat.

Nevoia de responsabilități este extrem de importantă la această vârstă. Prin satisfacerea acesteia se dezvoltă sentimentul autonomiei și independenței. Asumându-și responsabilități pe măsura capacităților lui, copilul învață în același timp regulile, tiparul după care se face un anumit lucru, ceea ce este permis și ceea ce nu este permis. Adultul îi va atribui responsabilități și îl va asista la realizarea lor, dând copilului libertatea de a decide, iar când decizia nu a fost corectă, de a-și asuma consecințele.

Nevoile de bază, fiziologice ale copilului sunt garanția supraviețuirii și a dezvoltării normale, mai ales acum când apar numeroase schimbări somatice. Deși abuzul, în special cel fizic și psihologic ca modalitate de disciplinare, este comun în familiile tipice el nu a fost suficient de conceptualizat și implicit studiat ca parte componentă a sistemului familial.

Studiile realizate însă indică existența unei corelații între caracteristicile mediului familial (mai ales în termeni de venit și educație) și abuz. Cele mai multe studii arată că ratele cele mai mari se înregistrează în familiile cu venituri reduse și cu nivel de educație scăzut, deși diferențele nu sunt semnificative; altele arată că frecvența este mai mare la familiile cu venituri crescute.

De asemenea studii realizate în SUA și în vestul Europei arată că ratele sunt mai mari în cazul părinților singuri și în familiile de minorități și că părinții tineri își abuzează mai des copiii decât cei mai în vârsta. Aceste rezultate subliniază faptul că deși familia reprezintă "o condiție sine-qua-non a împlinirii personalității și a realizării profesionale", ea nu mai poate fi conceptualizată doar ca un mediu optim de dezvoltare psihosocială pentru copil.

Din această perspectivă, violența intrafamilială este denunțată ca fiind un efect al propagării și menținerii unei ideologii de tip patriarhal, conform căreia cel care deține puterea, are drept absolut asupra celorlalți (dreptul seniorului), drept impus și menținut prin violență.

I.4 Maltratarea copilului

Cei din domeniul administrațiilor sociale, de ajutor medical precum și pedagogii pentru copii mici, profesorii, medicii, psihologii și pediatrii, în munca lor de zi cu zi întâlnesc copii victime, supuși unei lipse de îngrijire, unor maltratări emoționale, fizice și/ori agresiuni sexuale. Totodată, ei pot întâlni și părinți care ei înșiși au mari probleme de tip psihologic sau social.

Prin amploarea și prin gravitatea sa, problema copiilor maltratați nu mai poate fi trecută sub tăcere și reprezintă în prezent obiectul a numeroase cercetări ce se interesează mai ales de dimensiunile psihopatologice, instituționale și etice. Sunt solicitate diverse ramuri ale sociologiei: sociologia medicală sociologia devianței, a mentalităților etc.

Dorința de a avea un copil variază de la un părinte la altul: de a rămâne însărcinată, de a avea un băiat, o fată sau do a avea un copil cu partenerul său, de a trece peste o neînțelegere, înlocuirea unui copil pierdut etc. Dincolo de aceste considerente, ar trebui conștientizat de fiecare persoana, că familia joacă un rol important atât în dezvoltarea normală cât și în apariția de condiții psihopalogice. De amintit astfel de tulburare psihosomatică precoce, bâlbâială, psihoză a copilului, problema carenței afective, copii victime ale maltratării fizice, copii victime ale incestului sau incestuoși.

Secole de-a rândul, copilul a fost o victimă frecventă a relelor tratamente, mult mai des decât azi. Abandonul era o practică frecventă, iar plasamentele de îngrijire a copiilor abandonați cunoșteau o mortalitate crescută. Pedepsele și abuzurile corporale au așteptat începutul secolului al-XX-lea pentru a putea fi considerate blamabile.

Abuzurile sexuale, după o perioadă lungă de tăcere, prin frecvența și creșterea lor constantă devin o adevărată problemă a societății.

Repulsia legitimă pentru delațiune nu trebuie totuși să ducă la ascunderea suferințelor, după cum respectul față de viața privată nu trebuie să servească drept pretext pentru inacțiune. Influența transformărilor socio-culturale (creșterea numărului de divorțuri, al familiilor monoparentale, accelerarea cadrului de viață: stres, oboseală, izolare etc.) sunt doar unele din cauzele creșterii numărului acestor copii.

Ultimele statistici ale INS din România arată că sunt aproximativ 5 milioane de copii între 0-18 ani, din care 2,2% sunt în evidența Serviciilor Publice de Protecție a Copilului. 50% dintre nou-născuții găsiți morți sunt cazuri clasate "fără urmare", autorul nefiind găsit, iar atunci când vinovatul este cunoscut, este vorba, cel mai adesea, despre mamă. Atunci când există un complice activ, acesta este, în primul rând, bunica, apoi concubinul. Mamele infancticide sunt aproape întotdeauna celibatare, cu slabă calificare profesională trăind în mediul rural. Toate studiile subliniază izolarea și solitudinea morală a acestor femei. Expertizele psihiatrice vorbesc despre o ușoară debilitate, pasivitate și imaturitate afectivă (reproducere până la idonlitate a modelelor de frustrare, a ciclurilor de maltratare etc).

Definiția copilului maltratat dată de Dicționarul de Psihologie LAROUSSE este:

COPIL MALTRATAT, copil victimă a violențelor sau a unor tratamente blamabile. Adesea alcoolismul, mizeria, locuințe insalubre, tradiția violenței stau la originea acestor tratamente condamnabile, dar flagelul poate atinge toate mediile. Părinții care își maltratează copiii se simt atât mai culpabilizați cu cât imaginile mamei și tatălui, vehiculate de mass media, sunt supravolarizate. Pentru a se evita ca aceste persoane să se găsească într-o prea mare izolare și marginalizate, unele "școli ale părinților" au creat, din 1971, în mai multe orașe din Franța, permanențe telefonice la care părinții care nu-și mai suportă copilul au posibilitatea să-și exprime în mod anonim tensiunea. Serviciile publice au pus și ele la dispoziție un sistem de protecție socială, medico-socială și judiciară.

Maltratarea afectează un mare număr de copii fără apărare, prin diferite forme de privare. Ea îi afectează, de asemenea și pe adulții care și-au trăit propriile neajunsuri, frustrări spulberate ca părinți. Maltratarea este un fenomen complex și întotdeauna generator de durere, ce necesită o descriere amănunțită.

Există o nevoie de a clarifica conceptul de maltratare în relație cu abuzul asupra copilului, de vreme ce aceste două descrieri sunt adesea interschimbabile. Termenul de abuz asupra copilului a fost folosit prima dată pentru a descrie "copilul bătut". Conceptul a fost extins. În ziua de azi, a ajuns să fie folosit pentru toate formele de maltratare, nu doar pentru abuzul fizic dar și pentru formele de neglijare și abuz emoțional și sexual. Folosind cuvântul maltratare, se face referire la părinți sau persoane care îngrijesc copilului producându-i acestuia vătămări fizice sau emoționale sau neglijează copilul într-un asemenea grad încât starea sănătății sale fizice și/sau emoționale precum și dezvoltarea sa, sunt în pericol.

Definiția copilului maltratat dată de ODAS (Observatorul Național al Acțiunii Sociale Descentralizat) este: "Copilul maltratat este cel care este victima violențelor fizice, cruzimii mintale, abuzurilor sexuale, neglijențelor grele, cu consecințe grave asupra dezvoltării sale psihice și psihologice."

CAPITOLUL II

FORME DE ABUZ AL COPILULUI ÎN FAMILIE

II.1 Elemente pentru definirea abuzului asupra copilului

Abuzul este un comportament fundamental pe anumite modele culturale bine înrădăcinate, în condițiile existenței și conjugării mai multor factori de risc din mediul familial, instituțional și/sau comunitar. Există însă câteva elemente definitorii ale maltratării copilului:

– Raport inegal de forțe între victimă și agresor (raport de putere);

– Victima, copilul, se află în îngrijirea adultului;

– Agresorul are acces permanent la victimă;

– Imoralitatea/iresponsabilitatea agresorului;

– Efectele sunt asupra dezvoltării copilului;

– Maltratarea poate fi produsă prin omisiunea unor nevoi ale copilului (neglijare) sau prin comiterea unor acte agresive (abuz);

– Abuzul se face cu intenție distructivă;

– Neglijarea are loc de obicei pe un fundal al indiferenței și ignoranței parentale față de nevoile copilului.

Implicațiile abuzului asupra dezvoltării generale și a structurării personalității copilului îi determină pe specialiști să abordeze o atitudine adecvată pentru investigarea cazului, luarea rapidă a măsurilor de protecție și intervenția recuperatorie.

Pentru înțelegerea, prevenirea și intervenția în caz de abuz sau neglijare, prima necesitate ce se impune este definirea termenilor, însă studiile și cercetările din domeniul protecției copilului și din domeniul juridic apreciază că o singură definiție a abuzului copilului nu poate servi pentru toate scopurile și nu poate acoperi toate domeniile. Indiferent de formulare, abuzul asupra copilului presupune violență, acțiuni sau inacțiuni fizice și psihologice intenționate, care se repetă și care afectează sănătatea fizică sau psihică a copilului. Definirea abuzului se poate face pe un plan legislativ, cultural și psihologic.

Din punct de vedre cultural, România se află pe lista celor 19 state din întreaga lume ce au reușit să interzică formele de violență fizică conform raportului Global Inițiative to End AII Corporal Punishment of Children (2007), prin stipulările art. 28 și 90 din legea 272/2004. Cu toate acestea, stipulările din plan legislativ sunt înrădăcinate pe un puternic fond cultural în care a-ți bate copilul înseamnă „a face om din el" și un percept educațional îți spune „să nu ascunzi bâta de copil". Se știe că „unde dă mama crește", „bătaia e ruptă dinRai"etc. Aceleași considerente culturale erau întâlnite și în 1992 după cum arată rezultatele studiului Inițiativei Globale pentru încetarea tuturor Pedepselor Corporale aplicate Copiilor (End Physical Punishment of Children Worldwide) (EPOCH, 1992). În măsura în care construcția socială îți recomandă asemenea practici și în absența unei pregătiri de specialitate, chiar și persoanele care lucrează cu copiii vor fi tributari acesteia, atât în relația cu proprii copii cât și cu cei cărora le oferă serviciile, întrucât repreziuntă un pattern comportamental mai bine închegat. Mentalitatea se instalează în golul lăsat de ignoranță.

Sub aspect psihologic, mecanismul maltratării copilului, precum și consecințele nu diferă semnificativ de la o sociatate la alta. Ceea ce diferă sunt formele și frecvența de manifestare a maltratării copilului. Aceste elemente circumstanțiale ale maltratării sunt în relație cu fundalul socioeconomic și cultural, care reprezintă unul din elementele de susținere a fenomenului. Sub aspectul consecințelor, nu există difernțe de la o cultură la alta, ceea ce se afectează de fiecare dată sunt structurile psihologice profunde cu efecte asupra capacității de adaptare a copilului la mediu pe diferite componente.

II.2 Abuzul emoțional

Dezvoltarea psihică este pusă în relație directă cu tipul de atașament experimentat de subiect în special în copilăria mică. Dimensiunea emoțională luată astfel în considerare de studiile în domeniu se constituie în urma interacțiunii de o anumită calitate și frecvență dintre copil și adultul ce-l are în îngrijire/supraveghere.

Acest pattern interacțional determină cu necesitate un pattern comportamental specific ce se circumscrie mediului în care cei doi „actori" se află la un moment dat și-și performează rolurile cu care au fost învestiți. Dar acest pattern este totodată transpus și la nivelul celorlalte roluri societale. Ideea atașamentului nu este nici pe departe una nouă. Majoritatea lucrărilor cu acest subiect se bazează pe raportul realizat de Bowlby pentru Organizația Mondială a Sănătății în 1951. Dacă pornesc de la premisa că de fiecare dată când un adult angajează un răspuns emoțional inadecvat în relația sa cu copilul, acesta din urmă poate experimenta o formă de abuz psihologic, relația dintre atașament și abuz devine evidentă; idee de altfel subliniată și de O'Hagan.

Și cu toate acestea, deși abuzul fizic și sexual sunt percepute și recunoscute ca atare de comunitatea medicală, juridică, abordarea abuzului psihologic este considerată a fi mai dificilă. Poate acesta este și unul din motivele pentru care abuzul emoțional este forma de abuz cel mai puțin studiată, iar etiologia sa este mai puțin cunoscută. Asta se datorează într-o bună măsură faptuluică abuzurile fizice sau sexuale presupun o componentă emoțională al cărei efect mai poate persista încă mult timp după ce trauma fizică propriu-zisa a dispărut; în plus, copiii pot suferi traume emoționale fără a fi neapărat implicată și o traumă fizică/sexuală. La nivelul simțului comun, ce în acest caz ar deveni sinonim cu prejudecata, cele de mai sus s-ar traduce că deprivarea afectivă, criticile mai mult sau mai puțin frecvente la adresa copilului, insultele sunt de-a dreptul inofensive în comparație cu oroarea și umilința provocate deviolența fizică și/sau abuzurile sexuale. Răul poate trece neobservat în acest caz.

Deși natura exactă a relației dintre abuzul psihologic și celelalte forme de maltratare nu este cunoscută în întregime în termeni de date cuantificabile, este destul de ușor de intuit și acceptat faptul că fiecare formă de abuz are și o componentă psihologică (incluzând aici tipul particular de procesare ce intervine). Altfel spus, forma vizibilă a abuzului este rezultanta procesării intelectuale (comportamentul abuziv este interpretat ca atare de către victimă; de obicei această interpretare este unică pentru toți) și procesării emoționale (interpretarea dată actului este „îmbrăcată" cu necesitate într-o haină personală de emoții), dar nu putem aprecia cât din consecințe se datorează formei propriu-zise de abuz și cât componentei psihologice.

In timp ce un anume comportament poate fi dăunător din punct de vedere emoțional, el nu este catalogat cu necesitate ca fiind abuz de către legislație și mai departe de către organismele competente în aplicarea legislației.

Un element comun al tuturor definițiilor este însă principiul durabilității în timp. Dacă abuzul fizic și sexual este catalogat ca atare pe baza unui singur act specific, abuzul psihologic este caracterizat de existența mai multor acte succesive.

O dată lămurite aceste aspecte, problema definiției nu este total rezolvată. In literatura autohtonă cel puțin sunt întânlite inconveniente lingvistice ce rezultă din termenii utilizați în literatura occidentală pentru a descrie fenomenul (progresele din planul psihologiei de aici au permis acest lucru). Astfel, există mai multe concepte vehiculate atunci când se discută despre acest fenomen.

In primul rând se ia în discuție aspectul intențional. „Neglijarea emoțională" (emoțional neglect) reflectă un act de omitere, o lipsă de acțiune; de aceea adultul poate să nu perceapă comportamentul său ca fiind abuziv. In contrast, termenii de „cruzime mentală" (mental cruelty) și "lovitură psihologică" (psychological battering) presupun intenția adultului de a face rău, presupun acte de comitere.

În al doilea rând se iau în discuție componentele afectate de această formă de abuz. De exemplu, „maltratarea psihologică" (psychological maltreatment) reprezintă comportamentul susținut, repetitiv, inadecvat din partea adultului care afectează sau reduce potențialul creator și de dezvoltare al proceselor și funcțiilor psihice ale copilului (inteligență, memorie, recunoaștere, percepție, atenție, limbaj, caracter);„abuzul emoțional" (emoțional abuse) acordă o mai mare importanță impactului asupra capacității afective (de a recunoaște și de a exprima emoții), reprezintă eșecul constant al adultului de care copilul este foarte legat, de a răspunde adecvat din punct de vedere afectiv la expresiile emoționale ale copilului.

În al treilea rând, fiecare concept se încadrează strict din punct de vedere legislativ. Aici este partea cea mai interesantă, dar totodată și cea mai strictă deoarece indiferent de conotațiile afective pe care le poate trezi abuzul emoțional, orice decizie privind protecția copilului se circumscrie unui cadru legislativ care se vrea a fi cât mai coerent.

In România nu s-a găsit o definiție legală dată abuzului psihologic, confuzie regăsită de altfel și în sistemele legislative din țări cu tradiție în acest domeniu recomandă intervenția (legală) doar atunci când consecințele pe plan emoțional asupra copilului se observă în manifestări precum anxietate generalizată, depresie, izolare, comportament (auto)agresiv și atunci când adultul responsabil refuză să-i acorde atenția cuvenită.

Formele de manifestare ale abuzului psihologic sunt extrem de complexe având în vedere că la baza lor stă o relație în care contactul fizic nu e implicat cu necesitate. Gabarino și colaboratorii definesc abuzul psihologic asupra copilului ca fiind atacul concentrat al unui adult asupra dezvoltării conștiinței de sine și a competenței sociale a copilului. Ei propun astfel de cinci astfel de forme.

Respingerea intenționată, repetată a copilului, manifestată prin nerecunoașterea consecventă a nevoilor și meritelor sale constituie o formă specifică de abuz psihologic. Ea se concretizează în negarea legitimității drepturilor copilului, inducerea ideii că este dependent de adult, inferior și lipsit de speranța de a fi acceptat ca atare. Whitman propune următoarele acte ca având caracteristici vătămătoare psihologic asupra copilului: ridiculizarea cronică, minimalizarea și umilirea copilului, pedepsirea copilului pentru activități specifice vârstei (curiozitatea, manipularea unor obiecte, jocul etc), transformarea copilului într-un „țap ispășitor" al tuturor neîmplinirilor personale ale adultului, refuzul gesturilor de afecțiune, tratarea unui copil necorespunzător vârstei sale, afișarea unor preferințe evidente spre unii copii în defavoarea altora, etichetarea negativă a comportamentului unui copil în mod cronic, refuzul permanent al adultului de a recunoaște sau a remarca realizările copilului.

Izolarea copilului de experiențele sociale firești îl rupe de mediul social care îi poate asigura acestuia câmpul social necesar dezvoltării competențelor sociale și formării identității sale. Interzicerea sistematică a unor activități specifice vârstei îl împiedică să-și stabilească puncte de reper. Aceasta îl face să se simtă singur (sau, în cadrul mediului școlar uncie intră „obligatoriu" îi dă un sentiment al nesiguranței, al inadaptării, al eșecului prescris) și fără vreo șansă de a fi ajutat de cineva. Izolarea are un efect devastator asupra sinelui pentru că întreaga experiență ca atare a copilului va fi definită ca fiind normală și chiar logică (asta merită să i se întâmple, iar așteptările sale ulterioare vor fi modulate de acest unic lucru).

Terorizarea copilului pe cale verbală, pentru inocularea fricii de consecințe grave, creează acestuia imaginea unei lumi ostile, terifiante, periculoase. Amenințările adultului se pot referi la pedepse neprecizate, dar înfricoșătoare din perspectiva copilului, care se pot referi la punerea în pericol a copilului însuși, a unei persoane dragi, sau a unui obiect personal. Având în vedere sistemul cognitiv fragil al adolescentului există o mare diversitatede formulări care pot avea efecte abuzive psihologic, chiar dacă nu a existat intenția acestui lucru.

Ignorarea nevoilor copilului constituie un abuz în măsura în care adultul îl privează de stimulii esențiali dezvoltării sale psihice șicognitive. Gravitatea acestui tip de comportament provine din faptul că, pentru a asigura un traseu normal al dezvoltării, receptivitatea adultului la copil reprezintă o condiție necesară. Refuzul consecvent al comunicării cu copilul, neobservarea intenționată a dorințelor exprimate de acesta, lipsa de interes în ceea ce privește activitatea copilului, refuzul de a răspunde (din considerente mai mult subiective ce țin de prejudecată) la durerea copilului, la cererea lui de ajutor, neprotejarea lui de agresiunea altor copii, sunt câteva din formele pe care le poate lua ignorarea.

Coruperea copilului înseamnă atragerea lui în activități și comportamente antisociale. Caracteristic acestei forme este antrenarea copilului în activități ale căror consecințe îi depășes capacitatea de înțelegere și îi afectează sistemul moral. Copilul este astfel forțat să preia atitudinile imorale ale adultului abuziv, în avantajul și spre profitul acestuia.

Negarea răspunsurilor emoționale, ignorarea încercării de a interacționa emoțional sau încurajarea interacțiunii fără implicare afectivă.

Degradarea copilului (deprivarea de demnitate) poate fi analizată separat, înțelegând prin aceasta recurgerea de către adult la exprimări sau la atitudini depreciatoare la adresa copilului, care afectează demnitatea acestuia. In această categorie se includ folosirea cu regularitate a unor expresii jignitoare la adresa capacităților intelectuale sau practice ale copilului, exprimarea neîncrederii în viitorul lui, învinovățirea lui pentru eșecurile personale ale adultului, folosirea lui în activități degradante.

II.3 Abuzul fizic

Abuzul fizic reprezintă acțiunea sau lipsa de acțiune (singulară sau repetată) din partea unui părinte sau a unei persoane aflate în poziție de răspundere, putere sau încredere, care are drept consecință vătămarea fizică actuală sau potențială. Abuzul fizic presupune supunerea copilului la: lovire, rănire, legare, așezare în genunchi, otrăvire, intoxicare sau arderi intenționate cu diverse produse.

Gradul abuzului diferă în funcție de vătămarea produsă copilului. Unele din formele grave apar chiar sub formelor educative. Oricât de multa intolerantă ar exista față de dreptul părintelui de a-și educa copilul, întrebarea apare unde începe abuzul. Din această perspectivă apare distincția între pedepse minore și cele grave aplicate minorului. Pedepsele minore în mod obișnuit nu dăunează copilului, însă nici ele nu sunt total lipsite de efecte psihologice.

II.4 Abuzul sexual

Abuzul sexual reprezintă un fenomen care a început a fi recunoscut și studiat în ultimii ani. El presupune antrenarea copilului într-o activitate realizată cu intenția de a produce plăcere sau de a satisface nevoile unui adult sau ale unui alt copil, care, prin vârstă și dezvoltare, se află față de el într-o relație de răspundere, încredere sau putere.

Intr-un studiu privind „Exploatarea sexuală comercială a copiilor", realizat în Statele Unite ale Americii, Canada și Mexic, și publicat în septembrie 2001, sunt identificați și definiți termeni asociați cu abuzul și exploatarea sexuală a copiilor. Astfel, conform acestui studiu, sunt descrise o serie de subtipuri ale abuzului sexual asupra copilului:

Violul și molestarea – cunoașterea intimă a unei persoane, cu forța sau/și împotriva voinței acesteia; sau fără a recurge la forță și nici împotriva voinței persoanei – în cazul în care victima este incapabilă să-și dea consimțământul, din cauza unei incapacități fizice sau psihice, permanentă sau temporară.

Pornografia – angajarea, folosirea, inducerea, atragerea sau constrângerea unui copil în a se implica sau a asista altă persoană într-un comportament sexual explicit sau simulat, în scopul producerii unei imagini vizuale a unui astfel de comportament.

Conform Protocolului Opțional al Convenției Națiunilor Unite privind drepturile copilului (2000), pornografia cu copii este definită ca „orice reprezentare, prin orice mijloc, a unui copil angajat într-o activitate explicit sexuală – reală sau simulată – sau orice reprezentare a organelor sexuale ale uneui copil, în scopuri sexuale". Pornografia presupune realizarea de filme, casete video, reviste, fotografii, imagini computerizate, explicite din punct de vedere sexual, cu copii sau tineri sub 18 ani. Există trei tipuri de materiale pornografice: imagini numai cu copii, imagini cu copii și adulți, și imagini produse și distribuite de copii/tineri sub 18 ani. Pornografia cu copii are, în multe cazuri, o valoare comercială, dar ea reprezintă și material de schimb între pedofili.

Expunerea copiilor la acte sexuale ale altora – expunerea intenționată a copiilor la actele sexuale ale altor personae (incluzând actele părinților sau ale altor persoane cărora li s-au încredințat spre îngrijire copii).

Agresiunea sexuală asupra copilului ~ orice act sexual îndreptat împotriva unei persoane cu o vârstă sub 18 ani, realizat cu forța sau/și împotriva voinței acesteia, sau fără a se recurge la forță sau încălcarea voinței victimei, în cazul în care aceasta se află în
imposibilitatea de a-și da consimțământul, din cauza unei incapacități fizice sau psihice, temporare sau permanente.

Prostituția infantila/juvenilă- angajarea într-un raport sexual, sau în alte activități sexuale, a unui copil, în schimbul unei sume de bani sau a altor servicii (mâncare, haine, medicamente, afecțiune etc).

Traficul copilului în scopuri sexuale – transportul, adăpostirea și vinderea de persoane în interiorul unei țări sau în exteriorul ei, uzând de forță, coerciție, răpire, înșelăciune sau fraudă, în scopul de a plasa persoanele respective în situația de a munci sau presta
forțat diferite servicii – cum ar fi prostituția, sclavia domestică sau alte forme de sclavie.

Traficul cu copii reprezintă o adevărată afacere transnațională aducătoare de fonduri uriașe, ținând cont de faptul că există practica vânzărilor repetate. Nu întotdeauna este folosită violența, traficanții profitând de inocența și vulnerabilitatea copiilor și de faptul că, aflându-se într-o țară străină, ei sunt dezavantajați, și de necunoașterea culturii și limbii, a legislației și instituțiilor acelei țări, care îi pot proteja. Se poate vorbi de trafic atât când respectivul copil este luat cu forța, cât și când aceasta se întâmplă în mod voluntar, fie că se realizează la nivel intern sau la nivel internațional.

Exploatarea sexuală a copiilor – practică prin intermediul căreia o persoană, de obicei un adult, obține o gratificație sexuală, un câștig financiar sau o avansare, abuzând sau exploatând sexualitatea unui copil, încălcând drepturile acestuia la demnitate, egalitate, autonomie și bunăstare fizică și psihică.

Exploatarea sexuală în scopuri comerciale a copiilor (conform definiției acceptate la Primul Congres Mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor în scop comercial de la Stockholm -1996) – violare a drepturilor fundamentale ale copiilor și presupune abuzul sexual făcut de adult și reniunerarea în bani sau în obiecte a copilului sau a unor terțe persoane. Conform aceleiași surse, exploatarea sexuală și comercială a copilului constituie o formă de coerciție și violență la adresa acestuia, precum și o formă de muncă forțată și o formă contemporană de sclavie.

Pe lângă principalele forme de exploatare sexuală menționate, există și alte forme de exploatare sexuală a copiilor, care includ turismul în scop sexual și căsătoriile timpurii.

Turismul sexual cu copii – exploatarea sexuală și comercială a copiilor de către persoane care călătoresc din propria țară în alta -de obicei mai puțin dezvoltată – pentru a se angaja în activități sexuale cu minori.

Turiștii care practică sex cu copii pot fi: căsătoriți sau necăsătoriți, bărbați sau femei, cu situație materială bună sau modestă, pot fi pedofili care călătoresc cu scopul de a exploata copii sau turiști care nu au intenționat să abuzeze copii. Acești turiști justifică atitudinea lor prin faptul că, în cultura țării respective, acest lucru este acceptat, sau că i-au ajutat pe copii oferindu-le bani.

II.5 Neglijarea copilului

Neglijarea copilului cuprinde diferite forme de dezinteres manifeste din partea persoanelor ce ar trebui să-1 îngrijească.

Neglijarea fizică și a siguranței fizice a copilului include:

Neglijarea alimentației

Neglijarea îmbrăcăminții adecvate

Lipsa asigurării unei locuințe adecvate

Neglijarea asigurării măsurilor de supraveghere și protecție

Neglijarea medicală

Neglijarea educațională și culturală

Neîncadrarea copilului într-o formă adecvată de învățământ

Neglijarea nevoilor speciale de educație a copilului

Orientarea copilului spre alte activități

Neocrotirea copilului de influențe negative

Neglijarea emoțională a copilului

Abandonul temporar sau definitiv

Expulzarea din cămin pe timpul zilei/nopții sau neinteresul față de lipsa de acasă a acestuia

Lăsarea copilului o perioadă lungă de timp nesupravegheat

Abandonarea copilului la o persoană, într-un spital sau într-o instituție și dezinteresul față de situiația lui.

II.6 Efecte ale abuzului

Dincolo de modalitatea de înțelegere a abuzului și neglijării în termeni de cauze și forme de manifestare, în ultima vreme se remarcă un interes tot mai ridicat în înțelegerea acestora în termini de efecte la nivelul sistemului nervos central. Acest interes se datorează faptului că efectele manifestărilor vizibile în plan comportamental (cum ar fi tulburările de somn, de atenție,
alimentare etc.) trebuie să fie susținute de o serie de modificări structurale și funcționale de la nivelul creierului.

Factorul incrimnat de aceste răspunsuri este modularea unui răspuns la
stresul indus de experiențele de tip abuziv. Răspundul fiziologic la la stres este secreția de cortisol mediat prin axa HPA, fapt cunoscut de alftfel din cercetări anterioare. Ceea ce scot în evidență cercetările recente este modul de acțiune specific al hormonilor de stres

Formaținea hipocampică este o structură extrem de vulnerabilă la stres. Experiențele stresante ridică nivelul de glucocorticoizi, care la rândul său stimulează secreția de glutamat, ducând mai depate la atrofierea arborelui dendridic. Procesul este reversibil dacă expunerea este de scurtă durată, însă expunerea de lungă durată determină depleție celulară din cauza acumulării glutamatului. Având în vedere că de cele mai multe ori expunerea la acte de abuz este de lungă durată, aceasta atrage atenția asupra efectelor fiziologice ireveresibile. Se pare că formațiunea hipocampică stângă este mai vulnerabilă la experiențele traumatice timpurii în timp ce formațiunea dreaptă este afectată de experiențele de la vrsta adultă.

Complexul amigdalian este de asemenea foate sensibil la acțiunea corisolului. Stresul induce o alterare a receptorilor GABA-A (inhibitori) asociată cu o creștere a nivelului de dopamină, iar scăderea niveluli de sertonină determină „iritabilitatea limbică" ce în plan fiziologic se traduce cu o activitate electrică intensă în care chiar și stimuli neutrii sunt tratați ca stimuli avrisivi.

În ceea ce privește modificarea structurală, reziliatele nu sunt acceptate încă în totalitate de comunitatea ștințifică din cauza nereplicării studiilor. La nivelul corpului calos rezultatele sunt mult mai clare, ia în prezent se acceptă faptul că afectarea acestuia este principala modificare de nivel structural indusă de experiențele de tip abuziv.

Studiile pe animale ale lui Victor Denenberg, Juraska și Kopcik (1988) au arătat că modificarea structurală este dependentă de sex. Astfel, la femei este afectat numărul de axoni mielinizați, iar la bărbați este afectat diametrul acestora. Teicher (2004) a arătat că aceste modificări intervin și la oameni. Asftel, pe dimensiunea abuz-neglijare, neglijarea determină o reducere cu 13% a corpului calos, abuzul fizic cu 12%, iar cel sexual cu 17%. Reducerea corpului calos a fost relationată cu comunicarea mai redusă între emisferele cerebrale și cu procesul de lateralizare cerebrală.

CAPITOLUL III

ABUZUL SEXUAL AL COPILULUI ÎN FAMILIE ȘI INFLUENȚA LUI ASUPRA PERSONALITĂȚII COPILULUI

III.1 Personalitatea copilului și influența ei

Omul nu se naște cu personalitate, ci devine pe parcurs o personalitate. Personalitatea se realizează în timp sub influența a multor factori. Putem spune că procesul formării personalității începe încă din primele zile ale copilăriei și continuă toată viața. Acest proces nu e întotdeauna continuu și uniform, ci discontinuu, cu salturi și plafonări, poate fi valorizat pozitiv dar și indezirabil social cu comportamente deviante, marginale.

Unii specialiști afirmă că în jurul vârstei de 3 ani sunt create marea majoritate a premiselor personalității, pentru ca în adolescență personalitatea să fie în linii mari, constituită pentru că dispune de toate laturile și chiar de maturizarea relațiilor dintre ele. înainte de "a fi el însuși", copilul este "altul" sau "alții".

Personalitatea acestuia se construiește după modelul dat de celălalt. Educația începe cu imitația și se termină cu identificarea unui model. Acestea se fac la copil, în raport cu "influențele", adică presiunile, reprimările cu caracter extern, exercitate de părinți. El devine astfel, obiectul emoțiilor, tendințelor, dorințelor celor din jurul său.

Educația începe în familie. Controlul riguros asupra copilului trebuie deținut încă din primii ani, ca mai târziu părinții să se poată destinde pentru că deja copilul și-a dezvoltat propriul control asupra faptelor sale. Rolurile directe, principale și resposabile de educația copilului revin ambilor părinți dar sunt diferențiate.

III.1.1. Influența tatălui

"În calitatea sa de tată, bărbatul simbolizează interdicția și forța disciplinară, imaginea autorității, cel care pr emite dirijarea dorințelor și contrucția psihică a ființei umane" .

El este simbolul autorității care reglează relațiile colective, asigură securitatea și încrederea familiei.

Modul cum tatăl își exercită rolurile sale diferă cu tipul de tată:

Se evidențiază câteva tipuri de tată:

agresiv, violent, autoritar, intolerant;

cald, prietenos;
• anxios, depresiv.

In majoritatea cazurilor, copilul va imita modelul ales oferit de părintele său.

III.1.2. Influența mamei

Pentru copil mama reprezintă primul contact cu lumea prin voce, miros, hrană, vedere, mișcare, joc, sentimentul de securitate și cel de dragoste. Atitudinile materne nocive pot declanșa apariția unor boli grave la copil, pe plan somatic, psihic sau psihosomatic.

S-a identificat o corespondență între atitudinile materne nocive și bolile copilului, ca de exemplu:

respingere pasivă – coma nou-născutului;

oscilații între răsfăț și ostilitate-hipermobilitate;

privare afectivă – depresie;

angoasă mascând ostilitatea – eczeme.

Se pare, deci, că mama în raport cu tatăl, are efect mult mai direct, imediat, mai important. Efectele negative ale modelului matern se manifestă precoce, în sfera emoțional-afectivă, vegetativă, somatică și mai târziu, în comportamentul și atitudinea copilului, în modelul personalității lui.

Tatăl și mama influențeză copilul nu numai prin comportamentul lor individual ci și prin natura relației conjugale. Copilul percepe relațiile conflictuale dintre părinți și în mod secundar, acestea îi vor pricinui tulburări. S-a observat faptul că aproape trei sferturi dintre copiii cu tulburări caracteriale și de comportament, au părinți despărțiți. În cazul copiilor asociali și agresivi se constată existența la aceștia a unor relații familiale marcate de violență și agresivitate ale părinților unul împotriva celuilalt. Sunt situații în care pentru mamă, copilul e un refugiu și o armă împotriva soțului ei sau când pentru tată el este obiectul de iubire pe care-l revendică mamei geloase, între părinți declanșându-se astfel o relație agresivă, "un câmp de bătaie" în centrul căruia se află copilul.

Alte situații traumatizante pentru copil pot fi reprezentate de divorțul părinților urmat de abandonarea sau neglijarea copilului, pasarea responsabilității creșterii și educării lui între soți și, eventual, apariția părinților vitregi, de cele mai multe ori ostili sau indiferenți față de acesta.

III.1.3. Actul de educație

Aflat în plină perioadă de creștere și dezvoltate, copilul școlar vine în relația de învățământ/ educație cu experiența sa familiară reprezentată de modelele parentale, relațiile cu frații, anumite tipuri de relații afectiv-emoționale, comunicare, interdicții, libertăți. El intră în contact cu experiențele familiale ale colegilor și cu rigorile progamului școlar precum și cu personalitatea educatorului. De aceea, școala e privită cu teamă, repulsie de către unii copii. În procesul de educație educatorul reprezintă modelul care se oferă elevilor și cu care aceștia trebuie să se identifice. Identificarea uneori, este impusă prin violență și-n acest caz apar conflicte, refuzul activității școlare, abandonul, absenteismul. Dacă modelul este acceptat ca o motivație pozitivă aceasta duce în mod fericit la dezvoltarea valorilor morale ale Supra-Eului elevilor, interes, atașament.

Personalitatea este un concept abstract, operațional ce semnifică modul de a fi al individului. "Ea se definește ca fiind sinteza tuturor elementelor care concură la configurarea mentală a unui subiect pentru a-i da acestuia o fizionomie proprie".

Inconștientul este nivelul cel mai profund al psihismului uman, al dorințelor și actelor refulate (reprimate), instinctelor umane, al agresivității și al nevoilor primare. Preconștientul cuprinde informațiile, gândurile, deprinderile inconștiente dar care pot fi actualizate în conșliinjii. Conștientul este partea superioară a aparatului psihic ce conține sentimentele, percepțiile, informațiile. Are rolul de a evita primejdia, de a face față realității, de a avea un comportament acceptabil din punct de vedere social. Ca o completare a acestui model Freud a creat un model al personalității, alcătuit din 3 instanțe: Sinele (Id), Eul (Ego) și Supraeul (Suraego).

Sinele este partea cea mai profundă și rudimentară a personalității. El este domeniul inconștientului și este prezent încă de le naștere. Este sediul dorințelor nesatisfăcute și al instinctelor.

Eul se dezvoltă odată cu creșterea și adaptarea copilului aflat sub influența mediului extern. Eul este o punte între Sine și realitatea exerioară.

Supraeul se dezvoltă încă din copilăria timpurie și reprezintă valorile transmise copilului de către cei din jur și cărora el trebuie să se conformeze.

În legătură cu structura Eului, Mielu Zlate afirma: "conștiința este structura Eului, în timp ce Eul este suprastructura conștiinței, aceasta ducând la apariția Eului".

Eul este creator de o nouă conștiință superioară ca vivacitate și adaptabilitate. El gravitează în jurul conștiinței, o controlează, o direcționează, ba chiar o depășește.

Separarea Eului de personalitate este întâlnită în filozofie. Madelaine Grawitz prezenta Eul ca o personalitate profundă a omului, deci nu întreaga personalitate, ci doar cea profundă. Dacă în accepțiunea antropologică conceptul de personalitate reprezintă ansamblul relațiilor sociale existențiale, pe care omul le parcurge în timpul vieții, calitatea personalității depinzând de calitatea mediului social, în accepțiunea psihologică ea apare ca ansamblul condițiilor interne. Condițiile interne se referă la aspectele intelective, afective, motivaționale, atitudinale și aptitudinale. Ele se mai numesc și însușiri psihice ce pot programa și anticipa comportamentul.

Personalitatea este ceea care perminte anticiparea a ceea ce va face un individ într-o situație. Condițiile interne au rolul de a filtra solicitările externe

Personalitatea optimală. Eficiența personalității este un vis al fiecărui om. Formarea și creșterea eficienței capacităților umane se face mai ales prin educație. Omul este o ființă superioară ce gândește, reflectează și aplică.

El este sociabil dar trebuie învățat să-și comunice gândurile prin cuvinte sau prin acțiuni. Omul aplică binele făcând mereu distincții. Acest rol îl are numai educația, prin rolul ei de perfecționare a facultăților fizice și morale.

Oamenii sunt mulți și diferiți: unii sunt răi, alții sunt buni, unii sunt mai sensibili, alții mai rezistenți. Educația este cea care completează, acoperă golurile. Emoțiile, frica, tristețea, gelozia, ura și furia sunt explozii comportamentale ce reduc energia psihică și fizică, duc la eșecuri și la o atmosferă improprie creșterii și dezvoltării copiilor. Alte sentimente și exteriorizări comportamentale ar trebui să guverneze viața noastră, cum ar fi: bunătatea, dragostea, umorul, caritatea.

Laturi ale personalității

Latura dinamico-energetică. TEMPERAMENTUL: constituie latura dinamico- energică a personalității. Ea furnizează informații cu privire la cât e de iute sau lentă, mobilă sau rigidă este conduita individului, care este cantitatea de energie de care dispune și modul cum aceasta e consumată. Temperamentul se exprimă cel mai bine în conduită și comportament: vorbire, mișcări etc

Latura rezolutiv-productivă. INTELIGENȚA: Descartes definea inteligența ca modul de a acumula o știință perfectă privitoare la o multitudine de lucruri. "Deși e o latură a personalității, inteligența intră în interacțiune cu toate celelalte laturi ale acesteia și cu însăși personalitatea ca întreg".Inteligența înseamnă capacitatea omului de a tria ce este bun, de a reține binele din rău, utilul din inutil. De ea depinde calitatea rezultatului unei activități, omiterea erorilor, formularea corectă a sarcinilor (problemelor) iar prin voință, perseverență, pasiune ce asigură activității o performanță unică.

Latura transformativ – constructiva. CREATIVITATEA: este forma cea mai înaltă a activității umane. Un anumit nivel al inteligenței contează în procesul creativ. Pentru a obține performanțe creative este necesarun nivel minimal de inteligență, care variază de la un domeniu la altul de activitate. Astfel, pentru activitate științifică nivelul minim al coeficientului de inteligență ar fi de 110, iar pentru activitatea artistică de 95-100. Performanțele creative sau non-creative se il.iloivază în special factorilor non-intelectuali (molivajionali și de personalitate). Dinamica interacțiunilor dintre inteligență și creativitate poate explica dinamica personalității.

Latura relațional-valorică și de autoreglaj. CARACTERUL: latură relațională a personalității, caracterul este responsabil de felul în care oamenii interacționează între ei. Punând în contact individul cu realitatea, facilitându-i orientarea, și comportarea caracterul are o mare valoare adaptativă.

Conform modelului balanței caracteriale, omul dispune încă de la naștere de trăsături caracteriale care evoluează spre un pol sau altul, în funcție de situațiile de viață, educație, învățare ce pot duce la apariția și cimentarea trăsăturilor caracteriale pozitive sau negative.

Modelul cercurilor concentrice sunt clasificate în: trăsături comune ce-i fac pe oameni asemănători și trăsături individiale (dispoziții personale) ce-i conferă omului originalitate. Modelul cercurilor concentrice arată dispunerea trăsăturilor carcateriale astfel: în cercul din mijloc sunt trăsăturile cardinale – dominante, cu importanță majoră în viața oamenilor, în următorul cerc sunt trăsăturile centrale – mai numeroase, generalizate ce controlează situațiile obișnuite, banale și în sfârșit, în ultimul cerc -trăsăturile secundare ce exprimă aspecte neesențiale ale individului.

Trăsăturile caracteriale aflate în cele 3 cercuri concentrice se pot "deplasa" dintr-un cerc într-altul. Putem explica aceasta, printr-un exemplu, un copil care a învățat lecția și totuși datorită emoției nu a luat notă maximă la școală, îl admonestăm, dintr-o trăsătură secundară poate deveni o trăsătură centrală.

III.2 Copilul în mediul său familial

Mediul este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacționează direct sau indirect, în procesul devenirii sale. El include astfel, elementele mediului natural – relief, climă, elementele mediului social imediat -familie, prieteni, școală etc.

Uterul matern este primul mediu fizic vital al omului. Lipsa de substanțe, proteine sau consumul de alcool, droguri sunt suficiente pentru ca dezvoltarea fătului să fie perturbată sau chiar întreruptă. Acțiunea mediului poate fi în egală măsură favorabilă dezvoltării dar și o frână sau chiar un blocaj(mediu stimulativ, ostil, insecurizant, supraprotectiv). Educația mijlocește și susține și ea în mod conștient dezvoltarea. Personalitatea unui copil se dezvoltă sub influența următoarelor aspecte:

– dezvoltarea fizică: referitoare la masa medie la naștere normală -3200 g băieți, 3000 g fete; înălțmea medie la naștere 50 cm la băieți și 49 cm la fete ; precum și
creșterea lor pe parcurs în funcție de vârstă;

– dezvoltarea motorie: este foarte importantă având rolul de a asigura sănătatea fizică și cea mental. Învățarea mersului permite plimbarea și creșterea numărului de
oameni cu care copilul intră în contact, numărul de activități desfășurate, formarea imaginii de sine;

– dezvoltarea limbajului: ontogeneza limbajului pare să se facă în jurul a trei etape esențiale cu succesiune regulată;

– prelimbajul: (până la 12-13 luni, uneori chiar 18 luni);

– limbajul mic: de la 10 luni la 3 ani și

– limbajul: – de la 3 ani.

Micul limbaj limitat dar ușor de exploatat – mama, tata, se dezvoltă pe parcurs, putând să cuprindă la 2 ani un vocabular de 200 de cuvinte. În mod evident, rolul familiei în această perioadă este unul considerabil, grație bagajului de cuvinte învățate de la aceasta.

In cazul tulburărilor de articulare (pelticia, sigmatismul), banale până la 5 ani dar care apoi necesită o abordare psihoterapeutică, în cazul retardului în vorbire, a dislexiei, balbismului și altor forme de tulburări," reacția familiei trebuie să se constituie fie în corectare permanentă, fie în ignorare totală a tulburării lăsând copilul fără un posibil reper"

Calitatea relației afective familiale joacă deci un rol important (carența afectivă, absența interacțiunilor mamă-copil, mama ce vorbește puțin, mama depresivă etc). Totodată, se poate spune că limbajul poate fi privit ca o potențială amenințare la adresa legăturii ce unește cuplul mamă-copil.

– dezvoltarea senzorială: se produce în strânsă legătură cu cea motorie. Până la vârsta de 7 ani, copilul a ajuns să diferențieze culorile roșu, verde, galben, albastru, nuanțele cromatice, sunetele. Crescând experiența perceptivă și capacitatea de reprezentare, crește și precizia perceperii însușirilor spațiale ale obiectelor (formă, distanță, mărime, poziție relativă). Crește capacitatea de apreciere a duratelor, capacitatea de percepere sistematică, cu scop (observația). Cunoștințele de istorie, geografie, geometrie se înțeleg la sfârșitul copilăriei. Existența unui deficit (surditate, cecitate) privează copilul de o sursă de informații care îi permite să descopere lumea înainte de a o stăpâni și apoi de a o interioriza în psihismul său.

– dezvoltarea intelectuală: Pentru a supraviețui oamenii trebuie să se adapteze la mediul în care trăiec prin organizarea comportamentelor și cunoștințelor însușite.

Din perspectiva dezvoltări intelectuale logice sunt 4 stadii ale evoluției cognitive umane:

stadiul sezorio-motor; 0-2 ani cu descoperirea de către copii a relațiilor și perceperea propriilor acțiuni și conștientizarea permanenței obiectelor;

stadiul preoperațional; 2-7 ani cu deprinderea mersului, limbajului;

stadiul, operațiilor concrete; 7-11 ani copiii încep să aplice reguli logice operațiilor de transformare a informațiilor pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă;

stadiul operațiilor formale; 11-15 ani. In această etapă tinerii sunt capabili să lucreze cu concepte abstracte, sil facă operații (combinări, aranjamente, permuări, derivări etc).

– dezvoltarea socială. În copilărie procesul de culturație se produce mai mult prin imitație continuînd pe parcurs să-și însușească reguli de viață, credințe, procedee de cunoaștere, de acțiune.

Atât în explorările psihanalitice cât și în cercetările asupra dezvoltării cognitive, jocul a ocupat un loc considerabil în maturizarea individului. Ca dimensiune socială jocul reproduce simplu comportamente, credințe, ritualuri. Devenită clasică, descrierea lui S.Freud despre un copil ce se joacă cu o bobină, arată că acesta devine prin joaca sa stăpân și actor principal al acțiunii sale. "Participarea activă și maturativă a adultului la clasicile jocuri "de-a v-ați ascunselea" întărește stăpânirea de către copil a noțiunilor de prezență sau absență".

III.3 Copii expuși abuzului sexual

Expresia "abuzuri sexuale", consacrată prin însăși uzul ei, înseamnă exploatarea sexuală de către un individ mai în vârstă a unui copil care, din cauza vârstei sale, este incapabil să înțeleagă natura contactului și să-i opună rezistență. Aceasta poate fi fapta unei persoane apropiate de care copilul este dependent psihologic.

Abuzul sexual poate lua diferite aspecte:

evocare sexuală – telefoane, exchibiționism, imagini pornografice, limbaj de o cruditate sexuală extremă cu copilul etc;

stimulare sexuală – contact erotic sau pornographic, masturbare, participare forțată la sexualitatea unui cuplu etc.

act sexual – tentativă de viol, viol cu penetrare vaginală, anală, orală.

Copiii sunt dependenți de cei care îi îngrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice și emoționale. De aceea, abuzul sexual asupra copiilor poate fi săvârșit de părinți, bunici și alte rude apropiate, precum de către alți adulți de "încredere" (de exemplu, prietenul mamei, profesorul, vecinul sau persoana care îngrijește copilul.)

Abuzul sexual săvârșit de către cei ce îngrijesc copilul cuprinde un larg spectru de activități, de la umărirea împreună cu copilul a filmelor sau revistelor porno până la privirea adultului în timpul masturbării sau practicarea unor jocuri cu tentă sexuală, ca pipăirea și apoi masturbarea sau intromisiunea orală, anală sau genitală. Adultul folosește astfel copilul pentru satisfacerea propriilor sale nevoi sexuale.

Copiii pot fi abuzați începând cu vârste foarte mici. Ei sunt seduși adesea prin joc într-o situație sexual-abuzivă. Abuzatorul stabilește adesea relații pozitive, atât cu părinții cât și cu copilul.

Copilul este stimulat sau obligat să se angajeze în relația abuzivă. Aceasta se realizează prin recompense și/sau amenințări. Activitatea sexuală este prezentată ca ceva special, iar copilul ar trebui să se considere norocos pentru faptul că are "șansa" să participe la ea. Copilul nu are capacitatea de a înțelege ceea ce se întâmplă și doar atunci când începe să i se spună că "jocul este secret", el începe să înțeleagă că ceva nu este în regulă.

Rolul copilului în acest joc variază: i se poate cere să ia parte activ la acest joc sau să fie pasiv, ca și cum "ar dormi".

Abuzul sexual din cadrul familiei sau din cadrul rețelei familiale se întâmplă rar să fie violent, cu toate acestea, abuzul este traumatizant, din punct de vedere emoțional prin faptul că tăcerea impusă înseamnă corupere și astfel, copilul se simte vinovat și răspunzător față de ceea ce se întâmplă.

Vârsta copilului, precum și nevoia atașamentului pe care o resimte acesta, afectează capacitatea de a face față experienței traumatice.

Dezvăluirea de către copil este un moment deosebit de delicat deoarece provoacă la adult o încărcare emoțională intensă. Când un copil vorbește despre un abuz sexual din partea unui adult, el spune adevărul în marea majoritate a cazurilor. El poate fi adesea tranșant în exprimarea lui despre anumite probleme intime. Cei mici pot să-și destăinuie experiențele sexuale în timp ce se joacă, schițându-le gestual și/sau verbal.

În general, adulții nu cred ceea ce spune copilul sau s-ar simți mai bine dacă ar discuta despre cu totul altceva. Un copil care nu este crezut s-ar putea ca data viitoare să nu mai încerce să mărturisească în mod direct încurcătura în care se află, făcând aceasta pe mai departe prin diferite încercări indirecte . Este necesar să credem copilul, să-1 ascultăm, să-i dăm crezare, altfel el riscă să tacă mult timp după confidența făcută.

Copiii mai mărișori se întâmplă să povestească din când în când altor copii de aceeași vârstă care, la rândul lor, s-ar putea să povestească unor adulți.

Copilul trebuie să știe că adultul nu va rămâne inert în fața acestor dezvăluiri. Fără a banaliza, a nega faptele, dar nici a dramatiza și a acționa intempestiv (retragere și plasament nepregătit sau arestare imediată a agresorului), trebuie să existe o colaborare între serviciile implicate (medico-psihologice, sociale, judiciare, de poliție).

Caracterul secret care domnește în legătura abuzivă precum și vulnerabilitatea copilului îl obligă pe acesta la tăcere și permite repetarea abuzului timp de mulți ani. Abuzul nu se întâmplă decât atunci când copilul se află singur cu abuzatorul, iar acea întâmplare nu poate fi împărtășită cu nimeni altcineva.

"Secretul" este asigurat prin amenințări și corupere. "Dacă vei spune ce s-a întâmplat, mă voi răzbuna pe tine" sau de genul "Dacă-i vei spune mamei tale, ea nu te va mai iubi".

Pe plan structural, s-a semnalat deja frecvența trăsăturilor depresive unde predomină sentimentul de culpabilitate, rușinea, devalorizarea de sine. Se izolează și ajung să se considere ca și cum ar fi diferiți de ceilalți copii: mai rău, mai mare. Simptomele psihologice sunt frecvente, revelatore pentru traumatismul psihic suferit cu manifestai directe: plângeri somatice diverse, oboseală; tulburări de alimentație – anorexie, vărsături, refuz de alimentare; tulburări de somn, tulburări afective, dificultăți școlare, fugă, refuz de a sta acasă sau în alt loc cu un adult. Invers, investire școlară intensă, școala fiind un mijloc de a scăpa de situația familială, un refugiu. Dezvăluirea către familie este necesară chiar dacă provoacă manifestări defensive, atitudini agresive sau culpabilizare față de copil.

Leziunile fizice "pot fi observate mai ales în primele 24-28 ore care urmează abuzului sexual: echimoze, inflamații, sângerări, leziuni genitale grave". Este mult mai dificilă obținerea unei dovezi în legătură cu abuzul sexual decât dovedirea abuzului fizic. Excepție, fac cazurile de transmitere sexuală a unor boli și cazurile de sarcină.

Uneori pot fi demonstrate anumite modificări fizice, de exemplu, dilatări ale anusului, anumite urme în jurul altor deschideri ale corpului, al pelvisului, pe coapse și sâni.

Există și alte simptome somatice care pot fi corelate neconcludent cu abuzul sexual, de exemplu, infecțiile urinare și vaginale cronice.

Sângerări si mâncărimi ale zonelor genitale și anale pot fi, de asemenea, corelate cu abuzul sexual ca și constipația cronică și menstruațiile întârziate și neregulate.

Dacă examenul fizic este necesar (îngrijiri speciale, constatare medico-legală), el trebuie efectuat după o pregătire psihologică a copilului, altfel acesta va fi confundat cu o intruziune suplimentară, un fel de "viol medical". Este important de efectuat prelevările care servesc la identificarea agresorului (sânge, spermă).

III.4 Relațiile copilului abuzat sexual, modurile lui de a face față situației și strategiile folosite de acesta

Percepția împrejurimilor

Copilul dezvoltă sentimente de încredere sau neîncredere față de mediu, în funcție de modul în care nevoile, cele emoționale și cele fizice sunt sau nu satisfăcute.

Copilul care este expus maltratării în timpul primilor ani ai vieții, dezvoltă un atașament nesigur față de părinți și va avea dificultăți în stabilirea încrederii în ceilalți. Pe măsură ce crește, îsi va crea o imagine negativă atât despre lume cât și despre sine. El va interpreta și percepe mediul în baza experiențelor trăite în propriul cămin. Dacă copilul îsi rezolvă conflictul de bază al dezvoltării pe varianta neîncrederii, abilitatea sa de a rezolva viitoarele conflicte ale dezvoltării (de a depăși următoarele etape evolutive) într-un mod pozitiv, va fi mult redusă.

Creșterea și învățarea ajută copilul să se adapteze la mediu dar obligă și mediul să se adapteze la el. Dacă mediul înconjurător nu se schimbă și nu se adaptează la cerințele copilului, atunci copilul trebuie să se adapteze la acesta. Afirmația este valabilă într-o mare măsură și în cazurile de maltratare.

Dacă mediul în care trăiește copilul nu este propice maturizării sau dacă povara care o pune pe umerii acestuia este prea mare și de lungă durată, dezvoltarea copilului va fi inhibată. Dacă se întîmplă așa ceva, egoul va încerca să se apere atât de acest mediu supraîncărcat cât și de haotica lume internă.

Reacții de dependență

Situațiile de abuz sexual sunt caracterizate printr-o satisfacere inadecvată a nevoilor. Insatisfacerea nevoilor creează probleme de dependență. Ea este foarte accentuată la copiii aflați în situații dificile. Problemele de dependență se dezvăluie cel mai adesea în două moduri diferite: o dependență deschisă și o dependență defensivă.

Dependența deschisă se poate manifesta ca o tendință permanentă spre contacte fizice, căutare a atenției, încercări de a mulțumi și de a fi acceptat de către cei din jurul lor. Dar ei nu sunt obișnuiți cu înțelegerea tacită, ci doar cu situațiile de respingere. Marcați de grele experinențe, nu vor mai risca să fie expuși unor alte situații de respingere din partea adulților sau a copiilor. Copilul se poate retrage într-o stare de apatie pasivă sau poate prezenta o dependență defensivă, o independență excesivă și o retragere emoțională, atât față de părinți cât și față de alți adulți. Această dependență defensivă se poate prezenta ca o atitudine rece și dificilă în care copilul pare să se poarte ca și cum nu-i pasă de nimeni.

De fapt, copilul tânjește după siguranță și recunoaștere de către persoanele care-1 îngrijesc. Se poate afirma că toți copiii care sunt supuși abuzului sexual au anumite trăiri comune: îngrijorare și anxietate. Sentimentele de dragoste, respingere sunt diferite, ca intensități și durată în funcție de situația de maltratare în sine, de sensibilitatea copilului, de modul în care acesta percepe situația și mecanismele folosite pentru a supraviețui.

Deprimarea

La întrebarea de ce copilul se joacă, există răspunsuri variate și numeroase: jocul a fost înțeles ca un surplus de energie ce trebuie evacuată și ca o manieră de a exersa experiențe ulterioare.

Copiii armonios dezvoltați cer adesea un anumit tip de contact cu ceilalți. Felul în care au contacte cu ceilalți, modul de inițiere a contactului este direct, contactul lor vizual cere mereu atenție. Ei se joacă pentru a se distra, pentru a învăța.

Copilul deprimat, s-ar putea să nu reușească să ne atragă privirile înspre el deoarece el are un foarte slab comportament de contact. El are figura puțin expresivă, un aer absent. Depresia copiilor poate fi ușor observată în jocul lor. Mulți copii aflați în situații de abuz sexual aproape că nu se joacă deloc, acesta fiind un mod de a-și exprima depresia iar în cazurile în care se joacă, o fac într-un mod stereotip. Copiii au nevoie de a fi activi. Ei se dezvoltă datorită mișcării făcute, îsi dezvoltă corpul și plăcerea de a-și stăpâni propriile acțiuni. Aceste activități necesită curiozitate, putere și energie.

Ca și visul, jocul permite o satisfacere substitutivă a dorințelor și prin intermediul personificării, evacuarea angoasei suscitată de conflictul intrapsihic.

Dacă se simt înșelați și neglijați copiii nu au întotdeauna această energie și putere. Cei aflați în situațiile de abuz sexual pot să-și comunice suferința și deprimarea prin pasivitate fizică. Însă, ei nu sunt în mod necesar conștienți de acest lucru. Adulții trebuie sa fie atenți când copiii prezintă o pasivitate fizică prea accentuată.

Mulți dintre copii pot avea chiar retard în dezvoltarea fizică, rezultând dintr-o lipsă de responsabilitate și stimulare a mediului. Acest retard poate veni în întîmpinarea pasivității care se naște din depresie. Depresia poate fi îndepărtată cu ajutorul unei activități în desfășurare.

Copiii sunt foarte diferiți din punct de vedere al vitalității, iar aceasta le va influența modul de desfășurare a activității. Atât pasivitatea extremă cât și hiperactivitatea copilului trebuie să ne dea de gândit.

Trăirea anxietății și vinovăției – loialitatea și păstrarea secretului

Copiilor le este greu să înțeleagă ce se petrece. Având nevoie să păstreze o imagine nu prea proastă a părinților lor, copiii victimizați cred că aceste abuzuri sunt pedeapsa justă pentru greșelile lor, conduitele lor mediocre, de unde rezultă o imagine și mai devalorizantă despre ei înșiși, însoțită de dezvoltarea de conduite masochiste repetate. Procesul de interpretare depinde de vârsta cognitivă a copilului.

Aceste lucruri am reușit să le observăm atât în situațiile de abuz fizic, în situațiile abuzului de alcool al părinților, precum și în abuzul sexual. Cei care aparțin ultimei categorii se vor simți cei mai împovărați datorită faptului că agresorul pentru a se proteja pe sine îl blamează în mod activ pe copil, iar copilul va simți ca poartă toată vina. Această trăire a vinei va fi exprimată în diferite forme de comportament autodistructiv. Abilitatea copiilor de a ascunde lucruri și fapte, de a ține secret situații de abuz este aproape fără limită. Aceasta poate fi observată de exemplu, în situațiile de abuz de drog și de alcool ale părinților.

Păstrarea secretului în legătură cu abuzul sexual este probabil mai mare decât la orice altă formă de abuz.

BIBLIOGRAFIE

Allport G.W., Structura și dezvoltarea personalității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2000.

Balahur D., Protecția drepturilor copilului ca principiu al Asistenței sociale, Editura All Beck, București, 2001.

Berdiaev N., Cunoașterea de sine, Editura Humanitas, București, 1998.

Berge A., Copilul dificil, Editura Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 1972.

Crețu T., Abordare structurală și sistemică a personalității, Tipografia Universității, București, 1997.

Dolto F., Psihanaliza și copilul, Editura Humanitas, București, 1993.

Druță F., Psihopatologia familiei, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998.

Enăchescu C., Tratat de psihoanaliză și psihoterapie, Editura Polirom, Iași, 2003.

Friedman C., Toxicodependențele, Editura Fundației ROMÂNIA DE MÂINE, București, 2004.

Golu M., Dinamica personalității, Ed. GENEZE, București, 1998.

Golu M., Introducere în psihologie, Editura Științifică, București, 1972.

Iluț P., Familia, cunoaștere și asistență, Editura ARGONAUT, Cluj-Napoca, 1995.

Ionescu G., Psihologie clinică și medicală, Editura Științifică, București, 1973.

Killen Kari, Profilul psihologic al copilului maltratat, Editura EUROBIT, Oradea, 1998.

Landau, Erika, Psihologia creativității, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.

Marcelii D., Tratat de psihopatologia copilului, Editura Generația, Paris, 1999.

Mitrofan L., Ciupercă O., Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura PRESS MIHAELA, București, 1998.

Neamțu G. (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003.

Neamțu G., Stan D., (coord.), Asistență socială-studii și aplicații, Editura Polirom, Iași, 2005.

Popescu-Neveanu P., Personalitatea și cunoașterea ei, Editura Militară, București, 1969.

Roșea M., Metode de psihodiagnostic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1972.

Sillamy N., Dicționar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996.

Stănciulescu E., Teorii sociologice ale educației. Producerea eului și construcție sociologică, Edituira Polirom, Iași, 1996.

Șchiopu U., Verza E., Psihologia vârstelor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1981.

Șchiopu U. Introducere în psihodiagnostic, Tipografia Universității București, București, 1976.

Vlădescu I., Personalitatea copilului maltratat, Editura Vasiliana, Iași, 2011.

Voinea M., Aspecte psihosociale ale modelelor familiale ale tranziției în România: accelerarea tranziției, Editura INI, București, 1996.

Zamfir C., (coord.), Politici sociale, Editura Alternative, București, 1997.

Zapan Ghe., Cunoașterea și aprecierea obiectivă a personalității, Editura Științifică și

Enciclopedică, București, 1984.

30. Zisulescu Șt., Aptitudini și talente, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978.

31.Zlate M., Eul și personalitatea, Editura Trei, București, 1999.

=== cap4_-11_pag ===

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece consilierea și susținerea morală și psihică a copiilor abuzați sexual în familie , joacă un rol deosebit de important în viața socială a acestora și trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode din ce în mai perfecționate care vizează menținerea și reducerea acestora într-o stare psihică satisfăcătoare.

În această idee obiectivele cercetării au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Îmbunătățirea statusului emoțional al copiilor abuzați sexual în familie ;

●O bună inserție socială a copiilor abuzați sexual în familie;

●Ameliorarea funcției de coordonare și control a copiilor abuzați sexual în familie;

●Identificarea unor instrumente psihologice valide, prin care să evaluăm imaginea și stima de sine a copiilor abuzați sexual în familie;

●Administrarea interviului efectuat pe 3 copii,cu vârste între 8 și 13 ani ,copii abuzați sexual în familie dar internați în regim de urgență în Centru de Plasament,nr. ), Buzău.

IV.1.1.Obiective teoretice

Actualitatea temei se bazează pe faptul că ,psihoterapia este procesul educativ – terapeutic – recuperator prin care se urmărește îmbunătățirea sau optimizarea stării de sănătate psihică în vederea integrării sau reintegrării sociale a copiilor abuzați sexual în familie,și internați în regim de urgență în Centru de Plasament,nr.9 ,Buzău.

O altă mențiune se bazează pe faptul că tema acestei lucrări este o problemă ce ține de consilierea copiior abuzați sexual în familie ,ținând cont de faptul că ,gradul de civilizare a societății este determinat de atitudinea față de aceștia în familie .

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează studenților secțiilor de psihologie deoarece aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de culegere a datelor din literatura de specialitate și consiliere a tuturor copiilor abuzați sexual în familie .

Lucrarea este structurată în V capitole:

●În primele III capitole este prezentată partea teoretică pentru aprofundarea pe larg a cunoștințelor ;

●Capitolul IV este premergător cercetării

●Capitolul V este complex prin analiză punând în lumină discuțiile și rezultatele cercetării.

●Partea finală,încheie lucrarea nu înainte de a adăuga concluziile și anexele ce se impun .

IV.1.2. Obiective practice

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,deoarece , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale unei consilieri profesionale și satisfacția copiilor abuzați sexual în familie și îndepărtați de mediul lor ,prin internarea în regim de urgență într-un centru de plasament.

O altă motivație care a contribuit la alegerea acestei teme a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate .

Astfel motivele acestei lucrări sunt :

●Studiul vizând incidența, și evaluarea tuturor posibilităților de a consilia copii supuși abuzului sexual în familie;

●Analiza diferențelor între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu ;

●Realizarea evaluării inițiale;

●Prelucrarea statistică a rezultatelor obținute;

În urma interviurilor, situația impusă mi-a permis să utilizez metoda observației participative și să analizez cu mai multă atenție și mai mult interes aspecte ușor de evitat și întâlnite des la copii abuzați sexual în familie.

Pentru atingerea obiectivelor am stabilit următoarele tematici:

●Interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la consilierea copiilor abuzați sexual în familie,și afectați emoțional ;

●Sprijinul oferit asistenții sociali;

●Sprijinul oferit de forurile locale;

IV.2. Ipoteza lucrării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:

●Copii abuzați sexual în familie au o imagine de sine negativă;

●Copii abuzați sexual în familie ,au o stimă de sine mai scăzută ,în acord cu natura provenienței lor.

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

●Izolare și marginalizare din cauza diferențelor sociale ( intervine diferența dintre copii abuzați sexual în familie și copii care provin din familii cu comportament normal).

IV.3. Lotul de subiecți supuși cercetarii

Lotul studiat l-am efectuat individual pe un număr de 3 copii abuzați sexual în familie cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani , și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr. 9,Buzău

Motivele luării în regim de urgență a celor 3 copii abuzați sexual în familie și au fost multiple:

●în primul rând abuzul sexual exercitat asupra minorilor , de unul din membrii din familie;

●decăderea părintelui din familia monoparentală, din drepturi sau a ambilor părinți;

●situații familiale precare din punct de vedere socio-economic ;

●copii expuși abuzului sexual;

IV.3.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile copiilor abuzați sexual în familie.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observației copiilor abuzați sexual în familie și internați în regim de urgență în CENTRuL DE PLASAMENT NR.9 și copii care provin din famil cu comportament normal pe baza consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei;

Metoda experimentlă .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a copiilor abuzați sexual în familie și a implicat o activare metodică care a fost orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei .

IV.4.Desfășurarea cercetărrii

La o primă întâlnire cu cei 3 copii abuzați sexual în familie și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr. 9,Buzău s-a urmărit observarea și evaluarea unor aspecte comportamentale, emoționale – sociale și cognitive.

Pe lângă simptomele specifice copiilor abuzați sexual în familie și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr.9 ,Buzău, unii din ei prezentau o serie de tulburări emoționale specifice.

Ținând cont de faptul că ,din cauza situației lor precare din familie , nici unul din copii nu frecventa vre-o formă de învățământ ,s-a încercat intervievarea și consilierea lor prin alte metode.

Altfel spus li s-a pus la dispoziție material și jucării pentru a deduce și observa comportamentul copiilor .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.I.

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a unui asistent maternal profesionist din localitatea ,pentru revocarea măsurii Comisiei pentru Protecția Copilului prin care copilul Paul în vârstă de 8 ani este ocrotit de către acesta în regim de asistență maternală.

Asistentul motiva decizia sa prin faptul că nu cu mult timp în urmă i se oferise posibilitatea de a pleca la muncă în Spania .

Ca răspuns la solicitarea asistentului maternal , asistentul social din zona de răspundere a apelat la câteva convorbiri telefonice de informare cu asistentul social din localitatea de domiciliu al asistentului maternal .

După discuțiile realizate și după consultarea unor documente din arhiva DGPDC , a reieșit faptul că Paul provine din centru de plasament nr 9 , Buzău,este orfan, iar nașterea a fost înregistrată tardiv.

În istoricul social al acestui copil s-au evidențiat complicații de ordin medical ,copilul suferind de malnutriție și afecțiuni ale pielii.

Premergător plasamentului în regim de asistență maternală, copilul a fost internat într-o unitate spitalicească .

În spital Paul a fost abuzat fizic și sexual de un alt minor , coleg de salon cu acesta .

În urma sesizării acestor fapte ,copilul a fost supus unor investigații la un laborator de medicină legală unde medicii au confirmat abuzul sexual .

Ulterior acestor incidente , copilul a fost inclus într-un grup terapeutic ,dar pentru o perioadă scurtă de timp .

Deoarece Direcția Copilului a identificat un asistent maternal ( cel în cauză) ,Paul a fost dat în grija acestuia prin hotărârea CPC .

Până în momentul apariției acestei probleme , Direcția de asistență Socială a Copilului , a instrumentat și implementat planul de permanență pentru copil ,realizând totodată și supervizarea asistentului maternal și a lucrătorului social comunitar pentru acest caz .

Toate rapoartele de activitate ale asistentului maternal și rapoartele realizate în urma vizitelor în familie de către asistență , nu au sesizat nici o abatere de la planul de permanență al copilului .

Pentru a evalua solicitarea asistentului maternal de revocare a măsurii de ocrotire asistentul social de la Direcția de Asistență Socială s-a deplasat în localitatea împreună cu lucrătorul social din zonă a efectuat o vizită la familia în care era ocrotit Paul .

Înainte de a ajunge la domiciliul asistentei maternale ,cei doi asistenți au fost abordați de un vecin care a reclamat faptul că atât soțul asistentei maternale cât și aceasta au agresat și fizic și verbal , copilul în repetate rânduri și chiar l-au forțat pe acesta să –și expună părțile intime .

Mai mult , copilul a fost înfometat de multe ori și forțat de multe ori să-și spele singur hainele ,chiar dacă afară vremea era nefavorabilă.

De asemenea vecinul a mai afirmat că soțul asistentei maternale era cunoscut ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice .

Odată ajunși la domiciliul de reședință al asistentei maternale , Asistenții sociali au întâmpinat probleme , deoarece nimeni nu deschidea ușa , cu toate că era evident că era cineva acasă .

După lungi insistențe , soacra asistentei maternale susținând că aceasta din urmă plecase déjà în Spania , iar copilul rămăsese în grija ei personală .

La apariția Asistenților sociali , Paul a devenit anxios ,retras , refuzând în totalitate să răspundă la întrebările acestora .

De la primul contact , cei doi asistenți sociali au observat că acesta prezenta o igienă precară, iar limbajul era foarte slab dezvoltat . În urma întrevederii cu copilul și după lungi insistențe și abordări de limbaj potrivit vârstei lui , acesta a mărturisit că a fost bătut de nenumărate ori de asistenta maternală și soțul acesteia cu diferite corpuri dure ( furtun , nuia , bat , coada de topor sau sapă) și că a fost închis în toaletă și sub presiunea celui din urmă a trebuit să se autostimuleze expunându-și părțile intime .

Ca urmare a celor constatate Asistenții sociali au sesizat Corpul de control al DGPDC cu privire la existența unei situații de abuz fizic , psihic și sexual în familia unde Paul a fost dat în plasament .

Prin urmare s-a expus efectuarea unei anchete de către corpul de control al DGPDC care a realizat o evaluare psihologică a copilului și a membrilor familiei asistentului maternal .

La scurt timp ,măsura de ocrotire a fost retrasă iar asistentului maternal i-a fost revocat atestatul ,copilul fiind dat spre ocrotire altui asistent maternal și fiind monitorizat în permanență .

Aplicarea metodelor și tehnicilor în demersul de rezolvare a cazului

Aplicarea metodelor și tehnicilor pentru studiul de caz prezentat anterior , oferă un model de instrumentare a unui caz social fără a exclude alte perspective sau abordări ,în funcție de stilul de lucru al fiecărui asistent social .

Documentarea – Imediat după ce cazul a fost semnalat spre DGPDC asistentul social din zonă a solicitat arhivei instituției eliberarea dosarului de plasament al minorului . În dosarul acestuia s-au evidențiat o serie de acte medicale și evaluări psihologice în care nu se regăsea abuzul sexual suferit de acesta în spital sau abuzurile recente la care a fost supus în familia asistentului maternal.

Cu toate acestea ,întrevederile avute cu lucrătorul social din localitatea și cu directorul centrului de plasament din care provenea copilul , au adus informații supplimentare dar neoficiale ,care sugerau acest abuz , drept pentru care asistentul social a contactat spitalul în care a fost internat Paul ,și prin intermediul unei solicitări oficiale a cerut documente suplimentare despre presupusul abuz sexual care a avut loc cu ceva timp în urmă în spital .

Astfel s-au identificat mai multe referate și evaluări psihologice care au confirmat trauma suferită de Paul .

Pe parcursul instrumentării cazului ,Asistentul social ,a comparat aceste documente cu alte evaluări psihologice realizate mai recent , încercând să identifice o coerență a acestor informații care să fie paralele cu diagnosticul menționat .

Dosarul instrumentat în acest caz a cuprins foarte multe acte :acte de stare civilă ( certificate de naștere ,certificatele de deces ale părinților ) acte medicale ,acte școlare ,fișe de evaluare psihosocială din central de plasament ,anchetă socială realizată la centru ,acte juridice

Paralel s-a recurs la identificarea unui asistent maternal cu o pregătire și o dispoziție mai mare pentru ocrotirea unor copii cu o astfel de traumă în istoricul social .

Pentru familia identificată , s-au cerut acte de stare civilă, acte medicale , cazieree judiciare ,evaluări psihologice , anterioare și prezente ,acte studii , declarații de venit .

Informațiile cuprinse în aceste documente au fost confirmate prin intermediul întrevederilor realizate cu asistentul maternal și membrii familiei acestuia .

Observația : În prima vizită efectuată în familia asistentului maternal cu ocazia primirii sesizării problematice se folosesc următoarele forme ale observației :

Observaia indirectă –vizează aspecte legate de primele persoane întâlnite în comunitate (vecinul și lucrătorul comunitar)

●observația este neprogramată și spontană ;

●se pot obține informații despre problemă ;

●observarea comportamentului non verbal al vecinului denunțător ,coleric ,(aduce grave acuze asistentului maternal și familiei acestuia cu privire la modul de îngrijire al copilului aflat în plasament,incovând încontinu abuzl sexual la care este supus minorul ) ;

●atitudinea incriminatorie a vecinului acuzator relevă probleme de relaționare a familiei asistentului maternal cu comunitatea ;

●întrevederea neprogramată cu vecinii și rezultatele observării acestora va determina modificarea ghidului de observație pentru întrevederea cu copilul aflat în plasament și familia care l-a preluat în plasament ;

Observația directă :

●observarea mediului din care face parte copilul dat în plasament ;

●lipsa de la domiciliu a asistentei maternale și a soțului acesteia

●soacra asistentei întârzie și ezită să deschidă poarta și totodată refuzul acesteia de a prezenta locuința motivând că este încuiată și nu are cheia ;

●gospodăria are aspect neîngrijit;

Observarea copilului dat în plasament :

●igiena acestuia este precară;

●copilul pare a fi subdezvoltat , prezentând serioase sechele de rahitism ;

●îmbrăcămintea este sumară ,deteriorată și murdară ;

●copilul este desculț deși vizita se realizează în luna martie ;

●se observă diferența de îngrijire dintre client și copilul natural al familiei , care au vârste apropiate;

●limbaj slab articulat , incoerent ;

●evidențierea unor probleme de natură logopedică ;

●detașarea emoțională a copilului față de presupusul buz sexual din partea soțului asistentei maternale ;

●în final copilul este timorat și evident stânjenit despre discutarea presupusului abuz sexual ;

●în pofida problemelor pe care le are copilul este atașat de familia asistentului maternal în special de fiul natural al acestora având o relație pozitivă .

Observarea altor membri ai familiei :

●soacra asistentei maternale este foarte agitată prezintă comportamentul unui om surprins luat pe nepregătite ;

●spre deosebire de copilul dat în plasament fiul asistentei maternal era bine îngrijit ;

●un alt membru al familiei iese din casa pe care soacra asistentei maternale a refuzat să o prezinte asistentului social ;

●atitudinea soacrei asistentului maternal față de copilul luat în plasament este de autoritate excesivă, indiferență față de îngrijirea și dezvoltarea adecvată a acestuia;

Observarea în cadrul întrevederii cu soțul asistentei maternale –presupus abuzator:;

●înfățișarea unei persoane prezentabile ;

●comportament deschis cooperant ;

●soțul asistentei maternal promovează atitudine deschisă și spune că are o relație deschisă cu copilul dat în plasament și nu recunoaște abuzul sexual ) .

Întrevederea .Analizând demersul pe care trebuie să-l realizeze asistentul social pentru evaluarea corectă și complectă a cazului ,este recomandat să se utilizeze tehnica întrevederii în următoarele situații :

Realizarea întrevederii cu un medic din unitatea spitalicească unde s-a petrecut abuzul sexual

Întrevederea ,în acest caz ,va urmări să culeagă informații cu caracter general despre situația copilului ,având următoarele direcții de analiză :

●informații cu privire la stadiul de dezvoltare psihomotorie a copilului (dezvoltarea motorize cognitivă,în special a limbajului , comportament socio afectiv ) ;

●comportamentul de relaționare față de adult și alți copii ;

●starea de sănătate ;

●evaluarea medical după semnalarea abuzului .

Realizarea unei întrevederi cu terapeutul de la grupul de suport unde a participat copilul :

●informații cu privire la starea copilului la începutul terapiei;

●schimbările care au apărut pe parcursul terapiei ;

●recomandări pentru lucrul cucopilul dat în plasament .

Întrevederea cu lucrătorul social comunitar :

●cunoașterea datelor pe care le deține lucrătorul social cu privire la realizarea plasamentului ,începând cu momentul de potrivire ,asistent maternal-copil ;

●informații cu privire la evoluția copilului în familie și dacă acesta s-a adaptat sau nu în noilor condiții;

●informații despre modul cum recunoaște și răspunde asistentul maternal la necesitățile de dezvoltare armonioasă a copilului ;

●cunoașterea situației asistentului maternal și a copilului prin prisma membrilor comunității .

Întrevederea cu o persoană din comunitate :

●informații cu privire la astentul maternal și la modul cum se ocupă de îngrijirea și educarea copilului ;

●date despre familia asistentului maternal cu exemplificarea fiecărei caracteristici prezentate .

Întrevederea cu copilul aflat în plasament la asistentul maternal .Discuția cu copilul a fost centrată pe evaluarea adaptării în familie :

● cum relaționează cu toți membrii familiei ; ce îi place mai mult la această familie sau dacă sunt lucruri care îl nemulțumesc ;

●dacă are prieteni în comunitate și cum își petrece timpul cu aceștia ;

●dacă cineva l-a pus să facă un lucru pe care nu a dorit să-l facă;

●care sunt persoanele din familie de care se simte atașat .

Ceea ce a constat asistentul maternal a fost faptul că Paul este un copil anxios,iar la întrebările consilierului,refuză să relateze ceea ce s-a întâmplat în familie.

La discuții este absent nu asimilează tot ceea ce i se explică, și nu dorește să redea fapte observate,dovedind că stăpânește nu vocabular bogat .

V-A CONTINUA .

=== cap_4_-25_pag ===

CAPITOLUL IV

CONTINUARE

În acest caz ,pe baza a 2-3 întrebări ,puse de consilier,se schițează prin joc conținutul unei teme,în care Paul încearcă să redea, ceea ce i s-a întâmplat în familie expunând subiectul la propoziții incoeerente, într-un limbaj nu tocmai bine format pentru vârsta de 8 ani.

Adeseori,părăsind discuția ,ezită și se așează lângă asistentul social și cere o foaie de hârti pe care încearcă să expună ceva,după care ezitând povestește ceea ce a observat,în momentul când tatăl lui l-a agresat fizic după care i-a cerut să se dezbrace .

Pe foaie,desenul capătă forma unui om cu un băț într-o mână și cu o sticlă în cealaltă mână.

La întrebarea consilierului ,dacă aceste scene au loc des,Paul ,dă afirmativ din cap.

Într-un cuvânt Paul prezintă unele sechele psihice ce-i amintesc de nenumăratele abuzuri l-a care este expus în familia care l-a luat în plasament.

Așadar,analiza rezultatelor activității sale dezvăluie un alt tablou.

Interviul .După ce în prealabil asistentul social a realizat o întrevedere cu persoanele implicate în caz ,acesta a programat realizarea interviului de explorare și evaluare cu Paul .Asistentul social va aplica metoda interviului la domiciliul asistentului maternal după ce și-a construit în prealabil un ghid de interviu cu întrebări specfice pentru fiecare intervievat în parte .

Datorită faptului că asistentul maternal era plecat din țară pot fi intervievate următoarele persoane :mama și soacra asistentei maternale precum și copilul plasat în asistență maternală . Interviul cu soacra maternală ( în grija căreia se presupune că a fost lăsat copilul fără să se anunțe asistența socială) :

●Ce înseamnă pentru dumneavoastră venirea lui Paul în familie ?

●Cum se înțelege Paul cu nepotul dumneavoastră ?

●Ce schimbări de comportament a-ți observat la membrii familiei , după venirea lui Paul _

●Cum reacționați în cazul în care Paul greșește ?

●Cum reacționează Paul în momentul în care este certat ?

●De obicei , cine îi face baie copilului ?

●Cu cine doarme copilul ?

●Credeți că tatăl lui adopiv ar putea să-l agrseze sexual pe Paul ?

●Credeți că și-ar dori să se întoarcă în centrul de plasament ?

Interviu cu Paul ( Ghid de întrebări )

●Cum ai fost primit de membrii familiei ?

● Te bate vre-un membru din familie ?

●Cum te înțelegi cu copilul familiei ?

●Cu cine dormi tu ?

●Cine îți face baie ?

●Cine îți spală hainele ?

●Este adevărat că tatăl că și-ai dat hainele jos la îndemnul tatălui tău ?

●Cine te ajută la teme ?

●Te duci singur la baie sau te însoțește cineva din familie ?

●Dacă te însoțește cineva la baie , se uită insistent la tine ?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă familia cu tine ?

●Cum ești pedepsit când greșești ?

●Ești sigur că nu te-au abuzat sexual nici un membru din familie ?

●Te simți bine în această familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

DISCUȚII

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În etapa de intervenție s-a recurs la formarea a două grupuri multidimensionale :

I.Grup terapeutic pentru copilul abuzat .În acest ghid asistentul social din zona de răspundere împreună cu psihologul Centrului de Plasament nr.9,Buzău

,au organizat un grup de terapie format din 6 copii din centru de plasament ,care în istoricul social prezentau evenimente similare la fel ca în cazul lui Paul .

Paul a fost inclus în acest grup terapeutic , care avea o frecvență săptămânală și se desfășura la sediul Centrului de Plasament nr.9,Buzău.

Psihologul care îndeplinea și funcția de terapeut al acestui grup ,a aplicat mai multe tehnici și proceduri specifice acestui tip de abuz ,în special tehnici de interacțiune în grup prin care s-a încercat depășirea traumei prin diferite jocuri de rol, psihodrame și terapii ludice .

În cea de-a doua perioadă a acestui grup , au fost introduși copii care în istoricul lor social nu prezentau astfel de evenimente ,cu scopul de a lărgi sfera de interacțiune în grup.

II.Grup de support professional .La inițiativa asistentului social care instrumenta cazul s-a format un grup de suport professional ai cărui membrii au fost :

Asistentul social de la centru de Plasament ,nr.9,Buzău;

Asistentul social care răspundea de zona respectivă ;

Psihologul DGPDC;

Medicul de familie ,

Directorul centrului de plasament ,nr.9,Buzău din care provenea Paul,

Șeful Corp Control DGPDC ,Șeful Serviciului Alternative .

Tema acestui grup de suport a fost Identificarea unor soluții alternative și construirea unui plan de permanență pentru Paul .

Astfel s-a recurs la identificarea unui nou asistent maternal care a fost supus ,împreună cu întreaga familie ,la o evaluare psihosocială complexă .

Auxiliar ,grupul de support a tratat aspecte legate de prevenirea abuzului sexual la copii ocrotiți în familiile substituit .

Membrii grupului au căzut de acord ca acest grup de support profesional să devină o resursă permanentă și pentru ceilalți lucrători sociali din comunitățile rurale .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.II

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 13 ,din zona periferiei.

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei.Are 13 ,este în clasa a VII-a

Familia din care provine minora este formată din 5 membri ;(tatal este vitreg în vârstă de 36 de ani ,mama de 35 de ani ,2 frați de 5 ani și respectiv 2 ani)

Mama nu lucrează este șomeră iar tatăl a fost concediat de curând din cauza consumului excesiv de alcool.

Familia locuiește la periferia orașului, într-o casă sărăcăcioasă de chirpici,formată din 2 camere și o dependință din placaj.

Venitul familiei este mult sub mediul venitului minim pe economie,motiv pentru care mama este plecată zilnic de acasă.

Starea economică și financiară este serios degradată,și aceasta se poate observa din hainele sărăcăcioase pe care minora le poartă ,recunoaște că sunt date vecini sau diferiți necunoscuți în zilele când fata merge la biserică.

Relatare: Erau zile când pur ș simplu nu aveam ce mânca , nu aveam ce încălța , nu aveam ce îmbrăca , mai ales în zilele când era foarte frig .

Iarna,este cel mai greu pentru că sunt zile când împreună cu frații mei stătm în pătură de frig pentru că nu avem lemne de foc.

Din cauză că nu prea aveam mâncare și îmbrăcăminte s-a întâmplat să lipsesc de multe ori la școală, fapt ce a dus la tăierea alocației ,pentru că am făcut multe absențe,dar de situația mea școlră nu s-a interestnici mama și nici tatăl meu vitreg.

În casă numai mama muncește,iar din cauza asta trebuie să stea tot timpul plecată cu ziua făcând curățenie la oameni,iar eu rămâneam acasă să am grijă de frații mei de gospodărie și de tatăl meu vitreg care tot timpul este băut.

Niciodată nu s-a întâmplat să am un lucru nou numai pentru mine . Totul era primit de la oamenii unde mama muncește sau de la biserică. Și cu toate astea niciodată nu am ripostat .

Mediul familial.Din relatările minorei reiese faptul că în din cauza plecărilor mamei,sau din varii motive ,în familie au loc certuri frecvente însoțite de violențe fizice și verbale , în multe cazuri vecinii find nevoiți să apeleze la organele de ordine pentru a aplana conflictul provocat de tată în urma consumului de alcool .

Din relatările vecinilor , pradă violențelor fizice cad și cei doi minori .

Deși tatăl a fost internat în repetate rânduri într-o unitate sanitară ,la secția de dezalcolizare , situația familială nu s-a îmbunătățit ,iar certurile violente și abuzurile au continuat zilnic,atât asupra mamei cât și asupra celor 3 minori.

Ceea ce a constat asistentul social și organele de control , a fost faptul că certurilor violente era expusă mai mult minora în locul mamei (aceasta fiind plecată ).

Ca și la primul caz , ancheta socială a fost efectuată în cadrul programului Construirea unui plan de internare a minorei în centru de PLasament nr.9,Buzău,în urma abuzului fizic și sexual .

La solicitarea asistenților maternali, minora relatează faptul că mama vine acasă seara,fiind plecată în altă localitate să câștige bani, motiv pentru care ,tatăl ei vitreg a recurs la violență fizică (ceea ce nu era pentru prima dată, iar semnele de pe corpul ei erau vizibile) și abuz sexual ,dezbrăcând-o și expunând-o în fața porții în repetate rânduri

Pentru abuzurile sale , tatăl vitreg dă vina pe minoră ,invocând lipsa hranei ,dezordinea din gospodărie și neglijarea celor doi minori.

În momentul când asitenții sociali s-au prezentat la domiciliu minorei, tatăl vitreg era sub influența băuturilor alcoolice,iar explicațiile lui erau incoorente .

Tot ce au putut constata asistenții sociali și organelle de conducere a fost faptul că la domiciliu , au găsit 3 minori, cu semen vizibile de violență, cu igienă precară, li se citea teama în priviri,cei mici încercând să stea în spatele minorei.

La mine acasă, în familia mea ,este mereu ceartă.

Aproape că nu este zi ca tatăl meu vitreg să nu mă certe chiar și atunci când nu am avut ce să gătesc , sau că frații mei plâng de foame sau frig.

Când îi spun să meargă la muncă pentru că nu am ce să gătesc ,nu face decât să mă împingă în pereți sau dacă este prea bătut ,mă lovește cu palma peste față.

Din cauza condițiilor ,și a tatălui meu vitreg, care consumă tot timpul alcool, mama este plecată să muncească ,și vine doar seara acasă ,și atunci începe scandalul cu ea .

Simt de multe ori că tatăl meu vitreg nu obosește niciodată ,și tot timpul este dispus să mă certe,reproșându-mi mereu că el nu este tatăl meu și că din cauza mea și a mamei mele este în situația asta.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu fi certat , bătut sau înjurat,ș ice este mai rău este faptul că tatăl meu este tot timpul acasă, cu excepția când pleacă la bar .Atunci mă aștept din clipă în clipă să mă strige din stradă pe mine sau pe mama , să trântească poarta , și să înceapă să țipe.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu plâng sau în care să nu mă doară mâinile sau picioarele, pentru că tatăl meu vitreg mă lovește cu cureaua,iar eu în graba să îmi feresc frații din calea loviturilor lui ,uit să mă feresc de el .

Dacă a doua zi eu sau mama îi reproșeam ce făcu-se seara , începea iar să țipe,dând vina pe noi (eu și mama) că din cauza noastră consumă alcool.

De câte ori vine poliția ,sau intervin vecinii , el mereu spune că nu va mai face, dar după ce ei pleacă , scenele se repetă .

Îmi doresc mereu să fiu și eu un copil normal, să merg la fel ca alți copii la școală, dar am așa multe vânâtăi, sunt așa obosită, și simt că toate acestea nu se mai termină.

Prin constatările asistenților maternali s-a dedus faptul că relațiile minorei cu tatăl vitreg erau grav perturbate ,și necesita luarea în plasament în regim de urgență atât a minorei cât și a fraților ei umând ca minora de 13 de ani să beneficieze de consiliere psihologică.

Relatări în ceea ce privește abuzul sexual.Din relatările minorei ,asistenții sociali au constat că de fapt ,mama a fost cea care i-a indicat fetei să doarmă cu tatăl vitreg, după ce se terminau scandalurile ,iar acesta adormea , motivând faptul că trebuia să doarmă cu ceilalți copii

Un factor important care a contribuit la comiterea abuzului sexual l-a constituit faptul că minora a fost obligată să doarmă în același pat cu tatăl ,iar de multe ori ,în necunoștință de cauză, sau semiinconștiență, tatăl vitreg ajungea să o dezbrace și să o mângâie în părțile intime .

Toate acestea începuseră cu un an înainte .La început minora a crezut că mângâierile nocturne ale tatălui vitreg erau firești având anume semnificări ,dar în ultimul timp,aceste mângâieri erau tot mai frecvente.

Minora a încercat să –i spună mamei ,dar aceasta a refuzat să o creadă , reproșându-i că aberează și că vrea să-i strice casa .

Când vecinii i-au spus mamei că în accesul lui de violență, tatăl o dezbrăcase pe minoră ,într-una din zile , și o gonise de acasă ( chiar vecina care o îmbrăcase ,îi relatase) mama refuză să creadă , dând vina pe invidia vecinilor .

Așadar se impune includerea minorei în Programul protecția minorilor împotriva abuzurilor sexuale , program finanțat de forurile locale din oraș, și internarea acesteia în regim de urgență în central de plasament nr. 9, Buzău .

La centru fata încearcă să se acomodeze .Pentru ea , condițiile igienice este ceva nou , nemaiîntâlnit și văzut doar la televizor .

Consilierul încearcă să o abordeze ,cerândui detalii despre comiterea abuzului sexual.

Tot ce știu este că în ultimul timp mama refuză să mai doarmă cu tatăl meu ,decât cu frații mei iar eu neavând loc în pat îmi spunea să mă duc lângă el, pentru că nu are ce să-mi facă .

Într-o noapte tatăl meu a venit în patul meu, s-a dezbrăcat, s-a urcat peste mine, m-a dezbrăcat și pe mine și apoi m-a violat. Am știut tot timpul că este băut , dar de frică am tăcut și nu am încercat să țip,pentru că riscam să mă audă mama și frații mei mai mici și îmi era rușine.

Nu știu dacă tatăl meu ,în acel moment simțea că îmi este frică ,tot ce știu este că pe mine mă durea foarte rău ce îmi făcea el, dar ,pentru că el îmi ținea mână la gură ,nu putem să protestez

Mama mea nu a știut nimic , sau cel puțin refuza să creadă dar nici eu nu am spus niciodată nimic.Și dacă spuneam , cine m-ar fi crezut ?nici mie nu îmi venea să cred că toate acestea mi se întâmplă mine .Tot ce știam era că îmi plăcea să cred că acesta este un vis urât din care o să mă trezesc dimineață .

Dar din păcate nu a fost așa .Pentru că dimineața când m-am dat jos din pat eram plină de sânge .Dar cui să-i spun ?Mama déjà please .Așa că nu aveam decât să mă spăl și să încep să fac mîncare pentru frații mei .

Când s-a trezit dimineața tatăl meu , a venit zâmbind la mine , ca și când nu s-a întâmplat nimic .Doar mi-a spus să îmi țin gura dacă nu vreau să mă vândă, și apoi va fi mult mai rău decât că se culcă el cu mine odată.

Eu nu fac decât să reproduce ceea ce mi-a spus tatăl meu . Și totul durează de 1 an,în fiecare săptămână.

Plângeam în fiecare seară și în fiecare noapte , îi spuneam mamei că nu vreau să dorm cu el, dar ea continua să mă trimită în patul lui .

Când vedea că ezit , mă amenința că mă gonește din casă, așa că seara nu îmi rămânea decât să mă duc iar cu el în pat .

Nu am povestit nimănui ce mi s-a întâmplat. Îmi era rușine și frică

Singura care și-a dat seama de ce se întâmplă a fost o vecină care m-a îndemnat mereu să merg să cer ajutor.Dar iar mi-a fost frică.Și totuși a doua zi vecina a anunțat poliția și Protecția Copilului și m-au adus aici la Centru.

Și totuși acum când sunt la centru , încerc să uit .Pe tatăl meu vitreg nu l-am iertat , dar deocamdată sunt mică, ce pot eu să-i fac ?

Nici pe mama nu pot să o iert pentru că nu m-a crezut .

Nici mediul din care provin nu pot să-l uit , pentru că am știut dintotdeauna că eu datorită situației mele , eu nu pot fi un copil normal care să știe să râdă, sau să se joace cu păpușile .

Nu îmi este dor decât de frații mei ,și știu că și ei au viață grea .Dacă aș putea i-aș ajuta , dar nu știu cum .

În urma acestui interviu , asistentul social încearcă să nu insiste prea mult cu întrebările ,pentru că din relatările fetei , se vede clar că retrăiește tot ceea ce i s-a întâmplat.

DISCUȚII

Interviu cu minora ( Ghid de întrebări )

●Ce-ai simțit prima dată când te-a abuzat tatăl tău?

● De câte ori te-a bătut tatăl tău?

●În restul zileloler cum te înțelegi cu tatăl tău ?

●Cine te ajută la baie ?

●Este adevărat că tatăl tău ,pe lângă faptul că te-a violat ,te-a gonit de acasă ?

●Ai vrea să ai altfel de viață?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă asistenții sociali cu tine ?

●Ai vrea să te întorci în familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În faza imediat următoare ,s-a impus internarea și consilierea în regim de urgență a femeii.Pentru aceasta s-au format două grupuri dimensionale.

I.Grup terapeutic pentru minora abuzată sexual .În acest ghid s-aîncercat organizarea unui grup therapeutic alcătuit din 4 copii care au trecut prin situații similare care în istoricul social se adaptaseră la centru , și încercau să depășească momentul.minora încearcă să se adapteze ,încearcă să se integreze în grup , dar pentru început este greu să se obișnuiască cu situația în care se află .

II.Grup de support professional .Asistentul social a solicitat ca minora să fie dată în grija unui asistent maternal și să se evite pe termen lung contactul cu familia,în special cu tatăl abuzator.

Neputând face dovada abuzului sexual , poliția a decis ca acesta să fie ținut sub supraveghere fără a lua contact cu minora .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.III

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 15 .

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei: În vârstă de 15 ani și aflată în clasa a IX-a, minora este de loc din , provenind dintr-o familie numeroasă formată din tatăl, mama vitregă (subl. ns. – nu am reușit să aflăm dacă este soția sau concubina tatălui), patru frați (în vârstă de 29 ani și căsătorit, altu de 27 ani și cel mai mic de 24 ani), 3 surori bune (căsătorite, la casa lor ,domiciliate în alte localități).

Mama naturală a murit în urma unui accident de circulație atunci când minora avea vârsta de 5 ani. Una din surori a fost și ea ,internată, la rândul ei, în Centru, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În prezent tatăl este arestat pentru mai multe fapte, inclusiv pentru tentativă de abuz sexual comis asupra altei fiicei din familie, este pensionar, fiind de profesie lăcătuș mechanic

, iar mama vitregă este casnică,fără venit , venitul zilnic provenind din diferite comisioane sau lucrând cu ziua .

Minora a petrecut, timp îndelungat, în afara familiei, fiind internată de mică la cămin și la o școală specială.

În acest sens, se simte frustrată deoarece nu a avut timp să-și cunoască mama care a murit.

La Centru a ajuns în anul 2009, fiind internată din cauza bătăilor primite de la tată (subl. ns.: și datorită tentativelor de abuz sexual exercitate de tată asupra ei când era sub influența băuturilor alcoolice).

Asistentul social :Ce ocuație are mama ta ?

Minora : Adevărata mea mamă a murit în accident de mașină când eram mică , nici măcar nu mai știu cum arată, pentru că tatăl meu a rupt pozele cu ea.

Asistentul social :Și tu ai rămas numai cu tatăl și surorile tale ?

Minora :Din păcate da . La început era și bunica paternă, dar ea a murit și am rămas cu mama vitregă și cu tatăl.

Asistentul social :Și tatal s-a recăsătorit de mult cu actual soție?

Minora Probabil că da,doar stă cu ea. E în casa noastră dintotdeauna cum ar veni este mama mea a doua, din moment ce a venit la câteva luni după moartea mamei mele

Asistentul social :Câți ani aveai tu când a avut mama acel accident nefast?

Minora: Nu mai știu ,cred că 4-5 ani, nu mai țin minte

Asistentul social Și tatal tău s-a recăsătorit imediat?

Minora: V-am spus , la câteva luni după moartea mamei a adus-o acasă și a spus că de azi înainte ea este mama noastră.Recunosc nu mi-a plăcut niciodată de ea

Asistentul social. Bun .În momentul de față tu de ce te afli aici ,la centru ?

Minora: Nu am venit că am vrut eu .Pur și simplu s-a întâmplat să vin .Mama vitregă nu a șinut cont că tata este arestat și de câteva săptămâni a adus un bărbat străin în casă. Știți de fapt noi am mai fost aici cu ceva timp în urmă ?

Asistentul social. Noi? Mai ești cu cineva din familie aici?

Minora: Păi am fost, dar acuma sunt singură aici.

Asistentul social. Cu cine ai mai fost?

Minora: Cu sora mea. Ea avea 13 ani și eu aveam 9 ani sau 10 ani. Și ea a stat aici până la 18 ani și după aceea au dat-o ăștia afară pentru că era obraznică. Și am rămas singură.

Asistentul social. Și ea acuma ce face?

Minora: Ea și-a găsit un prieten, un bărbat cu care stă ea la el.

Asistentul social. Dar ea mai stă cu tata sau…?

Minora: Păi, da, da, ar trebui să stea cu mama vitregă acuma, dar sora mea nu se înțelege prea bine cu ea și nici cu tata.

Asistentul social. Câți frați ai tu?

Minora: cine mai știe ?cred că 7-8 Opt.Dar nu toții sunt frați buni cu mine.Unii din frațiimei au plecat, s-au căsătorit și am rămas eu cu sora mea cu tata și cu mama vitregă.

Asistentul social. Deci frații tăi buni s-au căsătorit?

Minora: Ăștia adevărați? Unii. Păi, da nu mai știu, s-au căsătorit. Una stă la țară, fratele meu e în Spania și sora mea asta mare care m-a adus aicea, e aici în România. Sora mea cea mare stă cu fata, bine că mai e acasă, că ea mă ia acasă mai mult pentru fata ei ca să stau cu ea, ca să mă joc cu ea. Ea e mai copilăroasă, dar e mare are 14 ani sau 13.

Asistentul social. Tata lucrează?

Minora: Nu, e la pensie, a lucrat.acum este Arestat

Asistentul social.Și cum ai ajuns tu de fapt aicea în Cămin?

Minora: Păi, am ajuns aicea că mă bătea tata.

Asistentul social. Dar care a fost procedura?

Minora: Eram la școală și trebuia să plec acasă. După aceea a venit o doamnă de la Protecția Copilului și m-a chemat nu știu unde, în ce loc și am vorbit cu dânsa, i-am explicat totul și ea m-a adus aici. A doua zi am fost la Poliție, am dat declarație.

Asistentul social. Dar pe doamna asta de la Protecția Copilului știi cine a anunțat-o?

Minora: Sora mea, asta mare.

Climatul familial: În concordanță cu declarațiile minorei, climatul familial era unul extrem de tensionat datorită tatălui, care, mai ales sub influența alcoolului, maltrata grav pe ceilalți membri ai familiei (minorei, de pildă, i-a spart capul, iar unei surori a ei i-a rupt mâna). Pentru aceste motive, minora își renegă tatăl:

Asistentul social. Cum era atmosfera în familie?

Minora:Proastă. De fapt, tatăl nostru, de când eram noi mici, ne bătea, avea obiceiul să ne bată. Mai ales când se îmbăta ne bătea.

Informații despre abuzul sexual: Minora subliniază faptul că a fost, de mai multe ori, victima tentativelor de abuz sexual din partea tatălui, care a încercat, de pildă, să facă sex oral cu ea dar acestea nu s-au consumat efectiv, datorită opunerii ei.

Este de menționat și faptul că, aceste tentative au fost precedate, adeseori, de acte de abuz fizic.

Un factor favorizant al abuzului sexual a fost reprezentat și de faptul că minora dormea în aceeași cameră cu tatăl ei.

Asistentul social.Și cum ai ajuns aici?

Minora:Sora mea noastră cea mai mare ne-a adus aici, că dacă mai stăteam mult își bătea joc de noi.Bine, că tata și-a bătut joc de mine. În primul rând mă bătea și-și bătea joc de mine, vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Și a reușit sau doar încerca?

Minora:Încerca.

Asistentul social .Nu a reușit niciodată?

Minora.Nu.

Asistentul social .Și cum încerca? Povestește-mi.

Minora Într-o zi, eu făceam curat în casă, că mie îmi plăcea să fac curat, sor’mea era la școală sau nu știu unde era și eu rămăsesem în casă. Și tata era cu un prieten, stătea de vorbă și eu făceam curat și aranjam pe televizor astea, obiecte. Și pe televizor avea și fotografia lu’ mama și nu știu cum am făcut de, fără să vreau, am scăpat fotografia și s-a spart puțin geamul. S-a enervat tata, l-a dat pe omul ăla afară și era vară atunci și a luat parul ăla și m-a luat cu bătaia. Mi-a zis ,,Fă, de ce ai spart aia?,, și m-a bătut, dar fără milă, eu nu mai puteam, plângeam și i-am spus ,,Tată nu mai da că mă doare!,,. El n-avea deloc milă, deci tot dădea ca un sălbatic. Și tot mă bătea, mă bătea, eram vinețită, eram umflată, după aceea îi părea rău. Și după aceea vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Cum vroia? Povestește-mi un pic. Ce făcea?

Minora. Păi, ce făcea? Se dezbrăca în fața mea și vroia ca să îmi bage prostia aia în gură.

Asistentul social .Și tu i-ai povestit surorii mai mari?

Minora .Păi știe ea. Știe și domnul director.

Asistentul social Și cum scăpai de el?

Minora .Eu atunci când eram mică eram mai cuminte și mai așa, … nu prostuță, mai naivă așa. Eram cuminte și sora mea mă bătea și tata mă bătea.

Asistentul social .Dar atunci când s-a întâmplat să se dezbrace cum ai scăpat de el?

Minora .Plângeam și nu mai puteam că mă durea, mă durea mâna, picioarele, capul, eram umflată.

Asistentul social Făcea lucrul ăsta des?

Nu așa de des, dar o făcea.

Asistentul social Zi de zi? O dată pe săptămână? O dată pe lună?

Minora .Nu pot să spun. Erau perioade și perioade.

Asistentul social Deci locuiați doar voi copiii și cu tata sau mai locuiau și bunicii cu voi?

Minora .Nu, nu, nu. Eram doar eu, atunci, că frații mei au plecat de acasă, și bunica déjà murise.

Asistentul social Dar tu cu cine dormeai noaptea?

Minora .Eu de fapt stau cu tati în cameră.

Asistentul social Aha, deci tu dormeai cu tata în cameră, nu?

Minora .Da.

Informații despre alte forme de abuz

Abuzul fizic: Așa cum am subliniat deja, minora a fost maltratată, în mod frecvent, de către tată, care, alcoolic fiind, avea o conduită violentă, vorbea urât, înjura și lovea și pe alți membri ai familiei.

Asistentul social.Deci tata că se purta urât cu voi, cu tine?

Minora Da, ne bătea, ne închidea în casă și ne bătea. Știau toți vecinii. Și pe mama o bătea. Eu…de când eram în burta mamei tata o bătea, îi dădea numai în cap și o bătea și când era cu mine în burtă. Deci nu numai pe mine, ci și pe mama o bătea…

Asistentul social.Poți să mai îmi dai câteva exemple de situații în care v-a bătut?

Minora Păi, sora mea făcea baie în lighean și era vară atunci tot așa, și sora mea, fără să vrea, a dat apă afară și a venit așa la vecini și a ieșit vecinul ăla și i-a zis lu tata că uite ce fac fetele tale, dau apă și tata s-a enervat și a luat un băț… Și de fapt sora mea a făcut, dar a dat vina pe mine, că el a spusvvFă care a dat apa ,,, că el ne zicea cu ,,f,,, ne înjura, ne făcea în toate felurile, și sora mea a dat vina pe mine. Și eu nu i-am zis, și tata s-a enervat și m-a bătut pe mine. După aceea a bătut-o și pe ea, de fapt s-a băgat sora mea. Și m-a bătut și pe mine, mă durea capul! Și a bătut-o și pe ea.

Asistentul social Ai fost nevoită să mergi la doctor?

Minora .Nu, mi-a dat o pastilă.

Asistentul social .Dar tata stătea de vorbă cu voi să vă explice ce nu faceți bine?

Minora .Nu.Niciodată

Asistentul social .Trecea direct al bătaie?

Minora .Da. Sau, de exemplu, când spălam noi vasele, fără să vrem, el se enerva și țipa la noi.

Asistentul social .Cum vă spunea? Mi-ai zis că vă și înjura?

Minora .Ne jignea.

Asistentul social . În afară de ,,fă,,, vă mai spunea în vreun fel?

Minora .Ne înjura.

Asistentul social . Ce vă spunea?

Minora.,,Du-te..,, .Și când am rămas repetentă, m-a dat cu capul de pereți.

Asistentul social . Care crezi că sunt motivele pentru care te bătea?

Minora .Nu știu, așa-i pica lui! Când făceam ceva fără să vreau, mă bătea!

Asistentul social . Dar el cam cât de des bea?

Minora .Într-una bea.

Asistentul social . Zi de zi?

Minora .Da.

Asistentul social . Și bea mult?

Minora .Da.

Asistentul social . Bea tărie?

Minora .Alcool.

Adversitatea minorei față de tată este legată și de faptul că acesta și-a maltratat, adeseori, soția (mama minorei), chiar atunci când aceasta era bolnavă, fapt care a determinat sau a grăbit – crede minora – moartea acesteia,deoarece în momentul când mama bolnavă , a încercat să fugă de furia și bătăile tatălui ,nu a fost atentă și a avut accidental de mașină:

Asistentul social . povestește-mi cum a murit mama ta

Minora .Ea a murit pentru că a încercat să fugă în momentul când tata era băut și a bătut-o așa rău că obosise el și tot o lovea ……așa am auzit de la vecini ,și mai vorbea și bunica din când în când .Ea (……….bunica) credea că eu nu o aud .Auzisem că înainte să moară, mama se îmbolnăvise foarte rău , dar nu știu ce avea .

Asistentul social . Ce a motiv a avut de-a bătut-o în ziua aceea fatală? Știi?

Minora .Păi, avea… cel puțin din câte am auzit eu…..nu gătise în ziua aceea ,dar el uitase că noi eram copii mulți,ea nu avea ce găti,pt că alocația noastră o luase tot el (…….tata) și o cheltuise la birtul din apropierea casei.

Asistentul social . Și așa din cât ai stat tu de vorbă, cum era mama?

Minora .Era bună, era înțelegătoare, de fapt, din familia mea, tatăl meu zice că eu sunt mama întreagă, zice că semăn cu mama. Eu așa, din memorie așa, am văzut-o și am cunoscut-o, dar așa… era bună și…tot de la vecini am auzit că mereu era tristă și abătură și niciodată , de când l-a luat pe tata nu a râs…doar plângea la poartă singură așteptând să apară o minune ca el să se culce și totul să se liniștească în casă……

Asistentul social . Crezi că dacă ar fi trăit mama, viața ta ar fi fost altfel?

Minora .Sunt convinsăcă nu mai eram aici acum. Da, era altfel viața pentru toți copiii, numai să nu fi fost el(….tata) lângă noi. De fapt nu cred că mai era nevoie ca eu și surorile mele să mai stăm aici.Sora mea nu mai era nici la țară, deci sora mea nu mai era cu bărbatul ăsta,și nici nu era nevoie să se mărite așa mică, nici tata nu mai era cu femeia aia, nici eu nu mai eram aici. Și era mai marfă, dar dacă… Nici ea nu mai putea să mai trăiască pentru că a murit din cauza lui tata. Și de asta îl urăsc.El a fost coșmarul vieții noastre și sfârșitul mult prea devreme al mamei noastre.Toate surorile mele și frații îl urâm.

Asistentul social . Dar de ce spui că a murit din cauza lui?

Minora .Pentru că el o bătea și chiar când era bolnavă o bătea… ,din orice ,o bătea de-o rupee,ea a fugit de el , și așa a dat mașina peste ea și a murit! Și mi-a părut rău! Și acum, nu știu, să mă înjure cineva de mamă sau să îmi zică ,,măta,,, nu suport, nu știu. Și altă lume îmi zice să mă calmez sau… Nu știu, nu pot să mă calmez, oricât ar face nu pot. Pentru că eu țin la mama și mi-e greu să aud că îmi zice cineva ,,morții măti,,.Nimeni nu știe mai bine decât mine , ce înseamnă să nu ai mamă lângă tine,să nu aibă cine să te apere .

Abuzul emoțional: Formele de abuz deja menționate au fost complementare, în cazul minorei, cu abuzul emoțional, în măsura în care aceasta a fost în mod frecvent insultată de tată și mama vitregă care îi vorbea urât, o înjura și chiar râdea de ea, și ca o completare la toate acestea se mai adăuga și hărțuirea sexuală a concubinului mamei vitrege în momentul când se mai ducea acasă :

Asistentul social . Și de ce spui că tatăl tău se purta urât cu tine?

Minora . Păi tatălui meu nu-i pasă de mine, el mai mult râde de mine și-și bate joc în continuare de mine. Adică, își bate joc de mine, adică că râde de mine, mă înjură, și mereu îmi spune,,ești proastă ca ,,măta,, și uită că de fapt el a omorât-o.

Asistentul social . Ce-ți spunea?

Minora . Păi mă făcea nebună, râdea de mine, mă făcea handicapată, nebună, spunea că ,,de-aia te-am dat la școală de asta de nebuni că ești nebună, că râzi într-una,,. Eu am un obicei să râd, dar nu într-una. Da’, de obicei, mie îmi place să fiu cuminte, să fiu calmă, să învăț. Mie îmi place să fiu așa simplă, nu fițoasă sau așa. Dar tata mă făcea nebună , iar mama vitregă mă înjură și ea cu mama și mă amenință că dacă îmi dă una ,,Te duci după măta,,.De aceea și pe ea o urăsc mult.

Asistentul social . Ce simțeai atunci când te bătea tata?dar când mama vitregă te înjură de mama ta ?

Minora . Păi, simțeam frică și..de bătăile astea, plângeam.PLâng și când mama vitregă mă înjură…și să știți că de multe ori chiar am vrut să mă duc de-a devărat la mama mea , dar parcă ceva mă oprea .O dată am încercat să iau pastille ,să termin cu toate , dar la spital o doamnă drăguță a spus că nu nimeni nu merită să moară pentru vorbele altuia , pentru că nimeni nu îmi vrea binele .

Situația minorei în present.

Din spusele ei, minora s-a adaptat bine în cadrul Centrului , în măsura în care și-a făcut prieteni cu care participă împreună la diferite activități.

Este nemulțumită, totuși, de faptul că nu întotdeauna este lăsată de către personalul Centrului să-și petreaca zilele de Sâmbără și Duminică, așa cum ar vrea, în oraș.

Asistentul social .Cum te simți aici?

Minora . Aici? Bine!

Asistentul social .Cu colegii cum te înțelegi?

Minora . Mă înțeleg bine.

Asistentul social .Ai mai avut conflicte cu ei?

Minora . Adică?

Asistentul social .Adică să te cerți?

Minora . Da.

Asistentul social .Pentru ce motive?

Minora . Păi, mă enervau, se luau de mine.

Asistentul social .Ce îți spuneau?

Minora . Păi, țipau la mine așa și…

Asistentul social .Despre prietenii tăi, despre grupul de prieteni ce poți să-mi spui?

Minora . Grup de prieteni?

Asistentul social .Da.

Minora .Păi, n-am prieteni, am decât doar un singur prieten și am mai multe prietene.

Asistentul social .Da, despre prietenele tale?

Minora .Păi, mă înțeleg destul de bine cu ele.

Asistentul social . Sunt de vârsta ta?

Minora . Da.

Asistentul social . Sunt de aicea, de la centru?

Minora .Da.

Asistentul social.Ce faceți împreună, cum vă petreceți timpul?

Minora .Păi, vorbim, mai comunicăm, mai ne ajutăm, mai ne dăm sfaturi.

Asistentul social .Dar cum decurge o zi aici la centru?

Minora . De luni până vineri ne trezim de dimineață, la șase sau la șapte luăm micul dejun și după aia, la opt, când vine mașina, plecăm. După aceea ne schimbăm, și mâncăm la două. După aceea ori ne facem lecțiile, nu, ori ne odihnim puțin, ne sculăm, ne facem temele, mâncăm și după aceea mai stăm puțin și stăm afară, noaptea, așteptăm să facă doamnele curat. Și stăm afară, ne jucăm, mai vorbim și după aia venim în centru, facem baie, ne uităm la televizor ,stăm la calculator cănd ne lasă doamnele apoi dormim. Și sâmbăta și duminica stăm și, dacă nu ne lasă doamnele, ne urcăm pe Cămin, dacă nu, fugim. Păi, da’ sâmbăta și duminica e normal să ne lase, da’…

Relațiile cu familia sunt întreținute, în continuare, prin vizitele periodice făcute acasă de către minoră sau, mai rar, prin vizitarea minorei, în cadrul Centrului, de către o soră, tatăl nemaivizitându-și fiica de circa trei ani

În prezent el fiind arestat iar acasă nu merge de frica mamei vitrege și al concubinului .

Minora declară că îi este teama încă de tată șide mama vitregă fiind convinsă că aceștia sunt complet dezinteresați de soarta ei.

Oricum, ea subliniază faptul că, după ce va părăsi Centrul la împlinirea vârstei de 18 ani, nu se va mai întoarce acasă și v-a pleca undeva departe .

Spune că pe internet și-a găsit o prietenă care a convins-o să vină să stea la ea undeva în Moldova , într-un sat de pe lângă Bacău.

Să înțeleg că tata nu vine în vizită pe la tine din cauză că este arestat, n-a venit niciodată?Dar nu te sună, nu îi scrie nici o scrisoare ?

Minora . A venit doar odată la început ,să îmi spună că dacă mai vin acasă îmi rupe picioarele , dare de când am venit aici , l-am văzut mai rar , și atunci mai mult la distanță,pentru că mi-e frică de el.

Asistentul social .Când a venit, la început?

Minora .Nu. La jumate așa. În 2009 sau în 2010 , nu mai știu .

Asistentul social .Și te așteptai să vină?

Minora .Nu. El venea după ce mâncam noi masa de prânz,și mereu îmi spunea că mă rupe dacă vin acasă.Că e prea sărac să mă țină și aici am de toate.

Asistentul social .Și cât a durat perioada asta în care a venit să vă vadă?

Minora . O săptămână așa.Cred , nu mai țin minte.

Asistentul social .Atât?

Minora .Da, nici o săptămână. Mai întreba dacă eu am ceva bani.De unde să am eu bani?Eu mă mulțumesc că am unde să stau, și nu sunt pe stradă flămândă.

Asistentul social . Dar altcineva vine să te vadă? Sora parcă?

Minora .Da.Dar vine rar , pentru că arecopil mic , și bărbatul ei este rău și o ceartă.

Asistentul social .Sau la soră te duci?

Minora .Păi nu mă duc, vine ea.La ea dacă mă duc ,nu îmi place de bărbatul ei că se uită urât la mine când stau la nasă , și o întreabă de cevin , cât stau ,și când plec.

Asistentul social . Cât de des vine?

Minora .Rar. Că nu prea are bani ,și are copil mic.

Asistentul social . Acuma despre tata nu mai știi nimic?

Minora . Nu, nu. Eu nu am mai fost acasă, dar el…este arestat și ,mama vitregă e acasă cu concubine și….îmi e teamă.

Asistentul social . Dar regretă faptul că tu ești aici, îi pare rău?

Minora .Nu știu, că nu-l interesează de mine.De fapt și dacă mor și dacă trăiesc, pe nimeni nu interesează.

Asistentul social . Când ai mai fost tu pe acasă nu te-a întrebat dacă vrei să vii acasă?

Minora . Nu.Cine să mă întrebe? El din închisoare ,sau mama vitregă care nu se uită la mine dar îl pune pe concubine să se ia de mine dacă ea nu are chef.

Asistentul social . Și tu cât o să mai stai aicea la Centru?Ți-ar place ca în present să stai în altă parte?

Minora .Până la 18 ani. Apoi plec la prietena mea de pe internet. Plec la bacău. Mi-o fi bine , mi-o fi rău, voi vedea . Dacă îmi e rău, voi pleca .Trebuie să îmi găsesc undeva un loc al meu .Până atunci nu îmi rămâne decât să rătăcesc prin lume .

Asistentul social . Și după aceea? Ce vei face?

Minora .Nu știu. Îmi caut un serviciu și îmi caut chirie,V-am spus voi rătăci prin lume …nu știu ce îmi v-a rezerva viitorul.Tot ce știu este că niciodată nu voi sta cu nici un bărbat ,în cazul în care v-a fi violent.Și toată viața voi regret că nu am avut și eu o mamă care să mă apere, de lumea rea.

Asistentul social . Acasă nu vrei să te mai întorci?

Minora .Nu.Niciodată.Pentru mine nu a fost acasă,a fost calvarul și coșmarul vieții mele pe care nu îl doresc nimănui.

Asistentul social . În present regreți ceva ?

Minora .Nu regret nimic . Atât timp cât eu nu prezint interes pentru nimeni , nu văd de ce aș avea regrete .

Discuții

CAPITOLUL V

REZULTATE ȘI DISCUȚII

=== cap_4_-39_pag ===

CAPITOLUL IV

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Am pornit această cercetare plecând de la ideea că realizarea unei analize calitative și cantitative a fenomenului abuzului și neglijării copilului, nu numai în cadrul propriei familii dar și al școlii sau comunității din care acesta face parte, reprezintă, o inițiativă de care toți factorii de răspundere din domeniu trebuie să țină cont.

Așa cum am contatat în literatura de specialitate incestul (ca formă aparte de abuz intrafamilial) este o importantă problemă socială, care presupune eforturi deosebite din partea autorităților și a specialiștilor, preocupați de analiza cauzelor și de activitatea de prevenire.

IV.1.Actualitatea temei

Actualitatea temei se bazează pe faptul că ,psihoterapia este procesul educativ – terapeutic – recuperator prin care se urmărește îmbunătățirea sau optimizarea stării de sănătate psihică în vederea integrării sau reintegrării sociale a copiilor abuzați sexual în familie,și internați în regim de urgență într-un centru de plasament.

O altă mențiune se bazează pe faptul că tema acestei lucrări este o problemă ce ține de consilierea copiilor abuzați sexual în familie ,ținând cont de faptul că ,gradul de civilizare a societății este determinat de atitudinea față de aceștia în familie .

Lucrarea oferă un volum impresionant și inedit de informații care se adresează studenților secțiilor de psihologie deoarece aici sunt abordate o paletă largă de manifestări patologice, care oferă o bogată documentare teoretică și practică despre unele aspecte mai puțin dezvoltate în literatura de specialitate.

Lucrarea de față are un caracter unicat sub aspectul abordării inedite a metodelor de culegerea datelor din literatura de specialitate și consiliere a tuturor copiilor abuzați sexual în familie .

Lucrarea este structurată în V capitole:

●În primele III capitole este prezentată partea teoretică pentru aprofundarea pe larg a cunoștințelor ;

●Capitolul IV este premergător cercetării

●Capitolul V este complex prin analiză punând în lumină discuțiile și rezultatele cercetării.

●Partea finală,încheie lucrarea nu înainte de a adăuga concluziile și anexele ce se impun .

IV.2.Scopul dercetării

Studiul de față a pornit de la nevoia de informații calitative și cantitative privind abuzul și neglijarea copiilor în familie, în vederea îmbunătățirii sistemului de prevenire, intervenție și combatere a acestui fenomen.

Așadar scopul acestei lucrări este :

●Studiul vizând incidența, prognosticul și evaluarea tuturor posibilităților de a consilia copii abuzați sexual;

●Gruparea procedeelor și a mijloacelor utilizate în analiza ,și evaluareacopiilor abuzați sexual;

●Realizarea evaluării inițiale, și aplicareaunei consilieri din partea specialiștilor în domeniu;

●Analiza diferențelor existente între datele de referință, din literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestei cercetări.

Apare deci necesitatea consilierii ,printr-o acțiune concertată, pentru a preveni apariția diferitelor tulburări la copii abuzați sexual.

IV.3.Obiectivele lucrării

Obiectivele acestei lucrări au importanță deoarece consilierea și susținerea morală și psihică a copiilor abuzați sexual în familie , joacă un rol deosebit de important în viața socială a acestora și trebuie să se realizeze printr-un ansamblu de metode din ce în mai perfecționate care vizează menținerea și reducerea acestora într-o stare psihică satisfăcătoare.

În această idee obiectivele cercetării au fost :

●Consultarea literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate a temei propuse și nivelul la care se află cercetările în domeniu ;

●Stabilirea ipotezelor cercetării precum și modalitățile prin care vor fi verificate;

●Redactarea unei lucrări care să cuprindă desfășurarea și rezultatele finale ale cercetării în scopul popularizării acestora pentru toți specialiștii în domeniu;

●Îmbunătățirea statusului emoțional al copiilor abuzați sexual în familie ;

●O bună inserție socială a copiilor abuzați sexual în familie;

●Ameliorarea funcției de coordonare și control a copiilor abuzați sexual în familie;

●Analizarea ,observarea și evaluarea a 3 copii abuzați sexual în familie dar internați în regim de urgență într-un centru ;

●Pe baza observațiilor din literatura de specialitate, precum și a rezultatelor cercetării, am urmărit proiectarea unui program de intervenție, centrat pe îmbunătățirea imaginii de sine și pe creșterea nivelului respectului de sine la copii abuzați sexual în familie dar internați în regim de urgență într-un centru de plasament,pentru a-i îndepărta din mediul familial.

IV.4. Obiective practice

Am ales această temă pentru lucrarea mea ,deoarece , pe parcursul stagiilor efectuate am constatat efectele favorabile ale unei consilieri profesionale și satisfacția copiilor abuzați sexual în familie și îndepărtați de mediul lor ,prin internarea în regim de urgență într-un centru de plasament.

O altă motivație care a contribuit la alegerea acestei teme a fost ideea de a aduce în actualitate literatura de specialitate .Astfel motivele acestei lucrări sunt :

●Studiul vizând incidența, și evaluarea tuturor posibilităților de a consilia copii supuși abuzului sexual în familie;

●Analiza diferențelor între datele de referință, existente în literatura de specialitate și cele efectuate în cadrul acestui studiu ;

●Realizarea evaluării inițiale pe baza dicuțiilor purtate;

●Determinarea incidenței cazurilor de abuz și neglijare în familiile;

●Perspectiva principalelor dimensiuni ale fenomenului de abuz și neglijare emoțională, fizică și educațională;

●Distribuția valorilor indicilor de abuz și neglijare pe dimensiunea rurală sau urbană;

●Măsurarea frecvenței cazurilor de abuz pe forme și tipuri concrete de manifestare;

●Distribuția indicilor de abuz in raport cu diferitele caracteristici,socio-economice și psiho-sociale ale părinților sau persoanelor care au copii în îngrijire;

●Determinarea profilului familiilor în care se manifestă diferite forme de abuz;

În urma interviurilor, situația impusă mi-a permis să utilizez metoda observației participative și să analizez cu mai multă atenție și mai mult interes aspecte ușor de evitat și întâlnite des la copii abuzați sexual în familie.

Pentru atingerea obiectivelor am stabilit următoarele tematici:

●Interviurile și discuțiile care au contribuit din plin la consilierea copiilor abuzați sexual în familie,și afectați emoțional ;

●Sprijinul oferit asistenții sociali;

●Sprijinul oferit de forurile locale;

IV.5. Ipoteza lucrării

Pornind de la observațiile din literatura de specialitate, am presupus că:

●Copii abuzați sexual în familie au o imagine de sine negativă, mai accentuată comparativ cu copii care provin din familii normale;

●Copii abuzați sexual în familie ,au o stimă de sine mai scăzută ,în acord cu natura provenienței lor, comparativ cu copii care provin din familie cu comportament normal.

Ipotezele de lucru (operaționale) care m-au orientat în analiza cantitativă a răspunsurilor participanților au fost:

●Copii abuzați sexual în familie vor ezita să răspundă la anumite întrebări ,pe care ei le consideră incommode din punctul lor de vedere ,dar absolut necesare pentru consilier ,pentru a putea face o evaluare corectă;

●Izolare și marginalizare din cauza diferențelor sociale ( intervine diferența dintre copii abuzați sexual în familie și copii care provin din familii cu comportament normal);

IV.6. Lotul de subiecți supuși cercetarii

Lotul studiat l-am efectuat individual pe un număr de 3 copii abuzați sexual în familie cu vârste cuprinse între 8-15 ani , și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr. 9,Buzău.

Motivele luării în regim de urgență a celor 3 copii abuzați sexual în familie și au fost multiple:

●În primul rând abuzul sexual exercitat asupra minorilor , de unul din membrii familiei;

●Decăderea părintelui din familia monoparentală, din drepturi sau a ambilor părinți;

●Situații familiale precare din punct de vedere socio-economic ;

●Copii expuși abuzului sexual.

IV.7.Metodele de cercetare

Ca metode de cercetare în vederea desfășurării acestei lucrări, acumulării datelor , prelucrării subiecților și interpretării rezultatelor care au condus la formularea unor concluzii finale, s-au folosit metode ca:

Metoda documentării teoretice .Documentarea teoretică a presupus căutarea resurselor bibliografice în care era tratată problema cercetată, consemnarea și selectarea acestor probleme, urmate de prelucrarea și interpretarea rezultatelor obținute .Din studierea surselor bibliografice, m-am informat despre problemele și nevoile copiilor abuzați sexual în familie.

Metoda anchetei s-a desfășurat pe baza observației copiilor abuzați sexual în familie și internați în regim de urgență în Centrul de Plasament nr.9,Buzău pe baza consultării fișelor și discuțiilor purtate ;

Metoda observației a constituit una dintre mijloacele principale de investigație directă a realității, a reprezentat punctul de plecare în obținerea materialelor faptice, concrete, care au constituit apoi baza analizei;

Metoda experimentlă .Experimentul constă într-un sistem complex de cunoaștere a realității, caracterizat prin utilizarea raționamentului experimental ce prelucrează atât fapte provenite din observație cât și din teste.Experimentul a presupus o stare activă a copiilor abuzați sexual în familie și a implicat o activare metodică care a fost orientată spre un scop precis de verificare a ipotezei .

IV.8.Desfășurarea cercetărrii

La o primă întâlnire cu cei 3 copii abuzați sexual în familie și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr. 9 Buzău, s-a urmărit observarea și evaluarea unor aspecte comportamentale, emoționale – sociale și cognitive.

Pe lângă simptomele specifice copiilor abuzați sexual în familie și preluați în regim de urgență în Centru de Plasament nr.9 Buzău, unii din ei prezentau o serie de tulburări emoționale specifice.

Ținând cont de faptul că ,din cauza situației lor precare din familie , nici unul din copii nu frecventa vre-o formă de învățământ ,s-a încercat intervievarea și consilierea lor prin alte metode.

Altfel spus în cazul minorului de 8 ani i s-a pus la dispoziție material și jucării pentru a deduce și observa comportamentul copiilor.

În ceea ce le privește pe minore,s-a încercat observarea cât mai atentă a acestora ,în vederea unei evaluări corespunzătoare.

Scopul real a fost acela de a încerca plasarea minorilor în grija asistenților maternali și integrarea lor în societate.

IV.7.Prezentare cazuri

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.I.

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a unui asistent maternal profesionist din localitatea ,pentru revocarea măsurii Comisiei pentru Protecția Copilului prin care copilul Paul în vârstă de 8 ani este ocrotit de către acesta în regim de asistență maternală.

Asistentul motiva decizia sa prin faptul că nu cu mult timp în urmă i se oferise posibilitatea de a pleca la muncă în Spania .

Ca răspuns la solicitarea asistentului maternal , asistentul social din zona de răspundere a apelat la câteva convorbiri telefonice de informare cu asistentul social din localitatea de domiciliu al asistentului maternal .

După discuțiile realizate și după consultarea unor documente din arhiva DGPDC , a reieșit faptul că Paul provine din centru de plasament nr 9 , Buzău,este orfan, iar nașterea a fost înregistrată tardiv.

În istoricul social al acestui copil s-au evidențiat complicații de ordin medical ,copilul suferind de malnutriție și afecțiuni ale pielii.

Premergător plasamentului în regim de asistență maternală, copilul a fost internat într-o unitate spitalicească .

În spital Paul a fost abuzat fizic și sexual de un alt minor , coleg de salon cu acesta .

În urma sesizării acestor fapte ,copilul a fost supus unor investigații la un laborator de medicină legală unde medicii au confirmat abuzul sexual .

Ulterior acestor incidente , copilul a fost inclus într-un grup terapeutic ,dar pentru o perioadă scurtă de timp .

Deoarece Direcția Copilului a identificat un asistent maternal ( cel în cauză) ,Paul a fost dat în grija acestuia prin hotărârea CPC .

Până în momentul apariției acestei probleme , Direcția de asistență Socială a Copilului , a instrumentat și implementat planul de permanență pentru copil ,realizând totodată și supervizarea asistentului maternal și a lucrătorului social comunitar pentru acest caz .

Toate rapoartele de activitate ale asistentului maternal și rapoartele realizate în urma vizitelor în familie de către asistență , nu au sesizat nici o abatere de la planul de permanență al copilului .

Pentru a evalua solicitarea asistentului maternal de revocare a măsurii de ocrotire asistentul social de la Direcția de Asistență Socială s-a deplasat în localitatea împreună cu lucrătorul social din zonă a efectuat o vizită la familia în care era ocrotit Paul .

Înainte de a ajunge la domiciliul asistentei maternale ,cei doi asistenți au fost abordați de un vecin care a reclamat faptul că atât soțul asistentei maternale cât și aceasta au agresat și fizic și verbal , copilul în repetate rânduri și chiar l-au forțat pe acesta să –și expună părțile intime .

Mai mult , copilul a fost înfometat de multe ori și forțat de multe ori să-și spele singur hainele ,chiar dacă afară vremea era nefavorabilă.

De asemenea vecinul a mai afirmat că soțul asistentei maternale era cunoscut ca o persoană consumatoare de băuturi alcoolice .

Odată ajunși la domiciliul de reședință al asistentei maternale , Asistenții sociali au întâmpinat probleme , deoarece nimeni nu deschidea ușa , cu toate că era evident că era cineva acasă .

După lungi insistențe , soacra asistentei maternale susținând că aceasta din urmă plecase déjà în Spania , iar copilul rămăsese în grija ei personală .

La apariția Asistenților sociali , Paul a devenit anxios ,retras , refuzând în totalitate să răspundă la întrebările acestora .

De la primul contact , cei doi asistenți sociali au observat că acesta prezenta o igienă precară, iar limbajul era foarte slab dezvoltat . În urma întrevederii cu copilul și după lungi insistențe și abordări de limbaj potrivit vârstei lui , acesta a mărturisit că a fost bătut de nenumărate ori de asistenta maternală și soțul acesteia cu diferite corpuri dure ( furtun , nuia , bat , coada de topor sau sapă) și că a fost închis în toaletă și sub presiunea celui din urmă a trebuit să se autostimuleze expunându-și părțile intime .

Ca urmare a celor constatate Asistenții sociali au sesizat Corpul de control al DGPDC cu privire la existența unei situații de abuz fizic , psihic și sexual în familia unde Paul a fost dat în plasament .

Prin urmare s-a expus efectuarea unei anchete de către corpul de control al DGPDC care a realizat o evaluare psihologică a copilului și a membrilor familiei asistentului maternal .

La scurt timp ,măsura de ocrotire a fost retrasă iar asistentului maternal i-a fost revocat atestatul ,copilul fiind dat spre ocrotire altui asistent maternal și fiind monitorizat în permanență .

Aplicarea metodelor și tehnicilor în demersul de rezolvare a cazului

Aplicarea metodelor și tehnicilor pentru studiul de caz prezentat anterior , oferă un model de instrumentare a unui caz social fără a exclude alte perspective sau abordări ,în funcție de stilul de lucru al fiecărui asistent social .

Documentarea – Imediat după ce cazul a fost semnalat spre DGPDC asistentul social din zonă a solicitat arhivei instituției eliberarea dosarului de plasament al minorului . În dosarul acestuia s-au evidențiat o serie de acte medicale și evaluări psihologice în care nu se regăsea abuzul sexual suferit de acesta în spital sau abuzurile recente la care a fost supus în familia asistentului maternal.

Cu toate acestea ,întrevederile avute cu lucrătorul social din localitatea și cu directorul centrului de plasament din care provenea copilul , au adus informații supplimentare dar neoficiale ,care sugerau acest abuz , drept pentru care asistentul social a contactat spitalul în care a fost internat Paul ,și prin intermediul unei solicitări oficiale a cerut documente suplimentare despre presupusul abuz sexual care a avut loc cu ceva timp în urmă în spital .

Astfel s-au identificat mai multe referate și evaluări psihologice care au confirmat trauma suferită de Paul .

Pe parcursul instrumentării cazului ,Asistentul social ,a comparat aceste documente cu alte evaluări psihologice realizate mai recent , încercând să identifice o coerență a acestor informații care să fie paralele cu diagnosticul menționat .

Dosarul instrumentat în acest caz a cuprins foarte multe acte :acte de stare civilă ( certificate de naștere ,certificatele de deces ale părinților ) acte medicale ,acte școlare ,fișe de evaluare psihosocială din central de plasament ,anchetă socială realizată la centru ,acte juridice

Paralel s-a recurs la identificarea unui asistent maternal cu o pregătire și o dispoziție mai mare pentru ocrotirea unor copii cu o astfel de traumă în istoricul social .

Pentru familia identificată , s-au cerut acte de stare civilă, acte medicale , cazieree judiciare ,evaluări psihologice , anterioare și prezente ,acte studii , declarații de venit .

Informațiile cuprinse în aceste documente au fost confirmate prin intermediul întrevederilor realizate cu asistentul maternal și membrii familiei acestuia .

Observația : În prima vizită efectuată în familia asistentului maternal cu ocazia primirii sesizării problematice se folosesc următoarele forme ale observației :

Observaia indirectă –vizează aspecte legate de primele persoane întâlnite în comunitate (vecinul și lucrătorul comunitar)

●observația este neprogramată și spontană ;

●se pot obține informații despre problemă ;

●observarea comportamentului non verbal al vecinului denunțător ,coleric ,(aduce grave acuze asistentului maternal și familiei acestuia cu privire la modul de îngrijire al copilului aflat în plasament,incovând încontinu abuzl sexual la care este supus minorul ) ;

●atitudinea incriminatorie a vecinului acuzator relevă probleme de relaționare a familiei asistentului maternal cu comunitatea ;

●întrevederea neprogramată cu vecinii și rezultatele observării acestora va determina modificarea ghidului de observație pentru întrevederea cu copilul aflat în plasament și familia care l-a preluat în plasament ;

Observația directă :

●observarea mediului din care face parte copilul dat în plasament ;

●lipsa de la domiciliu a asistentei maternale și a soțului acesteia

●soacra asistentei întârzie și ezită să deschidă poarta și totodată refuzul acesteia de a prezenta locuința motivând că este încuiată și nu are cheia ;

●gospodăria are aspect neîngrijit;

Observarea copilului dat în plasament :

●igiena acestuia este precară;

●copilul pare a fi subdezvoltat , prezentând serioase sechele de rahitism ;

●îmbrăcămintea este sumară ,deteriorată și murdară ;

●copilul este desculț deși vizita se realizează în luna martie ;

●se observă diferența de îngrijire dintre client și copilul natural al familiei , care au vârste apropiate;

●limbaj slab articulat , incoerent ;

●evidențierea unor probleme de natură logopedică ;

●detașarea emoțională a copilului față de presupusul buz sexual din partea soțului asistentei maternale ;

●în final copilul este timorat și evident stânjenit despre discutarea presupusului abuz sexual ;

●în pofida problemelor pe care le are copilul este atașat de familia asistentului maternal în special de fiul natural al acestora având o relație pozitivă .

Observarea altor membri ai familiei :

●soacra asistentei maternale este foarte agitată prezintă comportamentul unui om surprins luat pe nepregătite ;

●spre deosebire de copilul dat în plasament fiul asistentei maternal era bine îngrijit ;

●un alt membru al familiei iese din casa pe care soacra asistentei maternale a refuzat să o prezinte asistentului social ;

●atitudinea soacrei asistentului maternal față de copilul luat în plasament este de autoritate excesivă, indiferență față de îngrijirea și dezvoltarea adecvată a acestuia;

Observarea în cadrul întrevederii cu soțul asistentei maternale –presupus abuzator:;

●înfățișarea unei persoane prezentabile ;

●comportament deschis cooperant ;

●soțul asistentei maternal promovează atitudine deschisă și spune că are o relație deschisă cu copilul dat în plasament și nu recunoaște abuzul sexual ) .

Întrevederea .Analizând demersul pe care trebuie să-l realizeze asistentul social pentru evaluarea corectă și complectă a cazului ,este recomandat să se utilizeze tehnica întrevederii în următoarele situații :

Realizarea întrevederii cu un medic din unitatea spitalicească unde s-a realizat abuzul

Întrevederea ,în acest caz ,va urmări să culeagă informații cu caracter general despre situația copilului ,având următoarele direcții de analiză :

●informații cu privire la stadiul de dezvoltare psihomotorie a copilului (dezvoltarea motorize cognitivă,în special a limbajului , comportament socio afectiv ) ;

●comportamentul de relaționare față de adult și alți copii ;

●starea de sănătate ;

●evaluarea medical după semnalarea abuzului .

Realizarea unei întrevederi cu terapeutul de la grupul de suport unde a participat copilul :

●informații cu privire la starea copilului la începutul terapiei;

●schimbările care au apărut pe parcursul terapiei ;

●recomandări pentru lucrul cucopilul dat în plasament .

Întrevederea cu lucrătorul social comunitar :

●cunoașterea datelor pe care le deține lucrătorul social cu privire la realizarea plasamentului ,începând cu momentul de potrivire ,asistent maternal-copil ;

●informații cu privire la evoluția copilului în familie și dacă acesta s-a adaptat sau nu în noilor condiții;

●informații despre modul cum recunoaște și răspunde asistentul maternal la necesitățile de dezvoltare armonioasă a copilului ;

●cunoașterea situației asistentului maternal și a copilului prin prisma membrilor comunității .

Întrevederea cu o persoană din comunitate :

●informații cu privire la astentul maternal și la modul cum se ocupă de îngrijirea și educarea copilului ;

●date despre familia asistentului maternal cu exemplificarea fiecărei caracteristici prezentate .

Întrevederea cu copilul aflat în plasament la asistentul maternal .Discuția cu copilul a fost centrată pe evaluarea adaptării în familie :

● cum relaționează cu toți membrii familiei ; ce îi place mai mult la această familie sau dacă sunt lucruri care îl nemulțumesc ;

●dacă are prieteni în comunitate și cum își petrece timpul cu aceștia ;

●dacă cineva l-a pus să facă un lucru pe care nu a dorit să-l facă;

●care sunt persoanele din familie de care se simte atașat .

Ceea ce a constat asistentul maternal a fost faptul că Paul este un copil anxios,iar la întrebările consilierului,refuză să relateze ceea ce s-a întâmplat în familie.

La discuții este absent nu asimilează tot ceea ce i se explică, și nu dorește să redea fapte observate,dovedind că stăpânește nu vocabular bogat .

În acest caz ,pe baza a 2-3 întrebări ,puse de consilier,se schițează prin joc conținutul unei teme,în care Paul încearcă să redea, ceea ce i s-a întâmplat în familie expunând subiectul la propoziții incoeerente, într-un limbaj nu tocmai bine format pentru vârsta de 8 ani.

Adeseori,părăsind discuția ,ezită și se așează lângă asistentul social și cere o foaie de hârti pe care încearcă să expună ceva,după care ezitând povestește ceea ce a observat,în momentul când tatăl lui l-a agresat fizic după care i-a cerut să se dezbrace .

Pe foaie,desenul capătă forma unui om cu un băț într-o mână și cu o sticlă în cealaltă mână.

La întrebarea consilierului ,dacă aceste scene au loc des,Paul ,dă afirmativ din cap.

Într-un cuvânt Paul prezintă unele sechele psihice ce-i amintesc de nenumăratele abuzuri l-a care este expus în familia care l-a luat în plasament.

Așadar,analiza rezultatelor activității sale dezvăluie un alt tablou.

Interviul .După ce în prealabil asistentul social a realizat o întrevedere cu persoanele implicate în caz ,acesta a programat realizarea interviului de explorare și evaluare cu Paul .Asistentul social va aplica metoda interviului la domiciliul asistentului maternal după ce și-a construit în prealabil un ghid de interviu cu întrebări specfice pentru fiecare intervievat în parte .

Datorită faptului că asistentul maternal era plecat din țară pot fi intervievate următoarele persoane :mama și soacra asistentei maternale precum și copilul plasat în asistență maternală . Interviul cu soacra maternală ( în grija căreia se presupune că a fost lăsat copilul fără să se anunțe asistența socială) :

●Ce înseamnă pentru dumneavoastră venirea lui Paul în familie ?

●Cum se înțelege Paul cu nepotul dumneavoastră ?

●Ce schimbări de comportament a-ți observat la membrii familiei , după venirea lui Paul _

●Cum reacționați în cazul în care Paul greșește ?

●Cum reacționează Paul în momentul în care este certat ?

●De obicei , cine îi face baie copilului ?

●Cu cine doarme copilul ?

●Credeți că tatăl lui adopiv ar putea să-l agrseze sexual pe Paul ?

●Credeți că și-ar dori să se întoarcă în centrul de plasament ?

Interviu cu Paul ( Ghid de întrebări )

●Cum ai fost primit de membrii familiei ?

● Te bate vre-un membru din familie ?

●Cum te înțelegi cu copilul familiei ?

●Cu cine dormi tu ?

●Cine îți face baie ?

●Cine îți spală hainele ?

●Este adevărat că tatăl că și-ai dat hainele jos la îndemnul tatălui tău ?

●Cine te ajută la teme ?

●Te duci singur la baie sau te însoțește cineva din familie ?

●Dacă te însoțește cineva la baie , se uită insistent la tine ?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă familia cu tine ?

●Cum ești pedepsit când greșești ?

●Ești sigur că nu te-au abuzat sexual nici un membru din familie ?

●Te simți bine în această familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

Discuții

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În etapa de intervenție s-a recurs la formarea a două grupuri multidimensionale :

I.Grup terapeutic pentru copilul abuzat .În acest ghid asistentul social din zona de răspundere împreună cu psihologul Centrului de Plasament nr.9,Buzău

,au organizat un grup de terapie format din 6 copii din centru de plasament ,care în istoricul social prezentau evenimente similare la fel ca în cazul lui Paul .

Paul a fost inclus în acest grup terapeutic , care avea o frecvență săptămânală și se desfășura la sediul Centrului de Plasament nr.9,Buzău.

Psihologul care îndeplinea și funcția de terapeut al acestui grup ,a aplicat mai multe tehnici și proceduri specifice acestui tip de abuz ,în special tehnici de interacțiune în grup prin care s-a încercat depășirea traumei prin diferite jocuri de rol, psihodrame și terapii ludice .

În cea de-a doua perioadă a acestui grup , au fost introduși copii care în istoricul lor social nu prezentau astfel de evenimente ,cu scopul de a lărgi sfera de interacțiune în grup.

II.Grup de support professional .La inițiativa asistentului social care instrumenta cazul s-a format un grup de suport professional ai cărui membrii au fost :

Asistentul social de la centru de Plasament ,nr.9,Buzău;

Asistentul social care răspundea de zona respectivă ;

Psihologul DGPDC;

Medicul de familie ,

Directorul centrului de plasament ,nr.9,Buzău din care provenea Paul,

Șeful Corp Control DGPDC ,Șeful Serviciului Alternative .

Tema acestui grup de suport a fost Identificarea unor soluții alternative și construirea unui plan de permanență pentru Paul .

Astfel s-a recurs la identificarea unui nou asistent maternal care a fost supus ,împreună cu întreaga familie ,la o evaluare psihosocială complexă .

Auxiliar ,grupul de support a tratat aspecte legate de prevenirea abuzului sexual la copii ocrotiți în familiile substituit .

Membrii grupului au căzut de acord ca acest grup de support profesional să devină o resursă permanentă și pentru ceilalți lucrători sociali din comunitățile rurale .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.II

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 13 ani ,din zona periferiei.

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei.Are 13 ,este în clasa a VII-a

Familia din care provine minora este formată din 5 membri ;(tatal este vitreg în vârstă de 36 de ani ,mama de 35 de ani ,2 frați de 5 ani și respectiv 2 ani)

Mama nu lucrează este șomeră iar tatăl a fost concediat de curând din cauza consumului excesiv de alcool.

Familia locuiește la periferia orașului, într-o casă sărăcăcioasă de chirpici,formată din 2 camere și o dependință din placaj.

Venitul familiei este mult sub mediul venitului minim pe economie,motiv pentru care mama este plecată zilnic de acasă.

Starea economică și financiară este serios degradată,și aceasta se poate observa din hainele sărăcăcioase pe care minora le poartă ,recunoaște că sunt date vecini sau diferiți necunoscuți în zilele când fata merge la biserică.

Relatare: Erau zile când pur ș simplu nu aveam ce mânca , nu aveam ce încălța , nu aveam ce îmbrăca , mai ales în zilele când era foarte frig .

Iarna,este cel mai greu pentru că sunt zile când împreună cu frații mei stătm în pătură de frig pentru că nu avem lemne de foc.

Din cauză că nu prea aveam mâncare și îmbrăcăminte s-a întâmplat să lipsesc de multe ori la școală, fapt ce a dus la tăierea alocației ,pentru că am făcut multe absențe,dar de situația mea școlră nu s-a interestnici mama și nici tatăl meu vitreg.

În casă numai mama muncește,iar din cauza asta trebuie să stea tot timpul plecată cu ziua făcând curățenie la oameni,iar eu rămâneam acasă să am grijă de frații mei de gospodărie și de tatăl meu vitreg care tot timpul este băut.

Niciodată nu s-a întâmplat să am un lucru nou numai pentru mine . Totul era primit de la oamenii unde mama muncește sau de la biserică. Și cu toate astea niciodată nu am ripostat .

Mediul familial.Din relatările minorei reiese faptul că în din cauza plecărilor mamei,sau din varii motive ,în familie au loc certuri frecvente însoțite de violențe fizice și verbale , în multe cazuri vecinii find nevoiți să apeleze la organele de ordine pentru a aplana conflictul provocat de tată în urma consumului de alcool .

Din relatările vecinilor , pradă violențelor fizice cad și cei doi minori .

Deși tatăl a fost internat în repetate rânduri într-o unitate sanitară ,la secția de dezalcolizare , situația familială nu s-a îmbunătățit ,iar certurile violente și abuzurile au continuat zilnic,atât asupra mamei cât și asupra celor 3 minori.

Ceea ce a constat asistentul social și organele de control , a fost faptul că certurilor violente era expusă mai mult minora în locul mamei (aceasta fiind plecată ).

Ca și la primul caz , ancheta socială a fost efectuată în cadrul programului Construirea unui plan de internare a minorei în centru de PLasament nr.9,Buzău,în urma abuzului fizic și sexual .

La solicitarea asistenților maternali, minora relatează faptul că mama vine acasă seara,fiind plecată în altă localitate să câștige bani, motiv pentru care ,tatăl ei vitreg a recurs la violență fizică (ceea ce nu era pentru prima dată, iar semnele de pe corpul ei erau vizibile) și abuz sexual ,dezbrăcând-o și expunând-o în fața porții în repetate rânduri

Pentru abuzurile sale , tatăl vitreg dă vina pe minoră ,invocând lipsa hranei ,dezordinea din gospodărie și neglijarea celor doi minori.

În momentul când asitenții sociali s-au prezentat la domiciliu minorei, tatăl vitreg era sub influența băuturilor alcoolice,iar explicațiile lui erau incoorente .

Tot ce au putut constata asistenții sociali și organelle de conducere a fost faptul că la domiciliu , au găsit 3 minori, cu semen vizibile de violență, cu igienă precară, li se citea teama în priviri,cei mici încercând să stea în spatele minorei.

La mine acasă, în familia mea ,este mereu ceartă.

Aproape că nu este zi ca tatăl meu vitreg să nu mă certe chiar și atunci când nu am avut ce să gătesc , sau că frații mei plâng de foame sau frig.

Când îi spun să meargă la muncă pentru că nu am ce să gătesc ,nu face decât să mă împingă în pereți sau dacă este prea bătut ,mă lovește cu palma peste față.

Din cauza condițiilor ,și a tatălui meu vitreg, care consumă tot timpul alcool, mama este plecată să muncească ,și vine doar seara acasă ,și atunci începe scandalul cu ea .

Simt de multe ori că tatăl meu vitreg nu obosește niciodată ,și tot timpul este dispus să mă certe,reproșându-mi mereu că el nu este tatăl meu și că din cauza mea și a mamei mele este în situația asta.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu fi certat , bătut sau înjurat,ș ice este mai rău este faptul că tatăl meu este tot timpul acasă, cu excepția când pleacă la bar .Atunci mă aștept din clipă în clipă să mă strige din stradă pe mine sau pe mama , să trântească poarta , și să înceapă să țipe.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu plâng sau în care să nu mă doară mâinile sau picioarele, pentru că tatăl meu vitreg mă lovește cu cureaua,iar eu în graba să îmi feresc frații din calea loviturilor lui ,uit să mă feresc de el .

Dacă a doua zi eu sau mama îi reproșeam ce făcu-se seara , începea iar să țipe,dând vina pe noi (eu și mama) că din cauza noastră consumă alcool.

De câte ori vine poliția ,sau intervin vecinii , el mereu spune că nu va mai face, dar după ce ei pleacă , scenele se repetă .

Îmi doresc mereu să fiu și eu un copil normal, să merg la fel ca alți copii la școală, dar am așa multe vânâtăi, sunt așa obosită, și simt că toate acestea nu se mai termină.

Prin constatările asistenților maternali s-a dedus faptul că relațiile minorei cu tatăl vitreg erau grav perturbate ,și necesita luarea în plasament în regim de urgență atât a minorei cât și a fraților ei umând ca minora de 13 de ani să beneficieze de consiliere psihologică.

Relatări în ceea ce privește abuzul sexual.Din relatările minorei ,asistenții sociali au constat că de fapt ,mama a fost cea care i-a indicat fetei să doarmă cu tatăl vitreg, după ce se terminau scandalurile ,iar acesta adormea , motivând faptul că trebuia să doarmă cu ceilalți copii

Un factor important care a contribuit la comiterea abuzului sexual l-a constituit faptul că minora a fost obligată să doarmă în același pat cu tatăl ,iar de multe ori ,în necunoștință de cauză, sau semiinconștiență, tatăl vitreg ajungea să o dezbrace și să o mângâie în părțile intime .

Toate acestea începuseră cu un an înainte .La început minora a crezut că mângâierile nocturne ale tatălui vitreg erau firești având anume semnificări ,dar în ultimul timp,aceste mângâieri erau tot mai frecvente.

Minora a încercat să –i spună mamei ,dar aceasta a refuzat să o creadă , reproșându-i că aberează și că vrea să-i strice casa .

Când vecinii i-au spus mamei că în accesul lui de violență, tatăl o dezbrăcase pe minoră ,într-una din zile , și o gonise de acasă ( chiar vecina care o îmbrăcase ,îi relatase) mama refuză să creadă , dând vina pe invidia vecinilor .

Așadar se impune includerea minorei în Programul protecția minorilor împotriva abuzurilor sexuale , program finanțat de forurile locale din oraș, și internarea acesteia în regim de urgență în central de plasament nr. 9, Buzău .

La centru fata încearcă să se acomodeze .Pentru ea , condițiile igienice este ceva nou , nemaiîntâlnit și văzut doar la televizor .

Consilierul încearcă să o abordeze ,cerândui detalii despre comiterea abuzului sexual.

Tot ce știu este că în ultimul timp mama refuză să mai doarmă cu tatăl meu ,decât cu frații mei iar eu neavând loc în pat îmi spunea să mă duc lângă el, pentru că nu are ce să-mi facă .

Într-o noapte tatăl meu a venit în patul meu, s-a dezbrăcat, s-a urcat peste mine, m-a dezbrăcat și pe mine și apoi m-a violat. Am știut tot timpul că este băut , dar de frică am tăcut și nu am încercat să țip,pentru că riscam să mă audă mama și frații mei mai mici și îmi era rușine.

Nu știu dacă tatăl meu ,în acel moment simțea că îmi este frică ,tot ce știu este că pe mine mă durea foarte rău ce îmi făcea el, dar ,pentru că el îmi ținea mână la gură ,nu putem să protestez

Mama mea nu a știut nimic , sau cel puțin refuza să creadă dar nici eu nu am spus niciodată nimic.Și dacă spuneam , cine m-ar fi crezut ?nici mie nu îmi venea să cred că toate acestea mi se întâmplă mine .Tot ce știam era că îmi plăcea să cred că acesta este un vis urât din care o să mă trezesc dimineață .

Dar din păcate nu a fost așa .Pentru că dimineața când m-am dat jos din pat eram plină de sânge .Dar cui să-i spun ?Mama déjà please .Așa că nu aveam decât să mă spăl și să încep să fac mîncare pentru frații mei .

Când s-a trezit dimineața tatăl meu , a venit zâmbind la mine , ca și când nu s-a întâmplat nimic .Doar mi-a spus să îmi țin gura dacă nu vreau să mă vândă, și apoi va fi mult mai rău decât că se culcă el cu mine odată.

Eu nu fac decât să reproduce ceea ce mi-a spus tatăl meu . Și totul durează de 1 an,în fiecare săptămână.

Plângeam în fiecare seară și în fiecare noapte , îi spuneam mamei că nu vreau să dorm cu el, dar ea continua să mă trimită în patul lui .

Când vedea că ezit , mă amenința că mă gonește din casă, așa că seara nu îmi rămânea decât să mă duc iar cu el în pat .

Nu am povestit nimănui ce mi s-a întâmplat. Îmi era rușine și frică

Singura care și-a dat seama de ce se întâmplă a fost o vecină care m-a îndemnat mereu să merg să cer ajutor.Dar iar mi-a fost frică.Și totuși a doua zi vecina a anunțat poliția și Protecția Copilului și m-au adus aici la Centru.

Și totuși acum când sunt la centru , încerc să uit .Pe tatăl meu vitreg nu l-am iertat , dar deocamdată sunt mică, ce pot eu să-i fac ?

Nici pe mama nu pot să o iert pentru că nu m-a crezut .

Nici mediul din care provin nu pot să-l uit , pentru că am știut dintotdeauna că eu datorită situației mele , eu nu pot fi un copil normal care să știe să râdă, sau să se joace cu păpușile .

Nu îmi este dor decât de frații mei ,și știu că și ei au viață grea .Dacă aș putea i-aș ajuta , dar nu știu cum .

În urma acestui interviu , asistentul social încearcă să nu insiste prea mult cu întrebările ,pentru că din relatările fetei , se vede clar că retrăiește tot ceea ce i s-a întâmplat.

DISCUȚII

Interviu cu minora ( Ghid de întrebări )

●Ce-ai simțit prima dată când te-a abuzat tatăl tău?

● De câte ori te-a bătut tatăl tău?

●În restul zilelolr cum te înțelegi cu tatăl tău ?

●Cine te ajută la baie ?

●Este adevărat că tatăl tău ,pe lângă faptul că te-a violat ,te-a gonit de acasă ?

●Ai vrea să ai altfel de viață?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă asistenții sociali cu tine ?

●Ai vrea să te întorci în familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În faza imediat următoare ,s-a impus internarea și consilierea în regim de urgență a femeii.Pentru aceasta s-au format două grupuri dimensionale.

I.Grup terapeutic pentru minora abuzată sexual .În acest ghid s-aîncercat organizarea unui grup therapeutic alcătuit din 4 copii care au trecut prin situații similare care în istoricul social se adaptaseră la centru , și încercau să depășească momentul.minora încearcă să se adapteze ,încearcă să se integreze în grup , dar pentru început este greu să se obișnuiască cu situația în care se află .

II.Grup de support professional .Asistentul social a solicitat ca minora să fie dată în grija unui asistent maternal și să se evite pe termen lung contactul cu familia,în special cu tatăl abuzator.

Neputând face dovada abuzului sexual , poliția a decis ca acesta să fie ținut sub supraveghere fără a lua contact cu minora .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.III

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 15ani .

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei: În vârstă de 15 ani și aflată în clasa a IX-a, minora este de loc din , provenind dintr-o familie numeroasă formată din tatăl, mama vitregă (subl. ns. – nu am reușit să aflăm dacă este soția sau concubina tatălui), patru frați (în vârstă de 29 ani și căsătorit, altu de 27 ani și cel mai mic de 24 ani), 3 surori bune (căsătorite, la casa lor ,domiciliate în alte localități).

Mama naturală a murit în urma unui accident de circulație atunci când minora avea vârsta de 5 ani. Una din surori a fost și ea ,internată, la rândul ei, în Centru, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În prezent tatăl este arestat pentru mai multe fapte, inclusiv pentru tentativă de abuz sexual comis asupra altei fiicei din familie, este pensionar, fiind de profesie lăcătuș mechanic

, iar mama vitregă este casnică,fără venit , venitul zilnic provenind din diferite comisioane sau lucrând cu ziua .

Minora a petrecut, timp îndelungat, în afara familiei, fiind internată de mică la cămin și la o școală specială.

În acest sens, se simte frustrată deoarece nu a avut timp să-și cunoască mama care a murit.

La Centru a ajuns în anul 2009, fiind internată din cauza bătăilor primite de la tată (subl. ns.: și datorită tentativelor de abuz sexual exercitate de tată asupra ei când era sub influența băuturilor alcoolice).

Asistentul social :Ce ocuație are mama ta ?

Minora : Adevărata mea mamă a murit în accident de mașină când eram mică , nici măcar nu mai știu cum arată, pentru că tatăl meu a rupt pozele cu ea.

Asistentul social :Și tu ai rămas numai cu tatăl și surorile tale ?

Minora :Din păcate da . La început era și bunica paternă, dar ea a murit și am rămas cu mama vitregă și cu tatăl.

Asistentul social :Și tatal s-a recăsătorit de mult cu actual soție?

Minora Probabil că da,doar stă cu ea. E în casa noastră dintotdeauna cum ar veni este mama mea a doua, din moment ce a venit la câteva luni după moartea mamei mele

Asistentul social :Câți ani aveai tu când a avut mama acel accident nefast?

Minora: Nu mai știu ,cred că 4-5 ani, nu mai țin minte

Asistentul social Și tatal tău s-a recăsătorit imediat?

Minora: V-am spus , la câteva luni după moartea mamei a adus-o acasă și a spus că de azi înainte ea este mama noastră.Recunosc nu mi-a plăcut niciodată de ea

Asistentul social. Bun .În momentul de față tu de ce te afli aici ,la centru ?

Minora: Nu am venit că am vrut eu .Pur și simplu s-a întâmplat să vin .Mama vitregă nu a șinut cont că tata este arestat și de câteva săptămâni a adus un bărbat străin în casă. Știți de fapt noi am mai fost aici cu ceva timp în urmă ?

Asistentul social. Noi? Mai ești cu cineva din familie aici?

Minora: Păi am fost, dar acuma sunt singură aici.

Asistentul social. Cu cine ai mai fost?

Minora: Cu sora mea. Ea avea 13 ani și eu aveam 9 ani sau 10 ani. Și ea a stat aici până la 18 ani și după aceea au dat-o ăștia afară pentru că era obraznică. Și am rămas singură.

Asistentul social. Și ea acuma ce face?

Minora: Ea și-a găsit un prieten, un bărbat cu care stă ea la el.

Asistentul social. Dar ea mai stă cu tata sau…?

Minora: Păi, da, da, ar trebui să stea cu mama vitregă acuma, dar sora mea nu se înțelege prea bine cu ea și nici cu tata.

Asistentul social. Câți frați ai tu?

Minora: cine mai știe ?cred că 7-8 Opt.Dar nu toții sunt frați buni cu mine.Unii din frațiimei au plecat, s-au căsătorit și am rămas eu cu sora mea cu tata și cu mama vitregă.

Asistentul social. Deci frații tăi buni s-au căsătorit?

Minora: Ăștia adevărați? Unii. Păi, da nu mai știu, s-au căsătorit. Una stă la țară, fratele meu e în Spania și sora mea asta mare care m-a adus aicea, e aici în România. Sora mea cea mare stă cu fata, bine că mai e acasă, că ea mă ia acasă mai mult pentru fata ei ca să stau cu ea, ca să mă joc cu ea. Ea e mai copilăroasă, dar e mare are 14 ani sau 13.

Asistentul social. Tata lucrează?

Minora: Nu, e la pensie, a lucrat.acum este Arestat

Asistentul social.Și cum ai ajuns tu de fapt aicea în Cămin?

Minora: Păi, am ajuns aicea că mă bătea tata.

Asistentul social. Dar care a fost procedura?

Minora: Eram la școală și trebuia să plec acasă. După aceea a venit o doamnă de la Protecția Copilului și m-a chemat nu știu unde, în ce loc și am vorbit cu dânsa, i-am explicat totul și ea m-a adus aici. A doua zi am fost la Poliție, am dat declarație.

Asistentul social. Dar pe doamna asta de la Protecția Copilului știi cine a anunțat-o?

Minora: Sora mea, asta mare.

Climatul familial: În concordanță cu declarațiile minorei, climatul familial era unul extrem de tensionat datorită tatălui, care, mai ales sub influența alcoolului, maltrata grav pe ceilalți membri ai familiei (minorei, de pildă, i-a spart capul, iar unei surori a ei i-a rupt mâna). Pentru aceste motive, minora își renegă tatăl:

Asistentul social. Cum era atmosfera în familie?

Minora:Proastă. De fapt, tatăl nostru, de când eram noi mici, ne bătea, avea obiceiul să ne bată. Mai ales când se îmbăta ne bătea.

Informații despre abuzul sexual: Minora subliniază faptul că a fost, de mai multe ori, victima tentativelor de abuz sexual din partea tatălui, care a încercat, de pildă, să facă sex oral cu ea dar acestea nu s-au consumat efectiv, datorită opunerii ei.

Este de menționat și faptul că, aceste tentative au fost precedate, adeseori, de acte de abuz fizic.

Un factor favorizant al abuzului sexual a fost reprezentat și de faptul că minora dormea în aceeași cameră cu tatăl ei.

Asistentul social.Și cum ai ajuns aici?

Minora:Sora mea noastră cea mai mare ne-a adus aici, că dacă mai stăteam mult își bătea joc de noi.Bine, că tata și-a bătut joc de mine. În primul rând mă bătea și-și bătea joc de mine, vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Și a reușit sau doar încerca?

Minora:Încerca.

Asistentul social .Nu a reușit niciodată?

Minora.Nu.

Asistentul social .Și cum încerca? Povestește-mi.

Minora Într-o zi, eu făceam curat în casă, că mie îmi plăcea să fac curat, sor’mea era la școală sau nu știu unde era și eu rămăsesem în casă. Și tata era cu un prieten, stătea de vorbă și eu făceam curat și aranjam pe televizor astea, obiecte. Și pe televizor avea și fotografia lu’ mama și nu știu cum am făcut de, fără să vreau, am scăpat fotografia și s-a spart puțin geamul. S-a enervat tata, l-a dat pe omul ăla afară și era vară atunci și a luat parul ăla și m-a luat cu bătaia. Mi-a zis ,,Fă, de ce ai spart aia?,, și m-a bătut, dar fără milă, eu nu mai puteam, plângeam și i-am spus ,,Tată nu mai da că mă doare!,,. El n-avea deloc milă, deci tot dădea ca un sălbatic. Și tot mă bătea, mă bătea, eram vinețită, eram umflată, după aceea îi părea rău. Și după aceea vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Cum vroia? Povestește-mi un pic. Ce făcea?

Minora. Păi, ce făcea? Se dezbrăca în fața mea și vroia ca să îmi bage prostia aia în gură.

Asistentul social .Și tu i-ai povestit surorii mai mari?

Minora .Păi știe ea. Știe și domnul director.

Asistentul social Și cum scăpai de el?

Minora .Eu atunci când eram mică eram mai cuminte și mai așa, … nu prostuță, mai naivă așa. Eram cuminte și sora mea mă bătea și tata mă bătea.

Asistentul social .Dar atunci când s-a întâmplat să se dezbrace cum ai scăpat de el?

Minora .Plângeam și nu mai puteam că mă durea, mă durea mâna, picioarele, capul, eram umflată.

Asistentul social Făcea lucrul ăsta des?

Nu așa de des, dar o făcea.

Asistentul social Zi de zi? O dată pe săptămână? O dată pe lună?

Minora .Nu pot să spun. Erau perioade și perioade.

Asistentul social Deci locuiați doar voi copiii și cu tata sau mai locuiau și bunicii cu voi?

Minora .Nu, nu, nu. Eram doar eu, atunci, că frații mei au plecat de acasă, și bunica déjà murise.

Asistentul social Dar tu cu cine dormeai noaptea?

Minora .Eu de fapt stau cu tati în cameră.

Asistentul social Aha, deci tu dormeai cu tata în cameră, nu?

Minora .Da.

Informații despre alte forme de abuz

Abuzul fizic: Așa cum am subliniat deja, minora a fost maltratată, în mod frecvent, de către tată, care, alcoolic fiind, avea o conduită violentă, vorbea urât, înjura și lovea și pe alți membri ai familiei.

Asistentul social.Deci tata că se purta urât cu voi, cu tine?

Minora Da, ne bătea, ne închidea în casă și ne bătea. Știau toți vecinii. Și pe mama o bătea. Eu…de când eram în burta mamei tata o bătea, îi dădea numai în cap și o bătea și când era cu mine în burtă. Deci nu numai pe mine, ci și pe mama o bătea…

Asistentul social.Poți să mai îmi dai câteva exemple de situații în care v-a bătut?

Minora Păi, sora mea făcea baie în lighean și era vară atunci tot așa, și sora mea, fără să vrea, a dat apă afară și a venit așa la vecini și a ieșit vecinul ăla și i-a zis lu tata că uite ce fac fetele tale, dau apă și tata s-a enervat și a luat un băț… Și de fapt sora mea a făcut, dar a dat vina pe mine, că el a spusvvFă care a dat apa ,,, că el ne zicea cu ,,f,,, ne înjura, ne făcea în toate felurile, și sora mea a dat vina pe mine. Și eu nu i-am zis, și tata s-a enervat și m-a bătut pe mine. După aceea a bătut-o și pe ea, de fapt s-a băgat sora mea. Și m-a bătut și pe mine, mă durea capul! Și a bătut-o și pe ea.

Asistentul social Ai fost nevoită să mergi la doctor?

Minora .Nu, mi-a dat o pastilă.

Asistentul social .Dar tata stătea de vorbă cu voi să vă explice ce nu faceți bine?

Minora .Nu.Niciodată

Asistentul social .Trecea direct al bătaie?

Minora .Da. Sau, de exemplu, când spălam noi vasele, fără să vrem, el se enerva și țipa la noi.

Asistentul social .Cum vă spunea? Mi-ai zis că vă și înjura?

Minora .Ne jignea.

Asistentul social . În afară de ,,fă,,, vă mai spunea în vreun fel?

Minora .Ne înjura.

Asistentul social . Ce vă spunea?

Minora.,,Du-te..,, .Și când am rămas repetentă, m-a dat cu capul de pereți.

Asistentul social . Care crezi că sunt motivele pentru care te bătea?

Minora .Nu știu, așa-i pica lui! Când făceam ceva fără să vreau, mă bătea!

Asistentul social . Dar el cam cât de des bea?

Minora .Într-una bea.

Asistentul social . Zi de zi?

Minora .Da.

Asistentul social . Și bea mult?

Minora .Da.

Asistentul social . Bea tărie?

Minora .Alcool.

Adversitatea minorei față de tată este legată și de faptul că acesta și-a maltratat, adeseori, soția (mama minorei), chiar atunci când aceasta era bolnavă, fapt care a determinat sau a grăbit – crede minora – moartea acesteia,deoarece în momentul când mama bolnavă , a încercat să fugă de furia și bătăile tatălui ,nu a fost atentă și a avut accidental de mașină:

Asistentul social . povestește-mi cum a murit mama ta

Minora .Ea a murit pentru că a încercat să fugă în momentul când tata era băut și a bătut-o așa rău că obosise el și tot o lovea ……așa am auzit de la vecini ,și mai vorbea și bunica din când în când .Ea (……….bunica) credea că eu nu o aud .Auzisem că înainte să moară, mama se îmbolnăvise foarte rău , dar nu știu ce avea .

Asistentul social . Ce a motiv a avut de-a bătut-o în ziua aceea fatală? Știi?

Minora .Păi, avea… cel puțin din câte am auzit eu…..nu gătise în ziua aceea ,dar el uitase că noi eram copii mulți,ea nu avea ce găti,pt că alocația noastră o luase tot el (…….tata) și o cheltuise la birtul din apropierea casei.

Asistentul social . Și așa din cât ai stat tu de vorbă, cum era mama?

Minora .Era bună, era înțelegătoare, de fapt, din familia mea, tatăl meu zice că eu sunt mama întreagă, zice că semăn cu mama. Eu așa, din memorie așa, am văzut-o și am cunoscut-o, dar așa… era bună și…tot de la vecini am auzit că mereu era tristă și abătură și niciodată , de când l-a luat pe tata nu a râs…doar plângea la poartă singură așteptând să apară o minune ca el să se culce și totul să se liniștească în casă……

Asistentul social . Crezi că dacă ar fi trăit mama, viața ta ar fi fost altfel?

Minora .Sunt convinsăcă nu mai eram aici acum. Da, era altfel viața pentru toți copiii, numai să nu fi fost el(….tata) lângă noi. De fapt nu cred că mai era nevoie ca eu și surorile mele să mai stăm aici.Sora mea nu mai era nici la țară, deci sora mea nu mai era cu bărbatul ăsta,și nici nu era nevoie să se mărite așa mică, nici tata nu mai era cu femeia aia, nici eu nu mai eram aici. Și era mai marfă, dar dacă… Nici ea nu mai putea să mai trăiască pentru că a murit din cauza lui tata. Și de asta îl urăsc.El a fost coșmarul vieții noastre și sfârșitul mult prea devreme al mamei noastre.Toate surorile mele și frații îl urâm.

Asistentul social . Dar de ce spui că a murit din cauza lui?

Minora .Pentru că el o bătea și chiar când era bolnavă o bătea… ,din orice ,o bătea de-o rupee,ea a fugit de el , și așa a dat mașina peste ea și a murit! Și mi-a părut rău! Și acum, nu știu, să mă înjure cineva de mamă sau să îmi zică ,,măta,,, nu suport, nu știu. Și altă lume îmi zice să mă calmez sau… Nu știu, nu pot să mă calmez, oricât ar face nu pot. Pentru că eu țin la mama și mi-e greu să aud că îmi zice cineva ,,morții măti,,.Nimeni nu știe mai bine decât mine , ce înseamnă să nu ai mamă lângă tine,să nu aibă cine să te apere .

Abuzul emoțional: Formele de abuz deja menționate au fost complementare, în cazul minorei, cu abuzul emoțional, în măsura în care aceasta a fost în mod frecvent insultată de tată și mama vitregă care îi vorbea urât, o înjura și chiar râdea de ea, și ca o completare la toate acestea se mai adăuga și hărțuirea sexuală a concubinului mamei vitrege în momentul când se mai ducea acasă :

Asistentul social . Și de ce spui că tatăl tău se purta urât cu tine?

Minora . Păi tatălui meu nu-i pasă de mine, el mai mult râde de mine și-și bate joc în continuare de mine. Adică, își bate joc de mine, adică că râde de mine, mă înjură, și mereu îmi spune,,ești proastă ca ,,măta,, și uită că de fapt el a omorât-o.

Asistentul social . Ce-ți spunea?

Minora . Păi mă făcea nebună, râdea de mine, mă făcea handicapată, nebună, spunea că ,,de-aia te-am dat la școală de asta de nebuni că ești nebună, că râzi într-una,,. Eu am un obicei să râd, dar nu într-una. Da’, de obicei, mie îmi place să fiu cuminte, să fiu calmă, să învăț. Mie îmi place să fiu așa simplă, nu fițoasă sau așa. Dar tata mă făcea nebună , iar mama vitregă mă înjură și ea cu mama și mă amenință că dacă îmi dă una ,,Te duci după măta,,.De aceea și pe ea o urăsc mult.

Asistentul social . Ce simțeai atunci când te bătea tata?dar când mama vitregă te înjură de mama ta ?

Minora . Păi, simțeam frică și..de bătăile astea, plângeam.PLâng și când mama vitregă mă înjură…și să știți că de multe ori chiar am vrut să mă duc de-a devărat la mama mea , dar parcă ceva mă oprea .O dată am încercat să iau pastille ,să termin cu toate , dar la spital o doamnă drăguță a spus că nu nimeni nu merită să moară pentru vorbele altuia , pentru că nimeni nu îmi vrea binele .

Situația minorei în present.

Din spusele ei, minora s-a adaptat bine în cadrul Centrului , în măsura în care și-a făcut prieteni cu care participă împreună la diferite activități.

Este nemulțumită, totuși, de faptul că nu întotdeauna este lăsată de către personalul Centrului să-și petreaca zilele de Sâmbără și Duminică, așa cum ar vrea, în oraș.

Asistentul social .Cum te simți aici?

Minora . Aici? Bine!

Asistentul social .Cu colegii cum te înțelegi?

Minora . Mă înțeleg bine.

Asistentul social .Ai mai avut conflicte cu ei?

Minora . Adică?

Asistentul social .Adică să te cerți?

Minora . Da.

Asistentul social .Pentru ce motive?

Minora . Păi, mă enervau, se luau de mine.

Asistentul social .Ce îți spuneau?

Minora . Păi, țipau la mine așa și…

Asistentul social .Despre prietenii tăi, despre grupul de prieteni ce poți să-mi spui?

Minora . Grup de prieteni?

Asistentul social .Da.

Minora .Păi, n-am prieteni, am decât doar un singur prieten și am mai multe prietene.

Asistentul social .Da, despre prietenele tale?

Minora .Păi, mă înțeleg destul de bine cu ele.

Asistentul social . Sunt de vârsta ta?

Minora . Da.

Asistentul social . Sunt de aicea, de la centru?

Minora .Da.

Asistentul social.Ce faceți împreună, cum vă petreceți timpul?

Minora .Păi, vorbim, mai comunicăm, mai ne ajutăm, mai ne dăm sfaturi.

Asistentul social .Dar cum decurge o zi aici la centru?

Minora . De luni până vineri ne trezim de dimineață, la șase sau la șapte luăm micul dejun și după aia, la opt, când vine mașina, plecăm. După aceea ne schimbăm, și mâncăm la două. După aceea ori ne facem lecțiile, nu, ori ne odihnim puțin, ne sculăm, ne facem temele, mâncăm și după aceea mai stăm puțin și stăm afară, noaptea, așteptăm să facă doamnele curat. Și stăm afară, ne jucăm, mai vorbim și după aia venim în centru, facem baie, ne uităm la televizor ,stăm la calculator cănd ne lasă doamnele apoi dormim. Și sâmbăta și duminica stăm și, dacă nu ne lasă doamnele, ne urcăm pe Cămin, dacă nu, fugim. Păi, da’ sâmbăta și duminica e normal să ne lase, da’…

Relațiile cu familia sunt întreținute, în continuare, prin vizitele periodice făcute acasă de către minoră sau, mai rar, prin vizitarea minorei, în cadrul Centrului, de către o soră, tatăl nemaivizitându-și fiica de circa trei ani

În prezent el fiind arestat iar acasă nu merge de frica mamei vitrege și al concubinului .

Minora declară că îi este teama încă de tată șide mama vitregă fiind convinsă că aceștia sunt complet dezinteresați de soarta ei.

Oricum, ea subliniază faptul că, după ce va părăsi Centrul la împlinirea vârstei de 18 ani, nu se va mai întoarce acasă și v-a pleca undeva departe .

Spune că pe internet și-a găsit o prietenă care a convins-o să vină să stea la ea undeva în Moldova , într-un sat de pe lângă Bacău.

Să înțeleg că tata nu vine în vizită pe la tine din cauză că este arestat, n-a venit niciodată?Dar nu te sună, nu îi scrie nici o scrisoare ?

Minora . A venit doar odată la început ,să îmi spună că dacă mai vin acasă îmi rupe picioarele , dare de când am venit aici , l-am văzut mai rar , și atunci mai mult la distanță,pentru că mi-e frică de el.

Asistentul social .Când a venit, la început?

Minora .Nu. La jumate așa. În 2009 sau în 2010 , nu mai știu .

Asistentul social .Și te așteptai să vină?

Minora .Nu. El venea după ce mâncam noi masa de prânz,și mereu îmi spunea că mă rupe dacă vin acasă.Că e prea sărac să mă țină și aici am de toate.

Asistentul social .Și cât a durat perioada asta în care a venit să vă vadă?

Minora . O săptămână așa.Cred , nu mai țin minte.

Asistentul social .Atât?

Minora .Da, nici o săptămână. Mai întreba dacă eu am ceva bani.De unde să am eu bani?Eu mă mulțumesc că am unde să stau, și nu sunt pe stradă flămândă.

Asistentul social . Dar altcineva vine să te vadă? Sora parcă?

Minora .Da.Dar vine rar , pentru că arecopil mic , și bărbatul ei este rău și o ceartă.

Asistentul social .Sau la soră te duci?

Minora .Păi nu mă duc, vine ea.La ea dacă mă duc ,nu îmi place de bărbatul ei că se uită urât la mine când stau la nasă , și o întreabă de cevin , cât stau ,și când plec.

Asistentul social . Cât de des vine?

Minora .Rar. Că nu prea are bani ,și are copil mic.

Asistentul social . Acuma despre tata nu mai știi nimic?

Minora . Nu, nu. Eu nu am mai fost acasă, dar el…este arestat și ,mama vitregă e acasă cu concubine și….îmi e teamă.

Asistentul social . Dar regretă faptul că tu ești aici, îi pare rău?

Minora .Nu știu, că nu-l interesează de mine.De fapt și dacă mor și dacă trăiesc, pe nimeni nu interesează.

Asistentul social . Când ai mai fost tu pe acasă nu te-a întrebat dacă vrei să vii acasă?

Minora . Nu.Cine să mă întrebe? El din închisoare ,sau mama vitregă care nu se uită la mine dar îl pune pe concubine să se ia de mine dacă ea nu are chef.

Asistentul social . Și tu cât o să mai stai aicea la Centru?Ți-ar place ca în present să stai în altă parte?

Minora .Până la 18 ani. Apoi plec la prietena mea de pe internet. Plec la bacău. Mi-o fi bine , mi-o fi rău, voi vedea . Dacă îmi e rău, voi pleca .Trebuie să îmi găsesc undeva un loc al meu .Până atunci nu îmi rămâne decât să rătăcesc prin lume .

Asistentul social . Și după aceea? Ce vei face?

Minora .Nu știu. Îmi caut un serviciu și îmi caut chirie,V-am spus voi rătăci prin lume …nu știu ce îmi v-a rezerva viitorul.Tot ce știu este că niciodată nu voi sta cu nici un bărbat ,în cazul în care v-a fi violent.Și toată viața voi regret că nu am avut și eu o mamă care să mă apere, de lumea rea.

Asistentul social . Acasă nu vrei să te mai întorci?

Minora .Nu.Niciodată.Pentru mine nu a fost acasă,a fost calvarul și coșmarul vieții mele pe care nu îl doresc nimănui.

Asistentul social . În present regreți ceva ?

Minora .Nu regret nimic . Atât timp cât eu nu prezint interes pentru nimeni , nu văd de ce aș avea regrete .

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În urma evaluării,s-a constat faptu că minora s-a adaptat la mediul din centru ,refuzând cu desăvârșire să se întoarcă în familie.

I.Grup terapeutic pentru minora abuzată sexual .În acest ghid s-a încercat organizarea unui grup terapeutic alcătuit din 2 minore cu vârste apropiate ,care trecut prin situații asemănătoare.

La o primă evaluare , minora în cauză ezităsă răspundă la întrebări,iar într-un final se ridică și pleacă.

II.Grup de suport professional .Asistentul social a constat faptul că minora refuză în totalitate întâlnirea cu tatăl și mama vitregă,nu este indicată încredințarea ei la un asistent maternal (încă prezintă un camp emoțional vulnerabil),dar are planuri de viitor , știind că atunci când v-a părăsi centrul v-a pleca la Bacău,sau vrea să-și piardă urma în lume.

CAPITOLUL IV

REZULTATE ȘI DISCUȚII

Studiile de caz prezentate au fost realizate în cadrul anchetei calitative, efectuate de asistenții sociali din cadrul centrului de Plasament nr. 9Buzău, în care obiectivul lor a fost evaluarea în ceea ce privește abuzul comis asupra minorilor în familie .

De asemenea , relevant este faptul că ,în aceste momente,intervenția unor factori și circumstanțe determină, ruperea de echilibrul comportamental,contribuind la transformarea conduitei ,noncomformiste, a minorilor abuzați sexual,în special dacă abuzul a avut .loc în familie.

Contribuția mea personală constă în faptul că am observant și evaluat retrospectiv un lot individual de 3 copii ,cu vârste cuprinse între 8-15 ani ,în perioada martie-mai 2014.

În ceea ce privește abuzul sexual căruia îi este dedicat acest studiu au fost realizate interviuri care au inclus 3 minori abuzați sexual și adulți abuzatori aflați în relații de rudenie cu victimele.

Cercetarea calitativă a relevat de asemenea faptul că, în familie, copiii s-au confruntat cu tipuri de violență fizică, verbală, psihologică și abuz sexual.

Și când spun abuz sexual , mă refer la faptul că,dacă în cazul minorului de 8 ani nu s-a confirmat în totalitate ,în cazul minorelor s-a confirmat că acestea erau violate în repetate rânduri de tați lor aflați sub influența băuturilor alcoolice.

Elaborarea studiului de față reprezintă în fapt continuarea demersurilor pe aceeași temă, iar studiul de față este o dovadă în plus a gradului sporit de interes, existent față de această problemă,pentru că abuzul comis asupra celor 3 minori reprezintă totuși o problemă atât pentru ei ca persoane ,dat fiind faptul că în general abuzul sexual atentează la integritatea și moralitatea persoanei cât și o problem pentru societate.

Analiza pertinentă și de substanță a abuzului sexual pe care cei 3 minori cercetați,le-au suportat aduce în prim plan discuții care fac referire la modul în care copiii percep fenomenul acestui abuz.

În această cercetare au fost vizate diferite aspecte ale neglijării, abuzului fizic și emoțional, iar o parte distinctă din anchetă s-a concentrat asupra factorilor relevanți care a determinat abuzul sexual asupra celor 3 minori.

Analiza calitativă s-a concretizat în efectuarea interviurilor la care au participat 3 minori abuzați în familie, față de care s-a dispus o măsură de protecție socială.

Studiile de caz pe care le-am prezentat sunt reprezentative, , pentru evidențierea principalilor factori care determină sau favorizează atât actele de abuz asupra minorilor comise în familie, cât și a caracteristicilor victimelor și abuzatorilor.

Inventarierea studiilor de caz , prezentate atestă că majoritatea minorilor prezentau serioase deficiențe de socializare și integrare socială, concretizate în tendințe serioase de carențe familiale,ținând cont de faptul că principalii agresori sexuali ai minorilor erau chiar tați i.

Așa cum rezultă din studiile de caz pe care le-am efectuat, situația materială precară , dezorganizarea familiei, nivelul redus de școlarizare și calificare al abuzatorilor, consumul excesiv de alcool, anumite mentalități preluate din familia de origine etc. se numără printre cei mai importanți factori care a determinat sau numai a favorizat abuzurile sexuale comise împotriva minorilor în familie.

În ceea ce privește trăsăturile de caracter care au definit victimele se pot menționa urmă toarele ca fiind mai frecvente:

●Vârsta – victimele au între 8-15 ani;

●Mediul de proveniență-două victime locuiesc la periferie , iar o victimă provine din mediul rural;

●Forma de organizare a familiei- mare parte dintre cei 3 copii analizați aparțin unor familii dezorganizate, unde ori mama ori tatăl natural sunt absenți (prin deces, divorț, abandon sauplecarea din țară);

●Caracteristicile mediului familial constatate au fost – acolo unde sunt prezenți ambii părinți (sau trăiesc în concubinaj), iar aceștia au, un nivel scăzut de școlarizare, sunt consumatori, în mod excesiv, de alcool și între ei există conflicte și relații tensionate, au carențe serioase în comunicare, sporește riscul ca una dintre fiice să fie abuzată sexual deci victimizată;

●Caracteristicile părinților au fost – existența în cadrul familiei a unui tată caracterizat printr-un slab nivel educațional și de calificare sau care nu are un loc de muncă stabil, muncește cu ziua, este alcoolic sau bea în exces, are antecedente penale și se confruntă cu traume psiho-emoționale, fiind, el însuși, o victimă abuzului în familia de origine este, de asemenea, un factor de risc pentru fiică (fiice). Existența unei mame cu conduite imorale.

În ceea ce privește caracteristicile abuzatorilor acestea includ:

●Vârsta – în general, abuzatorii au vârsta cuprinsă între 38-50 ani;

●Mediul de proveniență – abuzatori se află în mediul rural și în periferiile marginale ale orașelor;

●Familia personală – cea mai mare parte dintre abuzatori fac parte din familii dezorganizate, monoparentale, unde unul dintre parteneri este absent sau decedat.

În cazul disfuncțiilor și carențelor educative ale mediului familial, factorii de risc familial au fost cei mai prezenți și intenși în mecanismul cauzal al comportamentului deviant al părinților ,între aceștia situându-se,ca pondere și intensitate următorii factori :

●Dezorganizarea grupului familial ( prin divorț,abandon,despărțire în fapt ,deces,detenție);

●Deprecierea morală și afectivă a climatului conjugal;

●Deprecierea relațiilor afective dintre părinți și copii;

●Insuficiențe ale controlului parenteral;

●Nivelul de instrucție, gradul de calificare și de educație – abuzatorii sunt, în genere, persoane cu un nivel scăzut de instrucție, calificare și educație sau care nu au nici-un fel de ocupație, prestând munci ocazionale,iar puținele resurse material sunt folosite pentru a achiziționa alcool;

●Alcoolismul sau consumul excesiv de alcool – o parte majoritară dintre abuzatori este formată din persoane alcoolice sau care consumă alcool în exces.

●Existența unor probleme sau chiar tulburări psihice – o parte dintre abuzatori se confruntă cu asemenea tulburări, fiind instabili din punct de vedere psiho-emoțional;

●Existența antecedentelor penale – în unele cazuri, abuzatorii au antecedente penale, fiind obișnuiți cu abuzurile sexuale care au loc, frecvent, în spațiul de existent dincolo de gratii;

În observarea ,analizarea și evaluarea celor 3 copii minori ,abuzul sexual a reprezentat implicarea directă în activitățile sexuale pe care aceștia nu erau în măsură să le înțeleagă.

Și tot în urma evaluării s-a constat că pe lângă abuzul sexual la care au fost supuși cei 3 minori,s-au practicat și alte forme de abuzuri cu implicare directă:

●molestare sexual și atragerea sau obligarea minorilor la acțiuni obscene;

●expunerea copiilor la injurii sau limbaj cu conotație sexuală;

●atingerea copiilor în zonele erogene cu mâna sau prin sărut;

●situațiile care duc la satisfacerea nevoilor sexuale ale taților (în cazul celor 2 minore)

CONCLUZII

Concluziile succeptibile desprinse din analizarea și evaluarea acestei lucrări au avut menirea să ofere noi instrumente de lucru, autorităților abilitate, în vederea conturării unor regulamente viitoare adresate acestui domeniu ,care încă prezintă vulnerabilitate.

În același timp am încercat să ofer dimensiuni de dezvoltare unor măsuri concrete și orientate, care să asigure o prevenire reală și o corectare, pe măsură, a cauzelor care pot favoriza perpetuarea abuzuilor sexuale,față de copii.

În acestă lucrare s-a încercat, pornind de la abuzul sexual, o introspecție și o analiză calitativă a vieții de zi cu zi a minorilor în familie pentru a se evalua diferitele alternative pe care aceștia le au la dispoziție.

Lucrarea a încercat să evidențieze o analiză pertinentă, surprinzând factori și evenimente relevante pentru abuzul comis asupra minorilor ,indiferent de mediul de proveniență.

Ca o idée concludentă , trebuie să menționez faptul că am convingerea că ar fi necesară acordarea unei asistențe specializate, asigurată de o echipă interdisciplinară formată din psihologi, sociologi, consilieri pe probleme educaționale,pentru a-i ajuta pe minorii supuși abuzurilor ,în special dacă acestea sunt de natură sexuală.

S-ar impune consilierea educațională și psihologică atât la nivel individual, cât și de grup, prin abordarea unor activități care să ofere minorilor abuzați o viziune asupra vieții, acceptarea trecutului, în vederea unor schimbări identitare.

Realitatea sociala este caracterizată printr-o explozie a problemelor sociale, culturale, morale, dar și printr-o cronică frustrare generata de incapacitatea în mare măsură moștenită din trecut de a face fata acestora.

Concludentă este și ideea că minorii sunt victime ale violenței și abuzurilor ceea ce înseamnă că trebuie ajutați de către specialiști ,deoarece formarea unei noi competențe duce adesea la rezolvarea problemelor și la dezvoltarea personalității individului.

=== cap_4_-_18_pag ===

CAPITOLUL IV

CONTINUARE

În acest caz ,pe baza a 2-3 întrebări ,puse de consilier,se schițează prin joc conținutul unei teme,în care Paul încearcă să redea, ceea ce i s-a întâmplat în familie expunând subiectul la propoziții incoeerente, într-un limbaj nu tocmai bine format pentru vârsta de 8 ani.

Adeseori,părăsind discuția ,ezită și se așează lângă asistentul social și cere o foaie de hârti pe care încearcă să expună ceva,după care ezitând povestește ceea ce a observat,în momentul când tatăl lui l-a agresat fizic după care i-a cerut să se dezbrace .

Pe foaie,desenul capătă forma unui om cu un băț într-o mână și cu o sticlă în cealaltă mână.

La întrebarea consilierului ,dacă aceste scene au loc des,Paul ,dă afirmativ din cap.

Într-un cuvânt Paul prezintă unele sechele psihice ce-i amintesc de nenumăratele abuzuri l-a care este expus în familia care l-a luat în plasament.

Așadar,analiza rezultatelor activității sale dezvăluie un alt tablou.

Interviul .După ce în prealabil asistentul social a realizat o întrevedere cu persoanele implicate în caz ,acesta a programat realizarea interviului de explorare și evaluare cu Paul .Asistentul social va aplica metoda interviului la domiciliul asistentului maternal după ce și-a construit în prealabil un ghid de interviu cu întrebări specfice pentru fiecare intervievat în parte .

Datorită faptului că asistentul maternal era plecat din țară pot fi intervievate următoarele persoane :mama și soacra asistentei maternale precum și copilul plasat în asistență maternală . Interviul cu soacra maternală ( în grija căreia se presupune că a fost lăsat copilul fără să se anunțe asistența socială) :

●Ce înseamnă pentru dumneavoastră venirea lui Paul în familie ?

●Cum se înțelege Paul cu nepotul dumneavoastră ?

●Ce schimbări de comportament a-ți observat la membrii familiei , după venirea lui Paul _

●Cum reacționați în cazul în care Paul greșește ?

●Cum reacționează Paul în momentul în care este certat ?

●De obicei , cine îi face baie copilului ?

●Cu cine doarme copilul ?

●Credeți că tatăl lui adopiv ar putea să-l agrseze sexual pe Paul ?

●Credeți că și-ar dori să se întoarcă în centrul de plasament ?

Interviu cu Paul ( Ghid de întrebări )

●Cum ai fost primit de membrii familiei ?

● Te bate vre-un membru din familie ?

●Cum te înțelegi cu copilul familiei ?

●Cu cine dormi tu ?

●Cine îți face baie ?

●Cine îți spală hainele ?

●Este adevărat că tatăl că și-ai dat hainele jos la îndemnul tatălui tău ?

●Cine te ajută la teme ?

●Te duci singur la baie sau te însoțește cineva din familie ?

●Dacă te însoțește cineva la baie , se uită insistent la tine ?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă familia cu tine ?

●Cum ești pedepsit când greșești ?

●Ești sigur că nu te-au abuzat sexual nici un membru din familie ?

●Te simți bine în această familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

DISCUȚII

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În etapa de intervenție s-a recurs la formarea a două grupuri multidimensionale :

I.Grup terapeutic pentru copilul abuzat .În acest ghid asistentul social din zona de răspundere împreună cu psihologul Centrului de Plasament nr.9,Buzău

,au organizat un grup de terapie format din 6 copii din centru de plasament ,care în istoricul social prezentau evenimente similare la fel ca în cazul lui Paul .

Paul a fost inclus în acest grup terapeutic , care avea o frecvență săptămânală și se desfășura la sediul Centrului de Plasament nr.9,Buzău.

Psihologul care îndeplinea și funcția de terapeut al acestui grup ,a aplicat mai multe tehnici și proceduri specifice acestui tip de abuz ,în special tehnici de interacțiune în grup prin care s-a încercat depășirea traumei prin diferite jocuri de rol, psihodrame și terapii ludice .

În cea de-a doua perioadă a acestui grup , au fost introduși copii care în istoricul lor social nu prezentau astfel de evenimente ,cu scopul de a lărgi sfera de interacțiune în grup.

II.Grup de support professional .La inițiativa asistentului social care instrumenta cazul s-a format un grup de suport professional ai cărui membrii au fost :

Asistentul social de la centru de Plasament ,nr.9,Buzău;

Asistentul social care răspundea de zona respectivă ;

Psihologul DGPDC;

Medicul de familie ,

Directorul centrului de plasament ,nr.9,Buzău din care provenea Paul,

Șeful Corp Control DGPDC ,Șeful Serviciului Alternative .

Tema acestui grup de suport a fost Identificarea unor soluții alternative și construirea unui plan de permanență pentru Paul .

Astfel s-a recurs la identificarea unui nou asistent maternal care a fost supus ,împreună cu întreaga familie ,la o evaluare psihosocială complexă .

Auxiliar ,grupul de support a tratat aspecte legate de prevenirea abuzului sexual la copii ocrotiți în familiile substituit .

Membrii grupului au căzut de acord ca acest grup de support profesional să devină o resursă permanentă și pentru ceilalți lucrători sociali din comunitățile rurale .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.II

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 13 ,din zona periferiei.

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei.Are 13 ,este în clasa a VII-a

Familia din care provine minora este formată din 5 membri ;(tatal este vitreg în vârstă de 36 de ani ,mama de 35 de ani ,2 frați de 5 ani și respectiv 2 ani)

Mama nu lucrează este șomeră iar tatăl a fost concediat de curând din cauza consumului excesiv de alcool.

Familia locuiește la periferia orașului, într-o casă sărăcăcioasă de chirpici,formată din 2 camere și o dependință din placaj.

Venitul familiei este mult sub mediul venitului minim pe economie,motiv pentru care mama este plecată zilnic de acasă.

Starea economică și financiară este serios degradată,și aceasta se poate observa din hainele sărăcăcioase pe care minora le poartă ,recunoaște că sunt date vecini sau diferiți necunoscuți în zilele când fata merge la biserică.

Relatare: Erau zile când pur ș simplu nu aveam ce mânca , nu aveam ce încălța , nu aveam ce îmbrăca , mai ales în zilele când era foarte frig .

Iarna,este cel mai greu pentru că sunt zile când împreună cu frații mei stătm în pătură de frig pentru că nu avem lemne de foc.

Din cauză că nu prea aveam mâncare și îmbrăcăminte s-a întâmplat să lipsesc de multe ori la școală, fapt ce a dus la tăierea alocației ,pentru că am făcut multe absențe,dar de situația mea școlră nu s-a interestnici mama și nici tatăl meu vitreg.

În casă numai mama muncește,iar din cauza asta trebuie să stea tot timpul plecată cu ziua făcând curățenie la oameni,iar eu rămâneam acasă să am grijă de frații mei de gospodărie și de tatăl meu vitreg care tot timpul este băut.

Niciodată nu s-a întâmplat să am un lucru nou numai pentru mine . Totul era primit de la oamenii unde mama muncește sau de la biserică. Și cu toate astea niciodată nu am ripostat .

Mediul familial.Din relatările minorei reiese faptul că în din cauza plecărilor mamei,sau din varii motive ,în familie au loc certuri frecvente însoțite de violențe fizice și verbale , în multe cazuri vecinii find nevoiți să apeleze la organele de ordine pentru a aplana conflictul provocat de tată în urma consumului de alcool .

Din relatările vecinilor , pradă violențelor fizice cad și cei doi minori .

Deși tatăl a fost internat în repetate rânduri într-o unitate sanitară ,la secția de dezalcolizare , situația familială nu s-a îmbunătățit ,iar certurile violente și abuzurile au continuat zilnic,atât asupra mamei cât și asupra celor 3 minori.

Ceea ce a constat asistentul social și organele de control , a fost faptul că certurilor violente era expusă mai mult minora în locul mamei (aceasta fiind plecată ).

Ca și la primul caz , ancheta socială a fost efectuată în cadrul programului Construirea unui plan de internare a minorei în centru de PLasament nr.9,Buzău,în urma abuzului fizic și sexual .

La solicitarea asistenților maternali, minora relatează faptul că mama vine acasă seara,fiind plecată în altă localitate să câștige bani, motiv pentru care ,tatăl ei vitreg a recurs la violență fizică (ceea ce nu era pentru prima dată, iar semnele de pe corpul ei erau vizibile) și abuz sexual ,dezbrăcând-o și expunând-o în fața porții în repetate rânduri

Pentru abuzurile sale , tatăl vitreg dă vina pe minoră ,invocând lipsa hranei ,dezordinea din gospodărie și neglijarea celor doi minori.

În momentul când asitenții sociali s-au prezentat la domiciliu minorei, tatăl vitreg era sub influența băuturilor alcoolice,iar explicațiile lui erau incoorente .

Tot ce au putut constata asistenții sociali și organelle de conducere a fost faptul că la domiciliu , au găsit 3 minori, cu semen vizibile de violență, cu igienă precară, li se citea teama în priviri,cei mici încercând să stea în spatele minorei.

La mine acasă, în familia mea ,este mereu ceartă.

Aproape că nu este zi ca tatăl meu vitreg să nu mă certe chiar și atunci când nu am avut ce să gătesc , sau că frații mei plâng de foame sau frig.

Când îi spun să meargă la muncă pentru că nu am ce să gătesc ,nu face decât să mă împingă în pereți sau dacă este prea bătut ,mă lovește cu palma peste față.

Din cauza condițiilor ,și a tatălui meu vitreg, care consumă tot timpul alcool, mama este plecată să muncească ,și vine doar seara acasă ,și atunci începe scandalul cu ea .

Simt de multe ori că tatăl meu vitreg nu obosește niciodată ,și tot timpul este dispus să mă certe,reproșându-mi mereu că el nu este tatăl meu și că din cauza mea și a mamei mele este în situația asta.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu fi certat , bătut sau înjurat,ș ice este mai rău este faptul că tatăl meu este tot timpul acasă, cu excepția când pleacă la bar .Atunci mă aștept din clipă în clipă să mă strige din stradă pe mine sau pe mama , să trântească poarta , și să înceapă să țipe.

Nici nu știu cum este o zi în care să nu plâng sau în care să nu mă doară mâinile sau picioarele, pentru că tatăl meu vitreg mă lovește cu cureaua,iar eu în graba să îmi feresc frații din calea loviturilor lui ,uit să mă feresc de el .

Dacă a doua zi eu sau mama îi reproșeam ce făcu-se seara , începea iar să țipe,dând vina pe noi (eu și mama) că din cauza noastră consumă alcool.

De câte ori vine poliția ,sau intervin vecinii , el mereu spune că nu va mai face, dar după ce ei pleacă , scenele se repetă .

Îmi doresc mereu să fiu și eu un copil normal, să merg la fel ca alți copii la școală, dar am așa multe vânâtăi, sunt așa obosită, și simt că toate acestea nu se mai termină.

Prin constatările asistenților maternali s-a dedus faptul că relațiile minorei cu tatăl vitreg erau grav perturbate ,și necesita luarea în plasament în regim de urgență atât a minorei cât și a fraților ei umând ca minora de 13 de ani să beneficieze de consiliere psihologică.

Relatări în ceea ce privește abuzul sexual.Din relatările minorei ,asistenții sociali au constat că de fapt ,mama a fost cea care i-a indicat fetei să doarmă cu tatăl vitreg, după ce se terminau scandalurile ,iar acesta adormea , motivând faptul că trebuia să doarmă cu ceilalți copii

Un factor important care a contribuit la comiterea abuzului sexual l-a constituit faptul că minora a fost obligată să doarmă în același pat cu tatăl ,iar de multe ori ,în necunoștință de cauză, sau semiinconștiență, tatăl vitreg ajungea să o dezbrace și să o mângâie în părțile intime .

Toate acestea începuseră cu un an înainte .La început minora a crezut că mângâierile nocturne ale tatălui vitreg erau firești având anume semnificări ,dar în ultimul timp,aceste mângâieri erau tot mai frecvente.

Minora a încercat să –i spună mamei ,dar aceasta a refuzat să o creadă , reproșându-i că aberează și că vrea să-i strice casa .

Când vecinii i-au spus mamei că în accesul lui de violență, tatăl o dezbrăcase pe minoră ,într-una din zile , și o gonise de acasă ( chiar vecina care o îmbrăcase ,îi relatase) mama refuză să creadă , dând vina pe invidia vecinilor .

Așadar se impune includerea minorei în Programul protecția minorilor împotriva abuzurilor sexuale , program finanțat de forurile locale din oraș, și internarea acesteia în regim de urgență în central de plasament nr. 9, Buzău .

La centru fata încearcă să se acomodeze .Pentru ea , condițiile igienice este ceva nou , nemaiîntâlnit și văzut doar la televizor .

Consilierul încearcă să o abordeze ,cerândui detalii despre comiterea abuzului sexual.

Tot ce știu este că în ultimul timp mama refuză să mai doarmă cu tatăl meu ,decât cu frații mei iar eu neavând loc în pat îmi spunea să mă duc lângă el, pentru că nu are ce să-mi facă .

Într-o noapte tatăl meu a venit în patul meu, s-a dezbrăcat, s-a urcat peste mine, m-a dezbrăcat și pe mine și apoi m-a violat. Am știut tot timpul că este băut , dar de frică am tăcut și nu am încercat să țip,pentru că riscam să mă audă mama și frații mei mai mici și îmi era rușine.

Nu știu dacă tatăl meu ,în acel moment simțea că îmi este frică ,tot ce știu este că pe mine mă durea foarte rău ce îmi făcea el, dar ,pentru că el îmi ținea mână la gură ,nu putem să protestez

Mama mea nu a știut nimic , sau cel puțin refuza să creadă dar nici eu nu am spus niciodată nimic.Și dacă spuneam , cine m-ar fi crezut ?nici mie nu îmi venea să cred că toate acestea mi se întâmplă mine .Tot ce știam era că îmi plăcea să cred că acesta este un vis urât din care o să mă trezesc dimineață .

Dar din păcate nu a fost așa .Pentru că dimineața când m-am dat jos din pat eram plină de sânge .Dar cui să-i spun ?Mama déjà please .Așa că nu aveam decât să mă spăl și să încep să fac mîncare pentru frații mei .

Când s-a trezit dimineața tatăl meu , a venit zâmbind la mine , ca și când nu s-a întâmplat nimic .Doar mi-a spus să îmi țin gura dacă nu vreau să mă vândă, și apoi va fi mult mai rău decât că se culcă el cu mine odată.

Eu nu fac decât să reproduce ceea ce mi-a spus tatăl meu . Și totul durează de 1 an,în fiecare săptămână.

Plângeam în fiecare seară și în fiecare noapte , îi spuneam mamei că nu vreau să dorm cu el, dar ea continua să mă trimită în patul lui .

Când vedea că ezit , mă amenința că mă gonește din casă, așa că seara nu îmi rămânea decât să mă duc iar cu el în pat .

Nu am povestit nimănui ce mi s-a întâmplat. Îmi era rușine și frică

Singura care și-a dat seama de ce se întâmplă a fost o vecină care m-a îndemnat mereu să merg să cer ajutor.Dar iar mi-a fost frică.Și totuși a doua zi vecina a anunțat poliția și Protecția Copilului și m-au adus aici la Centru.

Și totuși acum când sunt la centru , încerc să uit .Pe tatăl meu vitreg nu l-am iertat , dar deocamdată sunt mică, ce pot eu să-i fac ?

Nici pe mama nu pot să o iert pentru că nu m-a crezut .

Nici mediul din care provin nu pot să-l uit , pentru că am știut dintotdeauna că eu datorită situației mele , eu nu pot fi un copil normal care să știe să râdă, sau să se joace cu păpușile .

Nu îmi este dor decât de frații mei ,și știu că și ei au viață grea .Dacă aș putea i-aș ajuta , dar nu știu cum .

În urma acestui interviu , asistentul social încearcă să nu insiste prea mult cu întrebările ,pentru că din relatările fetei , se vede clar că retrăiește tot ceea ce i s-a întâmplat.

DISCUȚII

Interviu cu minora ( Ghid de întrebări )

●Ce-ai simțit prima dată când te-a abuzat tatăl tău?

● De câte ori te-a bătut tatăl tău?

●În restul zileloler cum te înțelegi cu tatăl tău ?

●Cine te ajută la baie ?

●Este adevărat că tatăl tău ,pe lângă faptul că te-a violat ,te-a gonit de acasă ?

●Ai vrea să ai altfel de viață?

●Ce părere ai despre felul în care se poartă asistenții sociali cu tine ?

●Ai vrea să te întorci în familie ?

●Cât timp ai vrea să mai stai aici ?

Analiza câmpului de forțe

Grupul de suport .În faza imediat următoare ,s-a impus internarea și consilierea în regim de urgență a femeii.Pentru aceasta s-au format două grupuri dimensionale.

I.Grup terapeutic pentru minora abuzată sexual .În acest ghid s-aîncercat organizarea unui grup therapeutic alcătuit din 4 copii care au trecut prin situații similare care în istoricul social se adaptaseră la centru , și încercau să depășească momentul.minora încearcă să se adapteze ,încearcă să se integreze în grup , dar pentru început este greu să se obișnuiască cu situația în care se află .

II.Grup de support professional .Asistentul social a solicitat ca minora să fie dată în grija unui asistent maternal și să se evite pe termen lung contactul cu familia,în special cu tatăl abuzator.

Neputând face dovada abuzului sexual , poliția a decis ca acesta să fie ținut sub supraveghere fără a lua contact cu minora .

STUDIU DE CAZ INDIVIDUAL NR.III

La Direcția Generală pentru Protecția Copilului ,s-a primit o solicitare a din partea Poliției din localitatea pentru a constata o sesizare de abuz sexual asupra unei fetițe în vârstă de 15 .

Ca răspuns la solicitarea Poliției, asistentul social din zona de răspundere s-a deplasat la domiciliu minorei .

Date de identificarea minorei: În vârstă de 15 ani și aflată în clasa a IX-a, minora este de loc din , provenind dintr-o familie numeroasă formată din tatăl, mama vitregă (subl. ns. – nu am reușit să aflăm dacă este soția sau concubina tatălui), patru frați (în vârstă de 29 ani și căsătorit, altu de 27 ani și cel mai mic de 24 ani), 3 surori bune (căsătorite, la casa lor ,domiciliate în alte localități).

Mama naturală a murit în urma unui accident de circulație atunci când minora avea vârsta de 5 ani. Una din surori a fost și ea ,internată, la rândul ei, în Centru, până la împlinirea vârstei de 18 ani.

În prezent tatăl este arestat pentru mai multe fapte, inclusiv pentru tentativă de abuz sexual comis asupra altei fiicei din familie, este pensionar, fiind de profesie lăcătuș mechanic

, iar mama vitregă este casnică,fără venit , venitul zilnic provenind din diferite comisioane sau lucrând cu ziua .

Minora a petrecut, timp îndelungat, în afara familiei, fiind internată de mică la cămin și la o școală specială.

În acest sens, se simte frustrată deoarece nu a avut timp să-și cunoască mama care a murit.

La Centru a ajuns în anul 2009, fiind internată din cauza bătăilor primite de la tată (subl. ns.: și datorită tentativelor de abuz sexual exercitate de tată asupra ei când era sub influența băuturilor alcoolice).

Asistentul social :Ce ocuație are mama ta ?

Minora : Adevărata mea mamă a murit în accident de mașină când eram mică , nici măcar nu mai știu cum arată, pentru că tatăl meu a rupt pozele cu ea.

Asistentul social :Și tu ai rămas numai cu tatăl și surorile tale ?

Minora :Din păcate da . La început era și bunica paternă, dar ea a murit și am rămas cu mama vitregă și cu tatăl.

Asistentul social :Și tatal s-a recăsătorit de mult cu actual soție?

Minora Probabil că da,doar stă cu ea. E în casa noastră dintotdeauna cum ar veni este mama mea a doua, din moment ce a venit la câteva luni după moartea mamei mele

Asistentul social :Câți ani aveai tu când a avut mama acel accident nefast?

Minora: Nu mai știu ,cred că 4-5 ani, nu mai țin minte

Asistentul social Și tatal tău s-a recăsătorit imediat?

Minora: V-am spus , la câteva luni după moartea mamei a adus-o acasă și a spus că de azi înainte ea este mama noastră.Recunosc nu mi-a plăcut niciodată de ea

Asistentul social. Bun .În momentul de față tu de ce te afli aici ,la centru ?

Minora: Nu am venit că am vrut eu .Pur și simplu s-a întâmplat să vin .Mama vitregă nu a șinut cont că tata este arestat și de câteva săptămâni a adus un bărbat străin în casă. Știți de fapt noi am mai fost aici cu ceva timp în urmă ?

Asistentul social. Noi? Mai ești cu cineva din familie aici?

Minora: Păi am fost, dar acuma sunt singură aici.

Asistentul social. Cu cine ai mai fost?

Minora: Cu sora mea. Ea avea 13 ani și eu aveam 9 ani sau 10 ani. Și ea a stat aici până la 18 ani și după aceea au dat-o ăștia afară pentru că era obraznică. Și am rămas singură.

Asistentul social. Și ea acuma ce face?

Minora: Ea și-a găsit un prieten, un bărbat cu care stă ea la el.

Asistentul social. Dar ea mai stă cu tata sau…?

Minora: Păi, da, da, ar trebui să stea cu mama vitregă acuma, dar sora mea nu se înțelege prea bine cu ea și nici cu tata.

Asistentul social. Câți frați ai tu?

Minora: cine mai știe ?cred că 7-8 Opt.Dar nu toții sunt frați buni cu mine.Unii din frațiimei au plecat, s-au căsătorit și am rămas eu cu sora mea cu tata și cu mama vitregă.

Asistentul social. Deci frații tăi buni s-au căsătorit?

Minora: Ăștia adevărați? Unii. Păi, da nu mai știu, s-au căsătorit. Una stă la țară, fratele meu e în Spania și sora mea asta mare care m-a adus aicea, e aici în România. Sora mea cea mare stă cu fata, bine că mai e acasă, că ea mă ia acasă mai mult pentru fata ei ca să stau cu ea, ca să mă joc cu ea. Ea e mai copilăroasă, dar e mare are 14 ani sau 13.

Asistentul social. Tata lucrează?

Minora: Nu, e la pensie, a lucrat.acum este Arestat

Asistentul social.Și cum ai ajuns tu de fapt aicea în Cămin?

Minora: Păi, am ajuns aicea că mă bătea tata.

Asistentul social. Dar care a fost procedura?

Minora: Eram la școală și trebuia să plec acasă. După aceea a venit o doamnă de la Protecția Copilului și m-a chemat nu știu unde, în ce loc și am vorbit cu dânsa, i-am explicat totul și ea m-a adus aici. A doua zi am fost la Poliție, am dat declarație.

Asistentul social. Dar pe doamna asta de la Protecția Copilului știi cine a anunțat-o?

Minora: Sora mea, asta mare.

Climatul familial: În concordanță cu declarațiile minorei, climatul familial era unul extrem de tensionat datorită tatălui, care, mai ales sub influența alcoolului, maltrata grav pe ceilalți membri ai familiei (minorei, de pildă, i-a spart capul, iar unei surori a ei i-a rupt mâna). Pentru aceste motive, minora își renegă tatăl:

Asistentul social. Cum era atmosfera în familie?

Minora:Proastă. De fapt, tatăl nostru, de când eram noi mici, ne bătea, avea obiceiul să ne bată. Mai ales când se îmbăta ne bătea.

Informații despre abuzul sexual: Minora subliniază faptul că a fost, de mai multe ori, victima tentativelor de abuz sexual din partea tatălui, care a încercat, de pildă, să facă sex oral cu ea dar acestea nu s-au consumat efectiv, datorită opunerii ei.

Este de menționat și faptul că, aceste tentative au fost precedate, adeseori, de acte de abuz fizic.

Un factor favorizant al abuzului sexual a fost reprezentat și de faptul că minora dormea în aceeași cameră cu tatăl ei.

Asistentul social.Și cum ai ajuns aici?

Minora:Sora mea noastră cea mai mare ne-a adus aici, că dacă mai stăteam mult își bătea joc de noi.Bine, că tata și-a bătut joc de mine. În primul rând mă bătea și-și bătea joc de mine, vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Și a reușit sau doar încerca?

Minora:Încerca.

Asistentul social .Nu a reușit niciodată?

Minora.Nu.

Asistentul social .Și cum încerca? Povestește-mi.

Minora Într-o zi, eu făceam curat în casă, că mie îmi plăcea să fac curat, sor’mea era la școală sau nu știu unde era și eu rămăsesem în casă. Și tata era cu un prieten, stătea de vorbă și eu făceam curat și aranjam pe televizor astea, obiecte. Și pe televizor avea și fotografia lu’ mama și nu știu cum am făcut de, fără să vreau, am scăpat fotografia și s-a spart puțin geamul. S-a enervat tata, l-a dat pe omul ăla afară și era vară atunci și a luat parul ăla și m-a luat cu bătaia. Mi-a zis ,,Fă, de ce ai spart aia?,, și m-a bătut, dar fără milă, eu nu mai puteam, plângeam și i-am spus ,,Tată nu mai da că mă doare!,,. El n-avea deloc milă, deci tot dădea ca un sălbatic. Și tot mă bătea, mă bătea, eram vinețită, eram umflată, după aceea îi părea rău. Și după aceea vroia să se dea la mine.

Asistentul social .Cum vroia? Povestește-mi un pic. Ce făcea?

Minora. Păi, ce făcea? Se dezbrăca în fața mea și vroia ca să îmi bage prostia aia în gură.

Asistentul social .Și tu i-ai povestit surorii mai mari?

Minora .Păi știe ea. Știe și domnul director.

Asistentul social Și cum scăpai de el?

Minora .Eu atunci când eram mică eram mai cuminte și mai așa, … nu prostuță, mai naivă așa. Eram cuminte și sora mea mă bătea și tata mă bătea.

Asistentul social .Dar atunci când s-a întâmplat să se dezbrace cum ai scăpat de el?

Minora .Plângeam și nu mai puteam că mă durea, mă durea mâna, picioarele, capul, eram umflată.

Asistentul social Făcea lucrul ăsta des?

Nu așa de des, dar o făcea.

Asistentul social Zi de zi? O dată pe săptămână? O dată pe lună?

Minora .Nu pot să spun. Erau perioade și perioade.

Asistentul social Deci locuiați doar voi copiii și cu tata sau mai locuiau și bunicii cu voi?

Minora .Nu, nu, nu. Eram doar eu, atunci, că frații mei au plecat de acasă, și bunica déjà murise.

Asistentul social Dar tu cu cine dormeai noaptea?

Minora .Eu de fapt stau cu tati în cameră.

Asistentul social Aha, deci tu dormeai cu tata în cameră, nu?

Minora .Da.

Informații despre alte forme de abuz

Abuzul fizic: Așa cum am subliniat deja, minora a fost maltratată, în mod frecvent, de către tată, care, alcoolic fiind, avea o conduită violentă, vorbea urât, înjura și lovea și pe alți membri ai familiei.

Asistentul social.Deci tata că se purta urât cu voi, cu tine?

Minora Da, ne bătea, ne închidea în casă și ne bătea. Știau toți vecinii. Și pe mama o bătea. Eu…de când eram în burta mamei tata o bătea, îi dădea numai în cap și o bătea și când era cu mine în burtă. Deci nu numai pe mine, ci și pe mama o bătea…

Asistentul social.Poți să mai îmi dai câteva exemple de situații în care v-a bătut?

Minora Păi, sora mea făcea baie în lighean și era vară atunci tot așa, și sora mea, fără să vrea, a dat apă afară și a venit așa la vecini și a ieșit vecinul ăla și i-a zis lu tata că uite ce fac fetele tale, dau apă și tata s-a enervat și a luat un băț… Și de fapt sora mea a făcut, dar a dat vina pe mine, că el a spusvvFă care a dat apa ,,, că el ne zicea cu ,,f,,, ne înjura, ne făcea în toate felurile, și sora mea a dat vina pe mine. Și eu nu i-am zis, și tata s-a enervat și m-a bătut pe mine. După aceea a bătut-o și pe ea, de fapt s-a băgat sora mea. Și m-a bătut și pe mine, mă durea capul! Și a bătut-o și pe ea.

Asistentul social Ai fost nevoită să mergi la doctor?

Minora .Nu, mi-a dat o pastilă.

Asistentul social .Dar tata stătea de vorbă cu voi să vă explice ce nu faceți bine?

Minora .Nu.Niciodată