Educatia Sexuala In Centrele DE Plasament

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – Delimitări conceptuale. Definiții

1.1. Educația, rolul școlii în educație în cadrul centrelor de

plasament

1.2. Sexualitatea

1.3. Adolescența

1.4. Educația sexuală

CAPITOLUL II – Elemente deordin bio-pshio social al adolescenței

2.1. Elemente de ordin biologic referitoare la adolescență

2.2. Elemente de ordin psihologic referitoare la adolescență

2.3. Elemente de ordin social referitoare la adolescență

CAPITOLUL III – Teoriile despre sexualitate

3.1. Teoria biologică a sexualității

3.2. Teoria psihooralitică a sexualității

3.3. Teoria behavioristă

3.4. Teoria învățării sociale

3.5. Teoria interacționistă (Teoria comunicațională)

CAPITOLUL IV – Mass-media și influențele ei asupra adolescenței în privința sexualității

CAPITOLUL V – Profesia de asistent social în munca cu adolescenții în centrele de plasament

5.1. Instituții ale căror servicii se adresează adolescențiilor

5.2. Elemente legislative

5.3. Corpul social

CAPITOLUL VI – Cercetare

6.1. Obiective și ipoteze

6.2. Metodologia utilizată

6.3. Populația investigată

CAPITOLUL VII – Cercetare pre-intervenție

CAPITOLUL VIII – Aplicație practică

8.1. Argumentarea intervenției

8.2. Descrierea ședințelor

CAPITOLUL IX – Cercetare post-intervenție

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

=== l ===

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I – Delimitări conceptuale. Definiții

1.1. Educația, rolul școlii în educație în cadrul centrelor de

plasament

1.2. Sexualitatea

1.3. Adolescența

1.4. Educația sexuală

CAPITOLUL II – Elemente deordin bio-pshio social al adolescenței

2.1. Elemente de ordin biologic referitoare la adolescență

2.2. Elemente de ordin psihologic referitoare la adolescență

2.3. Elemente de ordin social referitoare la adolescență

CAPITOLUL III – Teoriile despre sexualitate

3.1. Teoria biologică a sexualității

3.2. Teoria psihooralitică a sexualității

3.3. Teoria behavioristă

3.4. Teoria învățării sociale

3.5. Teoria interacționistă (Teoria comunicațională)

CAPITOLUL IV – Mass-media și influențele ei asupra adolescenței în privința sexualității

CAPITOLUL V – Profesia de asistent social în munca cu adolescenții în centrele de plasament

5.1. Instituții ale căror servicii se adresează adolescențiilor

5.2. Elemente legislative

5.3. Corpul social

CAPITOLUL VI – Cercetare

6.1. Obiective și ipoteze

6.2. Metodologia utilizată

6.3. Populația investigată

CAPITOLUL VII – Cercetare pre-intervenție

CAPITOLUL VIII – Aplicație practică

8.1. Argumentarea intervenției

8.2. Descrierea ședințelor

CAPITOLUL IX – Cercetare post-intervenție

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Politica demografică înaintea anului 1990 era una pronatalistă, iar accesul la serviciile planificării familiale erau reduse la sănătatea sexuală a femeii și la bunăstarea familiei constând în numărul de copii. Prin urmare, educația sexuală înainte de 1990 reprezintă un subiect nepermis în cadrul școlii și totodată un subiect tabu în cadrul familiei.

Nici Mass-media nu era invadată cu informații referitoare la sexualitate, care să ne adreseze adolescenților, totuși, existau puține cărți editate cu informații asupra sexualității tinerilor.

După 1990, societatea a început să fie invadată cu informații despre metodele și mijloacele contraceptive. Avortul s-a legalizat și accesul liber la aceste servicii a dus treptat la probleme în rândul adolescenților.

Cu timpul s-a intervenit în școli cu programe pentru educarea sexuală a tinerilor. Majoritatea dintre ele au pus accent pe informare și mai puțin pe valori și emoții. Explozia mare de informații în cadrul Mass-mediei, cu trimitere la sexualitate, a fost la îndemâna oricui, inclusiv a celor mai tineri.

Mass-media a ținut prea puțin cont de particularitățile emoționale specifice adolescenților, și de aceea, avalanșa de informații era destul de superficială.

Educația sexuală în cadrul sistemului familial este de cele mai multe ori neexistentă, datorită accentului pus pe aspectul material pe care părinții încearcă să-l satisfacă și datorită greutății părinților de a discuta aceste probleme cu proprii copii.

Din aceste considerente, lucrarea de față își propune să evidențieze aspecte sociale specifice problematicii educației sexuale și să contureze modalități de intervenție prin furnizarea de date privind contextul sexualității emoționale și fizice, prin furnizarea de informații privind serviciile de planificare familială și de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală destinate tinerilor de ambele sexe.

CAPITOLUL I

DELIMITĂRI CONCEPTUALE. DEFINIȚII

1.1. Educația, rolul școlii în educație în cadrul centrelor de plasament

Prin educație se urmărește formarea unei personalități în concordanță cu cerințele obiective ale societății, dar și ale individului.

Ca orice fenomen social, educația are în mod implicit și un caracter istoric. Ea a apărut odată cu societatea, evaluează și se schimbă în funcție de transformările ce se produc în cadrul societății.

Cel mai important criteriu care impune și justifică educația permanentă este factorul social schițat de accelerarea schimbărilor, dinamisului, mobilitatea profesiilor, evoluția științelor, sporirea timpului liber, criza modelelor relaționale și de viață, precum și de creșterea gradului de democratizare a vieții sociale.

Mai nou, necesitatea educației este impusă și de o serie de factori individuali cum ar fi necesitatea integrării dinamice a omului în societate, nivelul crescut al aspirațiilor individuale, sentimentul demnității personale, nevoia de încredere în viitor și în progres. Scopul fundamental al educației permanente este de a menține și de a îmbunătății calitatea vietăă și progresul.

Educația, ca proces de modelare a personalității, realizat de familie, școala, centru de plasament, societate, are ca scop pregătirea educatprului pentru educație.

Autoeducația, evidențiază faptul că omul nu reprezintă un produs înalt al unor forțe externe sau interne.

Ființa umană este în mare măsură rezultatul voinței proprii. Pregătirea pentru educație se realizează prin întreg procesul educațional, începând cu primii ani de viață în familie cu deprinderi igienico-sanitare, de comportare civilizată și a celor legate de activitățile școlare, dar și în centrele de plasament.

Se poate spune că, educația care precede autoeducația oferă tânărului direcția devenirii sale, îi formează deprinderile și priceperile indispensabile unui caracter independent și îi cultivă încrederea în sine. Educația pregătește autoeducația într-un sens dublu: oferă o „bază de lansare”, prin sistemul de cunoaștere, priceperi și deprinderi, se stimulează nevoia continuă de educație, de perfecționare.

Menirea școlii, a centrelor de plasament, a activității profesionale constă în a provoca în conștiința educatului, nevoia de educație.

Numai o angajare completă în ceea ce întreprinde personalitatea este capabilă să devină forța motrice care aduce progres de ordin cantitativ și calitativ în procesul educativ.

Un rol important îl reprezintă educația și cultura școlară în centrele de plasament, criterii importante în formarea comportamentului elevilor și evoluția personalităților.

Normele adoptate de către centrele de plasament sunt adoptate de către legi și regulamente, iar rolul și controlul de către familie a îndeplinirii obligațiilor față de societate este foarte mic.

În județul Mureș s-a făcut un studiu privind rolul centrelor de plasament, obținându-se următoarele rezultate:

75% în foarte mare măsură consideră important rolul centrului de plasament pentru educație;

25% revine plăcerii de a merge la școală.

Educația școlară prin centrul de plasament este considerată de către tineri, în general, ca un tip de activitate care să răspundă unor aspirații ale lor, satisfacerea unor trebuințe concrete și să atingă rezultatele cât mai apropiate în timp.

Tinerii recunosc necesitatea acumulării cunoștințelor în urma studierii unor discipline, dar ei consideră în același timp, că unele discipline nu-și au rostul.

Metodele oferite de profesori sunt recunoscute într-o mică măsură ca și modelele pe care le adoptă.

În ultimii ani, după anul 1990, modelul subiectului cerut de centrele de plasament cuprinde și elemente ce privesc educația sexuală, model ce poate fi considerat știrbit dacă aceste elemente privind educația sexuală nu-și atinge scopul.

1.2. Sexualitatea

Cuvântul „sexualitate” își are rădăcinile din latina „sexus”. Aceasta este definită în diverse dicționare de specialitate, unele o tratează pornind de la sexualitatea care stabilește o legătură între oameni, fiind văzută diferit în funcție de vârstă (sexualitatea la copii, adolescenți, persoane cu handicap, adulți, bătrâni și la elevii din centrele de plasament), până la sentimente mai adânci, sentimente de intimitate între doi oameni.

În sens restrâns, sexualitatea se referă la formele de comportament sexual și caracteristicile acestora: sărut, mângâieri, actul sexual, fantezii și jocuri sexuale, comportament autoerotic.

În sens larg, cuprind: dezvoltarea sexualității sau dezvoltarea sexuală, relații, capacități și abilități personale, sănătatea reproducerii, roluri de gen, etc.

Sexualitatea integrează bio-psihicul și socio-culturalul existenței noastre. Biologicul cuprinde dezvoltarea genetică, hormonală, autonomia aparatului genital, sistemul reproductiv, caracterele sexuale primare și secundare. Psihologic se diferențiază două tipuri de comportamente: al băieților și al fetelor „suntem fete și băieței” – gândim și simțim diferit.

Dar nevoia de bază este aceeași în egală măsură socială și culturală, comportamentul sexual diferă de la țară la țară, dar și în cadrul aceleiași țări, diferă de la școală la centru de plasament, de la familie la familie sau de la oraș la oraș.

La fata de 14-16 ani, sexualitatea nu are nici același exigențe, nici aceeași intensitate, înainte de toate, pentru că contează dragostea, plăcerea fizică, situându-se după exaltarea spirituală. De la primele întâlniri, ea așteaptă mai ales cuvinte tandre, atenții care să o asigure în ceea ce privește feminitatea și dorința ei de a place. Chiar dacă este liberă să acționeze, ea nu dorește, în general, să aibă raporturi sexuale timp îndelungat. Multe fete acceptă relațiile sexuale pentru a fi la fel „cu toată lumea”, pentru a nu fi ținta bătăilor de joc a celorlalți, dar împlinirea relațiilor nu vine decât mai târziu. Posibila maturitate, cu toate responsabilitățile ei, va determina tânăra fată să fie considerată pe pasul pe care-l face și s-o protejeze de ea însăși, în timp ce la băieți nu reușește să trezească responsabilitatea.

Este adevărat că astăzi toate metodele anticoncepționale modifică schem acțiunii pentru fete și băieți.

Printre adolescenții de astăzi se numără unii care au doar inițiativa unor relații sexuale, dar și alții care poartă partenerului o dragoste profundă și autentică.

Astăzi, atitudinea societății în ceea ce privește relația sexuală este mai puțin rigidă decât în trecut, libertatea sexuală nemaifiind sancționată prin sentimente de vinovăție, fircă, devalorizare personală, acționându-se în conformitate cu educația primită și cu regularitățile impuse de centrele de plasament sau anturaj.

Adolescența este perioada de la care tendințele sexuală se orientează definitiv. La această vârstă este normală prietenia cu colegii de același sex. Adolescenții se ajută astfel unul pe altul pentru a-și cristașiza personalitatea. Această perioadă importantă, necesară fiecărui adolescent, este apoi depistată, interesul îndepărtându-se către sexul opus. Totuși, sunt adolescenți care, din diverse motive, nu depășesc această etapă de prietenie, fie le este frică de celălalt sex și preferă să nu-l abordeze, fie existența lor se desfășoară complet în afara sexului opus, fie nu au găsit în părinții lor modele cu care să se identifice. Este situația celor care manifestă interes sexul față de același sex, homosexuali, față de care, în prezent, societatea dovedește mult mai multă toleranță decât în trecut.

Adolescenții pot fi confruntați și cu probleme legate de abuzurile sexuale. Pedofilii sunt persoanele care practică relații sexuale cu copii, cât și în centrele de plasament.

Agresiunea fizică este cea mai traumatizată pe care o poate suferii un copil sau un adolescent asupra corpului său, asupra organelor sale sexuale.

Se spune ca fiecare vârstă are sexualitatea ei, iar adolescența este o etapă esențială în dezvoltarea întregii personalități, inclusiv pe latura sexuală.

1.3. Adolescența

Adolescența, perioada spectaculoasă în viața omului, este timpul marilor cutezante, al viselor ce se cer împlinite, al zborului către iubire.

Dacă pubertatea poate fi marcată, în termeni fiziologici, de două momente definitorii: menstruația și primele emisii de spermă – adolescența este mai dificil de situat în timp. Aceasta începe o dată cu pubertatea și se finalizează atunci când tânărul și-a încheiat școlarizarea și poate să-și înceapă activitatea profesională. Deci, poate să dureze, în societatea de astăzi, 8-10 ani și, uneori, chiar mai mult, cuprinzând perioada de la 12-13 ani la 18-20 de ani. Câțiva autori1 în stabilirea granițelor adolescenței iau ca și limite câțiva factori, pe care îi consideră singurii stabili în timp, în delimitarea adolescenței de celelalte etape. Aceștia sunt: factori sociali, geografici, economici și biologici. În funcție de acești factori, în timp, s-au stabilit limitele de vârstă care cuprind adolescența.

Aceste limite de vârstă s-au modificat, trăsăturile și schimbările care cuprind adolescența, rămânând factorii decizionali în stabilirea limitelor de vârstă.

Adolescența este o etapă esențială a vieții, care îi permite ființei umane să-și cucerească independența, să-și modeleze caracterul în tot felul de încercări, să-și afirme personalitatea. Adolescentul trebuie să-și modifice comportamentul, atitudinea, relațiile față de cei din jurul său. Până acum, el era în fața părinților, a centrului de plasament și profesorilor, un copil ascultător și docil, care le accepta părerile, sugestiile din cauza lipsei de experiență.

Adolescentul duce în această perioadă o luptă dublă: de debarasare de carapacea de copil și de intrare în pielea unui adult, încercând să stabilească alte relații nu doar cu colegii săi, dar și cu adolescenți, cu cei din centrul de plasament, creându-și propria viață secretă prin diferite corespondențe.

Egocentrismul este o altă trăsătură ce caracterizează această etapă. Egocentrismul adolescian vine din incapacitatea de a ține cont de celălalt2. Adolescentului îi este greu să facă diferența între ceea ce gândește el și ceea ce gândesc ceilalți despre el, fiind preocupat de o problemă și ceilalți trebuie să fie preocuăați de același lucru, din punct de vedere fizic. Acest concept de „audiență imaginară” duce spre egocentrism, anticipând relațiile celorlalți.

_____________________________________________________________

1. D.Gal, Adolescența, Ed. Lumina Lex, București, 2001, pag.56.

2. Elkind, după Coleman, 1992, pag.134.

Fapt care explică comportamentul din adolescență: conștiința de sine, dorința de intimitate, lungile ore petrecute în fața oglinzii.

În timpul adolescenței, persoana tânără experimentează pubertatea. În trecut, pubertatea intervenea între 14-16 ani, însă în prezent se instalează între 11-13 ani sau chiar mai devreme. Este o etapă de dezvoltare și de continuare a individualității și conduitei, caracterizându-se prin încheierea copilăriei și începutul etapelor de materializare.

Maturalizarea se desfășoară în sistemul psihologic și fiziologic:

maturizarea funcțiilor sexuale prin dezvoltarea caracterelor sexuale secundare sub influența hormonilor sexuali;

creșterea rapidă în înălțime și în greutate;

vârsta pubertății este legată de alte consecințe psihologice;

pubertatea presupune și încheierea procesului de maturizare din cauza stabilității masei creierului.

Laroche și U.Șchipu împart pubertatea în trei substadii:

A. – preadolescența sau vârsta de tranziție (cuprinsă între 11-12 ani și 14-15 ani).

Denumită astfel pentru cî face trecerea de la perioada copilăriei la cea adultă, de la nematuritate la maturitate. Această perioadă se manifestă printr-o: reorganizare a organismului; profunda formare a personalității; puternica creștere a forțelor morale și intelectuale.

Dezvoltarea fizică și psihică nu s-a încheiat și această perioadă este una critică cu o profundă instabilitate emoțională afectivă, curiozitate și agitație. Sentimentele și convingerile morale se construiesc și stabilizează pe parcursul anilor de adolescență.

Caracterul se formează ca un sistem și comportamentul este diversificat, tânărul din centrul din plasament își îndreaptă interesul spre cunoașterea realității și a trăsăturilor morale ale celor din jur. Perioada se mai caracterizează și printr-un oarecare dezechilibru al caracterului, prin schimbări relative, frecvente, bruște și categorice a dispoziției și a formelor de conduită.

B. – pubertatea propriu-zisă.

Este caracterizată prin creștere intensă, bruscă, neproporțională (cresc picioarele, se schimbă vocea, stări de disconfort). Se simt caraghioși, urâți.

C. – perioada post-puberală.

Caracterizată prin exagerări în comportament, în special la băieți. La fete se manifestă timiditate sau exuberanță vestimentară. Au sentimente de jenă, observă situațiile penibile, au o largă disponibilitate și sunt gata să se îndrăgostească, dar sunt stăpânite pe ele. Se consideră trei stadii distincte ale adolescenților:

A. – adolescența timpurie (11-13 ani)

Curiozitatea despre problemele sexuale începe să se manifeste. Adolescenții încep să aibă sentimente noi, care sunt centrate mai exact în jurul propriului corp, decât manifestarea relațiilor sexuale cu sexul opus. Informația precisă are nevoie să fie făcută disponibilă. Talentele speciale: atletic artistic, muzical, pot să apară și trebuie să fie înconjurate și sprijinite pe cât de mult posibil. Ele vor ajuta copilul să își dezvolte o bună imagine de sine.

B. – adolescența de mijloc (14-16 ani)

Rapida creștere și maturitatea sexuală se combină cu o nevoie crescută de a fi independent. Adolescenții au un puternic sens al corectitudinii și ei devin judecători, dacă adulții sau cei de vârste apropiate nu fac ceea ce e „drept”. Au nevoie de acceptată dragoste din partea personalului din centrul de plasament și a celor de aceeașă vârstă. Ei trebuie să îndeplinească reguli, sarcini și atribuții din cadrul centrului de plasament.

C. – adolescența târzie (17-19 ani)

Aspectul și comportamentul matur care merchează această perioadă a dezvoltării pot fi amăgitoare. Adolescenții au oportunități să experimenteze și alcoolul în acest studiu. Comunicarea deschisă despre problemele sexuale este un scop ideal, personale apropiate din centrele de plasament își găsesc timp să îl petreacă împreună cu elevul său.

O activitate împărășită sporește comunicarea și construiește relatia. Sentimentele normale și comportamentale din perioada târzie a centrelor de plasament:

1. – deplasările spre independență: creșterea funcțiilor independente; formarea identității în mod conștient și ferm; examinarea experiențelor lăuntrice; abilitatea de a gândi; conflictele cu cadrele din centrele de plasament încep să scadă; creșterea abilității pentru compromis și gratificare este întârziată; crește stabilitatea emoțională; crește sentimentul îngrijorării pentru ceilalți; creșterea încrederii în sine; relațiile de aceeași vârstă rămân importanțe și ocupă un loc potrivit printre alte interese.

2. – interesele viitoare și schimbările cognitive: obiceiurile muncii devin mai diferite; interes crescut pentru viitor; mai mare importanță data vieții personale.

3. – sexualitatea: sentimentele de dragoste și pasiune; dezvoltarea relațiilor mai serioase; identitatea sexuală este deja confirmată; creșterea capacității pentru tandrețe și dragoste senzuală.

4. – moral, valori și direcționare de sine: capacitatea crescută de a-și stabili țelurile, interese în scopuri morale; capacitatea de a folosi înțelegere; creșterea accentuată a demnității personale și a încrederii în sine; tradițiile sociale și culturale recapătă unele dinimportantele trecute.

Adolescenții variază de la aceste descrieri, dar sentimentele și comportamentele sunt generale, considerate morale pentru fiecare etapă a adolescenței.

1.4. Educația sexuală

Modificările produse au fost la nivel de înțelegere a conceptului ca un întreg, care să cuprindă informații clare și precise asupra reproducerii și mai ales să țină cont de părerea afectivă și morală a femeii și nu în ultimul rând a familiei și a centrului de plasament.

Termenul de educație sexuală a fost frecvent asociat cu învățarea unor lucruri precum modul în care sunt concepții copii, cum se nasc, etc., sugerând mai ales aspecte legate de anatomie și fiziologie.

Planificarea familială definește capacitatea persoanei sau cuplului de a anticipa și de a avea numărul dorit de copii, la momentul ales și la intervalele de timp dintre nașteri pe care le hotărăsc singuri. Acest lucru se poate îndeplini prin folosirea metodelor contraceptive și prin tratamentul infertilității involuntare.

Sănătatea reproducerii (S.R.) este definită de O.M.S. ca o bunăstare fizică, mentală și socială în tot ceea ce ține de sistemul de reproducere, în toate etapele vieții umane.

Ca urmare, S.R. implică o viață sexuală satisfăcătoare și în siguranță, posibilitatea de a procrea, precum și libertatea de a hotărî când, dacă și cât de des doresc să procreeze; S.R. include dreptul femeilor și al bărbaților de a fi informați și de a avea acces la metode singure, eficiente, accesibile și acceptabile de planificare familială pe care să le poată alege singuri, precum și dreptul de acces la serviciile medicale corespunzătoare ce permit femeii parcurgerea în siguranță a sarcinii și nașterii.

Sănătatea sexuală reprezintă o stare de bunăstare fizică, emoțională, mentală și socială legată de sexualitate; nu reprezintă doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități.

Sănătatea sexuală implică o abatere pozitivă și bazată pe respect a sexualității și relațiilor sexuale, precum și posibilitatea de a avea experiențe sexuale în siguranță și plăcute, fără coerciție, discriminare și violență (O.M.S.).

CAPITOLUL II

ELEMENTE DE ORDIN BIO-PSIHO SOCIAL ALE ADOLESCENȚEI

Elementele de ordin bio-psiho sociale sunt esențiale în dezvoltarea adolescentului, influențându-i pozitiv sau negativ personalitatea.

„Ca fenomen biopsihic integral, adolescența este dependentă, în apariția și desfășurarea ei, de factori genetici, geografici, sociali, culturali și educaționali”3.

În contextul acestor elemente se evidențiază câteva trăsături specifice vârstei:

dezvoltarea fizică la adolescenți și odată cu aceasta imaginea corporală;

dezvoltarea cognitivă;

dezvoltarea emoțională și socială în căutarea identității;

o dinamică a cunoașterii de sine și capacitatea de autocunoaștere;

relațiile interpersonale și anume: relațiile cu părinții, caracterizate printr-o renegociere; relațiile cu semenii; prieteniile și primele iubiri, relația de cuplu, comportamentul sexual al adolescentului și relațiile ce se stabilesc în centrele de plasament.

2.1. Elemente de ordin biologic referitoare la adolescență

A. Dezvoltarea fizică la adolescenți

Schimbările fizice la adolescenți au un ritm mai accelerat. Rapiditatea schimbărilor și în mod special diferențele individuale măresc impactul emoțional asupra adolescentului pe care le au aceste lucruri prin însăși natura lor. Impactul asupra individului diferă ca intensitate în funcție de capacitățile adolescentului și în funcție de atitudinea grupului micro și macrocultural4.

Apar din ce în ce mai evidente semnele dezvoltării. Modificările

_____________________________________________________________

3. I.Popescu, Factorii adolescenței, 1978, pag.26.

4. Gaston, Weed&Jensen, 1996, pag.218-231.

semnificative sunt: creșterea în înălțime și greutatea corporală, apariția caracterelor sexuale, dezvoltarea capacității de reproducție.

În comparație cu perioadele anterioare de dezvoltare, adolescentul se confruntă tot mai des cu creșteri ai excitației sexuale, contribuind la dezvoltarea reactivității sexuale.

B. Imaginea corporală

Dezvoltarea fizică poate fi un eveniment cu elemente ambigue. La fete apare dorința de a opri în loc procesul de dezvoltare și de a protesta împotriva modificărilor fizice5.

Diferențele între indivizi îngreunează uneori sarcina adolescentului de a prelucra și interioriza schimbările produse de corp, în imaginea de sine, diferențele se constituie uneori în surse ale unor complexe de inferioritate, care pot fi întreținute sau amplificate de atitudini primite din partea adolescenților.

Dezvoltarea fizică a unui băiat e mai puțin dramativă, maturizarea le aduce un prestigiu lipsit de ambiguități. Pe măsura dezvoltării lor – devin mai înalți, mai puternici, beneficiază de aprobarea și libertate mai mare din partea adulților6. Maturizarea precoce are consecințe atitudinale mai relaxate, devin independenți, încrederea în sine sporește și crește atractivitatea pentru ceilalți.

Atât la băieți, cât și la fete, se intensifică preocuparea pentru a fi normal, ca și ceilalți, de a corespunde unor standarde de frumusețe. Cea mai intensă, însă este preocuparea pentru normalitatea sexuală: dimensiunea organelor genitale la băieți; mărimea sănilor, apariția menstruației, a ovulației, caracteristici sexuale secundare la fete.

2.2. Elemente de ordin psihologic referitoare la adolescență

Sub raport psihologic, adolescentul se manifestă printr-o sensibilitate excesivă; prin trecerea într-un stadiu superior al dezvoltării intelectului, lărgindu-se posibilitățile gândirii teoretice și excesive; apariția unor conflicte emoționale și afective, care determină extinderea fanteziei și a sentimentelor.

_____________________________________________________________

5. Irvine, pag.104-116.

6. Eistert&Kahle, 1982, pag.98-104.

Este interesat de redescoperirea lumii, prin noi interpretări, creându-și în același timp și un sens în viață.

Este perioada în care viața și valorile personale despre lume iau contur. Construirea unui set de valori morale se realizează treptat prin acumularea de experiență, prin sprijinul persoanelor apropiate, principii care îl ajută să diferențieze răul de bine. Valorile dobândite în perioada adolescenței, vor funcționa pe parcursul întregii sale vieți.

Adolescentul este preocupat în același timp și mai ales în această perioadă, de propria persoană, propriul destin, depunând eforturi în autocunoaștere și în elaborarea proiectelor de sine. Este perioada când își câștigă treptat dreptul de a lua decizii proprii, decizii care privesc întreaga latură personală.

Fiind și o perioadă cu importanta maturizare sexuală, conflictele și crizele, întrebările și orientările în comportament, identificarea de rol îi scot în evidență valorile. La toate acestea contribuie una din cele mai reprezentative nevoi ale acestei perioade, și anume, nevoie de comunicare.

Diferențele între fete și băieți sunt evidente. Sensibilitatea și nevoia de comunicare fiind mai intense la fete decât la băieți. Fetele își îndreaptă energia spre creativitate și spre frumosul estetic, iar băieții, mai energici, devin mai independenți, independența treptată este recunoscută și de persoanele mature din anturaj și ei se exteriorizează mai mult prin”duritate”. În timp ce la fete apare nevoia de apropiere față de o persoană de același sex, la băieți carcul este mai larg: ei preferă prieteniile de același sex într-un cer mai larg7.

Dezvoltarea cognitivă

Schimbările intelectuale din timpul adolescenței au implicații asupra comportamentului și atitudinilor. Aceste schimbări duc la independența atât a gandirii cât ș ia capacității de atunci; ele permit adolescenților să-și construiască o perspectivă de viitor, facilitând procesul către maturizarea relațiilor dintre tineri și subliniază abilitatea individului de a participa în societate în calitate de muncitor, cetățean care votează, membru responsabil al unui grup.

Piaget consuderă că în jurul vârstei de 17 ani se desfășoară treptat, treceerea de la gândirea concretă la operațiile formale. La baza evoluției proceselor gândirii stă interacțiunea dintre doi agenți ai schimbării: maturizarea structurilor cerebrale și gama cât mai largă de stimuli oferită de

_____________________________________________________________ 7. Nevram,1978.pag.156

mediul social. Acestea au drept consecință înfruntarea adolescenșilor cu posibilități lărgite de exprimentarea, necesare pentru atingerea nivelului superior de dezvoltare cognitivă. Tot de cognitiv sunt legate și gândirea morală și politică. Trec tinerii într-adevăr prin stadii diferite de gândire în care politica și morala sunt importante și daca dă, care este natura acestor stadii? Tot Piaget a pus bazele acestei teorii. El a descris două stadii majore de dezvoltare a gândirii morale. Primul, pe care l-a numit „realismul moral” se referă la o perioadă în care copiii judecă pe căi obiective, de exemplu, pentru a estima mărimea pagubelor care au fost cauzate la un accident. Al doilea stadiu, care apare între 8-12 ani, a fost descris prin termeni de „moralitatea cooperării” sau „moralitatea reciprocității”. În acest stadiu, deciziile sunt luate pe căi subiective și depind cel mai adesea de intenție, mai mult decât de consecințe8.

Ideile politice sunt și ele influențate în mare măsură de nivelul de dezvoltare cognitivă. Multi cercetători au fost preocupați de trecerea bruscă de la o lipsă de cunoaștere politică la o împlicare totală, în cursul adolescenței. La ce vârstă adolescenții devin interesați de ideile politice și prin ce stadii trebuie să treacă pentru a ajunge la maturitate politică? Adelson și O`Neil s-au ocupat de această problemă, dezvoltând ideile politice apelând la imaginație punându-i pe adolescenți să-și închipuie că o mie de bărbați și femei s-au săturat de viața urâtă din țara lor și s-au hotărât să se retragă pe o insulă în Pacific. Odată ajunși acolo ei vor trebui să facă legi pentru a guverna. De aici în acolo au fost luate în considerare ideile tinerilor în legătură cu diferite subiecte? Despre guvernare, protecția minorităților și altele.

Rezultatele mjore pot fi discutate sub două aspecte: schimbările în felul de a gândi și declinul autorității de-a lungul timpului. S-a remarcat trecerea de la gândirea corectă la cea abstractă și trecerea de la soluțiile autoritare la cele politice. Adolescentul tipic este incapabil să aprecieze că problemele pot avea mai multe soluții și că comportamentul individual și politic nu este neapărat bun sau rău, corect sau incorect. La 14-15 ani, adolescentul e deja capabil să ia decizii, gândirea este mult mai prergnantă, tentantă și critică. Studiile recente9 arată că ideile politice sunt mai importante nu doar pentru implicațiile din educație și guvernare, ci și pentru felul în care intelectul interacționează cu comportamentul social, demostrând rolul ideilor oilitice în dezvoltarea cognitivă.

_____________________________________________________________

8. Coleman, 1992, pag.240.

9. Furnham&Stacez, 1991, p.34.

B. Dezvoltarea emoțională și socială, în căutarea identității

Dintre toate schimbările și preocupările sale, adolescentul este în mod deosebit interesat de dezvoltarea de sine di dezvoltarea științei sau identității sale. Stanley Hall10, a fost primul psiholog care a formulat o teorie a adolescenței, caracterizând-o ca fiind o perioadă în care eforturile de a se adapta la schimbarile corporale generează „furtuna și stress”.

Adolescența este marcată de cea de-a V-a criză de dezvoltare din viața omului, cea caracterizată prin conflictul dintre identitate și difuziunea identității11. În această perioadă, tot ceea ce anterior a prezentat stabilitate și asemănare cu ceilalți se risipește, ca urmare a dezvoltării rapide a organismului. Acestă situație nouă impune adolescentului nevoia redefinirii și consolidării noilor roluri sociale și noii identități. Elementul important al căutării identității îl constituie decizia adolescentului referitoare la opțiunea pentru o carieră profesională: importanța din acest punct de vedere este școala, în vederea pregătirii tinerilor pentru a deveni capabili să se bazeze pe forțele proprii.

2.3. Elemente de ordin social referitoare la adolescență

Adolescentul trecut deja de stadiul copilăriei și prezintă capacități cu cele ale adulților, dar acceptanta vine mai greu din partea acestora. Din acest motiv simpatia dintre adolescenți, vine ami greu din partea acestora. Grupurile de adolescenți sunt coezive, exercitând o influență asupra fiecărui tânăr în parte; îi ajută să se definească. Rolurile fiecărui tânăr încep să se definească și în cadrul grupului. Libertatea care le este acordată de ceilalți parteneri de grup nu o regăsesc nicăieri în altă parte. Dar toate aceste sentimente sunt greșite, tocmai din cauza rolurilor care sunt chiar impuse de unii mai mari, mai „tari”. Grupul influențează în decizii, de aceea alegerea unui grup poate fi uneori greșită ducând la perturbarea tânărului în formarea sa. Adoptarea unor principii greșite și a unor atitudini antisociale sunt des întâlnite în societate și sunt cauzate de un astfel de grup.

Adolescentul se află într-o perioadă de criză a originalității, însuțindu-și în acest sens psudovalori, care pot genera uneori comportamente negative.

_____________________________________________________________

10. Landy, 1987, pag.281.

11. Erickson, 1968, pag.129.

Preocupările de originalitate și formarea personalității trebuie susținute de persoane îndreptățite, cei mai indiați în acest sens fiind părinții, care cu multă răbdare și sfaturi pot susține personalitatea adolescentului prin „valori autentice și încurajate preocupările în sensul integrării celor mai înalte și noi forme de cultură”12; să-i inspire în sine și să-i insufle spiritul de independență.

Berndt13 apreciază că prieteniile din adolescență sunt mai apropiate și mai intense decât la roice altă vârstă. Prieteniile de același sex au un rol important în maturizarea psihosexuală, prin schimbarea de informații și experiențe legate de sexul opus sau sexualitate. Prieteniile cu semenii de același sex încurajează formarea relațiilor interpersonale ale adolescentului. Ulterior însă, numărul și importanța acestor prietenii scad, pe măsura relațiilor de cuplu.

De Gaston F.J., Weed S.&Jensen L. (1996) susțineau următoarele: „Se poate afirma că adolescenții acceptă în general relațiile sexuale ce reprezintă un sens pentru ei și de regulă, sunt fideli partenerilor. Se recunoaște în general că pentru cei mai mulți adolescenți, sexualitatea este mai semnificativă prin contextul ei emoțional decât prin cel fizic”.

Comportamentul adolescenților poate fi greu de înțeles de către adulți. Din această cauză este greu de a lucra cu adolescenți care se plâng de intervenția adulților și de lipsa lor de interes. De multe ori, adulții ajung în situații conflictuale cu adolescenții: pe de o parte ei așteaptă ca adolescenții să devină independenți, să nu mai aibă pretenții copilărești și pe de altă parte sunt îngrijorați de consecințele independenței.

Problemele adolescenților duc la situații de stre și uneori la incapacitatea lor de a-și găsi drumul spre independență. Conflictul dintre adolescenți și adulți a fost larg dezbătut de Noller și Callan14; ei au ajuns la concluzia că în general, există relații armonioase între adulți și tineri. Este evident că la un moment dat ei ajung în conflict, chiar și temporar. Unii adulți devin restrictivi, încercând să încetinească maturizarea. Alți factori ce duce la apariția conflictului între generații, pot să țină de fondul cultural, comportamentul adulților, clasa socială și vârsta.

_____________________________________________________________

12. Neveanu, 1978, p.27.

13. Papalia Olds, 1986, p.162.

14. Coleman, 1992, p.252.

A. Renegocierea relației cu părinții

În această perioadă, în încercarea formării unei noi identități, adolescentul încearcă o separare de familie, prin renunțarea la identificarea caracterelor copilăriei. Părinții simt această separare cu durere, trăind-o ca pe o respingere din partea copilului. Însă, această respingere este temporaeă, parțială și superficială, iar valorile pe care le adoptă adolescentul sunt foarte apropiate cu cele ale familiei. Cu toate acestea, părinții continuă să rămână un sprijin real pentru adolescent de cele mai multe ori. Adolescenții pot să-și aprecieze părinții chiar dacă îi critică pe adulți, în general. Același lucru este valabil și pentru părinți. Trebuie să se țină cont și de diferența dintre sentiment și comportament.

Adolescenții pot fi supărați pe părinții lor ca rezultat al conflictelor zilnice, dar lucrurile se pot rezolva fără să ducă la respingerea sau rebeliune. Mai mult decât atât, chiar dacă există divergențe, adulții și adolescenții se pot respecta unii pe alții, pot trăi și lucra împreună în armonie. Astfel, conflictul dintre generații, implicând noțiunea de război între generații, se bazează în mare măsură pe mit; este un stereotip folositor pentru mass-media; în același timp, ete incorect a nega lipsa conflictului dintre denerații; adolescenții nu pot deveni adulți fără a gusta autoritatea, fără a contrazice pe ceilalți; trecerea de la adolescență la maturitate presupune un conflict, dar acesta nu trebuie exagerat.

Adulții îndeplinesc diferite funcții în dezvoltarea adolescenților, printre care și rolul de model, atât în ceea ce privește munca cât și sexul. Adultul este un model, o imagine pe care adolescentul o folosește conștient sau inconștient pentru a se dezvolta. Este perioada când trebuie să facă alegeri, iar existența unui model este relevantă pentru dezvoltarea lui ulterioară.

Părintele ca model va trebui să țină cont și de relațiilr existente între el și copii, de structura familiei, de școală și de celelalte instituții pentru ca persoana tânără să-și dezvolte capacitatea de a lua decizii.

Se pot distinge câteva forme ale relației adolescenți – părinți, caracterizate în funcție de specificul modalității de desprindere a adolescentului:

1. Desprinderea se face în mod natural, în care părinții înțeleg „toanele” adolescentului, îl sprijină emoțional, acordându-i acestuia independența în mod treptat. Adolescentul își poate astfel construi relația de cuplu, cunoscându-i pe celalalt și acordându-i atenția necesară.

2. În multe situații, părinții nu înțeleg nevoia adolescentului de satisfacere a nevoii de autonomie, ei își impun autoritatea pentru a nu-l lăsa pe adolescent să dobândească independența atât de mult dorită. În acest caz, relațiile sexuale vor fi începute mult prea repede sau cu parteneri întâmplători în încercarea pedepsirii părinților pentru limitele impuse lor.

3. O altă variantă se referă la proveniența adolescentului dintr-un mediu familial, lipsit de căldură afectivă, în care relațiile cu părinții sunt slabe, conflictele rare și rezistența opusă față de autonomia copilului este mult redusă. Preocuparea pentru copii este mică în majoritatea timpului, dar când acesta manifestă dorința de independență, apare controlul părinților. Din acest motiv, la băieți mai ales, impulsurile agresive pot fi necontrolate și conduc de multe ori la comportament antisocial.

4. O altă variantă care descrie relația critică dintre adolescent și părinți este descrisă în acele familii în care atașamentul față de părinți este foarte puternic, exagerat chiar, iar atitudinea adolescentului față de formarea relațiilor de curtare/cuplu este mult rezervată15.

B. Relațiile cu semenii

În relațiile cu semenii vârsta reprezintă un element important. Adolescentul se simte cel mai bine și în largul său, printre cei de aceeași vârstă, cu care se identifică mult mai ușor; în prezența lor, el este liber, deschis, motivat în a menține relațiile. De ce se simt atât de bine? Pentru simplul fapt că semenii de aceeași vârstă trec prin experiențe asemănătoare, prin aceleași schimbări specifice individului adolescent, iar raportarea la ei are un efect liniștitor.

Influența grupului de semeni este puternică și constantă; se exercită asupra modului în care adolescentul se îmbracă, se coafează, își petrece timpul liber. Importanța grupului scade pe măsură ce relațiile heterosexuale se consolidează.

Părinții continuă să rămână importanți pentru tineri, mai ales în problemele majore, cum ar fi de exemplu: alegerea unei profesii, rezolvarea unor probleme morale.

C. Prieteniile

Prieteniile se leagă în special cu semenii de aceeași vârstă iar relațiile se bazează pe nevoia fundamentală de intimitate, de împărțire a gândurilor și sentimentelor, nevoie „vitală” mai ales pentru fete. Îndepărtarea de părinți

_____________________________________________________________

15. S.Moore, D.Rosenthal, 1993.

lasă un gol care este umplut prin aceste relații cu semenii. Berndt16 apreciază că prieteniile din adolescență sunt mai apropiate și mai intense decât la orice vârstă. Lipsa unor astfel de prietenii generează sentimente de abandon.

Prieteniile de același sex au un rol important în maturizarea psihosexuală, prin schimbarea de informații și experiențe legate de sexul opus sau sexualitate. Prieteniile cu semenii de același sex încurajează formarea relațiilor interpersonale ale adolescentului. Ulterior însă, numărul și importanța acestor prietenii scad, pe măsura formării relațiilor de cuplu.

D. Primele iubiri, relațiile de cuplu și comportamentul sexual al adolescentului

Primele iubiri apărute în perioada adolescenței sunt în general scurte și relativ rar se finalizează în relații sexuale.

În relațiile de cuplu din această perioadă, pe primul plan se găsește nevoia dobândirii de noi experiențe, ameliorarea comunicării, dovedirea maturizării, de a scăpa de tensiuni, de a fi în acord cu ceilaliți membri ai grupului de semeni, ca și în centrele de plasament.

În relațiile de curtare, cu prilejul întâlnirilor, adolescentul învață să aprecieze timpul petrecut împreună cu partenerul și compania acestuia, cu care relaționează empatic și cultural. Feed-backurile partenerilor contribuie la crearea imaginii de sine cât mai adecvate și la stabilirea unui nivel de aspirație. Perioada învățării la acomodarea și adoptarea fată de nevoile partenerului. Adolescentul își însușește modalitatea de exprimare a nevoilor proprii, așteptări, recunoașterea acestora de partener.

Alt avantaj al relațiilor la această vârstă este că: oferă adolescenților posibilitatea de a descoperi așteptările în privința pașilor și caracteristicilor interacționale erotice/sexuale, de a învăța și exersa comunicarea asertivă a așteptărilor față de relații. Oferă posibilitatea adolescenților în efectuarea primilor pași către dezvoltarea și maturizarea reactivității sexuale și a capacității de a iubi.

Schimbările radicale s-au produs în ultimele decenii (cea mai relevantă este revoluția sexulă în America, pe când în Europa în momentul de față mai persistă în multe cazuri sistemul de valori și atitudini): acceptarea relațiilor sexuale premaritale; băiatul și fata apreciază că nu trebuie să-și păstreze virginitatea până în momentul căsătoriei; băieții nu-și pierd respectul pentru fetele ce au relații sexuale cu partenerul.

_____________________________________________________________

16. Papalia D, olds, 1986.

De Gaston F.J., Weed S.&Jensen L. (1996) susțineau următoarele: „Se poate afirma că adolescenții acceptă în general relațiile sexuale ce reprezintă un sens pentru ei și de regulă, sunt fideli partenerilor. Se recunoaște în general că pentru cei mai mulți adolescenți, sexualitatea este mai semnificativă prin contextul ei emoțional decât prin cel fizic”.

CAPITOLUL III

TEORIILE DESPRE SEXUALITATE

3.1. Teoria biologică a exualității

Până la începutul secolului XX, un singur model de sexualitate era acceptat, și anume modelul biologic. Din cauza valorilor religioase de până atunci (care mai persistă și azi, dar la o scală mai redusă), originile teoriei biologice a sexualității reies din doctrina dualității trup-suflet. Etica creștină consideră trupul locul naturii omenești păcătoase, impulsurile sexuale fiind „porniri josnice ale trupului”, cu care spiritul luptă17.

Suportul viziunii biologice este sexualitatea care include doar actul sexual și dorințele legate de acesta. Sexualitatea este independentă de celelalte componente și procese ale personalității. Așadar, sexualitatea se dezvoltă la fel cum corpul nostru o face. Impulsurile și nevoile umane izvorâsc din: „natura umană”, iar calitățile psihice se regăsesc în aceeași categorie cu instinctele umane, potrivit teoriei instincutului.

3.2. Teoria pshianalitică a sexualității

Dezvoltarea concepțiilor despre sexualitate se produc la începutul secolului XX, odată cu apariția teoriei psihanalitice a lui Freud. El era legat de concepția biologică. Personalitatea este descrisă de el ca o unitate prezentând o structură și dinamică mereu în formare. În concepția lui Freud, manifestarea deprinderilor de natura biologică reprezintă o latură a dezvoltării umane. Cealaltă latură, cea socială formează impulsuri și scheme comportamentale, în paralel cu elementele biologice. Freud consideră că dezvoltarea biologică se concretizează atunci când personalitatea umană este supusă stimulilor sociali și influențelor umane corespunzătoare, la timpul necesar.

Ca urmare a psihanalizei, în istoria evoluției sexologice cercetarea psihologică a comportamentului sexual a făcut progrese considerabile. Fiind posibilă datorită ideilor freudiene: în evoluția sexualității, psihanaliza consideră decisive în primul rând efectele sociale ale copilăriei, influențele

_____________________________________________________________

17. De Costa, 1998, p.73.

relațiilor familiale și abia apoi evenimentele biologice. Maturitatea sexuală a oamenilor nu se realizează spontan și neapărat, ci de-a lungul unui proces complex de organizare și ezvoltare împreună cu personalitatea.

Freud consideră sexualitatea o coponență majoră a vieții încă de la naștere și până la moarte. Tulburările de personalitate derivă din felul în care este tratată sexualitatea persoanei, iar opresiunea instinctelor sexuale duce la un final negativ. Conform teoriei sexualității freudiene, funcționarea sexualității caracteristice adultului ține de un conținut psihic complex, care e multe ori nu este conștientizată, reprezintă o condiție esențială.

3.3. Teoria behavioristă

Cercetători din America a anilor 1940-1950: A.C.Kinsey, W.James, H.Ellis, S.Hall, au încercat să stabilească felul în care apare sexualitatea, frecvența unor manifestări ale ei și care sunt regularitățile vieții sexuale. Au fost influențați de ideile behavioriste, interesați fiind de comportamentul sexual, cu accent pe actul sexual. Kinsey (1947), în aproape două decenii a chestionat cam 12 mii de oameni, referitor la viața și obiceiurile lor sexuale; a contribuit, prin datele furnizate, la dezvoltarea ideilor despre sexualitate; a concretizat prin informații viața sexuală dinainte de căsătorie a oamenilor cu vârste și ocupații diferite, numărul adultelor, frecvența partenerilor. Ipoteza teoriei sale fundamentale scoate în evidență analiza vieții sexuale, analiza care trebuie făcută în funcție de frecvența ei. Referitor la viața sexuală a tinerilor, a observat următorul lucru: comportamentul sexual reflectă grupul social cu care tinerii ar dori să se identifice și nu reflectă relațiile păturii sociale din care fac parte părinții lor. Așadar, grupul este principalul indicator al comportamentului sexual al tinerilor.

3.4. Teoria învățării sociale

Cercetători ca: Mead, Biddle, Miles și alții au abordat sexualitatea prin prisma rolului de gen. Învățarea rolului de gen sau formarea personalității conform modelelor comportamentale corescupnzătoare rolurilor sexuale, depinde de atingerea unui anumit nivel de maturitate a personalității, de stimulii sociali specifici copilăriei timpurii și de influențele de mai târziu ale personalității.

Margaret Mead a ajuns la noțiunea socializării: „socilizarea este procesul în cursul căruia persoana crește în mijlocul societății și preia formele ei caracteristice de comportament. Astfel, devine un individ care, în condițiile sociale date, trăiește pe de o parte nestingherit, pe de altă parte, prin obiceiurile și deprinderile comportamentale adaptate ajunge purtătorul și continuatprul orânduirii sociale și culturii specifice”18.

3.5. Teoria interaționistă (Teoria comunicațională)

Dezvoltarea sexualității umane în cadrul personalității formează: structurile psihologice, schemele matovaționale și comportamentale, atitudinea sexuală și capacitatea de reactivitate sexuală. Sexualitatea apare în cadrul relațiilor, care la rândul lor se dezvoltă printr-un proces comunicațional. Sexualitatea nu poate fi separată de relații.

Comportamentul relațional se formează prin socializare, activități imaginare la început, apoi prin experimente. Omul își însușește o formă de relaționare cu semenii în funcție de comportamentul adecvat rolului său de gen.

În aceste teorii este accentuată determinarea interpersonală a dezvoltării psihosexuale. Sunt analizați factorii deprinderilor sociale și rolul proceselor comunicaționale în relațiile dintre sexe și în relațiile cu puternic caracter sexual. De-a lungul socializării, se dezvoltă maturizarea psihosexuală (aceasta înseamnă capacitatea creării și menținerii unor relații armonioase).

Influențele teoriei comunicaționale se reflectă în educația sexuală din cadrul educației pentru viața familiei. În cadrul educației sexuale, s-a dezvoltat concepția căreia este necesară dezvoltarea unei relații mature de cuplu.

_____________________________________________________________

18. Mead, din Grosz I.E., 2000, p.62.

CAPITOLUL IV

MASS-MEDIA ȘI INFLUENȚELE EI ASUPRA ADOLESCENȚEI ÎN PRIVINȚA SEXUALITĂȚII

Tinerii învață despre sexualitate în multe moduri; învață de la cei de vârstă apropiată, care în majoritatea cazurilor oferă informații incorecte; învață de la părinți; dar majoritatea nu le vorbesc copiilor lor despre sexualitate și uneori nici ei nu dispun de informații valide; prin mass-media sau prin propria experiență și în aceste cazuri de cele mai multe ori e prea târziu.

Obiectivul educației sexuale este învățarea tinerilor despre sexualitate și relația acestuia cu starea de sănătate, starea de bine a individului, să obțină informații încă înainte de a fi activi din punct de vedere sexual. Indiferent de vârstă, omul are dreptul la informații. Deținând informații tinerilor li se dezvoltă capacitatea de-a lua decizii proprii, li se formează respectul de sine, încrederea în ei, capacitatea de comunicare în cadrul cuplului privind și aspectele sexuale. Educația sexuală e în corelație cu educația personală și educația socială.

Comportamentul copilului este influențat în mod diferit, de la un moment la altul în funcție de evoluția copilului în timp de următorii factori:

Factori genetici: în prima parte a vieții au influență cea mai mare, propria constituție genetică determină dezvoltarea, pe parcurs, dezvoltarea genetică e concurată de influența din mediu;

Mass-media;

Comportamentul părinților;

Comportamentul prietenilor;

Comportamentul profesorilor, de sistemul școlar;

Comportamentul vecinilor;

Venitul familiei, locuința;

Educcația experimentată.

Părerea mai multor specialiști este că un adolescent trebuie să facă față mai multor tentații sexuale deâct în alte vremuri. Societatea s-a schimbat semnificativ față de vremea părinților noștri. Nu numai că problema a devenit tot mai agasantă dar ea este tot mai înconjurată de aproape fiecare segment al societății.

Motivele pentru care tinerii se angajează în relații sexuale sunt multiple și nu toți au activități sexuale din același motiv: unii doresc mai mult, alții pentru plăcere sau pentru răzbunare, reprezintă o cale de evadare, sub influența alcoolului și a drogurilor pot comite fapte pe care de altfel nu le-ar fi comis, lipsa unor informații sănătoase despre sexualitate (prima școală unde copii ar trebui să primească informații despre sexualitate este familia. Dacă părinții oferă informațiile necesare atunci aceștia pot să-și formeze o atitudine corectă față de sex. În alte cazuri sexualitatea este un subiect tabu și nu este discutat cu sinceritate și misterul poate fi o cauză a explorării acestui domeniu. Alteori, părintele nu deține informația necesară pentru a răspunde copilului la toate întrebările și de aceea ei își completează cunoștințele din alte resurse).

Alte motive îl constituie stimulentele:

– grupul: din drința de a fi acceptat sau de a fi în ton cu ceilalți (de cele mai multe ori din lipsa unei imagini de sine pozitive sau încercarea de a rezolva problema singurătății) teama de a nu pierde partenerul, de a nu fi respins dintr-un grup, de a nu rămâne necăsătorit;

– muzica: în prea multe melodii aluzia la sexualitate este mai mult decât evidentă. Clipurile care însoțesc multe melodii conțin de asemenea invitații de relații sexuale, iar pentru mulți, modelele în viață sunt acești cântăreți;

– televiziunea și filmele: multe imagini prezentate de televiziune prezint ca fiind normală o relație sexuală prematură sau extramaritală. În alte cazuri, tinerii pot vedea că rezultatele unei legături premaritale pot aduce fericire. Multe pelicule conțin imagini obșcene care sunt prezentate fără nici o barieră. Tinerii sunt stimulați prin intermediul televiziunii prin emisiuni, filme, muzică;

– pornografia promovează promiscuitatea, relațiile incestuoase, infidelitate, etc. Copii cresc de asemenea cu concepția potrivit căreia este normal ca celălalt să te înșele;

– internetul a devenit o sursă importantă de informare pe toate planurile vieții și este foarte ușor accesibil tuturor, indiferent de vârstă.

Atitudinile tinerilor sunt influențate de imaginile publice, constant ei sunt expuși părerilor publice din ziare și televiziune. Televiziunea, reclamale sunt surse de informare cu care ne întâlnim zilnic, chiar dacă nu vrem, ele ne influențează în relațiile cu sexul opus, în gândire, în comportament (comportamentul de pe stradă, prin felul în care ne îmbrăcăm). Unele lucruri ne sunt de folos, alteori ne stânjenesc – prin comparația cu situația propriei persoane, sunt singur/ă – și ne descurajează. Informațiile ne influențează concepțiile și idealurile legate de viața conjugală sau de cea de familie; odată conștientizate aceste informații ne determină să ne preocupăm de idealurile noastre despre căsnicie.

Toate sursele din mass-media pot fi un lucru foarte util și de folos adolescenților, atâta timp cât adolescentul nu este afectat negativ în modul său propriu de a gândi și a acționa. Pot reprezenta și chiar reprezintă uneori pentru mulți adolescenți o sursă de bază și un prieten de încredere.

Experimentele făcute au demonstrat că în medie, adolescentul este sensibil și critic față de transformările fizice prin care trece. Astfel, probabil datorită filmelor și televiziunii, adolescenții tind să copieze anumite modele de frumusețe și se simt nelalocul lor în cazul în care nu corespund acestor idealuri fizice, acestor criterii de comparație. S-a dovedit că adolescenții care se consideră ca fiind deviați ale modelelor stereotipe culturale vor avea probleme cu conceptul de sine, cu stima de sine, mai ales la adolescentul tănâr, lucrurile care au fost subliniate în mare măsură de scriitori19.

Trăim într-o lume a revoluției sexuale. Oriunde ne uităm vedem cărți, reviste și filme pe teme sexuale. Ceea ce se întâmplă în societatea noastră demonstrează că oamenii își recunosc nevoia de exprimare sexuală a dragostei.

Adolescenții sunt cu atât mai interesați, cu cât în mass-media se fac simțite nenumărate materiale cu trimitere directă la sexualitate. Este trist că ei speră ca aceste surse false pot să le ofere secretul pentru împlinirea nevoilor lor. Fiecare individ trebuie să se cunoască pe sine însuși, prin aceasta înțelegând cunoașterea fizică dar și a mentalității.

_____________________________________________________________

19. Coleman Hendrz, 1990, p.72.

CAPITOLUL V

PROFESIA DE ASISTENT SOCIAL ÎN MUNCA CU ADOLESCENȚII ÎN CENTRELE DE PLASAMENT

5.1. Instituții ale căror servicii se adresează adolescenților

La nivel național se disting câteva instituții ale căror servicii sunt destinate adolescenților, și anume: Ministerul Educației Naționale, Ministerul Culturii, Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Tineretului și Sportului. În cadrul Ministerului Culturii fac parte instituțiile subordonate Consiliilor Județene și a municipiului București, cum ar fi: școlile profesionale speciale – școala profesională și centrele de plasament.

Instituțiile care oferă servicii pe problema educației sexuală la adolescenți au apărut după anul 1989. Înainte de anul 1989, singura instituție care oferă servicii pentru sănătatea sexuală era doar Planificarea Familială. IPPF activează în peste 140 de țări și care cosideră că problemele tinerilor trebuie să ocupe primul loc în clasamentul priorităților. Multe din asociațiile membre au programe pentru tineret.

Așadar, după anul 1989 au apărut în rândul organizațiilor neguvernamentale, organizații care se ocupă cu problema sexualității la adolescenți. Una dintre ele, cu o activitate centrată exclusiv pe sănătatea sexuală este SECS a cărui scop este de a promova și de a respecta accesului liber al fiecărei persoane la educație pentru sănătate și la servicii de calitate în domeniul sănătății sexuale și al reproducerii. Desfășoară ca activități: educație pentru sănătate sexuală și reproductivă destinată adolescenților, tinerilor, femeilor și cuplurilor. Urmăresc formarea profesională a amatorilor, educatorilor, formatorilor în sănătatea reproducerii și planificării familiale. Societatea dispune de servicii clinice de PF, printr-o rețea de clinici PF model. Aceste scopuri „doresc dezvoltarea și întărirea structurii organizației”. Printre activități se numără și cercetarea și publicarea rezultatelor. Programe în anul 1998: servicii de PF prin cele 10 cabinete SECS; modul de documentare în planificarea familială. Societatea are filiale în cabinete SECS; modul de documentare în planificarea familială. Societatea are filiale în diferite județe din țară: Alba, Argeș, Bacău, Bihor, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Brăila, Brașov, Călărași, Caraș-Severin, Cluj, Constanța, Galați, Harghita, Hunedoara, Iași, Ialomița, Maramureș, Mehedinți, București, Mureș, Olt, Prahova, Sibiu, Suceava, Timiș, Tulcea și Vâlcea. În județul Bacău, organizația a intervenit în școli și în licee cu programe de educație sexuală, cu accent pe contracepție. Proiectele au fost finanțate de DJTS Bacău. Dintre proiecte menționez câteva: „Educație în vacanță – sexualitate”, Costinești, 1997; „Educație la 0 grade”, Slănic-Moldova, decembrie 1998; „Împreună reușim”, Bacău, 1998 (cofinanțare DJTS Bacău); „Caravana SECS” – Bacău, 1998 (prin 6 licee din 3 localitățile: Bacău, Hemeiuș, Gășteni).

În județul Mureș, „Asociația de Planificare Familială și Educație Contraceptivă și Sexuală”, urmărește în scopul ei o educație pentru sănătate; de planificare familială; de prevenire a BTS, inclusiv SIDA. Desfășoară activități de educație sexuală în școli și în licee din județ.

„Fundația tineri pentru tineri, România” cu sediul în București se implică în problemele sociale ale tinerilor din România, în interesul individului, al cuplului, al întregii comunități. Printre activitățile sale se numără: formarea de formatori în educarea pentru viață a tinerilor; cursuri interactive de educație pentru viață a tinerilor în licee; elaborarea de materiale tipărite și video, campanii mass-media, consultanță în educația pentru viață, dezvoltarea educațională. Program 1998: sănătatea reproducerii și sexualitatea tinerilor; educație pentru sănătatea reproducerii la elevi. Filiale Cluj, Constanța, Dâmboțiva, Maramureș, Mureș, Sibiu, Vaslui.

„Asociația de binefacere medico-socială Catharsis” din județul Mureș are drept scop: asistență medico-socială și educație sexuală. În activitățile sale oferă: suport material și moral pentru categorii defavorizate. Trening pentru studenți la medicină-educație sexuală, susținut de medici; educație sexuală în școli, cursuri susținute de studenți. Unul din programe, în anul 1998 a fost: training-ul studenților – conform materialelor pregătite de medici de specialitate – în programe de educație sexuală. Studenții mediciniști vor continua programul de educație sexuală în școli (Fundația pentru Dezvoltarea Societății civile – 1999).

Aceste instituții care oferă servicii de educație sexuală adresate adolescenților nu sunt, după părerea mea suficiente pentru a acoperi necesarul unei astfel de educații în școli. Și cu toate că există, nu se oferă o continuitate în desfășurarea acestor ore sau cel puțin pe o perioadă care să acopere nevoile de cunoaștere ale adolescenților; programele cuprind numai un număr limitat de clase.

5.2. Elemente legislative

Ca urmare a unor contexte economice, sociale și politice la nivel național, cum ar fi: accentuarea crizei economice; apariția sectorului privat; schimbări în structurile sociale; consecințe asupra fenomenelor demografice, remarcate prin diminuarea indicelui de natalitate (scăderea accentuată a natalității, numărul copiilor născuți în 1997 reprezintă numai 61.3%, comparativ cu cei născuți în 1989 și urmată cu scăderea populației școlare pe diferite niveluri de învățământ), creșterea fenomenului de migrare din mediul urban în mediul rural sau modificări în distribuția teritorială a populației, nevoia unei reforme în sistemul de învățământ s-a făcut tot mai mult simțită în România în ultimul timp, mai ales după 1989.

Această etapă a început să se concretizeze după 1998 prin două documente semnificative în acest sens: Privire în viitorul învățământului românesc (ianuarie 1998) și Reperele reformei învățământului în România (mai 1998).

Programul denumit „Reforma acum” a urmărit schimbări rapide și vizibile, „prin care învățământul românesc să poată fi racordat în mod real la evoluțiile din învățământul european”. Politica educațională a adus trei segmente necesare:

1. Segmentul legislativ, segment în care învățământul etse declarat prioritate națională, principiu mai puțin operaționalizat la nivelul politicilor concrete. Problema educației pentru minorități se exercită mai mult la nivel politic, decât din perspectiva dezvoltării resurselor globale umane.

2. Segmentul strategic propriu-zis cu referire la elaborarea și desfășurarea programelor reformei învățământului, care cuprind toate domeniile și nivelurile sistemului. Programele diferă de la caz la caz în funcție de nevoi și cresc la număr pe parcurs. Ele urmăresc modernizarea sistemului.

3. Segmentul implementării reformei învățământului privind modalitatea de administrare și executare a programelor, ducând la apariția unor noi instituții cum ar fi Serviciul Național de Evaluare și Examinare20.

Potrivit Constituției, învățământul de stat este gratuit pentru toate nivelurile de învățământ, cu un caracter deschis oricărui cetățean la toate nivelurile și formele de învățământ. Accesul la educație este asigurat tuturor copiilor și tinerilor, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau de apartenența religioasă. Potrivit legii învățământului, învîțîmântul este

_____________________________________________________________

20. www.gov.ro

considerat prioritate națională. Mai bine de un sfert din populație (5 milioane) este inclus în învățământ. Învățământul de stat, asistența medicală este gratuită la toate nivelurile învățământului. Se acordă cofinanțări întreținerii elevilor, pentru activitățile extrașcolare: științifice, tehnice, cultural-artistice, sportive și de creație desfășurate cu și pentru elevii cu performanțe superioare21.

Ministerul Educației Naționale a propus câteva completări, ameliorări și amendamente:

– prin întărirea educației diferențiate și a pluralismului educațional se dorește acordarea atenției individualizate a elevului, pentru formarea individualității competente, dispunând de spirit critic, capacitatea de rezolvare a problemelor;

– redefinirea învățământului de stat ca învățământ public;

– prelungirea învățământului obligatoriu la 9 ani, la finele căruia să se susțină testul de capacitate ceea ce s-a și produs;

– potrivit cererii din administrație, economie, cultură, precum și a nevoilor de dezvoltare intelectuală a elevilor, se dorește reorganizarea rețelei liceelor pe trei profiluri: teoretic (uman, real); tehnologic (tehnic, servicii, exploatarea resurselor naturale și protecția mediului); vocațional (militar, teologic, sportiv, artistic, pedagogic);

– modificări în ceea ce privește durata învățământului profesional, de la trei la doi ani;

– reglementarea organizării și funcționării sistemului național al formării continue.

Acestea sunt doar o parte a completărilor propuse de Ministerul Educației Naționale. Învățământul românesc se prezintă la exigențele Uniunii Europene și a învățământului European, prin: sistemul de valori promovate; tipul de instituții educative; noile manuale și programe școlare; calificarea profesională; noua legislație; recunoașterea și echivalarea diplomelor.

Procentul de tineri între 15-17 ani prezent în învățământ este destul de redus: aprox.61,1% (62,3% fete și 59,9% băieți), din care au scăzut, din 1992/93, pentru ambele sexe procentele cu 6%, mai ales în mediul rural, din cauza deteriorării condițiilor economice. O nouă mentalitate s-a produs în rândul populației, referitoare la șansele scăzute pentru angajarea ulterioară studiului și a salariilor mici.

„România ar trebui să se orienteze în viitor în direcția elaborării unor

_____________________________________________________________

21. Ghidul funcționarului public din administrație – volumul I – 1996.

proceduri de evaluare îndreptate mai ales către necesitatea acordării de asistență (unui elev, profesor sau cadru de conducere al școlii), și mai puțin interesate de simpla formulare a unei judecăți de valoare pozitive sau negative”22.

De-a lungul anilor, s-a făcut o diferențiere în privința stării de sănătate și în accesibilitatea la serviciile de sănătate, dintre regiuni, grupuri sociale și grupuri etnice. La sfârșitul anului 2010:

– diferențele în starea de sănătate dintre grupurile etnice și sociale vor fi reduse cu cel puțin 25%;

– educația pentru deprinderi igienice personale și comunitare va fi dezvoltată;

– se va îmbunătăți accesul la serviciile de planning familial și de îngrijire prenatală, perinatală și de pediatrie, acces care până în acest moment a persistat și mai persistă încă;

– se va asigura un suport legislativ adecvat pentru protejarea împotriva abuzului sexual și violenței în familie și comunitate, de asemenea se va asigura suportul social și de tratament pentru victimele violenței în scopul prevenirii acestor situații;

– se va asigura cadrul legal, economic și structural care să conducă la un comportament sexual mai sigur și să prevină utilizarea drogurilor;

– și nu în ultimul rând mediul favorabil sănătății și dezvoltării individuale în unitățile de îngrijire medicală, de asistență socială, învățământ și de muncă va fi creat.

Acestea au fost câteva din direcțiile de acțiune propuse de Guvern în cadrul domeniului sănătății și asistenței sociale23.

Pe baza Decretului-Lege Of.150 din 11 mai 1990, se înființează în județe fundații pentru tineret în folosul acestora și organizațiilor de tineret cu excepția celor ce aparțin partidelor politice.

Programe pentru tineri stabilite de Ministerul Tineretului și Sportului:

1. Programul de instruire a personalului executiv, membrilor, voluntarilor sau tinerilor participanți în vederea perfecționării la nivel individual și global a activităților organizațiilor neguvernamentale. Teme propuse de Minister: Managementul voluntarilor; Managementul conflictelor; Managementul resurselor umane.

2. Programul de dezvoltare comunitară, cu implicarea tinerilor în: domeniul profesional, cultural și civic; Sprijinirea efectivă a reconstrucției și

_____________________________________________________________

22. www.gov.ro/www.edu.ro.

23. www.mip.ro.

a restaurării patrimoniului religios, a tradițiilor și valorilor naționale în contextul valorilor europene; Protecția mediului; Servicii de asistență socială. Alte proiecte de interes comunitar.

3. Programul de informare urmărindu-se facilitarea accesului tinerilor la informații și proiecte de educație pentru sănătate, educație civică și prevenirea excluderii sociale, culturale, economice, prin includerea unor activități ale diferitelor reviste școlare și de prezentare a diverselor pliante ale organizațiilor neguvernamentale de tineret, pliante și afișe cu tematica: educație pentru sănătate: educație sexuală și planificare familială, prevenire HIV-SIDA, egalitatea șanselor, drepturile tinerilor cu dizabilități; educație civică: drepturile omului (drepturile tânărului), instituțiile statului, prevenirea faptelor anti-sociale; încurajarea comportamentului asociativ și a participării tinerilor la dezvoltarea organizațiilor neguvernamentale de tineret.

4. Programul eveniment de tineret, prin reunirea reprezentanților tinerilor din medii culturale, religioase, sociale, lingvistice, geografice sau politice diferite, în jurul unei teme privot, acceptate de toți ca fiind de interes comun. Activități propuse a se desfășura în cadrul acestui program: organizarea festivalurilor pentru tineret și participarea la acestea; cafenele literare; secțiuni de arte plastice, arte vizuale, coregrafie, muzică, teatru, film (doar în cadrul mai larg asigurat de un eveniment de tineret); participarea organizațiilor neguvernamentale de tineret în cadrul întâlnirilor de nivel național sau internațional de tineret; seminarii, conferințe, simpozioane cu tematică interesând publicul tânăr24.

Treptat, se pun bazele unor programe receptive nevoilor tinerilor, prin HG nr.800 din 1992. prin politica destinată tinerilor, se urmăresc:

1. Participarea și implicarea tinerilor în viața socială, economică și politică;

2. Prevenția, adică evitarea situării tineretului în afara mediului social;;

3. Educația, prin formarea tineretului în spiritul valorilor autentice și ale democrației.

Toate acestea se pot realiza prin structurarea a șase programme naționale: cultural, stil de viață, protecție socială, loisir, viața asociativă, relații internaționale. Mai târziu, în 1993, aceste programe au fot îmbunătățite cu un set de 13 programe, urmărindu-se prin acestea: valorificarea potențialului prin sprijinirea participării tinerilor la viața

_____________________________________________________________

24. www.gov.ro.

politică, la activitatea internațională de tineret, asigurarea de informații necesare tinerilor pentru diverse activități.

Programe destinate tinerilor:

– Civilizația XXI – program de stimulare a creativității științifice și tehnice25;

– ABC Cultural – program de promovare a participării tinerilor la viața culturală;

– Vacanțe active – program de educație pentru timpul liber;

– SOS Tineret – program de asistență socială a tinerilor defavorizați;

– Tânărul Fermier – program de intinerare a statului românesc;

– Împreună – program de stimulare a vieții asociative;

– INFOTIN – program de informare și consiliere;

– România Curată – program de educație ecologică;

– Moralia – program de educație moral – civică;

– România în Lume – program de relații și schimburi internaționale de tineret;

– SOCRATE – program de educație la distanță;

– Tineret pentru UNECO – program de educație interculturală;

– Sportul pentru Toți – program de educație fizică,.

Treptat, finanțarea trece de la nivelul bugetului central în 1990-1993, la descentralizarea pe nivelul direcțiilor pentru tineret și sport județene, în anul 1995. Prin promovarea programelor: de asociativitate a tinerilor; de educație civică pentru tineret; de integrare și educație alternativă a tinerilor; de voluntari și mediu; prin programul „Tineret pentru Europa”; prin programul de informare și consultanță pentru tineret; de cercetare în domeniul tineretului și prin programul de dezvoltare a relațiilor internaționale și cooperare în domeniul tineretului, de către Ministerului Tineretului și Sportului în perioada 1997-1999, se încurajează: activitatea organizațiilor neguvernamentale; dezvoltarea principiilor și valorilor civice și ale democrației; implicări internaționale; prevenirea manifestărilor rasiste, xenofibe și a fenomenelor de excuziune socială, a manifestărilor antisociale; sensibilizarea, în factorii de risc pentru sănătatea personală și comunitară; stimularea comportamentului ecologic, a creativității.

Din analizele realizate în 1998, ponderile cele mai mari le dețin programele de voluntariat și mediu, cu sub programele: educație pentru sănătate, educație și mobilitate, în proporție de 23,8%; programul de educație culturală cu procentajul de 20,8%. Cu ponderi mai scăzute se

_____________________________________________________________

25. www.sfin.ro.

numără: programele de educație civică – 4,3%, programele de informare și consultanță – 4,7%.

Programele de asociativitate, programe importante în cadrul strategiei Ministerului Tineretului și Sportului prezintă o pondere destul de redusă, de 12,6%. Dezvoltarea fenomenului asociativ este urmat de participarea tinerilor în luarea deciziilor în societate, de aceea, prioritatea politicii de tineret este înființarea organizațiilor neguvernamentale de tineret și de dezvoltare a activităților celor existente deja. În acest sens, pentru anul 1999 s-a recomandat susținerea activităților de formare în domeniul asociativitații, a managementulorganizațional, managementulproiectelor și altele.

Ministerul Tineretului și Sportului urmărește desfășurarea unei politici fundamentale pe principiile politicii europene, sprijină mișcarea de tineret din România, prin acțiunile interactive cu organizațiile neguvernamentale de tineret pentru: a reduce sau ameliora dificultățiile și impactul actualei crize în sistemul economic național asupra tinerilor; culturalizarea spiritului de inițiativă și de asumare de responsabilități; dezvoltarea în rândul societății civile a unei culturi spirituale democratice și a respectului față de lege integrarea față de lege; integrarea valorilor naționale specifice și a vieții societății civile românești în contextul european.

5.3. Grupul social

Societatea umană este constituită și s-a dezvoltate de-a lungul timpurilor bazatp pe totalitatea indivizilor săi, organizați în structuri mai mari sau mai mici unite pentru realizarea diverselor scopuri. Scopurike urmărite diferențiază și constituie liantul primordial al organizării de grup ca o realitate obiectivă și inevitabilă pentru individ și societate.

Individul nu poate trăi decât temporar în afara grupului și nu poate să devină ființă umană propriu-zisă în afara acestuia. Procesul de socializare, respectiv umanizare, se desfășoară în diverse forme de grupuri și colectivități umane (familie, școală, localitae, stat) și numai în contextul acesta social, complex, se pot dezvolta caracteristicile fundamentale ale omului, respectiv gândire, vorbire, mers, comportament, etc.

Grupurile constituie realitatea obligatorie necesară intermediră dintre indivizi și societate. Grupurile formale și informale sunt absolut necesare atât pentru funcționarea societății ca întreg, cât și pentru existența și implicarea personalității umane.

Tipuri de grupuri:

Noțiunea sau termenul de grup are un înțeles foarte larg atât în vorbirea curentă, cât și în abordarea lui în științele socio-umane, constituind ca sferă națională genul proxim pune o serie de formațiuni și colecții de persoane, de diferite mărimi, cu variate caracteristici și funcții: familie, cerc de prieteni, clase de elevi, comunități etinice, clase și structuri sociale, națiuni, popoare, etc..

După statul acordat legal (oficial):

grupuri formale, care au o organigramă proprie, reguli de funcționare scrisă

grupuri informale, unde nu există reguli scrise și activitatea se desfășoară pe baza unor reguli nescrise, dar la fel de puternic respectate de către membrii grupului.

Există de asemenea grupuri care sunt caraceterizate atât formal câr și informal, respectiv familia care este guvernantă atât de relații juridice, respectiv relații de familie reglementate prin lege, cât și de natură informală de oarece cea mai mare parte a vieții de familie se bazazea pe legi nescrise.

2. După gradul de integralitate și stabilitate temporară a intereselo:

grupuri naturale, cu interese și scopuri comune de „bătaie lungă”-familia, un colectiv de muncă, etc;

grupuri ocazionale, unde există minime trăsături și scopuri comune, dar de scurtă durată – cei care așteaptă un tren, publicul de la un spectacol de teatru, etc;

3. După natura relațiilor dintre membrii componenți:

grupuri primare ce sunt caracterizate prin relații nemijlocite „față în față”;

grupuri secundare unde nu există asemenea relații, indivizii din cadru acestora necunoscându-se direct și în totalitate între ei, având doar anumite elemente de comunicate și scop colectiv, pe care îi unesc doar acele elemente comune urmărite.

4. După funcția lor normativă axiologică în raport cu individul concret sunt:

grupuri de aparteneță respectiv cel din care face parte actualmente individul;

grupuri de referință, cel care constituie reperul său normativ (atitudinale, valorice, comportamentale) și spre care tinde să devină membru

5. După ordinul de mărime distingem:

grupuri mici – pânâ la 25 – 30 de membrii, cum sunt: familia, echipele sportive, grupele de studenți, etc;

grupuri mijlocii – peste 30 de membrii până la sute, cum sunt intreprinderi mici și mijlocii, un an de studiu de studenți, etc;

grupuri mari cum sunt etniile, națiunile, clasele sociale, etc.

Sociologul american H.Coolez, care a operat distincția primar – secundar în problematica grupului afirmă că grupurile primare sunt „leagănul naturii umane”. Decisiv în formarea personalității umane este grupul familial, iar mai târziu și alte grupuri devin vitale, esențiale pentru siguranța și confortul nostru fizic și emoțional: prieteni, asociații.

B. Grupul ca metodă în dezvoltarea personală

Cu timpul, asistența socială și-a dezvoltat propriile metode de intervenție la nivel individual, de grup și comunitar. A avut ca sprijin, metodele oferite de psihologie și psihiatrie.

Grupurile pot fi folosite cu scopul dezvoltării de noi modalități de relaționare, cu scopul de a întări sau de a îmbunătăți modalitățile deja existente; ajută la o mai bună comunicare, oferă posibilitatea de a da și de a primi ajutăr de la ceilalți participanți; pun în contact oameni diferiți, cu valori diferite, aducând și un beneficiu la nivel informațional. În grup oamenii pot să-și dezvolte și să își exerseze capacitatea de a asculta, de a lucra în echipă, de a lua decizii individuale și colective. Cel mai puțin important avantaj de care se ține cont când decidem să lucrăm în grup, este economia de timp și de bani.

Asistenții sociali pot fi lideri ai unor grupuri: de suport, educaționale, recreaționale, de ajutor reciproc, de dezvoltare personală și altele.

Grupurile sunt un sistem de ajutor mutual, datorită:

– împărtășirii experiențelor individuale. Experiențele de viață sunt diferite, iar indivizii au acumulat cunoștințe, valori care pot fi de folos și celorlalți participanți la grup;

– procesului dialectic. Fiecare membru își poate expune propria părere în cadrul grupului, părere care în urma unei analize critice poate să persiste, să fie modificată sau să se renunțe la ea;

– discutarea unor probleme considerate tabu. Membrii mai puțin deschiși pot asista la modul în care alți membri încep să abordeze acest gen de discuții (despre sexualitate de exemplu). Cei ce își asumă riscul începerii discuției îi antrenează de obicei și pe ceilalți, astfel încât toți vor beneficia de pe urma discutării acestor probleme;

– fenomenul „toți în aceeași barcă”. Cel mai important suport pe care-l oferă grupul și care nu este sesizat în munca individuală, constă în conștientizarea asemănării problemelor, a sentimentelor, experiențelor;

– ajutorul reciproc, apare atunci când fiecare își exprimă deschis sentimentele, ideile, înțelegerea față de ceilalți membri. Odată ce participanții reușesc să accepte și să înțeleagă sentimentele celorlalți, reușesc să-și clarifice propriile sentimente și să le accepte mai ușor;

– cerințele reciproce. Acestea se referă la așteptările fiecărui membru față de ceilalți și la așteptările tuturor față de un singur participant, facilitând schimbarea la nivel individual;

– rezolvarea unor probleme individuale. Când membrii grupului ajută pe unul din participanți să-și rezolve problemele primesc și înșiși ajutor, prin reflecția asupra problemei, ascultarea de păreri etc;

– exersarea unor noi abilități, modalități de relaționare, sentimente și altele se face cu o mai mare ușurință în cadrul grupului;

– fenomenul „puterea e în număr”. Se oferă un cadru caracterizat prin sentimentul de apartenență, participanții fiind întăriți de suportul acordat de grup. Rezolvarea sarcinilor este împărțită, fiecare având sarcina care îl caracterizează mai bine și care îi oferă conform.

Grupul de dezvoltare personală oferă posibilitatea indivizilor de a-și dezvolta capacitățile de relaționare cu alții. Acest tip de grup se orientează mai mult pe dezvoltare personală, spre rezolvarea de probleme apărute la un moment dat. Scopul acestor grupuri este de a oferi suport persoanelor astfel încât ele să reușească pe parcurs să facă autoevaluări care să-i ajute să găsească noi modalități de rezolvare de probleme, să fie deci capabili să-și modifice într-o manieră constructiv – modalitatea de gândire și acțiune. Sprijinul și concurența pe care le furnizează grupul, îi ajută pe participanți să realizeze o corectă apreciere de sine și determină adoptarea unor modalități specifice de schimbare a tiparelor de gândire și acțiune. Cu toate că vor beneficia de sfaturi sau idei oferite de ceilalți membri ai grupului, decizia de schimbare aparține fiecărei persoane.

Participanții beneficiază pe parcursul intervenției de feed-back-urile oferite de ceilalți membri ai grupului. Grupurile de autodezvoltare sunt considerate grupuri deschise în care participanții:

– direcționează dezvoltarea ulterioară a grupului, prin focalizarea pe problemele cu care se confruntă;

– ajută persoanele să dezvolte cât mai multe atitudini pozitive și abilități de relaționare;

– facilitează schimbarea;

– ajută membrii să transfere abilitățile dezvoltate în cadrul grupului la nivelul relațiilor din afara acestuia26.

Grupul funcționează ca un sistem de ajutor reciproc, iar pentru ca activitatea să fie eficientă, este necesar ca participanții să îndeplinească urmatoarele condiții:

să fie sinceri și obiectivi;

să fie deschiși spre cooperare;

să renunțe la ideile preconcepute;

să accepte ideile altora;

să poată face diferența dintre persoana și ideile sale.

Grupurile de dezvoltare personală pot avea un caracter deschis, în care participanții decid direcția grupului.

___________________________________________________________

26. Baciu & Moisa, 1997

CAP. VI. CERCETARE

6.1. Obiecte și ipoteze

Scop: surprinderea modului în care sistemul familial, școlar, religia, societatea prin mass-media, prietenii, cunoașterea propriei persoane și vârsta influențează momentul începerii vieții sexuale.

Obiective:

– observarea unor atitudini referitoare la sexualitatea în rândul adolescenților prin aplicarea chestionarului;

– formarea a două grupuri de dezvoltare personală, îmbinate și cu necesități educaționale;

– informarea adolescenților incluși în programul de intervenție cu privire la unele aspecte referitoare la educația sexuală: interpersonale (parinți, prieteni, parteneri-dragoste), valori, decizii, responsabilitate, mituri sexuale, sănătate fizică, psihică, socială, emoțională, spirituală și sexuală etc.

Ipoteze:

– adolescenții care trec printr-un proces de maturizare psihosexuală sunt influențați într-un mod negativ de mass-media (televizor, reviste, internet);

– prietenii, grupul cu care adolescenții petrec mult timp sunt aceia care furnizează informații incorecte sau incomplete;

– un număr mare de adolescenți își încep timpuriu viața sexuală, fără să fie pregătiți și informați suficient asupra a ceea ce presupune cu adevărat o relație sexuală;

– problema sexualității nu se discută suficient în cadrul familial și la școală;

– adolescentul este o categorie predispusă la intreținerea relațiilor sexuale neprotejate;

6.2. Metodologia utilizată

Au fost utilizate următoarele metode de cercetare:

a. ancheta sociologică având ca instrument chestionarul;

b. observația directă;

c. analiza secundară

6.3. Populația investigată

Lotul de subiecți a fost format din 120 de adolescenți între 15-18 ani (65 de fete și 55 de băieți) provenind de la: Centrul de Plasament din Mureș. Respondenților chestionați li s-a garantat anonimatul și li s-a cerut în prealabil consințământul pentru aplicarea chestionarului.

Răspunsurile adolescenților din Centrul de Plasament Mureș au fost mai complete și mai detaliate, față de răspunsurile adolescenților din Centrul de Plasament nr.2 Mureș.

Fig.1. Importanța problemei sexualității.

1. Pentru majoritatea adolescenților sexualitatea este o parte foarte importantă 53% pentru adolescenții din Centrul de Plasament nr.1, 35% pentru adolescenții din Centrul de Plasament nr.2 sau importanța în proporție de 26,6 Centrul de Plasament nr.2 și 15 pentru Centrul de Plasament nr.1. Nici un subiect (0%) nu pare să considere problema sexualității lipsită de importanță.

Răspunsurile se încadrează în două categorii: în număr mic (reies din argumentele aduse la această întrebare de 15% dintre elevi) sunt cei care recunosc sexualitatea ca un întreg fizic și emoțional și cealaltă parte, pentru care sexualitatea este legată numai de actul sexual. 35% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.2, respectiv 53,7% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.1 care au argumentat sexualitatea ca fiind foarte importantă sau importanța făcând parte din viața de zi cu zi, este importantă în menținerea sănătății și cunoașterea de sine, afectând viața permanent, în special în această perioadă.

Fig.2. Sursele de informare folosite de adolescenți.

2. Pentru adolescenții chestionați sursele principale de informare sunt prietenii 35% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.2 și 32% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.1, urmează familia – 12% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.2 și 15% din adolescenții de la Centrul de Plasament nr.1, mass-media 15% Centrul de Plasament nr.2, respectiv 12% Centrul de Plasament nr. 1. Cărțile nu au reprezentat sursa de informare în cadrul adolescenților.

Prietenii sunt persoane care ocupă un rol important în această perioadă și cărora li se dedică mult timp, deoarece identificarea cu prietenii se face mai ușor, trecând prin experiențe asemănătoare, cu toate că dețin informațiile cele mai nesigure în corectitudine.

Fig.3. Sursele folosite în cazul problemelor sau întrebărilor de natură sexuală.

3. Prietenii, în proporție de 47,16% pentru adolescenții de la Centrul de Plasament nr.1 și 54% pentru adolescenții de la Centrul de Plasament nr.2, reprezintă pentru adolescenți sprijinul în rezolvarea problemelor legate de sexualitate.

Fig.4. Frecvența discuțiilor avute pe tema problemei sexualități.

4.Adolescenții au discutat pe această temă doar câteodată, cu un procent de 41,50% cei de la Centrul de Plasament nr.1, respectiv 44% cei de la Centrul de Plasament nr.2.

Fig.5. Subiecte abordate de adolescenți.

5. Subiectele cele mai frecvent discutate de adolescenți sunt:

– metodele contraceptive, în proporție de 56% de cei de la Centrul de Plasament nr.1, respectiv 22% de cei da la Centrul de Plasament nr.2;

– apariția sarcinii, în proporție de 46% de cei de la Centrul de Plasament nr.2, respectiv 32,07% de cei de la Centrul de Plasament nr.1;

– ciclul menstrual, în proporție de 41,50% de cei de la Centrul de Plasament nr.1, respectiv 18% de cei de la Centrul de Plasament nr.2;

– bolile cu transmitere sexuală în proporție de 22% de cei de la Centrul de Plasament nr.2 respectiv 20,75% de cei de la Centrul de Plasament nr.1.

Alte subiecte au fost abuzul sexual și pornografia.

Fig.6. Surse posibile contactate în cazul problemelor de natură sexuală.

6. Adolescenții s-ar adresa pe viitor prietenilor, în proporție de 40,9% cei de la Centrul de Plasament nr.2, respectiv 37% cei de la centrul de Plasament nr.1, urmând medicul cu procent de 30%.

Alte surse la care adolescenții ar apela sunt partenerul/a.

Fig.7. Necesitatea unui grup în cadrul școlilor pentru discuții pe tema educației sexuale.

7. Adolescenții consideră că este necesar să se organizeze grupuri de discuții pe tema educației sexuale în proporție de 77,35% cei de Centrul de Plasament nr.1, iar 60% cei de la Centrul de Plasament nr.2.

Locul următor este cu adolescenții care nu își exprimă nici o parte certă despre această problemă.

Fig.8. Categoriile de grupuri pentru discuții pe tema educației sexuale.

8. Grupul cel mai potrivit pentru discuții pe tema educației sexuale este grupul format din fete și băieți, identificați în proporție de 84,90% de adolescenții de la centrul de Plasament nr.1 și de 56% de adolescenții de la Centrul de Plasament nr.2. Un procent foarte mic de băieți doresc să discute în grupul format doar de băieți. Iar 44% din adolescentele de la Centrul de Plasamentnr.2 și 11,32% din adolescentele de la Centrul de Plasament nr.1 ar dori să discute problemele sexualității în grupuri formate doar din fete.

Fig.9. Vârstele adolescenților chestionați.

9. În cadrul centrelor, 1 și 2 vârsta medie predominantă a adolescenților chestionați este de 18 ani.

La Centrul de Plasament 2 procentajul vârstei adolescenților chestionați este următorul: 14 ani 13%, 15 ani 18%, 16 ani 17%, 17 ani 19%, 18 ani 35%.

La Centrul de Plasament 1 procentajul vârstei adolescenților chestionați este: adolescenții de 14 ani 15%, adolescenții de 15 ani 10%, adolescenții de 16 ani 11%, adolescenții de 17 ani 25%, adolescenții de 18 ani 39%.

CAPITOLUL VII

CERCETARE PRE-INTERVENȚIE

Scopul cercetării pre-intervenție a fost acela de a afla cunoștințele pe care le dețin adolescenții despre bolile cu transmitere sexuală și metodele contraceptive.

Instrumentul folosit este chestionarul pre-intervenție.

Fig.1. Diferența HIV/SIDA

1. 85% din grupul de adolescenți de la Centrul de Plasament 1, respectiv 65% din grupul de adolescenți de la Centrul de Plasament 2 consideră infecția HIV același lucru cu SIDA.

Doar 15% din grupul de adolescenți de la Centrul de Plasament 2 au răspuns corect la întrebare. Nici un procent (0%) din grupul de adolescenți de la Centrul de Plasament 1 nu au dat un răspuns corect.

Fig.2. Modurile de transmitere ale virusului HIV

2. Toții adolescenții au răspuns afirmativ referitor la transmiterea virusului HIV prin contact sexual neprotejat.

Adolescenții de la Centrul de Plasament 2 au confirmat următoarele variante: folosirea acelor nesterile 7, transfuzii sangvine8, relații sexuale întâmplătoare 7 răspunsuri, de la mama infectată cu virusul HIV la făt 6 răspunsuri.

Adolescenții de la Centrul de Plasament 1 au răspuns afirmativ la variantele transfuzii sangvine 6, folosirea acelor nesterile 5, relații sexuale întâmplătoare 5, de la mama infectată cu virusul HIV la făt 4 răspunsuri.

La variantele greșite înțepături de insecte și folosirea unor obiecte în comun au răspuns un număr mic de adolescenți. Iar la variantele sărut, strângere de mână și altele nu există nici un răspuns.

Fig.3. Metode de prevenire a contaminării cu SIDA și BTS.

3. Răspunsurile corecte la această întrebare sunt folosirea prezervativului și abstinența. La prima variantă au răspuns adolescenții de la ambele Centre de Plasament în procent de 75% cei de la Centrul de Plasament 1 și 79% cei de la Centrul de Plasament 2. Iar la celelalte două variante, răspunsurile au fost date în procente mai mici, adolescenții de la Centrul de Plasament 2 au răspuns mai corect decât adolescenții de la Centrul de Plasament 1.

Fig.4. Metode contraceptive cunoscute.

4. Adolescenții știu să utilizeze metodele contraceptive care li se potrivesc în proporție de 64% cei de la Centrul de Plasament 1 și 70% cei de la Centrul de Plasament 2. Iar 36% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 și 30% din adolescenții de la Centrul de Plasament 2 nu știu să folosească metode contraceptive.

Fig.5. Metodele contraceptive potrivite.

5. 50% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 și 56% din adolescenții de la Centrul de Plasament 2 știu care metodă contraceptivă li se potrivește. Iar 50% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 și 44% din adolescenții de la Centrul de Plasament 2 nu știu care metodă contraceptivă este potrivită pentru vârsta lor.

Fig.6. Obținerea produselor contraceptive.

6. Adolescenții de la Centrul de Plasament 2 știu de unde să obțină contraceptive în proporție de 85%, iar adolescenții de la Centrul de Plasament 1 în proporție de 80%.

Restul adolescenților 15% de la Centrul de Plasament 2, respectiv 20% de la Centrul de Plasament nu cunosc locurile de unde se pot procura contraceptive.

CAPITOLUL VIII

APLICAȚIE PRACTICĂ

8.1. Argumentarea intervenției

În 2007, aproximativ jumătate dintre tinerele femei 49% și 60% dintre bărbații tineri au raportat că aveau experiență sexuală. Aproape toți bărbații tineri cu experineță sexuală au raportat experiența sexuală premaritală (99,8%). În cazul tinerelor femei, 89% au raportat că nu erau căsătorite la momentul primului contact sexual, ceea ce reprezintă o creștere cu 12% față de 1999.

Rata prevalenței metodelor contraceptive s-a triplat la femeile de vârstă 15-44 ani. Cea mai utilizată metodă este pilula anticoncepțională, la care recurg 16 la sută dintre femei. Studiul arată că 36 la sută folosesc încă metodele tradiționale, cum ar fi coitus interruptus, iar 34 la sută nu utilizează nici una dintre metodele contraceptive. Potrivit aceluiași studiu, trei sferturi dintre femeile care și-au început viața sexuală sunt conștiente de necesitatea auto-examinării sânilor.

Datele arată că peste 80% dintre femei nu au efectuat niciodată un test Papanicolau pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, iar 37 la sută nici măcar nu au auzit despre această investigație.

Studiul mai arată că românii știu mai multe și despre infecțiile cu transmitere sexuală, în special de sifilis și gonoree, dar mai puțin de jumătate știu de herpesul genital sau chlamydia. În privința HIV/SIDA, doar 5,6 la sută dintre femei și 2,7 la sută dintre bărbați au informații suficiente. Aproximativ trei sferturi dintre români știu că SIDA nu se transmite dacă mănâncă din aceeași farfurie cu o persoană seropozitivă27.

Incidența maximă a infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) și HIV/SIDA se găsește în grupul populațional 15-29 ani, adică la adolescenți după cum arată diferite studiile locale și internaționale. Tinerii din această categorie de vârstă au o rată relativ scăzută de utilizare a metodelor de contracepție. De asemenea, în rândul acestei categorii incidența sifilisului și a altor ITS, inclusiv HIV/SIDA, este mai ridicată comparativ cu restul categoriilor de vârstă. În același timp tinerii sunt foarte puțin conștienți de

_____________________________________________________________

27. Studiul Sănătății Reproducerii, România 2007.

riscurile pe care le reprezintă pentru sănătate contractarea acestor infecții.

Accesul la servicii de sănătate și educație este de importanță crucială pentru o dezvoltare durabilă a societății. Cu atât mai mult este binevenită atenția specială față de adolescenți și tineret prin programe educative și preventive, care contribuie la bunăstarea fizică, mentală și socială deplină.

În acest sens, intervenția mea s-a axat în aplicarea unui program de educație sexuală, pe perioada decembrie 2006 – martie 2007 constând din activități desfășurate în cadrul grupului de dezvoltare personală, combinat cu un grup de informare. Am format două grupuri a câte 12 participanți din cadrul Centrului de Plasament nr.1 și Centrul de Plasament nr.2. Au avut loc 6 interviuri.

8.2. Descrierea ședințelor

Ședința nr.1

Titlu: Valori personale

Scop: încurajarea tinerilor să analizeze propriile lor idei și valori despre sexualitate.

Materiale: pixuri, foi A4, planșa Cum să îți cunoști valorile?, planșa Valorile morale și sexuale, lista cu valorile afirmate.

A. Cum să îți cunoști valorile?

Cere adolescenților să definească termenul „valori”.

Explică-le că valorile lor sunt enumerarea unor lucruri personale a cea ce consideră ei ca fiind cel mai important. Să te gândești la valorile personale te poate ajuta când iei decizii importante. Valorile sunt primele gânduri de la părinții noștri. Când intrăm în adolescență începem să decidem pentru noi care sunt valorile personale. Valorile personale pot fi influențate de mulți factori cum ar fi: familia, prietenii, religia, cultura, experiența personală sau media.

Expune planșa „Cum să îți cunoști valorile” Se vor împărți în subgrupuri. Fiecare subgrup va face o listă a valorilor (10 valori) în ordinea importanței în viață. După ce lista e gata, se va lipi pe un perete. Dacă timpul permite, fiecare subgrupă va alege un lider care să explice lista.

Valori și sexualitate

1. Prezintă activitatea accentuând ca atunci când luăm decizii în ceea ce privește sexualitatea, suntem des influențați de oameni importanți din viața noastră, cum ar fi familia și prietenii.

2. Împarte planșa cu Valori, Moralitate și Sexualitate. Adoloscenți vor fi asigurați de confidențialitatea răspunsurilor. Vor avea câteva minute să completeze chestionarul.

3. Împarte activitatea cu o discuție în grup. Fiecare adolescent va trebui să comenteze la fiecare afirmație unde au pus răspunsuri diferite pentru ei, părinții sau prieteni. Deciziile despre sexualitate pot fi complicate și sunt întotdeauna influențate de valorile noastre.

Valorile alese

Această activitate este interactivă și furnizează concluzii pozitive în discuții despre valori.

1. Împrejurul clasei lipește cele trei semne: DA, NU, NU ȘTIU. Alege 6-8 declarații din lipsa de valori afirmative. Explică tinerilor că acest exercițiu este destinat pentru explorarea valorilor personale. Dă următoarele indicații;

Voi citi mai multe afirmații câte una pe rând. Multe din afirmații sunt despre relații, comportamentul sexual.

Când auziți afirmația, vă duceți la semnul care vă reprezintă răspunsul afirmației: DA, NU, NU ȘTIU.

Când toți se află unde vor să fie, voi cere câtorva persoane să își explice poziția.

2. Citește prima afirmație și cere unei persoane să stea sub un semn. Roagă persoana să explice de ce au ales să stea sub acel semn. După ce prima afirmație a fost discutată, trece la următoarea.

Împarte discuția cu întrebările:

– Cât de ușor a fost să alegeți aceste valori?

– Care afirmație a fost cea mai grea?

– Dacă părinții dvs ar vota aceste afirmații, voturile lor ar fi similare sau diferite de cele ale grupului?

Încurajează elevii să se gândească la ceea ce au învățat despre valorile personale și valorile grupului din activitatea care s-a încheiat.

Ședința nr.2

Titlu: Influențele sociale – lecția 1

Scop: Societatea nostră a devenit complexă. Adolescenții primesc mesaje despre sexualitatea de la un mare număr de surse. Este foarte important să ajutăm adolescenții să identifice și să descifreze aceste mesaje, să se decidă care să le asculte și să învețe cum să le ignore mesajele negative.

Materiale: anexa Mesaje mixte, anexa Sex în reclame, anexa Eu vs Tv

A. Mesaje mixte:

Tinerii pot identifica de unde vin mesajele despre sexualitate și cum le influențează sexualitatea și deciziile despre sexualitate.

Se distribuie planșa cu Mesaje mixte, după care adolescenții vor trebui să bifeze în cât mai multe căsuțe cu diferite surse de informare despre sexualitate. Exemplu pot să includă familia, prietenii, muzica, publicitatea, cultura, religia, etc. Vor trebui să împărtășeascăcu ceilalți sursa pe care au identifica-to și să le scrie pe o foaie .

În fiecare căsuță, tinerii trebuie să scrie mesaje despre sexualitate de către fiecare sursă, după care vor trasa o linie de la fiecare sursă către căsuța etichetată „EU”. Vor marca „X” sau „?” în fiecare căsuță indicată unde ei sunt de acord, nu sunt de acord sau nu știu referitor la mesajele pe care l-au primit de la fiecare sursă.

Pe tablă se vor scrie cuvintele: Nefolositor, Puțin folositor și foarte folositor. După care vor primi anexa nr.2. Adolescenții vor trebui să își poziționeze foaia unde cred ei că se potrivesc în termenii folosiți în promovarea sănătății sexuale. Se discută locul foilor în grup și se vor face modificări de poziționare dacă sunt sugerate de grup.

Întrebări:

Cum este să ai așa multe mesaje diferite venind din diferite surse?

Care surse par să aibă influența cea mai mare asupra ta?

Care sursă pare să fie cea mai folositoare pentru promovarea sănătății sexuale?

Cum poate sursa cea mai puțin folositoare să devină cea mai folositoare?

Dacă societatea noastră vrea să stabilească un set de mesaje sexuale pentru tine, care mesaje ai vrea să fie incluse? De ce?

Ce poți să faci pentru a face față mesajelor confuze ale societății și să te preocupe sănătatea sexuală într-un mod pozitiv?

B. Influențele mass-mediei: publicitatea, reclamele

Adolescenții vor conștientiza mesajele sexuale prezente în reclame și vor identifica efectele influenței mass-mediei în sexualitate.

Cum putem defini „media”?

„media” este un termen pentru formele industriale ale comunicării media;

„media” ca și „știința” este o încercare de a ne face mai confortabili, mai critici și mai cunoscători în diverse metode ale comunicării.

2. Care sunt diferențele industriei media care încearcă să găsească audiența adolescenților? Pe tablă se vor scrie diferențele industriei identificate de tineri (ca și exemplu: reclama, televiziunea, filmul, muzica, internet, etc).

3. Care dintre aceste industrii prezintă mesaje despre sexualitate?

4. Ce fel de mesaje promovează aceste industrii?

– discută fiecare în parte, găsește asemănări între industrii.

C. Grupul va fi împărțit în subgrupuri.

Tinerii vor cerceta reclama ca și industrie și vor studia mesajele despre sexualitate pe care această industrie o promovează adolescenților. Vor primi anexa 2 (Sex în reclame). Fiecare subgrup va alege o reclamă (din reviste sau internet) pentru a o analiza, după care vor prezente opiniile analizate.

Se pun următoarele întrebări:

– În reclamele examinate, care sunt mesajele principale despre sexualitate promovate de industria reclamelor?

– Sunt aceste mesaje pozitive sau negative?

– Anunțurile văzute trimit mesaje care reflectă valorile voastre?

– dacă aceste mesaje despre sexualitate date de reclame sunt contrar valorilor voastre, ce alegere aveți de făcut?

– încurajarea producătorilor să schimbe mesajul, prin scrisori sau vorbind cu oamenii din această industrie;

– încetează să cumperi produsele.

Ședința nr.3

Titlu: Factorii de risc și bolile de sânge-lecția 1

Scop: Adolescenții vor defini și înțelege bolile de sânge, deci vor avea unelte și cunoștiințele pentru a reduce riscurile de a contacta hepatita B/C sau HIV/SIDA.

Materiale: pentru demonstrații ac de cusut, anexa nr.7, anexa nr.8, anexa nr.9.

A. Adolescenții vor scrie o listă cu boli, prin care și HIV/SIDA și hepatita B/C.

Li se explică că unele boli sunt transmisibile de la o persoană la alta și unele care nu se transmit- boli care sunt în interiorul persoanei care nu se pot transmite altei persoane decât genetic sau prin contact sexul.

1. Explică transmiterea unei boli transmisibile folosind procedurile următoare:

– Pune amidon de porumb în 2 învelitoare de plastic. Spune studenților că acesta reprezintă sângele din corpurile noastre.

– Legea pungilor de plastic la gură și spune studenților că pungile de plastic reprezintă pielea ce protejează trupurile noastre.

– Folosește un ac să faci câteva găuri într-o pungă. Găurile reprezintă părți din corpul nostru care ar putea lăsa virusul să pătrundă în corpul nostru cum ar fi tăieturile, înțepături, sau membrele mucoase (care le găsim în zona genitală, gât. Ochii și nas).

– Pune fiecare pungă în câte un vas umplut cu apă, asigură-te că capetele pungilor rămân în afară, prevenind scurgerile. Spune studenților că apa reprezintă mediul înconjurător în care se află trupurile noastre.

– Pune câteva picături de iod în vasele cu apă. Spune studențile că iodul este virusul ce cauzează HIV/AIDS sau hepatita B/C.

– Scoate pungile din soluție. Amidonul de porumb din punga cu găuri își va schimba culoarea. Spune studenților ca acea culoare reprezintă începutul bolilor ca HIV/AIDS sau hepatita B/C ce pătrunde în circuitul sângelui nostru. Bolile transmise prin sânge sunt cunoscute ca și bolile sângelui și sunt boli transmisibile.

2. Se va revedea lista de la primul exercițiu, se pun în cerc bolile care sunt transmisibile .

3. Se împarte activitatea folosind întrebările:

– Care dintre bolile transmisibile identificate pot cauza probleme grave de sănătate? (HIV/SIDA, hepatita B/C)

– De ce sunt unele boli transmisibile mai grave decât altele? (pot cauza probleme grave de sănătate, chiar moartea)

– Ce sentimente au oamenii referitoar la BTS? (frica, furie, mila)

Bolile de sânge realitate sau ficțiune

Adolescenții vor evalua cât de multe știu de BTS și vor identifica unde au lipsuri.

Distribuie anexa nr. 4 pe care tinerii vor trebui să le completeze individual… folosind răspunsurile cheie, rediscută fiecare declarație în timp ce ei își vor corecta răspunderile.

Se împarte activitatea folosind întrebările:

– Cum sunt transmise BTS de la o persoană la alta?

BTS se transmite printr-un schimb de sânge sau lichid din corp, inclusiv secreția vaginală sau sperma, și prin lapte de la piept (doar HIV)

BTS se transmit prin utilizarea acelor de seringă, piercing și echipament de tatuaje, ajutând pe cineva care sângerează fără să folosești mănuși, act sexual și de la o mamă infectată la făt.

Care sunt bolile transmisibile?

HIV?SIDA, hepatita B/C, gonoreea, chlamydia, sifilis, etc

Care este diferența dintre HIV și SIDA?

Virusul cauzează SIDA. Virusul se numește HIV. O persoană poate avea germenul HIV fără să aibă SIDA.

Dacă o persoană are HIV, pot trece mulți ani pentru ca virusul să se multiplice și să cauzeze serioase probleme sistemului imunitar. Când apărarea furnizată de sistemul imunitar devine serios afectată, mai multe infecții ca și pneumonia și cancerul se pot produce, iar corpul este incapabil să lupte. Acum se spune că HIV devine SIDA.

– Ce poate face o persoană pentru a preveni răspândirea BTS?

Să practice abstinență (să nu întrețină relații sexuale);

Să folosească acele și echipamentele de tatuaje doar curate;

Să evite să atingă persoanele care sângerează fără să poarte mănuși.

Adolescenții au ocazia să discute cu părinții despre bolile de sânge, completând împreună anexa interviul cu părinții.

Ședința nr.4

Titlu: Factorii de risc și bolile de sânge – lecția

Scop: informarea adolescenților să folosească protecție și metodele de prevenție, identificate de ei.

Materiale: anexa nr.10. Factorii de risc ai bolilor de sânge, anexa nr.11 I.D.E.A rezolvarea problemelor, anexa nr.12 scenariile cu bolile de sânge și anexa nr.13 I.D.E.A rezolvarea problemelor.

A. Interviul completat cu părinții:

Se va strânge foile cu interviurile cu părinții și cu ajutorul întrebărilor următoare se va împărți activitate:

– Cum te-ai simțit să completezi întrebările?

– De ce e important să poți vorbi despre problemele de sănătate sexuală cu părinții?

– Dacă nu poți vorbi cu părinții, la cine ai putea să ceri ajutor?

B. Evaluarea riscului:

Într-o cutie se va pune planșa nr.7. Pe tablă se va nota: Factor de risc și Nu este factor de risc. Pe rând fiecare adolescent va extrage din cutie un bilețel și îl va citi. Împreună cu grupul se va decide cărei categorii aparține cuvântul. Se va folosi următoarea listă:

– factor de risc: să utilizezi aceleași ace cu altă persoană, să amesteci sânge cu altă persoană, relații sexuale, să ajuți pe cineva care sângerează nefolosind mănuși, de la mama infectată la făt, piercing și tatuaje;

– nu este factor de risc: mușcătura de la un câine sau pisică, să împarți mâncarea cu o persoană care are o boală de sânge, mușcătura de insectă, să înoți într-o piscină publică, să folosești o toaletă publică, donând sânge, să primești vaccinuri, etc.

Întrebări pentru a împărți activitatea:

– De unde vin informațiile eronate despre bolile de sânge?

– Care sunt cele mai bune metode de a evita bolile de sânge?

C. Evitarea riscului (Adolescenții vor știi să folosească tehnicile de rezolvarea problemelor pentru a evita factorii de risc asociați cu expunerea la bolile de sânge)

Vor primi anexa nr.8, iar anexa nr.10 va fi expusă și se va trece în revistă fiecare pas cu adolescenții. Vor fi împărțiți în subgrupuri și vor primi anexa nr.9. Li se va acorda câteva minute, timp în care vor citi scenariile, vor discuta și vor completa anexa nr.8. După ce fiecare subgrup vor prezenta scenariile și răspunsurile, grupul va trebui să stabilească dacă răspunsul a fost apropiat sau dacă nu alte sugestii.

D. Concluziile discuției:

– Care sunt consecințele unei boli de sânge pentru persoana bolnavă și pentru prietenii și familia persoanei?

– Ce putem face pentru a preveni transmiterea bolilor de sânge?

– Ce putem face pentru a sprijini persoanelor care au o boală de sânge?

Ședința nr.5

Titlu: Bolile cu transmitere sexuală – lecția

Scop: Adolescenții vor știi să definească BTS și vor știi descrie simptomele, efectele, tratamentul și prevenția BTS.

Materiale: planșa 14. BTS, planșa 15. realitatea BTS, planșa 16.cu răspunsurile cheie BTS și planșa 17. cu serviciile de sănătate.

A. Definiția BTS:

– aceste întrebări vor ajuta tinerii să definească BTS;

1. De ce este important să înveți despre BTS?

– ajută persoanele să își îngrijească corpul;

– netratată BTS poate pune în pericol sănătatea unei persoane și viitoarele abilități de a face copii;

– ajuta o persoană să discute cu partenerul/a despre BTS;

– ajută să recunoaștem mituri ca: „E ușor să spui dacă o persoană are BTS deoarece el/ea va arăta bolnavă”, aceasta poate preveni o persoană pentru folosirea metodelor preventive reale sau va căuta tratamentele de care are nevoie.

2. Când auzi cuvântul BTS sau HIV, la ce te gândești?

– încurajează tinerii să împărtășească opinii și reacțiile;

– răspunsurile comune ale tinerilor pot fi ca și „dezgustător” sau că îi face să se gândească la moarte;

– identifică subiectele comune prin discuție.

3. Care este definiția BTS?

– BTS sunt boli care se transmit prin contact sexual.

4. BTS pot fi virale sau bacteriale. Ce înseamnă aceste cuvinte?

Virale: Dacă un virus cauzează o boală, este posibil să rămână „asimptomatic” (nu există simptome) pentru o perioadă de timp. Este posibil ca o persoană să aibă virusul și să nu știe și e posibil să îl dea mai departe altei persoane fără ca persoana să știe. BTS virale pot fi tratate cu medicamente, dar nu definitiv. O persoană cu o BTS virală va avea acest virus toată viața. BTS virale sunt: negi genitali, HIV, hepatita B/C și herpesul genital.

Bacteriale/parazitare: Dacă bacteria sau parazitul cauzează o boală, este nevoie să fie tratată cu antibiotice sau medicamente antimicrobiale. BTS bacteriale sunt: gonoreea, chlamydia, sifilis, scabia.

5. Cum HIV/SIDA șihepatita B/C diferă de alte BTS?

– deoarece sunt boli de sânge, pot fi transmise prin contact sexual, precum și alte mijloace ca și: transfuzii de sânge, folosirea acelorași ace sau prin piercing și tatuaje.

6. Care sunt sursele de informare corectă despre BTS?

– medicul sau clinicile de sănătate publică;

– profesorii, consilierii etc.

C. Studierea BTS:

Grupul va fi împărțit în subgrupuri. Se distribuie harta cu BTS. Pentru fiecare subgrup se va repartiza o boală specifică cu transmitere sexuală prin planșa – realitatea BTS. Fiecare subgrup va completa partea cea mai apropiată în harta BTS, folosind informațiile din planșă – realitatea BTS. Subgrupurile vor împărtăși descoperirile lor cu alte subgrupuri, în timp ce vor completa în toate părțile hartei. Poate să fie îndeplinit dacă fiecare grup va prezenta descoperirile întregului grup.

– Care sunt simptomele BTS?

– Cum v-ar plăcea să aflați dacă ați avea BTS?

– Cine să vă spună dacă ați avea BTS?

– Cum arată o persoană bolnavă cu BTS?

Se accentuează faptul că oricine poate primi BTS. Nu poți spune dacă cineva are BTS, doar uitându-te la aceași persoană.

– Care sunt modalitățile de prevenire a BTS?

– abstinență, limitarea numărului partenerilor sexuali, folosind prezervative corect, comunicând cu partenerul/a, să faci teste regulate.

D. Serviciile de sănătate

Adolescenții vor primi Serviciile de sănătate și li se va explica ce au de făcut. Vor trebui să completeze împreună cu părinții.

Ședința nr.6

Titlu: Bolile cu transmitere sexuală – lecția 2

Scop: Încurajarea adolescenților să ia decizii personale în ceea ce privește comportamentul sexual.

Materiale: pentru fiecare adolescent este nevoie de câte o foaie. Pe spatele foilor se vor nota literele „a”, „c”, „d”, „m”; anexa 18. cu Comportamente de risc, anexa 19. cu Răspunsurile cheie la comportamentele de risc, anexa 20. cu întrebările BTS și anexa 21. cu răspunsurile cheie la întrebările BTS.

A. Serviciile de sănătate

Verifică dacă adolescenții au completat planșa cu „Serviciile de sănătate”.

Grupul va crea o listă cu clinicile sau organizațiile se ocupă cu sănătatea sexuală. Întrebări pentru a împărți activitatea:

– Ce sfat ați da unei persoane căreia i s-a spus că are BTS?

– Care dintre clinicile identificate este un loc pentru suport?

B. Jocul autograf – BTS

Împarte foile adolescenților. După care își vor alege un partener. Perechile se vor schimba pe parcursul jocului. Cu primul partener adolescenții semnează numele pe foaia partenerului, apoi vor discuta câteva nume și caracteristici în comun cu BTS. Cu al doilea partener, vor proceda la fel, dar vor discuta un motiv pentru care oamenii nu se protejează de BTS. Cu al treilea partener, după ce își scriu numele pe foaia partenerului, vor discuta modalități prin care oamenii pot să se protejeze de BTS.

Stând la locurile lor se vor uita pe spatele foilor (fiecare foaie trebuie să aibă 3 nume diferite pe ea). Adolescenții vor încercui un nume de pe foaie. Cere adolescenților să se uite pe spatele foii și acele persoane care au litera „d” pe foaie să se ridice. Ecplică că pentru scopul activități aceste persoane au o boală cu transmitere sexuală. Cere persoanelor cu „d” să citească numele persoanelor scrise pe foaia lui/ei. Explică-le că aceste persoane au avut contact cu o persoană infectată și acum există posibilitatea să fie infectați cu BTS. Aceste persoane la rândul lor vor citi numele de pe spatele foii. Procedura va continua până când toți a căror nume este citit se vor ridica. Persoanele care sunt ridicate în picioare sunt rugate să se uite pe spatele foii. Acei care au „a” pot să stea jos. „a” indică faptul că au relații, dar nu au avut contact sexual.

Acele persoane care au scris litera „m” pot lua loc doar dacă persoanele cu care au fost partenere stau jos. „m” indică faptul că doar au avut o relație romantică cu o persoană cu care a fost pereche. Pentru că acea relație a folosit ca și metoda abstinența, la nici unul nu exista riscul unei BTS. Acele persoane care au litera „c” se vor muta într-o parte a clasei. „c” indica că orice contact sexual cu care persoana s-a implicat și a folosit prezervativul sau orice altă metodă contraceptivă reduse riscul de a avea BTS.

Acele persoane care stau în picioare și au „m” pe spatele foii pot să se mute într-o parte, doar dacă persoanele cu care au făcut perechi stau într-o parte a clasei. „m” indica faptul că a avut o relație romantică cu o persoană cu care a făcut pereche. Deoarece a avut contact sexual doar cu o singură persoană și acea persoană întotdeauna a folosit prezervatic sau altă metodă contraceptivă în timpul contactului sexual, există un risc redus de a avea BTS.

Înainte ca adolescenții, care au rămas în picioare, să se așeze, spune-le că există mulți adolescenți sănătoși, inteligenți, curați, foarte veseli care au fost expuși unei BTS. Ei nu știau că au fost infectați până când au avut contact sexual.

Împarte activitatea prin întrebări:

– Cum poate această activitate să arate răspândirea bolilor?

Poți întotdeauna să spui cine are boala și cine nu;

Poți să te protejezi de BTS prin abstinență;

Poți reduce riscul infectării cu BTS fiind cu o singură persoană sau folosind metode contraceptive.

– Cum te-ai simțit să afli că ai fost expus unei BTS?

– Cum te-ai simțit să afli că ai expus pe alții unei BTS?

– Pentru acele persoane care au putut să stea jos, pentru că nu ați avut contact sexual, cum v-ați simțit când ați putut sta jos încă o dată?

– Pentru acele persoane care s-au mutat într-o parte a clasei pentru că au folosit prezervativ sau alte metode contraceptive, cum v-ați simțit?

C. Evaluarea riscului

Desenează sau taie 3 cercuri care să reprezinte culorile traficului: roșu, galben și verde și lipește-le pe un perete din fața clasei. Spune adolescenților că reprezintă punctele înaintea unui risc continuu. Verde nu semnifică nici un risc. Galben reprezintă un risc mediu, iar roșu reprezintă risc mare. Împarte planșa cu Comportamentele de risc fiecărui adolescent. Ei vor trebui să-și pună foaia sub cea mai apropiată culoare. Când toate foile vor fi puse pe perete, reevaluează fiecare comportamentul și dacă cineva dorește să mute foaia, va trebui să argumenteze de ce și dacă este potrivit se va muta. Nu uitați că orice activitate care implică orice risc, pune o persoană în riscul BTS, iar scopul acestei activități este să identifice riscurile relative. Folosește răspunsurile cheie la Comportamentele de risc pentru a asigura o corectă poziționare a foilor.

Împarte activitatea folosind întrebările:

– Ce poate face o persoană pentru a reduce riscul de îmbolnăvire cu BTS?

– Ce ar putea o persoană să facă dacă este implicată într-un comportament de risc?

– Să facă teste și tratament dacă este recomandat:

– Să stopeze comportamentul de risc.

D. Întrebări cu BTS

Distribuie întrebările cu BTS pe care adolescenții trebuie să le completeze individual. Corectează răspunsurile adolescenților, discutând în grup, utilizând răspunsurile cheie la întrebările cu BTS.

Ședința nr.7

Titlu: Relații sănătoase

Scop: Adolescenții vor reflecta la dezvoltarea și menținerea de relații sănătoase. Vor învăța cum să identifice așteptările și angajamentele în diferite tipuri de relații.

Materiale: pixuri, foi și planșa 26. Scenariile – relații.

A. Cere adolescenților să definească termenul de „relație”

– formăm relații încă de la naștere, cu părinții și cu familia. Atunci când mergem de acasă, școala sau prietenii pot deveni importante. Cu cât îmbătrânim formăm relații cum ar fi profesor-elev, angajator-angajat. O relație implică o legătură între oameni și, deși, intrăm în contact cu mulți oameni, doar puțin vor fi rezultatul unei prietenii sau relații. Unii oameni au multe relații, un larg cerc de prieteni și cunoștințe, iar alții preferă doar puțin prieteni apropiați.

Cere adolescenților să facă o listă cu câteva beneficii unei relații. Lista poate include: dragoste, siguranță, afecțiune, interese împărtășite, culturi și religii împărtășite, etc.

B. Compararea relațiilor sănătoase

Împarte adolescenții în două subgrupuri. Repartizează subiectele „Relații sănătoase” și „Relații nesănătoase” celor 2 subgrupuri. Timp de 5 minute subgrupurile vor trebui să descrie cât mai multe caracteristici subiectelor primite. Fiecare subgrup va prezenta lista. Dacă există sugestii vor fi adăugate listei, care va fi afișată pe tablă pentru a reaminti cum identifici o relație sănătoasă sau nesănătoasă.

Lista poate include:

– pentru relații sănătoase: fericire, încredere, dragoste, afecțiune, prietenie, onestitate, stima de sine, respect mutual;

– pentru relații nesănătoase: gelozie, abuz emoțional, fizic, sexual, frică, stima de sine scăzut, neîncredere, etc.

Activitatea va fi împărțită de întrebările:

– Cum te simți într-o relație sănătoasă?

– Dar într-o relație nesănătoasă?

– De ce stau unii oameni într-o relație nesănătoasă?

C. Joc de rol – relații

Explică adolescenților că următoarea activitate va permite adolescenților să exerseze tehnicile pentru construirea, menținerea și intensitatea relațiilor sănătoase, pozitive. Formează sibgrupuri de 2-3 adolescenți. Dă fiecărei subgrup scenariile cu jocurile de rol – relații. Vor trebui să planifice și să prezinte jocurile de rol. Jocurile de rol trebuie să furnizeze exemple apropiate de relații din exercițiu. Jocul de rol trebuie să dureze 1-3 minute. Vor avea la dispoziție 5-10 minute pentru planificarea și exersarea rolului. Ceilalți trebuie să asculte fiecare prezentare, deoarece la final se va discuta fiecare prezentare.

După fiecare prezentare, folosește întrebările:

– Ce tehnici au fost utilizate pentru a trata relația?

– Ce nivel al înțelegerii este implicat în aceste relații?

– Puteți sugera alte moduri de caracter ce pot face față acestor situații?

– Care au fost sentimentele voastre când ați văzut aceste jocuri de rol?

După toate prezentările, folosește întrebările:

– De ce este așa de dificil să interacționezi cu familia, prietenii și cu oamenii cu care lucrezi?

– Care sunt cele mai eficace moduri pentru a putea vorbi despre o temă dificilă?

– Ce tehnici au fost folosite pentru a menține aceste relații?

– Puteți sugera alte moduri de caracter care ar face față acestor situații?

Ședința nr.8

Titlu: Rămas bun.

Scopul: Conștientizarea învățămintelor

Materiale: chestionarul de evaluare a ședințelor, foi.

A. Conștientizarea învățămintelor programului, ce schimburi au adus experiența acumulată: fiecare primește o foaie pe care scrie: „Am să devin u bărbat/femeie, care…” pot scrie mai multe propoziții. Completarea chestionarului de evaluare a ședințelor.

CAPITOLUL IX

CERCETARE POST – INTERVENȚIE

Obiectivul cercetării post – intervenție: măsurarea progreselor adolescenților în urma aplicării programului. Instrumentul folosit este chestionarul post – intervenție. Am utilizat chestionarul pre- și post- intervenție pentru a observa dacă în urma programului au survenit modificări la nivel de cunoștințe referitoare la educația sexuală.

Fig.1. Diferența HIV/SIDA.

1. Adolescenții de la Centrul de Plasament 2 au răspuns corect (100%), față de adolescenții de la Centrul de Plasament 1 care au dat răspunsul corect în proporție de 75%. Adolescenții de la ambele centre și-au îmbunătățit răspunsurile, neexistând nici un răspuns indecis.

Fig.2. Moduri de transmitere ale virusului HIV

2. Adolescenții de la Centrul de Plasament 2 și-au îmbunătățit răspunsurile, astfel: de la mama-făt de la 6 la 10, prin folosirea acelor nesterile de la 7 la 10, prin relații sexuale întâmplătoare de la 7 la 12, prin transfuzii sangvine de la 8 la 11. Variantele „folosirea obiectelor comune”, „înțepături de insecte”, „strângere de mână” nu au acumulat nici un răspuns.

Răspunsurile adolescenților de la Centrul de Plasament 1 îmbunătățit în felul următor: transmiterea HIV se face de la mama-făt cu 4 răspunsurile în plus, prin folosirea acelor nesterile cu 5 răspunsuri, relații sexuale întâmplătoare cu 5 răspunsuri, prin trasfuzii sangvine cu 4 răspunsuri.

Fig.3. Metode de prevenire a contaminări cu SIDA și BTS.

3. Răspunsurile adolescenților de la ambele centre la această întrebare s-au schimbat. A crescut procentul de răspunsuri corecte la varianta „abstinență” cu 20%.

Procentele la variantele „folosirea oricăror mijloace” și „folosirea prezervativelor” au scăzut, răspunsurile adolescenților fiind de 60% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 pentru folosirea prezervativului, respeciv 59% din adolescenții de la Centrul de Plasament 2.

Fig.4. Metode contraceptive cunoscute.

4. Adolescenții de la Centrul de Plasament 1 au răspuns afirmativ cu un procent de 21%, iar adolescenții de la Centrul de Plasament au răspuns afirmativ cu 25%, față de răspunsurile de la chestionarul anterior.

Fig.5. Metodele contraceptive potrivite.

5. S-a răspuns afirmativ cu un procent de 40% mai mult decât la cercetarea inițială, de către adolescenții de la Centrul de Plasament 1, iar răspunsurile celor de la Centrul de Plasament 2 s-au îmbunătățit cu 36%.

Fig.6. Obținerea produselor contraceptive.

6. Cu un procent de 10% mai mulți adolescenți de la Centrul de Plasament 1 știu de unde să obțină contraceptive. Toți adolescenții de la Centrul de Plasament 2 au răspuns afirmativ.

CONCLUZII

În urma aplicării chestionarului, am constatat la lotul studiat că un procent mare de adolescenți acordă o importanță foarte mare sexualității 35.3% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 și 53.7% din adolescenții de la Centrul de Plasament 2 au discutat despre sexualitate în grupul de prieteni.

Din răspunsurile date de adolescenți la întrebările:

– sursa informațiilor cu referire la sexualitate – 35%, respectiv 32%

– persoanele cărora s-au adresat când s-au confruntat cu probleme de natură sexuală – 47.16%, respectiv 52%

– persoanele cărora ar prefera să se adreseze 69%, respectiv 49%

reiese faptul că prietenii este categoria cu procentele cele mai fidicate. Iar acest lucru este o problemă, deoarece prietenii nu sunt o sursă de informare corectă.

Adolescenții de la ambele școli consideră că este necesară organizarea unui grup de discuții, care să aibă ca și temă educația sexuală, în cadrul școlii.

Nevoile fundamentale ale oricărui adolescent, cunoașterea și respectul de sine, relaționarea armonioasă cu ceilalți, luarea deciziilor sunt scopul fundamental al aducației. Scopul principal al educației sexuale trebuie să fie păstrarea unei vieți sănătoase.

Ipotezele stabilite în cercetare au fost confirmate de răspunsurile adolescenților la chestionare și din dicuțiile purtate cu ei în timpul ședințelor. Pe parcursul derulării programului am observat creșterea gradului de participare al membrilor grupului. Influența negativă a mass-media (în special prin filme și emisiuni) a fost confirmată de majoritatea adolescenților din discuțiile pe care leau avut. Prietenii nu doar că informează adolescenții incomplet și incorect, dar au și o atitudine greșită față de unii adolescenți (Ex: Cum, nu ți-ai început încă viața sexuală?, exprimând aceasta pe un ton batjocoritor). Grupul de prieteni este un cadru în care adolescentul își petrece mult timp și discută despre sexualitate.

Adolescenții sunt predispuși să întrețină relații sexuale neprotejate, justificând acest lucru prin plăcerea pe care o oferă actul sexual fără folosirea prezervativului. De asemenea am aflat de la adolescenții din cadrul grupului de dezvoltare personală că o relație sexuală nu implică și o relație afectivă – cu această afirmație a fost de acord toți băieții și chiar unele fete.

Problema sexualității nu este suficient discutată în familie, ci mai mult cu prietenii: 22.64% din adolescenții de la Centrul de Plasament 1 s-au adresat părinților atunci când au avut probleme de natură sexuală, față de 46.16% care s-au adresat prietenilor. Problema sexualității a fost discutată frecvent în școală: peste 80% din adolescenți li s-a predat educație sexuală. Există diferențe psihosociale în cadrul celor două grupuri chestionate: mediul social, religios diferă. Educația nefiind uniformă la toți adolescenții, părerile despre sexualitate sunt împărțite.

Este greu să fac o predicție în ceea ce privește modul de relaționare pe viitor cu persoanele de același sex și de sex opus, în relațiile de prietenie și mai ales iubire. Cu toate acestea, informațiile primite, abilitățile de comunicare și relaționare cu care au fost obișnuiți în cadrul participării la grup sunt o achiziție și contribuie la dezvoltarea personală.

B I B L I O G R A F I E

Baba, C., Tanul, C.,”Reforma învățământului în acte normative (Legi, Ordonanțe, Hotărâri ale Guvernului 1998-1999)”, Editura Trei.

Coord. Baban, A., (2001) – „Consiliere educațională”- ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere Cluj-Napoca.

Baciu, C., Moisa, F., (1997) – „Asistență socială. Metode de lucru în cadrul grupurilor”, Caiet de seminar pentru anul III, Cluj-Napoca.

Barker, R., L., (1995) – „The social work dictionary” – 3rd. Edition, publicat de Nasw Press, USA.

Batar, D., (2001) – „Sociologie – probleme generale”, Editura „Alma Mater” Sibiu.

Berndt (după Papalia D, Olds(1986) – „Problem of Adolescence”, Human Development, McGrow – Hill, New York).

Coord: Berthin, G., (2000) – „Raportul național al dezvoltării umane”. Implicațiile procesului de aderare la Uniunea Europeană pentru dezvoltarea umană, România.

Bruner, J., (1990) – „Culture and human development: A new book. HUMAN DEVELOPMENT”.

Carroll, Ch., R., (1993) – „Drugs in modern society” Ediția a 3-a, Wm.C.Brown Communications, Inc, USA.

Cernichevici, S., (2001) – „Educație și eros- ghid pentru educatori, părinți și tineri”, Editura Polirom, Iași.

Coleman, J., (1992) – „The school years: current issues in the socialisation of young people” – 2nd edition, 1992.

Crompton, M., (1982) – „Adolescents and social workers”, Heimann Educational Books, London.

De Costa (1998) – „Inscribing spirituality and sexuality”, Paperback Published.

De Gaston F., J., Weed S. & Jensen L. (1996) – „Understanding Gender differences in adolescent sexuality”, Adolescence, Vol.31.

Eisert, D., C. & Kahle, L., R., (1982) – „Self-evaluation & social comparison of phzsical & role change during adolescence: A longitudinal analysis”, Child Development, Vol.53.

Erickson E. (1968) – „Identity, young and crises”, Norton, New York.

Kelly, G., A., (1955) – „The psychology of personal constructs”, New York, Norton.

Gal, D., (2001) – „Dezvoltarea umană și îmbătrânirea”, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Gal, D., & Mureșan, C., (1996) – „Ghid social al Municipiului Cluj-Napoca”.

Gaston, Fo, J., Weed, S., & Jensen, L., (1996) – „Understanding Gender Differences in Adolescent Sexuality”, Adolescence. Vol.31.

Grosz, I., E., (2000) – „Educația sexuală la adolescenți în proiecția relației conjugale” (teza de doctorat), Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Psihologie și Științele Educației.

Hall, So, (după Landz F. (1987) – „Adolescence – Emotional development” Psychology the Science of People, Practice Hall Inc, New Jersey).

Ilut, P., (1997) – „Abordarea calitativă a socioumanului – concepte și metode”, Editura Polirom, Iași.

Irvine, L., Mo, – „From difference to samenes Gender ideologz in sexual science”, Journal of Sex Research, Vol.12.

Marcia, I., Eo, (1976) – „Identity sex years after: A folow-up study”, Journal of youth & Adolescence, No.5.

Popescu – Neveanu, P., (1978) – „Dicționar de psihologie”, Editura Albatros, București.

Popescu – Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T., (1997) – „Manual de psihologie pentru clasa a X-a din școli normale și licee”, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Robert A. Hatcher, M.D., M.P.H., Ward Rinechart, Richart Blackburn, Judith S. Geller (1996) – „Contracepția – ghid practic”, editat cu sprijinul acordat de Fondul Națiunilor Unite Centru Populație Societății de Educație Contraceptivă și Sexuală.

Rotariu, T., & Ilut, P., (1997) – „Ancheta sociologică și sondajul de opinie – teorie și practică”, Editura Polirom, Iași.

Roth-Szamoskozi, M., (2003) – „Perspective teoretice și practice ale asistenței sociale”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Rudica, T., (1981) – „Familia în fața conduitelor greșite ale copilului”, Editura Didactică și Pedagogică, București.

Sălăgean, V., Titieni, D., Vinti, I., Costin, N., (1997) – „Adolescentul, familia și reproducerea”, Editura Dacia, Cluj-Napoca.

Shapiro, S., (1992) – „Alcoolul și alte droguri”, Editat de Fundația Soros, Cluj-Napoca.

Departamentul pentru administrație publică locală (1996) – „Ghidul funcționarului public din administrație” – volumul II – , Editura Lumina Lex, București.

Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile (1998) – „Ghid social al județului Cluj”, București.

xxx, (1999), Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile – „Catalogul Asociațiilor și Fundațiilor din România”.

Fundațiile Soros, Programul de educație pentru sănătate – „Manualul de educație pentru sănătate”, Design și Print Idea Cluj.

xxx, (2005), „Sănătatea reproducerii la tineri 2004” – Raport final, România.

xxx, (1999), Societatea de Cruce Rosie din Republica Socialistă Romnia (1974) – „Rânduri despre adolescenți”, Editura medicală, București.

xxx, (1999), Societatea de Educație Contraceptivă și Sexuală & Fondul Națiunilor Unite pentru Populație – „Promovarea conceptelor sănătății reproducerii prin mass-media”, publicat de Federația Internațională a Asociațiilor de Planificare Familială (IPPF).

Internet: www.gov.ro.

Internet: www.edu.ro.

Internet: www.gov.ro/www.mts.ro.

Internet: www.nyu.edu/socialworklwwwrsw.

Internet: www.teachingsexualhealth.ca.

Anexa 1

Valorile morale și sexuale

Indicații: Marcați în tabel indicând acordul afirmațiilor.

Anexa 2

Lista cu valori afirmate/declarate

1. Adolescenților ar trebui să li se permită să dea petreceri acasă fără supraveghere.

2. Persoanele care se îmbracă sumar la școală cer să fie hărțuite.

3. Se pot face comentarii despre anumite părți ale corpului la oameni, doar dacă ei spun că nu le plac.

4. Adolescenții bisexuali, lesbiene și homosexuali ar trebui să li se permită să iasă în public cu partenerii lor.

5. Doi oameni de diferite culturi și rase pot să iasă împreună.

6. Când o fată se întâlnește cu un băiat, doar ea poate să facă ca lucrurile să nu meargă prea mult spre sexualitate.

7. Băieții ar trebui să folosească prezervative doar când partenera a avut mai mulți parteneri.

8. Pentru un adolescent este o iresponsabilitate să aibă relații sexuale fără protecție.

9. Să convingi pe cineva să întrețineți relații sexuale, înainte ca acea persoană să fie pregătită este nedrept pentru ea.

10. Să întreții relații sexuale cu cineva la care nu știi este greșit.

11. O fată care poartă prezervative în poșetă este probabil considerată o persoană „ușoară”.

12. Alegerea de a nu face sex este cea mai bună alegere pentru adolescenți.

13. Dacă o fată și un băiat au avut relații sexuale, și ea rămâne gravidă, ei ar trebui să se căsătorească.

14. Adolescenții sunt prea tineri pentru a deveni buni părinți.

15. Ar trebui să fie mai multe restricții în imaginile sexuale, limbaj și internet.

16. Când o tânără este pusă în situația unei sarcini neintenționate, ar trebui să aibă dreptul să aleagă avortul.

Anexa 3

Bolile de sânge Realitate sau Ficțiune

Adevărat Fals

1. BTS se răspândesc de la o persoană la alta din cauza schimbului de sânge through semen and vaginal fluids and breast milk (HIV only).

2. HIV/SIDA and Hepartitis B/C sunt boli cu transmitere sexuală.

3. În acest moment, nu există soluții pentru vindecarea acestor boli.

4. Numai femeile pot lua bolile cu transmitere sexuală.

5. Poți să fi infectat dacă ești puternic și sănătos?

6. Poți recunoaște o persoană care are o boală cu transmitere sexuală dacă te uiți la ea.

O persoană poate lua BTS dacă:

7. Donează sânge.

8. Folosește un wc public.

9. Se sărută.

10. Este mușcat/ă de o insectă.

11. Genetic.

12. Împarte acele de seringă cu altă persoană.

13. Folosește aceeași apă după o persoană infectată.

14. Înoată într-un bazin public.

15. Strânge mâna.

16. Face sex cu o persoană infectată.

17. Ajută pe cineva care sângerează.

18. Se tatuează sau piercing body.

19. Atinge pe cineva cu BTS.

Anexa 4

Răspunsuri cheie la Bolile de sânge Realitate sau Ficțiune

Adevărat Fals Nu știu

4 0 0

1. BTS se răspândesc de la o persoană la alta din cauza schimbului de sânge through semen and vaginal fluids and breast milk (HIV only).

2. HIV/SIDA and Hepartitis B/C sunt boli cu transmitere sexuală.

3. În acest moment, nu există soluții pentru vindecarea acestor boli.

4. Numai femeile pot lua bolile cu transmitere sexuală.

5. Poți să fi infectat dacă ești puternic și sănătos?

6. Poți recunoaște o persoană care are o boală cu transmitere sexuală dacă te uiți la ea.

O persoană poate lua BTS dacă:

7. Donează sânge.

8. Folosește un wc public.

9. Se sărută.

10. Este mușcat/ă de o insectă.

11. Genetic.

12. Împarte acele de seringă cu altă persoană.

13. Folosește aceeași apă după o persoană infectată.

14. Înoată într-un bazin public.

15. Strânge mâna.

16. Face sex cu o persoană infectată.

17. Ajută pe cineva care sângerează.

18. Se tatuează sau piercing body.

19. Atinge pe cineva cu BTS.

Anexa 5

Factorii de risc

Împărțind ace de seringă cu alte persoane.

Amestecând sânge cu alte persoane.

Relație sexuală.

Ajutând pe cineva care sângerează fără mănuși.

De la mama infecattă la făt.

Piercing sau tatuaje.

Mușcătura de la un câine sau pisică.

Împărțind mâncare cu o persoană care are BTS.

Tușind.

Mușcătura de la o insectă.

Înotând într-o piscină publică.

Folosind o toaletă publică.

Using a crowded elevator.

Îmbrățișări, strângere de mână sau dacă atingi pe cineva.

Săruturi.

Donând sânge.

Primind vaccinuri.

Anexa 6

Serviciile de sănătate

Să presupunem că prietenul/a cel/cea mai bun/ă are BTS. Prietenul/a tău/ta decide să primească tratament și consiliere. Unde i-ai recomanda să ceară ajutor? Completează fișa cu informațiile de la un spital din oraș. Dacă e posibil, întreabă părintele să te sfătuiască unde să mergi.

1. Numele spitalului:

2. Adresa și numărul de telefon al spitalului:

3. Următoarele servicii sunt disponibile în spital:

– teste BTS, tratamentul BTS, teste pentru HIV, consiliere pentru HIV, grupuri de suport, test de sarcină, etc.

4. Care este politica spitalului în ceea ce privește confidențialitatea?

5. Ați merge la acest spital pentru o examinare sau o consultație despre protecție? Scrie-ți în 2-4 propoziții de ce sau de ce nu?.

Anexa 7

Răspunsuri cheie Comportamente de Risc

Anexa 8

FEED-BACK DE LA CEILALȚI

1. Lungimea programului a fost:

a) prea mare,

b) potrivită,

c) prea scurtă.

Comenatrii……………………………….

2. Conținutul programului m-a interesat:

a) tot timpul,

b) cea mai mare parte a timpului,

c) scurte perioade de timp.

Comentarii……………………………….

3. Pentru mine subiectele acestui program au fost:

a) complet noi,

b) parțial noi,

c) cunoscute dinainte în cea mai mare parte.

Comentarii………………………………..

4. Aspecte ținând de spațiu, aranjamente administrative:

a) mulțumitor,

b) bine,

c) nemulțumitor.

Comentarii………………………………..

5. Care a fost subiectul cel mai interesant?…………………………………

6. Care a fost subiectul cel mai puțin interesant?…………………………

7. Care a fost activitatea cea mai utilă?………………………………………

8. Care a fost activitatea cea mai inutilă?……………………………………

9. Care ar fi 2 subiecte care ați dori să aibă mai mult timp alocat?………

10. Care ar fi 2 dintre subiectele noi pe care ați dori să le abordați?

11. Ce sugestii de ameliorare aveți pentru mine?……………………….

12. Dar sugestii pentru îmbunătățirea programului?…………………..