Abuzul Psihologic Asupra Copilului. Aspecte ale Abuzului In Judetul Satu Mare
LUCRARE DE DISERTAȚIE
ABUZUL PSIHOLOGIC ASUPRA COPILULUI. ASPECTE ALE ABUZULUI ÎN JUDEȚUL SATU-MARE.
CUPRINS
Introducere
PARTEA TEORETICĂ A LUCRĂRII
Capitolul 1. Încadrarea temei
Capitolul 2. Abuzul psihologic asupra copilului
2.1 Abuzul psihologic-definire
2.2 Abuzul psihologic – subtipuri
2.3 Amploarea fenomenului de abuz psihologic
2.4 Familiile monoparentale și abuzul psihologic asupra copilului
Capitolul 3. Politici sociale privind protecția copiilor abuzați
3.1 Măsuri legislative privind protecția copiilor abuzați
3.2 Dezvoltarea standardelor minime obligatorii pentru serviciile sociale
destinate copilului abuzat
3.3 Planuri naționale de prevenire a diferitelor forme de abuz, neglijare și
exploatare a copilului
PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII
Capitolul 1. Cercetarea de asistență socială
Aspecte privind datele utilizate
1.2 Scopul cercetării
1.3 Ipotezele cercetării
1.4 Obiectivele cercetării
1.5 Metodologia cercetării
1.5.1 Prezentarea lotului cercetării
1.5.2 Metodele și instrumentele folosite în cercetare
1.5.3 Desfășurarea cercetării
1.6 Prezentarea rezultatelor cercetării, analiza și interpretarea lor
Concluzii finale
Bibliografie
Anexe
Introducere
Lucrarea științifică de față este realizată pe tema: Abuzul psihologic asupra copilului. Aspecte ale abuzului în județul Satu-Mare .
Abuzul psihologic asupra copilului a reprezentat un domeniu de interes pentru mine în perioada facultății dar și în timpul masterului. În timpul acestor studii am înțeles că acest tip de abuz a fost neglijat mult timp, în literatura de specialitate dar mai ales la nivelul monitorizării cazurilor și intervenției, spre deosebire de alte tipuri de abuz care erau considerate mai grave. Citind despre consecințele acestui tip de abuz, am realizat că acestea nu sunt deloc de neglijat, abuzul psihologic având consecințe pe termen scurt, mediu și lung, conducând la întârziere, stopare sau chiar la regresie în dezvoltarea copilului. În anul 2011 am avut ocazia să particip, ca și operator de teren, la un studiu realizat prin proiectul Balkan Epidemiological Study on Child Abuse and Neglect (BECAN). Proiectul a fost coordonat de Institutul pentru Sănătatea Familiei și a Copilului din Atena, în care partenerul național a fost Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin Facultatea de Sociologie și Asistență Socială. Studiu s-a realizat pe tema abuzului și neglijării copiilor. Cu ocazia participării la acest studiu, mi-am dorit să realizez și eu o analiză a datelor obținute pentru abuzul psihologic, care a prezentat interes pentru mine încă din anii de facultate. M-a interesat, în mod special, să văd dacă perioadele preadolescenței și adolescenței sunt mai mult marcate de acest tip de abuz, dacă există o diferență privind frecvența abuzului între băieți și fete. Am dorit să văd de asemenea și dacă abuzul psihologic este mai frecvent întâlnit în familia monoparentală, un tip de familie tot mai des întâlnit în zilele noastre. Am analizat aceste aspecte pentru un județ în care am participat la studiu BECAN, județul Satu-Mare.
Din anul 1990 s-au făcut pași importanți în domeniul protecției copilului, de la realizarea unor planuri și strategii naționale de prevenire și combatere a diferitelor forme de abuz și neglijare, la luarea de măsuri legislative specifice pentru acest domeniu și până la lărgirea paletei de servicii ce se adresează copiilor abuzați. Cu toate acestea, așa cum am precizat deja, abuzul psihologic asupra copilului a fost mult timp neglijat, atenția fiind îndreptată înspre celelalte forme de maltratare a copilului. Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului ne oferă date privind amploarea fenomenului de abuz
psihologic din anul 2008. Intervențiile în cazurile de abuz psihologic au fost și ele neglijate.
Abuzul psihologic a început să atragă atenția o dată cu înțelegerea consecințelor grave și de durată pe care le poate avea acesta asupra copilului. De asemenea au atras atenția procentele semnificative înregistrate pentru acest tip de abuz. În acest context, tema lucrării de față este una de actualitate dar și una importantă pentru domeniul asistenței sociale, cu precădere pentru domeniul protecției copilului. Actualitatea dar și importanța acestei teme sunt date și de studierea abuzului psihologic într-un tip de familie tot mai des întâlnit azi: familiile monoparentale. În ultimii ani, în țara noastră numărul divorțurilor a crescut semnificativ, ceea ce a dus la creșterea numărului familiilor monoparentale. Este abuzul psihologic asupra copilului mai des întâlnit, în cazul acestor familii?
PARTEA TEORETICĂ A LUCRĂRII
Capitolul 1. Încadrarea temei
În prima parte a acestei lucrări voi realiza o încadrare a temei, potrivit literaturii de specialitate.
Organizația Mondială a Sănătății (1999) definește abuzul sau maltratarea copilului ca: „toate formele de rele tratamente fizice și/sau emoționale, abuz sexual, neglijare sau tratament neglijent, exploatare comercială sau de alt tip, produse de către părinți sau orice altă persoană aflată în poziție de răspundere, putere sau încredere, ale căror consecințe produc daune actuale sau potențiale asupra sănătății copilului, supraviețuirii, dezvoltării sau demnității lui”. (M. B. Iovu, 2011, p.22)
Nu este relevant pentru lucrarea de față ca să prezint mai multe definiții ce au fost date maltratării în literatura de specialitate națională sau internațională.
Muntean (2003) citat de M.B. Iovu (2010, p.13) prezintă câteva elemente definitorii ale maltratării copilului:
– existența unui raport inegal de forțe între victimă și agresor;
– victima (copilul) se află în îngrijirea agresorului;
– accesul permanent pe care îl are agresorul la victimă;
– imoralitatea/iresponsabilitatea agresorului;
– efectele abuzului se răsfrâng asupra dezvoltării copilului ducând la încetinirea, stoparea sau regresia dezvoltării;
– maltratarea poate fi produsă atât prin omisiunea unor nevoi ale copilului (neglijare) cât și prin comiterea cu intenție a unor acte abuzive împotriva copilului (abuz);
– abuzul se face cu intenție distructivă;
– neglijarea are loc pe un fundal al indiferenței sau ignoranței în legătură cu nevoile copilului.
Locațiile unde se produc abuzuri asupra copilului sunt: în familie, la asistenți maternali profesioniști, servicii rezidențiale, în unități de învățământ, alte instituții, alte locații. ( O. Ion, 2010, p.54)
Pentru lucrarea de față nu este relevantă discuția despre abuzul împotriva copiilor din instituțiile de învățământ. În această lucrare voi analiza abuzul psihologic asupra copilului din partea persoanelor în îngrijirea cărora se află acesta.
Maltratarea copilului poate îmbrăca mai multe forme:
– abuzul fizic asupra copilului
– abuzul psihologic/emoțional
– abuzul sexual asupra copilului
– neglijarea copilului
Abuzul fizic „reprezintă acțiunea sau lipsa de acțiune (singulară sau repetată) din partea unui părinte sau a unei persoane aflate în poziție de răspundere, putere sau încredere, care are drept consecință vătămarea fizică actuală sau potențială”. (WHO, 1999, citat de M.B Iovu, 2011, p. 23)
Abuzul psihologic/emoțional asupra copilului „reprezintă orice acțiune, singulară sau repetată din partea adultului, prin care nu i se asigură copilului un mediu de dezvoltare suportiv sau adecvat”. (WHO, 1999, citat de M.B Iovu, 2011, p. 27)
Abuzul sexual asupra copilului este „obligarea sau îndemnarea acestuia, de către o persoană adultă, să participe la activități sexuale care servesc plăcerii adultului”. (Maria Roth Szamosközi, 1999, citată de O. Ion, 2010, p.23)
Neglijarea reprezintă „eșecul adultului de a răspunde nevoilor fizice și/sau emoționale ale copilului sau eșecul în a-l proteja de pericole, fie prin evenimente singulare fie în timp”. (OMS, 1999 citată de M.B. Iovu, 2010, p.24)
În capitolul următor voi prezenta câteva aspecte legate de abuzul psihologic asupra copilului, pe care le consider relevante pentru tema lucrării.
Capitolul 2. Abuzul psihologic asupra copilului
2.1 Abuzul psihologic-definire
Abuzul psihologic asupra copilului este cel mai greu de definit dintre toate formele de maltratare. Toate formele de abuz au componente și consecințe psihologice.(D. Löw, 2010, p. 15) Această formă de abuz a fost mult timp ignorată, fiind trecută în Registrele privind protecția copilului abia în anul 1980, în Marea Britanie. (Cawson et al, 2000, citat de M.B. Iovu, 2011, p. 27)
Kari Killen,1996, citat de M. Gavrilă-Ardelean și A. Horvath (2009, p.32) definește abuzul psihologic asupra copilului ca „o atitudine sau o acțiune cronică a părinților sau altor persoane îngrijitoare, care dăunează sau împiedecă dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului”.
Problemele conceptuale privind abuzul psihologic nu sunt întru-totul rezolvate. În literatura occidentală se folosesc mai mulți termeni care se referă la abuzul psihologic: mental cruelty, psychological maltreatment, emotional neglect, mental injury, psychological battering, fiecare din aceștia încorporând un anume tip de înțelegere. Un alt exemplu este Australia unde nu există definiții clare pentru abuzul psihologic și nici criterii de intervenție în astfel de cazuri. (Tomison, Tucci, 1997, citați de M.B. Iovu, 2011, p. 27).
2.2 Abuzul psihologic – subtipuri
Pentru o operaționalizare a termenului de abuz psihologic, voi prezenta două propuneri de subtipuri ale acestei forme de maltratare.
American Professional Society on the Abuse of Children (APSAC) propune următoarele șase subtipuri ale abuzului psihologic:
1. Respingerea intenționată, repetată a copilului. Se referă la: umilirea publică a copilului, transformarea copilului într-un „țap ispășitor” al tuturor neîmplinirilor personale ale adultului, refuzul gesturilor de afecțiune, afișarea unor preferințe evidente spre unii copii în defavoarea altora, etichetarea negativă a comportamentului unui copil în mod repetat, refuzul permanent al adultului de a recunoaște sau remarca realizările copilului, etc. Personal consider că aceste forme de abuz sunt foarte dăunătoare pentru copil, afectându-i puternic imaginea de sine a acestuia și făcându-l să se simtă neiubit. Acești copii vor avea o slabă încredere în sine. Deoarece primesc etichete negative din partea adulților, vor ajunge să aibă un comportament conform acestor etichete.
2. Terorizarea copilului – se poate face prin amenințări din partea adulților, inoculând frica de consecințe grave, creând în mintea copilului imaginea unei lumi ostile, terifiante, periculoase. Consider că aceste forme de abuz pot să urmărească copilul pe termen lung și foarte lung, copilul putând să dezvolte anxietate în relaționarea cu ceilalți.
3. Izolarea – face referire la interzicerea sistematică a unor activități specifice vârstei sau a altor experiențe sociale firești. Izolarea îl rupe pe copil de mediul social care îi poate asigura acestuia contextul dezvoltării competențelor sociale și formării identității lui. Consider că și acest tip de rele tratamente poate conduce înspre anxietate în relațiile cu ceilalți, deoarece copilul nu a avut ocazia să își însușească competențele sociale necesare și astfel se simte neadecvat în contextele de socializare.
4. Exploatarea/coruperea- se referă la atragerea copilului în activități și comportamente antisociale, imorale, în avantajul și spre profitul adultului. În opinia mea, coruperea copilului este o formă foarte gravă de abuz psihologic asupra copilului, mai ales pentru că aceasta vine din partea celor care îngrijesc copilul și care ar trebui să ofere un model de conduită. Copilul va deveni tolerant la comportamentele indezirabile din punct de vedere social sau va învăța să își satisfacă nevoile apelând la metode antisociale.
5. Negarginea unei lumi ostile, terifiante, periculoase. Consider că aceste forme de abuz pot să urmărească copilul pe termen lung și foarte lung, copilul putând să dezvolte anxietate în relaționarea cu ceilalți.
3. Izolarea – face referire la interzicerea sistematică a unor activități specifice vârstei sau a altor experiențe sociale firești. Izolarea îl rupe pe copil de mediul social care îi poate asigura acestuia contextul dezvoltării competențelor sociale și formării identității lui. Consider că și acest tip de rele tratamente poate conduce înspre anxietate în relațiile cu ceilalți, deoarece copilul nu a avut ocazia să își însușească competențele sociale necesare și astfel se simte neadecvat în contextele de socializare.
4. Exploatarea/coruperea- se referă la atragerea copilului în activități și comportamente antisociale, imorale, în avantajul și spre profitul adultului. În opinia mea, coruperea copilului este o formă foarte gravă de abuz psihologic asupra copilului, mai ales pentru că aceasta vine din partea celor care îngrijesc copilul și care ar trebui să ofere un model de conduită. Copilul va deveni tolerant la comportamentele indezirabile din punct de vedere social sau va învăța să își satisfacă nevoile apelând la metode antisociale.
5. Negarea răspunsurilor emoționale – presupune ignorarea încercării copilului de a interacționa emoțional cu adultul sau încurajarea copilului în a interacționa cu adulții fără a se implica emoțional.
6. Neglijarea medicală, educațională și a sănătății mentale – pot crea stări de stres și tensiune pentru copil. Personal consider că neglijarea educațională transmite copilului mesajul că instruirea nu este importantă și astfel poate scădea motivația copilului pentru învățare. De asemenea copilul poate să nu facă față cerințelor școlare iar aceasta să conducă înspre scăderea motivației de învățare. (Mc. Coy, Keen, 2009, citați de M.B. Iovu, 2011, pp. 28-29)
Glaser, 2002 citată de M.B. Iovu, 2011, p. 29, propune un model care, spune ea, se bazează pe nevoile copilului. Autoarea propune următoarele subtipuri ale abuzului psihologic:
1. Indisponibilitatea emoțională și neglijare – aici intră categoria părinților insensibili, inaccesibili din punct de vedere fizic și psihologic. În opinia mea, acești copii ajung să considere aceste atitudini ca fiind normale și e posibil să și le însușească și ei.
2. Atribuirile negative – părinții fac atribuiri negative constante la adresa comportamentului copilului, ajungând să îl eticheteze, pentru ca mai apoi copilul să preia această etichetă și să aibă un comportament conform etichetei.
3. Interacțiunile neadecvate nivelului de dezvoltare al copilului – se referă fie la așteptările exagerate din partea adulților, neadecvate vârstei copilului fie la supra-protejarea copilului, privând copilul de anumite experiențe necesare dezvoltării sale psihosociale. În primul caz, copilul se poate simți copleșit de așteptările părinților și poate să ajungă la descurajare.
4. Eșecul în a recunoaște individualitatea copilului – această categorie cuprinde părinții care folosesc copiii în interesul lor personal.
5. Eșecul în a promova adaptarea socială a copilului – părinții limitează experiențele sociale adecvate vârstei copilului.
2.3 Amploarea fenomenului de abuz psihologic
În continuare doresc să prezint date care ne vorbesc despre amploarea fenomenului de abuz, precum și despre evoluția fenomenului în timp, în special date despre abuzul psihologic asupra copilului. Datele care există despre abuzul și neglijarea copilului reprezintă însă doar vârful unui aisberg, adevărata amploare a fenomenului fiind necunoscută.
Literatura de specialitate arată că nu avem date longitudinale complexe privind abuzul și neglijarea copilului, deoarece Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC) a început să colecteze astfel de indicatori doar din anul 2007.
În anul 2007 s-a înregistrat un număr de 9773 de cazuri de maltratare, în cadrul ANPDC.
În anul 2008 ANPDC raportează un număr de 11641 cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copilului, cele mai frecvente forme de maltratare fiind: neglijarea – 65,57%, abuzul fizic -14,06%, abuzul emoțional – 11, 27%, abuzul sexual – 3,52%. Celelalte procente, pană la 100% sunt reprezentate de cazuri de exploatare prin muncă, exploatare pentru comitere de infracțiuni, exploatare sexuală.
Dacă ne uităm la mediul în care s-a produs abuzul, cea mai mare parte a acestora se produc în familie (94,14% ). Repartizarea cazurilor de maltratare din mediul familial arată astfel: 14,3%- abuz fizic, 11,9% abuz emoțional, 2,2% abuz sexual iar 66,8% neglijare. Celelalte procente, pană la 100% sunt reprezentate de cazuri de exploatare prin muncă, exploatare pentru comitere de infracțiuni, exploatare sexuală. Familia, locul unde trebuie să se asigure protecția și îngrijirea copilului este adesea locul unde au loc cele mai multe abuzuri. Îmi este foarte greu să cred într-o rea voință din partea părinților în a asigura un mediu favorabil pentru copil. Abuzul asupra copilului în țara noastră are loc în contextul acceptării violenței în procesul de îngrijire și educare a copilului. Deși la nivel legislativ s-au luat măsuri în privința violenței asupra copilului, poporul nostru păstrează încă acea mentalitate că „bătaia este ruptă din rai”. O mare parte dintre părinți nu au reușit să își însușească metode sănătoase și eficiente de creștere a copilului. La acestea se adaugă problemele financiare cu care ne confruntăm ca și popor, sărăcia conducând de multe ori la tensiuni în familie și la crearea unui climat favorabil pentru abuz. Explicațiile pentru maltratarea copilului în familie sunt însă mult mai numeroase și mai complexe. (O. Ion, 2010, pp. 31-34)
O analiză a abuzului asupra copilului pe sexe, pentru aceleași date din anul 2008, arată o distribuție relativ egală a victimelor, între băieți și fete. Din totalul cazurilor de abuz 50,05% sunt băieți iar 49,95% sunt fete. În timp ce băieții au avut parte mai mult de neglijare, exploatare prin muncă și exploatare pentru comitere de infracțiuni, fetele s-au confruntat mai mult cu experiențe de abuz fizic, emoțional, sexual și cu exploatarea sexuală. Distribuția cazurilor de abuz emoțional pe sexe arată astfel: 47,5% băieți și 52,5% fete. (M.B. Iovu, 2011, pp. 52-54)
Diferența de procente între fete și băieți nu este mare. După cum arată aceste date, fetele par să aibă mai frecvent parte de experiențe de abuz psihologic, comparativ cu băieții. Abuzul fizic și cel emoțional se întâlnesc mai des în cazul fetelor deoarece, în opinia mea, părinții sunt mai protectivi față de fete și caută să le țină departe de orice ar putea reprezenta un pericol, iar aceste forme de abuz au loc, de cele mai multe ori, în contextul disciplinării și educării copilului.
Datele ANPDC pentru anul 2008 ne oferă și o distribuție pe grupe de vârste a abuzului. Situația pe tipuri de abuz și pe vârste apare în Tabelul nr. 1:
Tabelul nr. 1. Abuzul, neglijarea și exploatarea copilului în România, 2008. Distribuția pe grupe de vârste
Sursa: http://www.copii.ro/alte_categorii.html
Din Tabelul nr. 1 se observă că grupele de vârstă în care apar cele mai multe cazuri de abuz psihologic sunt: 3-6 ani (330 cazuri), 7-9 ani (272 cazuri), 10-13 ani (287 cazuri) și 14-17 ani (271 cazuri). În concluzie, copiii sunt mai puțin abuzați psihologic până la vârsta de 3 ani și după vârsta de 18 ani. Vârsta de 18 ani se asociază în multe cazuri cu plecarea de acasă a copiilor pentru continuarea studiilor, în special în cazul copiilor din mediul rural sau a celor din orașele mici. Aceasta poate fi, în opinia mea, o explicație pentru scăderea cazurilor de abuz psihologic după această vârstă. În cazul categoriilor de vârstă care prezintă interes pentru lucrarea de față, respectiv vârstele 11, 13 și 16 ani, se observă o creștere a cazurilor de abuz psihologic pentru perioada 10-13 ani comparativ cu perioada anterioară de vârstă (7-9 ani), dar are loc o scădere a cazurilor de abuz pentru perioada următoare (14-17 ani). Ușoara scădere a numărului de cazuri de abuz pentru acest ultim interval poate fi asociată, ca și în cazul tinerilor de peste 18 ani, cu plecarea unor copii din mediul familial, pentru continuarea studiilor. În concluzie, pentru datele de la nivel național privind abuzul psihologic asupra copilului nu putem afirma că are loc o creștere a numărului de cazuri pentru acest tip de abuz o dată cu trecerea dinspre preadolescență înspre adolescență. În partea practică a acestei lucrări voi analiza să văd dacă acest lucru se întâmplă la nivelul județului Satu-Mare. În opinia mea, perioada preadolescenței și adolescenței sunt perioade critice în ceea ce privește relația părinte copil, iar abuzul psihologic ar putea crește.
În continuare voi prezenta o situație comparativă pe ani, privind abuzul, neglijarea și exploatarea copilului, după cum apare în Tabelul nr. 2.
Tabel nr. 2 Abuzul, neglijarea și exploatarea copilului în România. Situație comparativă pe ani.
Sursa datelor: http://www.copii.ro/alte_categorii.html
Pentru perioada 2007-2009 asistăm la o creștere a numărului total de cazuri de abuz, neglijare și exploatare a copilului înregistrate la ANPDC. Pentru anii 2010-2011 numărul total de cazuri de maltratare înregistrate scade, pentru ca din anul 2012 acest număr să crească din nou. În ceea ce privește cazurile de abuz psihologic asupra copilului înregistrate la ANPDC, numărul acestora scade în anul 2009 pentru ca să crească din nou în 2010, urmând din nou o scădere în anul 2011, pentru ca mai apoi să crească în perioada 2012-2013. După cum se poate observa în Tabelul nr. 2, procentul cazurilor de abuz psihologic în totalul cazurilor de abuz, neglijare și exploatare este unul semnificativ. Totuși, așa cum am precizat deja, datele cunoscute nu ne arată amploarea reală a fenomenului de abuz. Din anul 2012 se observă o creștere semnificativă a cazurilor de abuz psihologic înregistrate.
Distribuția pe sexe, pe grupe de vârstă precum și mediile în care se petrec abuzurile psihologice păstrează caracteristicile din anul 2008 și pentru anii 2009-2013. Distribuția pe sexe a cazurilor de abuz psihologic este aproximativ egală, între băieți și fete, procentul fiind puțin mai mare în cazul fetelor. Perioada 3-18 ani rămâne intervalul în care au loc cele mai multe abuzuri psihologice. Familia este mediul în care se petrec cele mai multe abuzuri pentru întreaga perioadă 2008-2013. (ANPDC, n.d., Abuz, neglijare, exploatare, Statistici)
Un studiu care ne oferă date despre abuzul psihologic este Cercetarea Națională privind Violența în Familie și la Locul de Muncă, derulată în anul 2003, prin intermediul Centrului IMAS, la inițiativa Centrului de Parteneriat pentru Egalitate, cu sprijinul Centrului de Resurse Juridice. Ceea ce prezintă interes pentru lucrarea de față sunt câteva date care vorbesc despre amploarea fenomenului de abuz psihologic asupra copilului. Studiul a arătat că:
– în jur de 800.000 de femei au suportat în mod frecvent violența în familie sub diferite forme; copiii din aceste familii au asistat la scene de violență împotriva mamelor lor.
– mai mult de 340.000 de copii cu vârste între 0-14 ani au asistat în mod frecvent la scene de violență fizică între părinți.
– mai mult de 370.000 de copii cu vârste între 0-14 ani a asistat la insulte și înjurături frecvente între părinți sau între adulți, în gospodărie. (O. Ion, 2010, pp.44-45)
Chiar dacă aceste abuzuri nu se îndreaptă în mod direct împotriva copilului, experiențele trăite de copii pot fi traumatizante. Efectele acestor tipuri de abuzuri nu sunt deloc de neglijat.
Un alt studiu care merită amintit aici este unul coordonat de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, derulat în anul 2008 și care și-a propus identificarea factorilor sociali ai succesului școlar. Cercetarea s-a derulat pe un eșantion reprezentativ la nivelul național, de2465 de elevi din învățământul general și secundar. Acest studiu a definit suportul parental ca fiind una dintre variabile. Copiii au raportat dacă adulții din familie le-au acordat suport psihologic, încurajări si dacă petreceau timp liber împreună. Rezultatele studiului arată că, în general, copiii beneficiază de un suport parental solid. Totuși au atras atenția valori cuprinse între 7,1% – 10,9%, în care copiii nu au simțit niciodată în ultima lună vreun suport emoțional din partea părinților. Studiul a arătat de asemenea că există diferențe privind suportul parental primit, între copiii din generală și cei din liceu, aceștia din urmă primind mai puțin suport parental. În opinia mea, tinerii din liceu primesc mai puțin suport parental deoarece părinții subestimează valoarea acestui suport la această vârstă, sau dimpotrivă adolescenții resping acest suport De asemenea această scădere de suport parental poate fi explicată de faptul că o parte din tinerii liceeni pleacă din mediul familial, pentru a-si continua studiile.
Conform studiului, nu există diferențe de gen, privind suportul parental. (Porumb, Iovu, 2009, citați de Iovu, 2010, p.47)
2.4 Familiile monoparentale și abuzul psihologic asupra copilului
Este familia monoparentală într-adevăr o familie? Este evident că apar diferențe între stilul de viață a unei familii unde ambii părinți sunt prezenți și stilul de viață a unei familii cu un singur părinte. Afectează aceste diferențe relațiile dintre membrii gospodăriei atât de mult încât să spunem că dacă unul dintre părinți lipsește nu mai putem vorbi de o familie? (A.R. Stăiculescu, D. Jitcov, 2006, pp. 363-364) Acestea sunt câteva întrebări puse de A.R. Stăiculescu și D. Jitcov în lucrarea: Familia monoparentală între tradiționalism și modernitate. Familia monoparentală este familia în care este prezent doar unul dintre părinți, lipsa celuilalt datorându-se decesului, divorțului, separării, abandonului sau partenerul prezent în familie nu s-a căsătorit niciodată.
Deși procentul familiilor monoparentale în România este relativ mic, (A.R. Stăiculescu, D. Jitcov, 2006, p. 391) el este totuși în creștere. Aceasta se datorează în primul rând creșterii ratei divorțurilor. Nu este relevantă pentru lucrarea de față o discuție despre situația la nivel internațional.
În continuare voi discuta despre abuzul psihologic asupra copilului în familia monoparentală. Au acești copii mai mult parte de abuz psihologic, în comparație cu ceilalți copii? Am studiat să văd ce spune literatura de specialitate despre acest subiect. Nu am găsit această temă tratată distinct, dar am găsit câteva aspecte legate de acest subiect care merită să fie prezentate aici.
În cazul familiilor care au divorțat se pare că relația dintre părintele prezent în familie și copil devine mai strânsă. Bleckman și Manning(1976), citați de A.R. Stăiculescu, D. Jitcov, (2006, p. 378) au arătat că interacțiunea dintre copil și părintele rămas în familie se intensifică, gradul de afecțiune dintre ei crește, în timp ce ostilitatea scade. Climatul familial se îmbunătățește și prin încetarea disputelor dintre foștii soți, o dată cu divorțul. De asemenea părintele rămas cu copilul, în cele mai multe cazuri-mama, se implică mult mai mult în viața copilului, deoarece trebuie să preia și responsabilitățile fostului partener legate de creșterea copilului. Aceasta conduce înspre întărirea relației dintre părinte și copil.
Gongla, 1977, citat de A.R. Stăiculescu, D. Jitcov (2006, p. 379) spune că cercetările nu arată existența unui efect negativ direct al relațiilor din familia monoparentală asupra copilului. Familia monoparentală nu conduce în mod necesar la apariția unul climat patologic pentru copil.
Pe de altă parte însă familia monoparentală se confruntă cu o serie de probleme. Așa cum am mai precizat, în majoritatea cazurilor de divorț copilul rămâne cu mama. În unele situații mama este nevoită să rămână acasă pentru a se ocupa de creșterea copilului sau trebuie să își reducă programul de muncă pentru a se putea ocupa de treburile administrative ale familiei. De asemenea, veniturile familiei scad considerent o dată cu plecarea unuia dintre soți. O mare parte a familiilor monoparentale ajung să se confrunte cu problema sărăciei, mai ales atunci când părintele care a rămas în familie este mama. În România, în anul 2002, toate familiile monoparentale cu trei sau mai mulți copii și peste 70% dintre cele cu unul sau doi copii au trăit sub minimul de subzistență; doar aproximativ 20% dintre familiile monoparentale cu un singur copil și aproximativ 10% dintre cele cu doi copii se aflau plasate peste nivelul minim de trai decent. (A.R. Stăiculescu, D. Jitcov,2006, pp. 380-391) Conform Raportului Strategic despre Incluziunea Socială (2008) al Guvernului României, 31% dintre familiile monoparentale trăiesc în sărăcie. (L. Popescu, A. Rebeleanu, C. Raț, n.d., Indicatori ai sărăciei în România contemporană) Jackson și Scheines, 2005, citați de R. Crișan (2012, pp.139-140) arată și ei că divorțul este un factor de risc pentru bunăstarea copilului deoarece este asociat cu un declin financiar al familiei. Problemele financiare ale familiei monoparentale vor conduce înspre creșterea stresului.
Asigurarea resurselor financiare necesare familiei nu este însă singura responsabilitate care rămâne întru-totul doar pe umerii femeii. Ea va trebui să preia toate responsabilitățile pe care le-a avut celălalt partener. De multe ori femeia se va simți copleșită de mulțimea responsabilităților. Foarte importantă este relația pe care o are părintele rămas în familie cu rudele de sânge (tată, mamă, frați, surori) și cu prietenii. În cazul în care aceste relații sunt bune, aceștia pot să preia o parte din responsabilități sau să ofere suport în îndeplinirea lor. În situația în care însă părintele nu are relații apropiate cu rudele de sânge (aceștia putând să se îndepărteze în momentul divorțului, opunându-se acestei decizii a fostului cuplu) și nici nu are prieteni, el va trebui să îndeplinească singur toate îndatoririle familiei. (A.R. Stăiculescu, D. Jitcov,2006, pp. 371-375) În astfel de situații nivelul de stres poate să fie foarte ridicat și poate, în opinia mea, să fie afectată și relația părintelui cu copilul.
Pe lângă aceste probleme întâmpinate de familia monoparentală, părintele singur se poate confrunta și cu anumite frustrări și regrete legate de eșecul în căsnicie. De asemenea trebuie să amintesc și faptul că nevoia de intimitate și nevoile sexuale ale adultului de multe ori nu mai pot fi satisfăcute mulțumitor, deoarece pentru a fi satisfăcute, părintele trebuie să părăsească domiciliul și nu va găsi timpul necesar pentru aceasta. (A.R. Stăiculescu, D. Jitcov,2006, p. 376)
În situația în care părintele nu primește sprijin în îndeplinirea responsabilităților (din partea rudelor de sânge și/sau din partea prietenilor), în opinia mea, nivelul de stres va fi foarte ridicat, putând fi afectată relația părinte-copil. Când la stresul cotidian se adaugă și frustrări legate de eșecul în căsătorie ori de situația actuală, părintele poate să ajungă să transforme copilul în „țap ispășitor”, descărcându-se emoțional în relația cu acesta, refuzându-i gesturile de afecțiune sau în diferite alte modalități.
Din dorința de protecție față de copil, pe un fond de stres și datorită neînsușirii unor metode de educare eficiente, părintele poate, în opinia mea, să apeleze la amenințări sau la interzicerea sistematică a unor activități specifice vârstei.
O altă formă de abuz psihologic care consider că poate să apară în familia monoparentală este coruperea copilului. Pe fondul unor probleme morale și confruntându-se cu sărăcia – atât de des întâlnită în familia monoparentală, părintele poate apela la metode antisociale de satisfacere a nevoilor familiei (de exemplu furtul sau minciuna), putând să îl atragă și pe copil în astfel de activități și comportamente.
Neglijarea medicală, educațională și a sănătății mentale a copilului sunt alte forme de abuz psihologic care, în opinia mea, pot apărea în familia monoparentală. Acestea se vor datora fie insuficienței resurselor financiare din familie fie lipsei de timp cu care se confruntă adultul.
Capitolul 3. Politici sociale privind protecția copiilor abuzați
Politica sociala poate fi înțeleasă ca „ansamblul reglementărilor, măsurilor și activităților întreprinse în principal de stat (dar posibil și de alți agenți interesați) în scopul modificării parametrilor vieții sociale a unei comunități, într-un sens considerat dezirabil la un moment dat”, potrivit lui C. Zamfir, E. Zamfir,1995 (Economia de piață și producerea bunăstării, n.d., Conceptul general de politică socială și politicile sociale sectoriale)
Pentru lucrarea de față este relevant să discut despre politicile sociale de protecție a copilului. Pentru a se putea realiza o strategie eficientă de intervenție privind protecția copilului și a familiei este important ca să se pornească de la realizarea unei diagnoze a principalelor vulnerabilități ale familiei. Apoi se vor formula obiective pe care politica socială va trebui să le aibă în vedere. Se vor stabili mijloacele de acțiune: programe de acțiune, instituțiile care le vor realiza, resursele necesare. Urmează apoi derularea programelor. „Politica socială de suport a familiei și a copilului trebuie considerată ca și reprezentând un proces eșalonat în timp. Strategia va trebui să aibă în vedere obiective și acțiuni pe termen scurt, mediu și lung, în funcție de resursele și capacitățile existente”. (E Zamfir, 2000, citată de O. Ion, 2010, p.96)
În ceea ce privește factorii de risc care afectează familia, cei mai importanți sunt:
– deteriorarea standardului de viață al familiilor, în special a familiilor cu mulți copii, a familiilor monoparentale sau a familiilor care s-au separat, chiar dacă nu legal;
– dificultăți în constituirea și menținerea familiei datorită problemelor economice și fenomenelor de migrație;
– degradarea stării de sănătate a mamei și a copilului;
– patologii grave ale vieții de familie: violența, creșterea alcoolismului și a dependenței de droguri. (E Zamfir, 2000, citată de O. Ion, 2010, p.96)
Câteva din principalele momente ale evoluției sistemului de protecție a copilului în România au fost:
– Ratificarea Convenției ONU cu privire la drepturile copilului. Convenția ONU s-a adoptat în 20 noiembrie 1989, iar România a ratificat Convenția pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr. 18/1990. De atunci drumul a fost lung, până s-a ajuns la elaborarea unei legi care să reglementeze în detaliu drepturile copilului – Legea nr. 272/21.06.2004.
– H.G. nr. 972/4.12.1995, privind aprobarea planului național de acțiune în favoarea copilului;
– O.U.G. nr. 26/09.06.1997, privind protecția copilului aflat în dificultate;
– Strategia națională de reformă a sistemului de protecție a drepturilor copilului, aprobată prin H.G. nr. 625/2000;
– Planul Național Anti-Sărăcie și de Promovare a Incluziunii Sociale, adoptat pe baza H.G. nr. 829/2002;
– Strategia națională în domeniul protecției și promovării drepturilor copilului 2007-2013, care a avut ca și scop implementarea drepturilor copilului așa cum sunt acestea definite în Convenția ONU și în alte documente internaționale ratificate de România, în toate domeniile de interes pentru copil: social, familial, educațional, de sănătate, etc. Prin implementarea acestei Strategii s-a urmărit creșterea calității vieții copilului, urmărindu-se ca toate serviciile ce se adresează copilului să respecte standardele minime naționale prevăzute prin reglementări legale.
(O. Ion, 2010, pp.97-104)
Nu este relevant pentru lucrarea de față să prezint mai multe detalii referitoare la evoluția sistemului de protecție a copilului în țara noastră. În continuare voi discuta despre politici sociale de protecție a copilului actuale, în special cele care fac referire la protecția copiilor abuzați.
3.1 Măsuri legislative privind protecția copiilor abuzați
În țara noastră au existat de mult timp preocupări pentru stabilirea unor măsuri de protecție a copilului împotriva abuzului. Principalele reglementări privind protecția copilului abuzat sunt:
– Codul Familiei – a fost printre primele reglementări privind protecția copilului; o mare parte sunt valabile și azi.
– Noua Constituție a României, adoptată în anul 1991, cuprinde prevederi care se referă expres la protecția copiilor și tinerilor.
– Legea 61/1991, cuprinde și sancțiuni pentru părinții care au comportamente de abuz, neglijare și exploatare față de copii.
– Legea 272/21.06.2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului – este „documentul cu caracter național care reglementează în detaliu drepturile copilului, principii de drept ce trebuie respectate în toate ocaziile în care copilul are nevoie de protecție și modalitățile concrete în care se poate interveni.” (O. Ion, 2010, p.105)
Drepturile copilului, potrivit acestui act sunt:
– dreptul la stabilirea și păstrarea identității sale;
– dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament;
– dreptul la protejarea imaginii sale publice și a vieții sale intime, private și familiale;
– dreptul la libertatea de exprimare;
– dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricărei probleme care îl privește (în cazul copilului capabil de discernământ);
– dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie;
– dreptul la libera asociere în structuri formale și informale, precum și libertatea de întrunire pașnică, în limitele prevăzute de lege;
– dreptul la viață culturală proprie, la declararea apartenenței sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii precum și dreptul de a folosi limba proprie în comun cu alți membri ai comunității din care face parte;
– dreptul la respectarea personalității și individualității sale;
– dreptul de a fi crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială;
– dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale.
Unul dintre principiile importante enunțate în această lege este principiul interesului superior al copilului; potrivit acestui principiu, întreaga comunitate, copii, părinți, autorități trebuie să acționeze în interesul superior al copilului.
Această lege prevede (cap. IV, sect. 2, art. 100) faptul că monitorizarea respectării principiilor și drepturilor stabilite de prezenta lege și de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului (ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată) precum și coordonarea și controlul activității de protecție și promovare a drepturilor copilului vor fi realizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului (ANPDC).
Legea prevede și faptul că orice persoană care constată o situație de abuz sau neglijare a copilului trebuie să semnaleze cazul la serviciul de asistență socială sau la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). DGASPC este obligată să verifice cazurile semnalate și să asigure prestarea serviciilor necesare. Personal, consider că acest lucru se întâmplă destul de puțin. În opinia mea, societatea a devenit tot mai individualistă, tot mai puțin interesată de ce se întâmplă dincolo de ușa propriului cămin. Apoi mai există și acea mentalitate conform căreia familia este un mediu privat, în care ceilalți nu ar trebui să intervină nici măcar atunci când apar situații de violență.
ANPDC dar și numeroase organizații neguvernamentale promovează Legea nr. 272/2004 prin diferite proiecte. Promovarea drepturilor copilului și a nevoilor copilului din această lege este unul din pașii importanți ai prevenirii maltratării. (O. Ion, 2010, pp.105-106)
– Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie – reglementează responsabilitatea Agenției Naționale pentru Protecția Familiei de suport pentru victimele violenței, în special a minorilor.
Potrivit legislației cu privire la protecția copilului abuzat, în vigoare în România, incriminarea relelor tratamente aplicate copilului se poate face conform Codului Penal, care sancționează agresiunile produse asupra unei persoane de către alta și conform Codului Familiei, care prevede decăderea din drepturile parentale ale acelor părinți care aplică rele tratamente copilului; (O. Ion, 2010, pp. 109-110)
Dacă în anii 1990 protecția copilului era puțin reglementată, azi putem spune că s-au făcut pași importanți în această direcție. Totuși mai este de lucru și la nivel legislativ, unele aspecte din lege sunt încă ambigue, creând probleme în momentul implementării.
3.2 Dezvoltarea standardelor minime obligatorii pentru serviciile sociale destinate copilului abuzat
În anul 2004 au fost reglementate standarde minime obligatorii pentru diferite servicii sociale care se adresează copilului abuzat, susținerii familiei și prevenirii abuzului. Aici amintim:
– Ordinul nr. 89/ 27.07.2004 – vizând aprobarea standardelor minime obligatorii pentru Centrul de primire în regim de urgență pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat. Acest centru reprezintă un serviciu pentru protecția copilului, care are drept misiune asigurarea protecției copilului pe o perioadă determinată de timp, atunci când acesta se află în pericol iminent în propria familie, familia lărgită sau familia substitutivă.
– Ordinul nr.177/16.12.2003 – privind aprobarea standardelor minime obligatorii pentru:
• Telefonul Copilului – reprezintă un serviciu de protecție a copilului de tip permanent, al cărui misiune este să primească semnalările cu privire la cazurile de abuz, neglijare și exploatare, să asigure consiliere telefonică și să intervină prompt în cazurile urgente prin intermediul unei echipe mobile.
• Centrul de consiliere pentru copilul abuzat, neglijat și exploatat – este un serviciu care are drept misiune susținerea emoțională și consilierea copiilor pentru depășirea traumelor și adaptarea la mediul de viață.
• Centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului, neglijării și exploatării copilului – este un serviciu care are ca și scop derularea și promovarea în comunitate a unor activități de prevenție.
– Ordinul nr. 289/06.07.2006 – privind aprobarea standardelor minime, obligatorii pentru Centrul de consiliere și sprijin pentru părinți și copii(CCS) și pentru Ghidul metodologic de implementare a acestor standarde. CCS este un serviciu de zi, care sprijină și asistă părinții/potențialii părinți pentru a face față dificultăților psihosociale care afectează relațiile familiale, pentru dezvoltarea competențelor parentale, în vederea prevenirii separării copilului de familie. De asemenea oferă sprijin copiilor atunci când apar probleme în dezvoltarea acestora. (O. Ion, 2010, pp.110-112)
Reglementarea standardelor minime obligatorii pentru aceste servicii este, în opinia mea, un pas important, în protecția copilului abuzat. Ceea ce contează însă cel mai mult e în ce măsură s-au implementat aceste standarde.
3.3 Planuri naționale de prevenire a diferitelor forme de abuz, neglijare și exploatare a copilului
În anul 2004 au fost elaborate mai multe documente privind prevenirea și combaterea diferitelor forme de abuz asupra copilului:
– Planul Național de Acțiune pentru eliminarea exploatării prin muncă a copiilor 2004-2007, aprobat prin H.G. nr. 1.769/2004;
– Planul Național de Acțiune pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual și exploatării sexuale a copiilor în scopuri comerciale 2004-2007, aprobat prin H.G. nr.1.504/2004;
– Planul Național de Acțiune pentru prevenirea și combaterea traficului de copii, aprobat prin H.G. nr. 1.295/2004;
– Planul de acțiuni prioritare în domeniul protecției copilului împotriva abuzului, neglijării și exploatării, pentru perioada 2004-2005, aprobat prin H.G.nr. 726/2004.
Toate aceste planuri au fost inițiate în urma angajamentelor României față de strategiile internaționale în domeniile specifice de protecție a copilului. (O. Ion, 2010, p.113)
Din anul 1990, în domeniul protecției copilului s-au făcut pași importanți, de la realizarea unor planuri și strategii naționale de prevenire și combatere a diferitelor forme de abuz și neglijare la luarea de măsuri legislative specifice pentru acest domeniu și până la reglementarea standardelor minime obligatorii pentru anumite servicii ce se adresează copilului abuzat. Întrebarea mea este în ce măsură s-a reușit implementarea strategiilor și planurilor naționale privind protecția copilului? Au avut acestea rezultatele așteptate? S-a îmbunătățit condiția copilului abuzat în țara noastră? Cât se aplică legislația privind protecția copilului? În ce măsură sunt drepturile copilului cunoscute și respectate, după 10 ani de la reglementarea lor? Care este calitatea serviciilor ce se adresează copilului abuzat, se respectă standardele minime reglementate? Răspunsurile la aceste întrebări ne pot arăta adevăratul progres ce s-a făcut în domeniul protecției copilului.
PARTEA PRACTICĂ A LUCRĂRII
Capitolul 1. Cercetarea de asistență socială
1.1 Aspecte privind datele utilizate
În lucrarea de față am folosit datele obținute în cercetarea internațională realizată prin proiectul Balkan Epidemiological Study on Child Abuse and Neglect (BECAN). Proiectul BECAN s-a desfășurat în perioada septembrie 2009 – septembrie 2012 și a fost coordonat de Institutul pentru Sănătatea Familiei și a Copilului din Atena, în care partenerul național a fost Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, prin Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.
Proiectul a fost finanțat de Comisia Comunităților Europene și s-a desfășurat concomitent în 9 țări (Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, FRI Macedonia, Grecia, România, Serbia și Turcia). Prin proiect s-a dorit realizarea unui studiu epidemiologic riguros asupra problematicii abuzului și neglijării copiilor (abuzul fizic, psihologic și sexual, neglijarea copilului).
Populația studiată a fost reprezentată de copii cu vârste cuprinse între 11 și 16 ani, care frecventau școala sau au abandonat-o. Culegerea datelor cercetării s-a realizat prin aplicarea de chestionare copiilor și părinților acestora, în școli și prin studierea de dosare de asistența socială, la Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului. (BECAN, n.d., Prezentarea Proiectului, para. 1 și 2)
Am participat și eu la această cercetare, ca și operator de teren, în 4 județe care au fost selectate pentru a face parte din studiu: Satu-Mare, Timișoara, Călărași, Constanța.
În lucrarea de față voi folosi datele care au fost colectate în cadrul cercetării BECAN din județul Satu-Mare, mai exact, baza de date ce conține răspunsurile oferite de copii în chestionarele care au fost aplicate în acest județ.
1.2 Scopul cercetării
Scopul cercetării de față este să verifice dacă există o relație statistic semnificativă între: vârsta copilului, sexul acestuia, statutul marital al părinților și abuzul psihologic asupra copiilor. Copiii mai mari au parte mai frecvent de abuz psihologic, în comparație cu cei mai mici? Sunt fetele mai des abuzate psihologic, comparativ cu băieții? Copiii ce provin din familii monoparentale se confruntă mai frecvent cu abuz psihologic, comparativ cu ceilalți copii?
1.3 Ipotezele cercetării
Pentru cercetarea de față mi-am stabilit 3 ipoteze de cercetare:
O dată cu creșterea vârstei copiilor, aceștia raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților.
Fetele declară mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, în comparație cu băieții.
Copiii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, comparativ cu ceilalți copii.
Consider necesare câteva clarificări privind ipotezele cercetării.
Pentru prima ipoteză a cercetării: „o dată cu creșterea vârstei copiilor, aceștia raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților” voi verifica dacă procentul copiilor care sunt abuzați psihologic crește, o dată cu vârsta (clasa) dar și dacă frecvența cu care sunt abuzați copiii crește, în clasa a VII-a și a X-a, comparativ cu clasa a V-a.
Pentru a doua ipoteză a cercetării: fetele declară mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, în comparație cu băieții” voi verifica dacă procentul fetelor care declară abuz este mai mare decât cel al băieților și dacă frecvența cu care are loc abuzul este mai mare în cazul fetelor decât a băieților.
În cazul celei de a treia ipoteză a cercetării: „copiii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, comparativ cu ceilalți copii” voi verifica dacă procentul copiilor din familii monoparentale/ în care lipsesc ambii părinți, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor ai căror părinți sunt căsătoriți și declară abuz. Voi verifica de asemenea dacă, frecvența cu care sunt abuzați copiii din familii monoparentale/ în care lipsesc ambii părinți este mai mare decât frecvența cu care sunt abuzați copiii ai căror părinți sunt căsătoriți.
1.4 Obiectivele cercetării
În cercetarea de față mi-am propus să ating următoarele obiective:
Să verific dacă există o legătură statistic semnificativă între vârsta copilului si frecvența declarării abuzului psihologic de către copii.
Să observ dacă, o dată cu creșterea vârstei copiilor, aceștia raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților.
Să identific existența/lipsa unei legături statistic semnificative, între sexul copilului și frecvența declarării abuzului.
În cazul existenței unei legături, să verific dacă fetele declară mai frecvent abuz psihologic, în comparație cu băieții.
Identificarea existenței/lipsei unei legături statistic semnificative între statutul marital al părinților copilului și frecvența declarării abuzului psihologic de către copii.
În cazul existenței unei legături, să verific dacă acei copii care provin din familii monoparentale declară mai frecvent abuz psihologic.
1.5 Metodologia cercetării
1.5.1 Prezentarea lotului cercetării
Populația studiată în cadrul cercetării BECAN a fost reprezentată de toți copiii care frecventează școala, din clasele: V-a, VII-a și a X-a, din mediul rural și urban, din cele cinci zone ale țării (Transilvania, Banat, Muntenia, Dobrogea și Moldova), mai exact din județele: Satu-Mare, Cluj, Timișoara, Gorj, Vâlcea, Dolj, Teleorman, Brașov, Covasna, Prahova, București, Călărași, Iași, Bacău, Vaslui, Galați, Constanța.
Pentru realizarea unui studiu ale cărui rezultate să fie reprezentative la nivelul județelor unde s-a desfășurat cercetarea BECAN, pentru copiii care frecventează școala, din clasele a V-a, a VII-a și a X-a, s-a ales un eșantion reprezentativ, folosindu-se metoda de eșantionare multistadială stratificată. Eșantionul a reprezentat 1% din populația totală a copiilor care frecventează școala din cele trei grupe de vârstă și a fost în număr total de 6.395. (BECAN, n.d., Metodologia cercetării-Eșantion, para. 1 și 2)
Pentru lucrarea de față voi folosi datele culese de la un lot de cercetare-BECAN, reprezentat de copiii care au participat la studiul BECAN, din județul Satu-Mare.
Baza de date ce conține răspunsurile copiilor din județul Satu-Mare la chestionare cuprinde un număr de 338 respondenți-copii. Acest lot de cercetare cuprinde copii care frecventează școala, din clasele a V-a (36,4%), a VII-a (31,7%) și a X-a (32%), atât din mediul urban cât și din cel rural. Distribuția pe sexe a lotului de copii arată în felul următor: 42,8% băieți, 57,2% fete. Statutul marital al părinților acestor copii, arată procentual astfel: 78,5% dintre părinți sunt căsătoriți, 12,7% au divorțat sau sunt separați, 2,7% dintre părinți nu s-au căsătorit niciodată, 3,3 % sunt văduvi; 2,7 % dintre copii au bifat că nu doresc să răspundă la întrebarea care viza statutul marital al părinților. În ceea ce privește distribuția copiilor din lot, în funcție de naționalitate, situația arată după cum urmează: 41,2% dintre copii sunt de naționalitate română, 54,9% au naționalitatea maghiară, 2,7% sunt de naționalitate romă, iar 1,2% au declarat că au o altă naționalitate.
1.5.2 Metodele și instrumentele folosite în cercetare
În cadrul studiului BECAN s-a folosit o metodă cantitativă de colectare a datelor, mai precis metoda anchetei sociologice. Ca instrument de cercetare s-a folosit chestionarul. Studiul BECAN a utilizat două tipuri de chestionare:
– Chestionarul ICAST-CH- care a fost aplicat copiilor din eșantion; acesta conține întrebări despre relele tratamente aplicate copiilor. Chestionarul conține atât întrebări închise cât și întrebări deschise. În chestionar sunt întrebări cu mai multe variante de răspuns dar și întrebări cu o singură variantă de răspuns. Întrebările fac referire la abuzul fizic, abuzul psihologic, abuzul sexual și neglijarea copilului. Pentru lucrarea de față voi folosi doar întrebările referitoare la abuzul psihologic. Aceste întrebări se găsesc la Anexa 1 a acestei lucrări.
Chestionarele cuprinde informații atât despre abuzul psihologic din ultimul an de viață al copilului cât și din anii de viată de dinainte. În cercetarea de față voi folosi doar datele care se referă la abuzul psihologic din ultimul an de viață al copilului (ultimul an din viața copiilor, la momentul aplicării chestionarelor).
– Chestionarul ICAST-P- aplicat părinților, a fost conceput pentru a colecta date despre comportamentele de disciplinare ale părinților folosite pentru un anume copil. În cadrul lucrării de față nu voi folosi datele rezultate din chestionarele care au fost aplicate părinților.
1.5.3 Desfășurarea cercetării
Colectarea datelor cercetării BECAN a fost precedată de obținerea permisiunii oficiale de la autoritățile naționale, de a intra în școli (din partea Ministerului Educației Naționale, a inspectoratelor județene) și de stabilirea unui protocol de colaborare cu fiecare unitate de învățământ în parte. Colectarea datelor pe teren s-a realizat pe parcursul a aproximativ 5 zile/județ, în perioada februarie – mai 2011.
În județul Satu-Mare datele au fost colectate de către o echipă formată din 6 operatori de teren (între care am fost și eu) și un coordonator. Atât coordonatorul cât și echipa de operatori de teren au beneficiat inițial de instruire. Au fost aplicate chestionare atât în școli din mediul urban cât și în școli din mediul rural.
Cercetarea în școală s-a derulat după cum urmează: operatorii de teren au aplicat chestionarele claselor de elevi, fără prezența vreunui angajat din partea școlii sau a altor persoane străine, pentru a se asigura confidențialitatea datelor oferite de copii. Înainte de a li se cere să completeze chestionarele, copiii și părinții au fost informați cu privire la scopurile cercetării și cu privire la lipsa vreunor consecințe, în caz de refuz a completării chestionarelor. De asemenea, s-a cerut permisiunea părinților pentru participarea copiilor la studiu-la clasele a V-a si a VII-a, precum și acordul scris al copiilor- pentru toate categoriile de vârstă. La finalul completării chestionarului, fiecare copil a primit o scrisoare de mulțumire, din partea proiectului BECAN.
Datele de la părinți au fost colectate prin intermediul copiilor lor, cărora li s-au dat chestionarul pentru părinți în plic sigilat, iar a doua zi l-au adus din nou la școală completat/necompletat ( în funcție de decizia părintelui) și a fost preluat de către operatorii de teren.
Datele de la copiii care au abandonat școala și de la părinții acestora au fost colectate folosind aceleași instrumente, dar prin intermediul interviurilor structurate (în județul Satu-Mare nu s-au colectat date de la copii care au abandonat școala). BECAN, n.d., Metodologia cercetării-Metode și instrumente, para. 4
Au fost colectate de asemenea date de la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Satu-Mare, prin intermediul studiilor de dosare a unor cazuri de abuz și neglijare a copiilor.
Fișele cu care s-a lucrat pentru a informa copiii și părinții, pentru a solicita consimțământul acestora pentru participarea la cercetare, precum și fișele de mulțumire se regăsesc la anexele acestei lucrări.
1.6 Prezentarea rezultatelor cercetării, analiza și interpretarea lor
Baza de date ce conține răspunsurile copiilor din lotul din județul Satu-Mare la chestionare cuprinde un număr de 338 respondenți-copii. Acest lot cuprinde copii care frecventează școala, din clasele a V-a (36,4%), a VII-a (31,7%) și a X-a (32%), (a se vedea Diagrama 1), atât din mediul urban cât și din cel rural. Distribuția pe sexe a lotului de copii arată în felul următor: băieți-42,8%, fete-57,2%. Statutul marital al părinților acestor copii arată în felul următor: 78,5% dintre părinți sunt căsătoriți, 12,7% au divorțat sau sunt separați, 2,7% dintre părinți nu s-au căsătorit niciodată, 3,3 % sunt văduvi; 2,7 % dintre copii au bifat că nu doresc să răspundă la întrebarea care viza statutul marital al părinților (a se vedea Diagrama 2). În ceea ce privește distribuția copiilor din lot, în funcție de naționalitate, situația arată astfel: 41,2% dintre copii sunt de naționalitate română, 54,9% au naționalitatea maghiară, 2,7% sunt de naționalitate romă, iar 1,2% au declarat că au o altă naționalitate.
Diagrama 1- Distribuția pe clase a copiilor din lot
Diagrama 2-Distribuția părinților în funcție de statutul marital
În etapa de analiză a datelor din baza de date, primul pas care s-a dovedit a fi necesar a fost acela de a realiza o recodare a variabilelor care se referă la abuzul psihologic (a celor folosite de mine). Recodarea variabilelor a fost necesară deoarece nu au existat suficiente răspunsuri pentru fiecare variantă de răspuns a unei întrebări din chestionar, astfel încât să se poată realiza analiza datelor cu ajutorul programului SPSS.
Variantele de răspuns ale unei întrebări (pentru cele folosite de mine), din chestionarul folosit de BECAN, sunt acestea (având în față și codul corespunzător din SPSS):
1=1-2 ori (o dată sau de două ori pe an)
2=3-5 ori (de câteva ori pe an)
3=6-12 ori (lunar sau la două luni)
4=13-50 ori (de câteva ori pe lună)
5= mai mult de 50 de ori (o dată pe săptămână sau mai des)
6= nu în ultimul an, dar s-a întâmplat
7= niciodată
8= nu doresc să răspund
99= lipsă răspuns (apare doar în baza de date)
Variabilele referitoare la abuzul psihologic au fost recodate astfel, cu ajutorul programului SPSS:
1 și 2→2→1-5 ori (de câteva ori pe an)
3,4,5→3→6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des)
6 și 7→1→ nu s-a întâmplat în ultimul an
8,99→4 →nu doresc să răspund/lipsă răspuns (le-am trecut la discreet missing values)
Așa cum am mai precizat, voi studia abuzul psihologic, verificând ipotezele pe care mi le-am stabilit, doar pentru ultimul an din viața copiilor. Din acest motiv, varianta de răspuns: nu în ultimul an, dar s-a întâmplat, am cuplat-o, la recodare, cu varianta de răspuns: niciodată, rezultând o nouă variantă: nu s-a întâmplat în ultimul an.
Pentru a verifica prima ipoteză a cercetării: „O dată cu creșterea vârstei copiilor, aceștia raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților”, am calculat frecvențele pentru tipurile de abuz psihologic, pentru fiecare din cele trei grupe de vârstă (copiii din clasa a V-a, a VII-a și a X-a). Situația privind frecvența declarării abuzului psihologic, pe tipuri de abuz psihologic și pe grupe de vârstă (clase), se poate observa în tabelele și în graficele următoare.
La întrebarea: ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat? se poate observa în Tabelul nr. 3 și în Diagrama nr. 3 o creștere a procentului de copii care declară această formă de abuz în clasa a VII-a, comparativ cu clasa a V-a, pentru ca în clasa a X-a procentul acestor copii să scadă puțin – pentru o frecvență cu care are loc abuzul: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), se poate observa o scădere a procentului de copii care declară această formă de abuz în clasa a VII-a, comparativ cu clasa a V-a, pentru ca în clasa a X-a procentul să crească din nou.
Tabelul nr. 3 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?
Diagrama nr. 3 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat? La întrebarea: a țipat la tine foarte tare? se poate observa în Tabelul nr. 4 o creștere a procentului copii care au declarat această formă de abuz, o dată cu creșterea vârstei (clasei), pentru ambele frecvențe ale abuzului.
Tabelul nr. 4 – A țipat la tine foarte tare?
Diagrama nr. 4 – A țipat la tine foarte tare?
Și la întrebarea: te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen? se poate observa în Tabelul nr. 5 precum și în Diagrama nr. 5 o creștere a procentului de copii care declară această formă de abuz, la clasele mai mari, a VII și a X-a, atât pentru frecvența abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an) cât și pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des).
Tabelul nr. 5 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
Diagrama nr. 5 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
La întrebarea: a refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)? se poate observa în Tabelul nr. 6 și de asemenea în Diagrama nr. 6, o creștere a procentului de copii care declară că au avut parte de această formă de abuz, o dată cu creșterea vârstei, pentru frecvența abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mai mare a abuzului, 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), procentul copiilor care declară abuz scade în clasa a VII-a, pentru ca să crească din nou în clasa a X-a.
Tabelul nr. 6 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
Diagrama nr. 6 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
Și la următoarea întrebare: te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit? observ această tendință de creștere a procentului de copii care declară abuz psihologic, o dată cu creșterea vârstei. Procentul de copii crește pentru ambele frecvențe de abuz.
Tabelul nr. 7 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
Diagrama nr. 7 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
Pentru întrebarea: te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit? are loc o creștere a procentului de copii care declară această formă de abuz, în clasa a VII-a, pentru ca în clasa a X-a procentul să rămână aproximativ același – pentru frecvența abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mai mare a abuzului, 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), procentul copiilor care recunosc această formă de abuz crește în clasa a VII-a, pentru ca apoi să scadă în clasa a X-a.
Tabelul nr. 8 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Diagrama nr. 8 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Pentru întrebarea: te-a amenințat că te va părăsi sau abandona? procentul copiilor care declară abuz crește puțin în clasele a VII-a și a X-a, pentru frecvența abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des) procentul copiilor care declară abuz scade în clasa a VII-a, pentru ca să crească din nou în clasa a X-a. Pentru această formă de abuz psihologic procentele copiilor care declară abuz sunt mici. A se observa și Tabelul nr. 9 și Diagrama nr. 9.
Tabelul nr. 9 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
Diagrama nr. 9 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
Și pentru această întrebare: te-a amenințat ca te va da afară din casă sau că te va trimite departe? asistăm la o creștere a procentului copiilor care declară abuz, o dată cu creșterea vârstei, atât pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an), cât și pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Un procent mic de copii a declarat această formă de abuz psihologic, mai ales pentru clasele a V-a și a VII-a, după cum se poate observa în Tabelul nr. 10 și în Diagrama nr. 10.
Tabelul nr. 10 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
Diagrama nr. 10 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
La întrebarea: te-a încuiat afară din casă? copiii declară abuz într-un procent foarte mic, în special în clasele a V-a (0%) și a VII-a (0,9%). Totuși se observă în Tabelul nr. 11 și de asemenea în Diagrama nr. 11 o tendință de creștere a procentului de copii care declară abuz, o dată cu creșterea vârstei, pentru ambele frecvențe.
Tabelul nr. 11 – Te-a încuiat afară din casă?
Diagrama nr. 11 – Te-a încuiat afară din casă?
Și pentru următoarea întrebare: te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî? copiii declară abuz într-un procent foarte mic. Și aici se poate totuși observa, în Tabelul nr. 12 și în Diagrama nr. 12, o tendință de creștere a procentului de copii care au recunoscut abuzul, o dată cu creșterea vârstei, pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), nu există cazuri de abuz.
Tabelul nr. 12 – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
Diagrama nr. 12 – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
Pentru aceste forme de abuz psihologic analizate, pot să afirm că se observă o tendință de creștere a procentului de copii care declară abuz, o dată cu creșterea vârstei (clasei), în special pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an). De asemenea, procentul copiilor care declară că nu doresc să răspundă la întrebări sau care nu au dat nici un răspuns scade, o dată cu creșterea vârstei.
Pentru celelalte forme de abuz psihologic analizate în lucrarea de față, surprinse prin întrebările din chestionar: cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?, ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?, te-a blestemat?, ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?, situația e puțin diferită. Procentele copiilor care declară abuz scad în clasa a VII-a, pentru ca apoi să crească în clasa a X-a, pentru ambele frecvențe ale abuzului. Pentru aceste forme de abuz nu pot să afirm că procentul copiilor care declară abuz crește o dată cu vârsta. E interesantă această scădere a procentului pentru clasa a VII-a. Totuși adolescenții din clasa a X-a raportează într-un procent mai mare aceste forme de abuz psihologic, comparativ cu cei din clasa a VII-a și în unele cazuri și comparativ cu cei din clasa a V-a.
Și pentru aceste forme de abuz, aproape în toate situațiile, o dată cu creșterea vârstei procentul copiilor care afirmă că nu doresc să răspundă la întrebări scade. Situația comparativă pe clase și pe frecvențe ale abuzului, pentru aceste forme de abuz se găsește la Anexa 2 a acestei lucrări
Pentru a verifica prima ipoteză a cercetării: „o dată cu creșterea vârstei copiilor, aceștia raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților”, am realizat și o corelație statistică între variabila ce indică clasa în care e copilul și variabile ce se referă la abuzul psihologic asupra copilului. Din tabelul de corelație (Tabelul nr. 13) se poate observa că există corelații pozitive între:
– variabila „clasă” și variabila „a țipat la tine foarte tare?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.201;
– variabila „clasă” și „te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.173;
– variabila „clasă” și variabila „te-a blestemat?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.099;
– variabila „clasă” și variabila „a refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?”,coeficientul de corelație având valoarea r=0.121;
– variabila „clasă” și variabila „te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.097;
– variabila „clasă” și variabila „te-a încuiat afară din casă?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.201;
– variabila „clasă” și variabila „te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?”, coeficientul de corelație având valoarea r=0.103.
Aceste corelații, prezentate mai sus, ne arată că, o dată cu creșterea vârstei copiilor (clasei), crește și frecvența cu care aceștia sunt abuzați psihologic. Copiii mai mari au parte mai frecvent de abuz psihologic, comparativ cu copiii mai mici, adică frecvența cu care are loc abuzul crește, de la „nu s-a întâmplat în ultimul an” la „1-5 ori (de câteva ori pe an)” și la „6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des)”, o dată cu creșterea vârstei. Această concluzie este valabilă pentru aceste forme de abuz, care realizează corelație cu variabila „clasă”.
Tabelul nr. 13 Corelație între variabila „clasă” și variabilele abuzului psihologic
**nivel de semnificație p=0.01 (ipoteză uni-direcțională)
* nivel de semnificație p=0.05 (ipoteză uni-direcțională)
Între variabila „clasă” și variabilele: „cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?”, „ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?”, „ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?”, „te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?”, „ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?”, „te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?”, „te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?” nu există corelații, după cum se poate observa și în Tabelul nr. 13. În consecință, între aceste variabile nu există o relație semnificativă din punct de vedere statistic.
În concluzie, copiii mai mari declară mai frecvent abuz psihologic, în comparație cu cei mai mici, pentru anumite forme de abuz psihologic și cu precădere pentru o frecvență mică a abuzului de 1-5 ori (de câteva ori pe an). O dată cu creșterea vârstei, copiii sunt mai deschiși să discute despre experiențele lor de abuz psihologic, să recunoască că au avut parte de anumite forme de abuz.
Pentru alte forme de abuz psihologic, procentele copiilor care declară abuz scad în clasa a VII-a, pentru ca apoi să crească în clasa a X-a, pentru ambele frecvențe ale abuzului. Pentru aceste forme de abuz nu pot să afirm că procentul copiilor care declară abuz crește o dată cu vârsta. E interesantă această scădere a procentului pentru clasa a VII-a. Totuși adolescenții din clasa a X-a raportează într-un procent mai mare aceste forme de abuz psihologic, comparativ cu cei din clasa a VII-a și în unele cazuri și comparativ cu cei din clasa a V-a.
Pentru a verifica a doua ipoteză a cercetării: „fetele declară mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, în comparație cu băieții”, am calculat (cu ajutorul programului SPSS) frecvențele pentru tipurile de abuz psihologic, atât pentru fete cât și pentru băieți. Situația privind frecvența declarării abuzului psihologic, pe tipuri de abuz psihologic și pe sexe se poate observa în tabelele și în graficele următoare.
Pentru întrebarea: cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat? procentul băieților care au declarat că au avut parte de abuz este mai mare comparativ cu procentul fetelor, atât pentru frecvența 1-5 ori (de câteva ori pe an) cât și pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des).
Tabelul nr. 14 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Diagrama nr. 14 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Pentru întrebarea: ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat? procentul fetelor care declară abuz este mai mare decât procentul băieților, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul.
Tabelul nr. 15 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?
Diagrama nr. 15 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?
La întrebarea din chestionar: ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții? băieții declară într-un procent mai mare abuz psihologic, pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an), comparativ cu fetele. Pentru o frecvență mai mare a abuzului – 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), procentul fetelor care declară abuz este mai mare decât al băieților. După cum se poate observa în Tabelul nr. 16, copiii au declarat într-un mic procent această formă de abuz. Posibil, copiilor le-a fost dificil să recunoască această formă de violență din familia lor.
Tabelul nr. 16 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Diagrama nr. 16 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Pentru întrebarea: a țipat la tine foarte tare? procentul băieților care declară abuz este mai mare decât procentul fetelor, pentru o frecvență a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mai mare a acestei forme de abuz: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), procentul fetelor care au declarat abuz e mai mare decât cel al băieților.
Tabelul nr. 17 – A țipat la tine foarte tare?
Diagrama nr. 17 – A țipat la tine foarte tare?
Pentru forma de abuz psihologic reprezentată de întrebarea: te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen? procentul băieților care declară abuz este puțin mai mare decât procentul fetelor, pentru o frecvență a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des) procentul băieților care declară abuz și cel al fetelor sunt aproximativ egale.
Tabelul nr. 18 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
Diagrama nr. 18 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
La întrebarea: te-a blestemat? băieții declară într-un procent mai mare această formă de abuz, comparativ cu fetele, pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an), în schimb procentul băieților este mai mic decât cel al fetelor la o frecvență a abuzului: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des).
Tabelul nr. 19 – Te-a blestemat?
Diagrama nr. 19- Te-a blestemat?
Situația este aceeași și pentru următoarea formă de abuz: A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)? Pentru o frecvență mai mică a abuzului, băieții declară într-un procent mai mare abuz comparativ cu fetele, în schimb atunci când frecvența abuzului crește, procentul fetelor care declară abuz este mai mare.
Tabelul nr. 20 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
Diagrama nr. 20 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
În cazul întrebării: te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit? situația stă exact invers. Procentul băieților care declară abuz este mai mare decât al fetelor pentru frecvența: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des) și mai mic decât al fetelor pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an).
Tabelul nr. 21 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
Diagrama nr. 21 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
La întrebarea: te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit? băieții declară abuz într-un procent mai mare, comparativ cu fetele, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul.
Tabelul nr. 22 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Diagrama nr. 22 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Situația este similară în cazul următoarei forme de abuz, descrisă prin întrebarea: ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut? Băieții declară abuz într-un procent mai mare decât fetele, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul. Copiii recunosc într-un procent mic această formă de abuz, după cum se poate observa și în Tabelul nr. 23.
Tabelul nr. 23 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
Diagrama nr. 23 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
Și pentru întrebarea: te-a amenințat că te va părăsi sau abandona? băieții declară abuzul într-un procent mai mare decât fetele. Totuși diferențele de procente dintre băieți și fete nu sunt mari. După cum se poate observa în Tabelul nr. 24 această formă de abuz este puțin recunoscută atât de băieți cât și de fete.
Tabelul nr. 24 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
Diagrama nr. 24 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
În cazul următoarei forme de abuz, descrisă de întrebarea: te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe? băieții continuă să declare abuz într-un procent mai mare decât fetele. Și în acest caz, copiii declară abuzul într-un mic procent.
Tabelul nr. 25 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
Diagrama nr. 25 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
Pentru forma de abuz psihologic reprezentat de întrebarea: te-a încuiat afară din casă? băieții declară abuzul într-un procent mai mare decât fetele pentru o frecvență: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Pentru o frecvență a abuzului mai mică – 1-5 ori (de câteva ori pe an), procentul băieților care declară abuz este mai mic decât cel al fetelor. Se observă din Tabelul nr. 26 că și această formă de abuz este puțin recunoscută de către copii.
Tabelul nr. 26 – Te-a încuiat afară din casă?
Diagrama nr. 26 – Te-a încuiat afară din casă?
Pentru întrebarea: te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî? procentul băieților care declară abuz este mai mare decât cel al fetelor pentru o frecvență mică a abuzului (1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mare a abuzului – 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des) nu avem nici un caz de abuz. Această formă de abuz este foarte puțin recunoscută de către copii.
Tabelul nr. 27 – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
Diagrama nr. 27 – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
În concluzie, pentru formele de abuz psihologic pe care le-am prezentat mai sus există mai multe tendințe, privind distribuirea abuzului pe sexe. Cele mai frecvente situații întâlnite sunt următoarele:
– Pentru câteva forme de abuz psihologic procentul fetelor care au declarat abuz, este mai mare decât cel al băieților, pentru o frecvență a abuzului de 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des).
– Pentru alte câteva forme de abuz psihologic procentul băieților care declară abuz este mai mare decât procentul fetelor, în special pentru o frecvență a abuzului 1-5 ori (de câteva ori pe an).
– Există de asemenea câteva forme de abuz psihologic în care procentul băieților care au declarat abuz este mai mare decât cel a fetelor, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul.
În consecință, nu pot să afirm că fetele declară mai frecvent abuz psihologic, în comparație cu băieții, indiferent de forma de abuz.
O altă observație pe care am făcut-o e aceea că fetele declară mai frecvent că nu doresc să răspundă la întrebări, în comparație cu băieții.
Pentru a verifica a doua ipoteză a cercetării, am realizat și o corelație între variabila: „te rog să ne pui dacă ești fată sau băiat” și variabilele care se referă la abuzul psihologic asupra copilului. Analiza de corelație ne arată că nu există nici o corelație semnificativă din punct de vedere statistic între aceste variabile. În consecință, între variabilele menționate nu există o legătură semnificativă din punct de vedere statistic. Nu pot să afirm că fetele declară mai frecvent abuz psihologic, în comparație cu băieții.
Pentru a verifica a treia ipoteză a cercetării:„ copiii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, comparativ cu ceilalți copii” am calculat (cu ajutorul programului SPSS) frecvențele pentru tipurile de abuz psihologic, atât pentru copiii care provin din familii în care există ambii părinți cât și pentru copiii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți. Situația privind frecvența declarării abuzului psihologic, pe tipuri de abuz psihologic și în funcție de tipul de familie din care provin copiii se poate observa în tabelele și în graficele următoare.
Pentru întrebarea: cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat? copiii din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți declară abuz într-un procent mai mare, decât copiii care provin din familii în care există ambii părinți, pentru o frecvență a abuzului de 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Pentru o frecvență mai mică a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an), copiii care provin din familii unde există ambii părinții declară într-un procent mai mare această formă de abuz.
Tabelul nr. 28 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Diagrama nr. 28 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Pentru întrebarea: ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat? copiii din familii monoparentale/în care nu există nici unul dintre părinți declară abuz într-un procent mai mare decât copiii care provin din familii cu ambii părinți, pentru o frecvență a abuzului 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). În schimb, pentru o frecvență a abuzului mică: 1-5 ori (de câteva ori pe an), copiii care fac parte din familii cu ambii părinți declară abuz într-un procent mai mare.
Tabelul nr. 29 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?
Diagrama nr. 29 – Ai văzut adulți în familia ta țipând unii la alții, astfel încât te-ai speriat?
Pentru următoarea formă de abuz psihologic, reprezentată de întrebarea: ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții? se poate observa în Tabelul nr. 30 că procentul copiilor din familii monoparentale care declară abuz este doar cu puțin mai mare decât procentul copiilor care provin din familii cu ambii părinți și care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului de 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mai mare a abuzului, 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des), situația este tocmai invers, copiii cu părinți căsătoriți raportând abuz într-un procent mai mare. Această formă de abuz a fost recunoscută de către un procent mic de copii.
Tabelul nr. 30 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Diagrama nr. 30 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
La întrebarea: a țipat la tine foarte tare? copiii care provin din familii monoparentale declară într-un procent mai mare abuz în comparație cu copii cu părinți căsătoriți, pentru o frecvență a abuzului: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Pentru o frecvența mai mică a abuzului, procentul copiilor din familii cu ambii părinți, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor din familii monoparentale care declară abuz.
Tabelul nr. 31 – A țipat la tine foarte tare?
Diagrama nr. 31 – A țipat la tine foarte tare?
Pentru întrebarea: te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen? situația este similară cu cea anterioară. Procentul copiilor care provin din familii monoparentale și care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor care provin din familii cu ambii părinți și care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului de 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an), situația este exact invers.
Tabelul nr. 32 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
Diagrama nr. 32 – Te-a insultat numindu-te prost, leneș sau alte nume de acest gen?
Pentru forma de abuz psihologic reprezentată de întrebarea: te-a blestemat? copiii din familii monoparentale declară abuz psihologic într-un procent mai mare decât ceilalți copii, pentru o frecvență mare a abuzului: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an), copiii din familii cu ambii părinți declară abuz într-un procent mai mare.
Tabelul nr. 33 – Te-a blestemat?
Diagrama nr. 33 – Te-a blestemat?
La întrebarea următoare: a refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)? copiii din familii cu părinți căsătoriți declară abuz într-un procent mai mare decât copiii din familii monoparentale, pentru o frecvență a abuzului 1-5 ori (de câteva ori pe an). La o frecvență mai mare a abuzului, copiii din familii monoparentale declară abuz într-un procent mai mare, comparativ cu cealaltă categorie de copii.
Tabelul nr. 34 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
Diagrama nr. 34 – A refuzat să îți vorbească (te-a ignorat)?
Pentru următoarea formă de abuz psihologic, descrisă de întrebarea: te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit? situația stă exact invers, comparativ cu forma de abuz anterioară. Astfel, pentru o frecvență mică a abuzului, procentul copiilor din familii monoparentale care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor din familii cu părinți căsătoriți care declară abuz. Atunci când crește frecvența abuzului, copiii care provin din familii cu ambii părinți declară abuz într-un procent mai mare decât copiii din cealaltă categorie.
Tabelul nr. 35 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
Diagrama nr. 35 – Te-a comparat cu alți copii într-un mod care te-a umilit?
Situația este similară pentru întrebarea: te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit? Procentul copiilor din familii monoparentale care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor din familii cu ambii părinți, care declară abuz, atunci când frecvența abuzului este mică: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mare a abuzului, procentul copiilor din familii cu ambii părinți, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz.
Tabelul nr. 36 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Diagrama nr. 36 – Te-a făcut de rușine intenționat, în fața altor oameni, în așa fel încât te-ai simțit foarte rău sau umilit?
Pentru întrebarea: ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut? procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mai mare a abuzului, procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz. Din Tabelul nr. 37 se poate observa procentul mic în care declară copiii această formă de abuz.
Tabelul nr. 37 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
Diagrama nr. 37 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
La următoarea formă de abuz, reprezentată de întrebarea: te-a amenințat că te va părăsi sau abandona? procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz, este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul. Și această formă de abuz este recunoscută într-un procent mic de către copii.
Tabelul nr. 38 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
Diagrama nr. 38 – Te-a amenințat că te va părăsi sau abandona?
La întrebarea: te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe? situația este similară cu cea de la forma de abuz anterioară. Procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz, este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, indiferent de frecvența cu care are loc abuzul. Și această formă de abuz este recunoscută într-un procent mic de către copii.
Tabelul nr. 39 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
Diagrama nr. 39 – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
Pentru întrebarea: te-a încuiat afară din casă? procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz, este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an). În schimb, pentru o frecvență mare a abuzului, copiii cu părinți căsătoriți declară abuz într-un procent mai mare decât copiii din familii monoparentale (care nu declară abuz la această frecvență). Copiii recunosc într-un mic procent această formă de abuz.
Tabelul nr. 40 – Te-a încuiat afară din casă?
Diagrama nr. 40 – Te-a încuiat afară din casă?
La întrebarea: te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî? procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz, este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, pentru frecvența: 1-5 ori (de câteva ori pe an). Pentru o frecvență mare a abuzului psihologic nu avem cazuri de abuz. Și această formă de abuz este puțin recunoscută de către copii.
Tabelul nr. 41 – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
Diagrama nr. 41- Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
În concluzie, pentru formele de abuz psihologic pe care le-am prezentat mai sus există mai multe tendințe, privind distribuirea abuzului. Cele mai frecvente situații întâlnite sunt următoarele:
– Pentru câteva forme de abuz psihologic (cele mai multe) procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului:6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des)
– Pentru câteva forme de abuz psihologic procentul copiilor care provin din familii cu părinți căsătoriți și care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor care provin din familii monoparentale și care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului: 1-5 ori (de câteva ori pe an).
În consecință, nu pot să afirm că acei copii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, comparativ cu ceilalți copii.
Am realizat de asemenea și o corelație între variabila: „părinții tăi sunt: căsătoriți/divorțați/separați/ nu s-au căsătorit niciodată/văduv/ă/ambii decedați/nu știu/nu doresc să răspund” și variabilele ce se referă la abuzul psihologic asupra copilului. Analiza de corelație arată o singură corelație negativă, între variabila: „părinții tăi sunt: căsătoriți/divorțați/separați/ nu s-au căsătorit niciodată/văduv/ă/ambii decedați/nu știu/nu doresc să răspund” și variabila: „a țipat la tine foarte tare”, coeficient de corelație r= -104. Aceste rezultate ne arată că între variabila ce ne indică statutul marital al părinților și variabilele ce se referă la abuz psihologic nu există o legătură semnificativă din punct de vedere statistic, cu o singură excepție, pe care am arătat-o mai sus. În consecință, nu pot să afirm că acei copii care provin din familii monoparentale/în care lipsesc ambii părinți raportează mai frecvent abuz psihologic din partea adulților, comparativ cu ceilalți copii.
Concluzii finale
Abuzul psihologic asupra copilului este o formă de maltratare care a fost neglijată pentru mult timp, în ciuda consecințelor grave și de durată ale acestui tip de abuz. Cazurile de abuz psihologic cunoscute reprezintă numai vârful unui aisberg, adevărata amploare a fenomenului fiind necunoscută.
În ceea ce privește distribuția pe sexe a abuzului psihologic, literatura de specialitate arată că fetele au parte într-un procent mai mare de abuz, comparativ cu băieții. Abuzul emoțional se întâlnește mai des în cazul fetelor deoarece, în opinia mea, părinții sunt mai protectivi față de fete și caută să le țină departe de orice ar putea reprezenta un pericol, iar abuzul psihologic are loc, de cele mai multe ori, în contextul disciplinării și educării copilului.
Potrivit literaturii de specialitate, nu pot să spun că are loc o creștere constantă a numărului cazurilor de abuz psihologic, o dată cu creșterea vârstei, pentru vârstele care prezintă interes pentru lucrarea de față, respectiv 11, 13 și 16 ani. Numărul de cazuri crește și descrește ușor, de la o grupă de vârsta la alta.
Cercetările nu arată existența unui efect negativ direct al relațiilor din familia monoparentală asupra copilului. Familia monoparentală nu conduce în mod necesar la apariția unul climat patologic pentru copil. Pe de altă parte însă, familia monoparentală se confruntă cu o serie de probleme, care favorizează, în opinia mea, apariția abuzului psihologic asupra copilului. Lipsurile financiare, responsabilitățile copleșitoare, frustrări și regrete legate de eșecul în căsnicie, nevoia de intimitate și nevoile sexuale ale adultului, care nu pot fi satisfăcute mulțumitor sunt câteva din problemele cu care se confruntă adultul din această familie.
Din anul 1990, în domeniul protecției copilului s-au făcut pași importanți, de la realizarea unor planuri și strategii naționale de prevenire și combatere a diferitelor forme de abuz și neglijare, la luarea de măsuri legislative specifice pentru acest domeniu și până la reglementarea standardelor minime obligatorii pentru anumite servicii ce se adresează copilului abuzat. Întrebarea mea este în ce măsură s-a reușit implementarea strategiilor și planurilor naționale privind protecția copilului? Au avut acestea rezultatele așteptate? S-a îmbunătățit condiția copilului abuzat în țara noastră?
Analiza datelor de abuz psihologic pe care am realizat-o în partea practică a lucrării, îmi permite să trag câteva concluzii:
– Copiii mai mari declară mai frecvent abuz psihologic, în comparație cu cei mai mici, pentru anumite forme de abuz psihologic și cu precădere pentru o frecvență mică a abuzului de 1-5 ori (de câteva ori pe an). Deoarece situația este valabilă doar pentru o parte a formelor de abuz psihologic și doar pentru o frecvență mică a abuzului, prima ipoteză a cercetării nu se confirmă. Totuși analiza de corelație arată existența unor legături semnificative d.p.d.v. statistic între variabila „clasă” și câteva forme de abuz psihologic.
– Pentru câteva forme de abuz psihologic, procentul fetelor care au declarat abuz este mai mare decât cel al băieților, pentru o frecvență a abuzului de 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des). Deoarece situația este valabilă doar pentru o parte a formelor de abuz psihologic, a doua ipoteză a cercetării nu se confirmă. Analiza de corelație între variabila ce indică sexul copilului și variabilele ce fac referire la abuzul psihologic asupra copilului arată că nu există nici o corelație între aceste variabile. În consecință, între variabila ce indică sexul copilului și variabilele ce indică abuzul psihologic nu există o legătură semnificativă d.p.d.v. statistic.
– Pentru câteva forme de abuz psihologic, procentul copiilor din familii monoparentale, care declară abuz este mai mare decât procentul copiilor cu părinți căsătoriți, care declară abuz, pentru o frecvență a abuzului: 6-50 ori sau mai des (la două luni sau mai des) Deoarece situația este valabilă doar pentru o parte a formelor de abuz psihologic, a treia ipoteză a cercetării nu se confirmă. Analiza de corelație între variabila ce indica statutul marital al părinților și variabilele abuzului psihologic arată existența unei singure corelații negative. În concluzie, între aceste variabile nu există o legătură semnificativă d.p.d.v statistic.
În opinia mea, abuzul psihologic asupra copilului, în țara noastră, este determinat, într-o măsură semnificativă, de mentalitatea poporului român vizavi de metodele de educație a copilului. Violența verbală și cea fizică sunt încă acceptate de către părinți, în relaționarea cu copilul. Părinții nu au reușit să își însușească metode sănătoase și eficiente de creștere a copilului. Activitățile de prevenție și combatere a abuzului psihologic trebuie să urmărească, în primul rând, schimbarea acestei mentalități.
În țara noastră s-au realizat strategii de combatere a sărăciei, dar se pare că încă ne confruntăm, ca și popor, cu problema sărăciei. Familia monoparentală ar trebui să primească un sprijin financiar suplimentar, deoarece aceste familii se confruntă într-un procent mai mare cu sărăcia.
În opinia mea, este foarte important ca să se ia măsuri pentru a nu se ajunge în situația de divorț, prin diferite programe de informare și educare a potențialilor parteneri conjugali precum și a celor care au întemeiat deja o familie, în vederea întemeierii unor familii sănătoase. Ar trebui, de asemenea, promovate serviciile de consiliere maritală, pentru ca atunci când apar probleme în familie, partenerii să apeleze la sprijin pentru soluționarea lor și astfel să fie depășite situațiile de criză.
Bibliografie
Crișan, R., (2012), Relația părinte-copil în contextul separării partenerilor conjugali, Cluj-Napoca, editura Presa Universitară Clujeană
Gavrilă-Ardelean, M., Horvath, A., (2009), Abuzul copilului, Timișoara, editura Mirton
Ion, O., (2010), Abuzul asupra copilului: diagnoza problemei sociale și politici de protecție a copilului, Brașov, Editura Universității „Transilvania”
Iovu, M. B., (2010), Teză de doctorat: Abuzul și neglijarea copilului în familia românească, Cluj-Napoca
Iovu, M. B., (2011), Maltratarea copilului în familia românească. De la teorie la practică, Cluj-Napoca, editura Presa Universitară Clujeană
Jitcov, D., Stăiculescu, A. R., (2006), Familia monoparentală între tradiționalism și modernitate, București, editura Bren
Löw, D., (2010), Abuzul emoțional și devianța școlară în rândul elevilor de gimnaziu, Alba Iulia, editura Universul Școlii
Mureșan, C., (2009), Suport de curs: Statistică socială și analiza datelor, Cluj-Napoca
Rotariu, T., (2006), Ancheta sociologică și sondajul de opinie: teorie și practică, Iași, editura Polirom.
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/sociologie/politici-sociale-10410.html , accesat la data de 12.06.2014
http://www.copii.ro/alte_categorii.html accesat la data de 02.06.2014
http://www.freewebs.com/polsoc/IDD%20Probleme%20si%20politici%20sociale%20curs%20II.pdf accesat la 17.06.2014
http://www.prevenireaviolentei.ro/cercetare/proiectul-becan/ , accesat la data de 14.03.2014
ANEXA 1
Întrebări din Chestionarul I-CAST-CH, utilizate în partea practică a lucrării
– Clasa
– q_1 – Te rog să ne spui dacă ești băiat sau fată
– q_5_1 – Părinții tăi sunt: Căsătoriți
Divorțați/Separați
Nu s-au căsătorit niciodată
Văduvi (unul dintre părinți nu mai trăiește)
Ambii părinți au decedat
Nu știu
Nu doresc să răspund
– q_9 – Care este naționalitatea ta?
– q_11_in- Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi s-a comportat într-un mod care te-a înspăimântat?
– q_12_in – Ai văzut adulți în familia ta strigând unul la altul?
– q_13_a_in – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unul pe altul?
– q_19_A_in – Te-a insultat, numindu-te prost leneș sau alte nume de acest gen?
– q_19_B_in – Te-a blestemat?
– q_19_1_in – A refuzat să îți vorbească?
– q_19_12_in – Te-a comparat cu alți copii, într-un mod care te-a umilit?
– q_20_A_in – Te-a făcut de rușine, în mod intenționat, în fața altor oameni, astfel încât te-ai simțit rău sau umilit?
– q_21_in – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
– q_22_in – Te-a amenințat că te va părăsi sau te va abandona?
– q_22_1_in – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
– q_23_A_in – Te-a încuiat afară din casă?
q_24_B_in – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
ANEXA 2
Frecvența declarării abuzului psihologic, pe tipuri de abuz psihologic și pe grupe de vârstă (clase)
Tabelul nr. 1 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Diagrama nr. 1 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Tabelul nr. 2 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Diagrama nr. 2 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Tabelul nr. 3 – Te-a blestemat?
Diagrama nr. 3 – Te-a blestemat?
Tabelul nr. 4 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
Diagrama nr. 4 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
ANEXA 3
Fișă de Informare a Părinților privind participarea copilului la cercetare
Dragi Părinți/Reprezentanți legali ai copilului,
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca desfășoară o cercetare asupra factorilor care pot influența viața copiilor și sănătatea lor fizică și mentală precum și asupra experiențelor părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor.
Această cercetare se desfășoară simultan în 9 țări balcanice; în România studiul se desfășoară în 16 județe și în municipiul București cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, al Inspectoratului Școlar Județean și cu consimțământul Directorului școlii la care copilul dumneavoastră este elev. Școala și clasa copilului dumneavoastră au fost selectate aleator să participe la cercetare din totalitatea claselor din județul dumneavoastră
Contribuția dumneavoastră la cercetare constă în completarea a două chestionare, unul de către copilul dumneavoastră și unul de către unul din părinți/reprezentanții legali. Principiile etice ale cercetării științifice impun solicitarea acordului părinților pentru participarea copiilor de până la 16 ani la cercetare. Dacă nu aveți nimic împotrivă, copilul dumneavoastră va fi rugat să completeze un chestionar anonim în clasă împreună cu colegii lui, în prezența unor cercetători pregătiți special pentru acest studiu. După ce copilul dumneavoastră va completa chestionarul, noi vă vom trimite chestionarul pentru părinți într-un plic închis.
Colaborarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne permiteți includerea copilului dumneavoastră in această cercetare.
Participarea copilului este voluntară și dumneavoastră aveți posibilitatea de a alege să îi dați voie sau nu să participe, însă, având în vedere importanța acestui studiu, sperăm că veți dori să colaborați. Toți participanții au dreptul să se retragă în orice stadiu al cercetării fără a trebui să își motiveze decizia. Toate informațiile oferite de copil sunt anonime și strict confidențiale; ceea ce înseamnă că răspunsurile sale nu vor fi dezvăluite nimănui decât dacă viața unei persoane este în pericol sau copilul va solicita să vorbească cu un profesionist despre o problemă care îl îngrijorează.
Vă rugăm să citiți formularul pentru consimțământ, să răspundeți la întrebări și să îl semnați. Introduceți formularul completat și semnat în plicul pe care vi l-am trimis, lipiți-l și dați-l copilului dumneavoastră să îl aducă la școală.
În cazul în care nu veți returna acest formular până mâine, vom considera că nu aveți nimic împotriva participării copilului dumneavoastră la această cercetare. V-am ruga totuși să ne trimiteți formularul înapoi, fie că îi dați voie să participe, fie că nu.
Am dori să vă mulțumim în avans pentru contribuția dumneavoastră, fiindcă anticipăm că rezultatele acestui important studiu vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și la îmbunătățirea relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 4
Formular pentru Consimțământul Informat (Pasiv) al Părintelui
Acest consimțământ informat vizează participarea copilului dumneavoastră la o cercetare desfășurată de Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Confirm că:
Semnătura Părintelui / Tutorelui:__________________ Data: ____/____/_______
Nume și prenume: ______________________________________________________________
ANEXA 5
Fișă de Informare a Părintelui privind participarea sa la cercetare
Stimate Părinte/ Reprezentant legal al copilului,
Așa cum v-am informat deja, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca desfășoară o cercetare care urmărește să investigheze factorii ce influențează viața copiilor, sănătatea lor mentală și bunăstarea lor, precum și experiența părinților în creșterea și educarea copiilor.
Părinții/tutorii sunt cei mai importanți adulți din viața unui copil. Prin urmare suntem foarte interesați de opiniile și experiențele dumneavoastră; din acest motiv o/îl rugăm pe mama/tata sau tutorele fiecărui copil să completeze chestionarul pe care copilul dumneavoastră vi l-a adus într-un plic sigilat; îl rugăm pe UNUL dintre părinții sau tutorii ai copilului să îl completeze.
Subliniem faptul că participarea dumneavoastră este voluntară și că aveți dreptul de a refuza să participați, dar, dată fiind importanța acestei cercetări pentru bunăstarea copiilor, sperăm că nu ne veți refuza. Toți participanții au dreptul să se retragă din cercetare în orice moment, fără a trebui să-și motiveze decizia. De asemenea, puteți omite orice întrebare la care nu doriți să răspundeți. Toate informațiile pe care le veți furniza sunt anonime. Există doar un cod pe perechile de chestionare care face legătura între copil și părinte/tutore. Mai mult, toate informațiile pe care le veți furniza în cadrul acestui studiu vor fi considerate strict confidențiale; aceasta înseamnă că răspunsurile date de dumneavoastră nu vor fi divulgate nimănui, decât dacă viața unei persoane este în pericol sau dumneavoastră veți dori să discutați cu un profesionist despre o problemă care vă îngrijorează.
Considerăm că participarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne acordați în scris consimțământul pentru participarea dumneavoastră și, dacă sunteți de acord să participați la această cercetare, vă rugăm să completați chestionarul aferent.
Vă rugăm să citiți Formularul pentru Consimțământ, să răspundeți la întrebări. Apoi, introduceți în plic următoarele documente:
Formularul pentru Consimțământ completat, și
Chestionarul (completat sau necompletat, în funcție de decizia dumneavoastră de a participa la cercetare).
După ce lipiți plicul, îl puteți da copilului dumneavoastră să îl returneze la școală sau îi puteți suna pe cercetători să vină să îl ridice. Fie că acceptați, fie că nu acceptați să participați, vă rugăm să RETURNAȚI formularul și chestionarul cercetătorilor după cum vi s-a indicat mai sus. În cazul în care aveți nevoie de ajutor în completarea chestionarului, vă rugăm să îi sunați pe cercetători, care vă pot vizita pentru a vă sprijini în completarea chestionarului.
Am dori să vă mulțumim în avans pentru disponibilitatea dumneavoastră de a participa la această cercetare, ale cărei rezultate anticipăm că vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și a relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 6
Formular pentru Consimțământul Informat (Activ) al Părintelui
Acesta este un formular pentru consimțământul informat referitor la participarea dumneavoastră la cercetarea desfășurată de Universitatea Babeș-Bolyai.
Confirm că:
ANEXA 7
Formular de Aviz al Copilului
Stimate Elev,
Desfășurăm o cercetare în rândul copiilor de vârsta ta cu privire la factorii care influențează viața copiilor, sănătatea lor mentală și bunăstarea lor. Această cercetare se desfășoară în mai multe județe din România, precum și în încă 8 țări din Balcani. Mulți copii de vârsta ta contribuie la această cercetare, răspunzând la aceleași întrebări, care sunt foarte importante pentru noi fiindcă ne permit să îi ajutăm pe copii să fie în siguranță și fericiți, dar și să îi protejăm pe cei care nu sunt în siguranță.
Ceea ce ai tu de făcut este să răspunzi odată cu colegii tăi la întrebările din chestionarul care va fi distribuit la tine în clasă. Nu există răspunsuri corecte sau greșite la niciuna dintre întrebări; noi vrem să știm care este părerea ta personală și care sunt experiențele tale; din acest motiv te rugăm să răspunzi SINGUR la întrebări, fără să te consulți cu colegii. După ce ai terminat, ridică mâna și cercetătorii prezenți în clasă vor veni după chestionar.
Nimeni, nici măcar cercetătorii prezenți în clasă, nu vor ști ce răspunsuri ai dat, fiindcă vei introduce imediat chestionarul completat într-un plic împreună cu celelalte chestionare, prin urmare nimeni nu va ști care sunt răspunsurile tale. Te rugăm să NU ÎȚI SCRII NUMELE pe chestionar sau în interiorul lui.
Dacă nu vrei să răspunzi la întrebări, nu răspunde. Dacă vrei să răspunzi la întrebări acum și să îți schimbi răspunsul mai târziu, se poate și acest lucru. Te poți opri oricând dacă nu mai vrei să răspunzi la întrebări, fără să trebuiască să spui nimănui din ce motiv te-ai oprit.
În timp ce completezi chestionarul poți cere explicații în legătură cu oricare dintre întrebările primite. Dacă ai o întrebare mai târziu, ne poți suna la numărul de telefon pe care urmează să-l primești.
Dacă ești de acord să răspunzi la întrebări, te rugăm să marchezi cu în următoarea căsuță DA.
Dacă nu ești de acord, te rugăm să marchezi cu în căsuța NU.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 8
Scrisoare de mulțumire
Îți mulțumim mult pentru ajutorul acordat. Întrebările la care ai răspuns sunt foarte importante pentru a-i putea ajuta pe copiii din toată lumea să fie în siguranță.
Unele subiecte despre care te-am întrebat le pot cauza copiilor stări de stres sau îi pot determina să dorească să discute cu cineva despre ceva ce li s-a întâmplat lor sau unor persoane apropiate.
Dacă ai întrebări legate de această cercetare poți să ne suni la numărul de telefon 0744890727 sau să ne scrii pe adresa de email: [anonimizat].
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 9
Scrisoare de mulțumire
Vă mulțumim pentru că ne-ați împărtășit experiențele dumneavoastră legate de creșterea copilului, aceste date fiind foarte utile în cercetarea noastră.
Dacă aveți întrebări legate de această cercetare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat].
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 10
Fișă de Informare a Părintelui privind participarea copilului și a sa la cercetare
Stimate Părinte/Reprezentant legal al copilului,
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca desfășoară o cercetare asupra factorilor care pot influența viața copiilor și sănătatea lor fizică și mentală precum și asupra experiențelor părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor. Această cercetare se desfășoară simultan în 9 țări balcanice; în România studiul se desfășoară în 16 județe și în municipiul București cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, al Inspectoratului Școlar Județean și cu consimțământul Directorului școlii la care copilul dumneavoastră este elev. Școala și clasa copilului dumneavoastră au fost selectate aleator să participe la cercetare din totalitatea claselor din județul dumneavoastră .
Contribuția dumneavoastră și a copilului dumneavoastră la cercetare constă în completarea a două chestionare, unul de către copilul dumneavoastră și unul de către unul din părinți/tutori. Copilul dumneavoastră a completat un chestionar anonim în clasă împreună cu colegii lui, în prezența unor cercetători pregătiți special pentru acest studiu. Participarea fiului/fiicei a fost voluntară. Toate informațiile oferite sunt anonime și strict confidențiale; ceea ce înseamnă că răspunsurile sale nu vor fi dezvăluite nimănui decât dacă viața unei persoane este în pericol sau copilul va solicita să vorbească cu un profesionist despre o problemă care îl îngrijorează.
Părinții/tutorii sunt cei mai importanți adulți din viața unui copil. Prin urmare suntem foarte interesați de opiniile și experiențele dumneavoastră; din acest motiv o/îl rugăm pe mama/tata sau tutorele să completeze chestionarul pe care fiul/fiica dumneavoastră vi l-a adus într-un plic sigilat; îl rugăm pe UNUL dintre părinții sau tutorii ai copilului să îl completeze.
Subliniem faptul că participarea dumneavoastră este voluntară și că aveți dreptul de a refuza să participați, dar, dată fiind importanța acestei cercetări pentru bunăstarea copiilor, sperăm că nu ne veți refuza. Toți participanții au dreptul să se retragă din cercetare în orice moment, fără a trebui să-și motiveze decizia. De asemenea, puteți omite orice întrebare la care nu doriți să răspundeți. Toate informațiile pe care le veți furniza sunt anonime. Există doar un cod pe perechile de chestionare care face legătura între copil și părinte/tutore. Mai mult, toate informațiile pe care le veți furniza în cadrul acestui studiu vor fi considerate strict confidențiale; aceasta înseamnă că răspunsurile date de dumneavoastră nu vor fi divulgate nimănui, decât dacă viața unei persoane este în pericol sau dumneavoastră veți dori să discutați cu un profesionist despre o problemă care vă îngrijorează.
Considerăm că participarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne acordați în scris consimțământul pentru participarea dumneavoastră și, dacă sunteți de acord să participați la această cercetare, vă rugăm să completați chestionarul aferent.
Vă rugăm să citiți Formularul pentru Consimțământ, să răspundeți la întrebări. Apoi, introduceți înapoi în plic următoarele documente:
Formularul pentru Consimțământ completat, și
Chestionarul (completat sau necompletat, în funcție de decizia dumneavoastră de a participa la cercetare).
După ce lipiți plicul, îl puteți da fiului/fiicei dumneavoastră să îl returneze la școală sau îi puteți suna pe cercetători să vină să îl ridice. Fie că acceptați, fie că nu acceptați să participați, vă rugăm să RETURNAȚI formularul și chestionarul cercetătorilor după cum vi s-a indicat mai sus.
În cazul în care aveți nevoie de ajutor în completarea chestionarului, vă rugăm să îi sunați pe cercetători, care vă pot vizita pentru acordarea sprijinului în completare. Am dori să vă mulțumim în avans pentru disponibilitatea dumneavoastră de a participa la această cercetare, ale cărei rezultate anticipăm că vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și a relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
Bibliografie
Crișan, R., (2012), Relația părinte-copil în contextul separării partenerilor conjugali, Cluj-Napoca, editura Presa Universitară Clujeană
Gavrilă-Ardelean, M., Horvath, A., (2009), Abuzul copilului, Timișoara, editura Mirton
Ion, O., (2010), Abuzul asupra copilului: diagnoza problemei sociale și politici de protecție a copilului, Brașov, Editura Universității „Transilvania”
Iovu, M. B., (2010), Teză de doctorat: Abuzul și neglijarea copilului în familia românească, Cluj-Napoca
Iovu, M. B., (2011), Maltratarea copilului în familia românească. De la teorie la practică, Cluj-Napoca, editura Presa Universitară Clujeană
Jitcov, D., Stăiculescu, A. R., (2006), Familia monoparentală între tradiționalism și modernitate, București, editura Bren
Löw, D., (2010), Abuzul emoțional și devianța școlară în rândul elevilor de gimnaziu, Alba Iulia, editura Universul Școlii
Mureșan, C., (2009), Suport de curs: Statistică socială și analiza datelor, Cluj-Napoca
Rotariu, T., (2006), Ancheta sociologică și sondajul de opinie: teorie și practică, Iași, editura Polirom.
http://biblioteca.regielive.ro/proiecte/sociologie/politici-sociale-10410.html , accesat la data de 12.06.2014
http://www.copii.ro/alte_categorii.html accesat la data de 02.06.2014
http://www.freewebs.com/polsoc/IDD%20Probleme%20si%20politici%20sociale%20curs%20II.pdf accesat la 17.06.2014
http://www.prevenireaviolentei.ro/cercetare/proiectul-becan/ , accesat la data de 14.03.2014
ANEXA 1
Întrebări din Chestionarul I-CAST-CH, utilizate în partea practică a lucrării
– Clasa
– q_1 – Te rog să ne spui dacă ești băiat sau fată
– q_5_1 – Părinții tăi sunt: Căsătoriți
Divorțați/Separați
Nu s-au căsătorit niciodată
Văduvi (unul dintre părinți nu mai trăiește)
Ambii părinți au decedat
Nu știu
Nu doresc să răspund
– q_9 – Care este naționalitatea ta?
– q_11_in- Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi s-a comportat într-un mod care te-a înspăimântat?
– q_12_in – Ai văzut adulți în familia ta strigând unul la altul?
– q_13_a_in – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unul pe altul?
– q_19_A_in – Te-a insultat, numindu-te prost leneș sau alte nume de acest gen?
– q_19_B_in – Te-a blestemat?
– q_19_1_in – A refuzat să îți vorbească?
– q_19_12_in – Te-a comparat cu alți copii, într-un mod care te-a umilit?
– q_20_A_in – Te-a făcut de rușine, în mod intenționat, în fața altor oameni, astfel încât te-ai simțit rău sau umilit?
– q_21_in – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
– q_22_in – Te-a amenințat că te va părăsi sau te va abandona?
– q_22_1_in – Te-a amenințat că te va da afară din casă sau că te va trimite departe?
– q_23_A_in – Te-a încuiat afară din casă?
q_24_B_in – Te-a amenințat că te va lovi sau că te va omorî?
ANEXA 2
Frecvența declarării abuzului psihologic, pe tipuri de abuz psihologic și pe grupe de vârstă (clase)
Tabelul nr. 1 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Diagrama nr. 1 – Cineva din familia ta a consumat alcool/droguri, iar apoi a avut un comportament care te-a speriat?
Tabelul nr. 2 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Diagrama nr. 2 – Ai văzut adulți în familia ta lovindu-se unii pe alții?
Tabelul nr. 3 – Te-a blestemat?
Diagrama nr. 3 – Te-a blestemat?
Tabelul nr. 4 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
Diagrama nr. 4 – Ți-au spus că și-ar dori să mori sau să nu te fi născut?
ANEXA 3
Fișă de Informare a Părinților privind participarea copilului la cercetare
Dragi Părinți/Reprezentanți legali ai copilului,
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca desfășoară o cercetare asupra factorilor care pot influența viața copiilor și sănătatea lor fizică și mentală precum și asupra experiențelor părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor.
Această cercetare se desfășoară simultan în 9 țări balcanice; în România studiul se desfășoară în 16 județe și în municipiul București cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, al Inspectoratului Școlar Județean și cu consimțământul Directorului școlii la care copilul dumneavoastră este elev. Școala și clasa copilului dumneavoastră au fost selectate aleator să participe la cercetare din totalitatea claselor din județul dumneavoastră
Contribuția dumneavoastră la cercetare constă în completarea a două chestionare, unul de către copilul dumneavoastră și unul de către unul din părinți/reprezentanții legali. Principiile etice ale cercetării științifice impun solicitarea acordului părinților pentru participarea copiilor de până la 16 ani la cercetare. Dacă nu aveți nimic împotrivă, copilul dumneavoastră va fi rugat să completeze un chestionar anonim în clasă împreună cu colegii lui, în prezența unor cercetători pregătiți special pentru acest studiu. După ce copilul dumneavoastră va completa chestionarul, noi vă vom trimite chestionarul pentru părinți într-un plic închis.
Colaborarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne permiteți includerea copilului dumneavoastră in această cercetare.
Participarea copilului este voluntară și dumneavoastră aveți posibilitatea de a alege să îi dați voie sau nu să participe, însă, având în vedere importanța acestui studiu, sperăm că veți dori să colaborați. Toți participanții au dreptul să se retragă în orice stadiu al cercetării fără a trebui să își motiveze decizia. Toate informațiile oferite de copil sunt anonime și strict confidențiale; ceea ce înseamnă că răspunsurile sale nu vor fi dezvăluite nimănui decât dacă viața unei persoane este în pericol sau copilul va solicita să vorbească cu un profesionist despre o problemă care îl îngrijorează.
Vă rugăm să citiți formularul pentru consimțământ, să răspundeți la întrebări și să îl semnați. Introduceți formularul completat și semnat în plicul pe care vi l-am trimis, lipiți-l și dați-l copilului dumneavoastră să îl aducă la școală.
În cazul în care nu veți returna acest formular până mâine, vom considera că nu aveți nimic împotriva participării copilului dumneavoastră la această cercetare. V-am ruga totuși să ne trimiteți formularul înapoi, fie că îi dați voie să participe, fie că nu.
Am dori să vă mulțumim în avans pentru contribuția dumneavoastră, fiindcă anticipăm că rezultatele acestui important studiu vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și la îmbunătățirea relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 4
Formular pentru Consimțământul Informat (Pasiv) al Părintelui
Acest consimțământ informat vizează participarea copilului dumneavoastră la o cercetare desfășurată de Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Confirm că:
Semnătura Părintelui / Tutorelui:__________________ Data: ____/____/_______
Nume și prenume: ______________________________________________________________
ANEXA 5
Fișă de Informare a Părintelui privind participarea sa la cercetare
Stimate Părinte/ Reprezentant legal al copilului,
Așa cum v-am informat deja, Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Napoca desfășoară o cercetare care urmărește să investigheze factorii ce influențează viața copiilor, sănătatea lor mentală și bunăstarea lor, precum și experiența părinților în creșterea și educarea copiilor.
Părinții/tutorii sunt cei mai importanți adulți din viața unui copil. Prin urmare suntem foarte interesați de opiniile și experiențele dumneavoastră; din acest motiv o/îl rugăm pe mama/tata sau tutorele fiecărui copil să completeze chestionarul pe care copilul dumneavoastră vi l-a adus într-un plic sigilat; îl rugăm pe UNUL dintre părinții sau tutorii ai copilului să îl completeze.
Subliniem faptul că participarea dumneavoastră este voluntară și că aveți dreptul de a refuza să participați, dar, dată fiind importanța acestei cercetări pentru bunăstarea copiilor, sperăm că nu ne veți refuza. Toți participanții au dreptul să se retragă din cercetare în orice moment, fără a trebui să-și motiveze decizia. De asemenea, puteți omite orice întrebare la care nu doriți să răspundeți. Toate informațiile pe care le veți furniza sunt anonime. Există doar un cod pe perechile de chestionare care face legătura între copil și părinte/tutore. Mai mult, toate informațiile pe care le veți furniza în cadrul acestui studiu vor fi considerate strict confidențiale; aceasta înseamnă că răspunsurile date de dumneavoastră nu vor fi divulgate nimănui, decât dacă viața unei persoane este în pericol sau dumneavoastră veți dori să discutați cu un profesionist despre o problemă care vă îngrijorează.
Considerăm că participarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne acordați în scris consimțământul pentru participarea dumneavoastră și, dacă sunteți de acord să participați la această cercetare, vă rugăm să completați chestionarul aferent.
Vă rugăm să citiți Formularul pentru Consimțământ, să răspundeți la întrebări. Apoi, introduceți în plic următoarele documente:
Formularul pentru Consimțământ completat, și
Chestionarul (completat sau necompletat, în funcție de decizia dumneavoastră de a participa la cercetare).
După ce lipiți plicul, îl puteți da copilului dumneavoastră să îl returneze la școală sau îi puteți suna pe cercetători să vină să îl ridice. Fie că acceptați, fie că nu acceptați să participați, vă rugăm să RETURNAȚI formularul și chestionarul cercetătorilor după cum vi s-a indicat mai sus. În cazul în care aveți nevoie de ajutor în completarea chestionarului, vă rugăm să îi sunați pe cercetători, care vă pot vizita pentru a vă sprijini în completarea chestionarului.
Am dori să vă mulțumim în avans pentru disponibilitatea dumneavoastră de a participa la această cercetare, ale cărei rezultate anticipăm că vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și a relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 6
Formular pentru Consimțământul Informat (Activ) al Părintelui
Acesta este un formular pentru consimțământul informat referitor la participarea dumneavoastră la cercetarea desfășurată de Universitatea Babeș-Bolyai.
Confirm că:
ANEXA 7
Formular de Aviz al Copilului
Stimate Elev,
Desfășurăm o cercetare în rândul copiilor de vârsta ta cu privire la factorii care influențează viața copiilor, sănătatea lor mentală și bunăstarea lor. Această cercetare se desfășoară în mai multe județe din România, precum și în încă 8 țări din Balcani. Mulți copii de vârsta ta contribuie la această cercetare, răspunzând la aceleași întrebări, care sunt foarte importante pentru noi fiindcă ne permit să îi ajutăm pe copii să fie în siguranță și fericiți, dar și să îi protejăm pe cei care nu sunt în siguranță.
Ceea ce ai tu de făcut este să răspunzi odată cu colegii tăi la întrebările din chestionarul care va fi distribuit la tine în clasă. Nu există răspunsuri corecte sau greșite la niciuna dintre întrebări; noi vrem să știm care este părerea ta personală și care sunt experiențele tale; din acest motiv te rugăm să răspunzi SINGUR la întrebări, fără să te consulți cu colegii. După ce ai terminat, ridică mâna și cercetătorii prezenți în clasă vor veni după chestionar.
Nimeni, nici măcar cercetătorii prezenți în clasă, nu vor ști ce răspunsuri ai dat, fiindcă vei introduce imediat chestionarul completat într-un plic împreună cu celelalte chestionare, prin urmare nimeni nu va ști care sunt răspunsurile tale. Te rugăm să NU ÎȚI SCRII NUMELE pe chestionar sau în interiorul lui.
Dacă nu vrei să răspunzi la întrebări, nu răspunde. Dacă vrei să răspunzi la întrebări acum și să îți schimbi răspunsul mai târziu, se poate și acest lucru. Te poți opri oricând dacă nu mai vrei să răspunzi la întrebări, fără să trebuiască să spui nimănui din ce motiv te-ai oprit.
În timp ce completezi chestionarul poți cere explicații în legătură cu oricare dintre întrebările primite. Dacă ai o întrebare mai târziu, ne poți suna la numărul de telefon pe care urmează să-l primești.
Dacă ești de acord să răspunzi la întrebări, te rugăm să marchezi cu în următoarea căsuță DA.
Dacă nu ești de acord, te rugăm să marchezi cu în căsuța NU.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 8
Scrisoare de mulțumire
Îți mulțumim mult pentru ajutorul acordat. Întrebările la care ai răspuns sunt foarte importante pentru a-i putea ajuta pe copiii din toată lumea să fie în siguranță.
Unele subiecte despre care te-am întrebat le pot cauza copiilor stări de stres sau îi pot determina să dorească să discute cu cineva despre ceva ce li s-a întâmplat lor sau unor persoane apropiate.
Dacă ai întrebări legate de această cercetare poți să ne suni la numărul de telefon 0744890727 sau să ne scrii pe adresa de email: [anonimizat].
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 9
Scrisoare de mulțumire
Vă mulțumim pentru că ne-ați împărtășit experiențele dumneavoastră legate de creșterea copilului, aceste date fiind foarte utile în cercetarea noastră.
Dacă aveți întrebări legate de această cercetare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat].
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
ANEXA 10
Fișă de Informare a Părintelui privind participarea copilului și a sa la cercetare
Stimate Părinte/Reprezentant legal al copilului,
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca desfășoară o cercetare asupra factorilor care pot influența viața copiilor și sănătatea lor fizică și mentală precum și asupra experiențelor părinților în ceea ce privește creșterea și educarea copiilor. Această cercetare se desfășoară simultan în 9 țări balcanice; în România studiul se desfășoară în 16 județe și în municipiul București cu aprobarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, al Inspectoratului Școlar Județean și cu consimțământul Directorului școlii la care copilul dumneavoastră este elev. Școala și clasa copilului dumneavoastră au fost selectate aleator să participe la cercetare din totalitatea claselor din județul dumneavoastră .
Contribuția dumneavoastră și a copilului dumneavoastră la cercetare constă în completarea a două chestionare, unul de către copilul dumneavoastră și unul de către unul din părinți/tutori. Copilul dumneavoastră a completat un chestionar anonim în clasă împreună cu colegii lui, în prezența unor cercetători pregătiți special pentru acest studiu. Participarea fiului/fiicei a fost voluntară. Toate informațiile oferite sunt anonime și strict confidențiale; ceea ce înseamnă că răspunsurile sale nu vor fi dezvăluite nimănui decât dacă viața unei persoane este în pericol sau copilul va solicita să vorbească cu un profesionist despre o problemă care îl îngrijorează.
Părinții/tutorii sunt cei mai importanți adulți din viața unui copil. Prin urmare suntem foarte interesați de opiniile și experiențele dumneavoastră; din acest motiv o/îl rugăm pe mama/tata sau tutorele să completeze chestionarul pe care fiul/fiica dumneavoastră vi l-a adus într-un plic sigilat; îl rugăm pe UNUL dintre părinții sau tutorii ai copilului să îl completeze.
Subliniem faptul că participarea dumneavoastră este voluntară și că aveți dreptul de a refuza să participați, dar, dată fiind importanța acestei cercetări pentru bunăstarea copiilor, sperăm că nu ne veți refuza. Toți participanții au dreptul să se retragă din cercetare în orice moment, fără a trebui să-și motiveze decizia. De asemenea, puteți omite orice întrebare la care nu doriți să răspundeți. Toate informațiile pe care le veți furniza sunt anonime. Există doar un cod pe perechile de chestionare care face legătura între copil și părinte/tutore. Mai mult, toate informațiile pe care le veți furniza în cadrul acestui studiu vor fi considerate strict confidențiale; aceasta înseamnă că răspunsurile date de dumneavoastră nu vor fi divulgate nimănui, decât dacă viața unei persoane este în pericol sau dumneavoastră veți dori să discutați cu un profesionist despre o problemă care vă îngrijorează.
Considerăm că participarea dumneavoastră este deosebit de importantă pentru reușita cercetării noastre, prin urmare vă rugăm să ne acordați în scris consimțământul pentru participarea dumneavoastră și, dacă sunteți de acord să participați la această cercetare, vă rugăm să completați chestionarul aferent.
Vă rugăm să citiți Formularul pentru Consimțământ, să răspundeți la întrebări. Apoi, introduceți înapoi în plic următoarele documente:
Formularul pentru Consimțământ completat, și
Chestionarul (completat sau necompletat, în funcție de decizia dumneavoastră de a participa la cercetare).
După ce lipiți plicul, îl puteți da fiului/fiicei dumneavoastră să îl returneze la școală sau îi puteți suna pe cercetători să vină să îl ridice. Fie că acceptați, fie că nu acceptați să participați, vă rugăm să RETURNAȚI formularul și chestionarul cercetătorilor după cum vi s-a indicat mai sus.
În cazul în care aveți nevoie de ajutor în completarea chestionarului, vă rugăm să îi sunați pe cercetători, care vă pot vizita pentru acordarea sprijinului în completare. Am dori să vă mulțumim în avans pentru disponibilitatea dumneavoastră de a participa la această cercetare, ale cărei rezultate anticipăm că vor contribui în mare măsură la îmbunătățirea calității vieții copiilor și a relațiilor dintre părinți și copii.
Dacă aveți nevoie de informații și clarificări suplimentare, nu ezitați să ne contactați la numărul de telefon: 0744890727 sau pe adresa de email: [anonimizat]. Vă stăm la dispoziție pentru orice întrebări legate de cercetare.
Cu stimă,
Prof. dr. Maria Roth
Facultatea de Sociologie și Asistență Socială
Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca
s
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Abuzul Psihologic Asupra Copilului. Aspecte ale Abuzului In Judetul Satu Mare (ID: 164538)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.