Depresie Si Ideatie Suicidara LA Adolescenti

CUPRINS

INTRODUCERE

1. DEPRESIA / TULBURARILE DEPRESIVE

1.1. Definiții și evoluție. Dimensiunile problemei.

1.2. Cauzele și factorii determinanți ai apariției depresiei: biologici, familiali, sociali, școlari.

1.3. Modele teoretice ale depresiei

1.4. Manifestări clinice ale depresiei

1.5. Tratament și îngrijire a depresiei: tipuri de terapii. Abordări complementare.

1.6. Depresia și ideația suicidară în adolescență.

1.6.1. Forme ale depresiei prezente în adolescență: depresia de inferioritate și depresia de abandon

1.6.2. Sindromul subdepresiv : partea ascunsă a depresiei în adolescență

1.6.3. Puncte comune între adolescență și depresie.

IDEAȚIA SUICIDARĂ ȘI SINUCIDEREA

2.1. Definiții ale ideației suicidare și a suicidului.

2.2. Clasificări ale conceptului de suicid. Tipologii ale suicidului.

2.3. Etapele suicidului și ideația suicidară

2.4. Factori de risc ai suicidului

2.4.1 Factorii biologici: supoziția ereditară și afecțiunile somatice medico-chirurgicale

2.4.2. Factorii psihologici

2.4.3 Factorii psihopatologici

2.4.4. Factorii sociali : socio-economici, locul de rezidență și factorii social-istorici

2.4.5. Mass-media

2.4.6. Factorii familiali

2.4.7. Statutul persoanei : sexul, vârsta, religia, rasa

2.4.8. Factorii fizici/de mediu : starea meteorologică, anotimpul, altitudinea

2.5. Teorii și concepții cu privire la actul suicidal

2.5.1. Teorii genetice/biologice

2.5.2. Teorii psihologice

2.5.3. Teorii psihiatrice

2.5.4.Teorii sociologice

2.5.5. Teorii fenomenologice

2.6. Evoluția către suicid la adolescenți

2.7. Forme ale suicidului în adolescență. Metode de înfăptuire a suicidului în adolescență.

2.8. Adolescentul și atitudinea sa morală față de sinucidere

2.9. Amploarea fenomenului suicidar la adolescenți. Date statistice

2.10. Tratament , îngrijire și prevenirea recidivei în actul suicidal

2.10.1. Profilaxia și tratamentul procesului suicidar la adolescenți.

3. ADOLESCENȚA- pasul către maturitate, perioadă de criză, de descoperire a identității

3.1. Ce este adolescența ?

3.1.1 Cronologie istorică : J.J. Rousseau, Stanley Hall

3.2. “Deruta clasificărilor” –dificultăți în stabilirea granițelor adolescenței

3.3. Teoriile stadiale

3.3.1. S. Freud

3.3.2. E.Erikson

3.3.3. J.Piaget

3.3.4. L.Kohlberg

3.4. Teorii sociologice și antropologice cu privire la adolescență

3.4.1. Teoria “anxietății socializate” (A. Davies)

3.4.2. Teoria “sarcinilor de dezvoltare” (R.Havighurst)

3.4.3. Societatea adolescentină și “subcultura” tineretului (J.Coleman)

3.4.4. Ambivalența atitudinală adolescentină (T.Parsons)

3.5. Teoria “continuității dezvolării” (R.Benedict si M.Mead) 3.5.1. Teoria „anxietății socializate”

3.6. Adolescența – o perioada de criză, de descoperire a identității

3.6.1 Conflict și criză în structura adolescenței

3.6.1.1. Conceptele de criză și conflict

3.6.1.2. Criza adolescentină

3.7. Adolescența între normal și patologic

3.7.1. Dificultăți în relațiile adolescentului cu familia

3.7.2. Aspecte-problemă în relația adolescent-profesor

4. STUDIU Aplicativ "DEPRESIE ȘI IDEAȚIE SUICIDARĂ ÎN ADOLESCENȚĂ"

4.1. Scopul cercetării

4.2. Obiective urmărite

4.3. Ipoteze

4.4. Populatia investigată

4.4. Metode si tehnici utilizate

4.6. Rezultate

4.7. Concluziile cercetării

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Anexe

SECȚIUNEA TEORETICĂ

INTRODUCERE

Lucrarea de față îș propune să prezinte într-o abordare teoretică, clinică și practică depresia, pe de o parte și ideația suicidară, pe de altă parte.

Legătura evidentă dintre depresie și ideație suicidară manifestată la toate vârstele, inclusive în adolescență m-a determinat să abordez în același timp cele două probleme, mai ales în ce privește perioada adolescenței, perioadă în care apar în mod deosebit tulburări affective. Cele două registre patologice prezintă asemănări și deosebiri ce necesită a fi stabilite, informații pe care această lucrare încearcă să le prezinte.

Lucrarea este stucturată în două părți, una teoretică în care am încercat să identific și să determin ceea ce reprezintă fiecare dintre cele două tulburări și o alta practică în care am realizat un studiu…..

Sinuciderea reprezintă unul dintre actele de voință cu urmări tragice –cel mai impresionant act de manifestare a ființei umane. Acest fenomen are atât implicații sociale cât și psihologice, fiind un act specific omului, ca rezultat al conflictelor interioare/interne.

Frecvența sinuciderilor la vârsta adolescenței în societatea actuală constituie unul dintre motivele principale ale studiului de față . Toți cei care au cercetat problema suicidară sunt de acord că adolescentul sinucigaș se dezvoltă într-un mediu psihosocial cu grave perturbări structurale și relaționale. Cu toate acestea, este greu de stabilit un raport precis între perturbările mediului socio-familial și frecvența suicidului, pentru că nu prezența singură a acestor tulburări duce la suicid, ci mai ales modalitatea în care adolescentul receptionează și integrează aceste influențe.

Sinuciderea adolescenților reprezintă unul dintre cele mai relevante și mai semnificative fenomene pentru înțelegerea frustrărilor și formelor de agresivitate care definesc conduita adolescentină într-o etapă de viață tranzitorie, în care absența unui status precis și a unei identități recunoscute de societate determină numeroase manifestări de “devianță”, cel puțin din perspectiva lumii convenționale a adulților.

Sinuciderea adolescentului este un strigăt, un avertisment tragic la lipsa aproape totală de cunoaștere și întelegere a epocii pe care o traversăm. A.Malraux spunea că “nu ne sinucidem, decât ca să putem exista”.

CAPITOLUL 1

DEPRESIA

1.1. Definiții și evoluție

Gorgos C-tin-Vademecum în psihiatrie, Editura Medicală, Bucuresti, 1985

"Dispozitia este acel tonus fundamental, bogat în toate instanșele emoționale și instinctive, care dă fiecăreia din stările noastre sufletești o tonalitate agreabilă sau dezagreabilă, oscilând între cei doi poli extremi ai plăcerii și ai durerii (J.Delay). Deci dispoziția reprezintă polaritatea stărilor afectivității bazale într-un moment dat. Modificarea ei în sens patologic poartă numele de distimie. "Acestea din urmă poate fi clasificată în hipotimii si hipertimii.

Din categoria hipertimiilor face parte și depresia, a cărei definiție de cea mai largă generalitate este văzută ca "o prăbușire a dispoziției bazale, cu actualizarea trăirilor neplăcute, triste și ameninșătoare." (Gorgos C, 1985) Puternica participare afectivă, trăirea profundă a acestei stări, antrenarea comportamentală consensuală sunt tot atatea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativă. Dispoziția depresivă cu aspect de "hipertimie negativă", poate îmbrăca aspectul tristeții exagerate, al tensiunii afective, dispoziției melancolice, anxietatii, nelinistii interioare, disforiei, indiferentei posace, anesteziei psihice dureroase (A. Sirbu, 1979). Inhibitia gandirii se traduce prin saracirea imaginatiei, incetinirea proceselor ideative, limitarea asociatiilor, aparitia ideilor prevalente, monoideism, pesimism, idei de suicid.

Depresia, stare mentală, caracterizată printr-o cădere a tonusului psihic, manifestată prin lasitudine, oboseală, descurajare, tendințe pesimiste, uneori anxietate (Manuila, 1997), nu are totdeauna o semnificație patologică, ea înscriindu-se, adesea, între trăirile normale ale oricărui om. H. Ey considera ca depresia poate avea semnificație de sindrom, simptom sau entitate nozologică Ca sindrom depresia se compune dintr-un trepied simptomatic ce se referă la modificarea dispoziției (care devine tristă sau anxioasă), a gândirii (in sensul inhibiției) și a funcțiilor psihomotorii (P. Kielholz). Aceste trei simptome ale sindromului depresiv au fost denumite de Kielholz ca simptome de bază, sau cardinale, cărora li se pot adăuga simptome accesorii (secundare).

1.2. Cauzele și factorii determinanți ai apariției depresiei: biologici, familiali, sociali, școlari.

1.3. Modele teoretice ale depresiei

1.4. Manifestări clinice ale depresiei

1.5. Tratament și îngrijire a depresiei: tipuri de terapii. Abordări complementare.

1.6. Depresia și ideația suicidară în adolescență.

1.6.1. Forme ale depresiei prezente în adolescență: depresia de inferioritate și depresia de abandon

1.6.2. Sindromul subdepresiv : partea ascunsă a depresiei în adolescență

1.6.3. Puncte comune între adolescență și depresie.

Capitolul 2

IDEAȚIA SUICIDARĂ ȘI/SAU SINUCIDEREA

"Majoritatea oamenilor își întrebuințează cea mai mare parte din timp ca să trăiască

și puțina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare,

încât fac tot ce le stă în putință ca să scape de ea."

W.Goethe în Suferințele tânărului Werther

2.1. Definiții ale ideației suicidare și a suicidului.

2.2. Clasificări ale conceptului de suicid. Tipologii ale suicidului.

2.3. Etapele suicidului și ideația suicidară

2.4. Factori de risc ai suicidului

2.4.1 Factorii biologici: supoziția ereditară și afecțiunile somatice medico-chirurgicale

2.4.2. Factorii psihologici

2.4.3 Factorii psihopatologici

2.4.4. Factorii sociali : socio-economici, locul de rezidență și factorii social-istorici

2.4.5. Mass-media

2.4.6. Factorii familiali

2.4.7. Statutul persoanei : sexul, vârsta, religia, rasa

2.4.8. Factorii fizici/de mediu : starea meteorologică, anotimpul, altitudinea

2.5. Teorii și concepții cu privire la actul suicidal

2.5.1. Teorii genetice/biologice

2.5.2. Teorii psihologice

2.5.3. Teorii psihiatrice

2.5.4.Teorii sociologice

2.5.5. Teorii fenomenologice

2.6. Evoluția către suicid la adolescenți

2.7. Forme ale suicidului în adolescență. Metode de înfăptuire a suicidului în adolescență.

2.8. Adolescentul și atitudinea sa morală față de sinucidere

2.9. Amploarea fenomenului suicidar la adolescenți. Date statistice

2.10. Tratament , îngrijire și prevenirea recidivei în actul suicidal

2.10.1. Profilaxia și tratamentul procesului suicidar la adolescenți.

Capitolul 3

ADOLESCENȚA-pasul către maturitate, perioadă de criză, de descoperire a identității

3.1. Ce este adolescența ?

Gorgos C-tin-Vademecum în psihiatrie, Editura medicală, Bucuresti,1985

3.1.1 Istoric.Clasificare. Epidemiologie.

Adolescența este o perioadă de profunde modificări calitative, care încununează modificările cantitative, aceasta reprezintă o etapă unică în istoria individului care-l confruntă cu o serie de transformări biologice și psihologice supunându-l unor exigenșe adaptative noi și compexe.

Ace

Vladescu Ionut-Psihopedagogia adulților și a adolescențței, Editura Vasiliana’98, Iași, 2009

pag.69-71 În dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani se pot diferenția 3 stadii bine definite:

1.stadiul pubertăíi (10-14 ani)

2. stadiul pubertății propriu-zise

3. stadiul adolescenéi prelungite (18,20 ani-24,25 ani)

Fiecare dintre aceste stadii cuprinde la rândul său substadii, cu probleme și caracteristici proprii.

Etapa a III-a, adolescența propriu-zisă reprezintă etapa de trecere de la pubertate la vârsta adultă și se desfășoară în trei subetape :

a.Preadolescența – perioadă de stabilizare a maturităii biologice. Din punct de vedere psihologic, in această perioadă se organizeaza conștiința de sine. Este o perioadă intensă de dezvoltare psihică, încărcată de conflicte interioare, de agitație și impulsivitate, de extravaganțe care sunt semne ale căutării identită‚ii, în care părerile personale încep să fie importante, dar nu e suficient, tinerii căutând argumente pentru a și le susține. Crește interesul pentru problemele abstracte și de sinteză, se rafinează gustul și interesul pentru filme, tehnică, etc. Apare dorința de afirmate personală ca expresie a socializării.

b.Adolescența propriuapitolul 2

IDEAȚIA SUICIDARĂ ȘI/SAU SINUCIDEREA

"Majoritatea oamenilor își întrebuințează cea mai mare parte din timp ca să trăiască

și puțina libertate care le mai rămâne îi înspăimântă atât de tare,

încât fac tot ce le stă în putință ca să scape de ea."

W.Goethe în Suferințele tânărului Werther

2.1. Definiții ale ideației suicidare și a suicidului.

2.2. Clasificări ale conceptului de suicid. Tipologii ale suicidului.

2.3. Etapele suicidului și ideația suicidară

2.4. Factori de risc ai suicidului

2.4.1 Factorii biologici: supoziția ereditară și afecțiunile somatice medico-chirurgicale

2.4.2. Factorii psihologici

2.4.3 Factorii psihopatologici

2.4.4. Factorii sociali : socio-economici, locul de rezidență și factorii social-istorici

2.4.5. Mass-media

2.4.6. Factorii familiali

2.4.7. Statutul persoanei : sexul, vârsta, religia, rasa

2.4.8. Factorii fizici/de mediu : starea meteorologică, anotimpul, altitudinea

2.5. Teorii și concepții cu privire la actul suicidal

2.5.1. Teorii genetice/biologice

2.5.2. Teorii psihologice

2.5.3. Teorii psihiatrice

2.5.4.Teorii sociologice

2.5.5. Teorii fenomenologice

2.6. Evoluția către suicid la adolescenți

2.7. Forme ale suicidului în adolescență. Metode de înfăptuire a suicidului în adolescență.

2.8. Adolescentul și atitudinea sa morală față de sinucidere

2.9. Amploarea fenomenului suicidar la adolescenți. Date statistice

2.10. Tratament , îngrijire și prevenirea recidivei în actul suicidal

2.10.1. Profilaxia și tratamentul procesului suicidar la adolescenți.

Capitolul 3

ADOLESCENȚA-pasul către maturitate, perioadă de criză, de descoperire a identității

3.1. Ce este adolescența ?

Gorgos C-tin-Vademecum în psihiatrie, Editura medicală, Bucuresti,1985

3.1.1 Istoric.Clasificare. Epidemiologie.

Adolescența este o perioadă de profunde modificări calitative, care încununează modificările cantitative, aceasta reprezintă o etapă unică în istoria individului care-l confruntă cu o serie de transformări biologice și psihologice supunându-l unor exigenșe adaptative noi și compexe.

Ace

Vladescu Ionut-Psihopedagogia adulților și a adolescențței, Editura Vasiliana’98, Iași, 2009

pag.69-71 În dezvoltarea psihică a copilului de după 10 ani se pot diferenția 3 stadii bine definite:

1.stadiul pubertăíi (10-14 ani)

2. stadiul pubertății propriu-zise

3. stadiul adolescenéi prelungite (18,20 ani-24,25 ani)

Fiecare dintre aceste stadii cuprinde la rândul său substadii, cu probleme și caracteristici proprii.

Etapa a III-a, adolescența propriu-zisă reprezintă etapa de trecere de la pubertate la vârsta adultă și se desfășoară în trei subetape :

a.Preadolescența – perioadă de stabilizare a maturităii biologice. Din punct de vedere psihologic, in această perioadă se organizeaza conștiința de sine. Este o perioadă intensă de dezvoltare psihică, încărcată de conflicte interioare, de agitație și impulsivitate, de extravaganțe care sunt semne ale căutării identită‚ii, în care părerile personale încep să fie importante, dar nu e suficient, tinerii căutând argumente pentru a și le susține. Crește interesul pentru problemele abstracte și de sinteză, se rafinează gustul și interesul pentru filme, tehnică, etc. Apare dorința de afirmate personală ca expresie a socializării.

b.Adolescența propriu-zisă (16-20 ani)

Tânărul capătă conduite adulte, în care exprimarea independenței nu mai e agresivă, ci expresivă și naturală. Caută mijloace personale de a fi și de a apărea în ochii celorlalți, gustul personale dezvoltă și apare evaluarea critică a diferitelor aspecte ale vieții. Toate aceste modificări psihice care umplu practic fiecare moment al vieții adolescentului se suprapun pe o structură biologică încă fragilă , care pot conduce la contractarea unor boli grave și cronice (TBC), a unor forme de nevroze, debut al schizofreniei și autismului, de maximă manifestare a anxietăíi în fața vieíi, în conflictele interioare se traduc prin tentative de sinucidere.

c. Adolescența prelungită (până la 25 ani)- includerea tineretului implicat în forme de învă‚ământ superior, precum și a tineretului încadrat în muncă. Indepenená este dobândită sau este pe cale de a fi dobândită. De cel mai multe ori este dobandită doar din punct de vedere psihologic, nu și material. Acest fapt aduce un plus de energizare și de dilatare a personalităíi, dar aduce în același timp noi conflicte generate între dorinée și imposibilitatea de a le realiza.Acestea anxietează și mai mult tânărul, contribuind la slăbirea sa din punct de vedere biologic, dar și la creșterea incertitudinilor legate de evoluția vieții sale.

pag.75

În adolescență crește capacitatea de exprimare a sentimentelor. Crește însă și emotivitatea internă (de la sine către ceilalți), crește excitabilitatea la factori determinanți ai emotivității, externi. Acest fapt determină treceri rapide de la o stare afectivă la alta și de la o limită la alta. Pe acest motiv, adolescentul dă impresia de instabilitate și de are vulnerabilitate. Solicitările școlare și sociale, care sunt din ce în ce mai mari pot provoca anxietate, frustări diverse, sentimente de culpabilitate, cărora adolescentul le face față cu greutate și pe care cu mare dificultate le comunică, astfel încât să poată primi sprijinde la familie sau de la grup.

Criza de originalitate a adolescenței este specifică perioadei și apare, de regulă, pe fondulnesiguranței adolescentului față de noile și neneumaratele trebuințe care apar și față de cerințele lui interne și externe. Aceasta poate traversa mai multe etape, care au și forme diferite. Astfel, între 10-14 ani, în preadolescență, dominanta fiind maturizarea biologcă, atitudinile și comportamentele curente ale tânarului se încarcă cu stări conflictuale , se determină de o motivație legată în special de ncertitudinea rolului și statutului social. Criza se manifestă în primul rând în familie și apoi la școală și în grupul de joacă.-prieteni.

În etapa adolescenței (14-18 ani) domină conflicele de autoafirmare, pentru că este etapa constructiei intense, a concepției despre lume și viață și a concepției despre sine în această lume. Criza la aceeași vârstă este declanșată de regulă de unul sau mai multe evenimente stresante, o decepție sau umilire căreia adolescentul nu îi face față. Apare astfel comportamentul agresiv, evident căutat, care exprimă încercarea de a-și domina insecuritatea și neîncrederea în capacitățile sale de integrare în viață.
Elemente fundamentale în determinarea reusitei scolare si efectele distribuirii pe specializari educationale

Ioana MOTATEANU, studenta anul IV,
Radu Ioan POPA, student anul IV,
Universitatea de Vest din Timisoara;
Facultatea de Psihologie si Sociologie, Domeniul Psihologie,
(coordonator) asist. univ. drd. Marian D. ILIE
Universitatea de Vest din Timisoara.
Departamentul pentru Pregatirea Personalului Didactic, 26 febroarie 2007

Adolescenta este o faza de restructurare afectiva si intelectuala a personalitatii, un proces de individualizare si de metabolizare a transformarilor fiziologice legate de integrarea corpului sexuat (Doron, 1999). Este greu de precizat la ora actuala, sfârsitul adolescentei câta vreme numerosi adolescenti îsi prelungesc acest proces, astfel studiul nostru a încercat sa selecteze subiecti aflati la jumatatea traiectoriei evolutive în adolescenta, aproximativ vârsta de 16 ani.

3.1.1 Cronologie istorică : J.J. Rousseau, Stanley Hall

3.2. “Deruta clasificărilor” –dificultăți în stabilirea granițelor adolescenței

3.3. Teoriile stadiale

3.3.1. S. Freud

3.3.2. E.Erikson

3.3.3. J.Piaget

3.3.4. L.Kohlberg

3.4. Teorii sociologice și antropologice cu privire la adolescență

3.4.1. Teoria “anxietății socializate” (A. Davies)

3.4.2. Teoria “sarcinilor de dezvoltare” (R.Havighurst)

3.4.3. Societatea adolescentină și “subcultura” tineretului (J.Coleman)

În anul 1960, James Coleman elabora definitiv, ca o continuare a altor școli, noțiunea de subcultură sau de societate adolescentină, noțiune care consideră că adolescența implică un set de norme și valori specifice ce caracterizează un anumit stil de viață al copiilor sau tinerilor, diferit de cel al adulților, și care oferă sprijin,orientare, securitate, recunoaștere și criterii evaluative de grup.

Astfel, noțiunea de subcultură adolescentină, poate explica modul de formare a subculturilor delincvente și atracția exercitată de bandele de cartier asupra adolescenților, deoarece în cursul procesului de socializare în cadrul grupului, aceștia se influențează reciproc.

3.4.4. Ambivalența atitudinală adolescentină (T.Parsons)

3.5. Teoria “continuității dezvolării” (R.Benedict si M.Mead) 3.5.1. Teoria „anxietății socializate”

3.6. Conflict și criză în structura adolescenței

3.6.1. Conceptele de criză și conflict

3.6.2. Criza adolescentină

3.6.1.2. Criza adolescentină

3.7. Adolescența între normal și patologic

3.7.1. Aspecte ale relației adolescentului cu familia

Se cunoaște faptul că influențele sistemului familial asupra proceselor de formare a adolescenților sunt hotârâtoare. Specialistii precizează că relația părinți – adolescenți deține un rol deosebit în fixarea deprinderilor comportamentale, dar și în asimilarea condițiilor psihologice normale. Adolescentul are nevoie de un mediu afectiv care să-i ofere siguranță, să-i dezvolte o imagine de sine corectă, are nevoie de protecție prin care va învăța să se confrunte cu experiențele vietii.

Dificultatile care apar în relațiile dintre părinți și copii își au originea într-o dublă ambivalență: pe de o parte, adolescentul dorește să devină adult, dar ezită să abandoneze securitatea climatului familial, iar pe de altă parte părinții doresc, în egală măsură, ca adolescentul să devina adult, dar privesc cu teamă și neîncredere acest lucru.

Mediul familial poate fi un mijloc de formare și pregătire a adolescentului, dar și o sursă generatoare de conflicte și stres.

Conflictul parinți – adolescenți apare pentru că părinții doresc să-și impună standardele cu care au fost educați ei, și copiilor lor. Dar, azi totul este schimbat: circumstanțe, oameni, posibilități, de aceea ar trebui și părinții să se schimbe. Valorile acumulate de părinți nu trebuie anulate, dar nici nu mai pot fi impuse copiilor.

De cele mai multe ori părinții neglijează preocupările, problemele intime ale adolescenților, ei (adolescenții) ajungând să acumuleze nemulțumiri, îndoieli și se creează astfel un “zid” între aceștia și părinți. Comunicarea este nulă, adolescentul singur. El va ocoli familia, va considera ca problemele cu care se confruntă se datorează părinților. Va deveni furios la ideea că familia nu i-a oferit ce trebuie sau ceea ce vede că au unii din prietenii, colegii săi. Va tinde să vadă în părinți “personajul negativ” și va prefera să se izoleze. Simțind cu acuitate durerea respingerii din familia sa, el va suferi o continuă scădere a stimei de sinei, ceea ce va duce la o comunicare ineficientă chiar cu egalii. El poate aluneca ușor spre deprinderi negative până la comportamente autodistructive.

Dacă neglijarea adolescenților are loc de cele mai multe ori datorită perturbarilor care apar în viața cuplului, perturbări care îi fac pe părinți să uite de ceea ce trebuie să ofere tânărului, dependența adolescenților față de părinți este rezultatul exagerării acestora în purtarea de grijă. Însă, părintele iubitor trebuie să-i ofere adolescentului în formare posibilitatea de a avea un status propriu, altfel grija, dragostea lui este un fel de dominare.

Autoritarismul exagerat, ca și indiferența manifestată față de adolescent pot conduce la consecințe negative an privinta dobandirii de catre acesta a sentimentului identitatii sale sociale”

3.7.2. Dificultăți în relația adolescent-profesor

Este cunoscut faptul ca actul educativ se fundamenteza, intr-o foarte mare masura, pe informatiile de ordin psihologic: punerea în valoare a tuturor posibilitatilor elevului adolescent presupune cunoasterea, de catre fiecare educator, a etapelor psihologice ale dezvoltarii adolescentului, a particularitatilor psihologice specifice personalitatii fiecarui elev an parte. Fara aceste cunostinte de psihologie, munca instructiva si educativa este amenintata de erori si de empirism.

Multe cadre didactice nu cunosc sau neglijeaza an mare masura importanta incarcaturii afective, empatice si persuasive pe care o au cuvintele (aprecierile verbale) an procesul comunicarii cu elevii, dar, mai ales, nu cunosc sau ignora faptul ca efectul actiunii verbale depinde nu atat de intentia noastra, cat de impresia, de rezonanta, ecoul pa care aceasta actiune il are an constiinta celor carora ne adresam. Asemanea actiuni nu pot, fireste, duce la reusita, insa pot genera efecte frustrante si stresante pentru elevul adolescent.

Etichetarile negative trebuiesc excluse din relatia educator-educat si inlocuite cu formulari care exprima relatii bazate pe cooperare, incredere, stima si respect reciproc. Atitudinile arogante, ironice, nepoliticoase ale educatorilor sunt foarte puternic resimtite mai ales de catre preadolescenti: ca efect al labilitatii constiintei de sine, tipice perioadei pubertatii, preadolescentii sunt deosebit de afectati de lipsa de tact a educatorilor, reactionand adeseori suprasensibilizat, prin autentice reactii de evitare, opozitie sau disimulare fata de tot ceea ce ei apreciaza ca fiind o agresiune la adresa personalitatii lor. Realitatile scolare de fiecare zi atrag atentia asupra faptului ca etichetarile negative pot face sa apara, la elevii care cred an ele, a unor “cercuri vicioase”, prin care se realizeaza o progresiva accentuare a procesului de deteriorare a propriei impresii despre sine a elevilor respectivi, care vor ajunge sa se subestimeze si autoanvinovateasca tot mai mult. Este caracteristica, an acest sens, atitudinea acelui educator marginit pentru care atudinile sunt realitati date si invariabile si nu procese an devenire, si care, an fata prestatiei inferioare de moment a elevului, va emite un diagnostic categoric si irevocabil de “incapabil”, pentru elevul respectiv. Aprecierii emise de profesor, elevul adolescent an cauza ai va “raspunde” printr-o stare de descurajare, care va provoca o scadere a randamentului muncii sale. Un elev caruia i se repeta pentru orice greseala sau insucces inregistrat ca este un incapabil, un om lipsit de ambitii profesionale etc., isi poate forma cu foarte mare usurinta o atitudine de neancredere în fortele proprii, care il va demoraliza în fata sarcinilor normale de elev, si il va duce de la un insucces la altul.

Intreaga varietate de efecte negative pe care “cercurile vicioase” le produc, trebuie sa-l determine pe educator sa realizeze o conduita preventiva, de anticipare a factorilor si situatiilor care pot genera dezacordul dintre educatori si cei educati si, implicit, aparitia acelor atitudini cu caracter dezadaptativ, din partea copiilor, care exprima inchiderea an sine, autoanvinovatirea si descurajarea. Desi, cel putin, an principiu , se cunoaste dictonul: “este mai usor sa previi decat sa repari”, nu toti educatorii se arata dispusi sa respecte normele specifice pedagogiei preventive.

Orice influenta exercitata asupra unui adolescent trece, ca printr-o “prisma”, atat prin experienta personala a acestuia, cat si prin “lumea” sa interna de idei si trairi, care fac ca influenta respectiva sa dobandeasca un inteles si un scop individual, personal specific de la un tanar la altul. Semnificatia actelor comportamentale izvoraste, se stie, din motive si intentii, ce pot fi insa, uneori, simulate si ascunse; autoiluzionarile, fabulatiile, visarile si deformarile “se nasc si se pierd an abisurile lumii interne, an adancurile dorintelor si intentiilor, a motivelor si proiectelor de actiune” (V. Pavelcu). Iata de ce consideram ca omul an general, si nu numai parintii si educatorii calificati, sa-si formeze capacitatea de a decoda mesajele adolescentilor: deosebirile particulare de structura psihologica obliga pe receptor sa-si acomodeze structura an functie de natura emisiei, sa-si potriveasca codul de interpretare dupa cel al interlocutorului.

.

!!!!!!!!!!!!!!!!!Marcelli Daniel, Berthaut Elise –Depresie și tentative de suicid la adolescență, Editura Polirom, Iași, 2007

"Starea depresivă în adolescență prezintă unele particularități semiologice care merită a fi cunoscute.

Episodul depresiv major așa cum este definit de DSM-IV presupune iv major il constituie o perioadă de celpuțin 2 săptămani in cursul căreia există, fie dispoziție depresivă, fie pierderea interesului sau plăcem pentr u aproape toate activitățile La copii si adolescenți, dispoziția poate fi mai curand iritabilă decat tristă Individul trebuie, de asemenea, să experienteze cel puțin patru simptome suplimentare extrase dmtr -o listă care include modificări in apetit sau gre utate, somn si activitatea psihomotone, energie scăzută, sentimente de inutilitate sau de culpă, dificultate in gândire, concentrare sau luarea de decizii, idei recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid. Pentru a conta pentru un episod depresiv major, un simptom trebuie să fie prezent de curand ori să fie în mod clar agravat în comparație cu starea preepisodică a persoanei. Simptomele trebuie să persiste cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, timp de cel puțin 2 săptămani consecutive. Episodul trebuie să fie acompaniat de stres sau deteriorare semnificativă în domeniul social, profesional sau în alte domenii importante de funcționare.

În legătură cu episodul depresiv major, termenul major se referă la un criteriu de calitate: există un număr suficent de simptome care să permit afirmarea prezenței episodului (sau a sindromului) independent de orice apreciere privind intensitatea, care mai este cotată și ca : ușoară, mijlocie, severă cu sau fără manifestări psihotice.

SECȚIUNEA PRACTICĂ

Capitolul 4

STUDIU Aplicativ "DEPRESIE ȘI IDEAȚIE SUICIDARĂ ÎN ADOLESCENȚĂ"

Cercetarea de față s-a făcut în rândul elevilor cu vârste cuprinse între 15-18 ani, elevi, proveniti din familii cu un anumit grad de funcționalitate, acesta efectuându-se în scopul stabilirii diferențelor existente între elevii de sex feminin și cei de sex masculin, cei cu rezultate foarte bune, bune și slabe la învățătură, respectiv cei proveniți din familii funcționale și din cele disfuncționale, cu privire la variabila depresie și ideație suicidară.

5.1. Scopul cercetării:

Acest studiu prevede determinarea influentei factorilor observarea unei legaturi între sexul, rezultatele școlare și gradul de funcționalitate al familiilor și efectele pe care acestea le au asupra depresiei și ideației suicidare.

**identificarea si evaluarea principalilor factori de risc si a mecanismele ce caracterizeaza comportamentul suicidar al adolescentilor.

5.2. Obiective urmărite:

analiza dinamicii comportamentului depresiv și suicidar al adolescenților

identificarea acelor variabile, a factorilor ce influentează, determină apariția ideii de suicid în rândul adolescenților;

analiza motivațiilor suicidului la adolescenți;

identificarea caracteristicilor personale ale adolescentului depresiv la care apare ideația suicidară

conturarea personalității depresive și sinucigașe adolescentine.

5.3. Ipoteze

Variabile :

dependente : VD1- depresia

VD2- ideația suicidară

independente: VI1- genul (M/F)

VI2- gradul de funcționalitate al familiei –funcțională /disfuncțională

(împărțire în funcție de mediană)

VI3- rezultate școlare (bune, slabe) (împărțire în funcție de mediană)

Media generală a anului anterior

Designul cercetării

Ipoteze

Gradul de funcționalitate al familiei și genul subiecților influențeză nivelul depresiei.

Există diferențe semnificative între nivelul depresiei la subiecții din familiile funcționale și disfuncționale, în sensul că subiecții din familiile funcționale au un nivel mai scăzut al depresiei decât cei din familiile disfuncționale.

Există diferențe semnificative între nivelul depresiei fetelor și băieților, în sensul că fetele prezintă un nivel al depresiei mai ridicat decât băieții.

Ipoteze specifice

Ipoteza specificǎ 1

Dacă elevii au rezultate școlare slabe, atunci au o tendință spre depresie și spre ideație suicidară, mai mare decât elevii care au rezultate școlare foarte bune.

Ipoteza specificǎ 2

Dacă elevii sunt de sex masculin, atunci au o tendință spre depresie și spre ideație suicidară, mai mare decât elevii de sex feminin.

Ipoteza specificǎ 3

Dacă elevii provin din familii disfuncționale, atunci au o tendință spre depresie și spre ideație suicidară mai mare decât elevii proveniți din familii funcționale.

Întrucât în aceasta cercetare s-a avut în vedere asocierea între variabile, design-ul folosit este unul corelational în care variabilele implicate sunt urmatoarele:
• rezultatele scolare – operationalizate prin media generala pe semestrul I;
• inteligenta emotionala – operationalizata prin coeficientul de inteligenta emotionala (QE);
• extraversia – operationalizata prin cota obtinuta la scala referitoare la extraversie a testului MBTI;
• atentia distributiva – operationalizata prin cota obtinuta la Testul Praga.

5.4. Populatia investigată

Metodologia studiului
Contextul cercetarii

Cercetarea s-a realizat pe două loturi de câte …………………………………………….

Subiecții au vârstre cuprinse între .

Studiul s-a desfasurat în liceul Colegiul Colegiul economic Nr. 1 din Iași…

A fost contactat directorul scolii pentru a obtine aprobarea de a participa la orele de dirigentie, la 2 dintre clasele a X-a,

Apoi s-a stabilit data si ora la care au fost administrate chestionarele. Elevilor li s-a prezentat scopul cercetarii si li s-a facut instructajul pentru completarea chestionarelor.

Completarea chestionarelor a fost facuta în mod colectiv.

Instrumente si procedee de masurare
Pentru acest studiu au fost utilizate trei procedee de masurare: Frica de evaluare negativa, Scala Rosenberg si Chestionarul pentru Investigarea Stilurilor de Gândire.
Elevilor li s-a precizat faptul ca va trebui sa completeze un pachet de teste, trei la numar pentru fiecare în parte, prin intermediul carora vor fi masurate atitudinile si comportamentele lor în situatii scolare. Au fost încurajati sa completeze fiecare item si sa raspunda în concordanta cu ceea ce simt în acel moment fata de afirmatia respectiva, fara a se gândi prea mult la raspuns. Au fost de asemenea informati ca nu exista raspunsuri bune sau rele. De asemenea, fiecare participant a primit un cod de identificare, prin intermediul acestuia fiind asigurata confidentialitatea. Participantii au avut la dispozitie 50 de minute pentru a finaliza completarea instrumentelor.

a. Frica de evaluare negativa (Watson si Friend, 1969) este o scala ce contine 30 de itemi care înfatiseaza masura în care indivizii traiesc teama de a fi evaluat negativ de catre altii. Participantii sunt rugati sa stabileasca în ce masura afirmatiile sunt caracteristice lor, având 5 variante de raspuns: de la 1 = total necaracteristic pentru mine, la 5 = extrem de caracteristic pentru mine. Un exemplu de întrebare din aceasta scala este: „Ma preocupa ceea ce superiorii gândesc despre mine.”

b. Scala Rosenberg (Rosenberg, 1965) este o scala de tip Likert de 4 puncte (1=absolut de acord, 5=categoric nu sunt de acord), continând 10 itemi prin intermediul carora este masurata stima de sine a indivizilor. Cotarea se face adunând punctajul obtinut de subiect (scorurile mari indicând un nivel al stimei de sine ridicat). Proba cuprinde si itemi inversati (3,5,8,9,10). Pentru evidentierea consistentei interne a acestei probe, a fost calculat coeficientul Alpha Crombach = .77. Un exemplu de întrebare ar fi „Am o atitudine pozitiva fata de propria persoana”.

c. Chestionarul pentru Investigarea Stilurilor de Gândire elaborat de Sternberg. Forma scurta a acestui chestionar este alcatuita din 65 de itemi, repartizati în mod egal pentru cele 13 stiluri de gândire (fiecare stil având corespondenti 5 itemi): legislativ, executiv, judiciar, monarhic, ierarhic, oligarhic, anarhic, global, local, extern, intern, conservator si progresist (prezentati în cadrul teoretic). Cercetarea noastra s-a axat pe observarea a doua stiluri de gândire din aceasta pleiada si anume cel executiv si cel legislativ. Sarcina subiectilor consta în acorda un punctaj de la 1 la 6 pentru cele 65 de afirmatii, în functie de acordul sau dezacordul cu acestea. Cotarea se realizeaza adunând punctele obtinute de subiect pentru fiecare stil, stabilindu-se stilurile dominante (se iau în considerare cele mai mari scoruri). Calcularea coeficientului Alpha Crombach = .70 (subscala legislativ) si .77 (subscala executiv) a evidentiat consistenta interna a acestui chestionar.

Esantion
Au fost selectati 40 de elevi din clasele a X-a, de la profilul real si uman, între vârsta de 16-17 ani, pentru a fi reduse influentele altor factori, cum ar fi diferenta de vârsta. S-a tinut cont ca un an mai mult sau mai putin, ca studii sau ca vârsta, în special în aceasta perioada, este suficient pentru ca aceeasi performanta sa fie considerata mediocra sau buna, chiar si o simpla diferenta de vârsta putând modifica rezultatul.
Selectarea elevilor a fost realizata pe baza rezultatelor obtinute de acestia (medii generale) la sfârsitul semestrului I din clasa a X-a, fiind apoi împartiti în doua grupe egale, tinându-se cont de nota avuta. Astfel, 20 de elevi care au avut rezultate în intervalul notelor 5-6 au fost inclusi în grupa elevilor cu rezultate slabe, iar ceilalti 20 de elevi care au avut rezultate în intervalul notelor 9-10 au fost inclusi în grupa elevilor cu rezultate foarte bune.

IV. Rezultate – interpretare cantitativa (datele brute ale cercetarii)
Pentru a testa ipotezele propuse s-a utilizat programul SPSS, în varianta 11.0, realizându-se comparatii prin intermediul metodei testelor t pentru esantioane independente. Dupa calculul primilor parametrii, medii si abateri standard, s-au calculat testele t de evaluare a semnificatiei diferentei între mediile grupurilor vizate, intensitatea diferentelor si reprezentari grafice pe aspectele surprinse în ipoteze. Tabelele inserate în cadrul acestei lucrari contin informatii necesare interpretarii cantitative cât si bazele pentru analiza calitativa, a interpretarii psihologice acordate – prin care studiul a stabilit confirmarea sau infirmarea ipotezelor.
În cele ce urmeaza, vom trata pe rând fiecare ipoteza pentru a prezenta cât mai amanuntit rezultatele obtinute.

Ipoteza 1 – daca elevii au rezultate scolare slabe, atunci au o stima de sine mai scazuta decât cei care au rezultate scolare foarte bune.

În cazul de fata avem o ipoteza unilaterala, fiind specificata directia de evolutie a diferentelor. Variabila dependenta este nivelul stimei de sine, pe când variabila independenta este reprezentata de cele doua grupe de elevi, cu note slabe si note foarte bune. Din figura 1 putem observa ca valoarea testului F al lui Levene este semnificativ statistic (F=3.86, p<.05), fapt pentru care vom alege valoarea celui de al doilea t, dispersiile fiind eterogene. Prin urmare, uitându-ne la valoarea testului t (t(32)=3.96, p<.01) si la pragul de semnificatie, vom observa ca acesta este semnificativ statistic, ceea ce duce la confirmarea ipotezei.
Pentru a vedea directia diferentelor ne vom uita la mediile avute de cele doua grupe (tablul 1). Elevii cu note mari sunt cei care au o medie mai mare fata de cei cu rezultate slabe, vom putea sustine ca elevii care obtin rezultate scolare foarte bune au o stima de sine mai buna decât cei cu rezultate mai putin bune. Mai jos este expus un grafic în care se pot observa diferentele înregistrate între cele doua grupe la nivelul stimei de sine.
Pentru a vedea cât de intensa este diferenta dintre grupe vom calcula r2=.10, ceea ce indica un procent de 10%, având un efect mediu.

Ipoteza 2 – daca elevii au rezultate scolare foarte bune, atunci au o frica de evaluare negativa mai ridicata decât elevii care au rezultate slabe la învatatura.
Ipoteza formulata este una unilaterala. Variabila dependenta este frica de evaluare negativa, iar variabila independenta este reprezentata de tipul grupei (elevi cu note foarte bune sau cei cu rezultate slabe). Pentru a interpreta datele obtinute, ne vom uita la valoarea testului F al lui Levene, care nu este semnificativ statistic (F=1.69, p>.10), indicând o dispersie omogena; prin urmare vom fi ghidati în a alege valoarea primului t, unde t(38)=3.97, p<.01. În acest caz testul t este semnificativ statistic, deci ipoteza formulata la început este confirmata. Astfel, putem spune ca exista diferente între elevii care au rezultate scolare foarte bune si cei care au rezultate slabe în ceea ce priveste frica de evaluare negativa.

V. Interpretare calitativa, discutii si concluzii

5.5. Metode si tehnici utilizate

Instrumente : 1. Scala depresiei a lui Aaron Beck

2. Inventarul depresiei Ziemmerman- sinucidere

3. FAD (Family Assessment Device- instrument de evaluare a funcției familiei)

Metodologia de cercetare

Cercetarea își propune sǎ analizeze …………………………………………………………………………………………………………………………………………

Pentru a putea analiza aceste aspecte am utilizat în cercetare un chestionar, ………………….

Chestionarele au fost aplicate în perioada …………………, în mod individual …………………. cuprinse în loturile de investgație.

5.6. Rezultate

Prezentarea, analiza și interpretarea datelor

Ipoteza specificǎ 1

Interpretarea calitativǎ a rezultatelor

Din rezultatele obținute comparativ, reiese faptul cǎ

Ipoteza specificǎ 2

Interpretarea calitativǎ a rezultatelor

Ipoteza specificǎ 3

Interpretarea calitativǎ a rezultatelor

5.7. Concluziile practice ale cercetării

Din datele prezentate se constatǎ cǎ

CONCLUZII

ANEXE

Deoarece familia are un rol important în determinarea suicidului in randul adolescentilor, fie indirect prin imperfecta educatie, socializare, fie in mod direct prin frecventele situatii conflictuale, subiectii studiati au fost grupati in trei categorii in functie de cele trei mari grupe de cauze familiare ale conduitei suicidare la adolescenti:

persoane a caror comportamente autodistructive au fost determinate in special de conflicte legate de organizarea familiei sau “conflicte structurale”, ce apar in cadrul grupelor familiare dezorganizate, in cazurile de abandon familiar sau de divortș

persoane a caror comportamente autodistructive au fost determinate in special de conflicte legate de relatiile psiho-dinamice ale familiei sau “conflicte relationale”, acestea fiind conflicte conjugale sau dintre adolescenti si parintiș

persoane a caror comportamente autodistructive au fost determinate in special de conflicte legate de o alterare a climatului psihologic pozitiv al familiei sau “conflicte afective”, intalnite in cazul decesului unui membru al familiei – cazuri de doliu prelungit sau de suicid – si in situatiile de concubinaj.

6.5. Metode si tehnici utilizate

Au fost utilizate pentru realizarea studiului de fata metoda statistica si metoda clinică de asemenea, a fost initiata o analiza a motivatiilor suicidului la adolescenti din presa romaneasca si nu in ultimul rand, am considerat necesare convorbirile cu experti ai domeniului.

Metoda statistica. Aceasta metoda poate furniza un cadru logic unui rationament sau chiar un modelș ea confera un caracter experimental si situeaza studiul intr-o perspectiva de cercetare fundamentala.

Tipurile de statistici utilizate au fost: metoda statistica descriptiva si metoda statistica inductiva. Prin statistica descriptiva intelegem un numar de principii care permit ordonarea, elaborarea unei serii de masuri si descrierea fenomenului care ne intereseaza. Prin statistica inductiva intelegem principiile care permit precizarea evolutiei unui fenomen care sa permita unele generalizari pe baza datelor stranse si ipotezelor elaborate. De asemenea, stabilirea unei histograme care rezulta din clasificarea masuratorilor apartinand statisticii descriptive, plecand de la un esantion limitat de masuratori, ne pune in situatia de a putea formula unele ipoteze asupra multimilor datelor care poate sa fie infinita si se poate situa in domeniul statisticii inductive.

Am urmarit modul de expresie verbala, mimica si tinuta vestimentara, nivelul evolutiei afective, gradul de adaptare la realitate, densitatea discursului, supletea sau rigiditatea atitudinilor, toate cu deosebita importanta pentru informatiile psihologice dorite. Ne-au interesat debitul verbal, tonul, indepartarile de discutie, inhibitiile intelectuale sau afective, modalitatile preferentiale de functionare mentala (afectiv, cognitiv, proiectiv, analitic, impulsiv etc.).

problemele adolescentului se raporteaza la aspiratiile generale ale grupului sau de apartenenta.

Metoda clinica a permis o aprofundare a fenomenului suicidar imposibil de realizat prin metoda statistica aplicata foii de observatie, constituindu-se ca un argument de prim ordin al cercetarii noastre.

Deoarece datele absolute in sine sunt irelevante pentru masurarea fenomenului (prezinta de regula capcane statistice si nu pot fi utilizate pentru comparatie) am folosit mai ales ratele sinuciderilor la 100000 locuitori, indicator utilizat astazi pretutindeni pentru studiul sinuciderii. De asemenea, pentru obtinerea informatiilor necesare studiului de fata am apelat la Arhiva Spitalului de Urgenta Bucuresti. Celelalte date, desi obtinute indirect, apartin Comisiei Nationale pentru Statistica – Serviciul Relatii Publice si Diseminare si Centrului de Calcul, Statistica Sanitara si Documentare Medicala a Ministerului Sanatatii. Am mai folosit in scop orientativ date privind rate ale suicidului la adolescenti provenite din lucrarea: “Sociologia problemelor sociale ale varstelor”, a carei autor este Radulescu Sorin M..

De asemenea, frecventa maxima a tentativelor de sinucidere la varsta 15-24 ani este confirmata si de unele studii asupra conduitelor autodistructive la adolescenti, precum: “Lțhomme et la mort” (E. Morin, 1976, p.39), “Experienta de viata a adolescentilor” (E. Beca, 1993, p.62-69). Frecventa crescuta a tentativelor la adolescenti reprezinta un semnal de alarma, atentionand asupra modului in care se face integrarea in societate a tinerei generatii.

Incercand sa analizez distributia sezoniera a actelor de suicid realizat la adolescenti (pentru 1998, Bucuresti) am observat ca anotimpul rece: iarna detine ponderea cea mai ridicata: 37,5%, urmand toamna cu 25% si vara impreuna cu primavara inregistreaza aceeasi pondere: 18,75% (a se vedea anexa 9). Luna ianuarie este cea care inregistreaza numarul cel mai mare de cazuri de suicid realizat la adolescenti (3), luna a carei pondere echivaleaza intreg anotimpul de vara si/sau primavara: 18,75% (a se vedea anexa 8). Aceasta constatare poate fi rezultatul unei posibile limitari a spatiului de desfasurare a activitatilor adolescentine datorata conditiilor meteo nefavorabile specifice anotimpului rece, ceea ce ar duce la un grad mai mare de interiorizare a problemelor personale si implicit la sporirea riscului suicidar. Trebuie subliniat ca este putin probabil ca factorii meteo sa influenteze in mod direct predispozitia spre un comportament suicidar. Lunile in care s-au inregistrat cele mai putine cazuri sunt martie si august. Explicatia poate consta in reversul situatiei descrise mai sus, si anume: cu cat spatiul de actiune a adolescentilor este mai amplu, activitatile mai diversificate si intr-un numar mai mare, riscul unei interiorizari excesive, a unei autoanalize scade.

Lotul analizat are urmatoarele caracteristici generale (a se vedea anexa 10):

din punct de vedere al distributiei pe sexe se remarca faptul ca, indiferent de motivatii, suicidul realizat se intalneste mai ales la adolescentii de sex masculin (10 cazuri din totalul de 16, reprezentand 62,5%, restul de 37,5% apartine fetelor).

din punct de vedere al variabilei varsta se remarca urmatoarea distributie:

pentru grupa de varsta 15-19 ani: 5 subiectiș

pentru grupa de varsta 20-24 ani: 11 subiecti .

dupa tipurile de ocupatie se remarca urmatoarea distributie:

elevi: 3 cazuri (18,75%)ș

studenti: 3 cazuri (18,75%)ș

fara ocupatie: 4 cazuri (25%)ș

Se observa ca cei fara ocupatie detin ponderea cea mai mare (25%) insa nu trebuie neglijata ponderea elevilor si studentilor (impreuna – 37,5%).

Desi aceste rezultate nu pot fi extrapolate la nivelul tuturor cazurilor de suicid din randul adolescentilor sunt importante pentru acest studiu de cercetare situational.

Este evident faptul ca suicidul nu ocoleste pe nimeni in raport cu studiile sau ocupatia de baza a adolescentuluiș el difera in forma sa de manifestare, in modalitatea concreta la care subiectii au optat in vederea suprimarii propriei vieti.

Examinand ziua internarii am observat ca in 8 cazuri (50%) internarea a avut loc in perioada 1-10 ale lunii, iar ca zi a saptamanii, joia are o ponder de 37,5%, ccea ce confirma ipotezele unor cercetari care au pus in evidenta faptul ca la mijlocul saptamanii stressul este resimtit cel mai puternic si ca inceputul saptamanii prezinta cel mai mic grad de periculozitate (si in studiul nostru acest fapt poate fi observat, neinregistrandu-se nici un caz in zilele de luni si doar unul martea).

Din punctul de vedere al orei de internare am constatat urmatoarele aspecte: 10 cazuri din 16 (62,5%) sunt inregistrate in cursul noptii si a diminetii (23.00-9.00). deci mai mult de jumatate din subiecti isi hotrasc suprimarea propriei vieti la orele serii si ale noptii, cand stressul de peste zi este resimtit si interiorizat. Iata cum in acst caz noaptea nu se dovedeste a fi “cel mai bun sfetnic”.

Evaluarea tentativelor de suicid include aprecierea diferitelor aspecte ale tentativei si ale adolescentului implicat. Un aspect care ne-a preocupat in mod special a fost concentrarea pe caracteristicile personala, cum ar fi: sex, varsta, nivel sociocultural so profesional, situatie financiara, mediu familial, antecedente psihiatrice sau somatice, eventuale comportamente suicidare anterioare.

In continuare vom prezenta datele culese in adrul cercetarii fenomenului suicidar la adolescenti obtinute prin metoda statistica si prin metoda clinica utilizate in investigarea unui grup de 37 de tineri cu tentative de suicid (unul cu suicid realizat), inregistrate in cadrul Spitalului de Urgenta Bucuresti, in decursul perioadei 1 – 31.07.1999.

In functie de variabilele specifice ale fenomenului suicidar am evidentiat urmatoarele caracteristici generale ale grupului studiat de adolescenti cu tentative:

frecventa in functie de sex:

F – 23 cazuri (62,1%)

M – 14 cazuri (37,8%)

ș

F/M: 4/2,5

Incidenta comparativa pe sexe a tentativelor de suicid la adolescenti indica faptul ca raportul F/M este 1,64. Mentionam insa ca acest raport nu este constant ci variabil in functie de cele doua etape distincte ale adolescenteiș astfel, pentru categoria de varsta 15-19 ani (etapa adolescentei propriu-zise) raportul tentativelor F/M este de aproximativ 1/1, iar pentru categoria 20-24 ani (etapa adolescentei prelungite) raportul tentativelor F/M este de aproximativ 5/1.

Este foarte probabil ca atingerea unui grad inalt de scolarizare sa reprezinte un ideal al societatii noastre si implicitsa creeze un sentiment de realizare mai puternic adolescentilor care ating un astfel de nivel, obtinand astfel o profilaxie a suicidului. Este posibil ca orizontul mai extins pe care il confera un nivel mai larg de scolarizare sa contribuie nu doar la cresterea sigurantei ocupationale, dar si sa reprezinte un rezervor mai extins de resurse de relationare, tinand cont ca ierarhia sociala dupa gradul de scolarizare valorizeaza indivizii unii fata de altii.

g) relatiile intrafamiliare:

normale: 12 cazuriș

conflictuale: 25 cazuri dintre care:

conflicte structurale: 9 cazuriș

conflicte relationale: 10 cazuriș

conflicte afective: 6 cazuri.

Se remarca faptul ca situatie familiala, conflictele reprezinta un factor determinant decisiv.

h) Factorii declansatori ai actului suicidar la adolescenti se refera la acei factori care din constelatia celor care stau la baza declansarii tentativei au cel mai mare grad de impresionalitate:

conflicte cu parintiiș

conflicte cu colegiiș

insuccese profesionale (scolare)ș

esecuri in dragosteș

pierderea unei persoane apropiateș

constrangeri prin forta fizica (viol, maltratari)ș

complexe (sentiment de inutilitate, de vinovatie, nesuportarea unor infirmitati fizice sau psihice.

6.7. Masuri de prevenire

Luand in considerare locul ocupat de suicid in cadrul cauzelor mortalitatii (2-4 in lume), precum si numarul impresionant de tentative ( de 3-7 ori mai frecvente decat suicidul realizat) si consecintele acestora, apare foarte importanta cautarea unor mijloace de preventie a actului suicidar (asa – numitele “linii fierbinti” sau elaborarea si aplicarea unor scale de evaluare a riscului suicidar).

In cazul sinuciderilor (acte autoagresive terminate prin deces) nu se poate vorbi decat de o profilaxie care vizeaza scaderea incidentei lor. In situatia tentativelor de suicid sunt posibile atat masurile de prevenire a unor cazuri noi, cat si vindecarea cazurilor si impiedicarea repetarii comportamentelor suicidare.

Interventia profilactica in cazul tentativelor se bazeaza pe trairile ambivalente ale subiectului care doreste sa traiasca si sa moara in acelasi timp.

Suicidul, cu atat mai mult cu cat vizeaza adolescenta, nu trebuie inteles ca un fenomen individual izolat. Profilaxia sa pune in miscare mijloace variate si complexe, actionand la nivelul colectivitatii si la cel al individului.

6.7.1. Diminuarea disponibilitatii mijloacelor de autovatamare

In ceea ce priveste reducerea mijloacelor de autovatamare s-a sugerat ca medicamentele psihotrope ar trebui sa fie prescrise cu mai multa grija, in special pentru cei ale caror simptome afective sunt o reactie la problemele de viata. S-a sugerat de asemenea ca Paracetamolul, unul dinte analgeticele cele mai periculoase, ar trebui sa fie disponibil numai cu reteta.

Psihologul american Larry Cyril Jensen a intocmit o lista de metode adecvate de prevenire sau tratare a conduitei suicidare in randul adolescentilor:

luarea in serios a oricarei amenintari de sinucidere, chiar daca este exprimata intr-o forma subtila. 80% din tentativele de sinucidere sunt precedate de diverse forme de avertismenteș

stabilirea unor raporturi cat mai apropiate cu adolescentii. Trebuie lasati sa stie ca vor fi ajutati, ca sunt intelesi, si sentimentele lor nu sunt considerate ca ilegitimeș

identificarea acelor aspecte din viata adolescentului care ii plac acestuia mai mult. Astfel se va evita focalizarea pe ideea mortiiș

propunerea unor alternative in rezolvarea unor probleme. Adolescentul care nu mai suporta problemele, adesea devine inflexibil in gandireș

acordarea de ajutor in activitatile pe care tanarul doreste sa le urmezeș

solicitarea de ajutor din partea familiei si a prietenilor.

L.C. Jensen considera calitatea mentala a adolescentului ca depinzand de mai multe puncte de vedere: social – determinata de conformitatea cu normele socio-culturale, individual – definita in termeni de fericire si satisfactie de sine, profesional – definita in termeni de actualizare a idealului propriu.

Reiese ca prevenirea sinuciderii, mai ales la adolescenti, nu este o problema specifica doar serviciilor de sanatate, ea apartinand si instantelor socializatoare menite sa creeze fundamentul unei personalitati capabile sa mentina si sa perpetueze structura sociala. Nici o alta alternativa nu ar fi decat partiala. Toate procedeele de sustinere morala a tinerilor care prin comportamentul lor sugereaza un plan suicidar sub masuri de socializare secundara a caror eficienta depinde de capacitatea de control a societatii, adica de reflexie a acesteia asupra ei insesi.

6.8. Concluzii

Suicidul este una din problemele morale, psihologice si sociologice care necesita prin amploarea sa o atentie si o abordare multidisciplinara: sociologica, psihologica si psihiatrica, cu atat mai mult cu cat Cercetarea suicidului si tentativei de suicid poate sa contribuie la intelegerea starii de spirit a unei parti importante a populatiei si sa evidentieze factorii eroziunii acesteia.

Oricum l-am defini, excluzandu-l sau incluzandu-l in limitele normalului, putem afirma cu certitudine ca actul suicidar este un punct final care a fost precedat in timp de o serie de comportamente pe care aproape toti autorii le denumesc comportamente presuicidare. Acestea sunt adesea avertismente sau forme mascate de amenintare pe care cei din jur nu le receptioneaza ca atare, ori nu le acorda importanta cuvenita, si nu realizeaza ca cel ce emite asemenea avertismente se afla realmente in “stare de pericol” si ca ajutorul uman sau medical este de urgenta necesar.

Factorul declansator denumit si “soc psihic” apare pe fondul unor “antecedente” ale adolescentului. Dupa cum am vazut la unii din subiectii studiului de fat, socurile psihologice (cum ar fi de pilda, intalnirea cu ireversibilul prin moartea unei persoane apropiate sau conflictul cu parintii) sunt traite pe fondul disconfortului psihic cauzat de alte probleme (insuccese scolare, deceptii in dragoste).

Interesant este faptul ca se remarca un grad mare de regizare a actului, ceea ce demonstreaza ca, in cele mai multe cazuri, nu au fost luate precautii pentru a nu fi descoperit, ci dimpotriva. Din analiza datelor reiese ca aceasta regizare a actului suicidar este realizata astfel incat “sinucigasul” sa poata fi gasit la timp sau sa nu pateasca ceva mult prea grav. La adolescenti prin aceasta simulare a actului suicidar se incearca obtinerea unor avantaje dorite, acest tip de suicid numindu-se suicid-santaj.

O analiza comparativa intre factorii complexului cauzal dovedeste ca cel mai bun factor de explicatie pentru comportamentul suicidar este labilitatea psihica, in timp ce stisfactia fata de viata este cea mai bine explicata de situiatia materiala a subiectului.

Nu se poate deduce o relatie nemijlocita intre nivelul scazut al satisfactiei si propensiunea spre sinucidere. Exista relatii dificile in familie si conditii materiale precare, dar ele nu sunt explicative prin ele insele.

Ideatia suicidara a adolescentilor legata de semnalizarea unor stari de anxietate decelate din coloritul vietii lor cotidiene nu este de neglijat. Ea trebuie sa devina o tema de meditatie si de actiune sociala.

In concluzie, tendinta de sinucidere la adolescenti apare din cauza disproportiei intre trairea asociata unor evenimente de viata si capacitatea personala de a infrunta incertitudinea sau amenintarea pe care aceste evenimente o poarta cu ele. Incercarea de sinucidere este deci raspunsul la o adversitate si exprima incapacitatea tanarului de a o depasi. Rezonand prin disperare, sentiment de neputinta si nefericire acesta face un efort de a atrage atentia celor din jur asupra propriei situatii. El forteaza astfel comunicarea cu mediul fata de care se afla in situatia de incerytitudine pertsistenta. Conditiile sociale care favorizeaza formularea unei definitii personale de “situatie fara iesire rationala” sunt starile puternic conflictuale care guverneaza mediul de varsta a adolescentilor.

Fenomenul autodistructiv, prin masurarea nivelului anomiei populationale este un indicator privind starea de sanatate sau boala a societatii romanesti. Dinamica suicidului in cadrul unei societati este in egala masura un indicator al dinamicii fenomenelor sociale.

Diagnosticul cel mai adecvat care ar putea fi utilizat de sociolog atunci cand se refera la problemele societatii romanesti actuale este acela de “anomie”.

In timp ce totalitarismul cuprinde in ideologia si structurile sale fatalismul ca o stare cronica institutionalizata, societatea post – totalitara, in actuala ei faza de post-tranzitie, implica anomia doar ca o stare de criza acuta prin care ordinea sociala si coeziunea sociala sunt doar temporar pierdute. Ea este produsul schimbarii bruste din 1989 si este inscrisa in efortul actual de rationalizare a societatii romanesti.

Desigur ca, starea de anomie, prin ea insasi, nu poate fi explicatia unica si suficienta a fenomenului de crestere a comportamentului suicidar in Romania ultimilor ani, aceeasi structura sociala poate da nastere atat comportamentului normal, cat si celui sinucigasș se admite in prezent ca suicidul si tentativa de suicid nu pot fi explicate si intelese in functie de un singur factor generator, ci functie de raportul procesual dintre acesti doi factori. Din acest punct de vedere, singura perspectiva etiologica unificatoare si valida stiintific o re

BIBLIOGRAFIE

Marcelli, Daniel- Depresie și etntative de suicid la adolescență, Editura

Zalis Henri-Un roman despre suicid

Scripcaru Călin-Suicidși agresivitate:contribuții la studiul medico-legal psihiatric al suicidului

.Scripcaru Călin-Suicidul

Grecu-Gaboș Marieta-Aspecte epidemiologice, clinico-statice șui de prevenție în suicidși parasuicid

Charazac, Brunel Marguerite-Prevenir le suicide:clinique et prise en change

Burtică Cecilia-Suicidul în literatura europeană modernăși contemporană

Conachi Sonia, Șelaru Mihai, Donciu Mihaela –Dora -Note despre suicid și eutanasie, Editura Timpul, Iași, 2007

Cosman Doina-Compendiu de suicidogie,

Debesse, Maurice. (1941). La crise d'originalité juvénile . (1941) crise. La d'originalité juvenile. Paris: Presses Universitaires de France. Paris: Presse Universitaires de France.

Freud, Sigmund. Freud, Sigmund. (1900). (1900). The interpretation of dreams (Parts 1-2). SE , 4: 1-338ș 5: 339-625. Interpretarea viselor (părțile 1-2),. SE 4: 1-338ș 5: 339-625. (1905). – (1905). Three essays on the theory of sexuality. SE , 7: 123-243. Trei eseuri asupra teoriei sexualității,. SE 7: 123-243.

Freud, Sigmund, and Breuer, Josef. Freud, Sigmund, și Breuer, Josef. (1895d ă1893-95î). Studies on hysteria . SE , 2: 1-310. (1895d ă1893/95î). Studii asupra isteriei ,. SE 2: 1-310.

Jeammet, Philippe. Jeammet, Philippe. (1994). (1994). Adolescence et processus de changement. Adolescenta et processus de schimbării. In Daniel Widlöcher (Ed.), Traité de psychopathologie (pp. 687-726). În Daniel Widlöcher (ed.), Traité de psychopathologie (pp. 687-726). Paris: Presses Universitaires de France. Paris: Presse Universitaires de France.

Laufer, Moses, and Laufer, M. Eglé. Laufer, Moise și Laufer, M. Eglé. (1984). Adolescence and developmental breakdown: A psychoanalytic view . (1984) și. Adolescenta defalcare de dezvoltare: Un punct de vedere psihanalitic. New Haven: Yale University Press. New Haven: Yale University Press.

Bibliografie

Angheluta V., Nica-Udangiu St., Nica-Udangiu Lidia: “Psihiatrie preventiva”, Bucuresti, Editura Medicala, 1986.

Antoniu George, Popa Marian, Danes Stefan: “Codul Penal pe intelesul tuturor ”, Bucuresti, Editura Politica, 1980.

Arensmann Ella: “Attempted Suicide. Epidemiology and Classification ”, BMJ Publishing Group, 1987.

Barraclough B.M., Bunch J., Nelson B., Sainsbury P.: “ A tundread cases of suicide: clinical aspects” in British Journal of Psyhiatry, 1974.

Beca Elena: “Experienta de viata a adolescentilor ”(Teza de doctorat), Bucuresti, 1995.

Belis V., Gangal M.: “Suicidul: paradigme bioetice”, in Revista de Medicina Legala vol. 2, nr.4/1994.

Berge Andre: “Profesiunea de parinte “, trad., Bucuresti , Editura Didactica si Pedagogica , 1997.

Branzei P., Scripcaru Gh., Pirozynski T.: “Comportamentul aberant in relatiile cu mediu ”, Iasi , Editura Junimea , 1970.

Bratescu-Voinesti I. Al.: “Nuvele si schite “, Bucuresti, Editura Tineretului, 1967.

Boroi Alexandru: “Infractiuni contra vietii “, Bucuresti, Editura National, 1996.

Brooke E.M.: “Le suicide et les tentatives de suicide “, O.M.S.,Geneve, 1975.

Bulai Constantin si colab.: “Drept penal roman “, Bucuresti, Editura Press Mihaela, 1997.

Camus A.: “Mitul lui Sisif“, Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, 1969.

Coteanu Ion, Seche Luiza, Seche Mircea: ”Dictionar explicativ al limbii

romane”, Bucuresti, Editura Academiei, 1984.

Cucu Ioan C: “Psihiatria adolescentului”, Bucuresti, Editura Litera, 1979.

Davidson Fr., Choquet Marie și colab.: “La suicide de l'adolescent: etude epidemiologique et statistique” , a 2-a editie, Paris, Les Editions Sociales Francaise, 1982.

Delavrancea B.V.: “Autonomia și independenta constiintei și raporturile ei cu actul sinucigas”, Brasov, Editura Transcendent, 1992.

Deshaies G.: “Les causes du suicide”, Paris, Alcan, 1930.

Dongoroz Vintila și colab.: “Explicatii teoretice ale Codului Penal Roman. Partea generala”, vol. I, București, Editura Academiei, 1969.

Dorpat T. si colab.: “Suicidal Behavious“(H.L.P. Resnik ed.), Boston, Little. Brown and Co, 1968.

Dragomirescu V.: “Psihologia comportamentului deviant”, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1976.

Dragomirescu V.T.: “Determinism si reactivitate umana“, Bucuresti, Editura Stiintifica, 1990.

Durkheim Emil: “Despre sinucidere”, Iasi, Institutul European, 1993.

Durkheim E.: “Regulile metodei sociologice”(traducere din limba franceza), Bucuresti, Editura Stiintifica, 1986.

Dworetzki J. P.: “Psyhology”, St. Paul, West Publishing Company, 1985.

Erikson Erik: “Identity, Youth and Crisis”, London, Faber, 1967.

Freud Sigmond: “Dincolo de principiul placerii”, Bucuresti, Editura Jurnalul literar, trad. Purdea, G., Zamfirescu, V.D., 1992.

Gelder M. si colab.: ”Tratat de psihiatrie”, Bucuresti, Asociatia Psihiatrilor din Romania, 1997.

Gibbs Jack P.: “Contemporary Social Problems, Introduction to Sociology of Deviant Behavior and Social Disorganization” (edited by R. K. Merton si R. A. Nisbet), New York and Burlingame, Harcourt Brace and Worlds, Inc..

Goethe J.W.: “Suferintele tanarului Werter”, Bucuresti, Editura de stat pentru literatura si arta, 1960, trad. de Al. Philippide.

Gorgos Constantin (coord.): “Dictionar enciclopedic de psihiatrie”, vol. IV, Bucuresti, Editura Medicala, 1992.

Gorgos Constantinescu: “Dictionar enciclopedic de psihiatrie”, vol. I, Bucuresti, Editura Medicala, 1990.

Gorgos C-tin.: “Vademecum in psihiatrie”, Bucuresti, Editura Medicala, 1985.

Helbwachs M.: “Les causes du suicide”, Paris, Alcon, 1930.

Ionescu G., Ionescu T.: “Epidemiologia bolilor netransmisibile”, Bucuresti, Editura Medicala, 1981.

Ionescu G.: “Tulburarile personalitatii”, Bucuresti, Ed. Asklepios, 1997.

Landsberg P.L.: “Eseu despre experienta mortii”, Bucuresti, Editura Humanitas, 1992.

Marcuse Herbert: “Eros si civilizatie”, Bucuresti, Editura Trei, 1996.

Mihaies Mircea: “Jurlalul si moartea. Jurnale de dincolo de mormânt”, in Revista de cercetari sociale, an 2 , nr. 2, 1995.

Mitrofan N., Zdrenghea V., Butoi T.: “Psihologie judiciara”, Bucuresti, Ed. Sansa, 1992.

Nica-Udangiu St. si Lidia: “Conduita autoagresiva”, in Revista: Neurologia. Psihiatria. Neurochirurgia, 27, 1, 1982.

Paveze Cesare: “Meseria de a trai” (Jurnal 1935-1950), Bucuresti, Editura pentru Literatura Universala, trad. De Florin chirutescu, 1967.

Paunescu Constantin: “Agresivitatea si conditia umnana”, Bucuresti, Editura Tehnica, 1994.

Piaget Jean: “Judecata morala la copil “(traducere din lb. franceza), Bucuresti, Editura Didactica și Pedagogica, 1980.

Predescu V.: “Psihiatrie”, Bucuresti, Ed. Medicala, 1982.

Radulescu Sorin M., Banciu Dan, Voicu Marin: “Adolescentii și familia”, Bucuresti, Editura stiintifica și Enciclopedica, 1987.

Radulescu Sorin M., Piticariu Mircea: “Devianta comportamentala și boala psihica”, Bucuresti, Editura Stiintifica .

Radulescu Sorin M., Banciu Dan: “Introducere in sociologia deviantei juvenile”, Bucuresti, Editura Medicala, 1990.

Radulescu, Sorin M.: “Anomie, devianta si patologie sociala”, Ed. Hyperion XXI, Bucuresti, 1991.

Radulescu Sorin M.: “Homo sociologicus. Rationalitate si irationalitate in actiunea umana”, Bucuresti, Editura Sansa, 1994.

Radulescu Sorin M.: “Sociologia deviantei”, Bucuresti, Editura Victor, 1998.

Radulescu Sorin M.: “Devianta, criminalitate si patologie sociala”, Bucuresti, Editura Lumina Lex, 1999.

53.Radulescu Sorin M.: “Sociologia problemelor sociale ale varstelor”, Bucuresti, Editura Lex, 1999.

54.Schiopu U.(coord.): “Dictionar de psihologie”, Bucuresti, Editura Babel, 1997.

55.Scripcaru Gh.: “Bioetica si suicid” in Revista medico-chirurgicala, vol.98, nr.1-4/1994.

56.Stengel & Cook: “Attempted Suicide: its Social Significance and Effects (Mandsly Monograph , no.4, London, Chapman and Hall, 1958).

57.Stengel E.: “Procedeeing af the Royal Society of Medicine”, nr.45, 1952.

58.Torberg Friederich: “Bacalauretul elevului Gerber”, Bucuresti, Institutul de Arte Grafice “Eminescu”, 1932.

59.Tuckman Jacob Ph. D., Level Martha: “The study of the suicides in Philadelphia”, Public Health Report, 1958.

60.Zamfir C., Vlasceanu L.: “Dictionar de sociologie”, Bucuresti, Editura Babel,1998.