Atitudinea Detinutilor PE Viata Si A Celor CU Pedepse Mari Fata DE Detentie
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………1
CAPITOLUL I
CONSIDERA|II PRELIMINARE
1.1. Scurt istoric al penitenciarelor ……..……………………………………………4
1.2. Simbolul spa\iului ]i a timpului [n mediul penitenciar…………………………11
CAPITOLUL II
PEDEPSELE DE LUNG~ DURAT~ }I DETEN|IUNEA PE VIA|~
2.1. Pedepsele de lung` durat`……………………………………………………….17
2.2. Deten\iunea pe via\`……………………………………………………………..21
2.3. Programe desf`]urate cu de\inu\ii condamna\i la pedepse de lung` durat`
]i pedepse pe via\`……………………………………………………………………26
CAPITOLUL III
ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE PRIV~RII DE LIBERTATE }I ATITUDINEA
DE|INU|ILOR FA|~ DE PEDEAPS~
3.1. Infractorul ]i infrac\iunea…………………………………………………………33
3.2. Mediul penitenciar – aspectele psihosociale ale priv`rii de libertate…………….41
3.3. Atitudini – conceptul de atitudine, atitudinea de\inu\ilor fa\` de pedeaps`……..47
3.3.1. Atitudinea-conceptul de atitudine………………………………………………………49
3.3.2. Atitudini ]i comportamente……………………………………………………………….54
3.3.3. Atitudinea de\inu\ilor fat` de pedeaps`……………………………………………….58
CONCLUZII …………………………………………………………………………..
ANEXE ………………………………………………………………………………..
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………..
=== cuprinsul +prima pagina ===
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE
LUCRARE
DE LICENTA
ATITUDINEA DETINUTILOR PE VIATA
SI A CELOR CU PEDEPSE MARI
FATA DE DETENTIE
COORDONATOR
Lect. Univ. drd. SIMONA MARICA
ABSOLVENT
ION C. CAMELIA ELENA
BUCURESTI
– 2007-
BIBLIOGRAFIE
Anamaria Leaua – “Penitenciarul-psihologie social` aplicat`”, ed. Lumen, 2006
Bibescu Gheorghe – Regulamentul organic, 1834
Bogdan, T. – “Probleme de psihologie judiciar`”, ed. }tiin\ific`, Bucure]ti, 1973
Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed. Institutul European, 2006
Butoi, T., Voinea, D., Butoi, A., Prodan, M., Iftene, V., L`z`rescu, C., Butoi, I., Nicolae, L. – “Victimologie, curs universitar”, ed. Pinguin, Bucure]ti, 2004
Butoi, T. – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003
Butoi, T. – “Psihologie judiciar`”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 1997
Butoi, T. – “Criminali [n serie”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003
Butoi, T. – “Interogatoriul”, ed. Phobos, 2004
Butoi, T., Buneci, P., Butoi, I. – “Elemente socio-juridice de control social pe terenul devian\ei speciale”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 2004
Chircev, A. – “Atitudini sociale cu privire speciala la romani”, 1941
Cioclei, V. – “Manual de criminologie”, ed. AllBeck, Bucure]ti, 2005
Constantin, A. S. – “Conflictul interpersonal”, ed. Polirom, 2004
Cod Penal, art. 17
Consiliul Europei – “Penitenciarele din Europa”, 2000
Consiliul Europei – “Proiectul de recomandare al administra\iilor penitenciare privind managementul de\inu\ilor condamna\i pe via\` ]i al celor cu pedepse pe termen lung”, Strasbourg, 2002
Dimitrie Cantemir – “Descrierea Moldovei”, cap.XI “despre legile |`rii Moldovei”,ed. Minerva, Buc. 1973
Direc\ia General` a Penitenciarelor- “Valen\ele recuperatorii ale activit`\ilor moral-religioase cu persoanele private de libertate’, ed. DGP, 1996
Dragomirescu, V. – “Psihosociologia comportamentului deviant”, ed }tiin\ific` ]i Enciclopedic`, Bucure]ti, 1976
D.W.Rajecki – “Attitudes”, 1990
Erving, Goffman – “Aziluri”, ed. Polirom, 2004
Florian, Gheorghe – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1996, 2006
Florian, Gheorghe – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006
Florian, Gheorghe – “Prevenirea criminalit`\ii”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2005
Florian, Gheorghe – “Dinamica penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1999
Ionescu, George – “Tulbur`rile personalit`\ii”, ed. Asklepios, Bucure]ti, 1997
Istodor, Eugen – “Vie\a]ii de pe Rahova”, ed. Polirom, 2005
J. Stoetzel – “La psychologie sociale”, ed. Flammarion, Paris, 1963
Larousse – Dic\ionar de psihologie, ed. Univers Enciclopedic, Bucure]ti, 2000
Laz`r Vl`sceanu, C`t`lin Zamfir – “Dic\ionar de sociologie”, ed.Babel, Bucure]ti, 1993
Linton, R– “Fundamentul cultural al personalit`\ii”, Bucuresti, 1968
Milcu Marius – “Psihologia rela\iilor interpersonale”, ed. Polirom, 2005
Mitrofan, N., Zdrenghea, V, Butoi, T. – “Psihologie judiciar`”, ed. }ansa, 1992
Nicolae Radu, Carmen Furtun`, Monica Calenic, Angela Ionescu, Simona Marica – “Psihologie social`”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 2004
Octavian Pop – “Socializarea ]i implica\iile ei [n apari\ia ]i formarea comportamentului predelincvent ]i delincvent”, ed. AndoTours, Timi]oara, 1997
Octavian Pop – “Misiunea social` a bisericii”, ed. Tradi\ie, Bucure]ti, 2003
Oxford – Dic\ionar de sociologie, ed. Univers Enciclopedic, Bucure]ti, 2003
P.Popescu-Neveanu – , “Dicționar de psihologie”, București, Ed. Albatros, 1978
Radu, I., Ilut, P., Matei, L. – “Psihologie social`”, ed. Exe, Cluj-Napoca, 1994
Revista de }tiin\` Penitenciar` – nr. 2 / 1995
Ro]ca, Al. – “Psihologie general`”, Bucure]ti, 1976
St`noiu Rodica – “Criminologie”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1995
Tiberiu Rudic` – “Psihologia frustra\iei”, ed. polirom, 2006
Tudose, Florin – “Fundamente [n psihologia medical`”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 2003
Tudose, Florin – “Psihopatologie ]i orient`ri terapeutice [n psihiatrie”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 2007
Tudose, Florin – “psihi si psihiatrie pt psihologi???”??????
Turianu, C. – “Reeducarea prin munc`”, ed. }tiin\ific` ]i Enciclopedic`, Bucure]ti, 1984
Zlate Mielu – “Eul ]i personalitatea”, ed. Trei, 2002
Zlate Mielu – “Psihologia mecanismelor cognitive”, ed. Polirom, 1999
Zlate Mielu – “Introducere [n psihologie”, ed. }ansa, Bucure]ti, 1994
Willem Doise, Jean-Claude Deschamps, Gabriel Mugny – “Psihologie social` experimental`”, ed. Polirom, Ia]i, 1999
=== CAPITOLUL I ===
CAPITOLUL I
CONSIDERA|II PRELIMINARE
Scurt istoric al penitenciarelor
{n percep\ia comun`, [nchisoarea pare neschimbat` de la facerea ei ]i pare s` se fi n`scut o dat` cu apari\ia oamenilor1. Se ]tie chiar din Vechiul Testament c` Iosif a stat la [nchisoare, ie]ind doar datorit` faptului c` a descifrat visele faraonului. Tot despre [nchisori, a vorbit ]i Platon [n lucrarea sa “Legile”. Romanii au r`mas celebrii cu Tullianum, locul [n care erau \inu\i la parter gladiatorii ]i condamna\ii la moarte, iar la etaj cei ce urmau a fi exila\i sau altfel pedepsi\i.
Observ`m c`, p@n` [n prezent, nici o societate nu a rezistat tenta\iei de a priva de libertate o parte a membrilor s`i. Istoria certific` existen\a [nchisorilor ca fiind locuri de pedeaps` [n care au fost arunca\i cei care [nc`lcau legile ]i atentau la ordinea social`.
Totu]i, de-a lungul timpului [nchisorile nu au fost la fel, iar varia\iile au fost at@t de mari, [nc@t [ntre cele feudale ]i cele din epoca modern` par a nu exista [n comun dec@t numele ]i func\ia strict` de [nchidere a individului, multe componente ale ei disp`r@nd ]i ap`r@nd altele noi, [n func\ie de modul de [ntelegere a pedepsei ]i a drept`\ii.
{n lucrarea “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir semnaleaz` o lege scris`, lege pe care savantul o apreciaz` c` se [ntemeiaz` pe “legile [mp`ra\ilor romani ]i \aringr`deni, ca ]i pe hot`r@rile soboarelor biserice]ti2”. Judecata era
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul European, 2006, pg. 209
2. Dimitrie Cantemir –“Descrierea Moldovei”, cap.XI “despre legile |`rii Moldovei”,ed. Minerva, Buc. 1973, pg.183.
f`cut` de c`tre domn, care era [nconjurat de un divan. {n ceea ce prive]te pedeapsa cu moartea, c@nd domnitorul era convins de consim\`m@ntul divanului, avea loc o judecat` rapid` ]i de form`, execu\ia fiind la fel de rapid realizat`.
{n Antichitate ]i [n Evul Mediu timpuriu, pu]c`ria era locul [n care indivizii erau \inu\i p@n` la executarea sentin\ei, av@nd func\ia pe care o au ast`zi casele de arest preventiv. Deten\ia era de scurt` durat` – c@teva zile, deseori doar c@teva ore – p@n` @and avea loc judecata.
Cu privire la [nchisori, [ntr-o scrisoare din anul 1600 se relata [n mod impresionant starea mizerabil` [n care se afla un boier [ntr-o temni\` din Bistri\a, iar un misionar slav aflat [n c`l`torie [n |ara Rom@neasc` [n jurul anului 1640, vorbind despre Bucure]ti, spunea c` a gasit aici o [nchisoare.
Tot [n aceast` perioad` men\ionat`, [nchisorile au fost mult timp ni]te improviza\ii: case p`r`site, beciurile cur\ilor domne]ti, gropi ad@nci ]i ocne unde infractorii erau arunca\i f`r` nici o socoteal`. Ele func\ionau pretutindeni, la m`n`stiri, [n clopotni\ele bisericilor, pe l@ng` administra\ii, dar nic`ieri nu erau organizate. Primele legi care au fost elaborate ]i care reglementau aplicarea pedepselor au fost cele din secolul XVII: Pravila Mic` de la Govora – 1640 – elaborate din ordinul domnului Matei Basarab ]i “Cartea rom@neasc` de [nv`\`tur` a pravilelor [mp`r`te]ti” tip`rit` la m`n`stirea Trei Ierarhi din porunca domnului Vasile Lupu.
Din documentele studiate a rezultat c`, p@n` [n secolul men\ionat, popula\ia [nchisorilor a fost alc`tuit` [ntotdeauna din b`rba\i, de femei aproape nici nu se pomene]te.
Nicolae Iorga [n lucrarea sa “Anciens documents de Droit roumain”, publica un document din anul 1688, din care rezulta: 1- existen\a unei [nchisori [n \inutul Haliciului; 2 – obiceiul ce exista pe atunci ]i care va d`inui mai t@rziu ca p`r\ile s` se [mpace [n preajma s`rb`torilor Sf Pa]ti, ca nu cumva cel os@ndit s` le petreac` [n [nchisoare. La fel proceda ]i Vasile Lupu, eliber@nd cu ocazia acestei s`rb`tori pe cei ce nu apucaser` sa fie condamna\i definitiv.
Pravilele au consfin\it intrarea |`rilor Rom@ne]ti [n cel mai represiv sistem juridic avut vreodat`, numai [n timpul domniei lui Vasile Lupu fiind executa\i 40.000 de condamna\i, la care se adaug` alte mii de persoane trimise s` lupte [n diverse b`t`lii ]i alte mii executate f`r` judecat`. Timp de mai bine de un secol ]i jumatate de la apari\ia pravilelor, [nchisorile au [ndeplinit mai ales func\ia de excutare a supliciior. Ele erau p`zite de una sau dou` slugi [narmate, uneori ]i de unul sau doi arma]i1.
Aflat sub jurisdic\ie maghiar`, Ardealul a cunoscut o dezvoltare mai rapid` a [nchisorilor, cet`\ile fiind construite de la [nceput cu locuri speciale de deten\ie, la fel ]i tribunalele ]i parlamentele. {n secolele XVI – XVII s-au construit [nchisori [n toate cele opt scaune secuie]ti (corespunz`toare judetelor Mure], Harghita, Covasna de azi) ]i [n mai toate ora]ele maghiare.
Secolul al XVIII – lea a marcat trecerea la pedeapsa cu [nchisoarea. Pu]c`ria ]i-a p`strat [n tot acest timp ]i rolul de loc al supliciilor ]i de a]teptare al unui verdict cu efecte corporale (b`t`i, tortur`ri, omor@ri), dar [n acela]i timp, deten\ia a devenit pedeaps` prin ea [ns`]i. Durata [ncarcer`rii a crescut, pedeapsa cu [nchisoarea devenind una din pedepsele bl@nde de care beneficiau doar pu\ini condamna\i. Corpul a continuat s` fie principala \int` a represiunii penale, fiind expus pe str`zile ]i uli\ele ora]elor ]i statelor, mutilat, dezmembrat, amputat, sp@nzurat, purt@nd la g@t t`bli\a cu faptele comise.
Penitenciarele din Ardeal au fost construite cu prec`dere la sf@r]itul secolului XVIII ]i [nceputul secolului XIX ca urmare a cre]terii st`rii de revolt` a popula\iei rom@ne]ti [mpotriva celor care [i deposedaser` de p`m@nt ]i [i aduseser` la statutul social de iobagi.
Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul European, 2006, pg. 215
{n secolul XVIII au ap`rut acte normative prin care s-a dispus construirea ]i administrarea [nchisorilor.
Secolul XVIII se caracterizeaz` prin numeroasele condamn`ri la [nchisoare, iar beciurile castelelor ]i al prefecturilor au devenit locuri preferen\iale de deten\ie. Pentru pedepsele privative de libertate s-au folosit frecvent urm`toarele no\iuni: arest, [nchisoare, captivitate, deten\ie, [nchidere [n turnul de cetate, temni\`.
Tot secolul al XVIII este secolul [n care despotismul domitorului nu cunoa]te margini. Ca urmare, se tortureaz` ]i se taie capul celui vinovat cu cea mai mare u]urin\`.
Odat` cu [nceputul secolului al XIX-lea, se poate vorbi de o adev`rat` evolu\ie a regimului penitenciar, at@t [n Moldova, c@t ]i [n Muntenia, cu o v`dit` superioritate a Moldovei, unde se alc`tuiesc pe baze ]tiin\ifice cele mai multe regulamente de organizare ale [nchisorilor.
Regulamentul organic a dispus [n articolul 360 c` “st`p@nirea va avea grij` ca [nchisorile s` fie nu numai sigure, ci ]i curate, astfel [nc@t s`n`tatea celor [nchi]i s` nu se vat`me nici cum, hrana acestora, [mbr`c`mintea ]i lemnele de foc se vor cump`ra din suma hot`r@t` spre aceasta la cap`tul finansului1”.
{n regulamentul din 1862, se introduce obligativitatea muncii [n toate [nchisorile din \ar`, aceasta fiind considerat` ca fiind un bun factor educativ.
Sim\indu-se nevoia unei reorganiz`ri a regimului penitenciar [n Rom@nia, domnitorul Carol I a elaborat Legea [nchisorilor din 1874, care era bazat` pe sistemul celular mixt si pe [nfiin\area de [nchisori pentru minori.
Legea [nchisorilor din 1 februarie 1874 a fost completat` prin regulamentul din 14 mai 1874, prin care s-au adus unele [mbun`t`\iri. Au fost stabilite reguli referitoare la liberarea de\inutilor, la termenele procedurale ]i s-au fixat trei ore pe zi
Gheorghe Bibescu – Regulamentul organic, 1834
pentru ]coal`, plimbare ]i lectura c`r\ilor premise. A fost [mbun`t`\it` hrana ]i [mbr`c`mintea de\inu\ilor.
{n raportul general asupra [nchisorilor centrale ]i aresturilor preventive din 1897, se men\ioneaz` c`, [n cele 16 [nchisori centrale, [n decurs de 5 ani – 1893, 1894, 1895, 1896, 1897 – totalul de\inu\ilor a fost de 40.249 [mp`r\it [n cinci categorii, astfel:
22.950 – pentru furturi de orice natur`, b`t`i, insulte, delicte silnice;
14.343 – pentru asasinate, omoruri ]i t@lh`rii;
1.813 – pentru falsuri ]i delapid`ri de bani publici;
545 – pentru atentate la bunele moravuri;
598 – pentru bancrut` frauduloas` ]i simpl`.
Legea pentru organizarea penitenciarelor din 1929, a adus c@teva [mbun`t`\iri semnificative.
Din momentul intr`rii \`rii [n cel de-al doilea r`zboi mondial ]i p@n` la dispari\ia comunismului, [nchisorile au fost plasate sub autoritatea Ministerului de Interne.
Activitatea Direc\iei Generale a Penitenciarelor ]i a unit`\ilor din subordine s-a desf`]urat [n temeiul Legii nr. 23 din 18.11.1969 privind executarea pedepselor ]i a regulamentului de aplicare.
{n subordinea direc\iei generale existau 45 de penitenciare ]i 25 de sec\ii de de\inere exterioare, subordonate acestora.
Regimul lui Ceausescu nu a investit deloc [n penitenciare, ba chiar a desfiin\at multe dintre ele.
La sf@r]itul anului 1990, dupa 43 de ani [n care s-a aflat [n subordinea Ministerului de Interne, ]i la mai pu\in de 13 luni de la Revolu\ia din Decembrie 1989, Direc\ia General` a Penitenciarelor a intrat su tutela Ministerului Justi\iei.
Pentru sistemul penitenciar rom@nesc, anul 1990 a constituit o perioad` deosebit de dificil`, caracterizat` prin apari\ia unor fenomene ]i probleme noi, determinate de schimb`rile intervenite [n contextul social ]i politic.
{n paralel cu implementarea conceptului de umanizare a sistemului penitenciar, a trebuit s` se ac\ioneze pentru realizarea de noi dot`ri, sens [n care, [n anul 1991, Guvernul Rom@niei a aprobat un program de urgen\` conceput s` fie realizat [n trei etape:
etapa I (1991-1992) – [n care s-a suplimentat num`rul locurilor de cazare, pentru a face fa\` num`rului mare de de\inu\i;
etapa a II-a (1992-1995) – [n care s-a prev`zut construirea a 13 penitenciare jude\ene, a dou` centre de reeducare pentru minori ]i a unui spital penitenciar; [n acela]i timp, s-a preconizat executarea de repara\ii capitale, moderniz`ri, demol`ri ]i reconstruirea a 27 de penitenciare, astfel [nc@t s` se asigure aproximativ 45.000 locuri de cazare;
Un exemplu este Penitenciarul de Maximă Siguranță București Rahova. Construcția sa a început în anul 1991 pe amplasamentul vechiului penitenciar care a funcționat la o capacitate de 2.250 persoane, începând cu 1973 până în anul 1998 când a fost demolat. Darea în folosință a celui actual s-a făcut în etape începând cu anul 1997. Perimetrul total atribuit este de 92.200 mp din care s-a construit și împrejmuit o suprafață de 62.100 mp.
etapa a III- a (1995-2000) – [n care uma s` se continue [mbun`t`\irea condi\iilor de cazare ]i a dot`rii tehnice, [n raport cu dinamica fenomenului infrac\ional.
{nc` de la na]terea ei, [nchisoarea a fost supus` la numeroase critici . În contextul actual de reformă a sistemului penitenciar, de aliniere la standardele minime ale U.E., obiectivul prioritar al activității de reintegrare socială este asigurarea unor condiții optime care să-i permită deținutului posibilitatea de a-și îmbunătăți cunoștințele și capacitățile, în vederea reintegrării sale sociale în momentul punerii in libertate.
În acest sens, Administrația Națională a Penitenciarelor a semnalat o schimbare radicală privind principiile după care se gestionează eficient deținuții și rolul însemnat al personalului din sectorul de reintegrare socială.
Desfășurarea programelor de intervenție (educațională, psihologică, socială) în spațiul de detenție, urmărește în mare măsură ca șederea deținutului în penitenciar să nu aibă drept scop exclusiv custodia, ci în același timp să beneficieze de o serie de activități educative, de formare profesională, terapeutice, socio-culturale și sportive, planificate.
Serviciul de reintegrare socială desfășoară o gamă variată de programe atât obligatorii, reglementate prin diferite acte normative, cât și opționale în parteneriat cu reprezentanți ai comunității sau inițiate de personalul serviciului, după cum urmează: programe educa\ionale, asisten\` psihologic`, activit`\i religioase, culturale ]i sportive.
Sistemul penitenciar din Rom@nia, [n condi\iile instaur`rii democra\iei ]i ale edific`rii statului de drept, cunoa]te un amplu proces de reform` [n deplin consesns cu transform`rile [nnoitoare ale justi\iei rom@ne cu imperativul alinierii la doctrina ]i practica institu\iilor similare din statele cu vechi tradi\ii democratice1.
1. Direc\ia General` a Penitenciarelor-“Valen\ele recuperatorii ale activit`\ilor moral-religioase cu persoanele private de libertate’, ed. DGP, 1996
1.2.Simbolul spa\iului ]i al timpului [n mediul penitenciar
Venirea [n penitenciar tulbur` echilibrul personalit`\ii printr-o tripl` reducere: a spa\iului de via\`, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului) ]i a comportamentului social (izolare, abandon)1.
Multitudinea de factori – materiali ]i spirituali, obiectivi ]i subiectivi, sociali ]i psihosociali – dintr-un penitenciar, determin` conduita de fiecare zi a de\inu\ilor.
Din exterior, pu]c`riile se prezint` oamenilor ca fiind locuri ale interzisului. Por\ile uria]e ]i zidurile groase ]i [nalte, ap`rate de s@rma ghimpat` ]i p`zit` de poli\i]ti [narma\i, semnific` separarea clar` de lumea exterioar`. Ele [ngr`desc un spa\iu care se ordoneaz` dup` alte reguli, bazate pe disciplina strict` ]i sanc\iuni specifice. Zidurile prezint` diferen\a ]i ruptura [ntre dou` lumi ]i justific` existen\a unui univers nou, a c`rui [n\elegere se realizeaz` treptat.
{n sens etimologic, termenul de simbol vine din limba greac` (symbolon) ]i se traduce prin “semn de recunoa]tere”. “Simbolul desemneaz` ceva (orice) care social reprezint`, evoc`, semnific` altceva dec@t este2”.
Simbolurile penitenciare sunt integrate [ntr-un univers coerent de semnifica\ii, care furnizeaz` ordine pentru perceperea subiectiv` a experien\elor individuale. {ntr-o institu\ie [nchis` universul simbolic se structureaz` cu mai mult` putere dec@t [ntr-o institu\ie deschis`, deoarece contactul cu alte universuri este redus sau chiar inexistent3. Lumea “din afar`” are o putere prea ]ubred` de intrare [n universul simbolic “din`untru”.
Indivizii care populeaz` aceast` lume [nva\` [nc` de la intrarea [n institu\ie care sunt spa\iile interzise, la care accesul este limitat sau imposibil. Pentru de\inu\i,
1. Gheorghe Florian – Psihologie penitenciar`, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1996, pg.75
2. Laz`r Vl`sceanu, C`t`lin Zamfir – “Dic\ionar de sociologie”, ed.Babel, Bucure]ti, 1993,pg.546
3.Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul european, Bucuresti, 2006, pg.21
cl`dirile administra\iei reprezint` un astfel de spa\iu. Accesul lor este posibil doar sub supraveghere, pe baza unor motive speciale.
Datorit` faptului c` existen\a fiec`rui individ se desf`]oar` sub supravegherea celorlal\i colegi sau superiori, apare, evident, dorin\a identific`rii unui spa\iu personal, [n care el s` se simt` protejat, [n siguran\`. Pentru de\inu\i acest spa\iu, [l reprezint` patul din celul`. Fiecare individ tinde s` [mpodobeasc` acest spa\iu cu diferite obiecte precum obiecte personale, postere, radio, etc, care s` [i aduc` un oarecare confort, pl`cere ]i control.
Pentru de\inu\ii cu anumite atribu\ii, spa\iile personale se extind. Goffman descrie acest proces spun@nd c` “pacien\ii ]i angaja\ii coopereaz` tacit pentru a permite apari\ia unor spa\ii concret delimitate [n care nivelul obi]nuit de supraveghere ]i restric\ionare este mult redus, spa\ii [n care pacientul poate desf`]ura f`\i] o serie de activit`\i interzise, av@nd o oarecare siguran\`”.
Orice fenomen penitenciar se desf`]oar` [ntr-un anumit interval de timp. Timpul [ntr-o institu\ie [nchis` cap`t` alte valen\e dec@t [mtr-un mediu deschis. Esen\a pedepsei este temporalitatea ]i modul [n care este gestionat timpul.
Temporalitatea penitenciar` include o [ntreag` claviatur` de repere temporale: [n primul r@nd durata, ca timp individual de a]teptare, apoi momentul de intrare (perceput diferit de de\inu\i primari ]i cei recidivi]ti), dup` care urmeaz` ritmul de [naintare [n pedeaps`, structurat zilnic pe intervale orare bine delimitate.
Pentru autorit`\i, timpul func\ional este esen\a penitenciarului, deoarece el este cel care reglementeaz` secven\ial principalele mecanisme care permit institu\iei s`-]i [ndeplineasc` func\ia general` de administrare a pedepsei.
{n lucrarea lui Pavel C@mpeanu “Rom@nia: coada pentru hran`. Un mod de via\`”, [nt@lnim mai multe etape ale timpului func\ional: timpul genetic, timpul ordonator, timpul dinamic ]i timpul de a]teptare.
Timpul genetic este cel [n care individul ia cuno]tin\` de durata pedepsei, de con\inutul ei, de orarul diurn ]i cel nocturn. Acesta este timpul inform`rii, c@nd individul afl` ce [l a]teapt` [n [nchisoare. Timpul genetic este plin de incertitudine, durata fiind incalculabila. {n acest timp genetic, fiecare [ncearc` s`-]i p`streze pozi\ia social` dob@ndit` anterior, la fel ]I o parte din bunurile care [I definesc personalitatea.
Timpul ordonator spulber` timpul genetic, deoarece acest timp marcheaz` adaptarea individului la mediu. El pune [n rela\ie oficial` indivizii, care nu mai sunt percepu\i ca anonimi, ci devin cunoscu\i ca purt`tori ai unor pozi\ii sociale distincte. Timpul ordonator este un timp static, care ac\ioneaz` printr-o combina\ie de consens ]i constr@ngeri, la ordonarea ac\iunilor umane. El desocializeaz` ]i [n acela]i timp egalizeaz`.
Timpul dinamic este creat de noii veni\i ]i cei care p`r`sesc sistemul, deoarece se produc mi]cari [n organiza\ie. Deci, intr`rile ]i ie]irile din sistem produc timpul dinamic. Acesta este un timp viu, a]teptat cu curiozitate. El produce o dilatare a aglomer`rii. Dar, acest timp este secven\ial. Acesta mai apare ]i [n cazul deplas`rilor ]i mi]c`rilor de popula\ie [ntre sec\ii sau [nchisori. Este un timp neregulat si perturbator. Aceste mi]c`ri produc emo\ii puternice, speran\e ]i dezam`giri, noi leg`turi ]i noi tentative de ascensiune pe scara ierarhiei sociale. Schimb`rile de statut produc schimb`ri psihologice, de aceea, timpul dinamic este timpul ac\iunilor greviste, suicidare, al violen\elor ]i perturb`rilor insitu\ionale.
Timpul a]tept`rii este timpul cel mai lung ]i este dominat de o acalmie plat`, [n care toate lucrurile par s` fie clare. Este timpul mort, a c`rui trecere este a]teptat` s` se produc` c@t mai rapid. Este timpul [n care e]ecul intr`rii [n sistem este asumat, iar frustr`rile s-au consolidat. Risipa de timp este total` ]i nimic din interior nu pare s` ofere satisfac\ii majore. Ruptura de lumea din afar` este din ce [n ce mai dramatic perceput`. Timpul a]tept`rii este “timpul liber” dedicat relax`rii sau efectu`rii unor treburi individuale. este un timp al pasivit`\ii ]i ineficacit`\ii. Dominat de nevoi nesatisf`cute, p`truns de plictiseala unei inac\iuni coercitive, el este un timp al devaloriz`rii vie\ii, al risipirii obligatorii, dar este un timp func\ional pentru institu\ie.
Din perspectiva ini\ierii institu\ionale, ace]ti timpi sunt disociabili ]i se intersecteaz` ]i se confund` uneori.
Una din semnifica\iile majore ale timpului petrecut [n [nchisoare este aceea c` el este [n aceea]i m`sur` purt`tor ]i distrug`tor de valori1.
Fiind valoare, timpul este moned` de schimb. Nu are loc un schimb de timp, pentru c` timpul pierdut nu trece [n m@inile c@]tig`torului, iar el nu [l utilizeaz` [n mod mai profitabil, ci doar [l transform` din timp de a]teptare [n timp dinamic. Adev`rata valoare de schimb a timpului nu are leg`tura cu durata sa, ci cu eficacitatea sa, ca mijloc de rezisten\` la presiunea institu\ional`.
Spa\iul carceral este un spa\iu [nchis, [nchiderea sa fiind constitutiv` structurii ]i func\ionalit`\ii sale2.
Astfel, timpul carceral este un timp al securit`\ii, al siguran\ei. Modul de via\` al celor din interiorul zidurilor este dificil ]i ]ocheaz` prin particularit`\ile lui.
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul european, Bucuresti, 2006,pg.30
2. Gheorghe Florian –“ Psihologie penitenciar`”, ed. oscar Print, Bucure]ti,2006, pg.49
=== CAPITOLUL II ===
CAPITOLUL II
PEDEPSELE DE LUNG~ DURAT~ }I
DETEN|IUNEA PE VIA|~
Sistem suport al mediului social, penitenciarul este [n acela]i timp ]i o frontier` a civiliza\iei. Pentru persoana care execut` o pedeaps` privativ` de libertate, mediul penitenciar pune [n ordine dou` genuri de probleme: de adaptare la normele ]i valorile specifice acestui cadru de via\` ]i de evolu\ie ulterioar` a personalit`\ii sale1.
Pedeapsa este o m`sur` de constr@ngere ]i un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este s` previn` s`v@r]irea de noi infrac\iuni (art.52 Cod Penal).
Fiind o m`sur` de constr@ngere, pedeapsa implic` o suferin\`, o priva\iune sau o restr@ngere de drepturi, o priva\iune de bunuri, de libertate, uneori chiar de via\` [n unele \`ri.
Prevenirea s`v@r]irii de noi infrac\iuni se realizeaz` at@t pentru cel c`ruia i se aplic` o pedeaps` care este menit` s` asigure constr@ngerea infractorului, c@t ]i pentru reeducarea acestuia.
Pedeapsa are urm`toarele func\ii: de constr@ngere, de reeducare, de exemplaritate (fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercit` o influen\` pozitiv` asupra altor indivizi care vor fi determina\i astfel s` nu s`v@r]easc` infrac\iuni deoarece pedeapsa va fi inevitabil`) ]i de eliminare (adic` [nl`turarea temporar` sau definitiv` a condamnatului din cadrul societ`\ii).
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed.Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.21
Dup` cum vedem in lucrarea doamnei Rodica St`noiu “Criminologie”, pedeapsa are dou` func\ii fundamentale1. Prima func\ie, este func\ia retroactiv`, ce const` [n suferin\a fizic` ]i psihic` pentru gre]eala f`cut`. Aceast` func\ie retroactiv` are la baz` no\iunea de dreptate, adic`, f`pta]ul trebuie s` resimt` aceast` pedeaps` ca fiind o “r`splat`” a nedrept`\ii comise. Dar, [n urma unor observa\ii empirice ]i a unor studii efectuate, se observ` c` ei consider` delictul ca fiind un act reparator al unei injusti\ii pe care au suportat-o [naintea actului comis, iar pedeapsa o percep ca pe o injusti\ie suplimentar` ]i ca pe o constr@ngere arbitrar`. Totu]i, dac` nu se dore]te s` fie exclus din societate, pedeapsa trebuie s` se impun` inculpatului. Reintegrarea social` poate fi acordat` doar cu acest pre\, deoarece, “nici o societate nu poate exista f`r` un minim de axiologic”2. A doua func\ie fundamental` a pedepsei, este func\ia proactiv`. Func\ia proactiv` const` [n prevenirea sau ab\inerea criminalului sau a altor persoane de la comiterea de infrac\iuni. Prin aceast` func\ie, se urm`re]te producerea a dou` efecte: efectul de prevenire special`, individual` fa\` de infractor, care își dă seama că a comis o faptă interzisă de lege și învață că pe viitor nu trebuie să mai comită infracțiuni. Ipoteză în acest caz este că delincventul va fi deturnat de la recidiva datorit` dezavantajelor primei pedepse, ]i efectul de prevenire general`, efect ce const` [n faptul că persoanele nondelincvente care, observând că acela care a comis infracțiuni este pedepsit, dacă vor fi tentați să comită acte de delincvență, vor conștientiza consecințele acestor fapte.
Formele pedepsei sunt dup` cum urmeaz`: pedepse principale, pedepse complimentare ]i pedepse accesorii. Pedepsele principale sunt de sine st`t`toare ]i au rolul principal [n sanc\ionarea infractorului. Dup` cum sunt prev`zute [n art. 53
1. Rodica St`noiu – “Criminologie”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1995
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006
Cod Penal, pedepsele principale sunt urm`toarele: deten\iunea pe via\`, [nchisoarea de la 15 zile p@n` la 30 de ani, ]i amenda. Pedepsele complimentare sunt pedepsele care au rolul de a complini, de a completa represiunea ]i sunt aplicabile numai pe l@ng` o pedeaps` principal`. Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale, ce decurg chiar din pedeapsa principal`.
Persoanele condamnate la pedepse cu [nchisoarea de lung` durat` ]i cele la deten\iunea pe via\` constituie o categorie aparte [n sistemul justi\iei penale.
2.1. Pedepsele de lung` durat`
Activitatea sistemului penitenciar ca parte integrant` a procesului de [nf`ptuire a justi\iei are ca scop asigurarea condi\iilor necesare pentru executarea pedepselor cu [nchisoarea ]i se realizeaz` prin privarea de libertate a persoanelor care au s`v@r]it fapte penale ]i prin aplicarea tratamenutlui penitenciar corespunz`tor regimului de de\inere stabilit pentru diferitele categorii de de\inu\i.
{ncarcerarea pe termen lung este o no\iune relativ`, practica [n materie de aplicare a pedepselor variind de la o \ar` la alta ]i fiind [m func\ie de existen\a sau absen\a pedepsei capitale.
Defini\ia pedepsei pe termen lung variaz` de la o \ar` la alta. Proiectul de recomandare al administra\iilor penitenciare privind managementul de\inu\ilor condamna\i pe via\` ]i al celor cu pedepse pe termen lung de la Strasbourg din 6-8 noiembrie 20021, define]te deten\ia pe termen lung ca fiin sentin\a dat` de tribunal la pedeapsa [nchisorii de 5 ani sau mai mult.
1. Consiliul Europei – “Proiectul de recomandare al administra\iilor penitenciare privind managementul de\inu\ilor condamna\i pe via\` ]i al celor cu pedepse pe termen lung”, Strasbourg, 2002
Pedepsele de lung` durat` sunt aplicate de regul` pentru infrac\iuni grave. Pe de o parte, pedepsele pe termen lung ap`r` societatea de infractorii periculo]i, dar, pe de alt` parte au consecin\e negative asupra acestora, deoarece ei r`m@n mul\i ani
[n penitenciar, timp [n care intervin schimb`ri [n caracterul lor social ]i moral.
Persoanele condamnate la pedepse de lung` durat` formeaz` o categorie specific` [n sistemul justi\iei penale, ocup@nd o parte important` din popula\ia penitenciar`. Pentru majoritatea administra\iilor penitenciare europene, \inerea [n custodie a acestor persoane ]i reintegrarea lor [n societate reprezint` obiective principale.
{n cele ce urmeaz` voi prezenta cum sunt considerate aceste pedepse pe termen lung [n diferite penitenciare din Europa1 ]i regimul aplicat celor condamna\i la astfel de pedepse.
{n Austria, pedepsele ce dep`]esc 5 ani sunt considerate pedepse de lung` durat` ]i sunt pronun\ate pentru infrac\iunile inten\ionate care au consecin\e grave prin periculozitatea lor, cum sunt: infrac\iunile [ndreptate [mpotriva vie\ii ]i a integrit`\ii fizice a persoanei, infrac\iunile [mpotriva propriet`\ii, cu sau f`r` amenin\are sau folosirea for\ei [mpotriva victimei, crima organizat`, traficul de droguri ]i de imigran\i. De\inu\ii cu pedepse de lung` durat` sunt repartiza\i [n sectoare cu un grad ridicat de securitate.
{n Marea Britanie sunt considera\i de\inu\i cu pedepse pe termen lung cei condamna\i la pedepse mai mari de 4 ani. La [nceputul execut`rii pedepsei, condamna\ii pe termen lung sunt [ncadra\i [ntr-un sector cu o siguran\` sporit`, iar activitatea desf`]urat` cu ace]tia se concentreaz` pe [ndreptarea comportamentului antisocial, prin implicarea lor [n diverse programe de consiliere ]i reabilitare.
{n Cipru, legisla\ia penitenciar` nu define]te deten\ia pe termen scurt sau
1. Consiliul Europei – “Penitenciarele din Europa”, 2000
termen lung. Deten\ia pe termen lung este considerat` pedeapsa care dep`]e]te 2 ani. Tuturor de\inu\ilor li se aplic` un regim uman de deten\ie ]i programe variate de reabilitare, care conduc la diminuarea comportamentului agresiv [n interiorul institu\iei.
{n Suedia, condamn`rile la mai mult de 4 ani sunt considerate pedepse de lung` durat`. De\inu\ilor cu condamn`ri pe termen lung li se asigur` condi\iile ]i tratamentul potrivite nevoilor lor reale, urm`rindu-se atenuarea ]i chiar reducerea sentimentului inutilit`\ii ]i al ne[ncrederii [n viitor.
{n Rusia nu exist` uniformitate [n defini\ia pedepselor de lung` durat`. De\inu\ii cu pedepse lungi sunt, de obicei, persoane cu v@rsta peste 30 de ani. Regimul de\inu\ilor cu pedepse mari are [n vedere at@t prevenirea form`rii unor grupuri de de\inu\i care ar putea ini\ia revolte sau alte evenimente, c@t ]i eliminarea tratamentelor inumane. De\inu\ii cu pedepse de lung` durat` beneficiaz` de preg`tire psihologic` ]i educa\ional` pe parcursul [ntregii perioade de deten\ie, pentru ca starea lor mental` ]i psihic` s` fie men\inut` la un nivel bun, iar efectele negative ale deten\iei s` fie [nl`turate prin dezvoltarea deprinderilor pe care de\inu\ii le au.
{n Rom@nia, legisla\ia penal` nu utilizeaz` conceptul de pedeaps` de lung` durat`, dar se face totu]i o distinc\ie [ntre pedepsele care nu dep`]esc 10 ani ]i cele care dep`]esc aceast` limit`. Deci, at@t deten\ia pe via\` c@t ]i [nchisoarea mai mare de 10 ani, sunt considerate pedepse pe termen lung, fiind aplicate pentru infrac\iuni ce prezint` un pericol social grav ]i deosebit de grav, precum infrac\iuni contra vie\ii ]i unele infrac\iuni contra statului.
{n Rom@nia, pedeapsa [nchisorii de lung` durat` se execut` [n penitenciare destinate acestui scop sau [n sec\ii speciale, cu regim [nchis, ale altor penitenciare. Ceea ce caracterizeaza regimul penitenciar al condamna\ilor la pedepse pe termen lung este faptul c` interdic\iile ]i obliga\iile se accentueaz`, iar drepturile se limiteaz`.
{n sistemul penitenciar rom@nesc, persoanele condamnate la pedepse de lung` durat` sunt separate de celelate categorii de de\inu\i.
Un factor important al acestui regim penitenciar, cu efecte pozitive [n formarea atitudinilor ]i deprinderilor necesare reintegr`rii sociale, [l constituie posibilitatea pe care o au de\inu\ii cu pedepse pe termen lung de a fi folosi\i la munc`.
Tratamentul aplicat de\inu\ilor cu pedepse mari vizeaz` trecerea gradual` de la un regim de securitate maxim` la un regim bazat pe disciplina liber consim\it`, pe sentimentul de responsabilitate.
Legea penal` rom@neasc` prevede posibilitatea liber`rii condi\ionate [n cazul acestor de\inu\i dac` indeplinesc unele condi\ii: executarea unei p`r\i din pedeaps`, st`ruin\a [n munc`, comportament disciplinar.
Scopul condamn`rii pe termen lung este, pe de o parte, de a proteja societatea de infractorii periculo]i ]i, pe de alt` parte, de a contribui la reabilitarea lor social` ]i la reducerea riscului de a mai comite delicte pe viitor.
Tratamentul aplicat de\inu\ilor pe termen lung este axat pe latura comportamental` a acestora, urm`rind oferirea unei motiva\ii suficiente pentru ca ace]tia s` aib` o reac\ie pozitiv` fa\` de deten\ie, s`-]i accepte condamnarea ]i s` se conformeze regulilor [nchisorii.
De\inu\ii cu pedepse mari au nevoie de un program de activit`\i care s` [i ajute s` foloseasc` timpul lung petrecut [n [nchisoare [n mod constructiv, pentru ca, [n final, s`-i preg`teasc` pentru libertate.
|elul final al oric`rei strategii de tratament este acela de a crea condi\ii pentru dezvoltarea personal` a de\inutului ]i, [n final, de a-i furniza un suport social necesar [nt@mpin`rii cu responsabilitate a vie\ii din lumea exterioar` .
2.2. Deten\iunea pe via\`
Deten\ia pe via\` este o pedeaps` principal` ]i reprezint` cea mai sever` pedeaps` din legisla\ia penal` actual`. Const` [n lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vie\ii sale. Pedeapsa deten\iunii pe via\` este privativ` de libertate dar nu cu caracter temporar cum este [nchisoarea, ci cu un caracter perpetuu.
Deten\ia pe via\` a fost introdus` prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliului FSN ]i este o pedeaps` principal` prev`zut` [n Codul Penal.
{n Codul Penal, pedeapsa cu deten\iunea pe via\` este prev`zut` pentru: infrac\iuni grave contra statului (art. 155-163, 167), pentru infrac\iuni de omor deosebit de grav (art. 176), pentru infrac\iuni grave contra siguran\ei transporturilor, pentru unele infrac\iuni grave contra capacit`\ii de ap`rare (capitularea, p`r`sirea c@mpului de lupt`, unele infrac\iuni contra p`cii ]i omenirii).
Pedeapsa cu deten\iunea pe via\` este prev`zut` alternativ cu pedeapsa [nchisorii de p@n` la 25 de ani pentru marea majoritate a infrac\iunilor, oferind largi posibilit`\i de individualizare judiciar` ]i recurgerea la pedeapsa cu deten\iunea pe via\` numai [n cazuri extreme.
{nchisoarea pe via\` este sanc\iunea penal` cea mai grea [n \`rile unde pedeapsa capital` a fost abolit`. De]i termenul de “[nchidere pe via\`” semnific` o pedeaps` nedeterminat`, [m realitate, deten\ia pe via\` nu implic` [n mod necesar [ncarcerarea pentru tot restul vie\ii.
{nchisoarea pe via\` ridic` probleme deosebite pentru de\inu\i: izolarea social`, dependen\a total` de institu\ie, sedentarismul, singur`tatea ]i pierderea sentimentului responsabilit`\ii, asociate cu uniformizarea ]i monotonia vie\ii.
1. Revista de }tiin\` Penitenciar` – nr. 2 / 1995
De\inu\ii [nchi]i pe via\` au necesit`\i specifice, ca rezultat al duratei nedeterminate a condamn`rii lor ]i al diferitelor probleme care stau la baza comportametului lor criminal.
Izolarea social` este o consecin\` inevitabil` a [nchisorii [e via\`, de\inu\ii tinz@nd spre pierderea tuturor contactelor cu exteriorul. Ruperea leg`turilor familiale ]i amicale este probabil prejudiciul cel mai grav pe care [l antreneaz` privarea libert`\ii pe o perioad` lung` de timp.
Programele de tratament prev`zute de institu\iile penitenciare urm`resc men\inerea rela\iilor cu lumea exterioar`, care au o importan\` deosebit` [n asigurarea s`n`t`\ii morale a condamna\ilor la deten\ia pe via\`.
Condamna\ii pe via\` sf@r]esc de multe ori prin a se resemna cu soarta lor. Este paradoxal c`, de regul`, ace]tia se adapteaz` cel mai bine [n penitenciar, nu cunosc gravele probleme [n ceea ce prive]te obi]nuin\a cu mediul carceral.
Deten\ia pe via\` duce la o deformare a comportamentului, la marginalizarea social` a de\inutului ]i [n final la o total` dependen\` fa\` de institu\ia penitenciar`. Cea mai mare parte a mecanismelor unei stimul`ri nu mai exist`, condamna\ii pe via\` trec@nd printr-un fenomen descris ca “izolare situa\ional`” sau “izolare emo\ional` specific`”. Programele de orientare ]i preg`tire, precum ]i cele socio-educative pot fi utilizate pentru a crea aceast` stimulare social`, [n a]a fel [nc@t de\inu\ii s` se poat` readapta ]i reintegra [n societate.
Studiile despre urm`rile deten\iei pe via\` pun accent pe consecin\ele psihologice pe care le are privarea de libertate a de\inu\ilor pe o perioad` nedeterminat`. Problema principal` a de\inu\ilor [nchi]i pe via\` este incertitudinea [n ceea ce prive]te liberarea, deoarece []i dau seama c` sunt supraveghea\i permanent, f`r` s` ]tie totu]i pe baza c`ror criterii se judec` comportamentul lor. Aceast` incertitudine are efecte traumatizante pentru de\inu\ii condamna\i la [nchisoare pe via\`, deoarece conceptul de libertate este foarte [ndep`rtat ]i nu au no\iunea de viitor. {nchiderea unei persoane pe via\`, f`r` perspective de liberare, nu ar \ine seama de cele dou` obiective principale ale acestui tip de pedeaps`, cea de reeducare ]i cea de reintegrare social`, ]i ar fi o sarcin` grea pentru contribuabil.
Deten\ia pe via\` este rareori aplicat` f`r` o eventual` posibilitate de liberare. Procedurile de evaluare pentru liberarea condamna\ilor pe via\` intervin [n general, dup` executarea unei p`r\i [nsemnate din pedeaps`. Cei condamna\i pe via\` sunt considera\i ultimii care pot fi libera\i condi\ionat, aceast` decizie baz@ndu-se adesea pe rezultatele unei analize a “periculozit`\ii” viitoare a de\inu\ilor.
Folosirea pedepsei deten\iunii pe via\` difer` de la o \ar` la alta, [n func\ie de prevederile legale care stabilesc tipul infrac\iunilor ce atrag atrag aceast` condamnare. Principala motiva\ie pentru aplicarea ei este aceea c` un sistem sanc\ionator, pentru a satisface cerin\ele justi\iei cu privire la propor\ionalitate, claritate, prevedere ]i consisten\`, trebuie s` asigure protec\ia [mpotriva infrac\iunilor grave.
{n anumite \`ri europene, precum Croa\ia, Norvegia, Portugalia, Slovenia sau Spania, nu exist` dispozi\ii legislative referitoare la deten\ia pe via\`. {n Portugalia [nchiderea pe via\` este scoas` [n afara legii, prin constitu\ie. {n Spania, doctrina penal` afirm` c` deten\ia pe via\` este neconstitu\ional`. {n Norvegia, pedeapsa pe via\` nu este permis` de Codul Penal.
{n Belgia, condamnarea pe via\` implic` rareori faptul de a fi [nchis pentru [ntreaga via\`. {n compara\ie cu alte state, [n Belgia regimul aplicat de\inu\ilor [nchi]i pe via\` este mai generos [n ceea ce prive]te cerin\ele impuse pentru acordarea liber`rii condi\ionate. De\inu\ilor care nu beneficiaz` de liberarea condi\ionat` din motive ce \in de personalitatea lor, li se ofer` condi\ii compensatorii care le permit men\inerea contactului cu lumea exterioar`. Aceast` m`sur` reprezint` o “strategie de supravie\uire” ]i se realizeaz` sub forma unui permis de ie]ire sub escort`.
{n penitenciarele din Bulgaria, exist` sec\ii izolate, cu o siguran\` sporit`, unde sunt trata\i ]i [ngriji\i de\inu\ii pe via\`. Starea acestora variaz` de la ostilitate sporit` ]i agresiune, la manifest`ri de apatie ]i depresie tot mai dese, la reticen\` interioar`, depersonalizare ]i manifestare periodic` a tendin\elor de suicid.
{n Cipru condamna\ii pe via\` r`m@n [n penitenciar p@n` la sf@r]itul vie\ii, neexist@nd sistemul de liberare condi\ionat`. Dar, [n legea penitenciar`, exist` totu]i posibilitatea unei gra\ieri preziden\iale acordate pe baza avizului procurorului general al Republicii, [n temeiul unui raport special, referitor la conduita ]i comportamentul condamnatului, la starea de s`n`tate fizic` ]i mental` a acestuia. Acest raport este prezentat procurorului general dup` efectuarea a cel pu\in 12 ani din pedeaps`, iar apoi din doi [n doi ani.
{n Germania pedeapsa cu [nchisoarea pe via\` este aplicat` pentru anumite infrac\iuni grave, precum omorul. Persoanele condamnate pentru omor reprezint` aproximativ 98% din totalul de\inu\ilor condamna\i pe via\`. Un de\inut condamnat pe via\` poate spera s` fie liberat condi\ionat dup` 15 ani.
{n [n ultimii ani, [n Marea Britanie s-a constata cre]terea num`rului de\inu\ilor condamna\i pe via\`. Ace]ti de\inu\i sunt inclu]i [ntr-un plan de executare a pedepsei, travers@nd toate sec\iile penitenciarului, de la un regim [nchis la unul deschis. Ei nu au dreptul la liberare condi\ionat`, dar pot fi libera\i pe baza unui permis, du[` ce au executat “frac\ia obligatorie” stabilit` [n func\ie de pedeaps`. Persoanele condamnate pentru crime s`v@r]ite cu deosebit` cruzime ]i sadism, trebuie s` execute [ntreaga pedeaps` f`r` a beneficia de frac\ia obligatorie.
{n Polonia, pedeapsa cu [nchisoarea pe via\` este aplicat` pentru cele mai grave crime. De\inu\ilor condamna\i pe via\` le sunt acordate prin lege facilit`\i speciale precum: transferul [ntr-o institu\ie semideschis` dup` ce au executat 15 ani din pedeaps` sau [ntr-o institu\ie deschis` dup` executarea a cel pu\in 20 de ani din pedeaps`. Persoanele condamnate la aceast` pedeaps`, pot fi liberate condi\ionat dup` ce au executat 25 de ani din pedeaps`, dar numai dac` se ajunge la concluzia c` re\inerea [n penitenciar nu mai este necesar`.
{n Rom@nia, datorit` schimb`rilor ap`rute dup` 1990, pedeapsa cu moartea a fost abolit` ]i [nlocuit` cu pedeapsa deten\iei pe via\`, aceasta fiind sanc\iunea penal` cea mai grea.
Potrivit dispozi\iilor Codului Penal ]i ale legii privind executarea pedepselor, deten\ia pe via\` se execut` [n penitenciarele destinate pentru aceasta sau [n sec\ii speciale existente [n celelalte penitenciare. Persoanelor condamnate la deten\ia pe via\` li se poate acorda liberarea condi\ionat` dup` executarea a 20 de ani din pedeaps` (dup` [mplinirea v@rstei de 60 de ani pentru b`rba\i ]i de 55 de ani pentru femei, durata efectiv` a execut`rii pedepsei este de 15 ani), dac` sunt [ndeplinite ]i celelalte condi\ii cu privire la st`ruin\a [n munc`, disciplin`, corectarea comportamentului, antecedente penale.
Condamnarea pe via\` este justificat` prin faptul c` este singura pedeaps` adecvat` pentru cei care au comis infrac\iuni grave ]i doar a]a societatea se va sim\i protejat`1.
Din trei [n trei ani, personalul din penitenciar evalueaz` conduita de\inutului condamnat pe via\`.
O comisie special` format` dintr-un judec`tor, un psihiatru, un criminolog, va analiza oportunitatea liber`rii condi\ionate a de\inutului, iar dac` va fi respins, va fi reanalizat dup` doi ani2.
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 123
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 124
2.3. Programe desf`]urate cu de\inu\ii condamna\i la pedepse de lung` durat` ]i pedeapsa pe via\`.
Mare parte din cei care ajung [n penitenciare, nu sunt dintre cei mai buni cet`\eni: nivelul de cultur` este redus, deseori nu au familie, nu au o locuin\`, iar s`n`tatea nu este nici ea foarte bun`1.
Toate sistemele penitenciare urm`resc s` [mbun`t`\easc` condi\ia uman` a celor [nchi]i, oferindu-le cuno]tin\e, trat@ndu-le diferitele tulbur`ri fizice ]i psihice, dezvolt@ndu-le competen\e utile pentru o via\` cinstit` dup` liberare2.
Cu c@t pedeapsa este mai lung`, cu at@t condi\iile [n care ea este executat` sunt mai stricte ]i cu at@t mai mult izolarea ]i alienarea condamnatului vor fi mai durabile.
Programele corec\ionale pot fi clasificate dup` diverse criterii. Ele pot fi programe de educa\ie, de formare (profesional`) sau programe de terapie.
Dup` James McGuire, un program corec\ional este “un ansamblu de activit`\i av@nd un obiect precis ]i implic@nd un num`r de elemente interlegate” sau “o serie planificat` de ocazii de [nv`\are pentru de\inu\i, cu scopul general de a le reduce riscul de recidiv`”.3
De\inu\ii cu sentin\e mari trebuie [ncuraja\i s` coopereze ]i s` manifeste responsabilitate pentru viitorul lor, sens [n care sunt necesare programe ]i activit`\i care s` [i ajute s` foloseasc` [ntr-un mod constructiv timpul lung pe care [l petrec [n [nchisoare.
1. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.71
2. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.73
3. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006
Examin`rile psihologice au ar`tat c` dup` o perioad` de cinci ani petrecu\i [n penitenciar, poate ap`rea un sindrom, numit sindromul separ`rii. Acest sindrom este reversibil, principalele caracteristici ale acestuia fiind: perturb`ri emo\ionale ale capacit`\ii de [n\elegere ]i g@ndire, schimb`ri [n modul de via\`, dificult`\i [n stabilirea contactelor sociale, pierderea masiv` a sim\ului realit`\ii, o cre]tere semnificativ` a ostilit`\ii ]i a agresivit`\ii asupra propriei persoane. Dar, privarea de libertate pe termen lung, nu provoac` acelea]i efecte pentru fiecare caz.
Pentru a [mpiedica ac\iunea sindromului de separate, trebuie s` se men\in` leg`turile cu lumea exterioar` ]i s` fie create pe c@t posibil, condi\ii asem`n`toare
cu cele din afar`. Acest lucru poate fi realizabil [n ateliere, clase de studiu, s`li ]i spa\ii pentru petrecerea timpului liber, prin folosirea radioului ]i a televizoarelor, a ziarelor, prin vizite ]i coresponden\`, dar ]i prin programe de sus\inere ]i terapie cognitiv` ]i comportamental`.
Cel mai important lucru pentru de\inu\ii condamna\i la pedepse de lung` durat` ]i la deten\ia pe via\`, este acordarea unor activit`\i potrivite, c@t mai cur@nd posibil ]i aplicarea unui regim intensiv de preg`tire [n perioada de pre-liberare, care s` le ofere un suport social care s` [i ajute s` [nt@mpine dificult`\ile ]i e]ecurile vie\ii, dup` liberare.
Realizarea acestor activit`\i presupune cel pu\in dou` condi\ii obligatorii: personal specializat precum psihologi, asisten\i sociali, sociologi, educatori ]i cabinete psihologice, ateliere, cluburi [n interiorul sec\iilor [n care sunt caza\i de\inu\ii pe via\` ]i cei pe termen lung, care s` poat` fi utilizate pentru activit`\i specifice. Este nevoie ]i de interes, imagina\ie, flexibilitate ]i dorin\a personalului specializat ca, [n limitele cerute de men\inerea ordinii ]i siguran\ei penitenciarului, s` g`seasc` cele mai potrivite activit`\i pentru aceast` categorie de persoane.
Num`rul psihologilor, al asisten\ilor sociali ]i al spa\iilor necesare activit`\ilor, din penitenciarele care au un num`r mare de de\inu\i pe termen lung, este insuficient pentru realizarea unor programe eficiente, excep\ie f`c@nd penitenciarul de maxim` siguran\` Rahova ]i penitenciarul Arad. Totu]i, se obsev` c`, acolo unde exist` preocupare, aceste dificult`\i pot fi dep`]ite. Cre]terea unor mici animale de cas` precum ]oricei, hamsteri, psici, pe]ti, cultivarea de flori [n ghivece improvizate, coaserea de goblenuri, instruirea [n folosirea calculatorului, sunt c@teva din activit`\ile extrem de bine primite de aceast` categorie de de\inu\i.
De]i programele nu se axeaz` pe schimbarea comportamentului, o variabil` ce nu poate fi evaluat` niciodat`, ele pot s` ini\ieze un dialog pozitiv [ntre personal ]i de\inut, stabilind astfel un fundament solid pentru echilibrarea de\inu\ilor care execut` pedepse de lung` durat` ]i pe via\`.
Voi prezenta c@teva programe aplicate [n unele penitenciare precum: Bucure]ti – Rahova, Arad, Gherla ]i Ia]i.
{n Penitenciarul Arad, strategiile de interven\ie [n cazut acestor de\inu\i sunt elaborate [n trei etape: prima parte a deten\iei, executarea propriu-zis` a pedepsei ]i perioada de preg`tire pentru libertate.
{n prima parte a deten\iei activit`\ile desf`]urate cu de\inu\ii sunt orientate pe urm`toarele direc\ii:
evaluarea nevoilor de interven\ie educa\ional` ]i terapeutic`;
interven\ia psihologic`, av@nd [n vedere riscurile majore [n producerea de evenimente negative [n care sunt implica\i ace]ti de\inu\i;
programe educa\ionale de scurt` durat`, focalizare pe furnizarea informa\iilor de care de\inutul are nevoie [n aceast` perioad`;
activit`\i ocupa\ionale, de club, sportive.
{n perioada de executare propriu-zis` a pedepsei se instaleaz`, la de\inu\i, o stare progresiv` de resemnare, de acceptare a situa\iei, ceea ce presupune o interven\ie concordant` cu nevoile lor psihoeduca\ionale, structurat` astfel:
oferta educa\ional` adresat` de\inu\ilor cu deficien\e grave de cultur` general`, deficitari la nivelul abilit`\ilor sociale ]i de rela\ionare, care trebuie s` cuprind` alfabetizare, educa\ie pentru via\a de familie, educa\ie sanitar`, etc.
men\inerea ]i dezvoltarea cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor precum completarea nivelului de ]colarizare, cursuri de calificare profesional`, activit`\i de club, programe terapeutice;
pentru de\inu\ii cu un nivel educa\ional mediu ]i superior, interven\ia vizeaz` [ncurajarea ]i sprijinirea lor [n preg`tirea educa\ional`, cursuri de informatic`, psihologie, dezvoltarea vocabularului, [nv`\area unei limbi str`ine.
Perioada de preg`tire pentru liberare este marcat` de anxietate, agita\ie, incertitudine. De aceea, interven\ia se va focaliza pe c@t mai multe informa\ii ]i exers`ri ale abilit`\ilor sociale.
Perioada foarte lung` petrecut` [n penitenciar determin` un grav handicap social acestor de\inu\i, fiind absolut necesar` includerea lor [n programe post – penale.
La Penitenciarul Gherla, programele recuperatorii destinate condamna\ilor cu pedepse de lung` durat` sau pe via\` au urm`toarele obiective:
cunoa]terea ]i respectarea principalelor valori umane, a normelor morale fundamentale ]i a regulilor care conduc via\a [n comunitate;
[n\elegera rolului cet`\eanului [ntr-un stat democratic, drepturile ]i obliga\iile pe care acesta le are [n contextul familie – grup social;
formarea ]i consolidarea principalelor deprinderi de comportament social;
[mbun`t`\irea stimei de sine, a propriei imagini concomitent cu dezvoltarea unui comportament non-ofensiv;
cultivarea ]i antrenarea aptitudinilor ]i capacit`\ilor creative [n domeniul picturii, graficii ]i sculpturii;
schimbarea op\iunii de via\` a de\inutului, diminuarea depresiei ]i a stresului provocat de aceasta;
prevenirea actelor de autoagresiune prin oferirea de alternative de exprimare ]i ameliorare a personalit`\ii acestor de\inu\i;
dezvoltarea abilit`\ilor de comunicare, asumarea responsabilit`\ii pentru deciziile luate;
]colarizarea de\inu\ilor, calificarea ]i recalificarea [n diverse meserii.
La Penitenciarul Ia]i ace]ti de\inu\i sunt cuprin]i [n urm`toarele programe:
dezvoltarea abilit`\ilor sociale – se urm`re]te cunoa]terea st`rii de spirit [n r@ndul de\inu\ilor ]i evaluarea rela\iilor dintre ace]tia;
reabilitarea comportamental` ]i social` a condamna\ilor la deten\ia pe via\` – programul vizeaz` dezvoltarea unei motiva\ii suficiente [n sensul unei reac\ii pozitive [n plan psihologic fa\` de deten\ie;
resocializarea prin art` – realizarea unor programe cultural – artistice, descoperirea ]i stimularea talentului ]i aptitudinilor de\inu\ilor.
La Penitenciarul Bucure]ti – Rahova, modalit`\ile de interven\ie asupra de\inu\ilor cu pedepse lungi ]i pe via\` vizeaz` restructurarea personalit`\ii acestora la toate nivelele: comportamental, afectiv, cognitiv, cu efecte ce se pot vedea at@t [n timpul deten\iei, dar mai ales dup` liberare.
Programul terapeutic de comunicare ]i expresie creativ` urm`re]te:
dob@ndirea unor atitudini ]i comportamente benefice ]i ameliorarea rela\iilor de grup;
antrenarea capacit`\ilor de ascultare ]i verbalizare;
oferirea de suport emo\ional prin exprimarea, desc`rcarea [ntr-o manier` constructiv` a tensiunilor generate de regimul de deten\ie.
Programul terapeutic de dezvoltare personal` urm`re]te:
clarificarea sentimentelor ]i tr`irilor;
poten\area for\elor constructive proprii;
cre]terea considera\iei pozitive fa\` de sine;
perceperea lumii exterioare [ntr-o manier` mai realist`;
antrenarea empatiei [n rela\iile interumane.
Aceste programe motiveaz` de\inu\ii ]i reprezint` un mod de a le permite s` se confrunte cu problemele anterioare sau prezente ]i s` dob@ndeasc` aptitudini de via\`, profesionale ]i sociale corespunz`toare.
Riscurile [ncarcer`rii pe termen lung sunt multiple: riscul evad`rilor sau revoltelor, riscul violen\ei sau al victimiz`rii, riscul deterior`rii s`n`t`\ii de\inu\ilor, riscul tratamenutului arbitrar ]i asupritor aplicat de personalul [nchisorilor. Efectele d`un`toare ale deten\iei afecteaz` comportamentul de\inu\ilor at@t pe perioada execut`rii pedepsei c@t ]i dup` liberare.
Proiectul de recomandare privind tratamentul de\inu\ilor cu pedepse pe termen lung ]i al celor condamna\i pe via\`, adoptat [n noiembrie 2002 la Strasbourg1, pune accent pe valorile fundamentale care trebuie s` [ndrume administra\iile penitenciare: echitate, justi\ie, egaliate.
F`r` [ndoial`, executarea pedepselor de lung` durat` creeaza multe probleme at@t pentru sistemul penitenciar, care se confrunt` cu supraaglomerarea, c@t ]i pentru de\inu\i, care se confrunt` cu tulbur`ri comportamentale ]i psihologice, datorate modului de via\` din penitenciar.
Procesul de reabilitare ]i de reintegrare [n societate a de\inu\ilor cu pedepse de lung` durat` ]i a celor condamna\i pe via\` presupune o gestionare sensibil`, un personal bine instruit, condi\ii umane ]i o schimbare de atitudine at@t a de\inu\ilor c@t ]i a personalului din [nchisoare.
Scopul priv`rii de libertate nu este doar acela al aplic`rii unei sanc\iuni pentru fapta comis` sau protejarea comunit`\ii, ci ]i unul al reeduc`rii persoanei care a gre]it , prin aplicarea unor tehnici care l-ar putea ajuta pe de\inut s` interiorizeze normele societ`\ii [n care tr`ie]te. Principalele direc\ii ale influen\`rii de\inutului [n cadrul activit`\ii de reeducare sunt: via\a profesional` – urm`rindu-se formarea unui produc`tor de bunuri sau servicii, con]tient de locul, rolul ]i importan\a social` a muncii sale; via\a social` – un membru angajat [n realizarea
scopurilor generale; via\a particular` ]i familia – un individ autonom i un membru de familie capabil; via\a cultural` ]i activit`\ile de timp liber.
C. Turianu consider` c` la baza procesului de reintegrare social` a delincven\ilor treuie s` stea urm`toarele principii: principiul reabilit`rii timpurii – un delincvent “ocazional” se poate reeduca mai u]or dec@t un delincvent “habitual” sau recidivist; principiul individualiz`rii m`surilor, metodelor ]i procedeelor de reeducare [n func\ie de particularit`\ile de v@rst` ]i de tr`s`turile de personalitate ale fiecarei persoane; principiul coordon`rii ]i continuit`\ii ac\iunilor de reeducare. Integrarea sau reintegrarea social` a persoanelor ce au s`v@r]it abateri sau [nc`lc`ri ale normelor sociale ]i ale legilor, trebuie privit` ca un proces ce vizeaz` reintegrarea personal` psiho-social`, reintegrarea economic` ]i reintegrarea cultural`.
{n concluzie, ajungem la ideea c` [ntreg ansamblul de activit`\i cultural-educative, sportive ]i psihoterapeutice au ca scop maturizarea spiritual` a de\inu\ilor ]i construc\ia unei moralit`\i func\ionale dup` liberare.
=== CAPITOLUL III ===
CAPITOLUL III
ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE PRIV~RII DE LIBERTATE }I ATITUDINEA
DE|INU|ILOR FA|~ DE PEDEAPS~
3.3. Atitudini
Complexitatea structurii și dinamicii personalității umane a generat multiple direcții de cercetare precum și moduri diverse de abordare a acesteia, în cadrul căreia s-au remarcat destule dificultăți în ceea ce privește explicarea și investigarea diverselor aspecte și componente ale personalității.
Abordările personalității, de la cele care fac referiri la rolul determinanților biologici în structura și dinamica personalității până la cele care supraestimează rolul factorilor sociali, toate pun accent, într-un fel sau altul, pe componentele orientative ale personalității.
O seamă de autori consideră atitudinea ca fiind un element esențial, cu un rol deosebit în structura și dinamica personalității, în orientarea și direcționarea activității și existenței umane. Având în vedere subiectul lucrării, trebuie menționat că activitatea infracțională este tot o activitate umană care presupune încălcarea unor norme, fiind orientată negativ și totodată este o activitate voluntară deoarece este proiectată și desfășurată în mod conștient de către subiect.
În funcționalitatea lor, procesele psihice, fie ele cognitive, afective sau volitive, depind de atitudinile persoanei față de obiectul lor. Orice proces psihic se desfășoar` pe fondul unei stări psihice a individului și este dependent de atitudinea acestuia față de obiectele realității. Procesul psihic, starea psihică și atitudinile individului se fundamentează pe personalitatea sa. Atitudinile sunt organizate pe mai multe niveluri, de la cele emoționale la cele apreciativ-valorice și, în măsura în care ele se stabilizează și se generalizează se transformă în trăsături de caracter. Funcțiile sistemului atitudinal sunt de dinamizare și activizare, energizare și orientare, lu@nd parte astfel la selectarea acelor acțiuni și modele de operare ce sunt potrivite aspirațiilor și idealurilor persoanei.
Atitudinea, ca stare dispozițională ce orientează și susține îndeplinirea unei activități se apropie de ceea ce s-a numit “montaj psihologic”. Montajul este considerat ca fiind caracteristic pentru starea subiectului ca personalitate. Astfel, personalitatea este prezentat` ca fiind un mod de organizare individuală a seturilor de montaje în vederea realizării unui comportament adecvat, inițiat și dorit de o persoană.
W.Huber (1992) arată că atitudinea reprezintă un determinant al conduitei persoanei și o consideră “unitatea de analiz` cea mai adecvată pentru studiul personalității”. Personalitatea este concepută ca un sistem de atitudini, organizate ierarhic și care determină raportarea subiectului la obiectele realității precum și orientarea sa selectiv-preferențială față de acestea.
P.Popescu – Neveanu propune pentru structura și dinamica personalității un model bipolar utilizând în prezentarea acestui model două categorii de concepte: unele vectoriale, ce au un rol orientativ și reglatoriu, acestea fiind trebuințele, motivele, scopurile, înclinațiile, aspirațiile, convingerile și atitudinile, și altele instrumentale, ce au un rol executiv-operațional, acesta fiind operațiile și sistemele operatorii, capacitățile și aptitudinile. Esențiale sunt atitudinile care izvorăsc dintr-o motivare sistematică și exprimă raportarea selectiv preferențială a individului la mediu îndeplinind o funcție orientativă și de autoreglaj, dar ]i aptitudinile care reflectă nivelul funcțional și operațional al personalității.
T. Cretu aduce o contribuție deosebită în ceea ce privește componentele orientative ale personalității, propunând un model structural sistemic al personalității în cadrul căruia există mai multe subsisteme printre care și cel de orientare. Acest subsistem de orientare a personalității include următoarele elemente sintetizate în concepția despre lume și viață a persoanei: dominantele afectiv motivaționale, imaginea de sine, idealul de viață și sistemul propriu de valori.
În concluzie, sistemul atitudinal al persoanei determină modul ei propriu de a fi, adică modul ei de a percepe, a cunoaște, a simți, a acționa, etc. Ea exprimă starea dispozițională a întregului sistem psihic, a personalității umane în relația omului cu realitatea și cu sine însuși.
3.3.1. Atitudinea – conceptul de atitudine
Atitudinea este un fenomen psihologic complex care exprimă poziția individului sau a grupului față de diferite aspecte ale realității. Ea a devenit astăzi unul dintre conceptele fundamentale ale psihologiei. Atitudinea reprezintă una dintre unitățile cele mai adecvate, poate chiar cea mai adecvată de analiză, descriere și restructurare a personalității.
Atitudinea, fiind o realitate greu de limitat printr-o definiție, își dezvăluie specificul prin evidențierea principalelor sale caracteristici sau trăsături. Autorii care s-au ocupat cu studiul atitudinilor au încercat să identifice caracteristicile lor esențiale în funcție de care au conturat diverse definiții.
G. Allport definește atitudinea ca fiind “o stare de pregătire mintală și neurală cristalizată prin experiență, care exercită o influență diriguitoare și dinamizatoare asupra răspunsului individului la toate obiectele și situațiile cu care el este în relație”.1
1. D.W.Rajecki – “Attitudes”, 1990
Al. Roșca spune despre atitudine c` este “o predispoziție mintală dobândită, mai mult sau mai puțin durabilă de a reacționa într-un mod caracteristic (obișnuit favorabil sau nefavorabil) față de persoane, obiecte, situații, idei sau idealuri cu care individul vine în contact”1.
A. Chircev subliniază natura socială a atitudinilor, în sensul că ele se dezvoltă în raport cu un obiect social care are o anumită valoare și semnificație pentru individ sau grup, dar ]i c` atitudinile sunt dobândite prin interacțiune cu alții în procesul socializării individului ]i a formării personalității sale. Tot Chircev arată că atitudinea socială este “o dispoziție direcțională având un substrat mai puțin cognitiv și mai mult afectiv și conativ, o natură mai puțin nativă și mai mult socială și un caracter mai mult dinamic decât postural și static."2
Pornind de la definițiile menționate și încercând o grupare și sintetizare a diverselor aspecte ale atitudinilor cuprinse în aceste definiții, considerăm că atitudinile pot fi analizate și înțelese mai bine prin dezvăluirea caracteristicilor (notelor fundamentale) pe care le-am putea grupa în două categorii: caracteristici de stare și caracteristici dinamice.
a.Caracteristicile de stare, sunt cele care se referă la natura, conținutul și structura atitudinilor.
Atitudinea este o stare psihică dispozițională de pregătire a individului în vederea acțiunii. Ea este o dispoziție psihică latentă a individului, o tendință a acestuia de a reacționa în mod specific față de diverse elemente sau aspecte ale realității cu care el relaționează. Atitudinea este o variabilă ascunsă a personalității ce prefigurează anticipativ o anumită modalitate de acțiune a individului față de solicitările realității.
1. I. Radu, P Ilut, L Matei – “Psihologie social`”, ed. Exe, Cluj-Napoca, 1994
2. A Chircev – “Atitudini sociale cu privire speciala la romani”, 1941
Atitudinea este un fenomen relațional ]i exprim` o relație selectiv-preferențială a subiectului cu obiectele lumii înconjurătoare care dobândesc, astfel, valoare pentru acesta. Obiectul atitudinii îi definește conținutul și îi delimiteaz` domeniul de referință. Așadar atitudinea presupune referința continuă la valori. Atitudinea și valoarea formează împreună o configurație, un sistem care
“odată fixat în individ acționează automat și în cea mai mare parte la nivel subconștient” (R. Linton, 1968)1.
Atitudinea este un fenomen bipolar ce variaz` ne[ncetat în intensitate și direcție, de la polul pozitiv, la cel negativ. Cel mai adesea o atitudine este favorabilă sau nefavorabilă. O problemă deosebită o constituie nivelul “zero” al atitudinii (atitudine neutră, ambivalentă). Când o persoan` are o atitudine neutră față de ceva, înseamnă că acel ceva îi este indiferent subiectului în cauză, nu se află în sfera sa de preocupări și interese și, prin urmare, nu are o valoare pentru el. Polaritatea atitudinilor unui individ se reune]te cu orientarea valorică (pozitivă, negativă sau neutră) a personalității sale.
Atitudinea nu este înnăscută, ea se dobândește prin ontogeneza individului, în procesul socializării acestuia. Atitudinile se achiziționează prin învățăre socială, prin experiența și activitatea individului realizată în cadrul social (relațional) și cultural (valoric) dat, caracteristic comunității din care face parte.
Atitudinea este o formațiune psihică ce include în structura sa elemente de natură cognitivă (cunoștințe, credințe, convingeri despre obiectul atitudinii), elemente de natură afectivă (trăiri emoționale, sentimente și preferințe evaluative determinate de anumite motive interese, aspirații și idealuri ale persoanei) și elemente de natură conativ-comportamentală (intențiile și tendințele acționale ale subiectului în relațiile sale cu obiectul atitudinii).
1. R Linton – “Fundamentul cultural al personalit`\ii”, Bucuresti, 1968
Atitudinile se structurează și funcționează la nivelul personalității că un sistem. Ele formează anumite grupaje, seturi atitudinale raportate la anumite valori.
b. Caracteristicile dinamic-procesuale ale atitudinilor se referă la dimensiunea lor procesuală, la rolul lor în viața și activitatea individului, în devenirea personalității sale. În raport cu personalitatea, J. Stoetzel1 consideră că atitudinile îndeplinesc două funcții de bază. Pe de o parte, atitudinea explică diferențele interindividuale în funcționarea vieții psihice (a percepției, a memoriei, a gândirii, a afectivității), iar pe de altă parte, ajută la înțelegerea dinamicii personalității umane, ele form@nd un element ce orientează opiniile și comportamentele oamenilor. În acest sens, atitudinile constituie un factor de previziune a acțiunilor și comportamentelor oamenilor. După cum preciza Freson, atitudinea reprezintă “posibilitatea unui comportament definit, într-o situație” .
În concordanță cu opiniile majorității autorilor, atitudinile îndeplinesc în dinamica devenirii personalității oamenilor mai multe roluri sau funcții:
Atitudinile au un rol de direcționare și dinamizare a comportamentului și conduitei individului ]i reprezintă un vector general de natură afectivo-cognitivă în orientarea valorică a personalității.
Atitudinile, organizate sistemic, determină stabilitatea relativă a structurilor de personalitate ale individului. Stabilitatea și durabilitatea atitudinilor, acestea fiind elemente deosebit de importante în cadrul demersurilor reeducative ale delincvenților, sunt determinate de mai mulți factori dintre care cei mai importanți sunt intensitatea componentei afectiv – subiectuală a atitudinii ca expresie a gradului de angajare a Eului (cu cât trăirile afective ale subiectului sunt mai intense cu atât durabilitatea și stabilitatea atitudinilor sale sunt mai mari);
1. J. Stoetzel – “La psychologie sociale”, ed. Flammarion, Paris, 1963
Gradul de organizare a atitudinilor (atitudinile organizate devin “sisteme durabile de evaluări” și au o rezistență mai mare la schimbare în timp ce cele slab organizate se destramă mai ușor și mai rapid – când ating un grad mare de stabilitate și durabilitate, atitudinile devin trasături de personalitate); locul ocupat
în sistemul atitudinal al persoanei (cu cât atitudinea ocupă o poziție mai centrală în sistemul atitudinal al individului cu atât ea este mai rezistentă la schimbare pentru c` centralitatea unei atitudini este asociată cu importanța, valoarea, pe care subiectul o acordă obiectului atitudinii.
Atitudinile devin motive fundamentale ale activității și comportamentului individului, ele având rol de adaptare a individului la solicitările externe, de apărare a Eului (se cristalizează și se manifestă acele atitudini care asigură integritatea și consistența Eului), de orientare a activităților, relațiilor și interacțiunilor individului.
În structura și dinamica personalității, atitudinile îndeplinesc atât rolul de tendință care inițiază și alimentează comportamentul și activitatea individului, cât și rolul de forță directivă, de vector ce asigură orientarea selectiv-preferențială a individului pe parcursul existenței sale. Mai general, se consideră că atitudinile îndeplinesc o serie de funcții, precum reflectarea sau exprimarea valorilor împărtășite de persoană, satisfacerea în mod direct a unor trebuințe fundamentale, realizarea unei consistențe comportamentale, exprimarea identificării persoanei cu grupurile sociale și a acceptării sociale, conferirea unui sens propriei existențe a persoanei.
3.3.2. Atitudini ]i comportamente
Relația dintre atitudini și comportamente este una complexă, între atitudinile și comportamentele unei persoane putând există relații de convergență sau de divergență.
Relațiile de convergență relevă faptul că anumite atitudini determină anumite comportamente. În acest caz, atitudinile se constituie drept cauză a comportamentului constituind forța motivațională și direcțională care generează un comportament specific. În consecință, schimbarea atitudinilor unei persoane va determina și modificarea comportamentului acesteia. Însă, în anumite cazuri, constrânși de împrejurări, oamenii întreprind acțiuni, dezvoltă comportamente în discrepanță cu atitudinile lor prealabile, cu convingerile și credințele lor intime. Această schimbare de atitudine se produce frecvent în mediul carceral constituindu-se atât într-un real risc pentru evoluția ulterioară a celor [nchi]i, cât și într-un adevărat obstacol în ceea ce privesc procesele reeducative realizate în penitenciar. Odată realizate astfel de acțiuni și comportamente este necesara modificarea atitudinilor pentru a se realiza autojustificarea acțiunilor și comportamentelor întreprinse, restabilindu-se astfel, postfactum, convergența atitudine-comportament.
C@t despre relațiile de divergență dintre atitudini și comportamente, ele trebuie abordate într-un cadru mai larg, acela al relației de interacțiune dintre persoană și situație. Divergența dintre atitudine și comportament poate fi generată atât de factori ce țin de personalitatea individului cât și de factori situaționali. Factorii situa\ionali se referă la constrângerile externe la care este supus individul în diverse împrejurări. Într-un anumit cadru social, inclusiv sau mai ales în cel carceral, individul trebuie să adopte atitudini și comportamente dezirabile social (dezirabil din punct de vedere al cadrului social în care individul se află) pentru a nu încălca regulile și valorile sociale, pentru a nu fi pus într-o lumină nefavorabilă. În acest caz, atitudinile nu sunt întotdeauna cele reale, adevărate, ci unele “de fațadă”. De aici decurge și una din dificultățile de elaborare a unor instrumente și tehnici de cercetare a atitudinilor, această dificultate crescând în amploare în mediul penitenciar, pe de o parte datorită disimulării mari ce caracterizează acest mediu, iar pe de alt` parte, datorită presiunii exercitate de normativitate, atitudinile fiind puternic afectate instituțional.
În raportul atitudine-comportament sunt posibile patru situații, două dintre ele relevând situații de concordanță și două relații de neconcordanță:
atitudini pozitive – comportament pozitiv.
Această situație evidențiază existența unui mediu adecvat de socializare și educație, formare a individului, în care influențele și constrângerile se exercită în mod echilibrat oferind un cadru optim de manifestare a personalității.
atitudini pozitive – comportament negativ.
Aceasta arat` existența unei legături slabe între atitudine și comportament care poate fi generată și de faptul că, în structura acelei atitudini care determină un anumit comportament, componenta acțională a atitudini nu este suficient de bine conturată. În acest caz comportamentul este în mare măsură determinat situațional.
atitudini negative – comportament pozitiv.
În această situație se poate vorbi despre o anumită “eficiență” socială a procesului de socializare și educație a individului, dar nu ]i de o eficiență psihologică a acestui proces. Individul în cauză adoptă un comportament dezirabil, un comportament de fațadă. Din nevoia de consistență el își va ajusta post acționa atitudinile după un comportament săvârșit cu scop de autojustificare, chiar dacă această ajustare este de multe ori fragilă și de scurtă durată.
atitudini negative – comportament negativ.
În aceasta situație este vorba despre un rezultat nedorit al procesului de socializare și educare a individului care determină anumite comportamente deviante sau antisociale.
Trebuie spus că, în anumite situații, omul este constrâns să adopte un comportament deviant care nu este neapărat și anormal. Mediul socio-cultural în care individul se formează și își desfășoară activitatea conține atât moduri de comportament aprobate social sub forma unor modele, cât și moduri de comportament dezaprobate social sub forma unor “antimodele”. În procesul socializării și educației individul este uneori “constrâns”, pentru a se adapta situației, să adopte un comportament deviant în condițiile în care el înțelege, în mod adecvat, valorile și normele sociale, împărtășindu-le. Acest lucru se petrece atunci când există discrepanțe între: solicitările externe și posibilitățile reale ale individului în sensul că primele îl aduc pe acesta la limita, sau peste limita capacităților sale, “constrângându-l” să adopte un anumit comportament; aspirațiile individului, ce sunt induse socio-cultural, și mijloacele de realizare a acestora de care el dispune. În acest caz individul este “constrâns” din interior să adopte un anumit comportament.
Având în vedere tema lucrării, trebuie să mai subliniez că nu atât prezența unor atitudini antisociale, negative, determină și ghidează comportamentul deviant, cât mai ales absența atitudinilor sociale pozitive. De aceea, în procesul de reeducare și resocializare a deținuților este necesar s` acționăm în vederea formării unor atitudini pozitive care să determine în final comportamente corespunzătoare.
Atitudinile sunt expresia orientării potențiale a omului în relațiile sale cu realitatea, sunt luări de poziții fundamentate rațional și afectiv motivațional, față de diverse obiecte ale realității care au fost supuse unei evaluări, aprecieri în conformitate cu anumite criterii și standarde social instituite, devenind astfel valori. Astfel putem vorbi de două direcții atitudinale, generate de dubla raportare a individului la sine însuși și la realitatea înconjurătoare. Aceste dou` direc\ii atitudinale sunt: atitudinea față de sine – care are la bază valoarea de sine a individului, valoarea sa personală ]i atitudinea față de ceilalți, față de lume – care are la bază anumite valori sociale interiorizate și devenite principii evaluative generale.
Ambele orientări atitudinale au la bază relația selectiv – preferențială și evaluativă a subiectului cu obiectele realității, inclusiv cu propria persoană, la care acesta se raportează la fel ca și la celelalte obiecte.
Atitudinile durabile determină anumite valori, stabilizate în timp și structurate într-un sistem, care se manifestă constant în viața și activitatea omului, devin trăsături ale personalității acestuia, determinând caracterul său. Dup` cum sus\ine ]i P. Popescu- Neveanu1, caracterul trebuie înțeles că “un sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate constant în comportamentul său, având o relevantă semnificație social-umană și definindu-l individual pe subiect din punct de vedere axiologic”.
Concluzionând, în calitatea ei de factor motivațional, cu rol de energizare și direcționare, atitudinea determină comportamentul, fiind cauza acestuia. Totodată comportamentul efectuat determină modificarea atitudinilor prin fenomenul de autojustificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a individului. Așadar, între atitudine și comportament există o relație de cauzalitate circulară, rolul esențial revenind circulației de la atitudine, în calitate de cauză, la comportament, în calitate de efect.
1. P.Popescu-Neveanu – , “Dicționar de psihologie”, București, Ed. Albatros, 1978
3.3.3. Atitudinea de\inu\ilor fa\` de pedeaps`
Adaptarea fiec`rui de\inut la ambian\a locului de deten\ie parcurge c@teva etape distincte: la [nceput individul selecteaz` din rela\iile ]i evenimentele cotidiene elementele care [l avantajeaz` (prefer` lucrurile simple ]i vechi, p`streaz` t`cerea asupra ce nu [i convine, se ata]eaz` de un lider local, se deta]eaz` emo\ional de figurile semnificative din trecut), dup` care aprecierile devin subiective (se dau semnifica\iile dorite, se valorizeaz` nejustificat conduite, persoane, institu\ii, evenimente), iar apoi activit`\ile compensatorii [l cuprind cu totul (dialogul [n care nu se comunic` mare lucru, pl`cerea argoului)1.
Adaptarea reprezint` un proces complex care angajeaz` instan\e diferite de integrare: de la cea biologic` la cea psihic` ]i socio-cultural`2.
Conform lui Goffman, penitenciarul este o institu\ie totalitar` ]i se caracterizeaz` prin ierarhie, rutin`, ritualuri de degradare ]i de ini\iere, clasific`ri birocratice ]i separarea de popula\iile lor. De\inu\ii g@ndesc asupra situa\iei [n care se afl` ]i reac\ioneaz` [ntr-o perspectiv` strategic`3.
Venirea [n penitenciar tulbur` echilibrul personalit`\ii printr-o tripl` reducere: a spa\iului de via\`, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului), ]i a comportamentului social (izolare, abandon).
Conform unor studii efectuate de domnul Gheorghe Florian, atitudinea fat` de pedeaps` a de\inu\ilor este dup` cum urmeaz`: li s-a solicitat s` exprime printr-un singur cuv@nt ce reprezint` pentru fiecare deten\ia, ]i analiz@nd r`spunsurile, s-au format dou` categorii:
1. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, Bucure]ti, ed. Oscar Print, 2006, pg. 95
2. Tiberiu Rudic` – “Psihologia frustra\iei”, ed. polirom, 2006, pg. 119
3. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, Bucure]ti, ed. Oscar Print, 2006
a) descriptive – redau un punct de vedere impersonal, bazat pe compara\ii superficiale, uneori metafore nereu]ite sau denumirea unor aspecte neesen\iale ale mediului penitenciar. Tot aici, acela]i autor delimiteaz` dou` subgrupe: denumiri cu un con\inut neutru, metaforic, ]i denumiri ce exprim` conformismul, consensul de\inu\ilor asupra ceea ce cred ei c` ar vrea cadrele s` li se spun`.
b) termeni evaluativi – care exprim` aprecieri ale deten\iei prin prisma reac\iilor personale, estim`ri ale influen\ei colectivit`\ii sau regimului penitenciar, precum ]i atitudinea fa\` de viitor.
Repartizarea termenilor [n subgrupe este:
– termeni descriptivi-neutri: catastrof`, labirint, foc, capcan`, pr`pastie, cerc, funebru, cump`n`, pericol, infern, [ntuneric, sl`biciune, etc.
– termeni descriptivi-conformi]ti: reeducare, durere, ]coala vie\ii, lan\uri, medita\ie, desp`r\ire, triste\e, [n\elepciune, corectitudine, [nv`\`tur` de minte, etc.
– termeni evaluativi privind propria persoan`: suferin\`, ru]ine, chin, groaz`, ratare, dezastru, dor, demoralizare, reculegere, [nr`ite, co]mar, pat`, etc.
– termeni evaluativi privind colectivitatea de\inu\ilor sau regimul penitenciar: calvar, umilin\`, dezumanizare, r`u, mizerie, timp mort, supunere, jignitor, nervi, r`utate, etc.
– termen evaluativ privind perspectiva de viitor: reabilitare.
Analiz@nd mai multe studii efectuate pe aceast` tem`, constat c` atitudinea de\inu\ilor fa\` de pedeaps` difer` de la un de\inut la altul. Unii accept` pedeapsa primit`, dar o consider` ca fiind mult prea aspr` ]i nedreapt`, iar al\ii nu accept` pedeapsa primit`, av@nd o atitudine negativ` ]i sim\indu-se nedrept`\i\i. Majoritatea de\inu\ilor suport` greu pedeaspa dat`, nu se pot adapta la mediul penitenciar, ]i consider` c` nu vor putea face fa\` pedepsei p@n` la sf@r]it, al\ii, consid@ndu-se nevinova\i pentru fapta comis`, adopt` o atitudine negativ` fa\` de pedeaps`.
=== CHESTIONAR ===
CHESTIONAR
1. V@rsta la data comiterii infrac\iunii:
a) [ntre 14 – 18 ani;
b) [ntre 18 – 21 ani;
c) [ntre 21 – 30 ani;
d) [ntre 30 – 40 ani;
e) [ntre 40 – 50 ani;
f) peste 50 ani.
2. Studii:
a) ]coala general`;
b) ]coala profesional`;
c) liceul;
d) studii superioare;
e) f`r` studii.
3. Ocupa\ia la data comiterii infrac\iunii:
a) elev (`) sau student (`);
b) muncitor (muncitoare) necalificat (`);
c) muncitor (muncitoare) calificat (`);
d) contabil (`), economist (`), inginer (`);
e) medic;
f) angajat (`) ocazional;
g) ne[ncadrat (`) [n munc`;
h) alte situa\ii (men\iona\i care anume).
4. Infrac\iunea comis`.
5. Durata pedepsei.
6. Na\ionalitatea:
a) rom@n`;
b) maghiar`;
c) \igani;
d) alte na\ionalit`\i (men\iona\i care anume).
R`spunsurile la [ntreb`rile de mai jos sunt personale ]i confiden\iale, ca atare v` rug`m s` r`spunde\i cu toat` sinceritatea la chestionar ]i v` asigur`m c` acesta nu va avea nici o influen\` asupra regimului dumneavoastr` de deten\ie.
7. Starea s`n`t`\ii:
a) s`n`tos, apt de mun`;
b) par\ial s`n`tos;
c) bolnav cronic, inapt de munc`.
8. Situa\ia familial` personal`:
a) c`s`torit(`);
b) nec`s`torit(`);
c) divor\at(`);
d) v`duv(`);
e) tr`ie]te [n concubinaj.
9. Familia de origine:
a) am fost crescut(`) de ambii p`rin\i;
b) am fost crescut(`) numai de mam`;
c) am fost crescut(`) numai de tat`;
d) orfan(`) de un p`rinte;
e) orfan(`) de ambii p`rin\i;
f) am fost crescut(`) de bunici;
g) am fost crescut(`) de alte rude;
h) sunt [nfiat(`);
i) am fost crescut(`) la casa de copii.
10. Am copii:
a) nu;
b) [ntre 1- 3 copii;
c) mai mult de 3 copii.
11. Mediul de provenien\`:
a) urban;
b) rural.
12. Locuin\a:
a) proprietate personal`;
b) proprietate de stat;
c) [nchiriat` de la persoan` particular`;
d) este a p`rin\ilor, fra\ilor, altor rude;
e) nu am locuin\`.
13. Fapta comis` s-a petrecut:
a) spontan;
b) cu premeditare.
14. Infrac\iunea a fost comis` datorit`:
a) lipsurilor materiale;
b) anturajului necorespunz`tor;
c) consumului de alcool;
d) din vina so\ului/ so\iei sau a altor rude;
e) dorin\ei de aventur`;
f) alte cauze (men\iona\i care anume).
15. Pedeapsa primit` este:
a) pe m`sura faptei comise;
b) peste gravitatea faptei (mai mare);
c) sub gravitatea faptei (mai mic`).
16. Ce dori\i s` face\i dup` punerea [n libertate?
a) s` continui studiile;
b) s` muncesc [ntr-o [ntreprindere;
c) s` lucrez la un particular;
d) s`-mi [ntemeiez o familie;
e) s` c@]tig mul\i bani prin orice mijloace;
f) alte dorin\e (men\iona\i care anume);
g) s` m` [ntorc [n penitenciar.
17. Dup` punerea [n libertate, crede\i c` oamenii v` vor primi ca pe un fost pu]c`ria] (pu]c`ria]`)?
a) da (specifica\i de ce?);
b) nu (specifica\i de ce?).
18. Dup` punerea [n libertate, [n c@t timp crede\i c` v` ve\i acomoda la via\a obi]nuit`?
a) imediat;
b) dup` un an;
c) dup` doi ani;
d) nu ]tiu;
e) niciodat`.
19. Cine crede\i c` v` poate ajuta dup` punerea [n libertate?
a) p`rin\ii;
b) so\ul/ so\ia, copii;
c) fra\i, surori;
d) prietenii;
e) autorit`\ile;
f) nimeni.
20. Ce poate face sociatatea pentru a v` ajuta [n viitor?
INTRODUCERE
Lumea in care traim este o lume in continua schimbare, iar calitatea vietii am putea spune ca depinde de abilitatea de a raspunde adecvat acestei schimbari, prin pregatire, adaptabilitate si contributia fiecaruia la viata comunitatii.
Fiind un loc al perspectivei sociale, penitenciarul invita la meditatie asupra conditiei umane, punand in evidenta realitati socioculturale.
Univers fascinant si revoltator in egala masura, penitenciarul este o lume in permanenta implozie psihologica: coordonatele de existenta sunt crima, esecul, patologicul, stresul, disperarea, neputinta1, etc.
Orice mediu inchis, genereaza un tip de relatii interpersonale care au un continut specific, o dinamica si modalitati deosebite de structurare si manifestare.
Spatiul penitenciar, este prin definire un spatiu inchis, dihotomic – divizeaza populatia penitenciara in doua grupuri (de o parte si de alta a gratiilor) – penal, din punct de vedere juridic, al autoritatii. Mai mult, este un camp de forte care este determinat de tacticile de influentare ale cadrelor si de cele de rezistenta ale detinutilor.
Fiind un mediu dur, plin de privatiuni, valorile morale fundamentale – dreptate, cinste, omenie, demnitate, sinceritate, respect, modestie, etc. – capata continuturi diferite. Dreptatea se bazeaza pe forta, cinstea inseamna loialitate fata de grup si fata de lideri, demnitatea este tradusa prin impunerea vointei proprii, iar respectul este echivalent cu teama fata de cel puternic2.
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciara”, ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, pg. 5, 6
2. Bruno Stefan – “Mediul penitenciar romanesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
Adaptarea la mediul penitenciar este grea datorita privatiunilor la care este supus detinutul si datorita faptului ca trebuie sa se adapteze la noi reguli si comportamente. Odata cu intrarea in penitenciar, individul resimte, intr-o masura mai mare sau mai mica, in functie de varsta, structura sa psihologica, de gradul de maturizare sociala si de nivelul de cultura, efectele privarii de libertate si reactioneaza intr-un mod personal la aceasta noua situatie. Personalitatea lor cunoaste sau tinde sa inregistreze un proces de degradare.
Complexitatea sistemului penitenciar impune cu necesitate studierea problemelor privarii de libertate . Problematica de baza a privarii de libertate este insasi libertatea ca si conditie umana strict necesara care trage dupa celelalte probleme legate de pedeapsa, intimidare, readaptare, factori facilitanti in aparitia tuturor dificultatilor detentiei.
Problematica umana din penitenciare este legata de hiperadaptarea la viata de detentie; din primele clipe in care a intrat in inchisoare, subiectul se confrunta cu o serie de probleme, dar, in primul rand, de adaptare la regimul, normele si regulile de detentie.
Pentru orice om privarea de libertate este o situatie deosebita, de coexistenta in comun a unor persoane diferite dupa varsta, religie, opinie, temperament, caracter, origine nationala, statut economic si social. Fiecare detinut traieste diferit momentele adaptarii care pare a fi ceva simplu. Dezorientat, dezamagit, disperat, parasit de familie, detinutul trebuie sa se adapteze in noul colectiv. Nu are de ales intre izolare sau conformare. Izolarea ii va face si mai grea viata, si, conformandu-se, se adapteaza la situatia de detinut.
Este important sa descifram sistemul de statusuri si roluri si ierarhia lui, pentru a intelege mai bine functionarea grupului de detinuti1. La stadiul inferior,
1. Bruno Stefan – “Mediul penitenciar romanesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
se afla clasa “sclavilor”, “fraierilor”, sau “nepotilor”, acestia fiind cei care aranjeaza paturile si spala lenjeria altora. Acesti detinuti se situeaza in aceasta clasa, datorita slabiciunii de caracter si a relatiilor deteriorate cu familiile (lipsa vizitelor din partea familiei). Vizitele rudelor au o foarte mare importanta in aceasta diferentiere a detinutilor. O alta clasa, situata pe treapta cea mai de jos, este cea a “spurcatilor”. Acestia sunt supusi perversiunilor sexuale si sunt selectati de regula dintre cei mai aspectuosi fizic. Intr-o alta categorie, se afla “ogareii” sau “pisicile” si sunt cei care cara sacosele altora. “Jupanii”, sunt cei care reusesc sa mai pastreze putina demnitate in aceasta lume umila de sclavi, avand puterea sa refuze anumite munci degradante. “Sifoanele” sau “turnatorii”, sunt cei care trag cu urechea si dau “cu ciocul” la cadre. O clasa aparte o formeaza “impresiile”, cei care nu sunt pusi la curatenie si care nu impart pachetele cu nimeni. “Baietasii”, o alta clasa a acestei piramide, sunt cei care se dau destepti si incearca sa-i prosteasca pe altii. Dar, in varful acestei piramide se afla “smecherii”; faptele lor nu ajung la urechile cadrelor, nu “toarna” si fura din pachetele altora. In aceasta categorie, ajung cei care au vechime, forta si siretenie1.
Astfel, acest mediu privativ de libertate, fascinant si revoltator in acelasi timp, va pune intotdeauna in evidenta realitatile socioculturale si va surprinde fenomene psihologice si psihosociale.
Putem spune c` [nchisoarea este o institu\ie “total`” ce poate fi definit` ca fiind un loc [n care []i desf`]oar` via\a ]i activitatea un num`r mare de indivizi cu statut similar, desp`r\i\i de restul societ`\ii pentru o perioad` de timp apreciabil` ]i care duc [mpreun` o via\` strict delimitat`, reglementat` oficial de c`tre institu\ie2.
1. Bruno Stefan – “Mediul penitenciar romanesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
2. Erving Goffman – “Aziluri”, ed. Polirom, 2004, pg.11
=== l ===
INTRODUCERE
Lumea [n care tr`im este o lume [n continu` schimbare, iar calitatea vie\ii am putea spune c` depinde de abilitatea de a r`spunde adecvat acestei schimb`ri, prin preg`tire, adaptabilitate ]i contribu\ia fiec`ruia la viata comunit`\ii.
Fiind un loc al perspectivei sociale, penitenciarul invit` la medita\ie asupra condi\iei umane, pun@nd [n eviden\` realit`\i socioculturale.
Univers fascinant ]i revolt`tor [n egal` m`sur`, penitenciarul este o lume [n permanent` implozie psihologic`: coordonatele de existen\` sunt crima, e]ecul, patologicul, stresul, disperarea, neputin\a1, etc.
Orice mediu inchis, genereaza un tip de relatii interpersonale care au un continut specific, o dinamica si modalitati deosebite de structurare si manifestare.
Spa\iul penitenciar, este prin definire un spatiu [nchis, dihotomic – divizeaz` popula\ia penitenciar` [n dou` grupuri (de o parte ]i de alta a gratiilor) – penal, din punct de vedere juridic, al autorit`\ii. Mai mult, este un c@mp de for\e care este determinat de tacticile de influen\are ale cadrelor ]i de cele de rezisten\` ale de\inu\ilor.
Fiind un mediu dur, plin de priva\iuni, valorile morale fundamentale – dreptate, cinste, omenie, demnitate, sinceritate, respect, modestie, etc. – cap`t` con\inuturi diferite. Dreptatea se bazeaz` pe for\`, cinstea [nseamn` loialitate fa\` de grup ]i fa\` de lideri, demnitatea este tradus` prin impunerea voin\ei proprii, iar respectul este echivalent cu teama fa\` de cel puternic2.
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1996, pg. 5, 6
2. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
Adaptarea la mediul penitenciar este grea datorit` priva\iunilor la care este supus de\inutul ]i datorit` faptului c` trebuie s` se adapteze la noi reguli ]i comportamente. Odat` cu intrarea [n penitenciar, individul resimte, [ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, [n func\ie de v@rst`, structura sa psihologic`, de gradul de maturizare social` ]i de nivelul de cultur`, efectele priv`rii de libertate ]i reac\ioneaz` [ntr-un mod personal la aceast` nou` situa\ie. Personalitatea lor cunoa]te sau tinde s` [nregistreze un proces de degradare.
Complexitatea sistemului penitenciar impune cu necesitate studierea problemelor priv`rii de libertate . Problematica de baz` a priv`rii de libertate este [ns`]i libertatea ca ]i condi\ie uman` strict necesar` care trage dup` celelalte probleme legate de pedeaps`, intimidare, readaptare, factori facilitan\i [n apari\ia tuturor dificult`\ilor deten\iei.
Problematica uman` din penitenciare este legat` de hiperadaptarea la via\a de deten\ie; din primele clipe [n care a intrat [n [nchisoare, subiectul se confrunt` cu o serie de probleme, dar, [n primul r@nd, de adaptare la regimul, normele ]i regulile de deten\ie.
Pentru orice om, privarea de libertate este o situa\ie deosebit`, de coexisten\` [n comun a unor persoane diferite dup` v@rst`, religie, opinie, temperament, caracter, origine na\ional`, statut economic ]i social. Fiecare de\inut tr`ie]te diferit momentele adapt`rii care pare a fi ceva simplu. Dezorientat, dezam`git, disperat, p`r`sit de familie, de\inutul trebuie s` se adapteze [n noul colectiv. Nu are de ales [ntre izolare sau conformare. Izolarea [i va face ]i mai grea via\a, ]i, conform@ndu-se, se adapteaz` la situa\ia de de\inut.
Este important s` descifr`m sistemul de statusuri ]i roluri ]i ierarhia lui, pentru a intelege mai bine func\ionarea grupului de de\inu\i1. La stadiul inferior,
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
se afl` clasa “sclavilor”, “fraierilor”, sau “nepo\ilor”, ace]tia fiind cei care aranjeaz` paturile ]i spal` lenjeria altora. Ace]ti de\inu\i se situeaz` [n aceast` clas`, datorit` sl`biciunii de caracter ]i a rela\iilor deteriorate cu familiile (lipsa vizitelor din partea familiei). Vizitele rudelor au o foarte mare importan\` [n aceast` diferen\iere a de\inu\ilor. O alt` clas`, situat` pe treapta cea mai de jos, este cea a “spurca\ilor”. Ace]tia sunt supu]i perversiunilor sexuale ]i sunt selecta\i de regul` dintre cei mai aspectuo]i fizic. {ntr-o alt` categorie, se afl` “og`reii” sau “pisicile” ]i sunt cei care car` saco]ele altora. “Jup@nii”, sunt cei care reu]esc s` mai p`streze pu\in` demnitate [n aceast` lume umil` de sclavi, av@nd puterea s` refuze anumite munci degradante. “Sifoanele” sau “turn`torii”, sunt cei care trag cu urechea ]i dau “cu ciocul” la cadre. O clas` aparte o formeaz` “impresiile”, cei care nu sunt pu]i la cur`\enie ]i care nu [mpart pachetele cu nimeni. “B`ie\a]ii”, o alt` clas` a acestei piramide, sunt cei care se dau de]tep\i ]i [ncearc` s`-i prosteasc` pe al\ii. Dar, [n v@rful acestei piramide se afl` “]mecherii”; faptele lor nu ajung la urechile cadrelor, nu “toarn`” ]i fur` din pachetele altora. {n aceast` categorie, ajung cei care au vechime, for\` ]i ]iretenie1.
Astfel, acest mediu privativ de libertate, fascinant ]i revolt`tor [n acela]i timp, va pune [ntotdeauna [n eviden\` realit`\ile socioculturale ]i va surprinde fenomene psihologice ]i psihosociale.
Putem spune c` [nchisoarea este o institu\ie “total`” ce poate fi definit` ca fiind un loc [n care []i desf`]oar` via\a ]i activitatea un num`r mare de indivizi cu statut similar, desp`r\i\i de restul societ`\ii pentru o perioad` de timp apreciabil` ]i care duc [mpreun` o via\` strict delimitat`, reglementat` oficial de c`tre institu\ie2.
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed. Institutul European, 2006, pg. 90
2. Erving Goffman – “Aziluri”, ed. Polirom, 2004, pg.11
CAPITOLUL I
CONSIDERA|II PRELIMINARE
Scurt istoric al penitenciarelor
{n percep\ia comun`, [nchisoarea pare neschimbat` de la facerea ei ]i pare s` se fi n`scut o dat` cu apari\ia oamenilor1. Se ]tie chiar din Vechiul Testament c` Iosif a stat la [nchisoare, ie]ind doar datorit` faptului c` a descifrat visele faraonului. Tot despre [nchisori, a vorbit ]i Platon [n lucrarea sa “Legile”. Romanii au r`mas celebrii cu Tullianum, locul [n care erau \inu\i la parter gladiatorii ]i condamna\ii la moarte, iar la etaj cei ce urmau a fi exila\i sau altfel pedepsi\i.
Observ`m c`, p@n` [n prezent, nici o societate nu a rezistat tenta\iei de a priva de libertate o parte a membrilor s`i. Istoria certific` existen\a [nchisorilor ca fiind locuri de pedeaps` [n care au fost arunca\i cei care [nc`lcau legile ]i atentau la ordinea social`.
Totu]i, de-a lungul timpului [nchisorile nu au fost la fel, iar varia\iile au fost at@t de mari, [nc@t [ntre cele feudale ]i cele din epoca modern` par a nu exista [n comun dec@t numele ]i func\ia strict` de [nchidere a individului, multe componente ale ei disp`r@nd ]i ap`r@nd altele noi, [n func\ie de modul de [ntelegere a pedepsei ]i a drept`\ii.
{n lucrarea “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir semnaleaz` o lege scris`, lege pe care savantul o apreciaz` c` se [ntemeiaz` pe “legile [mp`ra\ilor romani ]i \aringr`deni, ca ]i pe hot`r@rile soboarelor biserice]ti2”. Judecata era
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul European, 2006, pg. 209
2. Dimitrie Cantemir –“Descrierea Moldovei”, cap.XI “despre legile |`rii Moldovei”,ed. Minerva, Buc. 1973, pg.183.
f`cut` de c`tre domn, care era [nconjurat de un divan. {n ceea ce prive]te pedeapsa cu moartea, c@nd domnitorul era convins de consim\`m@ntul divanului, avea loc o judecat` rapid` ]i de form`, execu\ia fiind la fel de rapid realizat`.
{n Antichitate ]i [n Evul Mediu timpuriu, pu]c`ria era locul [n care indivizii erau \inu\i p@n` la executarea sentin\ei, av@nd func\ia pe care o au ast`zi casele de arest preventiv. Deten\ia era de scurt` durat` – c@teva zile, deseori doar c@teva ore – p@n` @and avea loc judecata.
Cu privire la [nchisori, [ntr-o scrisoare din anul 1600 se relata [n mod impresionant starea mizerabil` [n care se afla un boier [ntr-o temni\` din Bistri\a, iar un misionar slav aflat [n c`l`torie [n |ara Rom@neasc` [n jurul anului 1640, vorbind despre Bucure]ti, spunea c` a gasit aici o [nchisoare.
Tot [n aceast` perioad` men\ionat`, [nchisorile au fost mult timp ni]te improviza\ii: case p`r`site, beciurile cur\ilor domne]ti, gropi ad@nci ]i ocne unde infractorii erau arunca\i f`r` nici o socoteal`. Ele func\ionau pretutindeni, la m`n`stiri, [n clopotni\ele bisericilor, pe l@ng` administra\ii, dar nic`ieri nu erau organizate. Primele legi care au fost elaborate ]i care reglementau aplicarea pedepselor au fost cele din secolul XVII: Pravila Mic` de la Govora – 1640 – elaborate din ordinul domnului Matei Basarab ]i “Cartea rom@neasc` de [nv`\`tur` a pravilelor [mp`r`te]ti” tip`rit` la m`n`stirea Trei Ierarhi din porunca domnului Vasile Lupu.
Din documentele studiate a rezultat c`, p@n` [n secolul men\ionat, popula\ia [nchisorilor a fost alc`tuit` [ntotdeauna din b`rba\i, de femei aproape nici nu se pomene]te.
Nicolae Iorga [n lucrarea sa “Anciens documents de Droit roumain”, publica un document din anul 1688, din care rezulta: 1- existen\a unei [nchisori [n \inutul Haliciului; 2 – obiceiul ce exista pe atunci ]i care va d`inui mai t@rziu ca p`r\ile s` se [mpace [n preajma s`rb`torilor Sf Pa]ti, ca nu cumva cel os@ndit s` le petreac` [n [nchisoare. La fel proceda ]i Vasile Lupu, eliber@nd cu ocazia acestei s`rb`tori pe cei ce nu apucaser` sa fie condamna\i definitiv.
Pravilele au consfin\it intrarea |`rilor Rom@ne]ti [n cel mai represiv sistem juridic avut vreodat`, numai [n timpul domniei lui Vasile Lupu fiind executa\i 40.000 de condamna\i, la care se adaug` alte mii de persoane trimise s` lupte [n diverse b`t`lii ]i alte mii executate f`r` judecat`. Timp de mai bine de un secol ]i jumatate de la apari\ia pravilelor, [nchisorile au [ndeplinit mai ales func\ia de excutare a supliciior. Ele erau p`zite de una sau dou` slugi [narmate, uneori ]i de unul sau doi arma]i1.
Aflat sub jurisdic\ie maghiar`, Ardealul a cunoscut o dezvoltare mai rapid` a [nchisorilor, cet`\ile fiind construite de la [nceput cu locuri speciale de deten\ie, la fel ]i tribunalele ]i parlamentele. {n secolele XVI – XVII s-au construit [nchisori [n toate cele opt scaune secuie]ti (corespunz`toare judetelor Mure], Harghita, Covasna de azi) ]i [n mai toate ora]ele maghiare.
Secolul al XVIII – lea a marcat trecerea la pedeapsa cu [nchisoarea. Pu]c`ria ]i-a p`strat [n tot acest timp ]i rolul de loc al supliciilor ]i de a]teptare al unui verdict cu efecte corporale (b`t`i, tortur`ri, omor@ri), dar [n acela]i timp, deten\ia a devenit pedeaps` prin ea [ns`]i. Durata [ncarcer`rii a crescut, pedeapsa cu [nchisoarea devenind una din pedepsele bl@nde de care beneficiau doar pu\ini condamna\i. Corpul a continuat s` fie principala \int` a represiunii penale, fiind expus pe str`zile ]i uli\ele ora]elor ]i statelor, mutilat, dezmembrat, amputat, sp@nzurat, purt@nd la g@t t`bli\a cu faptele comise.
Penitenciarele din Ardeal au fost construite cu prec`dere la sf@r]itul secolului XVIII ]i [nceputul secolului XIX ca urmare a cre]terii st`rii de revolt` a popula\iei rom@ne]ti [mpotriva celor care [i deposedaser` de p`m@nt ]i [i aduseser` la statutul social de iobagi.
Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul European, 2006, pg. 215
{n secolul XVIII au ap`rut acte normative prin care s-a dispus construirea ]i administrarea [nchisorilor.
Secolul XVIII se caracterizeaz` prin numeroasele condamn`ri la [nchisoare, iar beciurile castelelor ]i al prefecturilor au devenit locuri preferen\iale de deten\ie. Pentru pedepsele privative de libertate s-au folosit frecvent urm`toarele no\iuni: arest, [nchisoare, captivitate, deten\ie, [nchidere [n turnul de cetate, temni\`.
Tot secolul al XVIII este secolul [n care despotismul domitorului nu cunoa]te margini. Ca urmare, se tortureaz` ]i se taie capul celui vinovat cu cea mai mare u]urin\`.
Odat` cu [nceputul secolului al XIX-lea, se poate vorbi de o adev`rat` evolu\ie a regimului penitenciar, at@t [n Moldova, c@t ]i [n Muntenia, cu o v`dit` superioritate a Moldovei, unde se alc`tuiesc pe baze ]tiin\ifice cele mai multe regulamente de organizare ale [nchisorilor.
Regulamentul organic a dispus [n articolul 360 c` “st`p@nirea va avea grij` ca [nchisorile s` fie nu numai sigure, ci ]i curate, astfel [nc@t s`n`tatea celor [nchi]i s` nu se vat`me nici cum, hrana acestora, [mbr`c`mintea ]i lemnele de foc se vor cump`ra din suma hot`r@t` spre aceasta la cap`tul finansului1”.
{n regulamentul din 1862, se introduce obligativitatea muncii [n toate [nchisorile din \ar`, aceasta fiind considerat` ca fiind un bun factor educativ.
Sim\indu-se nevoia unei reorganiz`ri a regimului penitenciar [n Rom@nia, domnitorul Carol I a elaborat Legea [nchisorilor din 1874, care era bazat` pe sistemul celular mixt si pe [nfiin\area de [nchisori pentru minori.
Legea [nchisorilor din 1 februarie 1874 a fost completat` prin regulamentul din 14 mai 1874, prin care s-au adus unele [mbun`t`\iri. Au fost stabilite reguli referitoare la liberarea de\inutilor, la termenele procedurale ]i s-au fixat trei ore pe zi
Gheorghe Bibescu – Regulamentul organic, 1834
pentru ]coal`, plimbare ]i lectura c`r\ilor premise. A fost [mbun`t`\it` hrana ]i [mbr`c`mintea de\inu\ilor.
{n raportul general asupra [nchisorilor centrale ]i aresturilor preventive din 1897, se men\ioneaz` c`, [n cele 16 [nchisori centrale, [n decurs de 5 ani – 1893, 1894, 1895, 1896, 1897 – totalul de\inu\ilor a fost de 40.249 [mp`r\it [n cinci categorii, astfel:
22.950 – pentru furturi de orice natur`, b`t`i, insulte, delicte silnice;
14.343 – pentru asasinate, omoruri ]i t@lh`rii;
1.813 – pentru falsuri ]i delapid`ri de bani publici;
545 – pentru atentate la bunele moravuri;
598 – pentru bancrut` frauduloas` ]i simpl`.
Legea pentru organizarea penitenciarelor din 1929, a adus c@teva [mbun`t`\iri semnificative.
Din momentul intr`rii \`rii [n cel de-al doilea r`zboi mondial ]i p@n` la dispari\ia comunismului, [nchisorile au fost plasate sub autoritatea Ministerului de Interne.
Activitatea Direc\iei Generale a Penitenciarelor ]i a unit`\ilor din subordine s-a desf`]urat [n temeiul Legii nr. 23 din 18.11.1969 privind executarea pedepselor ]i a regulamentului de aplicare.
{n subordinea direc\iei generale existau 45 de penitenciare ]i 25 de sec\ii de de\inere exterioare, subordonate acestora.
Regimul lui Ceausescu nu a investit deloc [n penitenciare, ba chiar a desfiin\at multe dintre ele.
La sf@r]itul anului 1990, dupa 43 de ani [n care s-a aflat [n subordinea Ministerului de Interne, ]i la mai pu\in de 13 luni de la Revolu\ia din Decembrie 1989, Direc\ia General` a Penitenciarelor a intrat su tutela Ministerului Justi\iei.
Pentru sistemul penitenciar rom@nesc, anul 1990 a constituit o perioad` deosebit de dificil`, caracterizat` prin apari\ia unor fenomene ]i probleme noi, determinate de schimb`rile intervenite [n contextul social ]i politic.
{n paralel cu implementarea conceptului de umanizare a sistemului penitenciar, a trebuit s` se ac\ioneze pentru realizarea de noi dot`ri, sens [n care, [n anul 1991, Guvernul Rom@niei a aprobat un program de urgen\` conceput s` fie realizat [n trei etape:
etapa I (1991-1992) – [n care s-a suplimentat num`rul locurilor de cazare, pentru a face fa\` num`rului mare de de\inu\i;
etapa a II-a (1992-1995) – [n care s-a prev`zut construirea a 13 penitenciare jude\ene, a dou` centre de reeducare pentru minori ]i a unui spital penitenciar; [n acela]i timp, s-a preconizat executarea de repara\ii capitale, moderniz`ri, demol`ri ]i reconstruirea a 27 de penitenciare, astfel [nc@t s` se asigure aproximativ 45.000 locuri de cazare;
Un exemplu este Penitenciarul de Maximă Siguranță București Rahova. Construcția sa a început în anul 1991 pe amplasamentul vechiului penitenciar care a funcționat la o capacitate de 2.250 persoane, începând cu 1973 până în anul 1998 când a fost demolat. Darea în folosință a celui actual s-a făcut în etape începând cu anul 1997. Perimetrul total atribuit este de 92.200 mp din care s-a construit și împrejmuit o suprafață de 62.100 mp.
etapa a III- a (1995-2000) – [n care uma s` se continue [mbun`t`\irea condi\iilor de cazare ]i a dot`rii tehnice, [n raport cu dinamica fenomenului infrac\ional.
{nc` de la na]terea ei, [nchisoarea a fost supus` la numeroase critici . În contextul actual de reformă a sistemului penitenciar, de aliniere la standardele minime ale U.E., obiectivul prioritar al activității de reintegrare socială este asigurarea unor condiții optime care să-i permită deținutului posibilitatea de a-și îmbunătăți cunoștințele și capacitățile, în vederea reintegrării sale sociale în momentul punerii in libertate.
În acest sens, Administrația Națională a Penitenciarelor a semnalat o schimbare radicală privind principiile după care se gestionează eficient deținuții și rolul însemnat al personalului din sectorul de reintegrare socială.
Desfășurarea programelor de intervenție (educațională, psihologică, socială) în spațiul de detenție, urmărește în mare măsură ca șederea deținutului în penitenciar să nu aibă drept scop exclusiv custodia, ci în același timp să beneficieze de o serie de activități educative, de formare profesională, terapeutice, socio-culturale și sportive, planificate.
Serviciul de reintegrare socială desfășoară o gamă variată de programe atât obligatorii, reglementate prin diferite acte normative, cât și opționale în parteneriat cu reprezentanți ai comunității sau inițiate de personalul serviciului, după cum urmează: programe educa\ionale, asisten\` psihologic`, activit`\i religioase, culturale ]i sportive.
Sistemul penitenciar din Rom@nia, [n condi\iile instaur`rii democra\iei ]i ale edific`rii statului de drept, cunoa]te un amplu proces de reform` [n deplin consesns cu transform`rile [nnoitoare ale justi\iei rom@ne cu imperativul alinierii la doctrina ]i practica institu\iilor similare din statele cu vechi tradi\ii democratice1.
1. Direc\ia General` a Penitenciarelor-“Valen\ele recuperatorii ale activit`\ilor moral-religioase cu persoanele private de libertate’, ed. DGP, 1996
1.2.Simbolul spa\iului ]i al timpului [n mediul penitenciar
Venirea [n penitenciar tulbur` echilibrul personalit`\ii printr-o tripl` reducere: a spa\iului de via\`, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului) ]i a comportamentului social (izolare, abandon)1.
Multitudinea de factori – materiali ]i spirituali, obiectivi ]i subiectivi, sociali ]i psihosociali – dintr-un penitenciar, determin` conduita de fiecare zi a de\inu\ilor.
Din exterior, pu]c`riile se prezint` oamenilor ca fiind locuri ale interzisului. Por\ile uria]e ]i zidurile groase ]i [nalte, ap`rate de s@rma ghimpat` ]i p`zit` de poli\i]ti [narma\i, semnific` separarea clar` de lumea exterioar`. Ele [ngr`desc un spa\iu care se ordoneaz` dup` alte reguli, bazate pe disciplina strict` ]i sanc\iuni specifice. Zidurile prezint` diferen\a ]i ruptura [ntre dou` lumi ]i justific` existen\a unui univers nou, a c`rui [n\elegere se realizeaz` treptat.
{n sens etimologic, termenul de simbol vine din limba greac` (symbolon) ]i se traduce prin “semn de recunoa]tere”. “Simbolul desemneaz` ceva (orice) care social reprezint`, evoc`, semnific` altceva dec@t este2”.
Simbolurile penitenciare sunt integrate [ntr-un univers coerent de semnifica\ii, care furnizeaz` ordine pentru perceperea subiectiv` a experien\elor individuale. {ntr-o institu\ie [nchis` universul simbolic se structureaz` cu mai mult` putere dec@t [ntr-o institu\ie deschis`, deoarece contactul cu alte universuri este redus sau chiar inexistent3. Lumea “din afar`” are o putere prea ]ubred` de intrare [n universul simbolic “din`untru”.
Indivizii care populeaz` aceast` lume [nva\` [nc` de la intrarea [n institu\ie care sunt spa\iile interzise, la care accesul este limitat sau imposibil. Pentru de\inu\i,
1. Gheorghe Florian – Psihologie penitenciar`, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1996, pg.75
2. Laz`r Vl`sceanu, C`t`lin Zamfir – “Dic\ionar de sociologie”, ed.Babel, Bucure]ti, 1993,pg.546
3.Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul european, Bucuresti, 2006, pg.21
cl`dirile administra\iei reprezint` un astfel de spa\iu. Accesul lor este posibil doar sub supraveghere, pe baza unor motive speciale.
Datorit` faptului c` existen\a fiec`rui individ se desf`]oar` sub supravegherea celorlal\i colegi sau superiori, apare, evident, dorin\a identific`rii unui spa\iu personal, [n care el s` se simt` protejat, [n siguran\`. Pentru de\inu\i acest spa\iu, [l reprezint` patul din celul`. Fiecare individ tinde s` [mpodobeasc` acest spa\iu cu diferite obiecte precum obiecte personale, postere, radio, etc, care s` [i aduc` un oarecare confort, pl`cere ]i control.
Pentru de\inu\ii cu anumite atribu\ii, spa\iile personale se extind. Goffman descrie acest proces spun@nd c` “pacien\ii ]i angaja\ii coopereaz` tacit pentru a permite apari\ia unor spa\ii concret delimitate [n care nivelul obi]nuit de supraveghere ]i restric\ionare este mult redus, spa\ii [n care pacientul poate desf`]ura f`\i] o serie de activit`\i interzise, av@nd o oarecare siguran\`”.
Orice fenomen penitenciar se desf`]oar` [ntr-un anumit interval de timp. Timpul [ntr-o institu\ie [nchis` cap`t` alte valen\e dec@t [mtr-un mediu deschis. Esen\a pedepsei este temporalitatea ]i modul [n care este gestionat timpul.
Temporalitatea penitenciar` include o [ntreag` claviatur` de repere temporale: [n primul r@nd durata, ca timp individual de a]teptare, apoi momentul de intrare (perceput diferit de de\inu\i primari ]i cei recidivi]ti), dup` care urmeaz` ritmul de [naintare [n pedeaps`, structurat zilnic pe intervale orare bine delimitate.
Pentru autorit`\i, timpul func\ional este esen\a penitenciarului, deoarece el este cel care reglementeaz` secven\ial principalele mecanisme care permit institu\iei s`-]i [ndeplineasc` func\ia general` de administrare a pedepsei.
{n lucrarea lui Pavel C@mpeanu “Rom@nia: coada pentru hran`. Un mod de via\`”, [nt@lnim mai multe etape ale timpului func\ional: timpul genetic, timpul ordonator, timpul dinamic ]i timpul de a]teptare.
Timpul genetic este cel [n care individul ia cuno]tin\` de durata pedepsei, de con\inutul ei, de orarul diurn ]i cel nocturn. Acesta este timpul inform`rii, c@nd individul afl` ce [l a]teapt` [n [nchisoare. Timpul genetic este plin de incertitudine, durata fiind incalculabila. {n acest timp genetic, fiecare [ncearc` s`-]i p`streze pozi\ia social` dob@ndit` anterior, la fel ]I o parte din bunurile care [I definesc personalitatea.
Timpul ordonator spulber` timpul genetic, deoarece acest timp marcheaz` adaptarea individului la mediu. El pune [n rela\ie oficial` indivizii, care nu mai sunt percepu\i ca anonimi, ci devin cunoscu\i ca purt`tori ai unor pozi\ii sociale distincte. Timpul ordonator este un timp static, care ac\ioneaz` printr-o combina\ie de consens ]i constr@ngeri, la ordonarea ac\iunilor umane. El desocializeaz` ]i [n acela]i timp egalizeaz`.
Timpul dinamic este creat de noii veni\i ]i cei care p`r`sesc sistemul, deoarece se produc mi]cari [n organiza\ie. Deci, intr`rile ]i ie]irile din sistem produc timpul dinamic. Acesta este un timp viu, a]teptat cu curiozitate. El produce o dilatare a aglomer`rii. Dar, acest timp este secven\ial. Acesta mai apare ]i [n cazul deplas`rilor ]i mi]c`rilor de popula\ie [ntre sec\ii sau [nchisori. Este un timp neregulat si perturbator. Aceste mi]c`ri produc emo\ii puternice, speran\e ]i dezam`giri, noi leg`turi ]i noi tentative de ascensiune pe scara ierarhiei sociale. Schimb`rile de statut produc schimb`ri psihologice, de aceea, timpul dinamic este timpul ac\iunilor greviste, suicidare, al violen\elor ]i perturb`rilor insitu\ionale.
Timpul a]tept`rii este timpul cel mai lung ]i este dominat de o acalmie plat`, [n care toate lucrurile par s` fie clare. Este timpul mort, a c`rui trecere este a]teptat` s` se produc` c@t mai rapid. Este timpul [n care e]ecul intr`rii [n sistem este asumat, iar frustr`rile s-au consolidat. Risipa de timp este total` ]i nimic din interior nu pare s` ofere satisfac\ii majore. Ruptura de lumea din afar` este din ce [n ce mai dramatic perceput`. Timpul a]tept`rii este “timpul liber” dedicat relax`rii sau efectu`rii unor treburi individuale. este un timp al pasivit`\ii ]i ineficacit`\ii. Dominat de nevoi nesatisf`cute, p`truns de plictiseala unei inac\iuni coercitive, el este un timp al devaloriz`rii vie\ii, al risipirii obligatorii, dar este un timp func\ional pentru institu\ie.
Din perspectiva ini\ierii institu\ionale, ace]ti timpi sunt disociabili ]i se intersecteaz` ]i se confund` uneori.
Una din semnifica\iile majore ale timpului petrecut [n [nchisoare este aceea c` el este [n aceea]i m`sur` purt`tor ]i distrug`tor de valori1.
Fiind valoare, timpul este moned` de schimb. Nu are loc un schimb de timp, pentru c` timpul pierdut nu trece [n m@inile c@]tig`torului, iar el nu [l utilizeaz` [n mod mai profitabil, ci doar [l transform` din timp de a]teptare [n timp dinamic. Adev`rata valoare de schimb a timpului nu are leg`tura cu durata sa, ci cu eficacitatea sa, ca mijloc de rezisten\` la presiunea institu\ional`.
Spa\iul carceral este un spa\iu [nchis, [nchiderea sa fiind constitutiv` structurii ]i func\ionalit`\ii sale2.
Astfel, timpul carceral este un timp al securit`\ii, al siguran\ei. Modul de via\` al celor din interiorul zidurilor este dificil ]i ]ocheaz` prin particularit`\ile lui.
1. Bruno }tefan – “Mediul penitenciar rom@nesc”, ed.Institutul european, Bucuresti, 2006,pg.30
2. Gheorghe Florian –“ Psihologie penitenciar`”, ed. oscar Print, Bucure]ti,2006, pg.49
CAPITOLUL II
PEDEPSELE DE LUNG~ DURAT~ }I
DETEN|IUNEA PE VIA|~
Sistem suport al mediului social, penitenciarul este [n acela]i timp ]i o frontier` a civiliza\iei. Pentru persoana care execut` o pedeaps` privativ` de libertate, mediul penitenciar pune [n ordine dou` genuri de probleme: de adaptare la normele ]i valorile specifice acestui cadru de via\` ]i de evolu\ie ulterioar` a personalit`\ii sale1.
Pedeapsa este o m`sur` de constr@ngere ]i un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este s` previn` s`v@r]irea de noi infrac\iuni (art.52 Cod Penal).
Fiind o m`sur` de constr@ngere, pedeapsa implic` o suferin\`, o priva\iune sau o restr@ngere de drepturi, o priva\iune de bunuri, de libertate, uneori chiar de via\` [n unele \`ri.
Prevenirea s`v@r]irii de noi infrac\iuni se realizeaz` at@t pentru cel c`ruia i se aplic` o pedeaps` care este menit` s` asigure constr@ngerea infractorului, c@t ]i pentru reeducarea acestuia.
Pedeapsa are urm`toarele func\ii: de constr@ngere, de reeducare, de exemplaritate (fermitatea cu care a fost pedepsit infractorul exercit` o influen\` pozitiv` asupra altor indivizi care vor fi determina\i astfel s` nu s`v@r]easc` infrac\iuni deoarece pedeapsa va fi inevitabil`) ]i de eliminare (adic` [nl`turarea temporar` sau definitiv` a condamnatului din cadrul societ`\ii).
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed.Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.21
Dup` cum vedem in lucrarea doamnei Rodica St`noiu “Criminologie”, pedeapsa are dou` func\ii fundamentale1. Prima func\ie, este func\ia retroactiv`, ce const` [n suferin\a fizic` ]i psihic` pentru gre]eala f`cut`. Aceast` func\ie retroactiv` are la baz` no\iunea de dreptate, adic`, f`pta]ul trebuie s` resimt` aceast` pedeaps` ca fiind o “r`splat`” a nedrept`\ii comise. Dar, [n urma unor observa\ii empirice ]i a unor studii efectuate, se observ` c` ei consider` delictul ca fiind un act reparator al unei injusti\ii pe care au suportat-o [naintea actului comis, iar pedeapsa o percep ca pe o injusti\ie suplimentar` ]i ca pe o constr@ngere arbitrar`. Totu]i, dac` nu se dore]te s` fie exclus din societate, pedeapsa trebuie s` se impun` inculpatului. Reintegrarea social` poate fi acordat` doar cu acest pre\, deoarece, “nici o societate nu poate exista f`r` un minim de axiologic”2. A doua func\ie fundamental` a pedepsei, este func\ia proactiv`. Func\ia proactiv` const` [n prevenirea sau ab\inerea criminalului sau a altor persoane de la comiterea de infrac\iuni. Prin aceast` func\ie, se urm`re]te producerea a dou` efecte: efectul de prevenire special`, individual` fa\` de infractor, care își dă seama că a comis o faptă interzisă de lege și învață că pe viitor nu trebuie să mai comită infracțiuni. Ipoteză în acest caz este că delincventul va fi deturnat de la recidiva datorit` dezavantajelor primei pedepse, ]i efectul de prevenire general`, efect ce const` [n faptul că persoanele nondelincvente care, observând că acela care a comis infracțiuni este pedepsit, dacă vor fi tentați să comită acte de delincvență, vor conștientiza consecințele acestor fapte.
Formele pedepsei sunt dup` cum urmeaz`: pedepse principale, pedepse complimentare ]i pedepse accesorii. Pedepsele principale sunt de sine st`t`toare ]i au rolul principal [n sanc\ionarea infractorului. Dup` cum sunt prev`zute [n art. 53 Cod Penal, pedepsele principale sunt urm`toarele: deten\iunea pe via\`, [nchisoarea de la 15 zile p@n` la 30 de ani, ]i amenda. Pedepsele complimentare sunt pedepsele
1. Rodica St`noiu – “Criminologie”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 1995
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006
care au rolul de a complini, de a completa represiunea ]i sunt aplicabile numai pe l@ng` o pedeaps` principal`. Pedepsele accesorii sunt un accesoriu al pedepsei principale, ce decurg chiar din pedeapsa principal`.
Persoanele condamnate la pedepse cu [nchisoarea de lung` durat` ]i cele la deten\iunea pe via\` constituie o categorie aparte [n sistemul justi\iei penale.
2.1. Pedepsele de lung` durat`
Activitatea sistemului penitenciar ca parte integrant` a procesului de [nf`ptuire a justi\iei are ca scop asigurarea condi\iilor necesare pentru executarea pedepselor cu [nchisoarea ]i se realizeaz` prin privarea de libertate a persoanelor care au s`v@r]it fapte penale ]i prin aplicarea tratamenutlui penitenciar corespunz`tor regimului de de\inere stabilit pentru diferitele categorii de de\inu\i.
{ncarcerarea pe termen lung este o no\iune relativ`, practica [n materie de aplicare a pedepselor variind de la o \ar` la alta ]i fiind [m func\ie de existen\a sau absen\a pedepsei capitale.
Defini\ia pedepsei pe termen lung variaz` de la o \ar` la alta. Proiectul de recomandare al administra\iilor penitenciare privind managementul de\inu\ilor condamna\i pe via\` ]i al celor cu pedepse pe termen lung de la Strasbourg din 6-8 noiembrie 20021, define]te deten\ia pe termen lung ca fiin sentin\a dat` de tribunal la pedeapsa [nchisorii de 5 ani sau mai mult.
1. Consiliul Europei – “Proiectul de recomandare al administra\iilor penitenciare privind managementul de\inu\ilor condamna\i pe via\` ]i al celor cu pedepse pe termen lung”, Strasbourg, 2002
Pedepsele de lung` durat` sunt aplicate de regul` pentru infrac\iuni grave. Pe de o parte, pedepsele pe termen lung ap`r` societatea de infractorii periculo]i, dar, pe de alt` parte au consecin\e negative asupra acestora, deoarece ei r`m@n mul\i ani [n penitenciar, timp [n care intervin schimb`ri [n caracterul lor social ]i moral.
Persoanele condamnate la pedepse de lung` durat` formeaz` o categorie specific` [n sistemul justi\iei penale, ocup@nd o parte important` din popula\ia penitenciar`. Pentru majoritatea administra\iilor penitenciare europene, \inerea [n custodie a acestor persoane ]i reintegrarea lor [n societate reprezint` obiective principale.
{n cele ce urmeaz` voi prezenta cum sunt considerate aceste pedepse pe termen lung [n diferite penitenciare din Europa1 ]i regimul aplicat celor condamna\i la astfel de pedepse.
{n Austria, pedepsele ce dep`]esc 5 ani sunt considerate pedepse de lung` durat` ]i sunt pronun\ate pentru infrac\iunile inten\ionate care au consecin\e grave prin periculozitatea lor, cum sunt: infrac\iunile [ndreptate [mpotriva vie\ii ]i a integrit`\ii fizice a persoanei, infrac\iunile [mpotriva propriet`\ii, cu sau f`r` amenin\are sau folosirea for\ei [mpotriva victimei, crima organizat`, traficul de droguri ]i de imigran\i. De\inu\ii cu pedepse de lung` durat` sunt repartiza\i [n sectoare cu un grad ridicat de securitate.
{n Marea Britanie sunt considera\i de\inu\i cu pedepse pe termen lung cei condamna\i la pedepse mai mari de 4 ani. La [nceputul execut`rii pedepsei, condamna\ii pe termen lung sunt [ncadra\i [ntr-un sector cu o siguran\` sporit`, iar activitatea desf`]urat` cu ace]tia se concentreaz` pe [ndreptarea comportamentului antisocial, prin implicarea lor [n diverse programe de consiliere ]i reabilitare.
{n Cipru, legisla\ia penitenciar` nu define]te deten\ia pe termen scurt sau
1. Consiliul Europei – “Penitenciarele din Europa”, 2000
termen lung. Deten\ia pe termen lung este considerat` pedeapsa care dep`]e]te 2 ani. Tuturor de\inu\ilor li se aplic` un regim uman de deten\ie ]i programe variate de reabilitare, care conduc la diminuarea comportamentului agresiv [n interiorul institu\iei.
{n Suedia, condamn`rile la mai mult de 4 ani sunt considerate pedepse de lung` durat`. De\inu\ilor cu condamn`ri pe termen lung li se asigur` condi\iile ]i tratamentul potrivite nevoilor lor reale, urm`rindu-se atenuarea ]i chiar reducerea sentimentului inutilit`\ii ]i al ne[ncrederii [n viitor.
{n Rusia nu exist` uniformitate [n defini\ia pedepselor de lung` durat`. De\inu\ii cu pedepse lungi sunt, de obicei, persoane cu v@rsta peste 30 de ani. Regimul de\inu\ilor cu pedepse mari are [n vedere at@t prevenirea form`rii unor grupuri de de\inu\i care ar putea ini\ia revolte sau alte evenimente, c@t ]i eliminarea tratamentelor inumane. De\inu\ii cu pedepse de lung` durat` beneficiaz` de preg`tire psihologic` ]i educa\ional` pe parcursul [ntregii perioade de deten\ie, pentru ca starea lor mental` ]i psihic` s` fie men\inut` la un nivel bun, iar efectele negative ale deten\iei s` fie [nl`turate prin dezvoltarea deprinderilor pe care de\inu\ii le au.
{n Rom@nia, legisla\ia penal` nu utilizeaz` conceptul de pedeaps` de lung` durat`, dar se face totu]i o distinc\ie [ntre pedepsele care nu dep`]esc 10 ani ]i cele care dep`]esc aceast` limit`. Deci, at@t deten\ia pe via\` c@t ]i [nchisoarea mai mare de 10 ani, sunt considerate pedepse pe termen lung, fiind aplicate pentru infrac\iuni ce prezint` un pericol social grav ]i deosebit de grav, precum infrac\iuni contra vie\ii ]i unele infrac\iuni contra statului.
{n Rom@nia, pedeapsa [nchisorii de lung` durat` se execut` [n penitenciare destinate acestui scop sau [n sec\ii speciale, cu regim [nchis, ale altor penitenciare. Ceea ce caracterizeaza regimul penitenciar al condamna\ilor la pedepse pe termen lung este faptul c` interdic\iile ]i obliga\iile se accentueaz`, iar drepturile se limiteaz`.
{n sistemul penitenciar rom@nesc, persoanele condamnate la pedepse de lung` durat` sunt separate de celelate categorii de de\inu\i.
Un factor important al acestui regim penitenciar, cu efecte pozitive [n formarea atitudinilor ]i deprinderilor necesare reintegr`rii sociale, [l constituie posibilitatea pe care o au de\inu\ii cu pedepse pe termen lung de a fi folosi\i la munc`.
Tratamentul aplicat de\inu\ilor cu pedepse mari vizeaz` trecerea gradual` de la un regim de securitate maxim` la un regim bazat pe disciplina liber consim\it`, pe sentimentul de responsabilitate.
Legea penal` rom@neasc` prevede posibilitatea liber`rii condi\ionate [n cazul acestor de\inu\i dac` indeplinesc unele condi\ii: executarea unei p`r\i din pedeaps`, st`ruin\a [n munc`, comportament disciplinar.
Scopul condamn`rii pe termen lung este, pe de o parte, de a proteja societatea de infractorii periculo]i ]i, pe de alt` parte, de a contribui la reabilitarea lor social` ]i la reducerea riscului de a mai comite delicte pe viitor.
Tratamentul aplicat de\inu\ilor pe termen lung este axat pe latura comportamental` a acestora, urm`rind oferirea unei motiva\ii suficiente pentru ca ace]tia s` aib` o reac\ie pozitiv` fa\` de deten\ie, s`-]i accepte condamnarea ]i s` se conformeze regulilor [nchisorii.
De\inu\ii cu pedepse mari au nevoie de un program de activit`\i care s` [i ajute s` foloseasc` timpul lung petrecut [n [nchisoare [n mod constructiv, pentru ca, [n final, s`-i preg`teasc` pentru libertate.
|elul final al oric`rei strategii de tratament este acela de a crea condi\ii pentru dezvoltarea personal` a de\inutului ]i, [n final, de a-i furniza un suport social necesar [nt@mpin`rii cu responsabilitate a vie\ii din lumea exterioar` .
2.2. Deten\iunea pe via\`
Deten\ia pe via\` este o pedeaps` principal` ]i reprezint` cea mai sever` pedeaps` din legisla\ia penal` actual`. Const` [n lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vie\ii sale. Pedeapsa deten\iunii pe via\` este privativ` de libertate dar nu cu caracter temporar cum este [nchisoarea, ci cu un caracter perpetuu.
Deten\ia pe via\` a fost introdus` prin Decretul Lege nr. 6 din 7 ianuarie 1990 al Consiliului FSN ]i este o pedeaps` principal` prev`zut` [n Codul Penal.
{n Codul Penal, pedeapsa cu deten\iunea pe via\` este prev`zut` pentru: infrac\iuni grave contra statului (art. 155-163, 167), pentru infrac\iuni de omor deosebit de grav (art. 176), pentru infrac\iuni grave contra siguran\ei transporturilor, pentru unele infrac\iuni grave contra capacit`\ii de ap`rare (capitularea, p`r`sirea c@mpului de lupt`, unele infrac\iuni contra p`cii ]i omenirii).
Pedeapsa cu deten\iunea pe via\` este prev`zut` alternativ cu pedeapsa [nchisorii de p@n` la 25 de ani pentru marea majoritate a infrac\iunilor, oferind largi posibilit`\i de individualizare judiciar` ]i recurgerea la pedeapsa cu deten\iunea pe via\` numai [n cazuri extreme.
{nchisoarea pe via\` este sanc\iunea penal` cea mai grea [n \`rile unde pedeapsa capital` a fost abolit`. De]i termenul de “[nchidere pe via\`” semnific` o pedeaps` nedeterminat`, [m realitate, deten\ia pe via\` nu implic` [n mod necesar [ncarcerarea pentru tot restul vie\ii1.
{nchisoarea pe via\` ridic` probleme deosebite pentru de\inu\i: izolarea social`, dependen\a total` de institu\ie, sedentarismul, singur`tatea ]i pierderea sentimentului responsabilit`\ii, asociate cu uniformizarea ]i monotonia vie\ii.
1. Revista de }tiin\` Penitenciar` – nr. 2 / 1995
De\inu\ii [nchi]i pe via\` au necesit`\i specifice, ca rezultat al duratei nedeterminate a condamn`rii lor ]i al diferitelor probleme care stau la baza comportametului lor criminal.
Izolarea social` este o consecin\` inevitabil` a [nchisorii [e via\`, de\inu\ii tinz@nd spre pierderea tuturor contactelor cu exteriorul. Ruperea leg`turilor familiale ]i amicale este probabil prejudiciul cel mai grav pe care [l antreneaz` privarea libert`\ii pe o perioad` lung` de timp.
Programele de tratament prev`zute de institu\iile penitenciare urm`resc men\inerea rela\iilor cu lumea exterioar`, care au o importan\` deosebit` [n asigurarea s`n`t`\ii morale a condamna\ilor la deten\ia pe via\`.
Condamna\ii pe via\` sf@r]esc de multe ori prin a se resemna cu soarta lor. Este paradoxal c`, de regul`, ace]tia se adapteaz` cel mai bine [n penitenciar, nu cunosc gravele probleme [n ceea ce prive]te obi]nuin\a cu mediul carceral.
Deten\ia pe via\` duce la o deformare a comportamentului, la marginalizarea social` a de\inutului ]i [n final la o total` dependen\` fa\` de institu\ia penitenciar`. Cea mai mare parte a mecanismelor unei stimul`ri nu mai exist`, condamna\ii pe via\` trec@nd printr-un fenomen descris ca “izolare situa\ional`” sau “izolare emo\ional` specific`”. Programele de orientare ]i preg`tire, precum ]i cele socio-educative pot fi utilizate pentru a crea aceast` stimulare social`, [n a]a fel [nc@t de\inu\ii s` se poat` readapta ]i reintegra [n societate.
Studiile despre urm`rile deten\iei pe via\` pun accent pe consecin\ele psihologice pe care le are privarea de libertate a de\inu\ilor pe o perioad` nedeterminat`. Problema principal` a de\inu\ilor [nchi]i pe via\` este incertitudinea [n ceea ce prive]te liberarea, deoarece []i dau seama c` sunt supraveghea\i permanent, f`r` s` ]tie totu]i pe baza c`ror criterii se judec` comportamentul lor. Aceast` incertitudine are efecte traumatizante pentru de\inu\ii condamna\i la [nchisoare pe via\`, deoarece conceptul de libertate este foarte [ndep`rtat ]i nu au no\iunea de viitor. {nchiderea unei persoane pe via\`, f`r` perspective de liberare, nu ar \ine seama de cele dou` obiective principale ale acestui tip de pedeaps`, cea de reeducare ]i cea de reintegrare social`, ]i ar fi o sarcin` grea pentru contribuabil.
Deten\ia pe via\` este rareori aplicat` f`r` o eventual` posibilitate de liberare. Procedurile de evaluare pentru liberarea condamna\ilor pe via\` intervin [n general, dup` executarea unei p`r\i [nsemnate din pedeaps`. Cei condamna\i pe via\` sunt considera\i ultimii care pot fi libera\i condi\ionat, aceast` decizie baz@ndu-se adesea pe rezultatele unei analize a “periculozit`\ii” viitoare a de\inu\ilor.
Folosirea pedepsei deten\iunii pe via\` difer` de la o \ar` la alta, [n func\ie de prevederile legale care stabilesc tipul infrac\iunilor ce atrag atrag aceast` condamnare. Principala motiva\ie pentru aplicarea ei este aceea c` un sistem sanc\ionator, pentru a satisface cerin\ele justi\iei cu privire la propor\ionalitate, claritate, prevedere ]i consisten\`, trebuie s` asigure protec\ia [mpotriva infrac\iunilor grave.
{n anumite \`ri europene, precum Croa\ia, Norvegia, Portugalia, Slovenia sau Spania, nu exist` dispozi\ii legislative referitoare la deten\ia pe via\`. {n Portugalia [nchiderea pe via\` este scoas` [n afara legii, prin constitu\ie. {n Spania, doctrina penal` afirm` c` deten\ia pe via\` este neconstitu\ional`. {n Norvegia, pedeapsa pe via\` nu este permis` de Codul Penal.
{n Belgia, condamnarea pe via\` implic` rareori faptul de a fi [nchis pentru [ntreaga via\`. {n compara\ie cu alte state, [n Belgia regimul aplicat de\inu\ilor [nchi]i pe via\` este mai generos [n ceea ce prive]te cerin\ele impuse pentru acordarea liber`rii condi\ionate. De\inu\ilor care nu beneficiaz` de liberarea condi\ionat` din motive ce \in de personalitatea lor, li se ofer` condi\ii compensatorii care le permit men\inerea contactului cu lumea exterioar`. Aceast` m`sur` reprezint` o “strategie de supravie\uire” ]i se realizeaz` sub forma unui permis de ie]ire sub escort`.
{n penitenciarele din Bulgaria, exist` sec\ii izolate, cu o siguran\` sporit`, unde sunt trata\i ]i [ngriji\i de\inu\ii pe via\`. Starea acestora variaz` de la ostilitate sporit` ]i agresiune, la manifest`ri de apatie ]i depresie tot mai dese, la reticen\` interioar`, depersonalizare ]i manifestare periodic` a tendin\elor de suicid.
{n Cipru condamna\ii pe via\` r`m@n [n penitenciar p@n` la sf@r]itul vie\ii, neexist@nd sistemul de liberare condi\ionat`. Dar, [n legea penitenciar`, exist` totu]i posibilitatea unei gra\ieri preziden\iale acordate pe baza avizului procurorului general al Republicii, [n temeiul unui raport special, referitor la conduita ]i comportamentul condamnatului, la starea de s`n`tate fizic` ]i mental` a acestuia. Acest raport este prezentat procurorului general dup` efectuarea a cel pu\in 12 ani din pedeaps`, iar apoi din doi [n doi ani.
{n Germania pedeapsa cu [nchisoarea pe via\` este aplicat` pentru anumite infrac\iuni grave, precum omorul. Persoanele condamnate pentru omor reprezint` aproximativ 98% din totalul de\inu\ilor condamna\i pe via\`. Un de\inut condamnat pe via\` poate spera s` fie liberat condi\ionat dup` 15 ani.
{n [n ultimii ani, [n Marea Britanie s-a constata cre]terea num`rului de\inu\ilor condamna\i pe via\`. Ace]ti de\inu\i sunt inclu]i [ntr-un plan de executare a pedepsei, travers@nd toate sec\iile penitenciarului, de la un regim [nchis la unul deschis. Ei nu au dreptul la liberare condi\ionat`, dar pot fi libera\i pe baza unui permis, du[` ce au executat “frac\ia obligatorie” stabilit` [n func\ie de pedeaps`. Persoanele condamnate pentru crime s`v@r]ite cu deosebit` cruzime ]i sadism, trebuie s` execute [ntreaga pedeaps` f`r` a beneficia de frac\ia obligatorie.
{n Polonia, pedeapsa cu [nchisoarea pe via\` este aplicat` pentru cele mai grave crime. De\inu\ilor condamna\i pe via\` le sunt acordate prin lege facilit`\i speciale precum: transferul [ntr-o institu\ie semideschis` dup` ce au executat 15 ani din pedeaps` sau [ntr-o institu\ie deschis` dup` executarea a cel pu\in 20 de ani din pedeaps`. Persoanele condamnate la aceast` pedeaps`, pot fi liberate condi\ionat dup` ce au executat 25 de ani din pedeaps`, dar numai dac` se ajunge la concluzia c` re\inerea [n penitenciar nu mai este necesar`.
{n Rom@nia, datorit` schimb`rilor ap`rute dup` 1990, pedeapsa cu moartea a fost abolit` ]i [nlocuit` cu pedeapsa deten\iei pe via\`, aceasta fiind sanc\iunea penal` cea mai grea.
Potrivit dispozi\iilor Codului Penal ]i ale legii privind executarea pedepselor, deten\ia pe via\` se execut` [n penitenciarele destinate pentru aceasta sau [n sec\ii speciale existente [n celelalte penitenciare. Persoanelor condamnate la deten\ia pe via\` li se poate acorda liberarea condi\ionat` dup` executarea a 20 de ani din pedeaps` (dup` [mplinirea v@rstei de 60 de ani pentru b`rba\i ]i de 55 de ani pentru femei, durata efectiv` a execut`rii pedepsei este de 15 ani), dac` sunt [ndeplinite ]i celelalte condi\ii cu privire la st`ruin\a [n munc`, disciplin`, corectarea comportamentului, antecedente penale.
Condamnarea pe via\` este justificat` prin faptul c` este singura pedeaps` adecvat` pentru cei care au comis infrac\iuni grave ]i doar a]a societatea se va sim\i protejat`1.
Din trei [n trei ani, personalul din penitenciar evalueaz` conduita de\inutului condamnat pe via\`.
O comisie special` format` dintr-un judec`tor, un psihiatru, un criminolog, va analiza oportunitatea liber`rii condi\ionate a de\inutului, iar dac` va fi respins, va fi reanalizat dup` doi ani2.
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 123
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 124
2.3. Programe desf`]urate cu de\inu\ii condamna\i la pedepse de lung` durat` ]i pedeapsa pe via\`.
Mare parte din cei care ajung [n penitenciare, nu sunt dintre cei mai buni cet`\eni: nivelul de cultur` este redus, deseori nu au familie, nu au o locuin\`, iar s`n`tatea nu este nici ea foarte bun`1.
Toate sistemele penitenciare urm`resc s` [mbun`t`\easc` condi\ia uman` a celor [nchi]i, oferindu-le cuno]tin\e, trat@ndu-le diferitele tulbur`ri fizice ]i psihice, dezvolt@ndu-le competen\e utile pentru o via\` cinstit` dup` liberare2.
Cu c@t pedeapsa este mai lung`, cu at@t condi\iile [n care ea este executat` sunt mai stricte ]i cu at@t mai mult izolarea ]i alienarea condamnatului vor fi mai durabile.
Programele corec\ionale pot fi clasificate dup` diverse criterii. Ele pot fi programe de educa\ie, de formare (profesional`) sau programe de terapie.
Dup` James McGuire, un program corec\ional este “un ansamblu de activit`\i av@nd un obiect precis ]i implic@nd un num`r de elemente interlegate” sau “o serie planificat` de ocazii de [nv`\are pentru de\inu\i, cu scopul general de a le reduce riscul de recidiv`”.3
De\inu\ii cu sentin\e mari trebuie [ncuraja\i s` coopereze ]i s` manifeste responsabilitate pentru viitorul lor, sens [n care sunt necesare programe ]i activit`\i care s` [i ajute s` foloseasc` [ntr-un mod constructiv timpul lung pe care [l petrec [n [nchisoare.
1. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.71
2. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg.73
3. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006
Examin`rile psihologice au ar`tat c` dup` o perioad` de cinci ani petrecu\i [n penitenciar, poate ap`rea un sindrom, numit sindromul separ`rii. Acest sindrom este reversibil, principalele caracteristici ale acestuia fiind: perturb`ri emo\ionale ale capacit`\ii de [n\elegere ]i g@ndire, schimb`ri [n modul de via\`, dificult`\i [n stabilirea contactelor sociale, pierderea masiv` a sim\ului realit`\ii, o cre]tere semnificativ` a ostilit`\ii ]i a agresivit`\ii asupra propriei persoane. Dar, privarea de libertate pe termen lung, nu provoac` acelea]i efecte pentru fiecare caz.
Pentru a [mpiedica ac\iunea sindromului de separate, trebuie s` se men\in` leg`turile cu lumea exterioar` ]i s` fie create pe c@t posibil, condi\ii asem`n`toare
cu cele din afar`. Acest lucru poate fi realizabil [n ateliere, clase de studiu, s`li ]i spa\ii pentru petrecerea timpului liber, prin folosirea radioului ]i a televizoarelor, a ziarelor, prin vizite ]i coresponden\`, dar ]i prin programe de sus\inere ]i terapie cognitiv` ]i comportamental`.
Cel mai important lucru pentru de\inu\ii condamna\i la pedepse de lung` durat` ]i la deten\ia pe via\`, este acordarea unor activit`\i potrivite, c@t mai cur@nd posibil ]i aplicarea unui regim intensiv de preg`tire [n perioada de pre-liberare, care s` le ofere un suport social care s` [i ajute s` [nt@mpine dificult`\ile ]i e]ecurile vie\ii, dup` liberare.
Realizarea acestor activit`\i presupune cel pu\in dou` condi\ii obligatorii: personal specializat precum psihologi, asisten\i sociali, sociologi, educatori ]i cabinete psihologice, ateliere, cluburi [n interiorul sec\iilor [n care sunt caza\i de\inu\ii pe via\` ]i cei pe termen lung, care s` poat` fi utilizate pentru activit`\i specifice. Este nevoie ]i de interes, imagina\ie, flexibilitate ]i dorin\a personalului specializat ca, [n limitele cerute de men\inerea ordinii ]i siguran\ei penitenciarului, s` g`seasc` cele mai potrivite activit`\i pentru aceast` categorie de persoane.
Num`rul psihologilor, al asisten\ilor sociali ]i al spa\iilor necesare activit`\ilor, din penitenciarele care au un num`r mare de de\inu\i pe termen lung, este insuficient pentru realizarea unor programe eficiente, excep\ie f`c@nd penitenciarul de maxim` siguran\` Rahova ]i penitenciarul Arad. Totu]i, se obsev` c`, acolo unde exist` preocupare, aceste dificult`\i pot fi dep`]ite. Cre]terea unor mici animale de cas` precum ]oricei, hamsteri, psici, pe]ti, cultivarea de flori [n ghivece improvizate, coaserea de goblenuri, instruirea [n folosirea calculatorului, sunt c@teva din activit`\ile extrem de bine primite de aceast` categorie de de\inu\i.
De]i programele nu se axeaz` pe schimbarea comportamentului, o variabil` ce nu poate fi evaluat` niciodat`, ele pot s` ini\ieze un dialog pozitiv [ntre personal ]i de\inut, stabilind astfel un fundament solid pentru echilibrarea de\inu\ilor care execut` pedepse de lung` durat` ]i pe via\`.
Voi prezenta c@teva programe aplicate [n unele penitenciare precum: Bucure]ti – Rahova, Arad, Gherla ]i Ia]i.
{n Penitenciarul Arad, strategiile de interven\ie [n cazut acestor de\inu\i sunt elaborate [n trei etape: prima parte a deten\iei, executarea propriu-zis` a pedepsei ]i perioada de preg`tire pentru libertate.
{n prima parte a deten\iei activit`\ile desf`]urate cu de\inu\ii sunt orientate pe urm`toarele direc\ii:
evaluarea nevoilor de interven\ie educa\ional` ]i terapeutic`;
interven\ia psihologic`, av@nd [n vedere riscurile majore [n producerea de evenimente negative [n care sunt implica\i ace]ti de\inu\i;
programe educa\ionale de scurt` durat`, focalizare pe furnizarea informa\iilor de care de\inutul are nevoie [n aceast` perioad`;
activit`\i ocupa\ionale, de club, sportive.
{n perioada de executare propriu-zis` a pedepsei se instaleaz`, la de\inu\i, o stare progresiv` de resemnare, de acceptare a situa\iei, ceea ce presupune o interven\ie concordant` cu nevoile lor psihoeduca\ionale, structurat` astfel:
oferta educa\ional` adresat` de\inu\ilor cu deficien\e grave de cultur` general`, deficitari la nivelul abilit`\ilor sociale ]i de rela\ionare, care trebuie s` cuprind` alfabetizare, educa\ie pentru via\a de familie, educa\ie sanitar`, etc.
men\inerea ]i dezvoltarea cuno]tin\elor ]i abilit`\ilor precum completarea nivelului de ]colarizare, cursuri de calificare profesional`, activit`\i de club, programe terapeutice;
pentru de\inu\ii cu un nivel educa\ional mediu ]i superior, interven\ia vizeaz` [ncurajarea ]i sprijinirea lor [n preg`tirea educa\ional`, cursuri de informatic`, psihologie, dezvoltarea vocabularului, [nv`\area unei limbi str`ine.
Perioada de preg`tire pentru liberare este marcat` de anxietate, agita\ie, incertitudine. De aceea, interven\ia se va focaliza pe c@t mai multe informa\ii ]i exers`ri ale abilit`\ilor sociale.
Perioada foarte lung` petrecut` [n penitenciar determin` un grav handicap social acestor de\inu\i, fiind absolut necesar` includerea lor [n programe post – penale.
La Penitenciarul Gherla, programele recuperatorii destinate condamna\ilor cu pedepse de lung` durat` sau pe via\` au urm`toarele obiective:
cunoa]terea ]i respectarea principalelor valori umane, a normelor morale fundamentale ]i a regulilor care conduc via\a [n comunitate;
[n\elegera rolului cet`\eanului [ntr-un stat democratic, drepturile ]i obliga\iile pe care acesta le are [n contextul familie – grup social;
formarea ]i consolidarea principalelor deprinderi de comportament social;
[mbun`t`\irea stimei de sine, a propriei imagini concomitent cu dezvoltarea unui comportament non-ofensiv;
cultivarea ]i antrenarea aptitudinilor ]i capacit`\ilor creative [n domeniul picturii, graficii ]i sculpturii;
schimbarea op\iunii de via\` a de\inutului, diminuarea depresiei ]i a stresului provocat de aceasta;
prevenirea actelor de autoagresiune prin oferirea de alternative de exprimare ]i ameliorare a personalit`\ii acestor de\inu\i;
dezvoltarea abilit`\ilor de comunicare, asumarea responsabilit`\ii pentru deciziile luate;
]colarizarea de\inu\ilor, calificarea ]i recalificarea [n diverse meserii.
La Penitenciarul Ia]i ace]ti de\inu\i sunt cuprin]i [n urm`toarele programe:
dezvoltarea abilit`\ilor sociale – se urm`re]te cunoa]terea st`rii de spirit [n r@ndul de\inu\ilor ]i evaluarea rela\iilor dintre ace]tia;
reabilitarea comportamental` ]i social` a condamna\ilor la deten\ia pe via\` – programul vizeaz` dezvoltarea unei motiva\ii suficiente [n sensul unei reac\ii pozitive [n plan psihologic fa\` de deten\ie;
resocializarea prin art` – realizarea unor programe cultural – artistice, descoperirea ]i stimularea talentului ]i aptitudinilor de\inu\ilor.
La Penitenciarul Bucure]ti – Rahova, modalit`\ile de interven\ie asupra de\inu\ilor cu pedepse lungi ]i pe via\` vizeaz` restructurarea personalit`\ii acestora la toate nivelele: comportamental, afectiv, cognitiv, cu efecte ce se pot vedea at@t [n timpul deten\iei, dar mai ales dup` liberare.
Programul terapeutic de comunicare ]i expresie creativ` urm`re]te:
dob@ndirea unor atitudini ]i comportamente benefice ]i ameliorarea rela\iilor de grup;
antrenarea capacit`\ilor de ascultare ]i verbalizare;
oferirea de suport emo\ional prin exprimarea, desc`rcarea [ntr-o manier` constructiv` a tensiunilor generate de regimul de deten\ie.
Programul terapeutic de dezvoltare personal` urm`re]te:
clarificarea sentimentelor ]i tr`irilor;
poten\area for\elor constructive proprii;
cre]terea considera\iei pozitive fa\` de sine;
perceperea lumii exterioare [ntr-o manier` mai realist`;
antrenarea empatiei [n rela\iile interumane.
Aceste programe motiveaz` de\inu\ii ]i reprezint` un mod de a le permite s` se confrunte cu problemele anterioare sau prezente ]i s` dob@ndeasc` aptitudini de via\`, profesionale ]i sociale corespunz`toare.
Riscurile [ncarcer`rii pe termen lung sunt multiple: riscul evad`rilor sau revoltelor, riscul violen\ei sau al victimiz`rii, riscul deterior`rii s`n`t`\ii de\inu\ilor, riscul tratamenutului arbitrar ]i asupritor aplicat de personalul [nchisorilor. Efectele d`un`toare ale deten\iei afecteaz` comportamentul de\inu\ilor at@t pe perioada execut`rii pedepsei c@t ]i dup` liberare.
Proiectul de recomandare privind tratamentul de\inu\ilor cu pedepse pe termen lung ]i al celor condamna\i pe via\`, adoptat [n noiembrie 2002 la Strasbourg1, pune accent pe valorile fundamentale care trebuie s` [ndrume administra\iile penitenciare: echitate, justi\ie, egaliate.
F`r` [ndoial`, executarea pedepselor de lung` durat` creeaza multe probleme at@t pentru sistemul penitenciar, care se confrunt` cu supraaglomerarea, c@t ]i pentru de\inu\i, care se confrunt` cu tulbur`ri comportamentale ]i psihologice, datorate modului de via\` din penitenciar.
Procesul de reabilitare ]i de reintegrare [n societate a de\inu\ilor cu pedepse de lung` durat` ]i a celor condamna\i pe via\` presupune o gestionare sensibil`, un personal bine instruit, condi\ii umane ]i o schimbare de atitudine at@t a de\inu\ilor c@t ]i a personalului din [nchisoare.
Scopul priv`rii de libertate nu este doar acela al aplic`rii unei sanc\iuni pentru fapta comis` sau protejarea comunit`\ii, ci ]i unul al reeduc`rii persoanei care a gre]it , prin aplicarea unor tehnici care l-ar putea ajuta pe de\inut s` interiorizeze normele societ`\ii [n care tr`ie]te. Principalele direc\ii ale influen\`rii de\inutului [n cadrul activit`\ii de reeducare sunt: via\a profesional` – urm`rindu-se formarea unui produc`tor de bunuri sau servicii, con]tient de locul, rolul ]i importan\a social` a muncii sale; via\a social` – un membru angajat [n realizarea
scopurilor generale; via\a particular` ]i familia – un individ autonom i un membru de familie capabil; via\a cultural` ]i activit`\ile de timp liber.
C. Turianu consider` c` la baza procesului de reintegrare social` a delincven\ilor treuie s` stea urm`toarele principii: principiul reabilit`rii timpurii – un delincvent “ocazional” se poate reeduca mai u]or dec@t un delincvent “habitual” sau recidivist; principiul individualiz`rii m`surilor, metodelor ]i procedeelor de reeducare [n func\ie de particularit`\ile de v@rst` ]i de tr`s`turile de personalitate ale fiecarei persoane; principiul coordon`rii ]i continuit`\ii ac\iunilor de reeducare. Integrarea sau reintegrarea social` a persoanelor ce au s`v@r]it abateri sau [nc`lc`ri ale normelor sociale ]i ale legilor, trebuie privit` ca un proces ce vizeaz` reintegrarea personal` psiho-social`, reintegrarea economic` ]i reintegrarea cultural`.
{n concluzie, ajungem la ideea c` [ntreg ansamblul de activit`\i cultural-educative, sportive ]i psihoterapeutice au ca scop maturizarea spiritual` a de\inu\ilor ]i construc\ia unei moralit`\i func\ionale dup` liberare.
CAPITOLUL III
ASPECTE PSIHOSOCIALE ALE PRIV~RII DE LIBERTATE }I ATITUDINEA
DE|INU|ILOR FA|~ DE PEDEAPS~
3.1. Infractorul ]i infrac\iunea
“Devian\a poate fi definit` ca o transgresiune, social perceput`, a regulilor ]i normelor aflate [n vigoare [ntr-un sistem social dat.” Este un comportament care repune [n cauz` normele sociale ]i unitatea sistemului. Normele sistemului social sunt supuse schimb`rii, [n func\ie de schimb`rile istorice ]i valorizate diferit de subgrupurile care se includ [n sistem1.
Personalitatea infractorului este produsul unei [mbin`ri relative neizbutite, necesare sau [nt@mpl`toare, permanente sau temporare a factorilor care concur` la formarea sa, [mbinare care d` na]tere unei personalit`\i temporar imperfecte, dizarmonice, care [nt@mpin` dificult`\i de diferite grade [n procesul de adaptare la cerin\ele vie\ii [n societate2.
“Eul criminal, cu atitudini ]i raport`ri p`trunse de ideea unei [nsu]iri a diferitelor pozi\ii, prezint` interes at@t ca specula\ie psihologic`, c@t ]i ca sintez` a naturii vie\ii. Forma dinamic` a fenomenului infrac\ional, structura ]i leg`turile acestuia, via\a agresional`, postulat` ca finalitate, vor deveni indiciile unui psihism [ndreptat spre evolu\ia normelor ]i conceptelor criminologice.
Prin expresia “personalitate criminal`”, [n\elegem c` este vorba despre un
1. Anamaria Leaua – “Penitenciarul-psihologie social` aplicat`”, ed. Lumen, 2006, pg. 11
2. T. Butoi, D.Voinea ,A.Butoi, M.Prodan, V.Iftene, C.L`z`rescu,I. Butoi,L.Nicolae – “Victimologie, curs universitar”, ed. Pinguin, Bucure]ti, 2004, pg. 39
individ infractor cu toate particularit`\ile sale bio-psihice ]i sociale, general umane ]i cu toate caracteristicile ce au putut determina sau influen\a intrarea temporar` a acestuia sub inciden\a legii penale.
{n clasificarea conduitelor deviante s-au avut [n vedere criterii sociologice, ale medicinei legale, ca ]i criminologice.
{n lucrarea sa, V. Dragomirescu expune urm`toarea clasificare1:
1. comportamentul deviant – c@nd se refer` [n special la abaterile de la normele sociale;
2. comportamentul aberant – c@nd se refer` [n special la aspectele medico-legale ]i psihopatologice;
3. comportamentul antisocial sau infrac\ional – c@nd se refer` la aspectele judiciare.
{n func\ie de criteriile medico-legale ]i criminologice, comportamentul antisocial cuprinde urm`toarele: comportamentul antisocial accidental sau ocazional, comportamentul predelictual, comportamentul delictual propriu-zis, comportamentul infrac\ional patologic.
Comportamentul antisocial include, la r@ndul s`u, mai multe categorii, [n func\ie de criteriile etiopatogenice: comportamentul motivat patologic pentru care se impun m`suri permanente de ordin curativ, comportamentul poten\at patologic pentru care se impun m`suri speciale, comportamentul declan]at patologic pentru care sunt indicate [n primul r@ns m`surile cu caracter preventiv, comportamentul exacerbat al unui fond patologic [n stare de laten\` ]i pentru care, pe l@ng` m`surile preventive, se impun uneori m`suri curative diferen\iate.
Din punct de vedere simptomatologic, actul infrac\ional se caracterizeaz` prin categoriile de comportament dup` cum urmeaz`: comportament instabil, comportament impulsiv, comportament agresiv,comportament pervers,
1. V. Dragomirescu – “Psihosociologia comportamentului deviant”, ed }tiin\ific` ]i Enciclopedic`, Bucure]ti, 1976
comportament reactiv, [n care se includ ]i aspectele de simulare ]i sinistroz`.
Diver]i autori au [ncercat s` contureze portretul personalit`\ii criminale ]i au dorit s` realizeze clasificarea ]i gruparea lor. Astfel, s-a folosit o serie de criterii, precum cele men\ionate de N. Mitrofan, V. Zdrenhgea ]i T. Butoi, dup` cum urmeaz`1:
– [n func\ie de gradul de con]tientizare ]i control al comportamentului: infractori normali, infractori anormali;
– [n func\ie de gradul de preg`tire infrac\ional`: infractori ocazionali, infractori de carier`;
– [n func\ie de tendin\a de repetare a ac\iunilor criminale: infractori recidivi]ti, infractori nerecidivi]ti.
O [ncercare interesant` de tipologizare ]i portretizare a infractorilor o g`sim la Yablonski, ce folose]te drept criteriu modul [n care personalitatea infractorului afecteaz` comportamentul lui criminal, diferen\iindu-se patru categorii de criminali:
– criminali socializa\i – cei care prezint` tulbur`ri emo\ionale mai mult dec@t orice persoan` care nu a comis infrac\iuni. Ace]tia devin delincven\i [n urma impactului contextului social [n cadrul c`ruia [nva\` reguli ]i valori deviante. Ace]ti delincven\i apar mai mult drept violatori ai propriet`\ii dec@t criminali violen\i.
– criminali nevrotici – cei care comit acte infrac\ionale datorit` compulsiunilor nevrotice.
– criminali psihotici – indivizii cu dezordini severe ale personalit`\ii, care au o percep\ie complet distorsionat` asupra societ`\ii ]i lumii ce [i [nconjoar`.
– criminali sociopa\i – sunt caracteriza\i printr-o personalitate egocentric`, au o compasiune limitat`, sau chiar inexistent`, fa\` de al\ii. Ei pot victimiza u]or pe al\ii cu un sentiment minim de vinov`\ie, datorit` tulbur`rilor de caracter.
1. N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi – “Psihologie judiciar`”, ed. }ansa, 1992, pg. 57
Infractorul se prezint` ca o personalitate deformat`, ceea ce [i permite s` comit` anumite infrac\iuni atipice cu caracter antisocial ]i disocial. El apare ca fiind un individ cu o insuficient` maturizare social`, cu deficien\e de integrare social`, care intr` [n conflict cu cerin\ele sistemului valorico-normativ ]i cultural al societ`\ii [n care tr`ie]te.
Studiindu-se diferite categorii de infractori sub aspectul particularit`\ilor psihologice, s-au stabilit anumite caracteristici comune ce se reg`sesc la majoritatea celor care [ncalc` legea: instabilitatea emotiv-ac\ional`, care este o tr`s`tur` esen\ial` a personalit`\ii dizarmonic structurat` a infractorului ]i face parte din st`rile de dereglare a afectivit`\ii infractorilor care se caracterizeaz` prin lipsa unei autonomii afective, insuficienta dezvoltare a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emo\iilor ]i sentimentelor superioare, [n special cele morale; inadaptarea social`, este clar faptul c` orice infractor este un inadaptat din punct de vedere social, [n majoritatea cazurilor, ei provin din familii dezorganizate, unde nu exist` condi\ii, pricepere sau preocuparea necesar` pentru educarea copiilor; sensibilitatea deosebit`, pe infractor [l caracterizeaz` lipsa unui sistem de inhibi\ii, elaborat pe linie social` ]i atingerea intereselor personale, indiferent de consecin\e, duce la mobilizarea excesiv` a resurselor fizice ]i psihice; duplicitatea comportamentului, reprezent@nd o dominant` puternic` a personalit`\ii, duplicitatea infractorului este a doua lui natur`, care nu este mascat` doar [n perioada [n care comite fapta infrac\ional`, ci tot timpul; imaturitatea intelectual`, ce const` [n incapacitatea infractorului de a prevedea pe termen lung consecin\ele ac\iunii sale antisociale; imaturitatea afectiv`, ce const` [n decalajul persistent [ntre procesele cognitive ]i cele afective, [n favoarea celor afective, iar datorit` dezechilibrului psiho-afectiv, imaturitatea afectiv` duce la o rigiditate psihic`, la reac\ii dispropor\ionate, predomin@nd principiul pl`cerii [n raport cu cel al realit`\ii; frustrarea, stare emo\ional` resim\it` de infractor atunci c@nd este privat de unele drepturi, recompense, satisfac\ii care consider` c` i se cuvin, sau, c@nd [n calea ob\inerii acestor drepturi exist` obstacole; aceast` frustrare este resim\it` [n plan afectiv-cognitiv ca o stare de criz`; complexul de inferioritate, este o stare pe care infractorul o resimte ca fiind un sentiment de insufucuen\`, de incapacitate personal`, acest complex de inferioritate, apare [n urma unor deficien\e reale sau imaginare, fiind poten\ate ]i de dispre\ul, dezaprobarea tacit` sau experimentat` a celorlal\i; egocentrismul, reprezint` tendin\a individului de a raporta totul la el [nsu]i, egocentricul nu este capabil s` vad` dincolo de propriile dorin\e, scopuri, interese, el este un individ care nu este capabil s` recunoasc` superioritatea ]i succesele celorlal\i, se crede permanent perscutat ]i consider` c` are [ntotdeauna dreptate; labilitatea, este tr`s`tura personalit`\ii care semnific` fluctua\ia emotivit`\ii, capriciozitatea; agresivitatea, apare atunci c@nd individul este [mpiedicat s`-]i satisfac` dorin\ele ]i se manifest` printr-un comportament violent ]i distructiv; indiferen\a afectiv`, care este str@ns legat` de egocentrism ]i se mai nume]te ]i insensibilitate moral`, fiind caracterizat` prin incapacitatea infractorului de a in\elege durerile ]i nevoile celorlal\i, prin satisfac\ia resim\it` fa\` de durerile altora, indiferen\a afectiv` red` [n fond st`rile de inhibare ]i dezorganizare emo\ional`.
Infractorii, tr`ind [n conflict cu societatea ]i ac\ion@nd mereu [mpotriva ei, prin succesele ob\inute [n activitatea infrac\ional`, devin [ncrezu\i, orgolio]i, supraapreciindu-se ]i ajung@nd la manifest`ri de vanitate, adeseori puerile.
Infractorul se simte mereu [n continu` ap`rare legitim` fa\` de societatea care refuz` s` [i ofere de bun` voie ceea ce pretinde capriciul lui de moment, elemtul lui vital, ]i o tr`s`tur` fumdamental` a caracterului s`u, fiind minciuna.
Infrac\iunea este “fapta care prezint` pericol social, s`v@r]it` cu vinov`\ie ]i prev`zut` de legea penal`.
Infrac\iunea este singurul temei al r`spunderii penale”1. Tr`s`turile esen\iale ale infrac\iunii, dup` cum arat` art. 17, din Cod Penal, sunt urm`toarele:
Fapta s` prezinte pericol social;
Fapta s` fie s`v@r]it` cu vinov`\ie;
Fapta s` fie prev`zut` de legea penal`.
Dup` cum afirm` domnul T. Butoi, cercetarea complex` a fenomenului infrac\ional deschide largi perspective explica\iei ]tiin\ifice a mecanismelor ]i factorilor cu rol favorizant, [ng`duind o fundamentare realist` a m`surilor generale ]i speciale orientate c`tre prevenirea ]i combaterea manifest`rilor antisociale2.
O analiz` strict psihologic` a actului infrac\ional const` [n analiza modului [n care personalitatea infractorului (inteligen\a, afectivitatea, motivaia ]i voin\a) se manifest` [n preg`tirea, s`v@r]irea ]i [n atitudinea postinfrac\ional`.
Fenomenul infrac\ional este deosebit de complex ]i pentru a putea fi cunoscut, trebuie abordat multidisciplinar, ]i implic` st`p@nirea unor no\iuni precum criminologiea, psihologia judiciar`, sociologia judiciar`, biologia criminal`, medicina legal`, psihiatria criminal`, antropologia criminal`, statistica infrac\ional` ]i multe alte no\iuni.
Infrac\ionalitatea, chiar dac` este un fenomen social, trebuie cercetat` ca fiind un act individual, un act comis de o persoan` concret` [ntr-o situatie concret`. Este vorba de o ac\iune uman`, determinat` de anumite elemente psihologice, trebuin\e, tendin\e, motive, scopuri.
O viziune corect` asupra dinamicii ]i interac\iunii elementelor [ntregului ansamblu de factori care iau parte la producerea actului infrac\ional o poate oferi doar o concep\ie sistemic` integratoare asupra conduitei ]i a manifest`rilor psihocomportamentale.
1. Cod Penal, art. 17
2. T. Butoi – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 49
Factorii care stau la baza fundament`rii teoriilor psiho-biologice, psiho-sociale ]i psiho-morale, lua\i separat, nu pot explica [n mod corespunz`tor originea fenomenului ]i a comportamentului infrac\ional. Aceasta presupune elaborarea unui sistem teoretico-]tiin\ific ]i metodologic cu posibilit`\i integratorii ]i generalizatoare pentru realitatea concret`.
{n Rom@nia, evolutia fenomenului infrac\ional este o consecin\` a impactului problemelor economico-sociale grave, caracteristice perioadei de tranzi\ie, precum ]i a crizei de autoritate pe care au traversat-o institu\iile statului de drept.
Pentru a interpreta c@t mai corect comportamentul infrac\ional, trebuie s` avem [n vedere cele trei faze ale actului infrac\ional, ]i anume: faza preinfrac\ional`, faza infrac\ional` propriu-zis` ]i faza postinfrac\ional`. Situa\ia preinfrac\ional` este un ansamblu de circumstan\e exterioare personalit`\ii infractorului, care precede actul infrac\ional. Aceast` situa\ie implic` dou` elemente: evenimentul, care determin` apari\ia ideii infrac\ionale ]i circumstan\ele, [n care infrac\iunea se preg`te]te ]i se realizeaz`.
Punerea [n act a hot`r@rii de a comite infrac\iunea este precedat` de o serie de procese de analiz` ]i sintez`, de lupta motivelor, deliberarea ]i actele executorii antren@nd profund, in toat` complexitatea sa, personalitatea infractorului. P@n` la deciderea de a comite infrac\iunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea ]i prelucrarea informa\iilor declan]atoare de motiva\ii ale c`ror polaritate se structureaz` dup` modelul unor sinteze aferent-evolutive, servind deliber`rilor asupra mobilului comportamentului infrac\ional.
Din punct de vedere psihologic trebuin\ele se manifest` [n con]tiin\a individului ca mobil al comportamentului posibil.
Din punct de vedere juridic, actul infrac\ional este rezultatul comport`rii negative a fiin\ei umane responsabile, [n raport cu cerin\ele normelor penale pozitive1.
Din punct de vedere sociologic, comportamentul deviant este o abatere de la normele proprii unei comunit`\i2.
Ajungem la concluzia c`, din punct de vedere psihologic, comportamentul de\inu\ilor, implicit cel infrac\ional, este unul din rezultatele devierii de la normele de organizare a personalit`\ii3.
Dup` cum spune Eysenck, prin personalitatea infractorului trebuie s` [n\elegem un c@mp larg de investiga\ii asupra fiin\ei umane concepute ca un [ntreg.
Concluzion@nd ideile anterioare, putem spune c` s`r`cia ]i crizele economice ]i sociale specifice trecerii de la un tip de organizare social` la alta nu genereaz` [n sine asemena fenomene, criminalitatea av@nd o etiologie mult mai complex`, [ns`, ele creeaz` condi\iile sociale ale amplific`rii acestui fenomen.
1. T. Butoi – – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, 2006, Bucure]ti, pg. 127
3. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, 2006, Bucure]ti, pg. 128
3.2. Mediul penitenciar – aspecte psihosociale ale priv`rii de libertate
Termenul de “mediu [nchis”, a fost propus de Goffman, pentru a descrie locuin\a unde indivizii []i petrec tot timpul1.
Complexitatea sistemului penitenciar impune cu necesitate studierea problemelor priv`rii de libertate. Problema libert`\ii a fr`m@ntat ]i mai continu` ]i ast`zi s` fr`m@nte min\ile oamenilor.
Problematica de baz` a priv`rii de libertate este [ns`]i libertatea ca ]i condi\ie uman` strict necesar`, care trage dup` celelalte probleme legate de pedeaps`, intimidare, readaptare, factori facilitan\i [n apari\ia tuturor dificult`\ilor deten\iei.
Penitenciarul [n sine este problema cea mai mare, deoarece, prin esen\a sa,
manifest` o multitudine de probleme.
Din primele momente [n care a intrat [n penitenciar, subiectul se confrunt` cu o serie de probleme, [n primul r@nd de adaptare la regimul, normele ]i regulile de
deten\ie. Pentru orice om, privarea de libertate este o situa\ie deosebit`, de coexisten\` [n comun a unor persoane diferite dup` v@rst`, sex, limb`, religie, opinie, temperament, caracter, origine na\ional`, statut economic ]i social. Fiecare de\inut tr`ie]te diferit momentele adapt`rii, care pare a fi ceva simplu. Dezam`git, dezorientat, disperat, p`r`sit de familie, de\inutul simte nevoia de a se integra [n noul colectiv. Nu are de ales [ntre izolare sau conformare. Izolarea [i va face via\a ]i mai grea, iar conform@ndu-se, se adapteaz` la situa\ia de de\inut. {n aceste momente, penitenciarul, prin personal, trebuie s` sprijine de\inutul moral, fizic, psihologic prin cele mai eficiente mijloace.
Criminalitatea, ca fenomen social, afecteaz` interesele societ`\ii, iar cei care [ncalc` regulile, sunt eticheta\i ca atare. Priva\i de libertate, ace]tia sunt supu]i
1. T. Butoi – – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 344
efectelor coercitive ale vie\ii de penitenciar ]i au un statut de subordonat fa\` de lege.
Privarea de libertate [n mediul penitenciar, constituie pentru orice om, o situa\ie de ampl` rezonan\` [n modul s`u de via\`, at@t pe durata deten\iei, c@t ]i dup` aceea, [n libertate.
Impactul priv`rii de libertate asupra componentelor personalit`\ii este dramatic, gener@nd ]i permanentiz@nd conduite diferite fa\` de cele avute anterior, [n mediul liber1.
Via\a [n [nchisoare este o via\` grea, unde este anulat` orice intimitate, unde totul este la vedere pentru ceilali.
Un loc important, [l ocup` rela\iile interpersonale din cadrul grupurilor de de\inu\i, care sunt grupuri eterogene2 .
Penitenciarul creeaz` un tip aparte de rela\ii interpersonale, ce au un con\inut dinamic ]i modalit`\i deosebite de structurare ]i manifestare.
Factorii care determin` aceste rela\ii interpersonale, sunt cadrul specific al penitenciarului: a) modul de organizare; b) genuri de activit`\i; c) supravegherea permanent`, ]i specficul popula\iei penitenciare.
Analiz@nd pe de o parte izolarea psihic` ]i psihosocial` ]i pe alt` parte privarea de libertate prin executarea unei pedepse penale [ntr-un loc de deten\ie, vom constata c` [ntre acestea exist` o multitudine de diferen\e ce prezint` aspecte specifice ]i manifest`ri complexe. Aceste deosebiri sunt de ordin fundamental ]i vizeaz` latura cantitativ` ]i latura calitativ`. Din punct de vedere cantitativ, privarea de libertate se [ntinde pe perioade mai mari sau mai mici, durata condamn`rii form@nd principalul factor stresor, iar din punct de vedere calitativ, privarea de
1. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, 2006, Bucure]ti
2. T. Butoi – – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 344
libertate d` na]tere unei game complexe de fr`m@nt`ri psihice ]i psihologice [ncep@nd cu criza de deten\ie.
Ajungerea [n penitenciar tulbur` echilibrul personalit`\ii printr-o tripl` reducere: a spa\iului de via\a, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativitatea trecutului), a comportamentului social (izolare, abandon).
Privarea de libertate provoacă apariția unor fenomene psihice și psihosociale ce se manifestă în locurile de detenție și se resimt profund la nivelul personalității individului. Aceste fenomene condiționează evoluția deținutului precum și efectele demersurilor reeducative.
În comparație cu stările accidentale de izolare, privarea de libertate în sistemul detenției are drept consecințe, absolut specifice, și înlăturarea simbolurilor exterioare
ale personalității generată de obligativitatea purtării uniformei de deținut.
Aceasta are ca efect, standardizarea modului de viață și estomparea până la anulare a diferențelor individuale.
Impactul detenției asupra individului se resimte în mod dramatic și prin limitarea drastică a spațiului de mișcare și a organizării timpului oricărui deținut. {n condiții de încarcerare, sunt elaborate noi conduite legate de spațiu și de timp radical diferite de cele ale unui individ uman în libertate. Frustrarea este resimțită cu deosebită tărie în planul timpului. Organizarea impusă a timpului și care, în general este foarte monotonă, programa zilnică sever reglementată, timpul liber, atât cât este, fiind și el impus mai cu seamă în primele perioade de detenție provoacă sentimente de frustrare continuă și, în consecință, mărește agresivitatea deținutului. Reducerea perimetrului de mișcare a individului duce la apariția unor “fenomene ancestrale de teritorialitate”1,care se manifestă printr-o exagerare îndârjire în “apărarea spațiului personal” cum ar fi locul de culcare, locul de alimentare, etc. Chiar dac` fenomenele de teritorialitate se manifestă și în condițiile vieții obișnuite,
1. N. Mitrofan, V. Zdrenghea, T. Butoi – “Psihologie judiciar`”, ed. }ansa, 1992
mai ales în spații supraaglomerate, unele fenomene de agresivitate mărită se observă relativ rar deoarece individul învață să-și controleze impulsurile agresive generate de prezența, uneori deranjantă, a altor indivizi sau grupuri de indivizi. Dar, în condițiile detenției, dup` cum afirm` ]i H.F.Ellenberger, “fenomenele de teritorialitate devin exacerbate și suscită o agresivitate mărită”1 (apud Tudorel Butoi).
{n concluzie, restrângerea acută a libertății individuale, relațiile impersonale, lipsa de informații, regimul autoritar, mediul închis și activitățile monotone, toate acestea fiind resimțite acut de către deținut drept atingeri ale integrității sale ca ]i ființă umană, se constituie ca note absolut particulare ale privării de libertate2.
Ca urmare a șocului încarcerării și a contactului cu subcultura carceral`, deținutul își formează, mai mult sau mai puțin explicit, o nouă viziune asupra
propriei persoane și își elaborează o nouă strategie sau modalitate de supraviețuire.
Încarcerarea impune adoptarea unei atitudini ostile, mai mult sau mai puțin fățișe, atât față de lumea de “afară” cât și față de personalul închisorii, concomitent cu dezvoltarea unei loialități față de ceilalți deținuți, cu o sprijinire reciprocă ori de câte ori interesele reale sau imaginare ale deținuților intră în conflict cu unele dispoziții ale autorității. F`r` nici un dubiu, adoptarea acestor “norme carcerale” sau a altora de același tip, caracteristice subculturii carcerale sunt produse de o puternică motivație care se subordoneaz` necesității apartenenței la grup. Astfel, efortul deținutului va consta [n a se integra [n grupul informal de deținuți și de a-și dezvolta conduitele dezirabile acestui grup.
Acest fenomen de prizonizare, de integrare în grupul de deținuți, de identificare cu subcultura carcerală este doar o primă fază în evoluția deținutului. O a două faz` în viața de detenție este fenomenul de deprizonizare, astfel că, cu cât
1. T. Butoi – “Psihologie judiciar`”, ed. Rom@nia de M@ine, Bucure]ti, 1997
2. T. Butoi – – “Tratat de psihologie judiciar`”, ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 344
momentul liberării se apropie, cu atât deținuții vor avea tendin\a s` adopte un rol tot
mai apropiat de ceea ce este dezirabil din punct de vedere social. Justificarea acestei tendințe constă și într-o motivație pur calculativă deoarece un comportament adecvat poate scurta uneori în mod sensibil durata detenției.
Astfel, acest fenomen de prizonizare, pe lângă faptul că este rezultatul presiunii sociale exercitate de grupul informal de deținuți, el reprezintă și o puternică forță de contraeducație față de eforturile corecțional-terapeutice ce se realizează în penitenciar de către personalul specializat.
Din orice perspectivă am privi lucrurile, este cert că, indiferent de tipul de personalitate căruia îi aparține deținutul, în perioada de detenție, el nu este nicidecum o ființă pasivă, ci se afl` într-o continuă interacțiune cu cei din jur, dezvoltând atitudini și comportamente față de alți deținuți cât și față de cadre, relații care pot fi de cooperare, conflictule sau antagonice, cu fațete mai mult sau mai puțin grave.
Privarea de libertate în mediul penitenciar, constituie, pentru orice persoan`, o situație deosebită cu ample rezonanțe în mediul său de viață, atât pe durata detenției cât și după aceea în libertate, unde el se va confrunta cu fenomenul stigmatizării și în cele mai multe din cazuri va fi marginalizat. C@t timp individul se afl` în locul de detenție, între oameni care deasemenea au comis fapte antisociale, dificultățile cele mai mari sunt localizate la nivelul relațiilor cu cei din jur.
În contact cu ceilalți deținuți, remușcările ]i autoacuzările sunt rapid înlocuite cu justificări ale faptelor comise, “produse” în penitenciar, la care individul aderă deoarece îi conferă rațiuni deculpabilizante. Diminuarea subiectivă a gradului de vinovăție ușurează conștiința deținutului și nu rareori putem asista la modificarea poziției față de pedeapsă, astfel că, dacă inițial consideră că pedeapsa este pe măsura faptei, destul de repede o apreciază ca fiind prea aspră. Ca urmare, de la un comportament pasiv, supus, de penitență, deținutul trece la un comportament activ, în care interesul personal, egoismul și autoconservarea primează. În planul conduitei, se trece de la morala conformistă bazată pe vinovăție la morala frustrării întemeiată pe convingeri de grup privind cauzele infracțiunilor, soarta omului în lume, atitudinea față de lege, pedeapsa, munca, familia, viitor și implicit modul de viață din penitenciar. Deținutul va selecta și va generaliza aspectele negative din viața cotidiană din nevoia de a aduce un argument “obiectiv” în sprijinul propriului comportament din trecut, actual sau potențial. În acest mecanism se află sursa unui mod specific de a vedea lumea de către deținuți, și anume, ca fiind bazată pe individualism, în care fiecare are dreptul să facă orice, folosindu-se de orice mijloace pentru a-și îndeplini scopul.
Concluzionând cele spuse anterior, pentru persoana care execută o pedeapsă privativă de libertate, mediul penitenciar ridică două categorii de probleme: pe de o parte, de adaptare la normele și valorile specifice acestui mod de viața și, pe de altă parte, de evoluție ulterioară a personalității sale. Cu toate eforturile personalului din penitenciare, la cei cu pedepse mari și mai ales la recidiviști se asistă deseori la reorganizări negative ale valorilor personale, lucru ce diminuează semnificativ receptivitatea față de procesul reeducativ desfășurat în mediul de detenție.
Cuno]tin\ele cu privire la fenomenele psiho-sociale ce se pot [nt@mpla [n mediul privativ, sunt necesare, pentru c` institu\ia specializat` [n executarea sanc\iunilor privative de libertate se deosebe]te prin profilul s`u psiho-social de oricare alt` institu\ie. Venirea individului [n [nchisoare nu este urmarea unui act de propriu de via\`, sau a unei obliga\ii cet`\ene]ti, ci semnific` o form` de sanc\ionare, aplicat` de societate, celui care s-a ab`tut de la normele ei morale ]i juridice.
3.3. Atitudini
Complexitatea structurii și dinamicii personalității umane a generat multiple direcții de cercetare precum și moduri diverse de abordare a acesteia, în cadrul căreia s-au remarcat destule dificultăți în ceea ce privește explicarea și investigarea diverselor aspecte și componente ale personalității.
Abordările personalității, de la cele care fac referiri la rolul determinanților biologici în structura și dinamica personalității până la cele care supraestimează rolul factorilor sociali, toate pun accent, într-un fel sau altul, pe componentele orientative ale personalității.
O seamă de autori consideră atitudinea ca fiind un element esențial, cu un rol deosebit în structura și dinamica personalității, în orientarea și direcționarea activității și existenței umane. Având în vedere subiectul lucrării, trebuie menționat că activitatea infracțională este tot o activitate umană care presupune încălcarea unor norme, fiind orientată negativ și totodată este o activitate voluntară deoarece este proiectată și desfășurată în mod conștient de către subiect.
În funcționalitatea lor, procesele psihice, fie ele cognitive, afective sau volitive, depind de atitudinile persoanei față de obiectul lor. Orice proces psihic se desfășoar` pe fondul unei stări psihice a individului și este dependent de atitudinea acestuia față de obiectele realității. Procesul psihic, starea psihică și atitudinile individului se fundamentează pe personalitatea sa. Atitudinile sunt organizate pe mai multe niveluri, de la cele emoționale la cele apreciativ-valorice și, în măsura în care ele se stabilizează și se generalizează se transformă în trăsături de caracter. Funcțiile sistemului atitudinal sunt de dinamizare și activizare, energizare și orientare, lu@nd parte astfel la selectarea acelor acțiuni și modele de operare ce sunt potrivite aspirațiilor și idealurilor persoanei.
Atitudinea, ca stare dispozițională ce orientează și susține îndeplinirea unei activități se apropie de ceea ce s-a numit “montaj psihologic”. Montajul este considerat ca fiind caracteristic pentru starea subiectului ca personalitate. Astfel, personalitatea este prezentat` ca fiind un mod de organizare individuală a seturilor de montaje în vederea realizării unui comportament adecvat, inițiat și dorit de o persoană.
W.Huber (1992) arată că atitudinea reprezintă un determinant al conduitei persoanei și o consideră “unitatea de analiz` cea mai adecvată pentru studiul personalității”. Personalitatea este concepută ca un sistem de atitudini, organizate ierarhic și care determină raportarea subiectului la obiectele realității precum și orientarea sa selectiv-preferențială față de acestea.
P.Popescu – Neveanu propune pentru structura și dinamica personalității un model bipolar utilizând în prezentarea acestui model două categorii de concepte: unele vectoriale, ce au un rol orientativ și reglatoriu, acestea fiind trebuințele, motivele, scopurile, înclinațiile, aspirațiile, convingerile și atitudinile, și altele instrumentale, ce au un rol executiv-operațional, acesta fiind operațiile și sistemele operatorii, capacitățile și aptitudinile. Esențiale sunt atitudinile care izvorăsc dintr-o motivare sistematică și exprimă raportarea selectiv preferențială a individului la mediu îndeplinind o funcție orientativă și de autoreglaj, dar ]i aptitudinile care reflectă nivelul funcțional și operațional al personalității.
T. Cretu aduce o contribuție deosebită în ceea ce privește componentele orientative ale personalității, propunând un model structural sistemic al personalității în cadrul căruia există mai multe subsisteme printre care și cel de orientare. Acest subsistem de orientare a personalității include următoarele elemente sintetizate în concepția despre lume și viață a persoanei: dominantele afectiv motivaționale, imaginea de sine, idealul de viață și sistemul propriu de valori.
În concluzie, sistemul atitudinal al persoanei determină modul ei propriu de a fi, adică modul ei de a percepe, a cunoaște, a simți, a acționa, etc. Ea exprimă starea dispozițională a întregului sistem psihic, a personalității umane în relația omului cu realitatea și cu sine însuși.
3.3.1. Atitudinea – conceptul de atitudine
Atitudinea este un fenomen psihologic complex care exprimă poziția individului sau a grupului față de diferite aspecte ale realității. Ea a devenit astăzi unul dintre conceptele fundamentale ale psihologiei. Atitudinea reprezintă una dintre unitățile cele mai adecvate, poate chiar cea mai adecvată de analiză, descriere și restructurare a personalității.
Atitudinea, fiind o realitate greu de limitat printr-o definiție, își dezvăluie specificul prin evidențierea principalelor sale caracteristici sau trăsături. Autorii care s-au ocupat cu studiul atitudinilor au încercat să identifice caracteristicile lor esențiale în funcție de care au conturat diverse definiții.
G. Allport definește atitudinea ca fiind “o stare de pregătire mintală și neurală cristalizată prin experiență, care exercită o influență diriguitoare și dinamizatoare asupra răspunsului individului la toate obiectele și situațiile cu care el este în relație”.1
Al. Roșca spune despre atitudine c` este “o predispoziție mintală dobândită, mai mult sau mai puțin durabilă de a reacționa într-un mod caracteristic (obișnuit favorabil sau nefavorabil) față de persoane, obiecte, situații, idei sau idealuri cu care
1. D.W.Rajecki – “Attitudes”, 1990
individul vine în contact”1
A. Chircev subliniază natura socială a atitudinilor, în sensul că ele se dezvoltă în raport cu un obiect social care are o anumită valoare și semnificație pentru individ sau grup, dar ]i c` atitudinile sunt dobândite prin interacțiune cu alții în procesul socializării individului ]i a formării personalității sale. Tot Chircev arată că atitudinea socială este “o dispoziție direcțională având un substrat mai puțin cognitiv și mai mult afectiv și conativ, o natură mai puțin nativă și mai mult socială și un caracter mai mult dinamic decât postural și static."2
Pornind de la definițiile menționate și încercând o grupare și sintetizare a diverselor aspecte ale atitudinilor cuprinse în aceste definiții, considerăm că atitudinile pot fi analizate și înțelese mai bine prin dezvăluirea caracteristicilor (notelor fundamentale) pe care le-am putea grupa în două categorii: caracteristici de stare și caracteristici dinamice.
a.Caracteristicile de stare, sunt cele care se referă la natura, conținutul și structura atitudinilor.
Atitudinea este o stare psihică dispozițională de pregătire a individului în vederea acțiunii. Ea este o dispoziție psihică latentă a individului, o tendință a acestuia de a reacționa în mod specific față de diverse elemente sau aspecte ale realității cu care el relaționează. Atitudinea este o variabilă ascunsă a personalității ce prefigurează anticipativ o anumită modalitate de acțiune a individului față de
solicitările realității.
Atitudinea este un fenomen relațional ]i exprim` o relație selectiv-preferențială a subiectului cu obiectele lumii înconjurătoare care dobândesc, astfel, valoare pentru acesta. Obiectul atitudinii îi definește conținutul și îi delimiteaz` domeniul de referință. Așadar atitudinea presupune referința continuă la valori.
1. I. Radu, P Ilut, L Matei – “Psihologie social`”, ed. Exe, Cluj-Napoca, 1994
2. A Chircev – “Atitudini sociale cu privire speciala la romani”, 1941
Atitudinea și valoarea formează împreună o configurație, un sistem care
“odată fixat în individ acționează automat și în cea mai mare parte la nivel subconștient” (R. Linton, 1968)1.
Atitudinea este un fenomen bipolar ce variaz` ne[ncetat în intensitate și direcție, de la polul pozitiv, la cel negativ. Cel mai adesea o atitudine este favorabilă sau nefavorabilă. O problemă deosebită o constituie nivelul “zero” al atitudinii (atitudine neutră, ambivalentă). Când o persoan` are o atitudine neutră față de ceva, înseamnă că acel ceva îi este indiferent subiectului în cauză, nu se află în sfera sa de preocupări și interese și, prin urmare, nu are o valoare pentru el. Polaritatea atitudinilor unui individ se reune]te cu orientarea valorică (pozitivă, negativă sau neutră) a personalității sale.
Atitudinea nu este înnăscută, ea se dobândește prin ontogeneza individului, în procesul socializării acestuia. Atitudinile se achiziționează prin învățăre socială, prin experiența și activitatea individului realizată în cadrul social (relațional) și cultural (valoric) dat, caracteristic comunității din care face parte.
Atitudinea este o formațiune psihică ce include în structura sa elemente de natură cognitivă (cunoștințe, credințe, convingeri despre obiectul atitudinii), elemente de natură afectivă (trăiri emoționale, sentimente și preferințe evaluative determinate de anumite motive interese, aspirații și idealuri ale persoanei) și elemente de natură conativ-comportamentală (intențiile și tendințele acționale ale subiectului în relațiile sale cu obiectul atitudinii).
Atitudinile se structurează și funcționează la nivelul personalității că un sistem. Ele formează anumite grupaje, seturi atitudinale raportate la anumite valori.
b. Caracteristicile dinamic-procesuale ale atitudinilor se referă la dimensiunea lor
procesuală, la rolul lor în viața și activitatea individului, în devenirea personalității
1. R Linton – “Fundamentul cultural al personalit`\ii”, Bucuresti, 1968
sale. În raport cu personalitatea, J. Stoetzel1 consideră că atitudinile îndeplinesc două funcții de bază. Pe de o parte, atitudinea explică diferențele interindividuale în funcționarea vieții psihice (a percepției, a memoriei, a gândirii, a afectivității), iar pe de altă parte, ajută la înțelegerea dinamicii personalității umane, ele form@nd un element ce orientează opiniile și comportamentele oamenilor. În acest sens, atitudinile constituie un factor de previziune a acțiunilor și comportamentelor oamenilor. După cum preciza Freson, atitudinea reprezintă “posibilitatea unui comportament definit, într-o situație” .
În concordanță cu opiniile majorității autorilor, atitudinile îndeplinesc în dinamica devenirii personalității oamenilor mai multe roluri sau funcții:
Atitudinile au un rol de direcționare și dinamizare a comportamentului și conduitei individului ]i reprezintă un vector general de natură afectivo-cognitivă în orientarea valorică a personalității.
Atitudinile, organizate sistemic, determină stabilitatea relativă a structurilor de personalitate ale individului. Stabilitatea și durabilitatea atitudinilor, acestea fiind elemente deosebit de importante în cadrul demersurilor reeducative ale delincvenților, sunt determinate de mai mulți factori dintre care cei mai importanți sunt intensitatea componentei afectiv – subiectuală a atitudinii ca expresie a gradului de angajare a Eului (cu cât trăirile afective ale subiectului sunt mai intense cu atât durabilitatea și stabilitatea atitudinilor sale sunt mai mari);
Gradul de organizare a atitudinilor (atitudinile organizate devin “sisteme durabile de evaluări” și au o rezistență mai mare la schimbare în timp ce cele slab organizate se destramă mai ușor și mai rapid – când ating un grad mare de stabilitate și durabilitate, atitudinile devin trasături de personalitate); locul ocupat în sistemul atitudinal al persoanei (cu cât atitudinea ocupă o poziție mai centrală în sistemul
1. J. Stoetzel – “La psychologie sociale”, ed. Flammarion, Paris, 1963
atitudinal al individului cu atât ea este mai rezistentă la schimbare pentru c` centralitatea unei atitudini este asociată cu importanța, valoarea, pe care subiectul o acordă obiectului atitudinii.
Atitudinile devin motive fundamentale ale activității și comportamentului individului, ele având rol de adaptare a individului la solicitările externe, de apărare a Eului (se cristalizează și se manifestă acele atitudini care asigură integritatea și consistența Eului), de orientare a activităților, relațiilor și interacțiunilor individului.
În structura și dinamica personalității, atitudinile îndeplinesc atât rolul de tendință care inițiază și alimentează comportamentul și activitatea individului, cât și rolul de forță directivă, de vector ce asigură orientarea selectiv-preferențială a individului pe parcursul existenței sale. Mai general, se consideră că atitudinile îndeplinesc o serie de funcții, precum reflectarea sau exprimarea valorilor împărtășite de persoană, satisfacerea în mod direct a unor trebuințe fundamentale, realizarea unei consistențe comportamentale, exprimarea identificării persoanei cu grupurile sociale și a acceptării sociale, conferirea unui sens propriei existențe a persoanei.
3.3.2. Atitudini ]i comportamente
Relația dintre atitudini și comportamente este una complexă, între atitudinile și comportamentele unei persoane putând există relații de convergență sau de divergență.
Relațiile de convergență relevă faptul că anumite atitudini determină anumite comportamente. În acest caz, atitudinile se constituie drept cauză a comportamentului constituind forța motivațională și direcțională care generează un comportament specific. În consecință, schimbarea atitudinilor unei persoane va determina și modificarea comportamentului acesteia. Însă, în anumite cazuri, constrânși de împrejurări, oamenii întreprind acțiuni, dezvoltă comportamente în discrepanță cu atitudinile lor prealabile, cu convingerile și credințele lor intime. Această schimbare de atitudine se produce frecvent în mediul carceral constituindu-se atât într-un real risc pentru evoluția ulterioară a celor [nchi]i, cât și într-un adevărat obstacol în ceea ce privesc procesele reeducative realizate în penitenciar. Odată realizate astfel de acțiuni și comportamente este necesara modificarea atitudinilor pentru a se realiza autojustificarea acțiunilor și comportamentelor întreprinse, restabilindu-se astfel, postfactum, convergența atitudine-comportament.
C@t despre relațiile de divergență dintre atitudini și comportamente, ele trebuie abordate într-un cadru mai larg, acela al relației de interacțiune dintre persoană și situație. Divergența dintre atitudine și comportament poate fi generată atât de factori ce țin de personalitatea individului cât și de factori situaționali. Factorii situa\ionali se referă la constrângerile externe la care este supus individul în diverse împrejurări. Într-un anumit cadru social, inclusiv sau mai ales în cel carceral, individul trebuie să adopte atitudini și comportamente dezirabile social (dezirabil din punct de vedere al cadrului social în care individul se află) pentru a nu încălca regulile și valorile sociale, pentru a nu fi pus într-o lumină nefavorabilă. În acest caz, atitudinile nu sunt întotdeauna cele reale, adevărate, ci unele “de fațadă”. De aici decurge și una din dificultățile de elaborare a unor instrumente și tehnici de cercetare a atitudinilor, această dificultate crescând în amploare în mediul penitenciar, pe de o parte datorită disimulării mari ce caracterizează acest mediu, iar pe de alt` parte, datorită presiunii exercitate de normativitate, atitudinile fiind puternic afectate instituțional.
În raportul atitudine-comportament sunt posibile patru situații, două dintre ele relevând situații de concordanță și două relații de neconcordanță:
atitudini pozitive – comportament pozitiv.
Această situație evidențiază existența unui mediu adecvat de socializare și educație, formare a individului, în care influențele și constrângerile se exercită în mod echilibrat oferind un cadru optim de manifestare a personalității.
atitudini pozitive – comportament negativ.
Aceasta arat` existența unei legături slabe între atitudine și comportament care poate fi generată și de faptul că, în structura acelei atitudini care determină un anumit comportament, componenta acțională a atitudini nu este suficient de bine conturată. În acest caz comportamentul este în mare măsură determinat situațional.
atitudini negative – comportament pozitiv.
În această situație se poate vorbi despre o anumită “eficiență” socială a procesului de socializare și educație a individului, dar nu ]i de o eficiență psihologică a acestui proces. Individul în cauză adoptă un comportament dezirabil, un comportament de fațadă. Din nevoia de consistență el își va ajusta post acționa atitudinile după un comportament săvârșit cu scop de autojustificare, chiar dacă această ajustare este de multe ori fragilă și de scurtă durată.
atitudini negative – comportament negativ.
În aceasta situație este vorba despre un rezultat nedorit al procesului de socializare și educare a individului care determină anumite comportamente deviante sau antisociale.
Trebuie spus că, în anumite situații, omul este constrâns să adopte un comportament deviant care nu este neapărat și anormal. Mediul socio-cultural în care individul se formează și își desfășoară activitatea conține atât moduri de comportament aprobate social sub forma unor modele, cât și moduri de comportament dezaprobate social sub forma unor “antimodele”. În procesul socializării și educației individul este uneori “constrâns”, pentru a se adapta situației, să adopte un comportament deviant în condițiile în care el înțelege, în mod adecvat, valorile și normele sociale, împărtășindu-le. Acest lucru se petrece atunci când există discrepanțe între: solicitările externe și posibilitățile reale ale individului în sensul că primele îl aduc pe acesta la limita, sau peste limita capacităților sale, “constrângându-l” să adopte un anumit comportament; aspirațiile individului, ce sunt induse socio-cultural, și mijloacele de realizare a acestora de care el dispune. În acest caz individul este “constrâns” din interior să adopte un anumit comportament.
Având în vedere tema lucrării, trebuie să mai subliniez că nu atât prezența unor atitudini antisociale, negative, determină și ghidează comportamentul deviant, cât mai ales absența atitudinilor sociale pozitive. De aceea, în procesul de reeducare și resocializare a deținuților este necesar s` acționăm în vederea formării unor atitudini pozitive care să determine în final comportamente corespunzătoare.
Atitudinile sunt expresia orientării potențiale a omului în relațiile sale cu realitatea, sunt luări de poziții fundamentate rațional și afectiv motivațional, față de diverse obiecte ale realității care au fost supuse unei evaluări, aprecieri în conformitate cu anumite criterii și standarde social instituite, devenind astfel valori. Astfel putem vorbi de două direcții atitudinale, generate de dubla raportare a individului la sine însuși și la realitatea înconjurătoare. Aceste dou` direc\ii atitudinale sunt: atitudinea față de sine – care are la bază valoarea de sine a individului, valoarea sa personală ]i atitudinea față de ceilalți, față de lume – care are la bază anumite valori sociale interiorizate și devenite principii evaluative generale.
Ambele orientări atitudinale au la bază relația selectiv – preferențială și evaluativă a subiectului cu obiectele realității, inclusiv cu propria persoană, la care acesta se raportează la fel ca și la celelalte obiecte.
Atitudinile durabile determină anumite valori, stabilizate în timp și structurate într-un sistem, care se manifestă constant în viața și activitatea omului, devin trăsături ale personalității acestuia, determinând caracterul său. Dup` cum sus\ine ]i P. Popescu- Neveanu1, caracterul trebuie înțeles că “un sistem de atitudini proprii subiectului, exprimate constant în comportamentul său, având o relevantă semnificație social-umană și definindu-l individual pe subiect din punct de vedere axiologic”.
Concluzionând, în calitatea ei de factor motivațional, cu rol de energizare și direcționare, atitudinea determină comportamentul, fiind cauza acestuia. Totodată comportamentul efectuat determină modificarea atitudinilor prin fenomenul de autojustificare postacțională, ca expresie a nevoii de autoconsistență a individului. Așadar, între atitudine și comportament există o relație de cauzalitate circulară, rolul esențial revenind circulației de la atitudine, în calitate de cauză, la comportament, în calitate de efect.
1. P.Popescu-Neveanu – , “Dicționar de psihologie”, București, Ed. Albatros, 1978
3.3.3. Atitudinea de\inu\ilor fa\` de pedeaps`
Conform dic\ionarului Larousse, o atitudine este maniera de a fi [ntr-o situa\ie. Conceptul de atitudine acoper` diverse semnifica\ii. El desemneaz` orientarea g@ndirii, dispozi\iile profunde ale fiin\ei noastre, starea de spirit proprie [n fa\a anumitor valori. Exist` atitudini personale, care nu pun [n cauz` dec@t individul, ]i atitudini sociale, care au o inciden\` asupra grupurilor. Dar, ceea ce le caracterizeaz` ]i pe unele ]i pe altele, este faptul c` [ntotdeauna este vorba de un ansamblu de reac\ii personale fa\` de un obiect determinant, [n cazul de fa\`, pedeapsa primit`. Atitudinile sunt [nrudite cu tr`s`turile de caracter1.
Dup` cum prezint` dic\ionarul de sociologie Oxford, atitudinile sunt diferite [n mai multe feluri: ca orientare spre o persoan`, situa\ie, institu\ie sau proces social, care se sus\ine c` reprezint` un indicator pentru o valoare sau credin\` subiacent`, sau, printre cei care insist` c` atitudinile nu pot inferate dec@t prin comportamentul observabil, drept o tendin\` de a ac\iona [ntr-un anume mod fa\` de anumite persoane sau situa\ii. Atotudinile sunt studiate ]i ca substitut pentru m`surarea direct` a comportamentului, deoarece, uneori, se presupune c` prefigureaz` comportamentul2.
Adaptarea fiec`rui de\inut la ambian\a locului de deten\ie parcurge c@teva etape distincte: la [nceput individul selecteaz` din rela\iile ]i evenimentele cotidiene elementele care [l avantajeaz` (prefer` lucrurile simple ]i vechi, p`streaz` t`cerea asupra ce nu [i convine, se ata]eaz` de un lider local, se deta]eaz` emo\ional de figurile semnificative din trecut), dup` care aprecierile devin subiective (se dau semnifica\iile dorite, se valorizeaz` nejustificat conduite, persoane, institu\ii,
1. Larousse – Dic\ionar de psihologie, ed. Univers Enciclopedic, Bucure]ti, 2000, pg. 37
2. Oxford – Dic\ionar de sociologie, ed. Univers Enciclopedic, Bucure]ti, 2003,pg. 55
evenimente), iar apoi activit`\ile compensatorii [l cuprind cu totul (dialogul [n care nu se comunic` mare lucru, pl`cerea argoului)1.
Adaptarea reprezint` un proces complex care angajeaz` instan\e diferite de integrare: de la cea biologic` la cea psihic` ]i socio-cultural`2.
Conform lui Goffman, penitenciarul este o institu\ie totalitar` ]i se caracterizeaz` prin ierarhie, rutin`, ritualuri de degradare ]i de ini\iere, clasific`ri birocratice ]i separarea de popula\iile lor. De\inu\ii g@ndesc asupra situa\iei [n care se afl` ]i reac\ioneaz` [ntr-o perspectiv` strategic`3.
Venirea [n penitenciar tulbur` echilibrul personalit`\ii printr-o tripl` reducere: a spa\iului de via\`, a timpului personal (suspendarea viitorului, relativizarea trecutului), ]i a comportamentului social (izolare, abandon).
Conform unor studii efectuate de domnul Gheorghe Florian, atitudinea fat` de pedeaps` a de\inu\ilor este dup` cum urmeaz`: li s-a solicitat s` exprime printr-un singur cuv@nt ce reprezint` pentru fiecare deten\ia, ]i analiz@nd r`spunsurile, s-au format dou` categorii:
a) descriptive – redau un punct de vedere impersonal, bazat pe compara\ii superficiale, uneori metafore nereu]ite sau denumirea unor aspecte neesen\iale ale mediului penitenciar. Tot aici, acela]i autor delimiteaz` dou` subgrupe: denumiri cu un con\inut neutru, metaforic, ]i denumiri ce exprim` conformismul, consensul de\inu\ilor asupra ceea ce cred ei c` ar vrea cadrele s` li se spun`.
b) termeni evaluativi – care exprim` aprecieri ale deten\iei prin prisma reac\iilor personale, estim`ri ale influen\ei colectivit`\ii sau regimului penitenciar, precum ]i atitudinea fa\` de viitor.
1. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, Bucure]ti, ed. Oscar Print, 2006, pg. 95
2. Tiberiu Rudic` – “Psihologia frustra\iei”, ed. polirom, 2006, pg. 119
3. Gheorghe Florian – “Fenomenologie penitenciar`”, Bucure]ti, ed. Oscar Print, 2006
Repartizarea termenilor [n subgrupe este:
– termeni descriptivi-neutri: catastrof`, labirint, foc, capcan`, pr`pastie, cerc, funebru, cump`n`, pericol, infern, [ntuneric, sl`biciune, etc.
– termeni descriptivi-conformi]ti: reeducare, durere, ]coala vie\ii, lan\uri, medita\ie, desp`r\ire, triste\e, [n\elepciune, corectitudine, [nv`\`tur` de minte, etc.
– termeni evaluativi privind propria persoan`: suferin\`, ru]ine, chin, groaz`, ratare, dezastru, dor, demoralizare, reculegere, [nr`ite, co]mar, pat`, etc.
– termeni evaluativi privind colectivitatea de\inu\ilor sau regimul penitenciar: calvar, umilin\`, dezumanizare, r`u, mizerie, timp mort, supunere, jignitor, nervi, r`utate, etc.
– termen evaluativ privind perspectiva de viitor: reabilitare.
Analiz@nd mai multe studii efectuate pe aceast` tem`, constat c` atitudinea de\inu\ilor fa\` de pedeaps` difer` de la un de\inut la altul. Unii accept` pedeapsa primit`, dar o consider` ca fiind mult prea aspr` ]i nedreapt`, iar al\ii nu accept` pedeapsa primit`, av@nd o atitudine negativ` ]i sim\indu-se nedrept`\i\i. Majoritatea de\inu\ilor suport` greu pedeaspa dat`, nu se pot adapta la mediul penitenciar, ]i consider` c` nu vor putea face fa\` pedepsei p@n` la sf@r]it, al\ii, consid@ndu-se nevinova\i pentru fapta comis`, adopt` o atitudine negativ` fa\` de pedeaps`.
Percep\ia de\inu\ilor asupra pedepsei ]i a mediului privativ de libertate, este deteminat` adeseori de modul [n care au rezolvat fiecare problema isp`]irii. Atunci c@nd pedeapsa este apreciat` ca fiind m`sura faptei, “condi\ia de zi cu zi exprim` o acceptare supus` tuturor rigorilor”1, iar c@nd pedeapsa este perceput` ca fiind mai aspr` [n compara\ie cu infrac\iunea comis`, de\inutul consider` c` i s-a f`cut o nedreptate ]i c` sufer` o sanc\iune nemeritat`. Astfel, de\inutul va r`m@ne ne[mp`cat
]i ostil administra\iei locului de deten\ie ]i va fi dominat de sentimente de victimizare.
1. T. Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciar`”., ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 354
Fenomenul de percep\ie asupra mediului penitenciar este determinat de o multitudine de factori materiali ]i spirituali, obiectivi ]i subiectivi, sociali ]i psihosociali, care, numai [n corela\ie ]i interdependen\`, devin relevan\i pentru [n\elegerea climatului specific mediului penitenciar.
}ocul depunerii, [ncarcer`rii, determin` o gam` complex` de fr`m@nt`ri psihice ]i psihosociale, [ncep@nd cu criza de deten\ie manifestat` de la “[nchiderea [n carapacea t`cerii”1 p@n` la comportamente agresive ]i autoagresive.
Prizonizarea impune adoptarea unei atitudini ostile fa\` de personalul [nchisorii ]i de lumea de afar`, mai pu\in fa\` de ceilal\i de\inu\i, fa\` de care, concomitent, se dezvolt` o loialitate, sprijunindu-se reciproc ori de c@te ori interesele lor reale sau imaginare intr` [n conflict cu unele dispozi\ii ale autorit`\ilor.
Av@nd [n vedere c` de\inu\ii adopt` o atitudine negativ` fa\` de pedeaps`, putem vorbi de mai multe evenimente ce pot avea loc, precum sinuciderea, automutilarea, refuzul de hran`, tatuajele, etc.
Aproape fiecare de\inut tr`ie]te traumatic condamnarea ]i perioada de deten\ie. Frustr`rile [n plan social, instinctual, dar ]i [n ceea ce prive]te imaginea de sine, [l pot face pe de\inut s` caute un remediu definitiv pentru a ie]i din aceast` situa\ie. Reac\ia catastrofic` a individului exprim` neputin\a de a se adapta la situa\ia dat`.
Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezint` ca o realitate complex`, a c`rei fenomenologie poate lua diverse forme2: conduite suicidare, ce au ca variante suicidul propriu-zis, tentativa suicidar`, sindromul presuicidar [i ideile suicidare, ]i echivalen\e suicidare, ce implic` autor`nirile, anomalii ale conduitei – simularea unei boli, refuzul [ngrijirilor medicale, diverse toxicomanii, alcoolism, impruden\e semiinten\ionate – sau diverse accidente de “sup`rare”.
1. T. Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciar`”., ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 353
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 138
Formele suicidului [n mediul penitenciar sunt: suicidul emotiv, care rezult` dintr-o anxietate, subiectul privindu-l ca pe un mijloc de rezolvare al unei emo\ii puternice (teama), suicidul pasional, care este mai degrab` o conduit` de disperare a individului care [ncearc` astfel s` se elibereze de o durere moral` insuportabil`, ]i echivalen\e suicidare, care sunt frecvente [n mediul penitenciar, datorit` beneficiilor secundare aduse de [ngrijirile medicale.
{n general, aceste conduite sunt adoptate de c`tre de\inu\i ca un ]antaj, f`r` a se da o importan\` deosebit` faptului c` individul folose]te moartea “ca o moned` de schimb, trec@ndu-se destul de u]or peste toate conduitele de revendicare ale de\inu\ilor”1.
Un alt fenomen des [nt@lnit aici, este automutilarea. Aceasta se [nt@mpl` adesea din cauza unor probleme psihice, sociale sau culturale. Pierderea [ncrederii [n viitor, situa\ia social` din penitenciar, izolarea fa\` de familie ]i prieteni, motive personale, pot explica acest comportament.
Automutil`rile se [nt@lnesc la de\inu\ii afla\i [ntr-o stare de melancolie anxioas`, al obseda\ii sexuali av@nd drept semnifica\ie autopedepsirea, ]i la unii subiec\i chinui\i de scrupule religioase. Acest fenomen mai apare ]i la de\inu\ii hiper-emotivi, pe fondul unei sl`biciuni psihice, dup` o perioad` de activit`\i sau rela\ii penibile cu al\i de\inu\i.
Datorit` neadapt`rii la mediul penitenciar ]i implicit a pedepsei primite, poate ap`rea ]i refuzul de hran`. Refuzul de hran` are o valoare simbolic`. Subiectul vrea s` arate c` este gata pentru orice sacrificii dac` nu i se satisfac anumite dorin\e, cereri, precum revizuirea pedepsei, suplimentarea unor drepturi, care pentru el par a fi justificate, de]i regimul la care este supus corespunde normelor [n vigoare.
1. T. Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciar`”., ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 364
Tatuajul este o alt` atitudine prezent` [n penitenciar. Aceast` problem` a fost studiat` [ndelung de criminologi precum Lombroso sau Mina Minovici, care au emis diferite teorii cu privire la originea ]i semnifica\ia tatuajului. T. Bogdan consider` c` tatuajul are o mare importan\` judiciar` ]i psihologic`, deoarece el dezv`luie at@t identitatea individului, c@t ]i diversele sale obiceiuri, fantezii ]i tr`s`turi de caracter1.
O cauz` principal` a folosirii acestei op\iuni, o constituie nivelul intelectual sc`zut c@t ]i nivelul sc`zut al culturii, ceea ce favorizeaz` apari\ia acestui fenomen.
Ca motive ale tatu`rii, putem men\iona imita\ia – de\inu\ii sus\in c` s-au tatuat deoarece a]a au v`zut la al\i, forma de manifestare a dragostei ]i prieteniei – de\inu\ii []i exteriorizeaz` aceste sentimente de afec\iune prin tatuarea corpului, obsesia sexual`, vanitate – dorin\a de a demonstra rezisten\a la durere.
Dac` de\inutul regret` faptul c` a recurs la aceast` atitudine, aceasta se datoreaz` [n mare parte instabilit`\ii lui sentimentale ]i influen\elor educative.
Pedeapsa primit` poate genera ]i sentimentul de panic`. Panica este o reac\ie afectiv`, individual` sau colectiv` de fric` alamant`, caracterizat` prin dezorganiz`ri ale conduitei, pierderea autocontrolului. Ca fenomen psihosocial, cu desf`]urare dramatic`, panica declan]eaz` reac\ii dezordonate, de intensitate maxim`, care pot duce la ira\ional.
Panica, cuprinde urm`toarele faze:
a) Faza premerg`toare : cuprinde – atmosfera general` din unitate, starea psihologic` a grupului (starea de spirit), starea de spirit a indivizilor, particularit`\ile circula\iei informa\iilor, autoritatea cadrelor ]i [ncrederea pe care o au de\inu\ii [n acestea, autoritatea liderilor, experien\a grupului [n situa\ii diferite.
b) Faza de ]oc: aici pericolul apare instantaneu sau progresiv, pericol ce poate fi ]i imaginar (zvon); la apari\ia pericolului, grupul se structureaz` [n patru categorii: cei care manifest` o groaz` exagerat`, indivizii cu fragilitate emo\ional`,
1. T. Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciar`”., ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 362
cei care caut` informa\ii, ]i cei care sunt nehot`r@\i; [n primele momente ale apari\iei pericolului, grupul de de\inu\i trece rapid la stare de regresiunepsihic` ]i organizatoric` (fric`, depresie, nu mai ascult` liderul)1.
c) Faza de reac\ie: aici, majoritatea sunt depresivi, exprim@nd prin cuvinte devalorizarea de sine.
d) Faza de restabilire – readaptare la via\a obi]nuit`: aceasta este o faz` dominat` de sentimentul de solidaritate; ea este explicat` de nevoia de rec@]tigare a [ncrederii de sine dup` deruta anterioar`; aici apar fenomene de desc`rcare afectiv` (se critic`, se acuz`, se caut` vinova\i), circul` zvonul despre repetarea evenimentului.
Nemul\umirea cronic` a de\inu\ilor fa\` de condi\iile de via\` oferite de mediul penitenciar, este o caracteristic` definitorie pentru mentalitatea de\inu\ilor2.
Cu toate c` venirea [n penitenciar este un e]ec de via\`, dup` o scurt` perioad`, de\inu\ii reconsider` [n general tehnicile de conservare a propriei vie\i, devenind mai agresivi ]i consum@nd [ntr-un mod excesiv “drepturile” pe care le au, acestea av@nd un rol de compensa\ie pentru toate frustr`rile existente [n via\a de de\inut.
Concluzionând, putem spune că sistemul de orientare a personalității include motive, interese, atitudini, valori, aspirații, idealuri, etc., concretizate în concepția individului despre modul de a-și organiza și trăi viața. În cadrul acestui sistem de orientare atitudinile reprezintă elementele esențiale care conferă sens existenței și devenirii umane.
Astfel, [nchisoarea pe via\` ]i cea de lung` durat` produc probleme deosebite pentru de\inut. Aceste probleme sunt izolarea social`, dependen\a total`, sedentarismul, abstinen\` sexual` prelungit`, singur`tatea, pierderea sentimentului de responsabilitate, asociate cu monotonia vie\ii.
1. T. Butoi – “Tratat universitar de psihologie judiciar`”., ed. Phobos, Bucure]ti, 2003, pg. 361
2. Gheorghe Florian – “Psihologie penitenciar`”, ed. Oscar Print, Bucure]ti, 2006, pg. 170
De la aceste lipsuri ]i probleme, apare ]i aceast` atitudine negativ` fa\` de pedeapsa primit`. Problema principal` care se pune, este faptul c` ei nu ]tiu ce se va [nt@mpla cu condamnarea lor, dac` vor fi elibera\i [ntr-o zi, ]i dac` da, c@nd ]i cum se va [nt@mpla.
Dar, totu]i, pe l@ng` aceast` atitudine negativ` pe care o au fa\` de pedeaps`, majoritatea de\inu\ilor au g`sit calea spre credin\`, ceea ce [i face s` se c`iasc` pentru faptele comise, ]i reu]esc s` suporte mai u]or pedeapsa primit`.
{n cocnluzie, puntem spune c`, f`r` [ndoial`, executarea pedepselor mari creeaz` multe probleme, at@t pentru sistemul penitenciar, c@t ]i pentru de\inu\i, care se confrunt` cu tulbur`ri comportamentale ]i psihologice, datorate modului de via\` din [nchisoare.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Atitudinea Detinutilor PE Viata Si A Celor CU Pedepse Mari Fata DE Detentie (ID: 164394)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.