Pozitionarea Spatiala a Deviantei In Institutiile Scolare

Psihologie

Pozitionarea Spatiala a Deviantei In Institutiile Scolare

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

=== pozitionarea spatiala a deviantei in scoli ===

CUPRINS

Introducere

Procesul democratic pe care România postcomunistă l-a abordat, a dus la schimbări multiple pe toate planurile realitații sociale. Interesul pentru o formă în care educația să se dovedeasca a fi o „piatră de temelie” pentru societatea contemporana, a fost inexistent, concentrându-se mai mult pe bugete de austeritate și o degradare spirituală a întregii societați. În aceste condiții, școala românească se dovedește a fi incapabilă să mai „instruiasca” noua generație, mai ales pe partea de moralitate, comportament adecvat, respect și responsabilitate. Cu alte cuvinte, școala romanească contemporană devine sursa și mai ales locul, în care noile generații consider că se degradează pe latura umana, și în acest loc trebuie intervenit.

Studiu de față se dorește a fi într-o măsură explorator, deoarece nu îmi propun să ajung la o concluzie ce poate fi generalizată la întreaga societate romanească, să intru in detalii tehnice care ar putea să reprezinte un dezavantaj pentru abordarea lucrării.

Neexistand multe scrieri în literatura romană de specialitate, consider că tema acestei lucrări este una relativ nouă, în care instrumentele trebuie testate întai pentru ca în viitor să se poate extinde la o cercetare mai amplă și, poate mai relevantă. O asemenea abordare a constituit pentru mine un prilej de a face cunoscue anumite concepte noi și relevante pentru aceasta tema, care aduc un aport științific cu siguranță dar care sunt supuse și limitelor.

În domeniu asistenței sociale se vorbește de comportamentt deviant al elevilor, de factorii care îl înfluențeaza, de moduri de intervenție (individuală, de grup, în comunitate, etc), de consiliere cu parinții, cu profesorii sau oricine mai este in mediul elevului devinat. Uneori dorind să fim atat de tehnici și de teoretici uitam să privim lucrurile elementare care se intalnesc într-o clasă. Din discuțiile cu toți prietenii și mai ales din experiența personală, am sesizat un pattern al devianței: aceasta se poziționeaza in spatele clasei. Oare nu este acest lucru un motiv suficient pentru a cerceta acest fenoment? Oare așezarea băncilor și segregarea elevilor nu este un factor principal care duce la devianță? Oare simplul fapt că am moștenit un sistem educativ în care cei buni stau în față și cei slabi în spate, nu reprezintă un motiv de ingrijorare? Oare elevii au aceleași perspective asupra modului de învațare, manifestă aceași implicare și atenție, stând în locuri diferite în clasă? La aceasta ultimă întrebare intuiesc că atat eu cât și cititorul va raspunde „nu”. Din acest motiv, influența unui anumit spațiu asupra comportamentului deviant, devine relevant pentru o posibilă cercetare mai amplă, începand tocmai cu unele idei din aceasta lucrare.

Această lucrare va cuprinde patru capitole. În primul capitol voi prezenta perspectivele teoretice asupra devianței, cât și formele particulare de manifestare in sistemul educațional. A doua parte a acestui capitol va dedicată explorării conceptelor de cultura, subcultura și contracultura, încercand în acest mod să evidențiez importanța acestor concepte pentru poziționarea spațiala a devianței în școli. În capitolul doi voi discuta aspecte legate de metodologie, de lotul studiat, de modul în care am adunat informații cât și despre procedeele pe care le voi folosi în această analiză. Capitolul trei va fi dedicat în totalitate prezentarii rezultatelor obținute, cât și interpretării lor. Prima parte din acest capitol va fi dedicată descrierii rezultatelor obținute prin observație, iar în partea a doua voi prezenta rezultatele obținute în urma interviurilor. Capitolul trei cuprinde faza procesului de asistare, continuând pașii de intervenție pentru patru studii de caz. În ultima parte a lucrării doresc să integrez partea teoretică cu rezultatele obținute, prezentând în aces mod concluziile acestei lucrări.

Capitolul I – Devianța, contra-cultură si incluziune socială

1. Perspective teoretice asupra devianței

Devianța este o notiune larg utilizată în psihologia sociala,în sociologie și criminologie,aceasta noțiune desemnând în sensul său cel mai general indepartarea sau abaterea indivizilor față de normele si valorile sociale. Termenul de devianța desemneaza orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societății ori ale unui grup social particular. Definit ca un tip de comportament, care se opune celui convențional sau conformist, cuprinde nu numai încălcările legii (infracțiunile ori delictele), ci orice „deviere" (abatere) de la regulile de conviețuire și imperativele de ordine ale unei forme de viață colectivă (societate, grup, organizație, instituție, cultură, subcultură). ( Neamtu C. 2003)

Conceptului de devianță i se poate stabili cu precizie atat data apariției și consacrarii în limbajul științific, cât și paternitatea.Astfel , în 1938, sociologii americani T.Sellin si R.K. Merton au definit devianța ca fiind ansamblul comportamentelor îndreptate împotriva normelor de conduită sau a ordinii instituționale, respectiv o reacție normală a oamenilor normali , plasați în condiții anormale.

În concepția lui Durkeim, starea de dezorganizare socială, caracterizată prin lipsa unei reglări morale clare a comportamentului indivizilor, are drept impact conduite iraționale și deviante. Citându-l pe autorul de mai sus, devianța este ”social orice comportament care nu se datorează hazardului, ci este reglat prin norme si așteptări instituite si inevitabile”. În context sociologic, devianța a fost definită ca ansamblul comportamentelor care amenință echilibrul sistemului său prin violarea normelor sociale.

Până în prezent, în devianță sunt incluse orice acte care fac abatere de la așteptările grupului sau colectivității – “actele neobișnuite, iraționale ori anormale, determinate de circumstanțe, condiții și stări particulare, care creează situații de ilegitimitate, ce stârnesc diferite reacții din partea publicului.”(Radulescu,2000,pp.4) Individul deviant apare ca o persoană „bizară”, „excentrică” sau chiar „anormală”, care încalcă regulile unanim acceptate, violează regulile obișnuite de conduită sau acțiune, alege alte căi sau mijloace decât cele legitime, adoptă acțiuni sau comportamente care nu se înscriu în registrul normativ prescris de normele unui grup social particular sau ale societății. Devianța, în ansamblul ei, desemnează o diversitate eterogenă de conduite, acte sau acțiuni, care reprezintă violări sau transgresiuni ale normelor scrise sau nescrise, implicite sau explicite, stări care nu sunt conforme așteptărilor, valorilor și regulilor colectivității, forme de nonconformism, marginalitate, asocialitate, criminalitate etc., tot ceea ce contrazice imaginea publică asupra ceea ce semnifică sau ar trebui să semnifice „normalul” și „dezirabilul”.( Radulescu, 2000)

Autori precum Giddens (2001) consideră că prin comportament deviant trebuie să înțelegem orice abatere a comportamentului de la normele generale de conviețuire, de la normele morale, culturale, juridice ale societății. Acesta defineste devianța drept non-conformism fața de un set dat de norme , care sunt acceptate de un numar semnificativ de oameni , în cadrul unei comunitați sau a unei societați. Nici o societatea nu poate fi împarțită între cei care deviază de la norme si cei care se conformează .În anumite ocazii , majoritatea dintre noi încălcăm reguli general acceptate de comportament.

În încercarea de a califica un act drept deviant, Goffman este de accord că un act este calificat drept deviant imediat ce incalcă o norma,adaugând faptul că normele nu sunt toate la fel.Goffman ne invită să renunțăm la aplicarea mecanică a noțiunii de devianță unor grupuri sociale care s-ar afla in situația de a suferi chinurile ostracismului,ale excluderii sau ale marginalității.El afirmă ca din punct de vedere analitic ar fi mai corect sa considerăm că nu exista devianți și că anumite tipuri de indivizi sunt pusi în situația de a poseda un stigmat mai mult sau mai puțin vizibil,de a avea mai multe sau mai puține posibilitați sociale de a controla o informație discreditantă

2.Devianță în instituții școlare

Devianța școlară desemnează, în sens general, ansamblul comportamentelor care încalcă sau transgresează normele și valorile școlare. În literatura de specialitate se folosesc, cu semnificații apropiate de cea a conceptului de "devianță școlară" – cu care nu se identifică însă-, o varietate de termeni: indisciplina, rezistența școlară, delincvența juvenilă, inadaptare școlară, tulburare de comportament.

Deși formula definiției este simplă, ea nu este lipsită de ambiguitați. În acest sens, trebuie precizat mai întai cine sunt devianții acestei spețe; școala poate fi spațiul de manifestare a unor conduite extrem de diverse, și nu în mod automat/necesar, toate sunt ale elevilor; si cadrele didactice pot devia de la normele deontologice ale profesiei, de la principiile didactice, de la normele morale. Astfel spus, devianță școlară va include totalitatea conduitelor care se abat de la normele și valorile ce reglementeaza rol-status de școlar;aceste norme și valori sunt situate în regulamentele școlare și în cele de ordine interioara.Conduitele deviante ale profesorilor alcătuiesc o categorie distincta, care nu face obiectul demersului nostrum, dar care exercita o anumită influiență asupra dinamicii devianței școlare.(Neamțu C, 2003, p.27)

2.1. Adaptare și inadaptare școlară

Socializarea în desfașurarea ei se realizează ca individualizare-socializare-personalizare, procese aflate într-o stransa interdependentă și având ritmuri diferite. Dacă în cadrul socializării primare are loc cu preponderența un proces de individualizare-copilul învața unicitatea sa de ființă distinctă de alte ființe umane-prin socializare de tip școlar copilul îți construiește o identitate sociala, în urma unui proces extrem de complex, care nu exclude manifestările de individualizare. (Neamțu,C , 2003)

Scopul socializării în școala este realizarea adaptării școlare. Intrarea copilului in rolul școlar, rol caracterizat prin responsabilițăti noi și reglementat statuar prin drepturile și îndatoririle de elev, presupune o nouă formă de adaptare socială, ce reflectă măsura în care el reușește sa răspundă cerințelor programate cu privire la conduita sa și la acumularea cunoștințelor. Școala este prima formă de organizare care îi familiarizează pe indivizi cu exigențele integrării sociale în formele ei particulare (integrare culturală, normativă , comunicațională, funcțională, etc.), ale carei efecte rezidă în capacitatea lor de a dezvolta atitudini participative în legatură cu scopurile organizației; în cazul școlii, aceste scopuri sunt :performanța școlară, disciplina liber consimțita, motivația pozitivă pentru respectarea programului de activitate și a normelor de comportament.

Școala reprezintă un factor primar educational, care își propune să faciliteze asimilarea și dobândirea de către elevi a normelor comportamentale recunoscute de societate. Spre deosebire de familie, școala impune un tip sistematic de socializare conform unei curricule școlare. În ciuda succeselor obținute, în ceea ce privește socializarea adaptată la caracteristicile de vârsta a elevilor, școala nu poate controla problemele școlare determinate de mediul familial precar din care provine elevul.

Astfel, atăt eșecul și abandonul școlar cât și inadaptarea la rigorile impuse de sistemul educațional reprezintă premise ale dezvoltarii comportamentului delincvent al adolescenților. După Botescu (2004), Adrian Ibiș (2001), mai mult de jumătate din tinerii cu comportament deviant au rezultate școlare slabe și foarte slabe. Cei mai mulți dintre elevii problemă, care sunt sancționați pentru comportamentul deviant, reactionează impulsiv sau negativ, absentand de la cursuri sau chiar abandonand școala. Unii educatori adoptă o atitudine indiferentă sau de marginalizare a acestor elevi. Frecvent, se intamplă ca profesorii să adopte o atitudine pasivă și superficială, ignorănd problemele de climat familial, cele specifice vârstei sau prezența unor factori extrașcolari disturbatori, astfel încat nu pot inspira încredere și nu pot motiva tanarul să își dorească să invețe si sa urmeze o carieră profesională. Uneori, accentul orelor de curs cade pe achiziționarea de cunostințe, și mai puțin pe partea afectivă , prin practicarea unor metode exagerate, care au ca rezultat blocajul comunicațional. De asemeni sunt cazuri în care profesorii au un stil autoritar de a preda , bazat pe învațarea neconditionată de către tineri, în timp ce este refuzat dreptul acestora la autonomie morală. Putem include aici și profesorii care au tendința de a considera orice acțiune de independența a elevilor un comportament deviant, fără a lua în considerare faptul că un asemenea comportament este specific adolescenților.

Socializarea în școală are ca scop realizarea adaptării școlare, care se exprimă prin capacitatea elevilor de a dezvolta atitudini participative în legatură cu scopurile școlii. Putem vorbi despre performanța școlară, disciplina liber consimțită, motivația pozitivă pentru respectarea programului de activitate și a normelor de comportament. Adaptarea școlară presupune atat obținerea performanțelor școlare, cât și acomodarea la grupul școlar pe baza asimilării unor valori specifice vârstei. Între reușita școlară și adaptarea la colectivul de elevi există o relație puternică, exprimată în definirea succesului școlar ca indicator al adaptării școlare. Pentru o mai buna exemplificare să presupunem că elevul înregistrează un insucces școlar atunci când e inadaptat la mediul școlar, la colectivul clasei sale, când trăiește o situație de excludere sau conflict. O dată cu frecventarea școlii, câmpul relațional al copilului se diversifică și se îmbogațește prin stabilirea relațiilor de cooperare si competitie cu elevii de aceeasi varsta. În aceste condiții, procesul de socializare în școală se caraterizează prin implicare socială, presiunea mai mare a expectanțelor adulților, contextul clasei de elev și procesul de comparare socială, care influențeaza insușirea normelor și valorilor școlare și sociale.( Neamțu G., p.835)

2.2.Comportament și devianță școlară

Devianța școlară include o gamă largă și variată de manifestari comportamentale, însă analiza și descrierea tuturor formelor identificate în literatura de specialitate ar depași intențiile demersului meu de cercetare. În aceste condiții voi aborda cele mai relevante forme de manifestare a devianței școlare, pentru lucrarea de fața.

Formele particulare de comportament deviant, clasificate după simptomul prevalent în conduite de evaziune, conduite de dominare, agresiv-impulsive și conduite perverse, sunt urmatoarele:

– actele de indisciplină cronică din timpul lecțiilor și al activitaților educative, care se datoreaza mai mult nivelului slab de autocontrol și dorinței de a brava în fața colegilor;

– manifestările determinate de dezinteresul și de indiferența față de școală, care își au suportul fie în indiferența parinților față de progresul școlar al elevilor, fie în frustrările suferite de elevi din partea școlii;

– neglijarea sistematică a obligațiilor școlare, a învațării , care constă în acceptarea statutului de elev mediocru;

– atitudinile și acțiunile reflectând lipsa de respect pentru educatori, reacțiile obraznice la solicitările acestora;

– manifestările indiferenței afective prin lipsa dorinței de a stabili relații de afecțiune cu colegii și cu educatorii;

– lenea, minciuna, falsificarea de note , proprii elevilor cu o structură labilă de personalitate, celor timizi și fricoși, evazivi, nesiguri pe ei înșiși;

– reacții bazate pe negativisme manifestate de cele mai multe ori ca reacții de tip nevrotic la solicitările externe sau interne;

– distrugerea de bunuri ale școlii sau din spații publice;

– izolarea de colegi, refuzul de a intra in clasa

– fuga de la școală sau de acasă

– abandonul școlar;

Sunt considerate a fi conduite de dominare , agresiv-impulsive:

– atitudinile sfidătoare, care constau în ironizarea profesorilor, colegilor;

– denigrarea colegilor de clasă sau a profesorilor

– înșelarea altor elevi sau adulți pentru caștig material;

– manifestări egoiste, care au în conținut desconsiderarea colegilor din dorința de a obține un lucru nemeritat;

– manifestări impulsive, violente și agresive fața de colegii de clasa;

Aceste manifestări sunt tipice comportamentului deviant prin reactii specifice, individualizate ale elevilor la frustrările pe care le suporta în confruntarea cu solicitarile mediului. Reacțiile au semnificația unui deficit de adaptare, a instalării unei stări conflictuale, latente sau manifeste, între elev și mediul sau: școala, familia, mediul extrafamilial, chiar el insusi.

Deoarece analiza și descrierea tuturor formelor identificate de conduita devianta școlară ar depași cu mult spațiu și intențiile demersului meu, mă voi limita in continuare la abordarea celor mai grave sau/și mai frecvente acte de devianța școlară. In ceea ce priveste copiatul acesta este o forma specifică de înșelaciune, prin care un anumit elev sau student prezintă drept rezultatul propriului efort de învațare o serie de cunoștințe pe care nu le-a asimilat, împrumutându-le ad hoc din alte surse. Copiatul încalcă prima și, poate cea mai importanță norma din Regulamentul școlar, care stipuleaza datoria elevilor de a-si însuși cunoștințele și de a-și forma deprinderile prevăzute în programele disciplinelor de invătământ. Ca formă specifică de conduită copiatul poate fi încadrat în categoria conduitelor agresive (plictiseală, indiferența si nesinceritatea sunt definite ca forme de manifestare a agresivității), deoarece aduce un prejudiciu profesorului și, uneori, grupului-clasa. Aceasta formă de agresivitate se poate produce pe fondul unei relații didactice indiferente, tensionate sau chiar amicale, ceea ce este, oarecum, paradoxal. E posibil ca, în cazul unei relații apropiate și calde cu un profesor, tocmai pentru a nu dezamagi profesorul din cauza rezultatelor slabe sau incurajați de aparenta sa tolerantă, anumiți elevi ajung să recurgă totuși la copiat.

O alta formă de comportament devinat il constituie fuga de la școală. Aceasta reprezinta o conduită de tip evazionist, având o motivație precisă și derulându-se într-un interval de timp variabil. Fuga de la școală poate interveni în situații tipice-evaluare, conflict cu profesorii sau colegii etc-, caz în care se prezintă ca o strategie defensivă a elevului; dacă aceasta conduita se generalizează, fuga de la școală devine punctul de pornire pentru absenteism. Fuga de la școală este o conduita cu o desfasurare limitată in timp, susținută de o anumita intensitate a participării afective, pe fondul existenței motivației pentru frecventarea școlii , si care trimite la cauze ce țin mult de personalitatea elevului și de contextul școlar specific. Semnificația și cauzele ce determină fuga de la școală depind foarte mult de variabila de varstă ;astfel la elevii mici ,fuga de la școală apare mai mult ca manifestare a “fobiei școlare”, în timp ce la elevii mari , fuga de la școală apare mai mult ca rezultat al unui proces de deliberare, al luării unei decizii , influiențată încă în mare masură de haloul afectiv al situației, dar care presupune existența unei opțiuni. Psihologii descriu fobiile ca pe un set de tulburări în care anxietatea este declansată exclusiv de situații , obiecte sau persoane ce nu reprezintă un pericol in sine.Elevii cu fobie școlara pot fi recunoscuți după urmatoarele caracteristici:

– elevul este adus sistematic la școală de catre părinți;

– elevul pare anxios în legatură cu sarcinile scolare , dar și în privința relațiilor sociale cu ceilalți-adulți sau covarstnici;

– indiferent de activitatea scolara , elevul este retras , temator, pasiv, inactiv;

– elevul manifesta semne vizibile si violente de teama, atunci cand se apropie de cladirea scolii;

– elevul provine dintr-o familie in care educația școlară e definită ca foarte importantă.

Fobia școlară îmbracă forme specifice: fobia de examen și fobia socială. Fobia de examen constă într-o formă particulară de manifestare a fricii de școală, fiind determinată de reciprocitatea dintre disponibilitatea pentru frica a celui examinat și situația obiectivă care include: prestigiul examinatorului, dificultatea intrinsecă a materiei de examen, gravitatea consecințelor în caz de eșec. Fobia sociala apare cel mai frecvent în adolescența și constă în teama de a fi expus observației altora in grupurile restranse , cum ar fi clasa de elevi. Fobia sociala este la fel de frecventă la fete și la baieți și determină conduite de evitare a situațiilor sociale; fobia socială se poate instala față de situații școlare specifice-teama de a vorbi în public;de a interacționa cu persoane de sex opus.Din punct de vedere psihologic , fobia socială e însoțită de diminuarea stimei de sine și teama de a fi criticat.

Considerată un comportament mai mult sau mai puțin impulsiv, de îndepartare momentană a unui subiect de un anumit spațiu de viața, pe fondul unui conflict de relație, fuga poate avea variate forme determinate de motive diferite:

– cautarea solitudinii, ca reacție la o tensiune puternică, intra-sau interpersonala;

– dorința de a fi impreuna cu un anumit partener, de a alcătui un cuplu, de a experimenta un set de relații privilegiate;

– dorința de apartenența la un grup;

– atitudinea defensivă în fața autoritații unui sistem, care îl expune pe subiect la consecințele paradoxale ale unei duble constrângeri și îl consideră unicul responsabil pentru disfuncțiile proprii.

În aceeași logică ca și fuga de la școală, menționez faptul că absenteismul școlar desemnează un tip de conduită evazionistă stabilă, cronică, ce prefigurează sau reflectă deja atitudinea structurală a lipsei de interes, motivație, încredere în educația scolara.Absenteiștii nu mai apreciază școala ca pe o instituție ce oferă beneficii importante pe viitor, ei fiind interesați mai mult de obținerea rapida a unor avantaje materiale.Se impune să observăm ca există relații semnificative între absenteismul școlar și alte conduite de devianța școlară;fuga de la școală și abandonul școlar..Atunci cand elevii încep să lipsească sistematic și generalizat de la școală , această conduită reprezintă un semnal tardiv al existenței problemelor;absenteismul constituie o formă de agresiune împotriva școlii, indicând că elevii fug de la școală chiar cu riscul de a fi pedepsiți. Reacțiile negative ale școlii și ale parinților întrețin mecanismele de aparere ale elevului, creand un cerc vicios, în care abandonul tinde să apară drept unica solutie prin care se pot rezolva toate problemele.

Violența școlară este una dincele mai frecvente forma de devianța școlara. Este un fenomen extrem de complex, cu o determinare multiplă:familiala, societală, școlară, personală și culturală. Violența în școală se prezintă ca un ansamblu specific de forme de violenta care se conditioneaza reciproc și au o dinamică specifică: violenta importata din afara școlii, dar și violența generată în sistemul școlar; violența ascunsă și violența vizibilă; dar și violența elevilor împotriva adulților.pe masură ce elevii se dezvoltă , acumulează experiență și devin constienți de resursele lor, ei încearcă să negocieze cu profesorii un stil de disciplină mai acceptabil și apelează în acest scop, la toate resursele de care dispun: resurse emoționale, comunicaționale, instrumentale, resurse fizice.Interpretarea cea mai generală a semnificației violenței școlare, ca fenomen global, este că ea reprezinta o strategie de supraviețuire și de afirmare, atât la elevi cât și la profesori.

În aceste condiții, pot colncluziona că sistemul educațional se face responsabil de apariția acestor conduite, pe care declarativ le interzice. Responsabilitatea școlii în dinamica delicvenței juvenile trebuie interpretatã într-un dublu sens: trebuie sã o înțelegem nu numai în termenii disfuncționalitãților ei, care fac sã creascã rata delicvenței, ci și prin prisma posibilitãții ei de ainterveni pentru a diminua fenomenul.
Conduitele de devianță școlară sunt reversibile și se poate contribui la diminuarea lor cu succes .Educația școlara trebuie să devină, astfel, una socioterapeutică, în sensul să se deschidă către problemele elevilor și ale comunitații.

3. Cultura, subcultura și contraculutra în instituțiile școlare

Școala funcționeaza ca și un spațiu cultural autonom, caracteristică sintetizată în noțiunea de “câmp al școlii” introdusă de Kurt Lewin (1951) , noțiunea de câmp desemnează spațiu de viață al unui individ sau grup, spațiu în care au loc o serie de procese și dinamici sociale. Noțiunea de “câmp al școlii” subliniază tocmai dinamica vie a modului specific în care școala, transmițând valorile culturale dominante, intra în interacțiune cu cultura elevilor, ceea ce generează efecte socializatoare majore.Învațarea înseamnă interacțiune: interacțiune cu profesorul , cu ceilalți elevi, cu grupul de elevi, cu ceilalți adulți din școală. Toate aceste tipuri de interacțiune reglează mecanismele adaptării școlare și contribuie la cristalizarea identității sociale a elevului. Din aceste interacțiuni rezultă “cultura organizațională” a școlii , ce include o diversitate de subculturi( a cadrelor didactice, având propriile subtipuri, a elevilor, o cultură managerială, o cultură a deschiderii catre comunitate,etc)( E Albu, p 88).

Sociologul francez Pierre Bourdieu(1983) a aratat ca școala și educatorii impun arbitrariul cultural al puterii, anumite habitusuri, concept imaginat de Pierre Bourdiu pentru a surprinde atât impactul poziției actorului într-un sistem de relații , cât și motivațiile individuale , creativitatea, autonomia actorului , în explicarea acțiunilor sale. Habitus reprezintă „sisteme de dispoziții durabile și transportabile, structuri structurate predispuse să funcționeze ca structuri structurate, adică în calitate de principii și de reprezentări care pot fi adaptate obiectiv la scopul lor fără a presupune urmărirea conștientă a unor scopuri și stăpânirea expresă a operațiilor necesare pentru atingerea lor[. . . ], „reglate” și „regulate” în mod obiectiv fără a fi cu nimic produsul supunerii față de unele reguli și, fiind toate acestea, orchestrate în mod colectiv fără a fi produsul acțiunii organizatoare a unui dirijor. ” Așadar, habitusul constituie „socialul încorporat” care ghidează indivizii în viata socială, asigurându-le o ințelegere imiplicită a regulilor jocului". Habitus-ul unui individ începe, să se formeze incă din vremea copilăriei, pe măsură ce iși insușește poziția “obiectivă" a familiei lui în spațiul social, adică a “ originii de clasă". Ca predispoziții adânc inrădăcinate, habitus-ul ii ajută pe oameni să navigheze prin viata socială într-un mod nonconștient și nonrational: suntem dirijați de habitus-ul nostru tocmai atunci când nu ne gandim la opțiuni, ci ascultăm acele “voci interioare" care ne spun clar ce este bine și ce este rău.

Școala legitimează arbitrariul cultural, pe care îl transmite atâta timp cât produce principiile fundamentale ale acestui arbitrar. La școală copilul învață “conținuturi”, însă ele se referă mai ales la reguli de conduită cotidiană sau la reguli morale, modele dupa care să interpreteze realitatea și pe baza cărora să acționeze: deci, important în socializarea școlară este în special curriculumul ascuns. Sursele acestuia sunt personalitatea profesorilor, relații interpersonale , sistemul de recompense și sancțiuni, climatul psihosocial și cultural al școlii.(Albu 2002)

Dacă Giddens( 2001) definește cultura ca ansamblu modurilor de viața ale membrilor unei societăți sau ale grupului lor aparținând unei societați, după Boudon (1997) cultura insumeaza modul de a gandi, simti si actiona, modul de a se comporta, modul individual și colectiv de realizare a unui individ. Așadar, din punct de vedere sociologic, prin cultura înțelegem multitudinea de norme și valori care ne arată cum trebuie să ne comportăm. Societatea se compune din grupuri și subgrupuri diferite, care au normele lor proprii referitoare la ceea ce este corect și incorect.Acel comportament care este privit de un grup ca normal, poate fi considerant deviant de grupul celalat. Astfel, cei care corespund regulilor considerate deviante, acționeaza în sensul normelor lor, dar este posibil ca prin aceasta sa încalce normele culturii dominante.

Din perspectiva culturii școlare , gradul ei de deschidere câtre exterior , câtre viața extrașcolară este un factor cheie în etiologia devianței.Acest grad de deschidree poate fi analizat în doi parametrii:

-variabila “conținuturi, care se referă la gradul și modalitatile concrete de articulare de catre școală a conținuturilor formale cu cele informale și nonformale

-variabila normativitații; din această perspectivă, gradul de deschidere a culturii școlare catre mediul social extrașcolar este dat de acordul sau dezacordul existent între principiile si codurile normative ale scolii, pe de o parte si practicile aplicate in viata sociala privind recrutarea si promovarea personalului, acordarea de recompense , pe de alta parte.(E Albu, 2003)

În ceea ce privește o prima direcție în interpretarea lui Cohen(1955) subcultura desemneaza faptul ca un ansamblu de indivizi țmpartasește o aceeași lume de valori,care modeleaza normele care permit interpretarea lucrurilor și instaurarea între ei a comunicarii ce asigura buna desfasurare a interactiunii.Pentru el subcultura delicventă proprie bandelor de tineri prezinta trei caracteristici esențiale:este neutilitară,rău intenționata și negativa.Avansând teza subculturii, admite că diferite lumi ale valorilor coexistă în sânul aceleeași societăți și că normele de conduită specifice fiecăreia pot,eventual,intra în conflict. Pentru acesta subcultură nu este o lume autonomă, ci un sistem de valori care participă din plin la sistemul mai general al societății globale.(Albert Ogien,2002 )

Teoria conflictelor codurilor culturale , elaborată de T.Sellin, privește infracțiunea și crima drept consecințe ale conflictelor culturale existente între diferitele categorii și grupuri ale societății. Diferențierea socială determina oriunde în lume apariția unor grupuri sociale , fiecare caracterizându-se prin moduri de viață și prin sisteme de valori specifice. Coexistența acestor grupuri face inevitabilă producerea unor “conflicte culturale” greu surmontabile, materializate prin acte delincvente.(E.Albu p.25)

3.1. Contracultura și reorganizarea spațiului clasei

Studiile asupra subculturilor au suferit ele însele o evoluție similară cu conceptul de ideologie. Paul Willis(1977) oferea o perspectivă funcționalistă asupra unei subculturi, ai cărei protagoniști, elevi la o școală din suburbii, prin refuzul valorilor dominante impuse în școală și apropierea de valorile lucrătorilor din uzina din apropiere, contribuiau la reproducția socială, îl lucrările târzii subculturile sunt privite prin prisma efectului lor subversiv, subliniindu-se micile victorii obținute de acestea în fața sistemului. Prin formele de socializare si de reproducere a sistemelor sociale in cadrul institutiilor de scolarizare, in mediul urban se dezvolta o contra-cultura tocmai datorita diversitatii si intereselor care apar intre indivizi. Dezvoltând aceasta idee, m-am îndreptat câtre o teorie ce tine de sociologia educației, dezvoltată de Paul Willis(1977) care semnala importanta unui factor în reproducerea raporturilor capitaliste de producție: cultura locală, pe baza căreia se construiește cultura adolescenților. A folosit o metodă calitativă microsociologică: „observații și observații participative în sala de clasa, în jurul școlii și în timpul activităților de timp liber, înregistrări obișnuite ale unor discuții în grup, interviuri informale și jurnale”, având ca obiect o „gașcă” de 12 baieți din categoriile populare, dintr-un oraș mic muncitoresc, pe care cercetătorul îi urmarește pe parcursul ultimelor 18 luni de școală și primelor cateva luni de muncă. Pentru acești elevi, diferitele experiențe școlare se constituie într-un ansamblu de stimulente care conduc la construcția progresivă a unei subculturi a adolescenților focalizata pe valori și atitudini opuse celor școlare (clamează disprețul pentru conținuturile școlare si note, evită participarea la lecții sau, atunci când sunt obligați să participe, lucrează cât mai puțin și își exprimă cât mai vizibil dezinteresul și batjocura, își manifestă cât mai vizibil sexismul și rasismul, precum și disprețul pentru autoritate etc.). Sursa din care se alimentează contra-cultura școlara e o subcultura locala: cultura categoriilor muncitorești (shop-floor culture). Ca școlari, subiecții sunt constienți de poziția lor, dar aleg sa ramană în poziția contra-culturii pe care o apreciază ca „adevarata munca” și folosesc batjocura și celelalte manifestări contra-culturale ca mijloace oarecum „terapeutice” (care fac suportabilă situația), atitudinile sfidatoare, care constă în ironizarea de câtre elevi a colegilor de clasă și a profesorilor și în afișarea în tot ce fac a unei aroganțe. Aceste considerente își au originea , de regulă în atitudinea și în defectele de educație ale parinților. Denigrarea colegilor de clasă sau a profesorilor este strans asociată cu aroganță , care se explică de cele mai multe ori prin atitudinea familiilor care se supraevaluează , fie datorită ignoranței, a subculturii, fie în baza situației materiale prospere.

În ceea ce privește dispariția contraculturii școlare și a comportamentului devinat în aceste institutii, Neamțu C.(2003) propune o strategie de intervenție cu scopul detenionării climatului psiho social, prin reorganizarea spațiului clasei. În aceeași idee, autorea propune desființarea podiumului și a catedrei, care reprezintă bariere psihlogice în calea comunicării, fiind simboluri ale puterii profesorului, ceea ce poate genera frustrarea și perceperea relației ca una de putere și nu una pedagogică. Ca o soluție la reducerea devianței școlare , Neamtu C(2003) propune și descentrarea poziției profesorului și multiplicarea centrelor de activitate prin organizarea clasei pe mai multe colturi. În aceste condiții elevii vor urmari obiective precise, vor comunica și interacționa , putând sa își organizeze ei înșiși activitatea și să învețe prin cooperare.

Capitolul II –Cercetare cu privire la poziționarea spațială a devianței școlare

1. Motivția și importanța cercetării

Consider că asistența socială trebuie să își mențină trendul ascendent ca și domeniu ștințific de sine statator. Acest lucru se poate realiza numai prin identificarea și descoperirea unor idei care să genereze noi explicații la fenomenele sociale clasice. Dorința mea de a imbogați acest domeniu al asistenței sociale, m-a motivat să caut noi explicații pertinete la un fenomen care astăzi ia amploare: devianța școlară. În acest nou context am dorit să identific noi moduri de explicare a acestui fenomen, având o bază teoretică din domeniu asistenței sociale, sociologiei urbane și în particular a sociologiei educatiei. Facand apel la experiența personală în ceea ce privește statutul de elev, student și contactul direct și indirect cu manifestari ale devianței școlare, am dorit în principal să descoper raspusnul la întrebarea: de ce majoritatea elevilor și studețtilor doresc să se mute in staptele clasei sau a sălii de curs pentru a copia? De ce în sălile de curs locurile din fața sunt de obicei goale și de ce se îngrămădesc a intra în sală pentru a ocupa cele mai bune locuri? De ce locurile din spate sunt cele mai vizate și considerate cele mai bune? Răspunsul meu intuit a fost că aceste locuri permit și dezvolta un cadru propice mentinerii și dezvoltarii unei conduite deviante. Neputând să ma bazez pe un raspuns intuitiv, am pornit demersul meu stințific de cercetare, fiind conștientă de limitele impuse de faptul că această temă particulară nu s-a dezbatut în cercurile nici unui domeniu stințific, inclusiv cel al asistenței sociale.

2. Obiective, scopuri și întrebări de cercetare

Prin această lucrare imi propun să identific spații autonome în care contra-cultura școlară se poziționează și se manifestă. Pentru această abordare voi porni de la conceptul de contra-cultură școlară propus de Willis în experimentul lui din Anglia. Consider că spațiul efectiv în care se produce această distincție între cultura și contra-cultura școlară poate fi localizat în spațiul unei săli de curs. Pentru aceasta voi defini spațiul clasei de curs ca o dihotomie în care se manifestă cultura si contra-cultura. Cum am prezentat in capitolul de teorie, cultura este multitudinea de norme și valori care ne arată cum trebuie să ne comportăm, care este implementată în mod oficial prin sistemul de învătământ, reprezentat de câtre profesori. Contra-cultura este refuzul actorilor care i-au parte la sistemul de învățământ, de a accepta normele și valorile impuse, manifestându-se prin comportamente deviante.

În aceste condiții, voi apela la trei concepte propuse de mine, cu care voi defini trei zone autonome din spațiul clasei. Plecând de la aceste consideratii, propun urmatoarea delimitare spațială: spțiul oficial: catedra, tabla și profesorul – spațiu care reprezintă autoritate, reproducerea cunoștințelor elevilor (în momentul în care sunt ascultați), promovarea de norme și valori general acceptate la nivelul societății, promovarea culturii școlare; spațiul reproducerii (bancile din față) – datorită poziției sale foarte apropiate de spațiul oficial l-am definit ca un spațiu ocupat de elevii cu predispoziție spre învațare, obediență, acceptarea culturii școlare; elevii din față sunt totodata “expuși” privirilor celorlalți și privirilor profesorului, putem spune că sunt in permanență monitorizați dintr-o parte sau alta a clasei. Apare ca o deficiența pentru cei care ocupă acest spațiu faptul că lipsește contactul cu restul clasei (cel putin lipsa unui contact vizual permanent); spațiul neoficial (băncile din spate) – l-am definit prin opoziție la spațiul primelor bănci, adică spațiul reproducerii. Elevii care ocupă locurile din spatele clasei refuză autoritatiea, au o slabă pregatire academică și manifestă în general dezinteres pentru activitățile ce se desfașoară pe parcursul orelor. Un plus pe care îl au în momentul ocupării locurilor din spate e dat de controlul (vizual) mai mare asupra situației din clasă datorită modului de amplasare al băncilor.

Clasa poate fi reprezentată ca un raport între dominanți și dominați. Dihotomia aceasta fiind vizibilă prin spațiul oficial ca fiind cel dominant pentru ca el impune normele și valorile care trebuiesc împărtășite, spațiul reproducerii se caracterizează prin supunere și acceptarea acestora, iar în spațiul neoficial se manifestă o reacție a ceea ce reprezintă spațiul oficial.

Scopul acestei cercetări este de a determina rata devianței școlare, prin identificarea poziționării contraculturii deviante.

Obiectivele acestei cercetări sunt:

Descrierea reprezentării sociale asupra autorității în rândul liceenilor

Stabilirea unei legaturi între devianță și poziția spatiala în clasă

Stabilirea relațiilor între caracteristicile background-ului familial și comportamentul deviant.

Având aceste obiective, îmi propun să observ ce influența are cultura școlară asupra culturii individului?, cum se face așezarea elevilor în clasă în funcție de modul în care fiecare individ interiorizeaza cultura școlară?, cum se manifestă refuzul autoritații in comportamente deviante?care sunt factorii extrascolari care duc la formarea de contra-culturi deviante?

Voi porni de la ipoteza potrivit căreia contra-cultura școlară se dezvoltă cu precadere într-un anumit spțtiu al clasei, cel definit de mine ca fiind spațiul neoficial.

3. Metodologia de cercetare

Cercetarea de față se dorește a fi una calitativă, folosind o triangulare, adica voi utiliza observația participativă, conversația informală și interviul semistructurat..Consider ca aceste metode îmi sunt cele mai utile pentru cercetarea mea, deoarece folosesc toate “punctele tari” pe care acestea le au. Am ales ca metoda de cercetare observatia participativa deoarece aceasta permite o mai buna evaluare a problemelor, surprinde dinamica realitații traite, conexiunea factorilor obiectivi și subiectivi ai acesteia. În literatura de specialitate observația participativă este definită ca „implicarea activă în viețile celor studiați, încât cercetătorul este acceptat ca membru al grupului ” Agabrian (2004).

Unul dintre avantajele observației este că permite surprinderea menifestărilor comportamentale ale individului în condițiile lui obișnuite de viață și activitate, oferind mai ales date de ordin calitativ. În schimb, un dezavantaj al ei îl constituie faptul că observatorul trebuie să astepte Aceste persoane au fost selectate pe baza frecvenței cu care au apărut în notele de teren, ținând cont de faptul că cei cu comportamente discrepante față de ceea ce era de așteptat au fost codați și notați pe fișele de observație. Prin această metodă am urmărit regularități în comportament deviant in spatiile definite de mine. Notele de teren nu au fost înregistrate doar pe fișele de teren fiind itemii de grilă. Notele de teren nu au fost luate doar pe hârtie ci și pe suport fotografic. Relevanța acestor fotografii este legată de procesul de descriere densă a terenului, implicit a spațiilor observate. Ținând cont de faptul că unitatea de observație este spațiul, am considerat importantă realizarea acestor fotografii. Fotografiile; diversele elemente ale observație pot fi reprezentate prin clișee fotografice. Aceste imagini sunt din timpul observației, fiind realizat de însuți observatorul(Peretz, 2002). Fotografierea unei persoane (unui spațiu) echivalează cu o descriere minuțioasă dar și o intervenție foarte vizibilă asupra posturii obișnuite a participanților.

Grila de observație a fost constituit, pornind de la întrebările de cercetare și obiectivele specifice ale observației precum și de la conceptele centrale ale cercetării. (Anexa 2) . Acest aspect a facilitat prelucrarea si analiza datelor culese prin intermediul observației. Analiza a fost realizată cu ajutorul unei scheme principale, configurate după o primă analiză a notelor de teren. Au fost urmărite aspectele observate în pofida conceptelor care au orientat și planificat cercetarea.

De asemenea am considerat că pot obține astfel, cele mai relevante informații pentru cercetarea mea direct din mediul claselor de elevi. Poziția mea va fi cea de participant la orele de predare ca martor ocular. Mă voi considera observator extern, un simplu martor ocular al evenimentelor, un spectator atent care se miscă liber în spațiul în care se desfașoară acțiunea, trecând aproape neobservat de catre participanți, dar acestia fiind conștienți de poziția mea ca cercetător. Scopul observației mele este unul exploratoriu (pentru grupuri marginale sau deviante, ori pentru o cunoaștere mai detaliată a grupurilor „normale”).

Interviul este a doua metodă de cercetare folosită de mine în demersul meu.Din perspectiva cunoașterii științifice, interviul este un important de culegere a datelor referitoare la experienta de viata a subiectilor investigati și, totodată, o formă de interactiune psihologică și socială cu influiență imediată asupra comportamentului actorilor implicați.. am utilizat un ghid de interviu semi-structurat în care dimensiunile apornesc de la întrebările de cercetare.

Conversația informala e numită și “interviu etnografic” fiind cea mai open-ended, cea mai nedirectivă dintre formele de interviu Am ales conversația informala întrucat are avantajul de a se desfașura într-un spațiu natural, întrebarile sunt generate spontan, în cursul natural al interacțiunii mele cu subiecții .Un motiv în plus în alegerea acestei metode este faptul că nu necesită un set de întrebări pregătit în prealabil și nici un fel de orientare, permițăndu-mi să mă las ghidată de terenul însuși și de acțiunile subiecților.

4. Lotul studiat

Lot studiata de mine este constituit din elevii clasei a 12-a G din cadrul Colegiului tehnic “Anghel Saligny” din Bacău, și elevii clasei a 12-1 B a Colegiului Național George Coșbuc, Cluj-Napoca, însumand un efectiv de 53 de subiecti.

Colegiul tehnic „Anghel Saligny”Bacău, amplasat pe strada V.Alecsandri, nr.18, Bacau, numară 38 de clase, cu un efectiv de 1000 liceeni, cuprinși în învătământul liceal zi și seral și școală de arte si meserii. Colegiul are o gamă diversificată de profiluri, ponderea cea mai mare fiind ocupată de învatamântul industrial și tehnic.

Colegiul National „George Cosbuc”, amplasat pe strada Avram Iancu nr 70-72 în centrul orasului, numară astăzi 55 de clase, cu un efectiv de 1411 de elevi, cuprinși în două secții: romană și germană și filologie (patru clase). Este o unitate școlară de prestigiu, având o promovabilitate la examenul de bacalaureat de 99,36% în anul școlar 2006-2007, iar conform statisticilor prezentate pe site-ul propriu, colegiul are rezultate excepționale la fazele județene și naționale ale olimpiadelor. Pornind de la aceste informații, studiul nostru devine relevant prin faptul că putem considera că acest colegiu național reflectă într-un mod obiectiv transmiterea și asimilarea normelor și valorilor promovate de sistemul educațional românesc.

Capitolul III – Rezultatele cercetării

1. Observația participativă și rezultatele ei

Am ales această metodă de cercetare deoarece am considerat că informațiile obținute din mediul claselor de elevi sunt relevante pentru demersul meu. Primul pas pe care l-am facut a fost contactarea directorilor liceelor, care au fost foarte receptivi la idea de a realize o cercetare în liceele respective. Am considerat important ca observația să se desfașoare la o oră cu un curriculum umanist. Din acest motiv la un liceu am vorbit cu un profesor de limba și literatura romană, pe când la altul cu un profesor de științe sociale. Am considerat că aceștia vor fi mai receptivi și voi avea o colaborare bună cu ei, ceea ce este esențial pentru cercetarea mea. Am ales câte o clasa de elevi din an terminal din fiecare liceu, având câte doua observații în doua zile diferite pentru fiecare clasă.

Prima observație Colegiul Național “George Coșbuc” Cluj Napoca

Pentru a fi în deontologia profesiei de cercetător și mai ales de asistent social, am considerat necesara informarea profesorilor, la orele la care am asistat, în legatură cu motivul prezenței mele acolo. I-am informat doar asupra faptului că realizez o cercetare pentru o lucrare de licență, având nevoie de unele observații la orele de curs. Profesorii au fost încantați și nu au dorit mai multe informații despre obiectivele pe care le urmaresc. I-am asigurat în același timp că nu voi perturba în nici un fel orele de curs, cerandu-le acestora sa își desfașoare activitatea cât mai natural. Le-am explicat că dorința mea este sa stau într-o banca liberă, să observ și uneori sa fac poze.

Prima de zi de observație s-a desfașurat iîn Colegiul National „George Cosbuc”, la o ora de filosofie a clasei a XII-a C cu profil management institutional. Primul lucru pe care l-am observat a fost modul de așezare al bancilor în sala, în forma de semicerc pe patru randuri, iar catedra era plasată in mijloc, lipita practic de primul rand. Sala avea un aspect general îngrijit, era curată, modernă, mobilierul era nou, având pe pereți diferite panouri, postere, colaje, afise cu informatii despre Uniunea Europeana, despre separarea puterilor in stat, educatie civica etc. Purtand o discutie cu profesoara in timp ce elevii se instalau in banci, aceasta mi-a atras atentia asupra modului in care sunt pozitionate si asezate bancile pentru a facilita procesul de comunicare.

Am observat ca unii baieți s-au instalat în ultimul rând formând un mic grup distinct de ceilalți colegi. Doresc să analizez fotografia din anexa 4, deoarece pe tot parcursul observației în timpul orei cei doi elevi din spate s-au evidențiat ca și grup distinct față de restul clasei, manifestându-se într-un mod diferit. În timp ce majoritatea elevilor participau activ la ora (în special fetele din prima bancă), aceștia ignorau activitățile școlare, discutând între ei, nu luau notițe, se jucau pe telefoanele mobile, făceau comentarii care nu aveau legatură cu discuțiile din clasă. Trebuie menționat că deși nu participau la activitațile orei de curs, ei nu le deranjau în mod evident.

În fotografia din Anexa 5 se poate observa un alt grup distinct format din cele trei fete din prima banca, acestea fiind cele mai active la activitațile desfășurate, răspundeau prompt la întrebarile profesoarei, puneau întrebari suplimentare la ceea ce se preda. Aceste trei fete se pot încadra ca fiind cazuri ale spațiului reproducerii, tocmai prin afinitatea și atitudinea pe care o au față de ceea ce reprezintă spațiul oficial. In urma observației, am constat că datorită poziționării băncilor, se poate forma un nou grup având aceleași caracteristici ca grupul din spațiul neoficial, dar localizat în imediata apropiere a spațiului oficial dominat de profesoară. Cei doi elevi aflați cu spatele, datorită viziunii panoptice asupra spațiului oficial, se pot incarda într-o formă de caracteristici specifice contraculturii, aceștia purtând discuții subtile, în șoaptă, nefiind neapărat preocupați de activitățile didactice, observând în acest sens o lipsă constanta de eye-contact între ei și profesoară. În general, ora a decurs fară incidente, restul de date preluate nemaiavând relevanță pentru demersul cercetării mele.

În continuare am urmărit abordarea celor doi baieți din spatele clasei, pentru a discuta cu aceștia, încercand sa aflu mai multe informații despre ei. Astfel, după terminarea orei, i-am urmat catre locul de fumat deoarece era un spațiu familial, diferit de spațiul oficial al scolii. Aici am purtat o discuție deschisa în urma careia am aflat unele date demografice, mediul lor de proveniență (locuiau in Andrei Muresan, la casa). Părinții acestora aveau studii superioare și dupa spusele lor „o condiție materială bună”. Am aflat de la aceștia motivele personale pentru care s-au așezat în locul respectiv în clasa, aceștia argumentând că în acel loc „se pot plictisi fara sa fie deranjați”, că se pot juca pe telefon și sa nu atragă atenția profesorului, că pot evita, datorită colegilor din față, privirea profesorului și că în mai toate materiile nu sunt interesați. Aceștia considerau școala ca un loc de intalnire cu prietenii și mai puțin de învațat, deoarece în clasa a XII-a nu este necesar să îți „umpli capul cu prostii”, argumentând că ce îi interesează sunt numai materiile la care susțin examenul de bacalaureat, și dupa spusele lor ”nici la alea prea mult stres”. Am purtat discuții și despre colegii lor din față, în special cele trei fete ca să aflu informații despre ele. Cu toate că informațiile pot fi deformate, am considerat că este necesar o astfel de cunoștere deoarece am dorit sa aflu numai lucruri obiective despre ele cum ar fi situația școalară (note), unde locuiau, cât și atitudinea profesorilor față de ele cât și a acestora față de învățare (nu absentează de la ore). Din spusele lor mai exista un coleg de clasă care își petrece timpul cu el, dar din spusele baietilor acesta nu a participat la ora, nedorind sa îmi spună motivul.

A doua observație Colegiul National “George Cosbuc” Cluj Napoca

În urmatoarea zi de observație, am incercat sa îmi centrez atenția spre modului în care elevii percep autoritatea profesorului, și implicit a spațiului autorității, și spre manifestarile de comportament deviant prin care submineaza autoritatea acestuia. Deși privită în ansamblu, această clasă pare una liniștită și interesată de studiu, atenția mea centrată pe detaliile din timpul orelor de curs mi-a dovedit că există un anumit grad de devianță școlară și în rândul acestor elevi, deși, fata de observațiile de la celălalt liceu analizat, acestea sunt în limite normale, fiind de intensitate mică. De remarcat că această devianță se poziționează în spatele clasei, fiind reprezentată mai ales de baieți. Acest lucru este explicabil mai ales prin prestigiul pe care acest liceu il are în orasul Cluj Napoca. Dorind să explorez motivele acestei intensitați mici de devianță, am dorit să realizez si un interviu cu cei doi elevi. În această zi, erau toți cei trei băieți prezenți fiind situați tot în spatele clasei. Am observat cum acești elevii situați în spatele clasei și-au permis, datorită distanței față de autoritate, adică de profesor, să aiba și alte activitați decât cele cerute la ora. Jocul pe telefonul mobil, reviste, și chiar dormitul pe bancă au fost cateva din comportamentele sesizate de mine și considerate relevante pentru cercetarea mea. Dupa terminarea orei, am incercat să discut liber cu elevii, din nou la fumoarul improvizat de ei , undeva in curtea școlii departe de ochii autorităților școlare. I-am intrebat despre modul cum se comportă la un test oarecare, cum li se pare dificultatea, daca se pregatesc, daca apeleaza și la alte surse și în ce masură se folosesc de acestea .Cei trei și-au exprimat supararea că testele sunt de obicei grele, că profesorul le cere prea mult, dar ca mai pot copia pentru a nu avea rezultate dezastruase.

Într-o instituție de învățământ liceal, profesoruul reprezintă autoritatea care trebuie respectată, fiind în același timp și un promulgator a culturii oficiale desfasurate in societatea în care traim. Deși reprezintă o autoritate în ochii elevilor, profesorul clasei a XII din acest liceu, are de multe ori parte de atitudini sfidatoare din partea elevilor sai, manifestate prin refuzul de a raspunde la cerințele sale, urmat de ironizare. Trebuie însă sa remarc ca in timpul orelor acestia avea un discurs normal, in timp ce ironizarea aparea mai ales în momentul în care discutam liber cu elevii. Am observat că în timpul orelor, elevii desi nu sunt atenți la ceea ce li se spune, fac liniște și creeaza o atmosferă prielnică desfășurarii cursului. În urma acestor observații am dorit să aflu mai multe lucruri despre cei doi băieți din prima zi de cercetare. Aceștia au fost încântați de ideea de a participa la un interviu, stabilind pentru a doua zi locul și ora pentru desfășurarea acestuia. Rezultatele din aceste doua interviuri vor fi detailate într-un capitol separat.

Prima observație Colegiul Național „Angel Saligny” Bacău

La Colegiul National „Angel Saligny” din Bacău, observația a durat de asemeni două zile în care am asistat la ora de limba și literatura română, la clasa a 12-a G. M-am pozitionat în fața clasei pentru a avea o vedere completă a ceea ce se petrece în timpul orei. Sala avea un aspect general neingrijit, pereții aveau urme de pantofi din loc in loc, mobilierul, deși nou, era deja deteriorat avand diferite inscripții și desene. În spatele clasei, băncile erau așezate în mod diferit pentru ca elevii așezați acolo doreau oarecum separarea de restul clasei, pentru a facilita contactul vizual și comunicarea dintre ei. Am observat că în clasă, era destul de frig, datorită faptului că sala nu era incalzită. Acest lucru i-a determinat pe elevi să fie îmbracați gros, cu geci, fulare și caciuli. Cu toate ca sunt unii elevi, în special cei din fața clasei, care nu poartă caciuli pe cap, cei din spatele clasei nu se obosesc să își dea jos acest articol vestimentar. Elevii nu manifestau nici un fel de interes față de autoritate, materia predată sau orice altceva ce se întamplă în spațiul oficial, arătând acest dezinteres prin gesturile lor (își așezau capul pe bancă, se întindeau, cascau). Activitatea cea mai frecventă a elevilor în timpul orelor de curs, mai ales a celor din spatele clasei, erau jocurile pe telefonul mobil sau ascultatul muzicii la diferite aparate electonice.

Profesoara purta discuții despre materie doar cu elevii din fața clasei, ignorând total grupul format in spate. Din acest grup, doi baieți și o fată erau cei mai nemulțumiți de ceea ce se întamplă la ora de curs. Cu toate ca discuțiile nu erau foarte aprinse, există în clasă o stare de apatie, doar elevii aflați în spațiul reproducerii manifestând mai mult interes față de ceea ce se preda, fiind de altfel singurii care participau activ. Am remarcat faptul că din cei 24 de elevi din această clasă doar, din cele doua ore la care am observat, niciodată numărul celor prezenți în clasă nu depașea 20. Surprinzător pentru mine a fost faptul că la toate orele, activitatea începea cu câțiva elevi, după care treptat pe parcursul orei de la inceput, chiar spre sfarșit, ajungeau și ceilalți elevi. Aceștia intrau în clasa degajați, fara să salute profesorul, angajându-se în discuții gălăgioase cu colegii. În momentul în care profesorul a cerut celor întarziați tema, aceștia au raspuns arogant, în batjocură, ironizand spusele profesorului, utilizând un limbaj nepotrivit de adresare. Desi vina le aparținea în totalitatea în acest caz, elevii nu evitau sa dea raspunsuri ironice, în momentul în care profesorul le atragea atenția asupra faptului că vin total nepregatiti. Am observat ca aceste actiuni perturbatoare pentru ora, nu aveau nici un impact asupra profesorului, care își continua activitatea cu cei câțiva atenți, care se aflau în spațial reproducerii.

S-a întamplat ca in timpul orei un elev sa plece din clasa , invocând faptul că nu și-a fumat țigara de dimineață și trebuie să o faca .Bineînțeles ca reacția clasei a fost una de amuzament și distracție în fața colegului care incearcă să iasă în evidențî și să braveze. Profesorul își exprima nemulțumirea față de comportamentul clasei în general, lăsându-l pe elevul fumător să iasă.

Aș dori să insist mai mult asupra imaginii din anexa 8 pentru a prezenta unele elemente relevante pentru cercetarea mea. Se poate observa cum eleva din prim plan nu se sfiește deloc să scoată telefonul mobil și raspundă la el în timpul orei. De remarcat este faptul că, la liceul din Cluj Napoca, cu toate că și elevii de acolo se jucau la telefon, acest lucru nu era facut într-un mod atât de sfidător, făcând acest lucru sub bancă. Băieții din spatele fetelor, folosesc semen obscene la adresa profesoarei, iar poziția lor fizică este relevantă pentru nepasarea care o prezintă în clasă.

Am considerat că din ceea ce am observat să îmi indrept atentia în conversațiile informale asupra celor doi baieți și asupra fetei care se juca la telefon. I-am urmărit în spațial lor cel mai familiar, în această situație fiind baia fetelor. În acea incinta, atât baieții cât și fetele fumau, realizându-se un fel de întrunire și în care se povesteau cele petrecute la ora care tcmai a trecut. Am aflat de la cei trei că în ultima vreme nu prea vin la ore , invocand motivul bacalaureatului. Însa mi-au spus că în orele de absențe merg în parc, în baruri sau în orice loc unde “nu se mai simt stresați”. Referindu-se la profesori, elevii mi-au vorbit foarte batjocoritor, făcând glume despre ei, imitându-i și exprimându-și nemulțumirea că nu ii lasă în pace nici macar în clasa a 12-a.

Cu toate că întraga clasă prezintă urme de comportamnet deviant cât și de forme specifice contra-culturii, trebuie însa să remarc faptul că intensitatea cea mai rdicată se poziționează în spatele clasei, chiar la perete, unde se formează o diagonală perfectă între ei si catedra profesorului. Numai din urma acestei observații, conchid că întradevăr există o oarecare urma de separare spațiala a elevilor devianți în sala de curs.

După observație și discuțiile informale cu acești elevi, am ajuns la concluzia că interventia trebuie să o realizez la acest liceu și la această școală. Am considerat că în această clasă orice fel de ajutor este binevenit din partea profesorilor cât și a direcțiunii. Din aceste considerente, am considerat ca accentul trebuie pus pe acești alevi.

A doua observație Colegiul Național “Anghel Saligny” Bacău

După prima experiența cu levii clasei a XII G de la liceul din Bacău, am considerat ca este indicat penru cercetarea mea, daca aș participa la o ora de design vestimentar, adică specilaizarea lor. Am luat legatura cu profesoara care preda aceasta materie, ea fiind de acord cu prezența mea în clasa. Aceasta nu a ridicat multe întrebari despre scopul și interesul meu pentru acești elevi. Cu toate că ceasta materia a inceput la la ora 8 dimineață, sala era destul de goala, fiind prezenți numai 15 elevi. Aceștia erau așezați în primele banci, pe când spațial neoficial, era gol. Acest lucru mi-a demonstratat că absenteismul se manifestă cu precadere în spatele clasei. Cu toate acestea, cei doi băieți pe care i-am observat și în prima întalnirea au ajuns la oră pe la jumătatea acesteia. Dezinteresul și respingerea autorității s-a manifestat și la acest professor, elevii aruncandu-și pur și simplu mapele pe bănci înca de la intrarea în clasă, fără să salute, sau sa îi intereseze că deranjeaza ora. Profesoara a avut unele comentarii la adresa acestui tip de comportament, dar elevii evitau să dea raspunsuri, preferând să aiba unele gesticulații de dezaprobare la ceea ce li se zicea. După așezarea în bănci, cei doi băieți și-au scos telefoanele mobile pe bănci jucându-se pană la sfarșitul orei, discutând destul de tare despre campionatul intern de fotbal.

Profesoara a incercat sa-și țină ora într-un mod cat se poate de normal, cei atenți la ceea ce preda fiind din no fetele din prima bancă. Acest lucru mi-a demonstrat încă o dată faptul că spațial reproducerii, cel din fața clasei, se comportă ca un mediu unde cultura societății se implementează destul de bine. La sfarșitul orei i-am abordat pe cei doi elevi din nou si i-am rugat să-mi acorde jumatate de oră pentru a participa la un interviu. Ambii au fost de acord, stabilind pentru ziua de maine, ora și locatia desfașurării interviului. Am dorit sa aplic un interviu și fetei din prima observație, dar în ziua respective eleva nu s-a prezentat la orele de curs.

2. Interviul semistructurat și rezultatele lui

Devianța și contra-cultura sunt aspecte cu care societatea romanească contemporana se confrunta de ceva vreme. Prin cercetarea de față, am reușit să scot la lumină unele probleme îngrijoratoare, dar pănă în momentul de față nu am reușit să le determine motivele și factorii latenți care declanșează astfel de comportamente. Având mai mult un caracter descriptiv, prin observație am reusit să identific anumite fenomene deviante, cât și să îmi conturez o idea despre modul cum aș putea să diminuez rata acestui fenomen. În acest capitol doresc să intru în aprofunzinea acestui fenomen, să descopar cauze, stări, principii dupa care elevii se ghidează, în principal factori care influențează relația elev-profesor, elev-elev, raporturile de putere și de autoritate, factori externi care conduc individual într-o direcție devianta.

În urma interviurilor, am realizat că cel mai indicat pentru cercetarea de față este prezentarea acestora pe baza de licee, și nu de individ. Rezultatele desprinse din urma interviurilor sunt asemanatoare în cadrul aceluiași liceu, dar foarte diferite intre licee. Acest lucru m-a convins că cel mai indicat este să prezint rezultatele în două parți distinte, acestea fiind reprezentate de aceste doua licee.

Clasa de mijloc, mijloc-sus și liceul “George Cosbuc” Cluj Napoca

In ceea ce privește prima dimensiune din ghidul de interviu, pentru cei doi elevi din liceul clujean, M.A. si P.B., în varsta de 18 ani, autoritatea este asociată cu legea și cu parinții. În concepția lor, autoritatea supremă o reprezintă statul și instituțiile sale, pe când pe plan intern, autoritatea o reprezintă ei înșiși prin deciziile lor. M.A. asociază autoritatea cu concepte ca si familie paternala, profesor, sef, politie si armata, pe cand P.B. mai completeaza aceasta enumeratie cu biserica.

Ambii elevi privesc profesorul ca fiind o autoritate pe care o conștientizează, dar o respectă ca atare numai în timpul orelor. În timpul liber, deja dispare individual ca și funcție și apare în reprezentărilor lor profesorul ca și om. Ironiile și comentariilor lor sunt adresate numai în pauze și în timpul liber și fac referire mai mult la factor ce nu țin de meseria de profesor. Autoritatea față de profesor are termen de o ora, după care instituția dispare făcându-și prezența omul. M.A. consideră că relatia lui cu profesorul este una limitata și de bun simț, și știe că trebuie sa o privească cu autoritate mai mult din respectul pentru funcție decat pentru ceea ce este învațat. P.B. stabilește un raport de mai mult economic între el și profesor, mergând pe ideea că parinții plătesc impozit și el este educat. Acesta se vede mult pe o aceeași dimensiune cu profesorul, relația între ei fiind mai mult una de cooperare și beneficii reciproce. În acest caz, profesorul iși pierde din autoritate și acesta pune mai mult accentual pe înțelegere mutuala. Acesta povestește că orice abuz de putere din partea profesorului va fi catalogată de el ca și improprie și va acționa în urma unor drepturi constituționale. Profesorul în mintea acestuia este mai mult un ajutor necesar in viață, dar unul platit.

Ambii elevi consideră venitul la scoala ca o un rau necesar, o pierdere de timp necesară pentru formarea lor în viitor. Aceștia conștientizează importanța educarii continue, și din acest motiv pentru ei școala nu este altceva decat o rampă de lansare într-o viață mai bună. Totuși, consideră că lacunele din sistemul de educație le permite să aibă aceleași rezulatte fără prea mult efort, și astfel departarea uneori față de normele impuse în școală. Dacă sistemul se poate ocoli fără repercursiuni, ambii elevii afirmă că nu vor rata aceasta șansă. Dacă pot evita zile de școală le evită, cu toate că ambii consideră că prea multă evitare disturbă rezultatele școlare. Pentru M.A. o zi normală de școală trebuie sa contina respect din partea profesorilor pentru elevi, trebuie sa fie comunicare si nediscriminare. Trebuie să te poți plictisi uneori fără să ai repercusiuni negative din partea profesorului, trebuie să poți fi înțeles din orice motive, chiar dacă în spate se ascunde o minciuna. Pentru P.B., o zi normală de școală este una în care înveți unele lucruri noi, altele care neinteresante și locul unde te întalnești cu prietenii. O zi perfectă ar fi una unde calitațile lui să fie dezvoltate, și unde să poate face unele lucruri care il vor ajuta în viitor. Pentru ambii, aceasta diferență între ceea ce trebuie sa fie si ceea ce este in liceele lor conduc la o formă de devianță cu intensitate mică. Cu cât distanța între ceea ce trebuie să fie și ceea ce este este mai mare, cu atât în mintea lor va exista o respingere de aceeași intensitate a sistemului.

La ambii elevi, acest liceu a fost prima opțiune. Motivele pentru acest liceu țin mai mult de prestigiul pe care acest liceu îl are. Pentru P.B. există și motivul faptului că mama acestuia a fost elevă la acest liceu, ceea ce l-a impins practic spre acesta. În ceea ce privește poziționarea spațială, aceștia au o viziune practică asupra acestuia. Cel mai important factor pentru ei este faptul că pot vea tot ce se întamplă în clasă, ceea ce după în mintea lor la un control mai bun asupra situațiilor care apar. Este un loc în care pot ține la distanța profesorul în cazul în care ceea ce reprezinta el nu mai intra în cotact cu ceea ce cred ei. Cum nu se pot muta de fiecare dată din fața clasei în spatele clasei cand apare ceva ce numesc ei “în neregulă”, preferă un amplasament stabil în acel loc. Pentru ambii, spatele clasei este un loc favorabil unei “reprize de plictis” în cazul în care profesorul spune lucruri pe care ei le consideră nefolositoare. Un alt avantaj îl constituie faptul că uneori, la unii profesori pot copia la lucrări cu șanse de reușită mai mari decât dacă ar fi în fața clasei. Cu toate că nu se întamplă tot timpul acest lucru, copiatul pentru ei este un mod in care se poate insela sistemul, daca acesta permite acet lucru. În ceea ce privește dezavantajul faptului că stau în spate aceștia nu îl privesc ca atare, considerând că este cel mai indicat loc unde să-ți petreci liceul.

Despre colegii din fața clasei, M.A. îi vede ca niște “roboței” care trebuie tot timpul să fie de acord cu profesorul și trebuie să reproduca ceea ce acesta spune. Elevul îi percepe pe colegii de clasa care se așeaza în spațial reproducerii, ca pe niște indivizi care percep profesorul și ceea ce este predat ca fiind adevărul suprem, neavând păreri proprii sau idei opuse asupra a ceea ce este predat. În concepția elevului, acel spațial este caracteristic fetelor, deoarece sunt mai obediente față de autoritate, dand exemplul familiei paternale, în care soțul este cel care ia decizii. Acesta consideră că fetele au șansele cele mai mari să fie “școlite” în cultura oficiala, în principal modului în care sunt crescute de parinti. Acesta ascociaza obediență față de autoritate cu modul în care parinții lor le permit sau nu unele activități extrașcolare.

Dorind să aflu mai multe despre back-ground-ul familial al elevilor, despre posibili factori latenți care au impregnate în conștiința acestora anumite stiluri de viață și viziuni de viață, am apelat la o dimensiune care să prezinte acești factori. Din spusele ambilor, familiile lor au putere financiară destul de ridicată, locuiesc ambii la casă în cartierul Andrei Muresan. În afară de mama lui M.A., toți ceilați parinți au studii superioare desfașurate în Cluj Napoca. În ceea ce privește ocupația parinților, familia lui M.A. are o afacere în sistemul metalurgic, pe când părinții lui P.B. au funcții de executive la unele societăți. Ambii elevi își percep familia ca fiind un exemplu de urmat în carieră, cat și în viața de zi cu zi. În ceea ce privește parcursul lor școlar, M.A. a argumentat că de mic copil mama lui a stat langă el pana în clasa a-V-a sa își facă temele, îl verifica, se interesa de performanțele lui școlare, avea unele relații cu profesorii. În concepția mamei, nici nu se pune problema ca fiul ei să nu urmeze o facultate și după aceasta un master. Tatal lui M.A. este cel care îl încurajează din umbra, dar datorită afacerii nu are timp de a verifica performanțele lui, lasând acest lucru în grija mamei. În acest moment, M.A. este bucuros ca parinții lui îi dau o libertate de exprimare, nu îl constrâng să îndeplinească anumite performanțe școlare. Consideră că dispus de toate resursele financiare, cât și de înțelegere din partea parinților, considerându-se “cu o conștiința independenta”. în același mod pot vorbi și despre P.B., care vede în implicarea parinților din timpul gimnaziului un factor deciziv în formarea lui actuală. Consideră că părinții au avut multe de spus în modul în care el s-a dezvoltat. Față de M.A., P.B. pune destul de mult accentual pe anturajul lui, băieți și fete de varsta acestuia, copiii unor prieteni de familie. Acesta vede în aceste relații timpurii un mod de comptiție continuă, lucru ce l-a ambiționat să își doreasca din ce în ce ma mult.

Intensitatea devianței în liceul “Angel Saligny” Bacău

În ceea ce privește prima dimensiune din ghidul de interviu, pentru cei doi elevi din liceul băcăuan, C.G. si L.S. , in varsta de 18 ani, autoritatea nu reprezinta nimic, acestora fiindu-le destul de greu sa gasească 5 cuvinte cu care să o asocieze. Numai L.S. asociază autoritatea cu poliția, în timp ce C.G. consideră că acest cuvant nu are importanță pentru el. În concepția celui din urmă, prietenii reprezintă o sursă de încredere, și în consecință un mod de raportare la ceea ce e bine și ceea ce e rau. În concepția lor, autoritatea supremă o reprezintă poliția. Din această primă dimensiune pot constata că ambii nu au o idee formată în ceea ce privește autoritatea, nu știu la ce să se refere și mai rău decat atât, o privesc ca un factor extern care nu le pot influența viața. Pentru aceștia, autoritatea este doar un cuvant în plus pentru a-i apara pe cei care , după spusele lor “nu îi lasă în pace să își vadă de viața lor”.

Cu toate că școala trebuie să reprezinte în societatea contemporană un mijloc de integrare în societate a indivizilor, pentru cei doi băieți, venitul la școală o mare pierdere de timp, un loc în care se pot întalni cu prietenii și sta de vorbă. În mintea acestora școala este un spațiul din care abia așteaptă să iasă, să aibă libertatea să facă ce își doresc. Aceștia nu conștientizează importanța educarii continue, și din acest motiv pentru ei școala nu este altceva, dupa părerea lui L.S., decât un timp “pierdut aiurea în care ar fi putut să se distreze mai mult, deoarece trebuie să-ți trăiești viața.” Din acest motiv, aceștia doresc să înșele sistemul ori de câte ori au ocazia, să rămână indiferenți la ceea ce li se predă și să își cumpere examenele cu bautură. La fel ca și discursul elevilor clujeni, dacă sistemul se poate ocoli fără repercursiuni, ambii elevii afirmă că nu vor rata această sansa. Dacă pot evita zile de școala le evita, iar dacă nu pot să le evite nu au nici o problema de conștiintă că lipsesc de la ore sau că pot intra în alte dificultați.

Pentru C.G., o zi normală de școala trebuie să conțină “mult somn la orele de dimineața, și multă pauză la cele de final”. După părerea băiatului, trebuie să te poți plictisi uneori fără să îți pese de repercusiuni negative din partea profesorului, și el mai important să îți menții legaturile cu prietenii tăi, să îi saluți și să îi respecți. Pentru L.S., o zi normala de școală este una în care “nu ar există profesori, și dacă ar exista să fie niște fete în fustă scurtă”. Lipsa respectului pentru autoritate se face remarcată în tot timpul interviului, aceste informații prin însoțite de cuvinte jignitoare și batjocuri la adresa profesorilor și la colegii tocilari. În ceea ce privește aceasta primă dimensiune, trebuie sa remarc faptul ca baietii nu au dorit să vorbească foarte mult despre școală, tot timpul vorbind urat, ceea ce a periclitat în oarecare masură obținerea unor informații mai de substanță.

Pentru cei doi băieți, liceul nu prea a fost o alegere. Aceștia și-au dorit un liceu în care să fie prezenți și prietenii lor din cartier, singura diferență remarcându-se în pozițioanrea lor în clase diferite. Nici unul din cei doi nu au dorit un profil de design vestimentar, considerându-l acum în clasa a 12-a ca cel mai mare regret. Acest lucru este datorat în principal remarcilor aduse de prietenii lor în ceea ce privește acest profil, deoarece timp de patru ani i-au facut homosexuali. Această suparare a elevilor poate explică și faptul de ce baieții ignoră și refuză autoritatea profesorilor, datorită în principal faptului că aceștia doresc să afișeze o totală detașare față de cultura clasei. Întrebându-i despre influența părinților în alegerea liceului, ambii au raspuns că dacă era după părinții lor, rămâneau cu 8 clase generale. L.S. chiar a afirmat că părinții lui mai încurcă uneori în ce clasă e și că nu știu unde se află liceul.

La fel ca și băieții din Cluj Napoca, în ceea ce privește poziționarea spațială, aceștia au o viziune practică asupra acestuia. Cel mai important factor pentru ei este faptul că pot vedea tot ce se intamplă în clasă, și că există o distanță mare între ei și profesor. Pentru ambii, spatele clasei este un loc favorabil somnului deoarece nimeni nu îi deranjează, un loc ideal pentru a te juca la telefon și a vorbi cu și despre ceilalți colegi. Un alt avantaj îl constituie faptul că pot copia la lucrări. Ceea ce este nou în modul de a copia nu este faptul că stau în spatele clasei deoarece acestia o fac într-un mod “pe față”. Profesorii știu că aceștia copiază, dar îi lasă în pace. După concepția elevilor, spatele clasei este util numai pentru că cei din fața lor nu își dau seama că ei copiază, acest lucru protejându-i oarecum pe profesori de o revoltă mai generală. În ceea ce privește dezavantajul faptului că stau în spate aceștia nu îl privesc ca atare, considerând că este cel mai indicat loc unde să-ți petreci liceul, dorind chiar să recomande statul in spate.

Despre colegele din fața clasei,deoarece sunt numai fete, C.G. le vede ca pe niște Monica Columbeanu în devenire, adică niște depravate, care trebuie tot timpul să fie de acord cu profesorul, asa cum o să fie și cu soțul lor. Elevul le percepe pe colegele de clasa care se așează în spațiul reproducerii, ca niște persoane lingușitoare, false, care, cu toate ca nu sunt nici ele de acord cu ceea ce se întamplă în școală, acestea mimeaza respect și întelegere numai pentru beneficii.

Dorind să aflu mai multe despre back-ground-ul familial al elevilor, despre posibili factori latenți care au impregnate în contiinta acestora anumite stiluri de viață și viziuni de viață, am apelat la o dimensiune care să prezinte acești factori. Din spusele ambilor, familia lor este de muncitori la URA, locuiesc în cartierul cu acelasi nume, locuid la bloc de zece etaje. Parinții celor doi elevi au ambii studii de școală profesională, cu unele specializari la locul de muncă. Aceștia lucrează de la varsta de 19 ani în acea fabrică, neavând niciodata alt loc de muncă. L.S. a precizat că prin anii 1997-1998, mama lui a fost șomeră, după care s-a angajat ca și vanzatoare, fiind mai apoi rechemată la acea fabrică. Ambii elevi afirmă ca au probleme în familie datorită în principal lipsei banilor care duc la scandaluri. În momentele tensionate aceștia prefera să iasă afară, dorind să se relaxeze. În comparație cu elevii clujeni, elevii din Bacău nu consideră ca au fost sustinuti de parintii lor în timpul școlii, cel mai mult ajutându-i fratii. Acest ajutor din partea fraților și a pritenilor, îl percep mai mult ca un ajutor de a se descurca în școală, să o treaca, și nu ca un mod de a asimila cunoștințe. În ceea ce privește continuarea studiilor, parinții nici nu percep urmarea unei facultăți, deoarece consideră că “este o pierdere de timp”, încurajandu-i mai mult să treacă bacul ca să se poate angaja sau pleca în strainatate pentru a aduce și ei bani în casă.

În aceast moment al interviului, am observat faptul că baieții vorbesc cu regret despre ajutorul parinților lor, percepându-i mai mult ca o frana în viața lor, decat un ajutor. Am analizat aceasta dimensiune nefacând referire la un elev sau la altul, deoarece din spusele lor, parerile nu se deosebeau într-un mod semnificativ.

3. Interpretarea rezultatelor și relevanța lor pentru intervenție

În demersul meu de cercetare am incercat să demonstrez că devianța școlară, respectiv contra-cultura școlară se dezvoltă cu precadere în spatele clasei, spațiu definit de mine ca neoficial. Rezultatele obținute pe baza observației relevă faptul că elevii din liceul cu un prstigiu mai mare, a caror părinți au un grad de educație mai mare dezvoltă o formă de devianță scăzută, pe când cei din liceul cu profil tehnic ai căror părinți provin din clasa muncitoare, au o conduită deviantă mai puternică. Cu toate acestea în ambele cazuri devianță școlară semanifestă cu precadere în spatele clasei, unde elevii dezvoltă o contracultură școlară. Rezultatele relevă că în acest spațiu neoficial, elevii au libertatea de a se manifesta așa cum vor fiind lipsiți de contactul direct cu autoritatea profesorului. Locul din spatele clasei oferă opurtunitatea de a alege daca atenția este acordată celor discutate la clasa sau activităților de divertisment, dacă participarea la ore este sau nu necesara. Am constatat în urma cercetarii că spațiul neoficial dezvoltă un tip de comportament de grup , în sensul că cei poziționați în spatele clasei sunt aceeași care merg la fumoar în timpul pauzei, aceiași care împreună absentează.

Consider că relevanța acestor rezultate stă în faptul că dovedesc importanța pe care o acordă elevii poziționării în bănci, fiind conștienți după cum am constatat din interviuri că există avantaje și dezavantaje. Drept urmare, cred că ar fi esențial ca în fiecare clasa să se încerce o reorganizare a așezării în bănci pentru a avea o mai bună colaborare cu elevii care se manifestă deviant.

Capitolul al IV-lea-Procesul de asistare sociala

Introducere

În urma demersului meu de cercetare, care a constat în observație la orele de curs și interviu, am constatat că devianța școlară se manifestă cu precadere in spatele clasei, spatiul contra-culturii, așa cum l-am definit eu. Refuzul autoritații față de profesori , se manifestă prin atitudini sfidatoare, ironizari, copiat, neîndeplinirea activitaților cerute la clasa în vederea formării profesionale și personale..În ceea ce privește alte forme de manifestare a devianței școlare, pe care le-am sesizat, fumatul este unul dintre viciile care fac parte din stilul de viață al elevilor.Am considerat că munca de asistent social trebuie să aibă în vedere aceste aspecte. Drept urmare am decis sa intervin in cazul elevilor la care elevilor pozitionati in spatele clasei, la care am constatat in urma observatiei o serie de conduite deviante. .Rezultatele observației și a interviului, în urma cărora am observat că acesti elevi au o conduita devianta, cu diferite manifestări,m-au facut sa aprofundez studiul comportamentelor acestor elevi.

1. Metodele, tehnicile si instrumentele interventiei

Ca metoda de interventie am ales abordarea centrata pe sarcina. Centrarea pe sarcină este o metodă de intervenție pe termen scurt. Prin particularitățile metodologice pe care această abordare le incumbă, putem afirma că poate fi considerată și deprindere a asistentului social în munca sa cu clienții. Principiile care stau la baza asistenței sociale centrate pe sarcină sunt: atitudinea empirică a asistentului social (prioritatea cercetării sistemului-client în detrimental teoretizărilor speculative), orientarea spre client (centrarea pe definirea problemelor și scopurilor clinetului, deschiderea asistentului social spre adecvarea serviciilor oferite), centrarea pe problemă (intervenția este centrată pe rezolvarea problemelor ce privesc clientul), importanța acordată contextului problematic, planificarea acțiunilor, relație de colaborare între asistentul social și client, structurarea procesului de intervenției și rezolvarea concretă a problemelor (schimbarea situației problematice este adusă în primul rând de rezolvarea problemelor prin sarcinile de lucru asumate de către client)

Avantajele utilizării acestei metode au în vedere următoarele aspecte: ia în considerare , nu doar experiențele individuale, ci și cele colective din etapele identificării problemei, acordului, și formulării sarcinilor; se adresează fortei oamenilor și rețelelor lor de sprijin; ea incearca sa puna pe același plan si asistentul social și clientul;lucrul intr+un timp limitat împinge întotdeauna procesul.(Coulshed,pp.80-81)

Tehnicile utilizate in aceasta metoda sunt mai degraba activitati reale precum specificarea problemelor, planificarea sarcinilor, analizarea obstacolelor si esecurilor, planificarea sarcinilor, a detaliilor cu privire la “Cine ce are de facut?”, structurarea timpului si interviului, trecerea in revista si incheierea. In afara acestor tehnici , in acest demers am mai utilizat întărirea comportamentelor dezirabile prin sistemul de recompensare, jocul de rol.

Am folosit tehnica sistemului de recompensare, intrucat recompensarea unui comportament are rol stimulator, ducand la tendinta de a-l repeta, iar lipsa de recompensa, sau pedeapsa, duce la evitarea acelui comportament.Cea mai eficienta metoda de stabilire a sistemului de recompensare in vederea motivarii pentru schimbare este de a-l intreba clientul in cauza ce anunume crede acesta ca l-ar putea stimula.Sistemul de recompensare va trebui folosit consecvent, conform regulilor stabilite prealabil si prevazute chiar in contract.

Am folosit jocul de rol pentru ca am considerat ca este o tehnica eficace de a-i face pe elevi sa inteleaga ca trebuie respectata autoritatea profesorilor, munca lor si efortul pe care acestia il depun pentru formarea elevilor..A fost de asemeni un prilej pentru a clarifica modul in care ei percepe activitatea profesorului, sentimentele fata de acesta in toata intensitatea lor.Interviul este un instrument pe care l-am utilizat in faza de evaluare initiala, in vederea culegerii de informatii despre problemele elevilor ,despre personalitatea lor,cat si pentru planificarea interventiei si formularea contractului..

2. Desfasurarea interventiei

Procesul de asistare sociala s-a desfasurat pe parcursul a sase saptamani timp in care m-am intalnit la saptamanal cu fiecare dintre cei patru elevi separat. Interventia s-a facut individual prin metoda centrarii pe sarcina. O contributie majora in desfasurarea interventiei a adus-o colaborarea co profesorii de la clase, care nu doar ca mi-au oferit informatii despre situtia scolara a elevilor, ba mai mult au participat la sarcinile stabilite in scopul solutionarii problemelor. Problemele ideintificate la cei patru subiecti au fost asemenatoare, astfel incat am folosit in toate cele oatru cazuri aceeasi abordare centrata pe sarcina, insa factorii motivationali si de mediu au determinat o evolutie diferita a fiecaruia in parte.In tabelul de mai jos am incercat o sintetizare succinta a evolutiei fiecarui caz in parte, incluzand asteptarile si realizarile avute.

Tabel –Evolutia interventiei

2.1. Selectia membrilor interventiei

In privinta selectiei elevulilor asupra caruia am facut interventia sociala m-au ajutat rezultatele cercetarii mele anterioare, in urma careia am considerat ca comportamentul deviant pe care l-am sesizat la acesti elev dupa observatie si dupa aplicarea interviului necesita o interventie.Mentionez ca este important si faptul ca elevii si-au dat acordul pentru participarea la activitatile propuse de mine.Subiectii este in varsta de 18 ani sunt elevi ai Colegiului Tehnic Anghel Saligny din Bacau, respectiv Colegiul National george Cosbuc din Cluj-Napoca.

2.2. Studii de caz

Procesul de asistare sociala a cuprins patru studii de caz asupra carora am facut interventie separat in sfunctie de specificitatea probemelor fiecarui subiect in parte.

Studiu de caz Nr. 1

Prezentarea cazului si a problemei sale

G.C., 18 ani , este elev al Colegiului Tehnic Anghel Saligny din Bacau. Problema pe care o prezinta elevul se refera la faptul ca in ultimii doi ani de liceu situatia lui scolara a scazut considerabil.Parintii lui sunt muncitori intr-o intreprindere din Bacau si lucreaza foarte mult pentru a intretine familia, neavand timp sa se preocupe de situatia lui G.C.

Istoricul problemei

In primii doi ani de liceu G.C. a fost un elev mediu. Dirigintele sustine ca este un baiat istet, ca pana acum 1 an era un elev de nota 7-8 si nu avea probleme in sensul de a risca o corigenta asa cum se intampla acum. Parintii au fost anuntati prin telefon de situatia copilului, insa nu au luat nici un fel de atitudine.In urma cercetarii mele l-am selectat pe G.C. si i-am cerut acordul pentru un prim interviu in care sa discutam problemele lui, dupa care am decis impreuna sa continuam cu solutionarea problemelor.

Evaluarea problemei si definirea ei

Primul interviu s-a defsasurat in sala de clasa dupa terminarea orelor, deoarece am considerat ca este un mediu familiar elevului si asta ii va oferi o stare de confort. Pe parcursul interviului am apelat la intrebari deschise intrucat am considerat ca acestea permit clarificarea unor aspecte ale vietii individului si in acelasi timp relanseaza dicutia spre subiecte relevante pentru interventie. De asemeni am utilizat incurajarea, parafrazarea, raspunsurile empatice, sumarizarea pentru o mai buna desfasurare a comunicarii, pentru a stabili o relatie bazata pe incredere si sinceritate. G.C. a avut initial reactii care mi-au aratat ca este timid si ca ii este teama sa vorbeasca despre el si problemele lui. Insa cu cat am patruns mai mult in miezul problemei a devenit relaxat si foarte deschis, avand un discurs sincer si prietenesc.

Aspectele asupra carora s-a centrat discutia din primului interviu au fost legate de faptul ca in acest moment ceea ce reprezinta o problema majora pentru el este faptul ca rezultatele slabe la scoala ii pun in pericol promovarea examenului de bacalaureat. G.C. nu intelege de ce pana acum doi ani reusea sa tina pasul cu cerintele profesorilor, desi nu era un elev eminent. Tot el sustine ca inainte petrecea mai mult timp acasa, nu iesea atat de mult in timpul saptamanii cu prietenii lui, isi facea temele de cele mai multe ori si avea mereu teama ca parintii vor fi dezamagiti de rezultatele lui scolare.

Informatiile obtinute in urma acestui interviu ne-au determinat sa conchidem impreuna ca problema tinta a lui G.C. este scaderea considerabila a situatiei scolare in ultimii doi ani. Desi nu a actionat in nici un fel pentru a-si imbunatati performantele scolare, elevul este foarte constient de consecintele comportamentului sau. Cu toate acestea, am incercat sa ii intaresc convingerea ca schimbarea comportamentului sau va avea consecinte pozitive. I-am explicat ca solutionarea acestei probleme va aduce cu sine avantajul de a promova examenul de bacalaureat, de a satisface dorinta parintilor de a-l vedea implinit, dar mai ales ii va deschide drumul spre o dezvoltare personala si profesionala adecvata.

Inainte de a incheia acest interviu i-am prezentat ideile rezumative referitor la cele discutate si am decis de comun acord ca la urmatoarea intalnire sa stabilim un plan de solutionare a problemei.

Planificarea interventiei si contractul

Al doilea interviu a constat in formularea scopului, a obiectivelor si planificarea interventiei. G.C. a fost implicat in discutie si chiar a propus idei pentru solutionarea problemei. Am stabilit impreuna ca:

Scopul general al intereventiei este frecventarea cu regularitate a cursurilor

de catre G.C. cu scopul imbunatatirii situatiei scolare

Obiectivele operationale propuse pentru indeplinirea scopului sunt:

-motivarea elevului pentru frecventarea cursurilor

-evitarea intalnirilor din saptamanii cu grupul de prieteni

-indeplinirea activitatilor cerute la clasa de catre profesori

In privinta duratei procesului de interventie si a frecventei intalnirilor, am decis de comun acord sa ne desfasuram activitatea pe parcurs de 6 saptamani, timp in care sa ne intalnim o data pe saptamana. Intalnirile s-au desfasurat in fiecare zi de joi in sala de clasa dupa terminarea orelor si au avut ca obiectiv principal discutarea conditiilor in care sarcinile au fost indeplinite, dificultatilor intampinate, dar si a avantajelor si a utilitatii efortului depus.

Metoda de lucru pe care am ales-o in acest caz a fost centrarea pe sarcina, deoarece am considerat ca aceasta abordare permite o implicare mai mare din partea subiectului, si in consecinta o constientizare mai clara a utilitatii efortului depus. Tehnicile utilizate in aceasta metoda sunt mai degraba activitati reale precum specificarea problemelor, planificarea sarcinilor, analizarea obstacolelor si esecurilor, planificarea sarcinilor, a detaliilor cu privire la “Cine ce are de facut?”, structurarea timpului si interviului, trecerea in revista si incheierea. In afara acestor tehnici , in acest demers am mai utilizat întărirea comportamentelor dezirabile prin sistemul de recompensare. Interviul este un instrument pe care l-am utilizat in faza de evaluare initiala, in vederea culegerii de informatii despre problemele elevului ,despre personalitatea sa ,cat si pentru planificarea interventiei si formularea contractului..

G.C. a fost de acord cu metoda propusa de mine pentru solutionare problemei, si in acelasi timp a mentionat ca ceea ce ar putea el sa faca este sa isi pregateasca temele de fiecare data. Dupa propunerea venita din partea elevului, am stabilit de comun acord urmatoarele:

Sarcinile partilor contractante in vederea indeplinirii scopului sunt:

G.C.:

Sa isi faca temele de cate ori este nevoie

Sa se implice activ la desfasurarea orelor

Sa discute cu parintii lui despre situatia lui scolara

Sa se intalneasca cu grupul de prieteni doar Duminica

Sa imi comunice problemele pe care le intampina la scoala

Practician:

Sa-l motivez pe G.C. sa frecventeze cursurile si sa constientizeze importanta rezultatelor scolare in formarea pentru viitoarea profesie

Sa ma intalnesc o data pe saptamana cu G.C. pentru a monitoriza modul in care sunt indeplinite sarcinile

Sa stabilesc legaturi cu profesorii pentru a monitoriza situatia lui scolara

Sa facilitez realizarea sarcinilor elevului

Sa evaluez periodic progresele lui G.C.

G.C. considera ca sarcinile stabilite sunt realizabile si ca va incerca sa le indeplineasca pentru ca stie cat de important este sa aiba rezultatele scolare pe care si le doreste.

Am utilizat tehnica sistemului de recompense cu scopul de a intari comportamentul dezirabil. Astfel, i-am propus elevului ca dupa indeplinirea cu succes a sarcinilor ii voi oferi un CD cu formatia preferata, aceasta dupa ce in prealabil am aflat ce preferinte are. Desi recompensa este simbolica, aceasta a trezit pe fata elevului reactii de bucurie si de motivare in realizarea sarcinilor.

Contractul stabilit intre noi a fost unul oral, intrucat am considerat ca nu e necesara o formalitate scrisa si putem lasa o nota de flexibilitate in relatia noastra.

Descrierea activitatilor desfasurate

Procesul de interventie a constat in acest caz in realizarea sarcinilor stabilite in contract pe parcursul a sase saptamani. Intalnirile s-au desfasurat saptamanal si au avut ca scop evaluarea progresului realizat de G.C, si discutarea modul de implementare a sarcinilor. La rezolvarea problemei au contribuit profesorul de la ora de specialitate di dirigintele clasei, in sensul ca mi-au oferit informatii referitoare la situatia scolara a lui G.C., mai mult decat atat l-au incurajat pe elev si l-au implicat mai mult in activitatile de la clasa. Parintii lui G.C. nu au putut fi contactati, deoarece orele de munca le ocupa toata ziua si nu gasesc timp pentru a se interesa de situatia baiatului.Printre sarcinile specificate in contract, una dintre ele consta in faptul ca G.C. trebuie sa discute cu parintii mai des in legatura cu situatia lui scolara si cu problemele pe care le intampina. Cu toate acestea, G.C. nu a reusit sa comunice foarte mult cu parintii cu privire la aspectele legate de scoala. Mai mult decat atat, el crede ca parintii lui au destule probleme ca sa ii mai supere cu situatia lui scolara.

Indeplinirea sarcinilor s-a desfasurat treptat, fara sa existe o ierarhie de realizare. In primele doua saptamani G.C. a fost descurajat si pesimist in ceea ce priveste succesul interventiei. L-am incurajat , i-am explicat avantajele realizarii sarcinii, am discutat despre dificultatile pe care le intampina si i-am amintit ca suntem la inceput si e nevoie de rabdare si vointa.

Modul in care am evaluat periodic progresul lui G.C. a constat in informatiile primite de la profesor si diriginte, care m-au tinut la curent cu schimbarile constatate la G.C.sau problemele pe care le are. In primele doua saptamani elevul nu a prezentat, din relatarile profesorilor, nici un fel de schimbare in bine. A continuat sa vina nepregatit la ore, a mai absentat si nu s-a implicat in nici un fel in desfasurarea orelor. Dificultatile de indeplinire a sarcinilor sunt determinate in cazul lui G.C. de lipsa motivatiei si a vointei. Desi initial isi dorea foarte mult schimbarea si era motivat sa isi indeplineasca obligatiile de elev, pus in situatia de a actiona concret si-a pierdut interesul. La intalnirile urmatoare am intarit discutiile despre avantaje, despre utilitatea efortului sau, despre cat de important este sa isi realizeze sarcinile pentru dezvoltarea sa.

Un rol important in realizarea sarcinilor l-a avut una dintre colegele lui G.C. cu care eu am discutat pentru a stabili o legatura intre ei. Astfel eleva a fost de acord sa il ajute la teme pe G.C. atunci cand are nevoie, cu conditia ca el sa nu fie impertinent cu ea. Contributia pe care aceasta colega a avut-o in rezolvarea problemei s-a vazut mai ales in notele pe care G.C. le-a obtinut si in multumirea profesorilor ca elevul si-a facut temele.

La finalul interventiei mi-am manifestat regretul ca intalnirile se incheie aici, dar am tinut sa mentionez ca ori de cate ori va avea nevoie voi fi la dispozitia lui pentru o intalnire informala. L-am sfatuit pe elev sa continue sa isi indeplineasca activitatile scolare, ba mai mult l-am indemnat sa vorbeasca cu psihologul scolii atunci cand va avea nevoie.

Interventia a durat asa cum stabilisem initial sase saptamani, timp in care realizarea sarcinilor s-a facut partial si in consecinta schimbarile produse in comportamentul lui G.C. sunt putine. Consider ca factorul care a impiedicat rezolvarea problemei in acest caz a fost familia lui G.C. Neimplicarea acesteia in viata scolara a elevului a contribuit major la situatia scolara pe care o are in prezent. Lipsa motivatiei si a vointei de schimbare se datoreaza faptului ca G.C. nu discuta cu parintii despre importanta scolii in dezvoltarea profesionala. Daca as planifica acum interventia in cazul lui G.C. as implica mai mult parintii si as face tot posibilul sa le trezesc interesul pentru situatia scolara a fiului lor. Reactia lui G.C. la terminarea interventiei a fost una de indiferenta, in sensul ca prezenta mea acolo nu ar fi insemnat foarte mult pentru el. Mi-a multumit ca l-am ajutat sa inteleaga mai bine importanta performantelor scolare pentru dezvoltarea lui si a incercat sa ascunda bucuria ca intalnirile noastre se sfarsesc.

Evaluarea interventiei

Dupa cele sase saptamani de interventie m-am intalnit cu dirigintele clasei pentru a discuta cu el despre progresul pe care l-a sesizat la G.C. In ceea ce priveste situatia scolara G.C. a reusit sa obtina o nota mai mare la materia de specialitate, insa in rest situatia este la fel ca si inainte. Despre implicarea la ore, profesorul mentioneaza ca G.C. continua sa vina nepregatit, cu exceptia catorva dati cand si-a facut temele.

Scopul acestei interventii a fost imbunatatirea situatiei scolare a lui G.C. Rezultatele la care ma asteptam constau in reducerea numarului de absente, obtinerea unor rezultate scolare mai bune, implicarea activa in desfasurarea orelor si cresterea motivatiei pentru scoala a elevului. Schimbarile produse in cazul lui G.C. sunt foarte greu de constatat. Situatia lui scolara este aceeasi, iar din spusele dirigintelui este la fel de dezinteresat in timpul orelor ca pana acum.

La ultima intalnire i-am cerut lui G.C. sa imi vorbeasca despre asteptarile pe care le-a avut de la aceasta interventie si rezultatele pe care le-am obtinut. Desi situatia scolara nu s-a schimbat , G.C. considera ca a facut progrese si ca este mai implicat acum in viata de elev, ba mai mult constientizeaza importanta educatiei in dezvoltarea lui.

In urma acestei interventii care nu a avut rezultatele pe care mi le-am dorit am invatat ca este nevoie de experienta pentru a putea aborda problema asa cum este nevoie. Cred ca faptul ca nu i–am implicat pe parintii elevului in planul de interventie, dar si faptul ca nu am stiut sa il motivez mai bine pe G.C. au dus la esecul interventiei.

Studiu de caz Nr.2

1. Prezentarea cazului si a problemei sale

Elevul L.S din clasa a 12-a a Colegiului Tehnic Anghel Saligny din Bacau prezinta probleme de absenteism scolar si un nivel scazut al randamentului scolar .

2. Istoricul problemei

Problemele au aparut inca din clasa a IX-a la intrarea in liceu si s-au agravat spre sfarsitul clasei a XI-a cand elevul a ramas corigent la materia de specialitate si i s-a scazut nota la purtare pentru numarul mare de absente facute. Cererea de asistare sociala nu a venit din partea elevului, ci a venit in urma propunerii mele pe care el a acceptat-o. L.S. nu a mai primit ajutor in ceea ce priveste problemele pe care le are, chiar daca dirigentele a insistat la adresa parintilor sa ia masuri preventive..

3. Definirea problemei centrale si a liniilor generale de interventie

In evaluarea initiala am folosit tehnica interviului, intrucat am considerat necesar ca elevul sa imi spuna propria poveste, chiar daca aflasem cateva informatii de la profesori. De asemenea am vrut ca el sa stie ca ii inteleg punctul de vedere si ca il ascult Inainte de inceperea interviului mi-am format un profil ipotetic al subiectului, atat in urma rezultatelor cercetarii mele , cat si in urma discutiilor cu profesorii. Interviul a avut loc intr-o sala de clasa dupa desfasurarea orelor de curs.Am inceput prin a-i prezenta elevului scopul acestui interviu, si anume aflarea informatiilor despre el si identificarea problemelor pe care le are.De la inceputul interviului l-am facut sa inteleaga faptul ca doresc sa il ajut in solutionarea problemelor si ca stau la dispozitia lui pentru o perioada de o luna.Pe parcursul interviului am folosit tehnici precum intrebarile, incurajari si indemnuri, parafrazari, tehnica raspunsurilor empatice. In urma informatiilor obtinute in primul interviu am stabilit impreuna cu elevul ca problemele tinta asupra carora trebuie sa ne concentram sunt cea a absenteismului scolar si cea a rezultatelor slabe la invatatura. Factorii care ne-au influientat in solutionarea problemei au fost faptul ca elevul este constient ca aceste probleme ii afecteaza performantele scolare pe care si le doreste si mai mult decat atat peericliteaza sansa ca el sa promoveze clasa a XII-a si examenul de bacalaureat.

Factorii care au actionat ca resurse ale procesului de asistenta sociala au fost constientizarea de catre elev a consecintelor pe care problemele mai sus amintite le pot avea asupra viitorului sau, motivatia pentru schimbare si solutionarea problemelor si nu in ultimul rand implicarea activa in discutie.

In ceea ce priveste planificarea interventiei si contractul, aceasta etapa din procesul de asistenta sociala a avut loc un al doilea interviu care a avut ca scop constientizarea unei relatii de incredere intre mine si elev,dupa care a urmat clarificarea problemelor, stabilirea scopului si a obiectivelor, elaborarea unui plan de actiune si formalizarea verbala a contractului. In functie de resursele si de necesitatea problemei am hotarat ca problemele pe care le vom avea in vedere sunt:

-absenteismul scolar

-rezultatele scolare slabe

Scopul acestei interventii este imbunatatirea situatiei scolare .

Am stabilit ca interventia va dura 6 saptamani , timp in care atat elevul cat si eu vom solutiona problemele prin centrarea pe sarcini.Intrucat elevul a fost de acord, am incercat sa planificam pentru inceput sa ne impartim responsabilitatile in felul urmator.

Sarcinile generale ale clientului:

-sa merga regulat la scoala

-sa isi indeplineasca activitatile cerute de profesori

Sarcinile generale ale mele ca practician:

sa controlez frecventa la scoala a elevului

sa facilitez indeplinirea sarcinilor de catre elev

Contractul stabilit intre noi a fost unul oral, intrucat am considerat ca nu e necesara o formalitate scrisa si putem lasa o nota de flexibilitate in relatia noastra

4. Prezentarea detaliata a obiectivelor, a planului de interventie si a procesului de rezolvare a problemei.Prezentarea metodelor de interventie folosite.

Problema absenteismului scolar, dar si cea a performantelor scolare scazute au fost problemele asupra carora ne-am oprit mai ales datorita faptului ca elevul risca sa nu promoveze clasa a XII-a si in consecinta sa nu participe la examenul de bacalaureat. L.C. se arata foarte motivat sa solutioneze aceste probleme fiind constient si in acelasi timp speriat de consecintele comportamentului sau.Am hotarat impreuna ca modul in care vom solutiona problemele va implica un efort din partea amandurora, un efort care insa va util pentru schimbarea dorita. Centrarea pe sarcina a fost metoda pe care eu am ales-o si cu care elevul a fost in totalitate de acord intrucat il implica activ in solutionarea problemelor.Am considerat ca pe parcursul a sase saptamani ne vom indeplini sarcinile propuse anterior, urmand insa sa stabilim sarcini specifice care sa ne usureze activitatea.

Obiectivele principale pe care ni le-am propus in ceea ce il priveste pe elev sunt urmatoarele:

reducerea numarului de absente

obtinerea unor rezultate scolare satisfacatoare

Obiectivele principale ale mele ca practician au fost:

– dezvoltarea respectului pentru școala și profesori prin informarea despre consecințete comportamentului deviant asupra dezvoltarii personale și profesionale.

-identificarea si eliminarea cauzelor care determina absenteismul scolar

-stimularea motivationala a elevului pentru invatare si pentru indeplinirea activitatilor scolare

Metoda pe care am utilizat-o in rezolvarea acestui caz a constat in abordarea centrata pe sarcina.Am considerat ca este cea mai potrivita metoda intrucat formuleaza o directie de urmat pentru client, il implica direct in solutionarea problemelor, il determina pe client sa constientizeze mai mult utilitatea efortului depus de el.

Planificarea sarcinilor a fost rezultatul propunerilor venite atat din partea mea cat si din partea clientului. Am discutat despre ceea cxe presupune indeplinirea fiecarei sarcini in parte, despre avantaje si dezavantaje, despre obstacolele pe care le putem intampina.

Pentru a usura indeplinirea sarcinilor am decis impreuna cu L.S. sa le impartim in sarcini specifice si anume:

sa participe la toate orele de curs

sa renunte la activitatile extrascolare desfasurate in orele de curs

sa isi pregateasca lectiile cerute de profesori

sa renunte la activitatile care ii distrag atentia pe parcursul orelor

sa ia ore de meditatii la materiile la care a ramas in urma

Referitor la sarcinile pe care eu trebuie sa le indeplinesc in urmatoarele saptamani acestea au constat in stabilirea unei legaturi cu profesorii, facilitarea realizarii sarcinilor de catre elev, gasirea unei persoane pentru meditatii.

Indeplinirea sarcinilor s-a desfasurat pe parcursul a sase saptamani, timp in care ne-am intalnit o data pe saptamana pentru a discuta despre realizarile facute, despre dificultatile intampinate si de asemeni am incercat sa il incurajez pe elev. Difultatile pe care le-am intampinat pe parcursul interventiei au constat in descurajarea elevului in fata schimbarilor majore pe care trebuie sa le faca in comportamentul sau de scolar. L-am incurajat de fiecare data, incercand sa ii vorbesc despre avantajele pe care prezenta la ore si pregatirea lectiilot le au asupra dezvoltarii sale pewrsonale si profesionale. Sarcinile au fost indeplinite treptat, intrucat elevul a avut nevoie de timp pentru a se obisnui cu noul stil de viata.

O contributie majora la rezolvarea problemelor a adus-o profesorul de specialitate intrucat l-a integrat pe elev intr-un cerc de meditatii pentru a recupera cunostintele pierdute datorita absentelor. De asemeni informatiile pe care le-am obtinut de la acesta in ceea ce priveste frecventaarea orelor de curs, situatia scolara a elevului mi-au fost de un real ajutor.

Inca de la inceput ne-am propus ca interventia sa se desfasoara pe parcursul a sase saptamani in cxare fiecare dintre noi sa isi indeplineasca sarcinile stabilite.La sfarsitul interventiei elevul s-a aratat foarte optimist in ceea ce priveste rezultatele scolare viitoare, fiind foarte increzator in reusita lui. Si-a manifestat regretul ca interventia se termina, insa i-am explicat ca atunci cand vom avea ocazia ne vom intalni intr-un cadru informal pentru a mai discuta. Mai mult decat atat am stabilit ca dupa examenul de bacalaureat vom sarbatori impreuna performantele obtinute.

In ceea ce ma priveste i-am mentionat ca mi-a placut modul in care am colaborat, dar si vointa cu care el a reusit sa isi indeplineasca sarcinile.Elevul nu mai absenteaza atat cat o facea inainte, se straduieste sa raspunda cerintelor profesorilor, pe care ii respecta mai mult si fata de care are are o atitudine potrivita. Mai mult decat atat elevul ia ore de meditatii pentru a recupera orele absentate la materia de specialitate.

5. Evaluarea muncii de asistenta sociala

Interventia sociala urmareste ameliorarea unor aspecte sociale, vizand un complex larg de probleme. Strategiile de interventie asupra deviantei scolare presupun un demers extrem de complex si de laborios, care permite o diversitate de abordari ce depasesc cu mult cadrul scolii. Diminuarea ratei deviantei in scoli necesita implicare din partea comunitatii, a institutiei de invatamant , a profesorilor, parintilor si nu in ultimul rand a elevilor. In incercarea mea de a contribui la acest proces am ales sa intervin asupra unui elev cu o conduita devianta la scoala.

Inca de la primul interviu am stabilit problemele tinta pe care le vom aborda impreuna si anume problema absenteismului si cea a rezultatelor slabe la invatatura. Obiectivele pe care mi le-am propus inainte de inceperea interventiei au constat in imbunatatirea situatiei scolare a elevului si reducerea numarului de absente.

Pe parcursul interventiei relatia dintre mine si elev a fost una prietenoasa si lipsita de tensiuni. Impreuna am putut comunica foarte bine, nu au existat probleme la acest nivel poate si din cauza varstelor apropiate pe care le avem. Consider ca elevul s-a implicat foarte mult in indeplinirea sarcinilor si a avut o vointa impresionanta, avand in vedere comportamentul anterior acestei interventii. Inca de la inceput si-a exprimat atitudinea fata de propuinerile mele.Mi-a spus ce si cum poate face pentru a solutiona problemele.

In ceea ce priveste schimarile constatabile si numarabile , trebuie sa mentionez ca elevul participa la orele de specialitate , isi pregateste temele si ia ore de meditatii in vederea pregatirii examenului de bacalaureat . Schimarile calitative le-am sesizat in urma discutiilor cu elevul si profesorii. Drept urmare am aflat ca are o atitudine mai potrivita posturii de elev, nu ii mai ironizeaza pe profesori si ii trateaza cu respect. Pe parcursul interventiei am intampinat dificultati in indeplinirea sarcinilor in sistuatiile in care elevul nu isi gasea motivatia pentru producerea schimbarii. Am depasit obstacolele prin incurajare si prin explicarea avantajelelor si a utilitatii efortului pe care il depune, dar si prin utilizarea sistemului de recompense.

In concluzie consider ca obiectivele propuse s-a indeplinit, ca interventia a avut succes in cea mai mare parte. Este destul de dificil sa fac o evaluare concreta a rezultatelor, intrucat acestea se vor vedea mai tarziu, insa ceea ce am putut sesiza in privinta schimbarilor produse a fost faptul ca nu mai absenteaza atat de mult , isi pregateste temele si este mai respectuos cu profesorii.

Metoda pe care am ales-o si anume cea centrata pe sarcina consider ca a fost cea mai potrivita acestei interventii. Indeplinirea sarcinilor a presupus o implicare foarte activa din partea clientului in solutionarea problemelor si o constientizare mai mare a efortului depus. Tehnica sistemului de recompense m-a ajutat foarte mult sa il motivez pe elev .Desi recompensa a fost una mai mult simbolica, ideea l-a incantat pe elev si l-a motivat.

Cu toate ca in urma interventiei obiectivele propuse s-au indeplinit , consider ca intalnirile se puteau desfasura si mai bine. Limitele pe care cred ca le-a avut interventia se datoreaza lipsei mele de experienta, lipsa unor deprinderi bine formate necesare in procesul de asistare. De asemeni faptul ca nu am avut o supervizare specializata, consider ca a fost o limita in interventia mea. Timpul limitat este o alta problema care si in acest caz cred ca a fost motivul pentru care nu am putut face o interventie mai reusita.

In profida limitelor mai sus mentionate, consider ca interventia a avut succes,ca obiectivele pe care mi le-am propus s-au realizat.Mai mult decat am resusit sa reduc din manifestarile de devianta scolara intlanite la elevul asistat.

Studiu de caz Nr. 3

Prezentarea cazului si a problemei sale

M.A., 17 ani, elev al Colegiului Nationa George Cosbuc din Cluj-Napoca prezinta probleme de adapatare la normele impuse de scoala si o atitudine neadecvata fata de profesori, pe care ii ironizeaza si le vorbeste cu aroganta. Parintii lui M.A. se implica in viata scolara a fiului lor, participa la sedinte si vorbesc la telefon in mod regulat cu dirigintele. Din momentul in care a intrat la liceu parintii au fost instiintati la fiecare sedinta ca profesorii de la clasa de plang dirigintelui de comportamentul impropriu al lui M.A. din timpul orelor.

Istoricul problemei

M.A. este un elev de nivel mediu care din momentul in care a intrat la liceu a devenit arogant si impertinent cu profesorii. Din informatiile primite de la diriginte, am aflat ca parintii au discutat cu el despre acest aspect dar nu a avut nici un rezultat. Dirigintele a incercat sa ia masuri, in sensul ca l-a amenintat cu scaderea notei la purtare si de multe ori l-a luat deoparte pentru a-i atrage atentia ca atitudinea lui e nepotrivita si il prejudiciaza. In demersului meu de cercetare efectuat la clasa i-am cerut acordul lui M.A. pentru un al doilea interviu in care sa discutam mai multe despre el. Elevul a fost de acord, si mai mult decat atat a acceptat si necesitatea unei interventii.

Evaluarea problemei si definirea ei

Evaluarea initiala s-a desfasurat in sala de clasa dupa terminarea orelor pentru a crea o ambianta cat mai favorabila pentru elev. Pe parcursul interviului legatura dintre noi s-a stabilit treptat, elevul trecand de la emotiile si tensiunea initiala la relaxare si incredere in mine. Tehnicile pe care le-am folosit in timpul interviului au fost incurajari si indemnuri care m-au ajutat sa mentin firul convorbirii si sa il fac pe elev sa inteleaga ca sunt acolo si il ascult; intrebarile deschise care au permis o clarificare a modului in care elevul priveste problemele pe care le are; concretizari pentru a evita intelegerea vaga a problemelor discutate si in ultima parte a interviului am apelat la parafrazari pentru a a-l ajuta pe client sa inteleaga mai bine problem,ele sale.

In urma acestui prim interviu am aflta de la M.A. ca familia lui este una cu putere economica si sociala, ca parintii lui muncesc foarte mult pentru ceea ce au, dar nu prea au timp sa petreaca cu el si fratele lui mai mic. Cu toate acestea el nu considera ca asta este o problema ci dimpotriva are libertatea sa faca ce vrea pe tot parcursul zilei. Cel care reprezinta autoritatea in casa este tatal sau care ii inspira teama si peste cuvantul caruia nu trece. M. A. Recunoaste ca le vorbeste profesorilor destul de impertinent, ca in timpul orelor uneori se plictiseste si se joaca pe telefon, citeste reviste, se antreneaza in discutii cu colegii, perturband desfasurarea orei. M.A. vorbeste despre profesori spunand ca sunt oameni platiti sa isi faca treaba si nu intelege de ce trebuie sa fie dragut cu ei daca nu vrea. Totusi, elevul recunoaste ca atitudinea lui este o problema pentru el si este motivat sa accepte ajutor.

Pe baza reperelor relevate in interviu, am fixat urmatoarea problema tinta:

dificultati de adaptare la normele scolii si comportament inadecavat fata de cadrele didactice

Planificarea interventiei si contractul

A doua intalnire a constat in clarificarea problemei si a steptarilor reciproce, stabilirea obiectivelor generale, elaborarea unui plan de actiune si formalizarea contractului. Drept urmare am stabilit de comun acord ca problemele supra carora ne vom centra atentia sunt dificultatile de adaptare la normele scolare si atitudinilea nepotrivite fata de cadrele didactice. M.A. se asteapta ca dupa finalizarea interventiei sa fie mai respectuos cu profesorii, sa reuseasca sa gaseasca motivatia pentru a se implica la ore si pentru a nu mai perturba desfasurarea acestora cu activitati extrascolare. El doreste sa nu ii mai puna pe parinti in situatia de a li se atrage atentia ca el este indisciplinat. I-am mentionat ca asteptarile mele constau in producerea unei schimbari in comportamentul sau vis-a-vis de profesori si motivarea lui pentru implicarea la ore.

Scopul acestei interventii este schimbarea comportamentului deviant al elevului in manifestat in timpul orelor.

Obiectivele operationale stabilite in vederea indeplinirii scopului sunt:

motivarea elevului in vederea implicarii active in desfasurarea orelor

dezvoltarea respectului pentru munca si efortul cadrelor didactice

Cu privire la durata procesului de asistenta am hotarat sa ne intalnim o data pe saptamana timp de cinci saptamani, in sala de clasa dupa terminarea orelor, in fiecare vineri.

Centrarea pe sarcina a fost metoda pe care am decis sa o folosesc intrucat am considerat ca il implica activ pe elev in solutionarea problemei lui. Ca tehnici de lucru am utilizat activitatile reale pe care le presupune aceasta metoda si anume specificarea problemelor, planificarea sarcinilor, analizarea obstacolelor si esecurilor, planificarea sarcinilor, a detaliilor cu privire la “Cine ce are de facut?”, structurarea timpului si interviului, trecerea in revista si incheierea. In afara acestor tehnici am utilizat intarirea comportamentelor dezirabile prin sistemul de recompensare si tehnica jocului de rol.

Sarcinile generale stabilite pentru elev au fost:

va cauta sa adopte o atitudine adecvata in timpul orelor de curs

va discuta cu parintii despre problemele pe care le are la scoala

Sarcinile generale ale mele ca practician au fost:

facilitarea realizarii sarcinilor de catre elev

stabilirea legaturilor cu profesorii

Dificultatile pe care le-am anticipat in realizarea sarcinilor au constat in obisnuinta cu care elevul trateaza cadrele didactice si necesitatatea unui efort considerabil pentru schimbare din partea lui. I-am explicat ca schimbarea pe care o presupune realizarea sarcinilor va insemna un pas inainte in dezvoltarea lui personala si profesionala. Va invata sa respecte efortul depus de cei din jur si va sti sa aprecieze mai mult importanta disciplinei intr-o institutie. M.A, si-a manifestat teama ca poate colegii il vor privi altfel inc onditiile in care acum el este cel care anima clasa . Am tinut sa ii mentionez ca nu trebuie sa renunte la simtul umorului, ci doar sa stie sa raspunda cu respect cerintelor profesorilor, fara a-i pune pe acestia intr-o situatie proasta.

Pentru a usura realizarea sarcinilor elevului am hotarat impreuna sa le impratim in sarcini specifice dupa cum urmeaza:

elevul nu se va mai adresa cu aroganta profesorilor

controlarea de catre elev a propriilor atitudini, pentru ca infatisarea lui sa fie cat mai adecvata

indeplinirea activitatilor scolare si implicarea la orele de curs

urmeaza sa renunte la discutiile cu colegii din timpul orelor

urmeaza sa renunte la jocul pe telefonul mobil in timpul orelor

Contractul incheiat intre noi a fost unul oral, deoarece am considerat ca ne ofera flexibilitate pe parcursul interventiei

Descrierea activitatilor desfasurate

Pe parcursul a cinci saptamani atat M.A. cat si eu am incercat sa realizam sarcinile stabilite in contract in vederea solutionarii problemelor sale. La intalnirile de la sfaristul fiecarei saptamani s-au discutat aspecte legate de dificultatile intampinate, avantaje si dezavantaje ale realizarii sarcinilor, am cautat sa usuram implemetarea sarcinilor prin diferite tehnici.

Tehnicile de lucru pe care le-am utilizat pentru intarirea comportamentelor dezirabile, dar si pentru consientizarea dificultatilor la care sunt supuse cadrele didactice au fost sistemul de recompense si jocul de rol. Am colaborat cu profesorul de specialitate in acest sens . Astfel l-am rugat sa ii adreseze lui M.A. recompense verbale , inm sensul de multumiri sau incurajari de foecare data cand are o contributie adecvata la ora, si in acelasi timp sa ii ceara o sarcina in plus pentru fiecare raspuns inadecvat si pentru fiecare comportament care disturba ora. Jocul de rol a constat in transpunerea elevului in rolul de profesor si a mea in rolul de elev indisciplinat. In urma scurte experiente de profesor nerespectat elevul a mentionat ca i-ar fi greu sa accepte ca cineva sa il trateze asa zilnic si sa nu ii acorde macar atentie pentru efortul depus. M.A. a constientizat mai bine importanta pe care o are disciplina si comportamentul sau pentru o desfasurare potrivita a orelor. Cea mai dificila sarcina pentru M.A. a fost sa renunte la jocul pe telefonul mobil in timpul orelor, insa implicarea lui in desfasurarea orelor nu au mai facut simtita lipsa telefonului.

Persoanele cu care am colaborat pe parcursul interventiei au fost profesorul de specialitate si dirigintele clasei care au avut o contributie majora, in sensul ca au aplicat sistemul de recompense elevului, si mai mult decat atat au discutat cu parintii despre evoputia lui M.A. si despre faptul ca trebuie incurajat si sustinut in schimbarea pe care si-o doreste toata lumea.

Inainte de a incheia interventia i-am multumit lui M.A. pentru increderea pe care mi-a acordat-o, l-am asigurat ca pe viitor ne vom revedea intr-o postura mai informala.

M.A. s-a exprimat satisfactia ca a reusit sa se schimbe si sa fie mai disciplinat, desi nu a renuntat la spiritul tonic pe care il are. A tinut sa mentioneze ca se simte bine atunci cand profesorii il privesc si ii vorbesc altfel decat o faceau inainte, dar mai ales ca parintii lui vorbesc mai mult cu el despre ceea ce i se intampla.

Evaluarea interventiei

Dupa o luna jumatate in care atat eu cat si M.A. ne-am indeplinit sarcinile stabilite in contract rezultatele au fost cele asteptate. Am asistat la inca o ora in care am dorit sa observ comportamentul lui M.A. pentru a vedea schimbarile produse in urma interventiei. In urma conversatiilor cu profesorii am aflat ca M.A. si-a schimbat atitudinea fata de ei, nu mai perturba orele de curs, fiind chiar impresionati de capacitatea lui de stapanire.

La finalul interventiei M.A. mi-a mentionat ca se simte mai bine in pielea lui si ca nu ii este greu sa respecte cadrele didactice si sa se implice la ore. Acum intelege mai bine efortul depus de acestia pentru educarea lui si inecearca sa le acorde atentia cuvenita.

Consider ca obiectivele interventiei au fost indeplinite si ca efortul pe care M.A. l-a depus in vederea imbunatatirii comportamentului la clasa va avea efecte pozitive in dezvoltarea sa ulterioara. Din aceasta experienta, am invatat ca practician, ca motivatia si vointa clientului sunt absolut necesare pentru succesul unei interventii. Colaborarea cu profesorii a fost de asemeni un avantaj in solutionarea problemelor lui M.A.

Studii de caz Nr.4

Prezentarea cazului si a problemei sale

P.I. , 18 ani, elev la Colegiul National G.Cosbuc, Cluj-Napoca, ln clasa a 12-a cu profil uman prezinta probleme de absenteism scolar la materiile de profil real. Familia lui P.I. are o situatie financiara buna, se preocupa de situatia scolara a elevului, dar nu reuseste sa il motiveze sa participe la toate orele.

Istoricul problemei

Desi nu ridica probleme pana in cls a XI-a, in prezent comportarea generala a elevului s-a degradat vizibil Aceasta realitate indica o dezadaptare progresiva si relativ recenta,survenita ca urmare a rezultatelor proaste obtinute la disciplinele cu profil real.Deoarece a incercat ,fara succes, sa-si redreseze situatia,atitudinea afisata in prezent este una de dezinteres total,cel putin aparent,fata de obiectele de studiu neagreate.de catre elev.. Aversiunea puternica resimtita fata de continuturile acestor discipline,cu evaluarile specifice la care obtine rezultate umilitoare,l-au determinat sa abordeze optiunea absenteismului nemotivat si repetat ca modalitate de sustragere de la toate acestea. P.I. a fost de acord sa participe la o discutie despre el, urmand ca apoi sa ccepte si procesul de interventie.

Evaluarea problemei si definirea ei

In cadrul primului interviu am incercat sa stabilesc cu elevul o relatie bazata pe incredere si sinceritate cu scopul de a ideintifica problemele pe care le are pentru a putea ulterior sa implementam un plan de actiune in vederea solutionarii lor. Am observat ca P.I. este un adolescent timid , care are nevoie de incurajare pentru a se putea exprima cu privire la viata si problemele pe care le intampina. Cu toate acestea modul in care mi-a prezentat problema lui mi-a demonstrat ca este un adolescent capabil sa judece stiuatia in care este cu toate aspectele ei negative si pozitive. P.I. mi-a vorbit despre rezultatele bune pe care le are la materiile umane si ca este un elev constiincios care isi indeplineste activitatile .Vrea sa urmeze facultatea de Psihologie si se pregateste in acest sens inca de anul trecut. Dificultatile pe care P.I. sustine ca le intampina sunt la matematica si fizica unde nu mai poate raspunde la cerintele profesorilor. Faptul ca absenteaza il motiveaza prin umilinta la care ar fi supus daca ar obtine note proaste. Drept urmare P.I. prefera sa absenteze, fiind totodata constient ca acest lucru inseamna riscul de a promova clasa a XII-a, lucru la care nici nu vrea sa se gandeasca. Despre parintii sai P.I. sustine ca il inteleg si sunt alaturi de el, il incurajeaza, considerand ca o nota de trecere tot va lua la meteriile reale. P.I. considera ca are nevoie de ajutor si este foarte motivat sa isi rezolve problema pentru ca de ea depinde indeplinirea visului de a merge la facultate.

Problema tinta asupra careiua am decis sa actionam a fost:

absenteismul de la materiile reale motivat de teama de esec

Planificarea interventiei si contractul

In cadrul celui de-al doilea interviu, relatia dintre mine si elev s-a detensionat in totalitate, atmosfera a fost foarte relaxanta si favorabila discutiei. Intalnirea aceasta a constat in clarificarea problemelor, stabilirea obiectivelor interventiei si a strategiilor de rezolvare a problemelorsi formularea unui contract.

Dupa cum am stabilit la intalnirea precedenta problema asupra careia ne vom centra este absenteismul de la orele de matematica si fizica datorat temerii de esec. P.I. isi doreste ca dupa procesul de interventie sa depaseasca teama de a participa la orele de profil real si totodata sa poata sa obtina rezultate care sa nu ii scada increderea in sine.

In ceea ce ma priveste pe mine, i-am mentionat elevului ca asteptarile mele constau in imbunatatirea situatiei lui scolare prin adaptarea la cerintele orelor de profil real.

Scopul acestei interventii este frecventarea cu regularitate a cursurilor de matematica si fizica de catre elev.

Obiectivele operationale pe care le-am stabilit in vederea indeplinirii scopului au fost:

motivarea elevului pentru frecventarea orelor de matematica si fizica

eliminarea decalajului dintre cunostintele elevului si cele dobanbite de colectivul clasei,conform programelor de studiu

inlaturarea aversiunii si dispretului fata de disciplinele de studiu neagreate

In privinta duratei procesului de asitare am decis de comun acord ca se va desfasura timp de cinci saptamani, urmand sa ne intalnim o data pe saptamana pentru a discuta despre realizarile facute, despre dificultatile intampinate.Am ales metoda centrarii pe sarcina in lucrul cu acest caz, deoarece am considerat ca motivatia elevului va fi valorificata prin implicarea activa in solutionarea problemei.

Sarcinile generale stabilite pentru elev au fost urmatoarele ;

urmeaza sa participe la fiecare ora cu profil real

sa isi pregateasca temele pentru materiile de profil real

Sarcinile generale ale mele ca practician au fost urmatoarele :

facilitarea realizarii sarcinilor de catre elev

stabilirea legaturii cu profesorii

Pentru a usura indeplinirea sarcinilor generale am decis sa le impartim in sarcini operationale care sa specifice concret actiunile necesare in vederea solutionarii problemeii.

Sarcini operationale ale elevului :

sa acorde cate o jumatate de ora zilnic pentru a recupera cunostintele pierdute prin absenteism

sa ceara ajutorul unui coleg care are rezultate bune la materiile de profil real

sa discute cu parintii despre problemele pe care le are la scoala

sa discute cu profesorul de fizica si matematica despre situatia in care se afla

sa se implice activ la orele de profil real

Sarcinile operationale ale mele ca practician :

Discutii cu profesorii disciplinelor de studiu problematice pentru elev

includerea acestuia intr-un program suplimentar in vederea acoperirii lacunelor in cunostinte

Intarirea motivatiei de autorealizare personala prin prisma rolului scolii

Monitorizarea permanenta a evolutiei scolare si personale a acestuia

P.I. considera ca va fi greu sa isi indeplineasca sarcinile, deoarece dupa terminarea orelor abia are timp sa se pregateasca pentru materiile umane si pentru examenul de admitere la facultate. Cu toate acestea este constient de necesitatea schimbarii pentru reusita scolara. Dificultatile pe care le-am anticipat au fost teama de a se przenta la primele ore, de a vedea reactia profesorului, de a obtine o nota proasta. I-am explicat ca va fi nevoie de rabdare si vointa pentru a depasi situatia, avand convingerea ca efortul nu este in zadar.

Contractul formulat a fost acceptat de catre P.I, astfel incat in urmatoarele saptamani a urmat implementarea planului de interventie.

Descrierea activitatilor desfasurate

Realizarea sarcinilor stabilite in contract s-a desfasurat treptat pe parcursul celor cinci saptamani, timp in care am intampinat dificultati pe care am incercat sa le depasim prin diverse metode. Vointa si motivatia elevului de a depasi situatia problematica in care se afla au avut o contributie majora. De asemeni colaborarea cu profesorii de matematica si fizica a usurat indeplinirea sarcinilor.

Tehnicile utilizate pentru realizarea sarcinilor au fost incurajarea si sistemul de recompense. Astfel, pe parcursul interventiei atitudine suportiva din partea profesorilor , incurajarea elevului si intarirea comportamentelor asteptate prin recompense de tip scolar

au determinat astfel ca motivatia extrinseca a elevului sa devina una intriseca.

Dupa ce a discutat cu profesorii despre situatia incare se afla acestia l-au inclus pe P.I. intr-un program de meditatii pentru eliminarea decalajului dintre cunostintele elevului si cele dobandite de colectivul clasei, conform programei de studiu.

P.I. s-a prezentat la orele de matematica si fizica, reusind sa isi invinga teama. A reusit sa gaseasca ajutor la un coleg pentru pregatirea temelor.

In ceea ce ma priveste pe mine am luat legatura cu profesorii de profil real si le-am prezentat problema lui P.I., rugandu-i sa il incurajeze si sa il implice in desfasurarea orelor, oferindu-i recompense de cate ori este nevoie. Am evaluat fiecare sarcina a lui P.I. prin discutiile purtate saptamanal cu profesorii pentru a vedea progresul facut de elev . La fiecare intalnire am discutat cu P.I.si am incercat sa il motivez sa continue in acelasi mod si sa inteleaga ca efortul sau este unul extrem de util.

Dupa o luna de zile P.I. a reusit sa obtina note de trecere la matematica si fizica, s-a prezentat la fiecare ora de curs si de meditatii. Atat P.I. cat si profesorii sunt multumiti de evolutia realizata in acest timp.

Evaluarea interventiei

Procesul de asistare s-a desfasurat fara intampinarea unor dificultati majore si a avut rezulatetele asteptate. La evaluarea progresului realizat a contribuit si P.I. , implicandu-se la fel de mult ca si in timpul interventiei. Ultima intalnire a constat in acordarea reciproca a unui feed-back referitor la colaborarea noastra. Drept urmare P.I. si-a exprimat multumirea pentru ajutorul p care i l-am oferit si a mentionat ca el insusi observa ca a facut progrese majore. Nu doar ca participa la orele de profil real, dar reuseste sa obtina rezultatele necesare pentru a putea promova si urma facultatea pe care si-o doreste. I-am mentionat ca singurele merite ale succesului interventiei sunt ale lui si l-am incurajat sa continue in acest mod pentru a avea in continuarea rezultatele dorite.

Evaluarea finala am realizat-o in urma discutiilor cu P.I., dar si cu profesorii care mi-au precizat ca sunt foarte multumiti de efortul depus de P.I. si considera ca evolutia lui este de admirat.

Consider ca rezultatele obtinute in urma procesului de asistare sunt cele pe care le-am asteptat. Meritele succesului interventiei apartin elevului si profesorilor care au colaborat foarte bine si au inteles necesitatea solutionarii problemei.

Limitarile acestei interventii au fost lipsa unor deprinderi profesionale care sa imi permita sa actionez mai mult la intarirea motivatiei elevului si la inlaturarea aversiunii fata de activitati necesare dar neplacute.

2.3. Concluzii

Procesul de asistare individuală s-a dovedit a fi unul fructuos atît pentru pentru mine cat și pentru beneficiarii intervenției intr-o mai mică sau mai mare măsură Abordarea centrată pe sarcină a avut avantajul de a-i implica pe elevi in soluționarea problemelor lor. Sarcinile au fost indeplinite treptat pe parcursul celor șase săptămîni și au prezentat dificultăți de la un caz la altul. Cu toate acestea am reușit impreună cu clienții să depașim obstacolele și să ne indeplinim obiectivele. In trei din cele patru cazuri am reușit să realizăm in totalitate ceea ce ne-am propus, datorită motivației mai puternice a celor trei elevi. Tehnicile utilizate pe parcursul intervenției au avut menirea de a incuraja comportamentele dezirabile, de a crea atmosfera prielnică unei comunicări eficiente și de a ii determina pe elevi să ințeleagă mai bine efortul depus de cei implicați in educația lor. La incheierea intervenției elevii și-au manifestat mulțumirea pentru modul in care s-au soluționat problemele și de asemeni regretul că intervenția ia sfîrșit. Consider că pe parcursul intervenției elevii au invațat mai multe despre ei inșiși, despre cadrele didactice, au căpătat mai multă incredere in puterea lor de a intîmpina cu succes dificultățile din viața de școlar și au ințeles mai bine că școala și normele impuse de aceasta sunt factori care influiențează dezvoltarea lor personală și profesională.

In ceea ce mă privește pe mine ca practician consider că am avut ocazia să imi testez cunoștințele, abilitățile și deprinderile dobîndite pe parcursul anilor de facultate. Cu alte cuvinte a insemnat o muncă dificilă care a presupus implicare la nivel fizic, psihic si emoțional. Deși in cea mai mare parte am realizat ceea ce mi-am propus, cred că limitele intervenției au constat mai ales din lipsa mea de experiență, teama de eșec și de imprevizibil.

Concluzii finale și recomandări

Devianța școlară desemnează, in sens general, ansamblul comportamentelor care incalcă sau transgresează normele și valorile școlare. Fenomenul de devianță școlară rămîne in societatea zilelor noastre o problemă deschisă cu o intensitate ascendentă. Cu toate că reprezintă un subiect adesea abordat in literatura de specialitate, in sensul determinarii cauzale, a descrierii formelor de manifestare, dar și a strategiilor de prevenție, devianța școlară reprezintă un fenomen greu de combătut. Incepînd de la cele mai ușoare forme de conduită de manifestare și pană la cele mai grave, devianța școlară este un subiect foarte mediatizat in ultima perioadă in societatea romînească.

Lucrarea de față a avut ca scop o incercare de a determina una dintre cauzele devianței școlare in formele ei ușoare de manifestare care de cele mai multe ori rămîn in anonimat. Mă refer aici la absenteismul școlar, la neindeplinirea activitaților impuse de școală, la atitudinile sfidătoare și ironizante la adresa cadrelor didactice, la lipsa de respect față de autoritate și la copiat. Consider că este important să se aibe in vedere nu doar conduitele grave precum violența, suicidul, abandonul, toxicomania , ci să se intervină din timp in diminuarea devianței școlare printr-o implicare in scopul rezolvarii problemelor pe care elevii le creează lor și celor din jur .

In demersul meu de cercetare am incercat să arăt că elevii dezvoltă o contracultură a culturii organizaționale a școlii .Sursa din care se alimentează contra-cultura școlară e o subcultură locală: cultura categoriilor muncitorești . Ca școlari, subiecții sunt conștienți de poziția lor, dar aleg să rămînă in poziția contra-culturii pe care o apreciază ca „adevarata muncă” și folosesc batjocura și celelalte manifestări contra-culturale ca mijloace oarecum „terapeutice” (care fac suportabilă situația), atitudinile sfidătoare, care constă in ironizarea de către elevi a colegilor de clasă și a profesorilor și in afișarea in tot ce fac a unei aroganțe.Rezultatele obținute in urma cercetării susțin ideea de la care am pornit prezenta lucrare. Astfel am ajuns la concluzia că elevii poziționați in spatele clasei nu se supun normelor impuse de școală, de autoritate, nu iși indeplinesc obligațiile de școlari, preferă să aibe alte activitați decît cele cerute la ore și se revoltă impotriva culturii școlare prin aceste comportamente deviante.

Diminuarea devianței școlare este un demers extrem de complex și laborios care implică o multitudine de factori și strategii. Complexitatea unui asemenea demers vine din necesitatea implicării nu doar la nivel de școală, ci și a departamentelor invățămîntului, a sănătății, a departamentului muncii și protecției sociale, a cultelor. Cu toate acestea consider necesar să existe un anume tip de intervenție specializată la nivel individual in cadrul școlilor. In acest sens am incercat să contribui la diminuarea devianței școlare prin intervenția in patru cazuri cu elevi care au manifestat conduite deviante și care au acceptat ca problemele lor să găsească o soluție. Cu toate acestea consider că o limită in intervenția realizată de mine o constituie lipsa mea de experiență, faptul că nu am avut un precedent cu astefl de cazuri și nu am știut la ce să mă aștept și teama de eșec. Totuși in cea mai mare parte am reușit să realizez cu elevii ceea ce ne-am propus, astfel incît am diminuat puțin din intensitatea devianței școlare.

Parcurgînd literatura de specialitate în domeniul devianței școlare, realizând cercetarea și intervenția, concluzionez că elevii au nevoie de înțelegere, având în vedere că trec prin perioada dificilă și plină de schimbări a adolescenței. De asemenea elevii au nevoie să fie tratați de profesori fiecare în parte, în mod individual și nu în masă, deoarece fiecare individ este unic și are prin urmare probleme unice. Așadar elevii nu trebuie să fie tratați în masă de profesori și au nevoie de un psiholog și un consilier școlar la care să poată apela pentru a-i asculta atunci când trec prin situații dificile.De asemeni consider că este necesară o reorganizare a spațiilor din sălile de curs in așa fel incît să se evite dezvoltarea unei contra-culturi in spatele clasei. O așezare a băncilor in semicerc așa cum se face in unele școli, cred că nu ar mai permite dezvoltarea unei contra-culturi in spatele clasei și manifestarea comportamentelor deviante, intrucît elevii ar putea fi monitorizați mai ușor de către cadrele didactice.

Așa cum am precizat și in capitolul de cercetare, lucrarea de față este un studiu exploratoriu care nu dorește o generalizare a ideilor demonstrate in demersul meu de cercetare, deoarece relevanța rezultatelor poate fi oricînd contestată de utilizarea metodelor de cercetare pe un lot de subiecti foarte restrîns. Această lucrare se dorește a fi reluată printr-o cercetare amplă, in condițiile in care limitările să nu fie aceleași și să poată demonstra ipoteza explorată in acest caz.

Referințe bibliografice

Albu E, 2002.-Manifestări tipice ale devierilor de comportament la elevii preadolescenți, Editura Aramis, București,

Agabrian ,M, 2004 Cecetare calitativă a socialului,design și performare, editura Insitutul European, Iași

Banciu D., 1994 ,Controlul social și sancțiune socială, Editura Victor,București, 199

Bourdiu, Piere, 1984 – Okonomisches Kapital, kulturelles Kapital, soziales Kapital. in Soziale Ungleichheiten (Soziale Welt, Sonderheft 2), edited by Reinhard Kreckel. Goettingen: Otto Schartz & Co..

Boudon R. ,2007,Tratat de sociologie,Editura Humanitas, București

Coulshed V., 1993, Practica in asistența socială, editura Aramis, București

Giddens A., 2001, Sociologie, editura All, București

Hatos, A,2006., Sociologia educației, Editura Polirom, Iași

Ibiș, Adrian, 2001,,Influența agenților de socializare (familia, școala, grupul de referință) asupra comportamentelor predelincvente ale elevilor, Editura Pansofia, București.

Neamțu C., 2003, Devianța școlară, editura Polirom, Iași,

Neamțu G., 2003 ,Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași,

Neculau ,P, 1994, Psihopedagogie,Editura Spiru Haret,Iași

Ogien A ., 2002 ,Sociologia devianței, editura Polirom, Iași

Peretz,2002, Metodele in sociologie. observația, ed Polirom, Iași, ,

Rădulescu, S., 1994, Raționalitate și iraționalitate in acțiunea umană, Casa de Editură și Presă “Șansa”, București

Rădulescu S., 2001, Criminalitate in Romînia in perioada de tranziție, Editura Victor, București

Roth M., 2003, Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale, editura Presa Universitară Clujeana, Cluj-Napoca

Stănciulescu, E, 2005 curs Metode Calitative

Anexe

Anexa Nr.1

Ghid de interviu –pentru cerecetarea calitativă

I.Descrierea reprezentării sociale asupra autorității in rîndul liceenilor;

1. Te rog să-mi zici prin 5 cuvinte ce iți vine in minte cînd auzi cuvîntul autoritate

2. Cu ce asociezi autoritatea?

3. Povestește-mi te rog despre relația ta cu profesorii din școală.

4. Care sunt motivațiile tale pentru care vii la ore?

5. Cum se desfășoară pentru tine o zi normală de școală?

Povestește-mi te rog cum crezi că ar trebui să se desfășoare o zi normală de școală?

II.Stabilirea unei legături intre devianță și poziția spațială in clasă;

Povestește-mi te rog cum ai ajuns elev la acest liceu?

Spune-mi ,te rog , care sunt motivele pentru care stai in spatele clasei.

Care sunt avantajele și dezavantajele poziționării in spatele clasei?

Descrie-mi relația cu colegii care stau tot in spatele clasei?

Ce părere ai despre colegii tăi care stau in băncile din față?

Care sunt motivele prin care o oră de curs devine plictisitoare? Cum reacționezi intr-o astfel de oră?

III. Stabilirea relațiilor intre caracteristicile background-ului familial și comportamentul deviant.;

Povestește-mi te rog despre educația și ocupațiile părinților tăi.

Care sunt pentru tine cele mai importante caracteristici pe care trebuie să le aibă un părinte?Dar profesor?Dar coleg de clasă?

Descrie-mi un moment din viața ta in care crezi că părinții sau/ și profesorii au fost nedrepți cu tine?

Spune-mi te rog in ce mod se implică parinții in viața ta școlară? Crezi că este suficient?

Dacă ai fi părinte pentru o zi al unui elev de liceu , ce sfaturi i-ai da acestuia?

Anexa Nr. 2 Fișa de observație

Clasa………………………………………………………………………………………………………….

Liceu…………………………………………………………………………………………………………

Caracteristici temporale………………………………………………………………………………..

Aspectul sălii de clasă ………………………………………………………………………………….

Se vor urmări următoarele comportamente deviante in funcție de poziționarea in bănci și de frecvența lor:

Comportamente in relaționare cu profesorul și cu colegii

Comentarii………………………………………………………………………………………………………………

Anexa Nr.3

GHID DE INTERVIU (Pentru evaluarea inițială )

Dacă părinții vor să meargă la școală să îți vadă notele, ai încerca în vreun fel să-i oprești?

Cine participă în familie la luarea unei decizii mai importante?

Cum te înțelegi cu profesorii?

Părinții tăi participă la activitățile derulate de școală?

Cum ai descrie relația pe care o ai cu colegii tăi?

Părinții tăi îți cunosc dirigintele?

Ce fel de activități desfășori împreună cu colegii tăi?

Care este părerea părinților tăi despre prietenii pe care îi ai?

Care este cea mai plăcută, respectiv cea mai neplăcută întâmplare pe care ai avut-o alături de prietenii tăi?

Dacă un membru al grupului sau mai mulți, fumează, faci și tu la fel?

Anexa Nr. 4

Anexa Nr.5 Anexa Nr.6

Anexa Nr. 7 Anexa Nr. 8

Anexa Nr. 9 Anexa Nr. 10

Anexa Nr. 11

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Pozitionarea Spatiala a Deviantei In Institutiile Scolare (ID: 164477)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Pozitionarea Spatiala a Deviantei In Institutiile Scolare

Copyright Notice

Cultura Motivatie de Sine

Forme de Consiliere In Situatii de Avort

Influеnta Rеtеlеlοr Ѕοсialе Οnlinе Aѕuрra Rеlatiilοr Intеrреrѕοnalе la Adοlеѕсеnti

Particularitati Clinice Si Paraclinice In Coma Diabetica Acidocezotica la Copii Internati la Spitalul Clinic de Copii, Brasov In Perioada 2008 2014

Strategii Psihoterapeutice Aplicate în Tratamentul Anxietatii Si Depresiei

Violenta In Mediul Profesional

Copyright Notice

Similar Posts